Dacia Magazin PDF
Dacia Magazin PDF
Dacia Magazin PDF
editorial
DACIA MAGAZIN,
LA OPT ANI DE LA APARIŢIE
Se împlinesc, în 2011, opt ani de la editarea publicaţiei de posibilităţi pentru realizarea ţelurilor. Urmărim, de aseme-
Societăţii „Dacia Revival International” – Dacia Magazin. În nea, realizarea unui fond de imagini, fotografii, documente etc.,
această perioadă, coordonată de domnul dr. Napoleon care pot fi trimise pe o adresă creată special.
Săvescu, preşedinte-fondator al societăţii şi director al revistei, Revista îşi propune să răspundă, în principal, la între-
şi de domnul Vladimir Brilinsky – redactorul-şef, doamna Ma- bări esenţiale, cum ar fi: „Cine suntem noi?, „Cine am fost?” şi,
riana Terra - redactor- şef adjunct, cărora li s-a alăturat un grup pe cale de consecinţă, „Cine vom fi?” într-o epocă a mondilizării
de valoroşi specialişti din ţară şi din străinătate, publicaţia a po- activităţii şi a multiplelor probleme cu care se confruntă azi
pularizat cu succes, în cele 63 de numere, cercetările din do- omenirea. Teoria contemporană a multiculturalităţii este, prin-
meniul dacologiei, preocupările societăţii, acţiunile întreprinse cipial, corectă, numai că aplicarea ei (şi, mai ales, când e vorba
de conducere şi de filiale, materialele prezentate în cadrul celor de globalizare) se face diferenţiat, preferenţial şi manipulator.
unsprezece congrese organizate, dar, mai ales, a susţinut sen- Sunt voci care susţin, direct sau indirect, că pentru a intra în
timentul mândriei patriotice de a fi urmaşii unui popor demn, vi- rândul naţiunilor lumii ar trebui să ne pierdem identitatea naţio-
teaz şi harnic, cu o străveche civilizaţie. nală, să ne uităm istoria, denigrând sau anulând geniile acestui
În primul număr – februarie 2003 –, preşedintele pământ, ca Brâncuşi, Enescu ori Eminescu. O personalitate,
societăţii, dr. N. Săvescu, preciza obiectivele fundamentale ale care conduce o înaltă instituţie culturală naţională, a afirmat
revistei, aflată „la început de drum”: „Dacia Magazin îşi propune chiar ( indiferent de context, culpabil) că trebuie să scăpăm de
să arate că «Noi dacii nu am pierit»…. Păreri, concepţii, inter- cadavrul din debara (se referea la Eminescu), dacă vrem să
pretări neştiinţifice, care caută în mod eronat să atribuie popo- progresăm. Ne întrebăm retoric dacă, atunci când s-a pus pro-
rului nostru o origine recentă, „romană”, trecând cu vederea blema intrării în Uniunea Europeană, englezii şi-au propus „să
faptul că carpato-ponto-danubienii constituie poporul matcă al scape” de Shakespeare, italienii de Dante, francezii de Hugo,
Europei, ne-au determinat să scoatem această publicaţie, în germanii de Goethe? Desigur că nu! Numai unii dintre noi, de
care toţi „cei interzişi” pot să-şi spună cuvântul, atâta timp cât o totală iresponsabilitate sau rea-credinţă, vor să pătundem în
acesta reprezintă adevărul.” Europa fie în genunchi, fie ca nişte anonimi. Se face o gravă şi
În condiţiile în care forurile oficiale şi academice ro- de nescuzat greşeală. Într-o epocă în care asistăm la devalo-
mâneşti nu iau în discuţie astfel de probleme şi adoptă a atitu- rizarea constantă a valorilor şi normelor morale, „recucerirea
dine de ignorare şi vinovată tăcere, editarea unei publicaţii de conştiinţei naţionale” (dr. N. Săvescu), în sensul de preţuire a
dacologie era o stringentă necesitate. Publicul larg, dar şi lumea mândriei şi demnităţii, a conştiinţei de sine şi de neam, devine
ştiinţifică trebuia să cunoască cercetările şi descoperirile făcute o condiţie a definirii şi individualizării personalităţii naţionale în
în domeniu. concertul universal al popoarelor.
După o întrerupere de câteva luni, revista îşi reia, Scriitor de excepţie, Nichita Stănescu a avut intuiţii ge-
acum în 2011, necesara apariţie. În noua etapă, aceasta îşi pro- niale, când, în poezia „Noi”, afirma simplu:
pune să continue experienţa valoroasă acumulată, să realizeze „Noi suntem seminţe şi pământul e-al nostru,
obiectivele fixate în statutul Societăţii Dacia Revival Internatio- Ştim cel mai bine locul, şi patima, şi rostul.
nal, axându-şi activitatea pe trei coordonate principale: ştiinţi- Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ,
fice, culturale şi civice. Se vor publica, prioritar, cercetările şi Noi sunterm în picioare, sub noi străbunii sunt.”
descoperirile ştiinţifice din domeniul dacologiei, se vor popula- Noi, românii de astăzi, suntem urmaşii autorilor plă-
riza cultura şi civilizaţia dacică şi se va milita pentru angajarea cuţelor de la Tărtăria, (cu cel mai vechi scris din lume), care au
forurilor oficiale în apărarea şi protejarea vestigiilor şi valorilor dus în Sumer scrisul şi – de ce nu? – cultura şi civilizaţia pe-
materiale şi spirituale străbune. lasgă. Suntem pe deplin îndreptăţiţi de a intra în Comunitatea
Dorim să instituim o serie de rubrici permanente: CER- Europeană şi Mondială cu fruntea sus, căci noi suntem urmaşii
CETARE, ANALIZE ŞI SINTEZE (cea mai substanţială); PER- direcţi şi de drept ai fondatorilor „străvechii civilizaţii euro-
SONALITĂŢI ALE DACOLOGIEI; DATINI, TRADIŢII, pene”. Noi suntem de mult, din vechime, „cetăţeni ai lumii”.
OBICEIURI; OPINII, DEZBATERI, INTERVIURI; DOCU-
MENTE, RECENZII, EVOCĂRI; DIN ACTIVITATEA SOCIE- Profesor Gheorghe Bucur,
TĂŢII ŞI A FILIALELOR., prin care să asigurăm o paletă largă redactor-şef
1
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
2
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
diferit - aproape ca un Neanderthalez ,” apreciază în con- cipal al ideii - încă controversate - potrivit căreia primii
tinuare Thrinkaus. umanoizi moderni ar fi o încrucişare între Neandertalezi
Profesorul Erik Thrinkaus este susţinătorul prin- şi Cromanoni. Aceste două subspecii ale lui Homo Sapi-
ens au trăit cot-la-cot, în Europa, timp de mii de ani, iar
evidenţa demonstrează că între aceste grupări umane au
avut loc schimburi de obiecte (un fel de… strămoşi ai
comerţului de mai târziu!), ca de altfel şi alte contacte tri-
bale sau, de ce nu?, individuale.
Fig.009 În localitatea
Abrido do Lagar Velho din Portugalia
s-a găsit scheletul unui copil,
care indică semnele unui amestec
Fig.007 Maxilariul, găsit pe teritoriul ţării noastre, între Neandertalezi şi omul modern
ar demonstra că primii umanoizi moderni ar fi o timpuriu din Peninsula Iberică.
încrucişare între Neandertalezi şi Cromanioni. Vechimea lui este de aproximativ 25.000 ani.
4
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
5
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
CAPITOLUL I
Mihai Viteazul – cantacuzin pe linie paternă
Marin A. Cristian
a unor, relativ noi, apariţii editoriale[6]. de biserici, folosit de marele voievod ca diplomat şi
După cum este îndeobşte cunoscut, Mihai a „tălmaci”, scrie: „Mihai vodă îşi trăgea originea din
reuşit să preia domnia Valahiei la începutul lunii sep- neamul lui Pătraşcu vodă…”. Apoi adaugă că voie-
tembrie 1593[7]. Într-un hrisov emis de cancelaria vodul valah “…se numia că este fiul lui Pătraşcu…
domnească din Bucureşti la 2 octombrie 1593 Mihai ”. În continuare, cronicarul citat consemnează că “…
Vodă a folosit următoarea titulatură: „Io Mihail voie- de aceea şi-a botezat Mihai vodă şi pe fiul lui tot Pă-
vod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei, fiul preabu- traşcu”[17].
nului Io Pătraşcu Voievod”[8]. Voievodul va fi Acceaşi opinie, că Mihai era fiul lui Pătraşcu
consecvent, pe tot parcursul domniei lui, susţinând cel Bun, apare în Cronica Buzeştilor[18], precum şi
că este „fecioru<l> marelui şi bunului Pătraşcu vo- în opele unor istorici cum sunt: N. de Montreulx, Va-
ievod”. În zapisul din 27 mai 1596 prin care întăreşte sile Cămăraşul Buhăescu[19], Richard Knolles, Ja-
fraţilor Buzeşti satul Pleniţa, Mihai Vodă aminteşte ques de Thou, Mathias Miles, Gabriel du Verdier,
că „…cinstiţii dregători ai domniei mele… au adus Ludwig Albrecht Gebhardi[20], Jean Vaillant, Jean
cărţi de moştenire… <între care> şi cartea Radului Henri Ubicini, Ivan Ignatiev Malîşevski, Willibald
Vodă <Paisie> moşul domniei mele şi cartea părin- Ştefan Teutschlaender, James Samuelson, Bruto
telui domniei mele Pătraşcu vodă…”[9]. Având de Amante[21].
judecat, la un alt soroc, acelaşi litigiu dintre locuito- Vornicul Radu Popescu, căruia i s-a atribuit
rii pleniceni şi Radu, Preda şi Stroe Buzescu, pentru paternitatea cronicii Istoriile domnilor Ţării Româ-
moşia Pleniţa, Mihai Vodă dă dreptate, din nou, dre- neşti[22], scrisă în prima jumătate al secolului al
gătorilor lui care au prezentat şi „…cartea XVIII-lea[23], considerat ca foarte bine documentat
răposatului Petru Vodă <Cercel> fratele domniei pentru perioada lui Mihai Viteazul, notează: „Acest
mele”[10]. Mihaiu vodă, după ce au luat domniea, s-au numit
Silezianul Baltasar Walther, aflat în vizită în că iaste fecior lui Pătraşcu vodă, iar cu adevărat nu
Valahia, în călătoria lui spre Constatinopol, în anul se ştie, că nici un istoric de ai noştri (sau striin) nu
1957, a primit, cu ştiinţa voievodului, de la marele adeverează den cine iaste şi cum au luat domniea
logofăt Teodosie din Ruda, o cronică a „isprăvilor” fără cât din auz unul de la altul aşa dovedim…”
lui Mihai, scrisă în slavonă după un „izvod” tradus [24]. Iată deci că Radu Popescu nu este sigur de ori-
din româneşte[11]. În urma completării cu alte in- ginea lui Mihai, lăsând să planeze incertitudinea.
formaţii, culese cu acest prilej, a reuşit să o publice, Un alt semn de întrebare privind obârşia lui
în limba latină, în anul 1599 la Görlitz în Silezia[12]. Mihai Viteazul îl constituie portretul pictorului im-
Baltasar Walther scrie că în Craiova se afla “nobilul perial Aegidius Sadeler. La sfârşitul lunii noiembrie
ban Mihai, fiul domnitorului Petru <Pătraşcu cel 1600 Mihai Vodă trecea prin pasul Vâlcanului în Ar-
Bun>… vestit tuturor atât prin rangul părintelui şi deal. Se îndrepta spre Viena pentru a fi primit în au-
privilegiul naşterii, cât şi prin frumuseţea armo- dienţă de împăratul Rudolf al II-lea pentru că, după
nioasă a trupului şi prin statura lui mândră”[13]. Mai cum îi spusese căpitanul Oradei Paul Nyary la 6 de-
departe aminteşte de „…unchiul său după mamă cembrie 1600, „eu doresc binele ţării”. Domnitorul
<Iane Cantacuzino>, adică fratele mamei… care ţi- a ajuns cu suita sa la Viena, la 12 ianuarie 1601, fiind
nuse şi el mai înainte dregătoria de ban”[14]. cazaţi la hanul “Cerbul de Aur”. Dar pentru că Ru-
Letopiseţul Cantacuzinesc, referindu-se la dolf al II-lea se afla la Praga, cealaltă capitală a im-
marele voievod, foloseşte următorul titlu: „De aicea periului, Mihai soseşte aici la 23 februarie 1601. La
începe istoria lui Mihai vodă sin Pătraşcu vodă, ca- 1 martie 1601 a fost primit în prima audienţă de către
rele au făcut multe războaie cu turcii pentru creşti- împărat. Au mai urmat şi alte audienţe. În ziua de 4
nătate…”[15]. aprilie 1601 Mihai Viteazul părăseşte „oraşul de
Cronicarul maghiar István Szamosközy, con- aur”, îndreptându-se spre Transilvania. În perioada
temporan cu Mihai Viteazul, cu studii făcute la cât a stat la Praga, mai precis în luna martie
Roma şi Padova, care a preluat unele din mărturiile 1601[25], Aegidius Sadeler i-a facut cunoscutul por-
lui Petru Grigorovici Armeanul din Liov[16], zugrav tret[26]. De jur împrejurul chipului marelui voievod
7
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
tează din anii 1593-1594, cum scrie zugravul Mina, Şerban, iar boierii Buzeşti au cotropit multe sate ale
ci mai degrabă după 1600 sau chiar după 1601, după răposatului Mihail voievod de le-au împărţit şi le-au
moartea lui Mihai. Se pune întrebarea firească: de dat ei unde le-a fost voia lor”[47].
ce au fost pictaţi cei doi voievozi unul lângă celalalt? Prin documentul de la 25 iulie 1603, scris la
Cel mai plauzibil este faptul că Mihai a dorit să-şi Târgovişte, Radu Şerban voievod întăreşte lui
întărească autoritatea politică – cum spune autoarea David, Barbu şi Matei – viitorul domn Matei Basa-
citată – prin „certitudinea unei filiaţii de spiţă dom- rab (septembrie 1632-aprilie 1654) – fiii lui „Dan-
nească, cu alte cuvinte o genealogie autentificată. ciul dvornecul”, satul Băileşti cu tot hotarul[48]. Se
Pater semper incertus era cu atât mai adevărat pen- consemnează că în urmă cu 12 ani „…Danciul dvor-
tru fiul unei femei nemăritate ca Teodora… . Buze- necul din Brâncoveni, el au dat acest sat care au zis
ştii însă s-au oferit chezaşii faptului că Mihai era „os mai sus lui Jupân Iane mare ban din Craiova, ca să
domnesc” în măsura în care cunoşteau bine realita- aibă cinste şi socotinţă şi să-i scoată dregătorie de la
tea”[43]. Totodată îşi certificau şi ei situaţia privile- Ştefan Vodă”. Între timp, Iane a murit în 1592, Dan-
giată pe care au avut-o în timpul domniei marelui ciul s-a prăpădit în 1595, iar satul a fost luat de
voievod. Este mai mult ca sigur că era nevoie de Mihai Viteazul şi l-a „…închinat sfintei episcopii din
aceasta deoarece „în epocă incertitudinea şi suspi- Râmnic”. Urmaşii lui Danciul au cerut să li se resti-
ciunea planau asupra acestui important amă- tuie ocina moştenită pentru că „părintele episcop de
nunt”[44]. Erau oare capabili fraţii Buzeşti să-şi la Râmnic nu are nici o treabă şi nici un amestec,
altereze integritatea pe care cu siguranţă o aveau? nici mult nici puţin cu satul Băileşti”. Domnitorul
Noi credem că da. Şi vom aduce şi argumentele ne- Radu Şerban a dat tânguitorilor satul Băileşti să le
cesare. fie moşie ohabnică lor şi feciorilor şi nepoţilor lor.
Se ştie că din delegaţia boierilor trimisă de Printre martorii care au confirmat cele arătate de pâ-
domnitor în Ardeal, în luna mai 1595, au făcut parte râţi sunt: „Jupân Radul Buzescul şi Preda mare
şi fraţii Radu şi Preda Buzescu. Împreună cu ceilalţi ban”[49]. Ulterior s-a adeverit faptul că Danciul a
membri ai delegaţiei au semnat fără nici o remuşcare fost mare vornic al lui Ştefan Surdul şi a condus Di-
actul de vasalitate a lui Mihai faţă de Sigismund Bat- vanul Valahiei pe toată perioada domniei aces-
hory din 20 mai 1595. În cadrul întâlnirii cu trimisul tuia[50]. Să nu fi ştiut adevărul cei doi fraţi Buzeşti?
polonez Pan Lubienecki, din 27 iulie 1595, Mihai E greu de crezut contrariul.
vodă se plângea de cei doisprezece boieri ai lui, tri- După cum s-a relevat mai sus, cei mai mulţi
mişi în Transilvania, că „…nu au tratat potrivit cu dintre istorici susţin că Mihai este fiul nelegitim al
punctele pe care le aveau în instrucţiunile ce li se în- lui Pătraşcu cel Bun cu Teodora, deţinătoarea unui
credinţaseră, ci au făcut după voia lor, dobândind han în Târgul de Floci. Se cuvine, deci, o analiză mai
unele drepturi şi privilegii”[45]. În noiembrie 1600, atentă asupra relaţiilor pe care Mihai le-a avut sau
după înfrângerea suferită de armata condusă de nu cu unii dintre membrii familiei presupusului tată.
banul Udrea, la Curtea de Argeş, în faţa unei armate Pătraşcu cel Bun era fiul lui Petru, fost „egumen de
polone, Buzeştii „să ficlenise de cătră Mihai vodă şi Argeş”[51], care a domnit – iunie 1535-martie 1545
se închinase” lui Simion Movilă, noul domn al Va- – sub numele de Radu Paisie. Acesta era la rândul
lahiei. În urma unei analize mai atente s-a ajuns la lui fiul domnitorului Radu cel Mare – septembrie
concluzia că fraţii Buzeşti au procedat în acest fel 1495-aprilie 1508. Pătraşcu cel Bun „a domnit bine
din „…dorinţa de a-şi proteja averile”[46]. ţara şi boierii, fără vrăjbi, fără morţi, fără prăzi pre-
Prezentându-se în Divan, la judecată, pentru dobân- cum tuturor le place; pentru aceea şi Bun l-au
direa satului Crăişani, pe care Florica îl primise de numit…”[52]. După ce a trecut în lumea cealaltă la
zestre de la tatăl ei Mihai Vodă, aceasta a fost îndrep- 26 decembrie 1557, a urmat duşmanul său de moarte
tăţită printr-un hrisov din 13 iulie 1619, care poartă Mircea Ciobanul. „Iar pentru a caruea venire auzind
pecetea lui Gavriil Moghilă voievod. Documentul boierii, cei mai mulţi au fugit în Ţara Ungurească
inserează că „în acea vreme <1601, după săvârşirea <în Ardeal>, anume cel mai mare: Stănilă vornicul
lui Mihai Viteazul> însă înaintea lui Radu voievod şi alţi boieri şi cu toată curtea”. Mircea Ciobanul a
9
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
trimis de „i-au chemat cu jurământ că nu le va face aprilie 1574, în locul lui Alexandru Mircea, care a
nimic rău”. Având asigurări că nu li se va întâmpla fost alungat din domnie. Numai că Alexandru Mir-
nici o nenorocire, fugarii au revenit în ţară şi cu toţii cea a trimis oaste condusă de Dragomir vornicul şi
s-au închinat noului domn. Numai că la 3 martie Mitrea comisul „şi au p<i>erit Vintilă vodă… fiind
1558 Mircea Ciobanul „au chemat boierii, vlădicii, în scaun 4 zile”[56].
episcopii, egumenii cu cuvânt ca acela că are să se Petru Cercel a fost trimis de tatăl său ostatec
sfătuiască de neşte trebi ale ţării şi ale domniei. Care la Constantinopol încă de la vârsta de 10 ani. După
strângându-se toţi, Mircea vodă… au dat poruncă moartea lui Pătraşcu cel Bun a rătăcit prin Cipru, Da-
beşliilor şi turcilor şi au intrat într-înşii cu săbiile, ca masc, Transilvania, Polonia, Germania, Italia, ajun-
neşte lupi în neşte oi, de i-au omorât pe toţi câţi s-au gând în Franţa la curtea regelui Henric al III-lea[57].
întâmplat acii”[53]. Este cunoscut faptul că între par- Manifesta o ură diabolică împotriva Mirceştilor,
tizanii Mirceştilor şi adepţii lui Pătraşcu cel Bun a „duşmanii neamului său”, care îi luaseră dreptul la
existat o adversitate de o duritate ce depăşea orice domnie „prin mijloace foarte nedrepte şi dră-
imaginaţie. De altfel, mai aproape toţi domnitorii – ceşti”[58]. Abatele Germigny, ambasadorul Franţei
în acest caz Pătraşcu cel Bun a făcut excepţie – îi la Constantinopol şi Caterina de Medici – mama re-
ucideau pe boierii care i-au slujit pe predecesorii gelui Henric al III-lea –, au solicitat sultanului, încă
lor[54]. din anul 1579, tronul Valahiei pentru Petru Cercel.
Pătraşcu cel Bun a avut în urma căsătoriei cu În cele din urmă, acesta a fost învestit domn al Ţării
Doamna Voica din Slătioara, mai mulţi copii: Pă- Româneşti la 29 iulie 1583. În timpul domniei lui,
traşco, Vintilă, Petru Cercel şi Maria. În urma unei care durează până la 4 aprilie 1585, Petru Cercel îi
legături extraconjugale cu o anume Maria, care pro- pedepseşte pe partizanii rivalilor săi Mihnea şi Ale-
venea dintr-o mare familie de boieri din Floreşti, ju- xandru al II-lea Mircea. Astfel, după ce i-a izgonit
deţul Dîmboviţa, s-a născut Radu Florescu. Dintre din funcţii pe toţi boierii predecesorilor săi, a făcut
copiii lui Pătraşcu cel Bun cel mai apropiat de Mihai „…rău mai mult, că au omorât pe Dobromir banul
a fost comisul Radu Florescu, dar în nici un caz da- şi pre Mihăilă vornicul şi pre Gonţea paharnicul…
torită vreunui grad de rudenie, ci pur şi simplu că in- ”[59]. Curios este faptul că Mihai – care în timpul
teresele lor se îngemănau de multe ori. Aşa se lui Mihnea deţinuse funcţia de bănişor de Mehedinţi
explică faptul că Radu Florescu l-a însoţit pe Mihai, – în timpul domniei lui Petru Cercel nu ocupă nici o
alături de Stroe Buzescu şi Stoica din Strâmba, la dregătorie „…deşi ne-am fi aşteptat la aceasta”[60].
Constantinopol pentru a obţine domnia. Radu Flo- Cu o lună înainte de înscăunarea lui Petru Cercel,
rescu, devenind mare comis, a fost în permanenţă Mihai era, departe de ţară, în Dalmaţia. La 30 iunie
lângă marele voievod, pe care l-a slujit cu devota- 1583 îi scria mătuşii lui Mihnea, sora mamei sale
ment. A fost omorât de turci în anul 1604. Ecaterina Salvaressi, – Marioara Adorno Vallarga –
Despre Pătraşco ştim că a încercat să urce pe o scrisoare de la Raguza (Dubrovnic), care începea
scaunul domniei Valahiei, în anul 1576, dar nu a reu- cu expresia „Mihai banul, boierul domnului Mihnea
şit. Va fi ucis de Mihnea, fiul lui Alexandru al II-lea Voievod”. Aceasta dovedeşte loialitatea lui Mihai
Mircea în anul 1583. faţă de cel care îi oferea funcţia de bănişor de Me-
Maria, singura fată a lui Pătraşcu cel Bun, hedinţi. După mazilirea lui Petru Cercel şi revenirea
căsătorită cu Tudor, fiul logofătului Radu din Dră- pe tronul domnesc a lui Mihnea – în aprilie 1585 –
goeşti, a fost ucisă împreună cu soţul şi socrul său Mihai îşi reia funcţia, pe care o deţine până la 29 no-
în septembrie 1568 de Alexandru al II-lea Mircea, iembrie 1588, când este promovat de acelaşi domn
când acesta a reuşit să devină domn al Ţării Româ- în funcţia de mare stolnic (12 decembrie 1588)[61].
neşti[55]. În anul 1586, Iane Cantacuzino este numit
Doar doi dintre fiii lui Pătraşcu cel Bun au de Mihnea vodă mare ban al Craiovei, iar din 1587
reuşit să se instaleze în scaunul domniei al Valahiei, şi capuchehaie, reprezentant al Valahiei la Poartă.
Vintilă şi Petru Cercel. Vintilă a fost înscăunat cu Totodată, Iane Cantacuzino, care deţinea dregătoria
sprijinul armat al lui Ioan Vodă cel Cumplit, la 26 de mare vistier în Moldova, va reprezenta şi intere-
10
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
sele acestei ţări în capitala Imperiului Otoman. Rig- sau urmaşii acestora, care l-au spijinit pe Pătraşcu
orile funcţiei de capuchehaie îi cereau lui Iane Can- cel Bun şi a deservit cu loialitate şi interes tocmai pe
tacuzino să uzeze de tot ce era posibil ca să-i apere adversari? Aceasta este, credem, încă o dovadă că
pe cei doi domnitori Petru Şchiopul şi Mihnea Mihai nu a avut nimic în comun cu interesele gru-
Vodă[62]. În această calitate a intrat în conflict cu pului de boieri ai acestuia. Dacă Mihai şi Petru Cer-
Petru Cercel, care dorea, la rândul lui, să recapete cel ar fi fost descendenţii lui Pătraşcu cel Bun,
domnia Ţării Româneşti. Este cunoscută adversita- consimţea Iane Cantacuzino să-l ucidă pe fratele ne-
tea pe care o nutrea Iane Cantacuzino faţă de Petru potului său? Apoi, dacă Mihnea ştia sau îl bănuia că
Cercel, despre care spunea: „n-ar fi nici un păcat să este fecior „de os domnesc” – şi încă al unui domn
fie ucis cu moarte ruşinoasă ce s-ar cuveni unui ase- care a fost adversar înaintaşilor lui –, accepta să-l
menea om”, pentru care şi-a dat toată silinţa[63]. pripăşească pe Mihai la curtea lui şi, mai mult, să-l
Sumele fabuloase de bani trimise de către Mihnea „procopsească” cu dregătorii? Cu siguranţă că era
lui Iane Cantacuzino nu au fost risipite în zadar[64]. imposibil.
Chemat să fie mazilit, Mihnea a reuşit să se menţină Cercetătorul Ion Donat, care a studiat cu me-
în domnie şi să se întoarcă la tron după numai cinci ticulozitate domeniul domnesc din Valahia, a con-
zile, în august 1589[65]. Mai mult, pentru 50.000 de statat că din 53 de domni, care au urcat pe tronul
galbeni, Petru Cercel este înecat în apele Bosforului, Valahiei până la 1600, 49 nu sunt menţionaţi în iz-
în martie 1590[66]. voare ca boieri „nici înainte de luarea domniei, nici
În această luptă, acerbă, dintre grupările de după ieşirea din scaun”. Caracteristic este faptul că
partizani ai unui domnitor sau altul, unde se cheltu- doar patru domni – Neagoe Basarab, Bădica, Vintilă
iau sume mari de bani şi intrigile se ţeseau de boieri şi Mihai Viteazul – apar în izvoare ca boieri, stăpâni
şi diplomaţi, au căzut multe capete de pretendenţi. de moşii, deşi primul şi ultimul, au negat, în anumite
Este cunoscut că Mirceştii au omorât toţi copiii le- împrejurări, că sunt feciori de domni. Autorul cerce-
gitimi ai lui Pătraşcu cel Bun: Vintilă, Pătraşco, tării concluzionează: „Pe fiii domnilor născuţi din
Petru Cercel, Maria cu soţul ei Tudor şi cu socrul căsătorii regulate şi care n-au urmat în domnie îndată
Radu logofătul din Drăgoeşti. Observăm că Mihai după moartea în scaun, a părinţilor sau bastarzi care
nu l-a slujit pe Petru Cercel, ci pe duşmanul de se manifestau de timpuriu ca pretendenţi izvoarele
moarte al acestuia, Mihnea. Am văzut, mai sus, că ni-i arată numai ca pribegi”[67]. Cu alte cuvinte, cei
Mihai nu apare printre dregătorii „fratelui” său, ci, care se considerau decendenţi ai foştilor domni şi
din contră, este răsplătit cu dregătorii de duşmanii pretindeau domnia nu locuiau în Valahia, conştienţi
lui Pătraşcu cel Bun. Ne punem întrebarea, firească, că erau în mare primejdie, şi luau calea pribegiei în
de ce Mihai nu a avut relaţii mai strânse cu boierii, alte ţări, unde aşteptau o ocazie favorabilă pentru
ocuparea tronului. Explicaţia constă în faptul că
domnul în funcţie nu permitea pretendentului să
strângă averi pe care putea să le folosească în cum-
părarea domniei.
Împărtăşim opinia că toţi boierii din vremea
respectivă ştiau cu siguranţă că Mihai nu este fiul
lui Pătraşcu cel Bun. Marele vornic Radu Popescu
scria în Istoriile domnilor Ţării Româneşti: „Deci
fiind el <Mihai> la Craiova (în ce chip nu se ştie), i
s-au scornit nume că iaste fecior de domn. Care au-
zind domnul dintru acea vreme <Alexandru cel
Rau> au trimis <armăşeii> cu urgie şi l-au <a>dus
la Bucuresti…[68] la domn tăgăduind de năpaste au
jurat cu 12 boieri că nu iaste fecior de domn şi au
scăpat”[69].
11
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
Referindu-se la acelaşi episod, un alt croni- 161; Ştefan Andreescu, Mihai Viteazul, cantacuzinii şi
car – Cherasie Daponte – ne dă amănunte în plus, marea bănie a Craiovei, în “Anuarul Institutului de ar-
arătând că Mihai „…înfăţişându-se înaintea domnu- heologie <<A.D. Xenopol>>”, XXV, vol. II, Iaşi, 1988,
p. 187-188; Idem, Familia lui Mihai Viteazul, în “Mihai
lui şi întrebându-l dacă era fiul lui Pătraşcu Vodă,
Viteazul, culegere de studii”, ediţia Paul Cernovodeanu,
el a negat cu jurământ că nu este, nici a vorbit, nici
Constantin Rezachevici, Ed. Academiei R.S.R.,
ştie de unde a <i>eşit asemenea vorbe; apoi dând Bucureşti, 1975, p. 225-241; Carmen Laura Dumitrescu,
şi în scris în faţa domnului şi a adunării boierilor, Mănăstirea Căluiu şi câteva precizări despre ctitorii ei şi
fu liberat”[70]. despre Mihai Viteazul, ibidem, p. 243-261; Manole Nea-
Relatările celor doi cronicari despre conflic- goe, Mihai Viteazul, Craiova, 1976; Mircea Dogaru, Sin-
tul dintre Vodă şi banul Craiovei este confirmat atât gur împotriva Europei – Mihai Viteazul (1593-1601), Ed.
de Alexandru cel Rău, cât şi de Mihai. Auzind că Phobos, Bucureşti, 2005; Iancu Moţu, Mihai Viteazul, un
este chemat la Bucureşti, Mihai banul, împreună cu principe renascentist, Ed. Dacia, Cluj, 2008; Ion C. Pe-
trescu, Mihai Viteazul şi arta dilplomaţiei, ediţia a IX-a,
familia şi cu o mare sumă de bani au fugit în Ardeal.
Ed. Premier, Ploieşti 2009; Neagu Djuvara, O scurtă is-
Aici s-a adăpostit pe moşia Lona, care aparţinea lui torie a românilor povestită celor tineri, Ed. Humanitas,
Baltasar Bathory, fratele cradinalului Andrei Bathory Bucureşti, 2006, p. 124.
şi, totodată, vărul lui Sigismund Bathory. După ce a 3. P.P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Fundaţia Regelui
poposit în Ardeal, Mihai s-a îndreptat spre Constan- Carol I, Bucureşti, 1936.
tinopol, dar a fost prins, pe drum, de armăşei şi adus 4. Mihai Maxim, L’empire ottoman au nord du Danube
în faţa Divanului şi a domnitorului. Alexandru cel et l’autonomie des Principautes Roumaines au XVIe siè-
Rău se plângea la Poartă că „banul Mihai, care a cle, Etudes et documents, Les editions ISIS Istanbul,
1999, p. 134, 137, 138, s.n.
stăpânit ţinutul Craiovei, a fugit cu câteva poveri de
5. George D. Florescu, Dan Pleşia, op. cit., loc. cit.
aspri” în Transilvania[71]. La rândul său, Mihai 6. Ion Mihai Cantacuzino, Mille ans dans les Balcans,
aminteşte într-un hrisov din 20 februarie 1594: l’Arbre Genealogique de la Famille Cantacuzino, Ed.
„Când s-au întâmplat domniei mele pribegie de la Christian, Paris, 1992; Idem, O mie de ani în Balcani, Ed.
Craiova, am trimis domnia mea de am chemat Albatros, Bucureşti, 1996.
calugării de la acea mănăstire <Coşuna, azi Buco- 7. Mihai Maxim, Noi documente turceşti privind Ţările
văţ> de am adăogat acele vii… ca să stăpânească Române şi Înalta Poartă (1526-1602), Muzeul Brăilei,
acele vii până ce voi veni domnia mea din pribe- Ed. Istros, Brăila, 2008, p. 232, 235. Vezi şi Istoria Ro-
gie”[72]. mâniei în date, Ed. Enciclopedică Română, Bucureşti,
1971, p. 127.
8. Documenta Romaniae Historica, B, Ţara Românească,
vol. XI, Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1975, p. 4.
NOTE
9. Ibidem, p. 217.
10. Ibidem, p. 229.
1. Ion Sîrbu, Istoria lui Mihai Vodă Viteazul domnul Ţării
11. N. Iorga, Istoria românilor prin călători, Ed. Emi-
Româneşti, Ed. Facla, Timişoara, 1976; A.D. Xenopol, ,
nescu, Bucureşti, MCMLXXX, p. 192; Ion Sîrbu, op. cit.,
Istoria lui Mihai Vodă Viteazul, Bucureşti, 1915; Dimitrie
p. 27, nota 2.
Onciul, Din Istoria României, Ed. Librăriei Socec,
12. Cronica lui Baltasar Walther a fost tradusă în
Bucureşti, 1909.
româneşte şi publicată de Alexandru Papiu Ilarian în Te-
2. N. Iorga, Istoria lui Mihai Viteazul, vol. I, Bucureşti,
zaur de monumente pentru Dacia, vol. I, Bucureşti, 1845;
1935; Gr. Tocilescu, Familia lui Michaiu Vodă Viteazul,
vezi şi Dan Simonescu, Cronica lui Baltasar Walther des-
Bucureşti, 1880; I. Crăciun, Originea lui Mihai Viteazul,
pre Mihai Viteazul în raport cu cronicile interne contem-
în “Anuarul Institutului de istorie naţională”, vol. VI,
porane, în “Studii şi materiale de istorie medie”, vol. III,
Cluj, 1936; Ioan C. Filitti, Recensii şi note critice la
1959, p. 58-96.
lucrările altora, Bucureşti, 1937; Idem, Mama şi soţia lui
13. Ibidem, p. 61.
Mihai Viteazul, ediţie revizuită, Bucureşti, 1934; Cons-
14. Ibidem, p. 62.
tantin C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. II, ediţia Dinu
15. Istoria Ţării Româneşti 1290-1690, Letopiseţul Can-
C. Giurescu, Ed. Bic ALL, Bucureşti, 2007; George D.
tacuzinesc, ediţia C. Greceanu, Dan Simonescu, Ed.
Florescu, Dan Pleşia, Mihai Viteazul urmaş al împăraţilor
Acad., Bucureşti, 1960, p. 54.
bizantini, în “Scripta Valahica”, Tîrgovişte, 1972, p. 131-
12
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
16. Ion Sîrbu, op. cit, p. 30, nota 71. ale sale cercetări istorice”. Marele istoric scrie în conti-
17. I. Crăciun, Cronicarul Szamosközy, Cluj, 1924, p. 99 nuare: “Dar vârsta atribuită de pictor poate să fie greşită”.
şi următoarele; Idem, Cronicarul Szamosközy şi N. Iorga, Istoria…, p. 11 si 15. Vezi şi P.P. Panaitescu,
însemnările cu privire la români 1566-1608, Cluj, 1928, op. cit., p. 12; C.C. Giurescu, op. cit., p. 180-181; Ştefan
p. 20-35, István Szamosközy şi-a scris opera între anii Andreescu, Familia…, loc. cit., p. 225-226. Un Raport
1598-1607 în timp ce se afla în Italia la studii; I. Sîrbu, trimis din Viena de ambasadorul Spaniei la 2 septembrie
op. cit., p. 30, nota 7; cf. George D. Florescu, Dan Pleşia, 1601, insera că “nefericitul Mihai voievodul Valahiei,
op. cit., loc. cit., p. 136. numit îndeobşte Valahul, care, de luăm aminte de cursul
18. N. Iorga, Cronici muntene, Acad. Română, memorii vieţii lui, care fu de ani 43...”. Referindu-se la tragicul
istorice, seria II, 1899, p. 10, 11; P.P. Panaitescu, op. cit., sfârşit al lui Mihai Viteazul, ambasadorul Spaniei la
p. 13. Veneţia, Francesco de Vera y Aragon, într-o scrisoare din
19. George D. Florescu, Dan Pleşia, op. cit., loc. cit., p. 15 septembrie 1601 arăta că “nu trecuse de 43 de ani”.
139. (Vezi Paul Cernovodeanu, Asasinarea lui Mihai Viteazul
20. Mihai Viteazul în conştiinţa europeană, vol. II, Cro- în viziunea contemporanilor săi, în Revista “Mihai Vitea-
nicari şi istorici străini, secolele XVI-XVIII, Texte alese, zul, Călugăreni”, nr. 9, 2001, p. 23; M.V.C.E, vol. V,
Ed. Acad., Bucureşti, 1983, p. 88, 128, 335, 430, 492. Mărturii, Et. Acad. R.S.R., Bucureşti, 1990, 9. 449). La
20. Ibidem, vol. III, Istoriografia străină din secolul al rândul său Aron Florian scrie că în momentul în care “se
XX-lea, Texte alese, Ed. Acad., Bucureşti, 1984, p. 168, săvârşi” Mihai era “în vârstă de 43 de ani”. (I. Lupaş,
209, 231, 334, 434, 467. Cronicari şi istorici români din Transilvania, ediţia a II-
21. Radu Popescu a fost mare vornic al lui Nicoale Ma- a, Ed. Scrinul Românesc, f.l., 1941, p. 195). Vezi şi
vrocordat – 25 decembrie 1715-14 noiembrie 1716; mar- M.V.C.E., vol. II, p. 19, vol. II, p. 191.
tie 1719-3 septembrie 1730 – apoi s-a călugărit sub 27. N. Iorga, Istoria..., p. 14, 15. S-a amintit şi varianta
numele de Rafail la mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti. că Pătraşcu cel Bun a fost “înveninat” – otrăvit – de ma-
În timp ce avea funcţia de vornic a scris evenimentele rele vornic Socol, dar nu avem dovezi certe. Vezi I.
cronicii până la anul 1720. La finele anului 1725 a ter- Ionaşcu, Biserici, chipuri şi documente din Olt, vol. I, Ed.
minat “Istorisirea domniei lui Nicolae Mavrocordat” apoi Ramuri, Craiova, 1934, p. 9, 162, nota 4.
şi-a facut însemnări până la anul 1728. A murit în 1729 28. Ibidem, p. 12; Carmen Laura Dumitrescu, op. cit, p.
sau 1731. Radu Popescu, Istoriile domnilor Ţării 243-258.
Româneşti, ediţia C. Greceanu, Ed. Acad., Bucureşti, 29. Textul care însoţeşte portretul lui Petru Cercel este
1963, p. LXXV. mai lung şi continuă: “Nu vărsaţi pe pământ sânge nevi-
22. În studiul introductiv la cronica lui Radu Popescu, is- novat şi judecaţi după dreptate şi fiţi milostivi aşa cum a
toricul Eugen Stănescu constată: “… în prima parte a cro- fost Domnul Dumnezeu milostiv asupra noastră, iar acum
nicii – până la 1690 – se găseşte necesitatea întemeierii asupra voastră”. În ambele portrete apare câte un înger
afirmaţiilor pe izvoare şi mai ales pe izvoare scrise”. Ibi- care încoronează pe cei doi voievozi şi mâna lui Dumne-
dem, p. XLIV. Editorul cronicii, C. Greceanu, nota: “Ca zeu care îi binecuvantează, având în vedere că în confor-
operă istorică, lucrarea lui Radu Popescu iese din cadrul mitate cu dreptul divin, domnul era “unsul lui
strâmt al întâmplărilor locale sau conduse de hotărârea Dumnezeu”. Ibidem, p. 254. George D. Florescu, Dan
divinităţii. El caută explicaţii logice evenimentelor şi fap- Pleşia, op. cit., loc. cit., p. 140. Un alt istoric admite că:
telor, vede o înlănţuire a lor”. Ibidem, p. LXXXIII; P.P. “…atât Petru Cercel cât şi Mihai Viteazul au fost fiii lui
Panaitescu, op. cit., p. 16. Pătraşcu cel Bun”, Ştefan Andreescu, Familia…, loc. cit.,
23. Radu Popescu, op. cit., p. 69. p. 225-226.
24. Valentin Dărăban, Bătălia de la Guruslău, 3 august 30. George D. Florescu, Dan Pleşia, op. cit., loc. cit., p.
1601, Ed. Vasile Goldiş, University Press, Arad, 2001, p. 140.
18-26. 31. Carmen Laura Dumitrescu, op. cit., loc. cit., p. 244.
25. Portretul lui Mihai Vodă făcut de Aegidius Sadeler a 32. Biserica a fost renovată în perioada 20 aprilie-8 iunie
fost descoperit de Nicolae Bălcescu şi A.G. Golescu la 1588. Ibidem, p. 245.
cabinetul stampe al bibliotecii regale din Paris în anul 33. Petru Cercel a fost înecat în apele Bosforului în mar-
1847. tie 1590.
26. Mihai voievodul Valahiei strălucit în norocire şi ne- 34. Ibidem. Aceeaşi autoare, cu un alt prilej, arată că: “…
norocire şi virtuos în amândouă în etate de 43 de ani. N. în bisericile zugrăvite în veacul al XVI-lea în Ţara
Iorga susţine că această chestiune cu etatea redată de Sa- Românească portretele voievozilor nu se întâlnesc decât
deler a fost sesizată pentru prima dată de Ilie Minea “în în acele biserici care sunt ctitorite total sau parţial de către
13
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
aceştia, cu alte cuvinte constatăm că prezenţa voievozilor 48. Stolnicul Stroe Buzescu a murit la 20 octombrie
într-o ctitorie boierească nu este impusă de o obligaţie de 1602. În ziua de 13 septembrie, la Ogretin, l-a provocat
a omagia în mod expres pe voievodul domnitor aşa cum la lupta dreaptă, corp la corp, pe Mîrza, cumnatul hanului
s-a crezut îndeobşte”. C.L. Dumitrescu, Deaux eglises tătar. Bătaia a fost deosebit de crâncenă. Stroe Buzescu
valaques décorées au XVIe siecle: Snagov et Tismana, în l-a omorât în luptă pe Mîrza, dar datorită rănilor suferite
“Revue Roumaine d’Histoire de l’Art”, série art plasti- va muri după 5 săptămâni. N. Gane, Trecute vieţi de
que, X, 1973, nr. 2, p. 154, 156. doamne şi domniţe, Ed. Universitas, Chişinău, 1991, vol.
35. Idem, Mănăstirea Căluiu …, loc. cit., p. 247, 250. I, p. 121.
36. Ibidem, p. 250. 49. S-a demonstrat documentar că din Divanul lui Ştefan
37. Ibidem. Surdul voievod făcea parte, între alţii, “Danciul Marele
38. Ibidem, p. 251. Vornic, boierul de căpetenie”. N. Iorga, Istoria…, p. 68;
39. Pisania din naos confirmă ipoteza că biserica a fost vezi D.I.R., XVI, vol. VI, p. 10, 13, 16, 26, 27, 29, 30.
pictată până în 1589. Ibidem. 50. Radu Popescu, op. cit., p. 46.
40. Ibidem, p. 254. 51. Ibidem, p. 53.
41. Istoricul C.C. Giurescu scria că: “Florica s-a măritat 52. Ibidem, p. 55.
în 1603 cu Preda postelnicul...”. Documentele confirmă 53. Domnitorul, în timpul domniei, putea să ucidă pe ori-
faptul că Florica s-a căsătorit cu Preda, postelnicul din cine pentru că nu dădea socoteală nimănui.
Greci, în anul 1600. La 20 mai 1620, Gavriil Moghilă 54. Ştefan Andreescu, Familia…, p. 241. Cronicarul
vodă întărea lui Preda, fost mare sluger, şi jupânesei lui, aminteşte: “Deci trecând două luni Alexandru Vodă a în-
Florica, satul Deveselul din judeţul Romanaţi. Pentru că ceput să taie mulţi boieri anume: Radu logofătul din
acest sat a fost cumpărat de Mihai Vodă pe vremea când Drăgoeşti, Mihnea din Bădeni, feciorul lui Udrişte şi Teo-
era mare stolnic (1588-1591) şi l-a dat “de zestre fiicei dor de la Bucov şi Vladul Caplii şi Pătraşco şi Calotă şi
sale jitelniţa Florica şi ginerelui său Preda ca să le fie Stan feciorul Drăguleţului şi Radul stolnicul din Boldeşti
moşie. Şi au făcut hrisov do,nia lui... şi am văzut domnia şi Radul lui Socol vornicul şi pre alţii.” Radu Popescu,
mea hrisovul răposatului Mihai voievod...”. Luând în cal- op. cit., p. 59.
cul faptul că Walentin Walawski, polcovnicul de cazaci, 55. Ibidem, p. 61, 62.
scria unchiului său Andrei Taranowski la 24 decembrie 56. Petru Cercel ştia mai multe limbi străine – turcă,
1599, că voievodul avea de gând “să-şi mărite fata cu un italiană, franceză, latină –, scria versuri şi purta cercel în
bărbat de seamă din Polonia”, înseamnă că la acea dată ureche, după moda franceză, de unde i s-a tras numele
Florica nu era căsătorită. Apoi având în vedere că la (George Lăzărescu, Nicolae Stoicescu, Ţările române şi
sfârşitul lunii noiembrie 1600, Mihai Vodă a plecat în pri- Italia până la 1600, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p.
begie la împăratul Rudolf al II-lea şi că nu a mai avut po- 119).
sibilitatea să semneze hrisovul de zestre este cert că 57. N. Iorga, Istoria…, p. 19.
Florica s-a măritat cu Preda în anul 1600. C.C. Giurescu, 58. Radu Popescu, op. cit., p. 66. Dobromir a fost un ex-
op. cit., p. 207; Documente privind Istoria României, vea- ponent de frunte al boierilor olteni. A fost frate cu Neacşa,
cul al XVII-lea, B, Ţara Românească, vol. III, 1616- mama doamnei Stanca din Izvorani.
1620, Ed. Acad., Bucureşti, 1951, p. 526, 527; M.V.C.E., 59. N. Iorga, Istoria…, p. 33; P.P. Panaitescu, op. cit., p.
vol. I, Documente externe, Ed. Acad., Bucureşti, 1982, 14.
p. 331. 60. George D. Florescu, Dan Pleşia, op. cit., loc. cit., p.
42. Carmen Laura Dumitrescu, Mănăstirea Căluiu …, 158, 159.
loc. cit., p. 253. 61. Pascal de Marini Polli, fratele lui Ioan Marini Polli,
43. Ibidem. care era căsătorit cu Prepia, sora doamnei Ecaterina,
44. M.V.C.E., vol. I, p. 106. mama lui Mihnea, scria: “La Constantinopol stă pentru
45. Istoricul N. Iorga scria “…a răsărit ca din pământ domn marele ban, om cuminte şi prieten al său… Cât va
uriaşa stăpânire a Buzeştilor, sutele de moşii care fi el la Constantinopol, cu înţelepciunea şi cu banii săi
alcătuiau pentru dânşii ca un principat deosebit, întins în doamna <Ecaterina> nu va avea nevoie să se ducă acolo”.
tot largul ţării”. N. Iorga, Istoria…, p. 38. Vezi C. Reza- Hurmuzaky, III, p. 131, 132; George D. Florescu, Dan
chevici, Poziţia marii boierimi din Ţara Românească faţă Pleşia, op. cit., loc. cit., p. 147.
de Mihai Viteazul şi Simion Movilă (noiembrie 1600-au- 62. P.P. Panaintescu, op. cit, p. 16.
gust 1601), în Studii, XXVI (1973), nr. 1, p. 48-63. 63. Mihnea cheltuia “sute şi sute de mii de galbeni” pen-
46. D.I.R., XVII, vol. III, p. 393. tru menţinerea în scaunul domnesc (George Lăzărescu,
47. D.I.R., XVII, vol. I, p. 93-95. Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 110).
14
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
15
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
Având în vedere ideea recurent-eminesciană a al poetului, ce trăia – zice Maiorescu – „în lumea ideilor
naşterii universului din haosul primordial, din care vin şi impersonale”, lansând, astfel, pentru o sută de ani, imagi-
în care se întorc toate („noaptea nefiinţei” şi „eterna nea hyperionică a geniului.
pace”), precum şi opţiunea către „stingerea eternă” a da- Rugăciune unui Dac aminteşte de biblicul Iov
cului, sau, mai apăsat, deziluzia deloc creştină din finalul scârbit de viaţă şi dorind să dispară fără de urmă în „stin-
amplului poem Împărat şi proletar („Că vis al morţii-eterne gerea eternă”. Definirea genezei, observă G. Călinescu,
e viaţa lumii-ntregi”), Pompiliu Constantinescu constată e mai scurtă decât în Scrisoarea I (de nuanţa agnostică a
lipsa „Duhului Sfânt” şi a „Dumnezeului creştin” din astfel brahmanismului) şi are forma unei teogonii politeiste, căci
de viziuni, inclusiv diatriba „ateistă” din finalul poemului se admite existenţa in aeternam a unui părinte (aci Za-
Mortua est: „Creştinismul nu oferă mângâierea unei vieţi molxe) care, la rândul său, a dat naştere zeilor. Poetul in-
de apoi; păgânismul eminescian ne taie orice punte posi- tenţiona, după model corneillan, să scrie o tragedie de tip
bilă spre altă lume şi afirmă, cu tenacitate, o moarte cate- clasic Crucea-n Dacia sau Joe şi Crist.
gorică, definitivă.” Chiar în Luceafărul, observă criticul, Iată de ce ideea de a vedea în Eminescu un spirit
„creatorul şi geniul, care participă la «forma cea dintâi» religios este nu numai reducţionistă, ba chiar antiproduc-
sunt două idei platonice; nemurirea lor nu este deci ne- tivă, de vreme ce simbolurile mitologiei creştine, plămădite
murirea creştină, dobândită după moarte, într-o viaţă de în retortele imaginaţiei romantice, reflectă o problematică
dincolo.” poetică mai largă.
Văzut ca „poet păgân în înţeles metafizic”, Emi- E vorba, aşadar, de acel „simbolism ecumenic,
nescu nu cultivă, însă, „un păgânism mitologic”, el „gân- universal, uşor de cunoscut în mai multe culturi şi fecund
deşte şi simte păgân semnificaţia vieţii şi a morţii pentru pe mai multe niveluri (mit, arhitectonică, ritual, iconografie
sine şi univers”. etc.). Intuit de un creator, un anumit simbol intervine într-
Floarea poeziei sale creşte pe solul unei tradiţii o operă de artă şi o organizează cu o coerenţă a lui pro-
străvechi, multimilenare, care, aici în Carpaţi şi la Dunărea prie, cu o «logică» absconsă, fără ca poetul să-şi dea
de Jos, a cristalizat în esenţe. Totodată, poetul vine de de- totdeauna seama de sensul, proporţiile sau valenţele
parte, din istoria umanităţii, din gândirea universală, ajun- acestui simbol ( ... ).
gând, prin mitologiile asiatice şi mediteraneene, la ample Cunoscând vocaţia filosofică a lui Eminescu şi
viziuni cosmogonice, şi convins de esenţa ideatică a lumii. descendenţa sa romantică, suntem îndrituiţi să acordăm
„Până şi temele care par luate cu împrumut din romantis- simbolurilor şi metafizicei un rol important în explicaţia
mul european – acea problematică filosofico-religioasă operei sale poetice ( ... ) Fapt este că aceste simboluri,
atât de bogată şi de interesantă în chiar contradictorieta- ca în opera oricărui mare creator, se dovedesc a fi ecu-
tea sa – îşi împlântă rădăcina în humusul creştinismului menice, deşi valabile metafiziceşte, şi în jurul lor nici o
primitiv, se încadrează în climatul neoplatonic al patristicii hermeneutică nu e excesivă” şi pentru a-şi ilustra aserţiu-
răsăritene”, observă Rosa del Conte în „EMINESCU SAU nea privind acest „simbolism ecumenic”, Mircea Eliade se
DESPRE ABSOLUT”. opreşte, într-un comentariu de mare forţă ideatică şi eru-
Eminescu „nu este, aşadar, o floare rară, desfă- diţie, la nuvela romantică, cu implicaţii filosofice, Cezara,
cută aproape prin miracol dintr-o sămânţă adusă din în- mai exact la scrisoarea bătrânului sihastru din cap. III, ce
tâmplare pe solul Daciei de suflarea vânturilor apusene; cuprinde „fără îndoială, cea mai desăvârşită viziune
este un astru ţâşnit din adâncurile cerurilor din Răsărit, ca paradiziacă din literatura românească”. Chiar G.
mărturie despre o civilizaţie tânără şi nouă, dar înrădăci- Călinescu a subliniat sensul filosofic şi valoarea edenică
nată într-un trecut de veche cultură şi de severă tradiţie.” a insulei descoperite de Euthanasius. Dincolo de aspectul
A vedea în Eminescu un poet strict religios luxuriant al insulei, au fost identificate, în descrierea călu-
înseamnă a-i obnubila acea deschidere mai largă de spi- gărului, elemente de topografie specifică, cum ar fi, bu-
ritualitate, autorul Luceafărului dând ocoluri speculative năoară, cele „patru izvoare” – reminiscenţă a celor patru
prin filosofia antică greacă, prin budism, prin Schopen- fluvii ale Raiului (Facerea, 2, 10 ) – şi „florăria” din insula
hauer şi Kant, şi revenind, uneori, la zalmoxianismul geto- cea mică, replică a „grădinii” din mijlocul paradisului. De
dac, întâia noastră religie de transcendenţă, peste care altfel, Euthanasius, cu tot panteismul lui, nu se depărtează
s-a pliat, fără convulsii, creştinismul, încă de la începutu- prea mult de tradiţia iudeo-creştină a Raiului.
rile sale. Având în vedere „simbolismul ecumenic” la care
Nu este iarăşi lipsit de interes de ce Veronica se referea Mircea Eliade, vom observa că, în legătură cu
Micle, într-un memorabil poem omagial, îl numea pe poet insula lui Euthanasius, există atâtea analogii în literatura
„cugetător budist născut în altă lume”, convingere probată universală, de la Suttanipata din tradiţia hindusă şi budistă
de o parte a operei, dar şi de comportamentul „abstras” (în care Nirvana este asemănată unei insule) până la „in-
16
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
sulele fericiţilor” din Antichitate (în care locuiau eroi pre- tceva decât ancilla theologiae...
cum Peleu, Cadmus, Achile), topos la care se refereau Nu crede oare poetul că „din căutarea misticei
tradiţii egiptene, celtice, elenistice, întâlnit şi în filosofia pietre filosofale s-au născut chemia, din criticismul lui Kant
platoniciană. eliberarea minţii de sub dogmele unilaterale ale religiei,
În ciuda acestor elemente, Eminescu nu este un pe de o parte, al materialismului brutal pe de alta?”...
poet de reverberaţie creştin-ortodoxă decât în foarte pu- Bun cunoscător al filosofiei kantiene, Eminescu
ţine cazuri, căci toate aceste simboluri sunt deturnate de era convins că „metafizica nu e făcută pentru capetele de
la ritualistica şi iconografia creştină către o problematizare rând”, reducându-se „la câteva încercări geniale”. Incapa-
filosofică mai largă. A-l compara pe misticul Novalis, care bili de a o pricepe, profesorii de filosofie primesc, în
credea sincer că „numai religia poate trezi din nou Eu- schimb, o „leafă”, iar „organizarea socială o cheamă în
ropa”, înseamnă a nu sesiza că romantismul său vizionar ajutorul teologiei, încât, ca slujnică fără autoritate a bise-
trece dincolo de dogmă şi ideologie, într-o transfigurare ricei şi cea mai fără de nici o treabă dintru a sfinţiei sale
filosofico-estetică pe măsură. ea încearcă a dicta ştiinţelor exacte, care n-au nici o ne-
Mult mai productivă este comparaţia poetului na- voie de ea, sau a apăra biserica în calitate de linguşitoare,
ţional cu contemporanul Nietzsche, filosof radical al con- pe care aceea o sufere, făr-a o aproba”.
ştiinţei moderne încercate, intrate în criză, şi al celebrei Recent, în revista Viaţa românească (nr. 1-
propoziţii Dumnezeu e mort din „Aşa grăit-a Zarathustra”, 2/2000), apare un studiu semnat de George Gană („Me-
ce a făcut epocă, ducând la ideologia nazistă... Cam în lancolia”), în care se pune în discuţie spiritul religios, chiar
acelaşi timp, Eminescu nota: „se pare că Dumnezeu e „ortodox”-ist al poetului, observându-se că în versurile
mort” (ms.). Când în Memento mori poetul scria, sub im- eminesciene apare frecvent imaginea „bisericii în ruină”
pulsul unei intuiţii geniale, referindu-se la criza valorilor şi ideea năruirii credinţei: „La Eminescu deplângerea nă-
spirituale, „E apus de zeitate şi-asfinţire de idei”, el nu ruirii credinţei se întâlneşte pe toată durata scrisului său,
făcea decât să constate aceeaşi stare de fapt pe care iar imaginea bisericii (templului) în ruină se regăseşte în
Nietzsche, însă, o afirmase radical, crezând că, prin teoria Mira, Mureşanu, Memento mori, Povestea magului călător
Supraomului, va resuscita şi recupera virtuţile unui creş- în stele”. Iat-o şi în Melancolia (1876):
tinism agonic. „Biserica-n ruină
Fără a elabora astfel de teorii „compensatorii”, Stă cuvioasă, tristă, pustie şi bătrână,
Eminescu constată şi el, indignat, acea criză a conştiinţei Şi prin ferestre sparte, prin uşi ţiuie vântul –
moderne, asupra căreia se exprimă atât în poeme de Se pare că vrăjeşte şi că-i auzi cuvântul –
mare impact, construite pe procedeul marilor antiteze ro- Năuntrul ei pe stâlpii-i, păreţi, iconostas,
mantice, cât şi în unele însemnări (a se vedea, între toate, Abia conture triste şi umbre au rămas,
scrisoarea către Iacob Negruzzi, ce însoţea poezia „Epigo-
nii”). Însă poetul nu rămâne la nivelul unei simple ecuaţii Drept preot toarce-un greier un gând fin şi obscur,
ideologice, mistice chiar, de vreme ce astfel de idei şi ob- Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur...”
sesii „ecumenice” sunt transfigurate în registre literare de
reverberaţie filosofică, de meditaţie universalistă. Mai mult Într-o postumă din 1878, Învierea, întâlnim
chiar, poezia sa „exorcizează”, în năzuinţa spre originar aceleaşi imagini de vetusteţe („ziduri înnegrite”, „izul ume-
şi arhaic, un fel de resacralizare a lumii, punct în care Em- zelii”, „al morţii rece spirit”) ale lăcaşului în care:
inescu se întâlneşte cu Hölderlin: „Ce putea rezulta de aici „Un singur glas îngână cuvintele de miere,
decât numai acea bucurie, sfântă, ciudată, atotbiruitoare, Închise în tratajul străvechii evanghelii (...)
neversatilă, nereversibilă, care-i însufleţeşte pe isihaşti şi Un clocot viu de glasuri vui de bucurie...
pe care isihasmul ortodox o recomandă ca semnul su- Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor,
prem al bunăvoinţei divine şi drept izbânda totală a stră- Cum din mormânt răsare Christos învingător,
daniilor sufletului credincios?” În acest sens, „impulsul Iar inimile toate s-unesc în armonie:
sfânt” hölderlian se apropie de „farmecul sfânt” emines-
cian. Ca un isihast, ce-şi înduhovniceşte simţurile şi inte- Cântări şi laude-nălţăm
lectul, Eminescu – crede S. P. Matta – transmută poezia Noi, ţie unuia,
eului (cu aspiraţiile incontestabil romantice) într-o poezie Primindu-l cu psalme şi ramuri,
a spiritului... Plecaţi-vă, neamuri,
Şi totuşi, poetul gândeşte şi scrie dincolo de Cântând Aleluia!
dogme, indignat totodată că filosofia (metafizica) a devenit
„profesie” (acuză, desigur, socratică), incapabilă de a fi al- Christos a înviat din morţi,
17
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
19
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
20
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
23
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
l Cu excepţia unor scurte citate în presă, reproducerea textelor, fără acordul scris al editorului, este
interzisă şi se pedepseşte conform legislaţiei în vigoare.
l Autorii îşi asumă integral răspunderea morală şi juridică pentru toate informaţiile cuprinse în texte,
pentru opiniile şi atitudinile exprimate, precum şi pentru orice acuzaţie de insultă, calomnie, plagiat
sau piraterie intelectuală.
l Textele trimise la redacţie vor fi redactate cu mijloace moderne (fisier word, text cu diacritice...,
font marime 12 pct)
24
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
tip. În popor Sfântul Gheorghe este numit şi Păpă- porumb. Numele acestuia este românesc şi nu întâm-
lugară, Plugar, Goţoi, Bloj, Mujug, Mătăhulă, Mâ- plător aclimatizarea porumbului e aşa bine ancorată
necătoare, Bour fermecat etc. în timpul agricol. E ultima zi când vitele mai pasc
În vechime exista Zâna ORHE, ai cărei libere, apoi se împrejmuiesc ţarinile şi păşunile. În
urmaşi, orheenii, sunt şi azi în Cetatea Orhei, în obiceiurile şi practicile magice de Sângeorz se
Odorheiul Bistriţei, în Odorheiul Secuiesc, Osorhei menţin învăţăturile străvechi ale geto-dacilor, fiind
- jud. Cluj, Odrihei - jud. Mureş etc. În Gramatica vremea când se sorcoveşte cu urzici, dar şi cu boz,
limbii traco-geto-dace, autorul I.O.Luca arată că pelin, leuştean, odolean etc.
orhei în vechime însemna punte, loc de trecere peste În seara de Sfântul Gheorghe se face focul,
ape, peste râpe, o curgere dintr-un loc în altul. rugul aprins al lui Sângeorz, pe care se aruncă sare,
Orheiul era călăuza, podarul locului. se împart colăcei, se bea vin pelin şi se trâmbiţează
Iată că Sângeorz are aceeaşi semnificaţie cu în toate zările, anunţând începutul Anului Pastoral.
Gheorghe, heorhe, care în zilele noastre este Gheo- Aceste datini fac trecerea de la energiile malefice,
rghe şi care se sărbătoreţte numai la noi, românii, zis ale Iernii, îmbunate în ajun de mânecătoare, care
urmaşii geto-dacilor oreeni/orheeni. Minuni a deschide energiilor de Vară, inaugurate de Focul
săvârşit martirul creştin numai după moarte prin sacru, aici pe Vatra Soarelui, la geto-daci.
moaştele sale; el a refuzat să ucidă creştini, deoarece Mânecătoarea era o specie de stejar din care se făcea
a ucide este cel mai mare păcat, în sensul că a con- focul din Ajunul de Sângeorz. În zilele noastre,
ştientizat, soldat fiind, şi nu unul oarecare, ci un planta este înlocuită cu răchita, ce se anină la porţi,
mare comandant de oşti, că pornirea de a-şi nimici la ferestre, pe stâlpii gardurilor, în staulul vitelor, la
semenii nu e omenească. streşinile caselor etc. De Sângeorz, se îngroapă
Este un sfânt creştin tânăr al patriarhatului, drobul de sare sub pragul saivanelor sau pe potecile
ca şi Sânicoară, Sânmedru etc. pe unde trec zilnic oile. Din acest drob de sare ling
În credinţele, datinile şi obiceiurile geto-da- oile de prăsilă. Se afumă strunga oilor, grajdul
cilor, Sângeorz ţine cheile la brâu-şerpar cu care în- vitelor şi pomii fructiferi cu plante de leac. Se unge
cuie Iarna şi sloboade Vara la 23 Aprilie, de Sfântul cu usturoi meliţa, uşile, ferestrele, porţile şi sălaşul
Gheorghe, când se reiau ciclurile vegetale şi agricole animalelor domestice pentru alungarea şi îmbunarea
al plantelor de leac, când se invocă fertilitatea pă- Mânecătoarei, ce poate lua mana vitelor, în ziua din
mântului, a ovinelor, vitelor, păsărilor etc. În noaptea ajun, la 22 aprilie. Se pune şi porumbar înflorit în
de Sfântul Gheorghe înfloreşte nucul, numit şi coarnele boilor. Se aduce o brazdă de pământ cu
pomul lui Gheorghe. La Sângeorz, 23 aprilie, începe iarbă şi se pune în pragul casei, să se calce pe ea.
anul Păstorilor, care se încheie la Sânmedru, în 26 Ajunul de Sângeorz se numea Proor. A îm-
octombrie. Sunt divinităţi tinere, care purifică spaţiul proora însemna să anini crengi ale copacilor din
bio-energetic, purtaţi de caii geto-dacilor, vestiţi de pădure în gospodărie. Se anină ramuri de jugastru,
când e lumea în Câmpia nord-dunăreană, numită de arţar, stejar, salcie ca jertfe vegetale în toată gospo-
antici pustia geto-dacilor, cu sensul de câmpie. dăria. Fetele se spală cu roua florilor, culeasă magic,
Tot de Sfântul Gheorghe se aleg turmele pentru cu sita aşezată pe plante, noaptea, după un ceremo-
vărat, se angajează ciobanii şi văcarii, se închid ţa- nial străvechi, o rugăciune străbună a farmagiilor
rinile de păşune şi se rup mieii de la supt, pentru a- (farmacistele) geto-dacilor. Crengile de copaci aduse
i însemna. Ciobanii, păstorii îşi aleg la Sfântul în gospodărie se numeau ramuri de vrajă, fiindcă se
Gheorghe ciomegele din lemn de corn, alun şi sân- făcea focul cu ele şi se scurmau tăciunii aprinşi.
ger. Începe tunsul şi urcatul la munte al turmelor, zi Prima persoană ce intra în casă venea cu ramura de
de mare petrecere şi sărbătoare străbună. vrajă. Vitele se mulgeau prin colacul rotund ca un
În lumea vegetală de acum se seamănă bu- covrig mare, numit năprol, pe care se punea o
suioc şi mei, iar de pe la anul 1700 şi porumbul, coroniţă din plante de leac şi flori. La sfârşitul pri-
orientându-ne după înflorirea arbustului numit po- mului muls, membrii familiei puneau mâna pe colac
rumbarul, cel ce are fructele de forma boabelor de şi rupeau odată toţi. După mărimea bucăţii de colac
26
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
din mână se aprecia norocul din acel an. Sacrificiile nu suportă mirosul cailor, spun bătrânii apicultori.
vegetale continuă de Armindeni, când o creangă pu- Iată motivul pentru care mulţi istorici antici nu au
ternică, o prăjină, se leagă la stâlpul porţii, unde ră- fost în Schyţia sacrilor coţi şi geţi şi au scris din
mâne până se usucă. Din crengile de Armindeni se auzite că dincolo de Dunăre era numai pustie şi al-
face jarul pe care se coace prima turtă din pârga bine.
grâului, noua recoltă. Arminden înseamnă ardere Imaginile ce reprezintă călăreţii antici se
sacră şi era Pomul de mai sau Prepeleacul. Sacri- apropie foarte mult de ţinuta femeilor luptătoare de
ficiile animale erau meii, iezii, viţeii. la Istru, Amazoanele, urmaşele Orelor. Bluzele
În ajun de Sfântul Gheorghe, băieţii merg în specifice, din pânză subţire cu o croială feminină, ce
pădure şi îmbracă pe unul dintre ei cu crenguţe în- evidenţiază sânii, sunt lungi şi cad în cute subţiri
frunzite de fag sau de jugastru, îl suie pe un cal, iar peste şolduri, purtate de vânt la portretul ...
în urma lui alaiul masculin chiuie, dansează ca la Călăreţului dunărean.
nuntă. În sat se merge pe la casele oamenilor, se Zâna Leto, mama gemenilor divini, este
aruncă cu apă pe Călăreţul Sângiorzan şi se bea vin. prezentă în iconografia anticilor ţinând caii de frâu
Sfântul Gheorghe este replica religiei în două părţi. Pe cei doi cai se disting clar diferenţele
creştine ce consfinţeşte patriarhatul, aspect ce vestimentare dintre Apollo şi Artemiza. Tot pe o
determină schimbarea traiectoriei trecutului cultic gemă dobrogeană se vede cum Soarele iese din
istoric, care s-a refugiat în datini, obiceiuri, mitolo- palatul lui Apollo tras de 4 cai de o rară frumuseţe.
gie. Sfântul Gheorghe, ce a refuzat să ucidă, nu poate Sfântul Ilie este Solomonarul ce călătoreşte prin nori
fi simbol nici cel puţin în războaiele de apărare. tras în căruţa cailor eterici. Sfântul Toader este legat
Preoţii, care însoţesc ostaşii în bătălii, nu de existenţa cailor, ce au şi ei Paştele lor. Caii lui
binecuvântează actele criminale, ci invocă actele pa- Sântoader poartă Rusaliile cosmice deasupra
cifiste. Aspectul cel mai revelator este întreaga Pământului, care sunt energiile personificate ale Ter-
prezentare a lumii matriarhale cu denumiri patri- rei. Rusaliile au copite, identificându-se cu caii
arhale, când arheologia argumentează lumea Marilor eterici ai energiilor şi nu pot atinge pământul. O
Preotese în activitatea cultică, economică, de apărare săptămână călătoresc pe caii lui Sântoader, care are
şi iniţiere străveche, uitând că tot ce există are mai şi el la picioare copite de cal.
întâi O Mamă. Mulţimea de artefacte litice de- În Calendarul Ortodox, Rusaliile sunt cunos-
scoperite mai ales în zona istriană, numite Cavaleri cute sub numele de Cincizecimea luminată, care-l
traci ori Cavaleri Danubieni, voinici, eroi, vânători luminează pe Iisus, arătându-l omenirii în toată stră-
nu au nicio legătură cu aşa-zişii Cavaleri, fiindcă lucirea sa. Călăreţul trac este doar varianta
după înfăţişare, după ţinută, sunt luptătoarele stră- patriarhală a lumii marilor călătoare antice, care a
vechi ale geto-dacilor, Amazoanele, dintre care a urcat pe umerii Sfântului Gheorghe mantia dacică,
răzbit până în timpurile noastre Artemiza, sora purtată de Amazoanele istriene.
geamănă a lui Apollo, ultima reprezentantă, zână, a Mantaua dacică, din in ori lână albă, bine
matriarhatului geto-dac. Elementul de legătură este bătută la piuă, era impregnată cu răşini încât nu tre-
calul, iar cei mai vestiţi erau caii geto-schyţilor cea nici ploaia ori vântul, iar săgeţile alunecau, pro-
nord-dunăreni, de unde Hercule lua iepe de prăsilă, tejând luptătorul. Mantie purta şi Sfântului
ca şi Filip al II-lea, şi mulţi alţi mari împăraţi ai Gheorghe. Mantia este o piesă nelipsită până în
lumii. Caii erau vehiculele Antichităţii şi cei mai im- zilele noastre din vestimentaţia luptătorilor pe toate
portanţi în luptă încă din vechimile istoriei. D. Can- fronturile lumii şi în orice paradă militară, ce reme-
temir scria că în Câmpia schytică erau mari herghelii morează istoria încrâncenărilor armate.
de cai sălbatici, „cu copite late de nu era nevoie să îi Generalul roman Claudius Goticus (268-
potcoveşti”. Geto-daco-schyţii îşi apărau teritoriile 270) îl felicita pe Regalian, primul împărat al Daciei,
cu prisăcile de albine, aşezate pe graniţe, care au dat aşa cum a numit el teritoriul pe care l-a desprins mai
şi numele multor garnizoane din trecători până în zi- întâi din Imperiul Roman, şi îl ruga să-i trimită
lele noastre. Cabalinele sunt atacate de albine, care câteva mantale dacice cu agrafe. Garda imperială a
27
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
lui Constantin cel Mare formată din daci, purtau binelui uman.
mantii dacice albe cu agrafe, iar ca avangardă aveau Voroneţ înseamnă graiul Nikăi (vorobirea),
draconarul, ce înălţa draca dacică – drapelul numit Zeea noastră Prometee, dăltuită pe Pistornikul/
Balaurul Dacic în cele trei culori de bază, păstrate Pecetea sacră cu care se sacralizează pâinea încă din
până în zilele noastre: roşu, galben şi albastru, care vremea Tărtăriei, păstrat pe stâlpii, apoi pe crucile
compun lumina astrală strălucitoare, deci albă. Man- de la căpătâiul celor duşi în lumea lui Zamolse.
taua albă era sacră. O purtau şi preoţii războinici ca Sfântul Gheorghe este replica Zânei Orhe din
veşmânt sacru precum Confreria Cabirilor, Cavalerii străvechimea Marilor Preotese geto-dace. Imag-
Danubieni, Sarabii Terrei, regii geto-daci, voievozii inea sfântului este prezentă pe cele mai vechi
şi domnitorii. steaguri, păstrate integral din vremea lui Ştefan cel
Este corect să apropii imaginea străveche a Mare. Dintre ele, cel donat Mânăstirii Zografu de la
femeilor luptătoare cu cea a Sfântului Gheorghe, Muntele Athos, pe la 1500, s-a păstrat până în anul
fiindcă numele său provine din Orhe, mare 1917. După debarcarea trupelor franceze, consulul
preoteasă a graiului ceresc. Această Mare Preoteasă României la Atena a reuşit, prin generalul francez,
se numea Ora şi adora soarele de pe înălţimile insu- să îl obţină sub protecţia unui detaşament franco-rus,
lare situate în Cerurile de deasupra norilor de după să-l ducă pe un vas de război francez la Paris, unde
Potop, numite orăştine, ponoare, gruiuri, picioare de a fost predat cu o solemnitate deosebită lui A. E. La-
plai, ormenişuri etc. Învăţăturile primordiale îşi hovari, şeful delegaţiei române, apoi adus în ţară,
poartă energiile esenţiale ca liant al timpului şi în după încheierea păcii în decembrie 1919 şi predat
domeniul cultic, unde icoana acestui sfânt ne Muzeului Militar Naţional. Acest steag este impor-
dovedeşte că vechile iniţieri sunt temelie credinţelor tant, fiindcă pe una dintre feţele sale este brodată im-
celor noi. aginea Sfântului Gheorghe cu fir de argint şi mătase
Icoana Sfântului Gheorghe este corectă în albă, verde şi roşie. Sfântul Gheorghe stă pe tron
sensul că păstrează învăţături de preţ legate de lumea acoperit de mantie, trăgând sabia şi ţintind Balaurul
veche, fiindcă îl prezintă ca moment de trecere de la cu trei capete, încolăcit sub tron. Deasupra e flancat
o lumea cultică veche la una nouă. Aşa cum am de doi îngeri cu sabie şi cu scut, ţinând pe capul sfân-
amintit, Orheiul este trecerea dintr-un loc în altul, de tului o coroană cu 9 colţuri, împodobită cu pietre
la o lume cultică la alta, doborând balaurul, simbolul preţioase. Iată că ai noştri domnitori erau şi mari ini-
lunii cultice peste care s-a înălţat religia creştină. ţiaţi, apărători ai culturii şi civilizaţiei străbune,
Multe biserici româneşti au hramul Sfântului Gheo- codată în simbolistica veche (Tricolorul României,
rghe, dar Mânăstirea Voroneţ, numită Capsula Tim- pag.12, autori Adina Berciu Drăghicescu, Tiberiu
pului de către Silviu Dragomir, are o importanţă Velter, Gh. D. Iscru, Aurel David).
aparte pentru dăinuirea înţelepciunii străbune. Sfântul Gheorghe este prezent şi pe un alt
Înălţată de Ştefan cel Mare, are hramul acestui sfânt, steag păstrat din vremea marelui voievod, apărător
care este prezent de 4 ori în pictura murală interioară al Creştinătăţii, dar şi al vechii credinţe, fiindcă în
şi o dată pe peretele sudic exterior, cu dimensiuni gi- iconografia sfântului este prezentă sinteza Daciei
gantice, indicând măreţia civilizaţiilor oreene stră- vechi, preluată mereu de voievozii şi domnitorii pă-
vechi, preluat în patriarhat de către Orhe, Gheorghe, mânteni, începând cu Burebista, Decebal, Mircea,
Sângeorz. În pisania Mânăstirii Voroneţ, Sfântul Ştefan, Mihai Viteazul, C. Brâncoveanu, Cuza Vodă,
Gheorghe este numit vestitorul, marele purtător de ce-au păstrat simbolistica Daciei Edenice şi în stema
izbândă. Imaginile interioare îl prezintă şi ca: apă- României de astăzi.
rător al fecioarelor (fiicele orelor) când doboară ba- Theodor Burada a cules o istorioară din vre-
laurul ameninţător, ca mântuitor al nedreptăţilor, mea lui Ştefan cel Mare în care se povesteşte că, în-
luptător împotriva răului din viaţa oamenilor, dar şi vins de tătari la Tighina, voievodul a trecut Prutul în
portstindard al cauzei neamului, fiindcă îndrumă fa- Moldova trist şi abătut. A văzut o lumină la o casă
milia voievodală, curăţă pământul de energiile ne- din Dobrovăţ şi a intrat. A întrebat dacă în sat este
gative şi conduce mulţimea oştirilor pentru izbânda biserică şi s-a dus să se închine. Istovit, a adormit în
28
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
Bibliografie:
29
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
Petiţie
Cine suntem ?
Adevăruri ascunse de Academia Română ?
http://www.petitieonline.ro/petitie-p31067045.html
După 2000 de ani de istorie drama- noastră un singur Judecător.
tică, numai prin examinare lucidă şi fără Această petiţie este o acţiune
prejudecăţi, prin solidaritate cu tot ceea ce de recucerire a istoriei noastre pierdute,
însemnă informaţie verificată, ne putem situa a conştiinţei noastre naţionale, a respectu-
în locul nostru constituit şi vom putea, lui faţă de Dacia, acest organism ce
mâine, să nu ne pierdem în viitorul ce se sângerează de peste 2000 de ani, o petiţie
proiectează şi se priveşte cu îngrijorare. de recucerire a memoriei.
Rostul nostru nu poate fi acela de a În final, vă invit pe cei care încă mai
contempla fără atitudine si de a ne lăsa în cred în istoria neamul nostru, încă bântuită
voia celor ce năzuiesc dispariţia totală a de convulsiuni, să -si asume sentimentul da-
strămşilor noştri adevăraţi, Dacii, prefăcând toriei faţă de ea şi să semneze PETIŢIA lui
zilele vieţii noastre într-o apăsare grea şi ANDREI: http://www.petitieonline.ro/peti-
creînd scaune de judecată ale arbitrarului, tie-p31067045.html
acolo unde şedeau oameni cuminti. Noi
avem o istorie ce ne legitimează şi deasupra Dr.N.Săvescu
30
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
31
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
32
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
În necropolă s-au găsit vase ceramice (50), vâr- Un fragment de la un vas de provizii cu
furi de săgeată cu 3 muchii din bronz, un pum- inscripţie în limba greacă ne arată că era pro-
nal din fier şi 2 mărgele de sticlă. Ca rit de prietatea basi-leoss B…, deci a unui rege ce a
înmormântare este întâlnită atât incineraţia cât stăpânit aceste ţinuturi şi poate chiar a avut
şi inhumaţia. sediul la Cârlomăneşti.
Aşezarea a existat şi în timpul stăpânirii Un alt fragment reprezintă un bust de
romane, ceea ce arată o îndelungată locuire bărbat îmbrăcat în armură. Ar putea fi regele
dacică în zonă. Burebista?
3. Cetatea Zânelor de la Covasna 5. Pietroasa Mică Gruiu Dării - Buzău
(arheolog Viorica Crişan) este situată în Munţii (arheolog Valeriu Sârbu - Brăila)
Breţcului, la cota 930 m, cu o amplasare stra- Cuprinde importante vestigii din eneolitic
tegică de excepţie. Ca mărime şi grandoare (Culturile Cucuteni B şi Cernavodă I) şi din
este asemenea celor din zona regală, de la epoca bronzului (Cultura Monteoru) - mileniile
Costeşti şi Piatra Roşie. 3-2 î.Hr.
Acropola sau inima cetăţii au forma În sec. I î.Hr. - sec. I d.Hr. a existat aici o
ovală şi suprafaţa de 700 mp. Zidul terasei a II- aşezare dacică fortificată cu un val de pământ
a este apreciat la circa 8 m lăţime sub formă de cu miez din piatră şi o palisadă din lemn. Incinta
bastion pătrat. În total sunt 4 terase. de formă tronconică este la cota de 534 m pe
S-a descoperit multă ceramică, între care fruc- Masivul Istriţa cu pante abrupte pe 3 laturi şi vi-
tiere, capace, ceşti, pahare, unelte (cuţite, cuie, zibilitate spre câmpia din sud-est. Zidul are o lă-
piroane, dălţi, fusaiole), piese de podoabă (bră- ţime de 2-2,20 m.
ţări, cercei, mărgele de sticlă, oglinzi), arme, Dar, din sec 4-3 î.Hr. a existat o aşezare
monede greceşti şi romane. cu un bogat şi variat inventar arheologic: fibule
Din măreţia acestei falnice cetăţi dacice de tip tracic, mărgele din sticlă, vârfuri de să-
a rămas doar un munte de ruine legendare. geţi, greutăţi de lut, o monedă histriană, amfore
4. Dava de la Cârlomăneşti - Buzău greceşti din Heraclea Pontică, Sinope, Thasos.
(arheolog Sebastian Matei) Vasele getice de tip tronconic din argilă
Situl arheologic a fost cunoscut de Al. sunt modelate cu mâna şi ornamentate cu
Odobescu din 1871. Aşezarea este plasată pe brâuri în relief. A fost descoperit şi un sanctuar
un platou de formă ovală, neregulată, cu o su- cu numeroase vetre ce atestă cultul soarelui şi
prafaţă de cca 7500mp, având la vest terasa în- cel agrar. Aveau şi cultul căminului, dovedit de
altă a râului Buzău. A fost locuită intens din prezenţa unor locuinţe cu bogat inventar.
epoca bronzului, devenind în epoca lui Bure- Gruiu Dării a fost un centru regional de
bista o importantă davă - centru politic, econo- cult al dacilor.
mic şi religios pentru comunităţile geto-dacice Măreţia civilizaţiei dacice este susţinută
din zonă. Au fost descoperite pietre-altar, vase şi de prezenţa celor două tezaure de referinţă:
ceramice, unelte, monede, fragmente antropo- cel de la Surcea (comuna Zăbala - Covasna)
morfe din lut ars reprezentând lupi, mistreţi, datat în sec II-I î.Hr. ce cuprinde falere, cupe,
cerbi şi păsări, precum şi bărbaţi în postura de lingouri de argint, 6 nicovale de fier, vase de lut,
războinici călare. Acestea sunt unice în spaţiul fructiere modelate cu mâna, păstrat la Muzeul
locuit de geto-daci, ele reprezentau fie divinităţi Naţional de Istorie a României din Bucureşti şi
şi animale totemice sau ofrande simbolice. cel de Sâncrăieni, Judeţul Harghita (sec I
Bogăţia comunităţii geto-dacice de la î.Hr.), cu obiecte de argint în greutate de 3,650
Cârlomăneşti este dovedită de găsirea podoa- Kg: 2 brăţări masive, o fibulă, 2 monede, 15
belor din fier, argint, aur, piese de harnaşament vase (cupe şi pocaluri cu ornamente aurite),
şi arme. păstrat tot la Bucureşti.
Tezaurul monetar conţine124 de mon- Prin artefactele descoperite este mar-
ede de argint tip Vârteju-Bucureşti, făcute în ca- cată frumuseţea şi unitatea culturii daco-getic.
drul unui atelier local.
33
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
Doamnelor şi domnilor,
Cu aceeasi pasiune p.entru adevar, cu aceeasi Secţiunea 4 - Gânduri ale elevilor despre istoria
dorinta de a releva rolul primordial al stramosilor stramosilor daci
daci în faurirea istoriei poporului nostru, sesiunile şi
programele asociate congresului vor acoperi multi- Vizitaţi www.dacia.org pentru noutăţi,
ple aspecte ale istoriei Daciei. Aceste variate schimbări şi adăugiri.
oportunităţi de schimb intelectual vor marca stadiul Cu stimă,
actual al cercetărilor şi vor sugera direcţiile lor vi- Directorul comitetului de organizare, Andrei
itoare dând, în acelaşi timp, atât cercetătorilor Bănică
consacraţi cât şi celor mai tineri, un forum în cadrul
căruia să-şi prezinte comunicările. Aşteptăm confirmarea participării dumnea-
Tema congresului din acest an este o provo- voastră, precum şi un rezumat al prezentării pe care
care stiintifica, intelectuala si de logica, cu atât mai doriţi să o susţineţi la Congres, rezumat care să nu
mult cu cât celebrele Plăcuţe de la Sinaia continua depăşească 2 pagini (font Times New Roman,
sa suscite interesul istoricilor, filologilor si al tuturor preferabil cu diacritice), în format electronic, pe
acelora care sunt cu adevarat interesaţi în descifrarea adresele
si evaluarea nivelului ridicat al culturii scrise al
dacilor întemeietori de tara. PlacuteledelaSinaia2011@gmail.com şi
Programul ştiinţific al congresului se va des- mail@dacia.org sau, sub formă de CD in format
fasura în următoarele secţiuni: Word, prin poştă, pe adresa : Dacia Revival Inter-
Secţiunea 1 - Placutele de la Sinaia, documente national Str. Cerceluş nr. 71 Sector 3, Bucureşti,
unice de o importanta majora pentru intelegerea civ- România Telefon : +40 726 113 151
ilizatiei avansate a dacilor
Secţiunea 2 - Alte aspecte ale istoriei Daciei. Pentru confirmari de participare si orice nela-
Secţiunea 3 - Contributii promitatoare ale muriri, va rugam sa ne scrieti la adresa
studenţilor pasionati de istorie PlacuteledelaSinaia2011@gmail.com.
34
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
35
DACIA
Nr. 64, aprilie 2011 magazin
36