Mihail Sebastian, Sicaru Iuliana, 40 188

Sicaru Iuliana, 40 118, II
1. Ce semnificație dați titlului romanului?
Se spune că poți găsi fericirea în lucruri mărunte și că cele mai frumoase iubiri
se petrec accidental. Romanul lui Mihail Sebastian începe cu un accident, în care
victima este tânăra care a căzut din tramvai dorind să coboare într-un loc unde
acesta nu avea stație ”-Da, din mers. Totdeauna cobor din mers. Eu locuiesc aici
aproape în bulevardul Dacia, și tramvaiul 16 nu oprește decât ori la Donici, ori
la Vasile Lascăr.”
Deși nu era prima dată când cobora din mers, naratorul dorește să evidențieze
întâlnirea celor doi protagoniști: Paul și Nora. Romanul este pus sub semnul
”accidentului”, deoarece urmează o serie de întâmplări neprevăzute ”E ziua
accidentelor” (când Nora credea că s-a blocat în ascensor) , dar și evenimentele
de la munte ”Schiurile alunecau greu, cu un foșnet de frunze uscate. Nora
simțea rezinstența zăpezii în genunchi ca o frână...M-am lovit, probabil. Dar
când? Dar unde?” , ajungând astfel la cabana lui Gunther Grodeck și a lui Hagen.
Această escapadă la munte îl va ajuta pe Paul să se debaraseze de iubirea pe care i-
o purta lui Ann, o iubire toxică, plină de îndoieli ”Cu, dintr-o iubire, începută așa
de ușor (căci, blondă cum era, fără mistere și fără secrete, Ann părea tipul
predestinat al unei iubiri ușoare), avea să ajungă la această suferință era pentru
el inexplicabil.”
Dacă la început acesta era prins în trecut, în finalul romanului, când vacanța s-a
terminat, tânărul avocat o întâlnește pe Ann la o masă, în Brașov, dar el era
vindecat de amintirile ce-i provocau tristețe ”Ar fi vrut să găsească un cuvânt
prietenos pentru ea, dar nu găsi nimic”. Astfel, el consideră că schiatul nu este un
simplu sport, ci o metodă de salvare a omului ”Sunt în el puteri pe care nu le
cunoaște , sunt elanuri care se deșteaptă dintr-un somn lung”.
2. Ce mijloace ale personajele pentru a evada din realitatea cotidiană?
În romanul ”Accidentul” de Mihail Sebastian, aflăm despre o iubire ce se va

naște pe parcursul acțiunii, dar și de evenimentele din trecut care nu dau pace
personajelor: Paul este confuz din cauza unei pictorițe pe nume Ann, iar Nora,
tânăra profesoară de franceză, are o idilă plicticoasă alături de Grig (”-Îl iubești?/
Nora simți în întrebarea lui o inflexie ironică”).
Întâmplarea petrecându-se iarna, Norei îi vine ideea de a pleca la munte alături

de eroul ei, dorind sub orice formă să-l scoată din acea stare de monotonie, cu alte
cuvinte tânăra profesoară devine o cale de evadare pentru tânărul avocat ”-Ai fost
vreodată, iarna, în munți?/ -Nu, iarna niciodată./ -Ai făcut vreodată schi? –
Nu.”. Aceasta încearcă toate posibilitățile de a-l face fericit pe Paul, deși a avut un
moment în care nu mai putea să lupte, nu s-a dat bătută ”Locul din dreapta ei era
mereu gol, Paul nu se întorsese și Nora se întreba dacă se va mai ăntoarce
vreodată.” , din acest lucru putem observa simțul ei de profesoară, care își va da
silința să scoată din noul ei elev tot ce e mai bun și în final chiar va culege roadele
muncii sale: ”Era ceva luminos în privirea lui, o expresie de mare odihnă”.
În piesa de teatru ”Jocul de-a vacanța”, sesizăm cum personajele sunt date peste
cap din cauza unor mici evenimente provocate intenționat de către Ștefan, singurul
care dorea să se rupă de viața cotidiană, inventând jocul de-a vacanța, ”și se mai
cheamă jocul de-a uitarea, și s-ar mai putea chema și jocul de-a fericirea”.
De aici, toate personajele vor evada cu ajutorul imaginației și vor renunța la

lucrurile lor: Madame Vintilă nu-și mai citește corespondența, domnul Bogoiu și
Maiorul vor renunța la vestimentația lor, la cravate și cămăși, Corina renunță la
telefon, stând tot timpul alături de Ștefan realizîndu-se astfel ruperea de exterior,
fiind toți captivi pe vaporul condul de Bogoiu.
La început erau confuzi (”Dom’le, în cîte o fi azi? Uneori mi se pare că e în

unșpe. Da’ dacă stau să mă gândesc, parcă ar fi în doișpe„), dar au fost păcăliți
de acest joc din care vor ieși cu greu . În Scena IX, Actul II, liniștea lor este
întreruptă de venirea a doi necunoscuți, însă vor pleca în grabă, din cauza nebuniei
care se află la pensiune (BOGOIU: Voiajezi fără bilete și mă întrebi pe mine cine
sunt?„). Deși totul a început ca un joc, Corina se îndrăgostește de Ștefan și crezând
că va fi dezamăgită de răspunsul lui, ea preferă să plece, fără să-i spună adevăratul
motiv: ”-Nu veni cu mine la autobuz. Rămâi aici. Vreau să mă despart de tine
aici. Uite-ți cartea. Uite-ți ochelarii de soare.„. Cu alte cuvinte, această joacă a
provocat și iubire, dar și tristețe, Corina fiind exemplul perfect, deoarece crezând
că fiecare se va întoarce la viața lui, ea va fi supărată din cauza lui Ștefan,
considerând că ar fi mai bine să pună capăt unei posibile relații.
3. Evadarea se face în/ din spațiu sau și în/ din timp?
În romanul „Accidentul” de Mihail Sebastian, evadarea se face din spațiu și din

timp. Astfel, locul desfășurării acțiunii este cabana lui Gunther, care se află între
cabana S.K.V și cabana T.C.R, iar timpul este puțin încurcat din cauza amintirilor
celor doua personaje: Paul își reamintește de momentele petrecute alături de Ann
(„Dimineața când se trezea din somn, îi plăcea să privească de la fereastra
hoteluilui...”/ „Era fericită de tot ce vedea. Se plimba toată ziua în acele
delicioase tramvaie sibiene...”), iar Nora începea să uite de existența lui Grig
(„Bietul Grig, niciodată n-a știut să mă jignească.”)
Timpul poate fi măsurat în ore, astfel Nora pierde noțiunea timpului în

momentul în care ajunge la acea cabană („Ceasul ăsta stă...”/ „Cât să fie ceasul?/
-Nouă jumătate […] –E nouă jumătate seara…Este joi, 20 decembrie 1934, e
seară și e ora nouă jumătate.), (Primul tren este la 5 și 40), în zile („23 de zile”
de când Paul n-o mai văzuse pe Ann), Crăciunul, Anul Nou, dimineața, miezul
nopții. Până și timpul petrecut la schi se scurge foarte repede „-Să ne grăbim cât e
lumină. La patru se întunecă” / „-Suntem aproape de Ruia!...Dacă ține așa
până jos, ajungem la Brașov pe lumină.„
În „Jocul de-a vacanța”, evadarea în spațiu are loc la pensiunea Weber,

pensiune care va deveni vaporul lui Bogoiu în urma unui joc propus de Ștefan, iar
evadarea din timp se face cu ajutorul unor repere stabilite din cauza micilor
accidente provocate de Ștefan:
„-Madame Vintilă, de când n-ai mai primit scrisori?
-Ultima a fost… duminică parcă.
-Duminică, întăi august.

-Radioul când s-a stricat?
-Cred că sâmbătă seara.
-Și duminică la prânz…
-Nu mai mergea.”, astfel timpul se plasează într-o zi de duminică, la întâi

august, apoi timpul devine confuz, deoarece nu mai ține nimeni cont, până apar cei
doi necunoscuți și află în ce zi se află („…azi avem joi, 12). Cu alte cuvinte, aflăm
că întâmplarea are loc în luna august, la pensiunea Weber.

Mihail Sebastian, Sicaru Iuliana, 40 188

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mihail Sebastian, Sicaru Iuliana, 40 188

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mihail Sebastian, Sicaru Iuliana, 40 188

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sicaru Iuliana, 40 118, II

1. Ce semnificație dați titlului romanului?

2. Ce mijloace ale personajele pentru a evada din realitatea cotidiană?

În romanul ”Accidentul” de Mihail Sebastian, aflăm despre o iubire ce se va

Întâmplarea petrecându-se iarna, Norei îi vine ideea de a pleca la munte alături

De aici, toate personajele vor evada cu ajutorul imaginației și vor renunța la

La început erau confuzi (”Dom’le, în cîte o fi azi? Uneori mi se pare că e în

3. Evadarea se face în/ din spațiu sau și în/ din timp?

În romanul „Accidentul” de Mihail Sebastian, evadarea se face din spațiu și din

Timpul poate fi măsurat în ore, astfel Nora pierde noțiunea timpului în

În „Jocul de-a vacanța”, evadarea în spațiu are loc la pensiunea Weber,

„-Madame Vintilă, de când n-ai mai primit scrisori?

-Ultima a fost… duminică parcă.

-Duminică, întăi august.

-Radioul când s-a stricat?

-Cred că sâmbătă seara.

-Și duminică la prânz…

-Nu mai mergea.”, astfel timpul se plasează într-o zi de duminică, la întâi

S-ar putea să vă placă și