Japonia – Ţara Soarelui Răsare

Ţara Soarelui Răsare reprezintă total o altă lume pentru cei din afara ei, mai ales dacă nu sunt obişnuiţi cu tradiţiile şi
regulile locale. Japonia are o cultură vastă care a scos la iveală unicitatea Japoniei prin înțelepciunea , tradițiile , arta , luptele ,
gastronamia și festivalurile ei . Cultura japoneză este foarte interesantă , în special pentru observatorii occidentali, mulţi din care
imediat îşi amintesc în primul rând de sushi, lupte sumo şi samurai atunci când vine vorba de Japonia.Deşi, aceste trei lucruri fără
îndoială constituie o mare parte a culturii japoneze, ele doar superficial prezintă diversitatea acestei ţări şi a poporului ei.Cu o
suprafață un pic mai mare ca cea a Germaniei, această ţară interesantă, precum şi cei 130 de milioane de locuitori ai săi, refuză
să-şi piardă identitatea culturală printre telefoanele inteligente şi trenurile de mare viteză.
Tradițiile la japonezi nu se reflectă numai în sărbători, ci mai ales în obiceiurile vestimentare ori alimentare, iar “o
sărbătoare niponă ajută observatorul din afară să înțeleagă mai ușor cum privesc japonezii lumea”.Anul nou este sărbătorit cu
mare fast la japonezi (curățirea casei, mâncăruri tradiționale), casele fiind decorate la intrare cu ramuri de brad sau pin
(kodomatsu), bambus, ferigă, semnificația fiind una a fericirii și vieții îndelungate. Se mai împletesc frânghii din pai de orez
(shimenawa) pe care se prind portocale sau mandarine.Ultima zi din an este o zi de pelerinaj la templele budiste. Nimeni nu
doarme. La Tokyo, 108 clopote vestesc plecarea anului vechi.Japonezii își plătesc datoriile și beau un lichior dulce (otoso) și
cunoscuta băutură extrasă din orez, sake. Se fac turte mici ovale din aluat de orez (mochi) sau din făină de orez (osonai) și se
mănâncă peste crud (sashimi). Copiii primesc daruri (otoshidama), femeile poartă kimonouri și totul este învăluit într-o mare
bucurie.Anul Nou reprezintă una dintre cele mai importante sărbători și se sărbătorește până pe 7 ianuarie, când japonezii se
întorc la lucru.
O altă sărbătoare este cea din 3 martie, numită Sărbătoarea fetițelor sau a păpușilor, originea ei fiind din China și consta
într-un ceremonial de puirificare prin care oamenii își lepădau păcatele imaginând figurine ce se aruncă în apele râurilor după ce
li se destăinuiau păcatele. Se spunea că aceste păpuși erau investite cu puteri magice de inalturare a vrăjilor.
Astăzi, păpușile de ceremonie sunt aranjate de fetițele din casă pe o etajeră cu polițe pictate și decorate cu flori de piersic,
sărbătoarea mai căpătând denumirea de Festivalul Piersicilor, fetițele jucându-se cu ele două săptămâni după care se pun la
păstrare pentru următorul an.
În privința vestimentației, chiar dacă astăzi japonezii se îmbrăca în haine occidentale, cele tradiționale s-au păstrat la
ceremonii, cum este căsătoria sau de Anul Nou, respectiv kimono-ul. Fetițele au veșminte colorate, țipătoare, iar femeile ceva
mai închise. În Japonia evantaiul are o limbă a semnelor care ne înștiințeză despre statutul femeiei (dacă este căsătorită sau dacă
este liberă etc ) . Japonezii au un respect foarte mare față de cei mai învârstă și își arată respectul prin înclinarea corpului . Acest
semn poate fi olosit cănd se mulțumește sau când se cere scuze . De asemenea, se obişnuieşte ca persoana să fie prezentată de
altcineva. Aceasta înseamnă că o persoană nu se prezintă singură, ci aşteaptă să fie prezentată.
Tradiţia japoneză de a bea ceaiul datează din secolul al IX-lea; ritualul oficial al ceaiului s-a dezvoltat în secolul al XIII-
lea. Ritualul implică prezenţa unui maestru al ceaiului, ceşti speciale de ceai şi un ambient deosebit. Întreaga experienţă durează
undeva la 20 de minute, dar în unele situaţii poate dura şi până la 2 ore.
Religia nu joacă un rol foarte important în viaţa majorităţii japonezilor. Cu toate acestea, unele ritualuri şi obiceiuri
religioase sunt practicate la ocazii speciale şi sărbători religioase. Cele două mari religii practicate în Japonia sunt Budismul şi
Şintoismul, sau o combinaţie a celor două. De exemplu, cele mai multe ceremonii de căsătorie se realizează după religia şintoistă
iar cele mai multe înmormântări se realizează după religia budistă.
Baia este o parte importantă a rutinei zilnice japoneze. O cadă tradiţională japoneză este micuţă, are o formă pătrată şi
este suficient de adângă încât să poată ţine apă până în zona umerilor. Aplicarea săpunului şi curăţatul corpului au loc înainte de
a se intra în cadă. Iar o tradiţie veche spune că toţi membrii familiei vor folosi aceeaşi apă.
Descălţatul la intrarea într-o casă este o altă practică japoneză foarte răspândită. La intrarea în case, şcoli şi în multe
alte clădiri, oamenii trebuie să se descalţe. Acest lucru se face în principal pentru a menţine curăţenia respectivei clădiri. În mod
obişnuit, se va primi în schimb o pereche de papuci de casă, care vor trebui daţi jos când persoana se aşează pe tatami (un mic
covoraş).
Ceremonia Shinto onorează spiritele din lumea naturală în timp ce preotul realizează o ceremonie de purificare.
Binecuvântarea cuplului se încheie cu ceremonia sake-lui. Ceremonia sake-lui este unul din cele mai vechi obiceiuri ce au loc în
timpul nunţilor japoneze. Există 3 ceşti de sake iar mirele şi mireasa iau câte o înghiţitură din fiecare. Apoi cele 3 cupe sunt
prezentate familiei, mirele şi mireasa oferind câte o înghiţitură părinţilor, într-un gest de respect. După ceremonia sake-lui se
servesc diferite feluri de mâncare ce simbolizează prosperitatea, viaţa lungă şi mulţi copii. Numărul felurilor de mâncare nu
poate fi multiplu de 4, fiind considerat ghinion. Patru înseamnă şi moarte în limba japoneză.
Cultura japoneză este dominată de un cod de etichetă foarte strict ale căror reguli dacă nu sunt respectate riscă să
aducă jigniri celorlalți. In Japonia cei care îşi toarnă singuri în pahar jignesc gazdele considerând că aceştia nu sunt suficienți de
atenți cu ei. Prin urmare, poți umple paharul celorlați dar nu pe al tău. O altă regulă constă in modul cum intrăm intr-o casă
japonezä, și anume-ne descălțam și purtăm papuci oferiți de gazde la intrare. Acecași regulă este valabilă şi în cazul galeriilor de
artă, muzeelor și chiar a toaletelor. Ideea este să se păstreze curată cladirea unde se intră. In Japonia dacă eşti răcit este indicat
să cauți un loc retras pentru a sufla nasul. Japonezii consideră acest aspect dezgustätor și sunt deranjați chiar și de folosirea unei
batiste in public. Nu este indicat nici mâncatul pe stradă cei care o fac sunt judecați aspru de către japonezi. Singurul produs
acceptat să fie mãncat in public este inghețata. Bacşişul este o insultă pentru japonezi, singurul semn de recunoștință acceptat
este un cadou simbolic. Un alt exemplu in acest sens in constituie cifra 4 considerată la japonezi ghinion. Deci dacă te decizi sa
faci un cadou nu il forma din 4 obiccte. Merg atât de departe cu acest aspect încât lifturile omit litera 4 . și în loc de cifra patru
sunt 3A și 3B Numărul 49 este cu atât mai ghinionist deoarece in cultura lor rezonează cu "durerea pâna la moarte", in concluzie
trebuie evitat. Din punct de vedere religios Japonia se remarca prin coexistenta a doua religii budismul care pătrunde in secolul
al VI lea d.Hr. și shintoismul ( propria religie ). De remarcat faptul că cele două religii se imbină intr-o armonie tipic nipona.La
ceremoniile de căsătorie se practică tradițiile din shintoismul iar la ceremoniile de la înmormântare se practică tradițiile
budismului .
Se pare că un cuvânt spus atunci când trebui poate face minuni în cazul oricui, iar proverbele japoneze sunt pline de
insemnătate, chiar și pentru cei care nu cred în cuvinte. Japonezii sunt un popor celebru pentru învățăturile sale, iar multe dintre
aceste vorbe pot fi de mare ajutor in diferite situații ale vieții.
Mâncarea este unul dintre cele mai importante lucruri în cultura japoneză . Atât prepararea, cât și prezentarea ei
trebuie să fie realizate perfect; de aceea, japonezii dedică timp și efort preparării și servirii ei. Japonezii consideră că mâncarea ar
trebui mai întâi savurată cu ochii, și apoi cu limba.
Totul se servește de obicei proaspăt, ceea ce te obligă să faci cumpărături zilnic și să cumperi numai fructe și legume de
sezon. Așa cum spun și ei deseori: „Spiritul anotimpului ar trebui să se reflecte în mâncare.” Bucătarii își iubesc meseria;
dragostea ar trebui să se reflecte în preparatele lor; n-ar trebui să se grăbească, iar prepararea celor mai importante mese
durează de obicei până la trei zile.
Consumarea unui singur fel de mâncare cu o mulțime de alimente nu sună prea bine, motiv pentru care au nevoie de
mai multe feluri de mâncare cu o cantitate mică de alimente. Spre exemplu, pentru orezul dintr-un bol: dacă ingredientul este
pătrat, se va folosi o farfurie rotundă, iar dacă alimentul este rotund, se va așeza pe o farfurie pătrată. Felurile de mâncare care
nu sunt prezentate frumos, nu se consumă. Dacă legumele nu pot fi apreciate la nivelul măreției lor sau sunt prea gătite, felul
respectiv de mâncare va fi eliminat, iar japonezii nu vor dori să îl consume.
Folosesc numeroase ustensile în bucătărie și multe feluri de mâncare. Pentru a da un exemplu, japonezii folosesc boluri
speciale care nu se încălzesc în exterior, lucru esențial pentru evitarea arderii în timp ce sunt ținute cu o mână, în timp ce cu
cealaltă mănâncă. Nu numai că folosesc celebrele bețișoare pentru mâncat, ci întrebuințează alte tipuri de bețișoare și atunci
când gătesc. Orezul este preparat în multe feluri, de la orezul cu oțet, și până la prăjiturelele de orez și chiar la orezul dulce.
Japonia este o țară unică dar și ciudată prin faptul că există meseria de cel care împinge oamenii în vagonul trenului în
zilele agromelate , în Japponia se prepară cel mai otrăvito pește iar bucătarul trebuie să facă o pregătire specealizată de 11 ani ,
kimonourile trebuie îmbrăcate partea stîngă peste cea dreaptă dar partea dreaptă se pune peste cea stângă doar când omul a
decedat .
În concluzie pot spune că japonia este o țară foarte interesantă care merită vizită datorită unicității ei aparte .