Universitatea Babes-Bolyai

Facultatatea de Teologie Ortodoxa Cluj

Sectia Teologie Pastorala

Lucrare de seminar la Dogmatica

Temeiurile cinstirii sfintilor

Semestrul I

Profesor indrumator: Sustinator:

Pr.prof.univ. dr. Valer Bel Pop Vasile

-2015-
 Cuprins

I. Introducere

II. Sfant si sfintenia in lumina Sfintei Scripturi

III. Identitatea sfintilor

IV. Scopul cinstirii sfintilor

V. Temeiuri scripturistice

VI. Incheiere

VII. Bibliografie
 Introducere

   Cinstirea Sfinţilor ocupă  un loc de seamă în cultul Bisericii Ortodoxe. Multe şi felurite sunt
slujbele care se savârşesc în Biserica Ortodoxă, dar nu există nici una în care să nu cerem mijlocirea
sfinţilor pentru mântuirea noastră, cu care suntem într-o legatură de dragoste şi rugăciune.

Când ne  sculăm dimineaţa, ne rugăm sfinţilor lui Dumnezeu să petrecem ziua lucrând pentru
viaţa de veci; plecând în vre-o călătorie, ne rugăm ca sfântul ocrotitor, al cărui nume îl purtăm împreună
cu îngerul păzitor, să ne ferească de tot răul; începând lucrul, ne rugăm sfinţilor să-l sfârşim cu bine, iar
seara, ne rugăm ca aceştia să ceară iertare de la Dumnezeu pentru nevrednicile noastre fapte savârşite în
timpul zilei.

Simţim că într-adevar, sfintii lui Dumnezeu, pe care-i pomenim în rugaciunile noastre ne sunt de
mare ajutor, asa cum, de multe ori, au fost crestinilor ce s-au rugat lor cu credinta. Astfel de exemple ne
dovedesc din plin ,,vietile sfintilor”(sinaxarele). Sfintii sunt cu puterea lor printre noi . Conform
învataturii de credinta ortodoxa, omul, creat dupa chipul lui Dumnezeu, primeste tainele Bisericii Sale,
împartasindu-se de harul dumnezeiesc, ca energie divina necreata, prin care înainteaza în urcusul
duhovnicesc pe calea mântuirii, spre Dumnezeu, spre comuniune cu El, curatindu-se de patimi si sporind
în virtuti. Moartea fizica este doar trecerea de la viata temporara la viata si fericirea vesnica, în împaratia
cerurilor, iar cel îndumnezeit dupa har ajunge sa se bucure de ,,cele ce ochiul n-a vazut, urechea n-a auzit
si la inima omului nu s-au suit ”, pe care Dumnezeu le-a pregatit ,,celor care îl iubesc pe El” ( I Corinteni
2,9). Întemeiata pe trainice argumente, Biserica strabuna marturiseste ca ,,acelor crestini, care au dus o
viata exemplara în comunitatea crestina, concretizata prin fapte si minuni deosebite, li se cuvine o cinstire
deosebita”. 1 Vom aminti pentru început ce întelegem prin termenii ,,Sfânt” si ,,Sfintenie”.

        

 Sfant si sfintenie in lumina Sfintei Scripturi

1 Epifanie Norocel, Episcopul Buzăului, „În slujba credinţei străbune şi a înţelegerii între oameni”, Editura Episcopiei Buzăului,
Buzău, 1987, p. 54
 In Sfanta Scriptura a Vechiului si a Noului Tesiament abunda textele care se refera la "sfinti si
sfintenie", dar cele mai importante sunt acelea in care insusi Dumnezeu vorbeste despre sfintenia Sa,
direct sau prin glasul profetilor. Astfel, in cartea Leviticului sta scris: "Ca Eu sunt Domnul Dumnezeul
vostru. Sfintiti-va si veti fi sfinti, ca Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfant sunt; sa nu va pangariti 
sufletele voastre  cu  vreo  vietate  din  cele  ce  se tarasc pe pamant. Ca Eu sunt Domnul, Cel ce v-am
scos din pamantul Egiptului, ca sa va fiu Dumnezeu. Deci fiti sfinti, ca Eu, Domnul, sunt sfant" (Levitic
11, 44-45). Dumnezeu spune despre Sine :   "Eu sunt sfant". Sfintenia lui Dumnezeu este puritate sau
curatie desavarsita. Orice intinare este contrara sfinteniei, este negarea ei, antipodul ei. Pentru aceea
Dumnezeu porunceste poporului Sau ales sa fie sfant, si el si sa nu-si pangareasca sufletul in nici un chip,
nici macar prin mancarurile oprite. Sfintenia lui Dumnezeu cere, astfel, sfintenie de la cei ce se apropie de
sfintenia Lui. Dreptii, in special, sunt chemati de Psalmist sa laude sfintenia lui Dumnezeu: "Veselili-va
dreptilor in Domnul si laudati pomenirea sfinteniei Lui!" (Psalmul 98, 13). Este sfintenia proprie lui
Dumnezeu si care, prin Revelatie, s-a facut cunoscuta credinciosilor. Ea nu este o sfintenie ascunsa (desi
este tainica in esenta ei fiindca apartine  fiintei lui Dumnezeu), astfel incat atunci cand pronuntam numele
lui Dumnezeu ne gandim si la sfintenia Lui. Afirmarea sfinteniei lui Dumnezeu de catre Dumnezeu insusi
se face, deci, pentru ca poporul ales sa ia aminte de ea si sa o urmeze in planul uman, pamantesc. Este
drumul asemanarii noastre cu Dumnezeu, pe care trebuia sa-1 parcurga Adam si Eva, drumul desavarsirii,
al sfinteniei.2

Dumnezeu este sfant in Sine. El este cunoscut de sfintii ingeri ca sfant in Sine. De aceea, in
vedenia aratata lui Isaia, profetul a vazut pe Dumnezeu "stand pe un scaun inalt si maret si poalele
hainelor Lui umpleau templul. Serafimi stateau inaintea Lui, fiecare avand cate sase aripi: cu doua isi
acopereau fetele, cu doua picioarele, iar cu doua zburau si strigau unul catre altul, zicand: "Sfant, sfant,
sfant este Domnul Savaot, plin este tot pamantul de slava Lui!" (Isaia 6, 1-3). Sfintenia Lui Dumnezeu
este sfintenia absoluta si vesnica. De aceea serafimii o proclama fara incetare. Iar pentru ca este sfintenie
absoluta, ea se vesteste mereu intreit de catre ingeri . Fiecare Persoana a Sfintei Treimi este astfel
mentionata ca sfintenie in sine, iar Treimea ca unitate de fiinta e intreit sfanta. In revarsarea iubirii Sale
catre lume, Sfanta Treime isi reveleaza sfintenia Sa catre ingeri.

Acestia se apropie de sfintenia lui Dumnezeu cu frica si cu cutremur, urmeaza sfintenia, si ei

insisi sunt sfinti prin harul si puterea lui Dumnezeu, desi nu sunt sfinti prin fiinta, ca Dumnezeu. Cu toata

2 Ieromonah Petru Bălan, „Credinţa ortodoxă în opera Părintelui Cleopa Ilie”, Editura Trinitas, Iaşi, 2005, p. 87-89
fiinta lor de duhuri slujitoare, sfintii ingeri proclama Sfintenia absoluta a lui Dumnezeu si traiesc ei insisi
in sfintenie. Sfintenia lor este incomparabil diferita de sfintenia absoluta a Dumnezeirii, dar este sfintenie
adevarata, potrivita cu firea creata. Fata de sfintenia pe care o contempla in Dumnezeu, sfintenia ingerilor
este o sfintenie prin asemanare; iar fata de sfintenia pe care o poate atinge credinciosul,  ea este o
sfintenie model.3

In Noul Testament ideea de sfintenie este imbinata cu ideea de desavarsire. Astfel, Mantuitorul
Hristos, in Predica de pe Munte, indeamna pe ascultatori sa fie desavarsiti, ca fii ai Tatalui ceresc; "Fiti,
dar, desavarsiti, precum Tatal Cel ceresc desavarsit este" (Matei 5, 48). Cuvantul grecesc care
desemneaza desavarsire, perfectiunea, avea in vechime si sensul de "sfant, sfintit, sacru". Este drept ca
acest sens este mai rar, dar el arata ca sfintenia inseamna totalitate impecabila, nestirbita si neatinsa,
nepatata si inepuizabila. Ea a caracterizat pe prooroci ca mesageri ai cuvantului lui Dumnezeu: "Precum a
grait prin gura sfintilor Sai prooroci din veac" (Luca 1, 70). Aceeasi idee de sfintenie este asociata insa si
cu ideea de puritate sufleteasca, puriatate ca aceea a copiilor si care ne ofera accesul la imparatia
cerurilor: "Cine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra in ea" (Luca 18, 17).
Puritatea face parte, deci, din sfintenie, impreuna cu nevinovatia. Apostolii si ucenicii Mantuitorului au
inteles ca puritatea sufleteasca, sinceritatea, este esentiala credinciosului traitor in comunitatea crestina.
Ca dovada pentru ei, Mantuitorul l-a certat pe Iuda pentru sarutul mincinos si tradator (Luca 22, 48), iar
Sfantul Apostul Petru i-a certat pe Anania si Safira fiindca au mintit Duhului Sfant (Fapte 5, 3-9).

Sfintenia este plinatate in Duhul Sfant, este umplere a persoanei umane cu Duhul Sfant, asa cum ni se
spune despre Sfantul Arhidiacon  Stefan: "Iar Stefan, fiind plin de Duh Sfant..." (Fapte 7, 55). Asadar,
Duhul Sfant plineste prin harul Sau persoana sfantului pana la treapta desavarsirii, dar si o "umple" pe
aceasta adaugand cele cu lipsa. Pe de o parte sfantul este primitor al Duhului Sfant, iar pe de alta Duhul
sfinteniei, Duhul Sfant, intregeste in chip tainic - pana la varsta plinatatii - pe cel imbracat cu Hristos la
Botez si care a imbracat chipul lui Hristos, adica chipul desavarsit sau perfect al sfinteniei in trup.
[5]Acest adevar ne este dezvaluit pe larg de Sfantul Apostol Pavel, in cea de a doua Epistola a sa catre
Corinteni, unde descrie trasaturile sfintilor lui Dumnezeu astfel: "Fiind, dar, impreuna-lucratori cu
Hristos, va indemnam sa nu primiti in zadar harul lui Dumnezeu..., nedand nici o sminteala intru nimic, ca
slujirea noastra sa nu fie defaimata. Ci in toate infatisandu-ne pe noi insine ca slujitori ai lui Dumnezeu,
in multa rabdare, in necazuri, in nevoi, in stramtorari, in batai, in temnita, in tulburari, in osteneli, in
privegheri, in posturi; in curatie, in cunostinta, in indelunga-rabdare, in bunatate, in Duhul Sfant, in

3 Diac. asist. Emilian Corniţescu, „Cinstirea sfinţilor după Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie”, în Revista Glasul Bisericii, Anul
XXXIX, Nr. 3-5, Martie-Mai, 1980, p. 381
dragoste nefatarnica; in cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptatii, cele de-a
dreapta si cele de-a stanga, prin slava si necinste, prin defaimare si lauda; ca niste amagitori, desi iubitori
de adevar, ca niste necunoscuti, desi bine cunoscuti, ca fiind pe pragul mortii, desi iata ca traim, ca niste
pedepsiti, dar nu ucisi; ca niste intristati, dar pururea bucurandu-ne; ca niste saraci, dar pe multi
imbogatind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stapanesc"4 (II Corinteni 6, 1-10).

Cu termenul ,,sfânt” sunt numiti în Noul Testament si toti oamenii care primesc botezul crestin,
care devin ,,sfinti” în comparatie cu lumea pagâna, care îl refuza pe Hristos. Sfântul Apostol Pavel
scrie ,,tuturor celor ce sunteti în Roma, iubiti de Dumnezeu chemati sfinti” (Romani 1, 7) sau : ,,Bisericii
lui Dumnezeu care este în Corint, celor sfintiti în Iisus Hristos, celor numiti sfinti” (I Corinteni 1,2 ),
,,Sfintilor care sunt în Efes” (Efeseni 1,1). Însa în alt sens, în multe alte locuri, crestinii sunt chemati sa
devina sfinti: ,,Dupa Sfântul care v-a chemat pe voi, fiti si voi însiva sfinti în toata petrecerea vietii” ( I
Petru 1, 15).

Sfintenia lui Dumnezeu este aceeasi din vesnicie si va fi pururea aceeasi. Numai oamenii se
sfintesc si se desavârsesc urcând pe treptele sfinteniei . Pentru credincios, sfintenia, ,,procesul de
transfigurare subiectiva a credinciosului prin participare nemijlocita la viata lui Hristos, care este sfintenia
însasi, adica prin consacrare spirituala continua” , este o virtute realizata prin primirea harului sfintitor si
prin conlucrarea omului. Se vorbeste de o sfintenie obiectiva care se dobândeste prin primirea Sfintelor
Taine, a Harului dumnezeiesc; si de o sfintenie subiectiva care se dobândeste prin ,,sinergia perseverenta
dintre puterile proprii ale credinciosului si Har” .

Sfintenia omului este o ,,participare la sfintenia sau la curatia plina de taina prin infinitatea ei, a
lui Dumnezeu si prin aceasta la viata lui, care se face simtita în trairea aceleasi taine si infinitati” ; deci
sfintenia înseamna ,,Prezenta roditoare si rodita a Duhului lui Hristos în om, este una cu prezenta
anticipata a vietii vesnice în el” .

Sfintenia este ,,iubire desavârsita de Dumnezeu, iubire desavârsita de Hristos” , iubire care ,,ne
asimileaza în Hristos si ne transforma în hristosi dupa har” . Sfintii Parinti ai Bisericii vorbesc de sfintenie
ca de o mare asemanare cu Dumnezeu prin curatirea de patimi si sporirea în virtuti, culminând cu iubirea

4 Pr. Octavian Popescu, „Cultul sfinţilor”, în Revista Glasul Bisericii, Anul XXXVII, Nr. 5-6, Mai-Iunie, 1978, p. 525
de Dumnezeu si de semeni, virtute cu care crestinul se împodobeste progresiv.
Însa vorbind de ,,sfânt” si ,,sfintenie”, ne-am apropiat de ceea ce sunt sfintii lui Dumnezeu.

Identitatea sfintilor

Sfintii sunt acele persoane care pe pamânt s-au ostenit si s-au straduit sa câstige împaratia
cereasca, trecând în viata de dincolo  întrarmati cu credinta si nadejdea în Dumnezeu, încalziti de focul
dragostei si învesmântati cu podoaba faptelor bune  , persoane care au atins cele mai înalte culmi de traire
crestina si de desavârsire morala… luceferi mult luminosi ai crestinatatii, mostenitori ai împaratiei ceresti,
locuitori ai raiului, flori nevestejite ale Bisericii lui Hristos . Sfântul biruieste cu tarie ispitele ce-l
învaluiesc, dar, în acelasi timp, este  plin de bunatate, pentru ca iubind binele si dorind mereu sa-l faca, el
este însusi bun, caracterizându-se printr-o permanenta stare de pocainta si o continua biruinta a patimilor.

Sfântul este  cel ce s-a eliberat de toate patimile: de lacomia de avere, de multa mâncare, de
voluptate, de comoditatea trupeasca, de orice fel de rautate, de mânie, de mândrie, de pizma si dusmanie,
omul care a ajuns la o adevarata stare de desavârsire, de înfrânare, rabdare, smerenie, iubire, la o stare de
o permanenta vedere întelegatoare a lui Dumnezeu si de convorbire cu El în rugaciune. În el s-a acumulat
o uriasa forta de respingere a oricarei ispite spre lacomie si interes egoist, de tinere la sine, o uriasa forta a
renuntarii de sine, a bunatatii, a smereniei. El a topit în sine orice frica de moarte, de nesiguranta ce
întretine în om toate formele si grijile de asigurare prin bunuri, prin apararea intereselor proprii, toate
formele grijii de sine, caracteristica dominanta a Sfântului este ca face totul pentru altii. Asa au ajuns ei ca
sunt vesnic vii si au dobândit înca de pe pamânt viata vesnica, pentru ca îl au pe Hristos cel vesnic viu5 . 

În lumea celor adormiti, sfintii sunt cei care se roaga lui Dumnezeu pentru sanatatea, pacea, ferire
de orice rau a tuturor celor care pomenesc si slavesc pe pamânt numele lor. 
Sfintii sunt aceia care fac legatura între cer si pamânt, între Dumnezeu si credinciosi. Ei  se alatura
îngerilor pentru ridicarea imnelor de slava Sfintei Treimi, ei sunt de fata la înfricosata si fara de sânge

5 Diac. asist. Corniţescu Emilian, „Cinstirea sfinţilor după Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie”, în Revista Glasul Bisericii, Anul
XXXIX, Nr. 3-5, Martie-Mai, Bucureşti, 1980, p. 388
jertfa a Sfintei Împartasanii . Îngerii si sfintii împreuna constituie ,,Biserica Cereasca” triumfatoare, al
carei cap este Hristos.

Sfintii au ajuns la starea de îndumnezeire, au devenit prin har ,,teofori”, purtatori de Dumnezeu si
traitori în Hristos, dar în acelasi timp si ,,teofani”, aratatori ai trairii în Hristos, cu Hristos si pentru
Hristos, astfel ca  viata si frumusetea divina iradiaza si se oglindeste în acelasi timp prin ei . Sfintii pot fi
numiti si ,,dumnezei dupa har”, caci puterea dumnezeiasca pe care au dobândit-o le-a umplut nu numai
sufletul, ci faptura întreaga. Sfintii sunt cei ce si-au daltuit în ei chipul lui Hristos, ceea ce înseamna ca
umanul a fost umplut si coplesit în sfinti de catre divin, încât chipurile sfintilor, înca de pe pamânt, au în
ele ceva din înfatisarea lor în planul eternitatii eshatologice…În sfinti transpare viata eterna a veacului
viitor . Sfinţii sunt cei care au ajuns la măsura omului aşa cum l-a voit Dumnezeu, adică au ajuns la
asemănarea cu Dumnezeu.

Sfintii fiind crestini desavirsiti in rugaciune, in smerenie, in infrinare si mai ales in dumnezeiasca
dragoste, multi dintre ei primeau daruri duhovnicesti deosebite inca din viata. Astfel unii aveau darul
rugaciunii inimii, cea mai inalta rugaciune crestina. Altii aveau darul lacrimilor, al infrinarii, al tacerii
duhovnicesti, al smereniei si al desavirsitei iubiri pentru toata zidirea. Alti sfinti se invredniceau de daruri
miraculoase, vazute, ca: vindecarea bolilor, cunoasterea celor viitoare, intelegerea gindurilor, izgonirea
duhurilor necurate.”Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, zice Domnul, veţi face nu numai ce s-a
făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa"(Matei
21, 21).

Sfinţii, într-adevăr, au mutat şi munţii din locul lor cu credinţa. În Viaţa Sfântului Marcu din
Peşteră, scrisă de Sf. Serapion, se spune că atunci când Serapion a găsit pe Sf. Marcu în munţii Abisiniei,
unde optzeci şi cinci de ani nu văzuse faţă de om, cuviosul 1-a întrebat dacă în lume mai sunt oameni care
să mute munţii cu credinţa. Şi în momentul acela, s-a produs un zgomot asurzitor. Un pinten de munte s-a
desfăcut de la locul lui şi s-a prăbuşit în Marea Mediterană. Atunci Sf. Marcu a zis: „Munte, nu ţie ţi-am
zis să te arunci în mare! Ci numai pe fratele l-am întrebat dacă în lume mai sunt oameni care să mute
munţii cu credinţa. Tu vino la locul tău!" Şi în acel moment muntele prăbuşit a venit la locul lui ca mai
înainte, în timp ce Serapion era încă înmărmurit de cele văzute.
 Realizând sfinţenia, sfinţilor li se supunea apoi întreaga lume neînsufleţită şi însufleţită, aşa cum
se supunea lui Adam înainte de cădere. În acest sens, în viaţa Sf. Coprie se spun următoarele: „Şi păzind
sfântul curăţia sufletului, Dumnezeu a făcut ca să i se supună fiarele sălbatice. Că, într-una din zile, aflând
în grădină un urs mâncând lăptucile, 1-a luat de urechi şi l-a scos afară şi, poruncindu-i în numele marelui
Teodosie, ursul n-a mai cutezat să mai intre altă dată în grădină. Încă şi în munte, suindu-se la lemne cu
un măgar şi ducând lemnele, iarăşi a venit un urs şi, apucând măgarul, l-a vătămat la un picior. Iar sfântul
prinse pe urs şi puse lemnele pe dânsul, zicându-i: «Nu te voi lăsa, că vreau să faci tu slujba măgarului,
până ce se va tămădui». Şi, cu rugăciunile marelui Teodosie, i se supuse ursul şi căra lemnele"   . Inca si
dupa mutarea din trup moastele lor ramin intregi, nestricate si fac vindecari miraculoase cu cei bolnavi.
De aceea moastele sfintilor sint venerate de credinciosi, care primesc sanatate, binecuvintare si ajutor.

               Scopul cinstirii Sfintilor

             Cinstirea Sfintilor are ca scop preamarirea lui Dumnezeu, Cel  care le-a dat sfintilor belsugul
harului sau si caruia ei I-au slujit si I-au jertfit viata lor , si totodata urmarea pildei vietii lor de catre
noi. Întreaga cinstire acordata sfintilor se îndreapta spre Cel ce I-a înzestrat cu puteri divine pentru a
ajunge alesi si slujitori ai lui Dumnezeu în ceruri. ,,Minunat este Dumnezeu întru sfintii sai” spune
psalmistul (Psalm 67,36); si de asemenea: ,,Laudati pe Domnul întru Sfintii Lui” (Psalm 150,1).
Sfintilor li se cuvine venerare  si numai lui Dumnezeu adorare  Noi nu-i cinstim pe sfinti separat de
cinstirea lui Dumnezeu pentru ca cinstirea lor relativa (venerarea) n-ar fi decât o cinstire indirecta – adusa
lui Dumnezeu, dupa cuvântul psalmistului: ,,Laudati pe Dumnezeu întru sfintii lui” (Ps. 150,1), care  a dat
acestora harul Sau, cu ajutorul caruia si prin ostenelile lor, au devenit persoane bineplacute lui
Dumnezeu .[14] Ca cinstea adusa sfintilor se îndreapta spre Dumnezeu vedem din Apocalipsa, unde cei
24 de batrâni, ,,arunca” cununile lor înaintea tronului lui Dumnezeu, zicând: ,,Vrednic esti, Doamne si
Dumnezeu nostru, sa primesti slava si cinstea si puterea” (Apocalipsa 4,10-11). Cununile celor 24 de
batrâni sunt  simbolul cinstirii pe care Biserica o aduce sfintilor si pe care ei o depun înaintea tronului lui
Dumnezeu, izvorul a toata slava si cinstirea . În al doilea rând, cinstirea sfintilor are ca scop pastrarea vie
în memoria Bisericii luptatoare a vietii sfinte si a faptelor bune savârsite de acestia, spre a servi drept
pilde vrednice de urmat pentru credinciosii din toate veacurile. Urmarea exemplului sfintilor este
tot  preamarirea lui Dumnezeu de catre noi, asa cum a fost preamarit si de catre ei. În ceruri, sfintii având
o viata constienta, cunosc nevoile celor de pe pamânt, se bucura sau se întristeaza de faptele lor si pot
interveni în chip iubitor atunci când sunt chemati de oameni în ajutor.6

              Temeiuri scripturistice ale cinstirii Sfintilor

Vom arata pe baza Sfintei Scripturi, câteva temeiuri ale cinstirii sfintilor.
Îi cinstim pe sfinti pentru ca:

1. Ei sunt numiti în Sfânta Scriptura “prietenii” si “casnicii” lui Dumnezeu:  Mântuitorul spune

ucenicilor:„Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că
sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl
Meu vi le-am făcut cunoscute" ( Ioan 15, 14-15). ; ,,Deci nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci
sunteti împreuna cetateni cu Sfintii si casnici ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2,19).

2. Ei sunt slaviti de Dumnezeu dupa moarte cu slava în ceruri: ,,sunt la fel cu îngerii si sunt fii ai
lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii” (Luca 20,36).

3. Cel ce primeste pe sfinti îl primeste pe Hristos: ,,Cine va primeste pe voi pe Mine ma primeste,
si cine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Cine primeste prooroc în nume de
prooroc, plata de prooroc va lua, si cine primeste pe un drept în nume de drept, rasplata dreptului va lua” (
Matei 10, 40-41).

4. Sfintii înca din viata de aici sunt înzestrati de Dumnezeu cu diferite daruri si au putere de
mijlocire la Dumnezeu: ,,mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului” (Iacov 5, 16).      Dumnezeu  îi
zice lui Abimelec, regele Gherarei, cind acesta, din nestiinta, voia sa ia de sotie pe sotia lui Avraam: Da
inapoi femeia omului aceluia, ca este prooroc si se va ruga pentru tine, si vei fi viu. Iar de nu o vei da
inapoi, sa stii bine ca ai sa mori si tu si toti ai tai (Facere 20, 7).[16]

6 Preot Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica ortodoxa,editura Institutului Biblic si de Misiune Al Bisericii Ortodoxe Romane,
 5. Sfintii au puterea de la Dumnezeu de a pedepsi pe cei rai, dupa cum Sfântul Apostol Petru a
pedepsit pe Anania si Safira (Fapte 5). Dumnezeu zice catre Elifaz Temaniteanul si cei doi prieteni ai lui,
care suparasera pe sfintul si dreptul Iov:” Acum luati sapte vitei si sapte berbeci si duceti-va la robul Meu
Iov si aduceti-le pentru voi ardere de tot; iar robul Meu Iov sa se roage pentru voi. Din dragoste pentru el
voi fi ingaduitor, ca sa nu Ma port cu voi dupa nebunia voastra, intrucit n-ati vorbit despre Mine asa de
drept cum a vorbit robul Meu Iov. Si au facut cum le spusese Domnul, si Domnul a primit rugaciunea lui
Iov „ (Iov 42, 8-9).

6. Sfintii au puterea de la Dumnezeu de a vindeca pe cei bolnavi, de a face minuni mari, de a

învia mortii: Sfântul Apostol Petru l-a vindecat pe Eneas si a înviat pe Tavita (Fapte, 9), Sfântul Apostol
Pavel l-a înviat pe Eutihie din Troia (Fapte 20).

7. Dumnezeu face cunoscuta voia Sa sfintilor Sai: ,,de acum nu va mai zic slugi, ca sluga nu stie
ce face stapânul sau, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru ca toate câte am auzit de la Tatal Meu vi le-am
facut cunoscute” (Ioan 15, 15).

8. Dupa moarte, sfintii sunt membri ai împaratiei lui Dumnezeu: ,,Dumnezeu nu este Dumnezeu
al mortilor ci al viilor, caci toti traiesc în El” (Luca 20, 37-38), dupa cuvântul Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, Care s-a rugat în gradina Ghetsimani, spunând: ,,Parinte, voiesc ca, unde sunt Eu, sa fie împreuna
cu Mine si aceia pe care Mi I-ai dat, ca sa vada slava Mea” (Ioan 17, 24).

9. Sfintii se îngrijesc si se roaga pentru oameni:

v atât cât sunt în lumea aceasta, precum Moise:   Atunci când poporul a căzut în apostazia de la
Sinai, făcând viţelul de aur, Dumnezeu îi zice lui Moise, care era în munte: „Eu Mă uit la poporul acesta
şi văd că este popor tare de cerbice. Lasă-Mă dar acum să se aprindă mânia Mea asupra lor, să-i pierd şi
să fac din tine un popor mare!" (Ieşirea, 32, 9-10). Cuvântul „lasă-Mă" i-a întărit lui Moise nădejdea în
importanţa mijlocirii sale în acele momente extrem de dificile pentru popor, şi de aceea roagă pe
Dumnezeu zicând: „Să nu se aprindă, Doamne, mânia Ta asupra poporului Tău... întoarce-ţi iuţimea
mâniei Tale, milostiveşte-Te şi nu căuta la răutatea poporului" {Ieşirea 32,  11-12). Moise continuă:
„Rogu-mă acum, de vrei să le ierţi păcatul acesta, iartă-i, iar de nu, şterge-mă şi pe mine din cartea Ta, în
care m-ai scris!" {Ieşirea 32, 32).Referitor la acest episod trist din viaţa poporului evreu, psalmistul scrie:
„Atunci a zis să-i piardă pe dânşii, şi i-ar fi pierdut, daca Moise, alesul Lui, n-ar fi stat înaintea feţii Lui ca
să întoarcă mânia Lui şi să nu-i piardă"{Psalmul 105, 23).   Iata ce zice Sfintul Apostol
Pavel:  „Multumesc Dumnezeului meu, ori de cite ori imi amintesc de voi, caci pururea in toate
rugaciunile mele, ma rog pentru voi toti, cu bucurie (Filipeni 1, 3-4). Alta data zice: Multumim lui
Dumnezeu totdeauna pentru voi toti si va pomenim in rugaciunile noastre, aducindu-ne aminte neincetat
inaintea lui Dumnezeu si Tatal nostru de lucrul credintei voastre  ” (I Tesaloniceni 1, 2-3). In alt loc iarasi
zice:  „ Pentru aceasta ne si rugam pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru sa va faca vrednici de
chemarea Sa  ” (II Tesaloniceni 1, 11). Si iarasi:  „ Nu incetez a multumi pentru voi, pomenindu-va in
rugaciunile mele ca Dumnezeu... sa va dea voua duhul intelepciunii...” (Efeseni 1, 16-17). Sau: „ Aceasta
si cerem in rugaciunea noastra: desavirsirea voastra” (II Corinteni 13, 9). Acelasi Apostol Pavel ii scrie si
lui Timotei: „ Multumesc lui Dumnezeu, pe Care Il slujesc, ca si stramosii mei, intr-un cuget curat ca te
pomenesc neincetat, zi si noapte, in rugaciunile mele  ” (II Timotei 1, 3)., stiind ca ,,mult poate
rugaciunea staruitoare a dreptului în lucrarea ei” (Iacob 5,16).7

v cât si în cea viitoare, precum vedem în Apocalipsa: ,,Si când au luat cartea, cele patru fiinte si cei
douazeci si patru de batrâni au cazut înaintea Mielului, având fiecare alauta si cupe de aur pline cu tamâie
care sunt rugaciunile sfintilor”(Apocalipsa 5,8).

10. Sfintii vor judeca lumea: ,,Au nu stiti ca sfintii vor judeca lumea?” (I Corinteni 6,2).
Ucenicilor însusi Mântuitorul Iisus Hristos le spune: ,,Adevarat zic voua, ca voi cei ce Mi-ati urmat Mie,
la înnoirea lumii, când Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe cele douasprezece
tronuri, judecând cele douasprezece semintii ale casei lui Israel “ ( Matei 19,28).
11. Avem datoria de a-i ferici pe sfinti: ,,Iata fericim pe cei ce au rabdat” (Iacov 5,11).[17]

12. Avem datoria de a-i chema în rugaciune: ,,Robul Meu Iov, sa se roage pentru voi; din
dragoste pentru el, voi fi îngaduitor, ca sa nu Ma port cu voi dupa nebunia voastra…Si Domnul l-a pus pe
Iov iarasi în starea lui de la început, dupa ce s-a rugat pentru prieteni” ( Iov 42, 8; 10).

13. Avem datoria de a-i venera pe sfinti: ,,Fiii proorocilor cei din Ierihon vazându-l de departe au
zis:  ,, Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei; si au iesit înaintea lui si i s-au plecat pâna la pamânt” ( IV
Regi 2,15).

7 Doctrina Bisericii Ortodoxe Romane despre cultul Sfintilor, Studii Teologice, nr.5-6, 1951, p.292
 14. O capetenie a regelui Ohozia a îngenuncheat înaintea Sfântului Proroc Ilie (IV Regi 1, 13).

15. Nabucodonosor, împaratul Babilonului, în fata lui Daniel ,,a cazut cu fata la pamânt si i s-a
închinat” (Daniel 2,16).

16. Temnicerul din Filipi ,,a cazut înaintea lui Pavel si a lui Sila”(Fapte 16,29).

            Deci sfintii lui Dumnezeu sunt bine placuti Lui, sunt împlinitorii poruncilor divine, realizatorii
poruncilor morale, mijlocitorii nostri catre Dumnezeu, cinstirea pe care o acordam lor îndreptându-se
catre Dumnezeu.

Încheiere

Biserica cinsteşte pe sfinţi printr-un cult închinat lor. Şi această cinstire, adânc înrădăcinată în
sufletele credincioşilor, îşi are temei în aceea că Biserica de pe pământ este în legătură organică cu aceea
din cer şi că în aceeaşi iubire leagă pe cei de pe pământ cu cei din cer, în Hristos. Prin Acelaşi Hristos au
şi unii şi alţii, adică şi sfinţii din cer, dar şi cei de pe pământ, apropierea către Tatăl în Duhul Sfânt (Efes.
2, 18). De aceea, credincioşii, deşi trăiesc pe pământ, sunt împreună-locuitori cu sfinţii şi casnici ai lui
Dumnezeu (Efes. 2, 19). Rugăciunile noastre merg la sfinţi, iar sfinţii apar şi ne ajută, ca unii care cunosc
şi aud, prin dumnezeiască descoperire, trebuinţele celor care îi cheamă pe dânşii. Sfinţilor ne rugăm, însă
nu ca lui Dumnezeu, ci ca unor persoane bineplăcute lui Dumnezeu şi care tocmai pentru acest motiv ne
pot ajuta. Bucuria pe care o încercăm pe urma măririi de care s-au învrednicit aleşii lui Dumnezeu, o
arătăm prin cinstirea lor cu toată vrednicia, prin pomenirea numelui lor cu laudă, prin urmarea faptelor
lor, prin chemarea lor în ajutor şi prin cinstirea în acelaşi timp, a icoanelor care îi înfăţişează şi a
moaştelor lor.
 Bibliografie

Conceptia despre sfintenie in crestinism, Orodoxia, nr.7, 1957

Diac. asist. Emilian Corniţescu, „Cinstirea sfinţilor după Sfânta Scriptură şi Sfânta
Tradiţie”, în Revista Glasul Bisericii, Anul XXXIX, Nr. 3-5, Martie-Mai, 1980

Doctrina Bisericii Ortodoxe Romane despre cultul Sfintilor, Studii Teologice, nr.5-6, 1951

Epifanie Norocel, Episcopul Buzăului, „În slujba credinţei străbune şi a înţelegerii între
oameni”, Editura Episcopiei Buzăului, Buzău, 1987

Ieromonah Petru Bălan, „Credinţa ortodoxă în opera Părintelui Cleopa Ilie”, Editura
Trinitas, Iaşi, 2005

Preot Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica ortodoxa,editura Institutului Biblic si de

Misiune Al Bisericii Ortodoxe Romane

Preot Octavian Popescu, „Cultul sfinţilor”, în Revista Glasul Bisericii, Anul XXXVII, Nr.
5-6, Mai-Iunie, 1978