REV!

STA
I STORICA

ROMAN
-

MCMXXXIII

VOLIII.FASCII-III

www.dacoromanica.ro

COMITETUL DE DIRECTIE
G. I. BRATIANU, profesor la Universitatea din Iasi.
G. M. CANTACUZINO, arhitect diplomat al Statului Francez.
N. CARTOJAN, profesor la Universitatea din Bucuresti.
C. C. GIIIRESCII, profesor la Universitatea din Bucuresti.
S. LAMBRINO, profesor la Universitatea din Bucuresti.
P. P. PANAITESCU, profesor la Universitatea din Bucuresti.
Are. ROSETTI, profesor la Universitatea din Bucuresti.

CUPRINSUL

Pagina

I. Articole

133--265

D. Russo, Cronica Moldovei de N . Chiparissd (1716

133-151

1717 )

G. I. Brbitianu, Notes SUY les Gnois en Moldavie au

XV-e siecle
N. Cartojan, e Ceasornicul Domnilor de N. Costin
originalul spaniol al lui Guevara
P. P. Panaitescu, La route commerciale de Pologne a
la Mer Noire au Mo yen Age
Than C. Filitti, Cronicarul Dumitrache
B. Slatineanu, Con,tribufiuni la studiul portretelor lui
Mihai Viteazul, insofite de un nou portret
Dinu V. Rosetti, Sdpdturile arheologice dela Snagov

Dan Simonescu, Un Octoih al lui Bojidar Vucovici

la noi i legdturile acestuia cu tipografia romeineascd.
Dimitrie G. Ionescu, Tratatul incheiat de Gheorghe
.tefan cu Ruqii in 1656
Gh. Duzinchevici, Contribufii la Istoria Romdnilor in
timpul rdzboiului Crimeii
A. Iordnescu, Observafiuni critice asupra cronicii lui
Miron Costin .

II. Miscellanea

152-158
159-171

172-193
194-202

203-216
217-226
227-233
234-247

248-258
259-265
266-271

Const. C. Giurescu, Geneza poeziei e Speranla a lui

266-268

Eminescu

C. Grecescu, Schitul Trocaia .

Damian P. Bogdan, Originea clauzei Kit INK np-h,MAHKA Att H'kCT " din documentele slavo-muntene

268

269-270

Damian P. Bogdan, In chestiunea autenticitdfii inscripfiei funerare a voevodului muntean Nicolae Alexandru
Basarab

270-271

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOLDOVEI DE N. CHIPARISSA

(1716-1717)

Nu stiu daca in intreaga istoriografie romaneasca mai este un eveniment atat de des si de amanuntit povestit, cum e cazul cn biruinta
repurtata de Mihai Racovita impotriva Nemtilor in anul 1716-1717.
Trei cronicari contimporani, Neculce, Pseuclo-Muste i Pseudo-Amiras,
au descris-o pe larg in sirul povestirii br, o cronica anume s'a alcatuit
pentru a o vesnici in toate amanuntele ei, i ceva mai mult: intre
Galata si Cetatuie, unde s'a dat lupta, s'a facut o movila peste trupurile
dusmanilor cazuti, i alaturi de ea s'a ridicat un ciardac i o cruce

de piatra de dimensiuni colosale pe care s'au sapat slove, transmitand cu vocea lor lapidara izbanda lui Mihai Racovital impotriva
Nernti lor.

lucru curios ! Cronica care s'a alcatuit pentru a transmite EdiiiIe i.

posteritatii aceasta biruinta s'a bucurat de atatea editiuni in limba traducerile
greaca si romank de cate n'a avut parte nicio cronica romaneasca. cronicii
Textul grecesc al ei s'a publicat intai de E. Legrand, in Epistolaire
grec, Paris, 1888, p. 253-276, supt titlul Naco2dov Kvgraetacrei Atininotg

rdjv avjOdvrao gv Mo2baflicit xcera

1-6

1716 Zrog gni rijg rYn7g.

4ysitoviag xoi5 51inj2.o.rdzov, yabivordrov xai b'eo(peovgrov ediNvrov

xal ilyexivog nciong MoMoP2aziag xvelov xveiov ' Icocivvov quip.

Paxofliraa floefldba (Nicolae Chiparissa, Povestirea celor intarnplate

in Moldova in anul 1716 in a treia domnie a prea inaltatului, prea

stralucitului si de Dumnezeu pazitului domn i stapanitor a toata
Moldova chir Ioan Mihai Racovita Voda) 1 Aproape in acelas timp
1 Dupa un manuscris aflat in posesia sa, vezi Legrand, Epistolaire grec,
p. 282. Un alt manuscris grecesc, faira numele autorului, se afla in biblioteca
Metohului Sfantului Mormant din Constantinopol supt Nr. 545=371 dupa noua
numerotare, vezi Papadopulos Kerameus, `Ieeoao2vbar1x1) 13t1Rto29-4xn, 4, p. 345.

Acest manuscris cu toate ca a fost cunoscut i citat de Legrand, /. c., n'a fost
utilizat in editia sa. Manuscrisul lui Legrand ne da numele autorului Cronicei
in forma. de Kwrageaadc; mai obi*nuite forme sant Kwraelciatic i Kwrdewcrog,
pe cari singure Ie gasim in A. Motovrolied, Td veoealivosd sal,oca dvdpara (Numele proprii neogreceti), Atena, 1912, p. 139 ; dar i forma Kwraewacig revine

www.dacoromanica.ro

134

D. RUSSO

publica si C. Erbiceanu acest text dupa un alt manuscris in Cronicarii greci, p. 65-86, insotindu-1 de o traducere in limba romana 1.
Fara sa cunoasca editia i traducerea lui Erbiceanu, Al. G. Sutu a
publicat in Arhiva societdlii Viinfifice qi literare din Iai, i (1889-9o),
p. 81-103, o nou traducere in limba romand dupa textul publicat de

Legrand ; in fine traducerea lui Sutu s'a reprodus pe urrna in parte

si in Uricarul, 13 (1889), p. 348-376.
Dar nici Erbiceanu nici Sutu n'au stiut de existenta unui vechi
manuscris, aflat in Bibliot. Acad. Rom. Nr. 157, fondul romanesc,
care cuprinde aceast cronica in limba romana supt titlul Istoria
primejdiilor i a rdzboailor ce s' au tcimplat in Tara Moldovii in anul
1716, in a trie domnie a pre luminatului i pre indllatului i cu toatd
bundtate i vitejie impodobitului Domn Io. Mihai Racovild Voevodd.
Original i
Textul romanesc s'a pstrat fara nume de autor, cel grecesc se
traducere afla supt numele lui Chiparissa, niciunul ins nu spune c e tradus din

limba greacal sau romana ; prin urmare, ca s putem raspunde la

intrebarea : care text a servit celuilalt ca original, trebue sa le comparam
cu luare aminte ca s gsim care e originalul i care e traducerea.

Am ardtat cu alt prilej cat de greu si de nesigur e de multe ori sa

te pronunti dacd un anumit text vechi pastrat intr'o limba e original sau tradus dintr'o altd limbd 2; se schimba ins cu desavarsire
chestia cand avem acelas text in cloud diferite limbi, cum se intampl
in cazul de fat, i putem sa le compardm unul cu altul. In asernenea
cazuri, cat de iscusit ar fi traducatorul, e cu neputinta s nu se tradeze ; e cu neputinta ca un cercetator cunoscand finetele limbii originalului si a traducerii sa nu gaseasc in anume pasagii c cutare
expresiune idiomatica arata originalul 1 i talmdcirea ei stangace arata
traducerea, cd cutare vers putea sa fie intrebuintat sau citat de un
Grec i nu de un Roman, sau Myers. Dac mai cu seama traducatorul
e i un slab stilist, nu lipsesc in traducere i pasagii neinteligibile fara
ajutorul originalului, nu lipsesc adjective calificative caH intr'o anume
limb au rostul Mr, dar caH fiind traduse, probeaza pana la evidenta
obarsia Mr exotica.
Pe cat stiu, numai N. lorga a vorbit de cele doua redactiuni ale
acestei Cronici in Istoria Literaturii Romdne in secolul al XVIII-lea,
in limba greac. 0 biserica din Constantinopol, aflatl, in cartierul Psamatia,
se cheam5, "Aytog retheytog 6 Kvnaewodg, vezi M. I. Ghedeon, XeovoyeciTov
'Anombuttuipara ( Notiple unui cronicar), Atena, 1932, J. 74.
1 Cronicarii greci, ed. C. Erbiceanu, Bucureti, 1888, p. LXIX, intrOducere.
2 D. Russo, Cronica Ghiculetilor, in Buletinul Comisiei Istorice a Rometniei,

vol. 2 (1916), p. 15.

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOI,DOVEI

135

vol. I, p. 214-218 = ed. a 2, vol. 2, p. 247-251, si a ridicat chestia

care din ele a servit celeilalte ca original. *i desi Iorga gdseste ca versiunea romdneascd e foarte curgdtoare i are toatd infeitilarea unui original, desi exprim indoieli fiindc se intalnesc in forma greceascd unele
romdnisme lexicale sau de sintaxd: astfel Cci2n, care e romdnescul jale,
va. vuetaovv 7265craav, ceea ce inseamnd a lua limb, totus e aplecat
a crede Ca in greceste a fost alcatuita intai lucrarea unui Grec, adresata altui Grec. Eu cred c indoielile lui N. Iorga nu sant intemeiate.
Cuvantul Ccari, care revine des la autorii clasici (vezi de pilda Eschil, Zd2.11 j jale
Agam., 656, Platon, Republ., 496 C), e i astdzi de o intrebuintare panelenica i insemneaza turburare, furtund, ameteald; d2 n'are nimic
a face cu romanescul jale (care in greceste se zice 215nm 7,211pic). De
altfel 4.(i271 s'ar fi putut aduce ca argument pentru intaietatea redactiunii romanesti, numai daca in pasagiul invocat grecescului Cd2n i-ar
corespunde in textul romanesc cuvantul jale, ceea ce nu e cazul. Dacal
Iorga ar fi comparat textele, ar fi Vazut ca in locul cu pricina textul
romanesc n'are jale ci furtund (f. 18 v = p. 269, ed. Legrand).
Dar si expresiunea a prinde limbd (adica a lua informatii, a face A prinde

un prizonier dela care sa iei informatii despre dusman), nu presupune un izvod romanesc. Ce e drept, aceasta expresiune revine asa
de des in textele vechi romanesti, traduse sau originale, incat nu putem

sa o consideram ca strdinism nici in limba romana. 0 intalnim nu

numai la Dosoftei, Psalmi in versuri, 78, 45:
sa prinza i paganii limba

c tu Doamne nu ne esti cu scarb

si la Ureche (ed. Picot, p. zoo j 182), la cari putem presupune o influenta straina, dar i la Miron Costin, ed. V. A. Urechia, p. 477: Tdtarii prindeau in toate zilele dela Le# limbd, la autorul Letopisetului
Tdrii Moldovei, ed. C. Giurescu, p. 78, 16, la Neculce (p. 66, ed. Al.
Procopovici) etc., adica l autori cari au scris direct in limba roman.
Dar acelas lucru se intampla i cu textele grecesti; expresiunea revine des i in textele cari n'au fost traduse din alt limba, ci s'au scris
deadreptul in cea greack cum e de pilda Rdzboiul intre Tura qi primcipele V metier de Ioachim din Cipru (ms. Acad. Rom. 37, p. 49, fondul
grec),

" locos xal 7Ltdoere ;Lai aeig Curd Savroi5vovg 7265 Goa

av r

xai n /tam xajath,aard -covg zdaa

(Poate sa prindeti i voi dela ei limba

dela care s aflati faptele lor),
V.

www.dacoromanica.ro

limba

136

D. RUSSO

Istoriile lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul (Hurmuzaki, Documente, 13, p. II, 13,
sau Elemeridele dacice ale lui Daponte (vol 1,

p. 77 si 83, ed. Legrand). i dad pentru Daponte s'ar putea obiecta

di el cunoscand limba romana intrebuinteaz un romanism curent
in mediul in care tria, nu tot asa e i cazul cu Ioachim din Cipru
cu Alexandru Mavrocordat Exaporitul, cari nu stiau romaneste.
Dar Iorga a scapat din vedere ea' aceasta expresie nu numai ca e
comuna limbii romane i neogrecesti, ci revine atat in limba turc
cu acelas inteles dil almak (prendre langue, faire un prisonnier pour
le faire parler, Zenker), cat si in limba franceza prendre langue (vezi
Littre s. v.), si italiana prender lingua (vezi Petrochi s. v.) 1, si nu e
necunoscutd nici limbilor slave, vezi de pilda Dictionarul Academiei
din Petrograd s. v. jazyk.
In ce priveste limba greaca, expresiunea in chestiune revine si la
autorii bizantini, la Kekavmenos de pilda (secol. al ir-lea), la Ana Cornnena (secol. al 12-lea), sau la Continuatorii lui Teofan 2 Aceasta expresiune a prinde limbci, fiind incetatenita in mai multe limbi, nu e un
criteriu sigur prin care sal putem deosebi originalul de traducere. Dimpotriva, exist indicii in amandoua textele, cari nu lash' nicio indoiala
c originalul e cel grecesc. Iata cateva :
1 Cp. Manstein, Memoires historiques, politiques et militaires SUY la Russie,

Paris, 186o, vol. r, p. 225: ces troupes s'tant avances jusqu'a la rivire de
Jegorlik, ils envoyrent un petit dtachement pour prendre langue; ibidem, vol.
2, p. so: les Cosaques Saporogiens, qui avaient te envoyes pour prendre langue
etc. ; Veridica Raccolta de giornali di Buda sino alla presa d'esla, Venetia, 1686,
Num. 2, Giornale Dal Campo cesareo a Sant' Andrea, in data 16 Giugno 1684,

P. 4: Tornb la mattina una spia fidata, che S. A. S. havea mandato a prender

lingua del nemico, portando : che la gliarnigione di Buda era di 10.000 huomini.
Iata i traducerea acestui pasaj facutd de Iacob Pilarints TO Taxi, iyi,etaev k'vag
xarcioxorro;, rOv Onoiov eizs arellet 1510)2Orarog Aweeaixag vci ncien yAlocoav
drso raig zkoosig, q9eQorrag netig etc 99152a$cv Tab" Mnovhowdov 4i.ov ,u6vov Sixa

xtbcieg dvoyarcn, p. 7 din manuscrisul Acad. Rom. Nr. 495. E de notat ck

aceastil preVoash Adunare a efemeridelor Budei a fost tradusa. din limba italian

in cea greaca de medicul Iacob Pilarinb, din indemnul lui Constantin Brancoveanu, mare logofdt al Tdrii RomdneVi. Un manuscris cu aceasta traducere fara
numele traducatorului se afla in Biblioteca Acad. Rom. (astazi evacuat la
Moscova) supt Nr. 495, fondul grecesc ; un alt manuscris cu numele traducatorului
I. Pilarind i cu mentiunea ca traducerea a fost facutl. din indemnul lui Constantin
Brancoveanu, mare logofat, se pastreazd in manastirea Ivirului, Sf. Munte
(Codex Athous, 4276), vezi Sp. Lambros, Catalogue of the greek manuscripts on
Mount Athos, Cambridge, 1895-1900, vOl. 2, p. 37.
2 Kekavmenos, Strategicon, ed. Wassiliewsky- Jernstedt, Petersburg, 1896,
p. 9, 16: cinocrreaortat, na,oet cob' rvocietoe etc TO xecurijaat y2e5ocav (se trimet
de tine iscoade ca sd prinda limbd); Ana Comnena, ed. Bonn, 2, 207, 20 (P. 394

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOLDOVEI

137

Marie Sa nu numai domn bun era, ce i indrznet i viteaz,

c au sttut impotriva neprietenilor neprietin i asupra vrajmasilor vrjmas si au surpat ca alt Iraclie viteaz mareata si
inaltata spranceana a vrajmasilor (manuscrisul 157, f. 22 v).
Acest pasagiu presupune fara doar i poate un prototip grecesc. Acel

au surpat ca alt Iraclie viteaz flare* i ndllata sprdnceand e de sigur

tradus intocmai dup fraza idiomaticd greceasca care se afla in textul
grecesc: ai xargfia28v, thg d22og'lleanylijg iteyaAdvvxog, n'iv (Jo Paeetv
nal innegivriv dqvi)v reo v SvattEviov (p. 274, ed. Legrand). Grecul

zice a da jos sprdnceana cuiva, fiindca ingamfarea o vede in sprancenele ridicate 1, pe cand in romaneste aceastal expresie e un nonsens ;
Romanul in cazuri analoage taie nasul cuiva, nu-i surpa sprancenele.
Cu greu un Roman ar fi scris comandant chir conte de Stainville (tot
acolo, f. 3 v), daca n'ar fi avut inaintea lui originalul grecesc xotcjactvcirre xve(ov wine bg fraev131,22s (p. 254, ed. Legrand).
Cand comparam urmatoarea pericopa din textul romanesc:

Pentrucd singur mark sa intru osabit socoteala intre acesti

vremi infloresti ca un trandafir, lucesti ca un luceafr, lumineaza ca un soare in mijlocul domnilor, pana ce pentru slvitile sale fapte i pentru destoiniciia de lauda ale sale vitejiia,
gi pentru atata si de multe feliuri bunatati, abia Omirul cel
intru lini mare dascal facatoriul de stihuri elinesti ar putea
s laude pre marie sa cum s cade (tot acolo, f. 23" si 249
cu pericopa corespunzatoare din textul grecesc :
C): oxonotig iv otetTdeotg ginettne rOnotg neecciOeeiv rd neei TO Beeepolivrov xai

y2thacrav mini) ixdOev xoykyal (a trimis iscoade in diferite locuri ca s' observe
situatiunea lui Boemund i sd-i adued de acolo limbd); Theophanes continuatus,

ed. Bonn, p. 476,

:
xarawsonficat ;sal 7.1Q arijaac yAthaaav neoaera;ev (a trimis
ca s iscodeascil. i sd prindd limbd). Caut5. i Ducange, Glossarium ad scriptores mediae et infimae graecitatis la: y2aiacra 0 H. Tiktin, Dictionar Romdn-

German la cuvantul limbei. Despre expresia a prinde limbd a tratat V. Bogrea

cu acribia lui cunoscutd de mai multe ori, vezi Revista istoricd, 2 (1916),
p. 187-8, 5 (1919), p. 134 not, 6 (1920), p. 185-6 0 in ziarul Neamul Romdnesc,
Iasi, 25 Fevruarie 1918. Totu0 N. Iorga 0 in a doua editie a Istoriei Literaturii
RonadneVi, Bucureti 1926, vol. 2, p. 335, n. 2, crede c expresiunea a prinde
limbd e un moldovenism.
1 Sprncenele frind considerate ca sediul ingamfdrii, dqvi.); (spranceana)
se ia des in limba greac'd ca sinonim cu ingdmIare, v. Stephani, Thesaurus s. v.
Cp. Daponte, Ephemerides daces, ed. Legrand, i, p. : 4 enneitElni ciTek noiv
.Nettracio (spranceana semeatd a Nerntilor).

www.dacoromanica.ro

138

D. RUSSO

Mdvri yete r weirof) 151pri2d.rng

xelvotg roic

xar' aaieETov 20ov

xevotg 00u thg edSov, gard.flev (og doreov,

c ijAtog ev iteoto rdv 4yEictovoo. diore Oca za

xavir6yaCev
1lowIxa ainoi5 xatoo,thitara

xai eita enaivoo dv6eayalkuara

xai 6ia tetc toocukag xai Tr721scarrag worof deerag 11161tg 6

peya2o(pcovOratoc uLv notriuirv "0,uneog 40e2,ev doOat ixavOg
va eywo,utdon dVcog xai dnoyecovuoc tv aOrof ya2rivern7za
(p. 275, ed. Legrand),

ne convingem pe deplin e textul grecesc e fata, iar cel romanesc dosul

covorului. Nurnai cu ajutorul textului grecesc intelegem c intru osdbitd socoteald insemneaz ca o exceplie; ea fidnd ce pentru sldvitile sale
/ape i pentru destoiniciia de laudd ale sale vitejiia vrea sh zicd cqa
incdt pentru eroicele sale fa pte i pentru vitejiile sale vrednice de laudd.

Tot asa si urmdtoarele randuri:

In scaonul acestui domn privind cineva 1-ar viclea adevdrat
incungiurat de intdlepciune, de dreptate, de milosardiia si de
alt multimea buntdtilor, ce urmeazd bunii credint ca unui
stdpnitor a lor (f. 231,

le intelegem pe deplin, dacd le compardm cu originalul grecesc :

Eig uyozov rdv. 0e6vov 2e2'ovotv Bee &cagy/Comic uvag
40818 T6v iei ndvuog neetxwatottevov Curd zip Teovriacv, cind
n'Tv StxatooinPriv, Curd niv aon1ayxviav xai dnd td enaourov
mlijo'og reo"v deerdiv, 67rof dxo2ov1oi5atv thc cienydv .0)11
pOoil3stav (p. 275, ed. Legrand),

si dacd avem in vedere c in ultima frazd se face aluzie la cunoscuta

sziogfleta (dintre toate
virtutile evlavia e cea dintai dup care urmeazd i celelalte).
i acele cloud versuri, ce se afl pela sfarsitul cronicii (f. 23", p.
maxima: nacubv To5v deeui5v 4yeittthv gutty

275, ed. Legrand), din limba greac s'ar fi putut traduce bine r du
in limba romand, dar e cam greu s admitem c intre cronicarii romani
se aflau asa de adanci cunosatori ai limbii grecesti ca sd citeze versuri omerice, i existau i elenisti asa de iscusiti cari puteau imediat
s recunoascd c In aceasta. prozd:

i apa curd si copacii cei nalti odrdslesc

si pnd cndu-si soarile lumineazd i luminata lund

.136rd

se ascund urmatorii exametri:

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOLDOVRI

139

"Ec r' ?iv awe re ez:13 al bivbeect paned re1,42n,

;law; r'

dvtthv 2dynn, Aaut:Tre4 TE GE2.41,711.

Dar pe langa acestea se intercaleaza in povestire i alte versuri

expresiuni poetice i in special omerice, cum sant de pilda: ladOeo;
99thg (un om deopotriva cu un zeu, Legrand, p. 274), care revine des
in Iliada, vezi de pilda 2, 565 ; liye,athv r' dyct796; neareedg r'aixtardig
(bun stpanitor si in acelasi timp un viteaz luptator, tot acolo, p. 274),

vers luat din Iliada, 3, 179 ; 2ctitgreogveodpoetpog ijAtog (soare strlucitor, p. 274), ceeace arata clar ca originalul nu poate s fie romanesc.
Caci asemenea versuri i floricele omerice nu-si prea au locul supt pana
unui cronicar roman, pecand la un Grec se explica usor ca reminiscente

din studiile sale clasice sau, ce e mai probabil, ea citate din autorii
pe cari zilnic Ii citea i interpreta cu elevii sal in sward. Caci autorul
cronicei e foarte probabil ed a fost profesor la scoala greceasca din
Iai, si asa s'ar explica i stilul lui mai mestesugit, limba lui catharevusa care se deosibeste asa de milt de limba apla a lui Amiras, sau
a autorului Cronicei GhiculeVilor 2.

In unele parti traducatorul roman n'a inteles originalul, de pilda :

Macarca toate grelile i toate intunecdrile in zilele mdriii sale

(cu mijloace, care numai Durnnezau stie) mai mult decat in

alte vremi s'au prilejit, etc., f 23r

este ru tradus dupa :

El ',cal ndrca r emi nal oi xiv6vvot sic rdv xatedv rov

(xei,uctatv ol olde xijetoc) einee not avitfle134,,caotv etc., p.
274, ed. Legrand (desi toate nenorocirile i primejdiile (pentru
judecatile pe cari numai Domnul le stie) in zilele sale s'au
intamplat mai mult ca orcand) ;
Dumnezeu, vrea sa zicd autorul, a trimis primejdii i nenorociri pentru
motivele pe cari noi oamenii nu le cunoastem, caci judecatile Domnului
sant nephtrunse (cu aluzie la Epistola Ciitre Romani, II, 33 ; cp. si
Orologiu, ed. Sf. Sinod, Bucuresti, 1902, p. 27, io).

Mai trebue relevat ca." desi in cronica se slaveste o fapti petrecuta

supt domnia lui Racovita, totus se vede de departe c eroul povestirii e Grecul Constantin Ipsilanti postelnicul, ale carui insusiri
1 Versurile sant luate din Epigramele atribuite lui Omer, 3, 2, ceea ce n'au
observat editorii Legrand i Erbiceanu.
2 Vezi si mai jos, p. 140.

www.dacoromanica.ro

140

D. RUSSO

sufletesti i trupesti, frumusetea, dreptatea, vitejia, iscusinta strategica,

etc., sant proslavite in stil ditirambic de cronicar (p. 275, ed. Legrand).

Nu-i vorbd, cronicarul tamaiaza din belsug i pe domn, dar se vede

clar c indrepteaza mai cu drag fumul cadelnitei catre postelnicul
inzestrat cu haruri extraordinare. Mai ales lauda care se aduce domnului
a.' a stint A se inconjoare de nobili boieri Greci, invatati i culti, printre

cari stralucea postelnicul Ipsilanti (p. 275, ed. Legrand), scade ceva
din meritele ce le-a avut Domnul in biruinta contra Nemtilor, dar
ne d un argument ca sa ne convingem ea' cronicarul, care lauda peste
masura pe Ipsilanti l'arigradeanul, care admir pe Racovita fiindca
a stint A se inconjoare de Greci, face si el parte, daca nu din nobilii
boieri, dar cel putin din invatatii greci dimprejurul domnului. Asa
dar marturia manuscriselor grecesti, cari in titlu poart numele lui
Chiparissa, coroborata cu argumentele aduse mai sus, ne convinge
pe deplin ca originalul s'a scris in limba greack dupd care s'a tradus
pe urma de un anonim si in Erni:a romana.
Continutul
Cronica noastra povesteste cu deamanuntul biruintele castigate de
cronicii
Racovita in anii 1716 si 1717 impotriva Nemtilor. Povestirea aceasta
ne e cunoscuta si din Neculce (p. 35c-363, ed. A. Procopovici), din
Pseudo-Muste (p. 58-67, ed. Kogalniceanu) i Pseudo-Amiras (p. 124
135, ed. Kogalniceanu) ; dar chiar dac lipseau aceste cronici, inscriptia
lunga de pe crucea comemorativa, ridicata de Racovita pe locul unde s'a

castigat biruinta, ar fi fost deajuns ca sa se pastreze amintirea celor

petrecute 1. Faptele sant expuse in cronica' cu mare bogatie de atria1 Faptele din anii 1716 si 1717 sant expuse pe larg de A. Vasilescu, in
Oltenia sub Austriaci, Bucuresti, 1929, p. 52-56; C. 0 Virgil sSotropa, Tdtarii
in Valea Rodnei, in Anuarul Institutului de Istorie Na0onald din Cluj, Cluj, 3

(1924-23), p. 260-266. Inscriptia depe crucea ridicata de M. Racovita la

poalele dealului Nicolina, de lang5, Iasi, a fost publicata de T. Codrescu in
Uricarul, 4 (1857), p. 311-312; s'a reprodus de N. A. Bogdan, in Ora,sul Iai,
Iasi, 1913, p. 330 si de Virg. Draghiceanu in Buletinul Conjs. Monumentelor
Istorice, 6 (1913), p. 156-157. Vezi I Uricarul, 4 (1857), p. 310-324, unde se
publica doll& hrisoave ale lui M. Racovita, referitoare la navalirea Nemtilor in
Iasi in anul 1717. Cp. Uricarul, 9 (1887), p. 155-160 si N. Iorga, Lupta lui
Mihai Racovila cu boierii rebeli, dupd un act non, in Revista Istoricd, 7 (192i),
p. 62-67. Monumentul acesta e pomenit si de Neculce, p. 362, ed. Al. Procopovici. Un alt monument, spre amintirea victoriei sale in Bucovina, a ridicat
M. Racovita la Varna, despre care vezi T. V. Stefanelli, Stdlpul lui Mihai
Racovitd in Bucovina, in Anal. Acad. Rom., Seq. 1st., seria 2, torn. 36 (1914),
p. 1038; i Iorgu G. Tomo., Monumentul Stdlpul lui V odd din Varna,
Cernauti, 1923. Despre un alt monument comemorativ al izbanzii lui Grigorie
Ghica contra Tdtarilor, monument numit movila lui Grigorie Vodd, pomeneste
Cronica atribuita. lui Amiras, p. 165, ed. Kogalniceanu.

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOLDOVEI

141

nunte, iar laudele la adresa lui Racovita si a postelnicului sau Ipsilanti sant exagerate peste orce msurd.
Cine este acest Ipsilanti postelnicul stim precis din alte izvoare. Constantin
Fin al lui Hagi Iani, frate cu renumitul Manolachi Chiurci-basa, Con- Ipsilanti
stantin Ipsilanti a fost mare orator al Patriarhiei, postelnic supt Mihai
Racovita i hatman supt Grigorie Ghica 1. Cronicarii ne spun c a jucat

un rol insernnat ca om politic, dar in special ii lauda iscusinta strategica. Cronica atribuit lui Amiras ne spune (p. 159, ed. Kogalniceanu) ca a fost postelnic al lui Mihai Racovita care pentru niste cuvinte

de nemicci a unora de ai sdi 1-a departat cu toate c i-a lost de mare

lobos si pe urmd de mare stricdciune 2; c parasind pe Racovita a trecut
cu toti oamenii si la Grigorie Voda, care il avea ca om mai de credintd

si la tot sfatul si din postelnic 1-a facut hatman fiind om adevdrat

de treabd (Pseudo-Amiras, p. 159, ed. Kogalniceanu). Pseudo-Muste
ii numeste bun viteaz, fiind slujit la Moscali, la Cazaci, stiind rdndul
indrdznef i cu slat bun (p. 65, ed. Kogalniceanu). De asemenea
autorul Cronicei Ghiculestilor descrie amnurrtit i lanai planul strategic prin care a biruit pe Nemti si a atras laudele stpanirii (p. 890-892) 3.
Acest Ipsilanti e eroul povestirii lui Chiparissa, si cu toate ca laudele la adresa domnului Mihai Racovita nu sant precupetite, dar scoa-

terea in evidenta a meritelor lui Ipsilanti si mai ales elogiul cu care

se incheie cronica pun cam in penumbra pe vodd fata de postelnicul
sau: Racovit doreste sa curete tara de nvlitorii Nemti i intreprinde
o expeditie impotriva lor dup indemnul postelnicului Ipsilanti (p.

261,

ed. Legrand). Curagiosul postelnic trece intr'o noapte fr luna Calare Siretul i numai cu ocrotirea lui Dumnezeu scapa de nu se inneac.

Daca planul lui de a merge in timpul noptii catre manastirea Mira

si de a lovi pe neasteptate pe dusmani nu s'a putut executa, de vina
sant Tatarii, can n'au indrznit s treaca raul in timpul noptii (p. 262).
Ataca pe neasteptate pe Nemti i ii distruge, cucereste manastirea
Mira si scoate din mana Tatarilor pe Muntenii, pe cari ii robisera la
1 Atanasie Comnen Ipsilanti, Td perd xiv &cooly, ed. Aftonidi, p. 323 ;
acela in Hurmuzaki, Documente, ed. Papadopulos-Kerameus, vol. 13, p. 170 ;
Neculce, ed. Al. Procopovici, p. 401-2 ; Cronica Ghiculestilor, p. 863 (despre
aceast cronicl. vezi D. Russo, Cyonica Ghiculestilor, in Buletinul Comisiei Istorice
a Romdniei, vol. 2 (1916), p. 9).

2 Cronicarul face aluzie la mazilirea lui Racovita, pug. la cale de Manolachi

Chiurci-basa, fratele lui Constantin Hatmanul; vezi amanuntele certei si mazilirii

la Comnen Ipsilanti, ed. Papadopulos-Kerameus in Hurmuzaki, Documente,

vol. 13, p. 171.
3 Vezi D. Russo, Cyonica Ghiculestilor, in Buletinul Convisiei Istorice a Romdniei, 2 (1916), p. 24-25.

www.dacoromanica.ro

142

D. RUSSO

Focsani (p. 263-64). Tot postelnicul se duce la Casin i urmdreste

pe dusmani pand la granita Ungariei, de unde intorcandu-se se intalneste cu domnul la Casin (p. 265). In fruntea a i5oo caldri i pedestri,
inarmati toti cu pusti, cutreerd muntii cdutand pe dusmani (p. 267-8).

Ipsilanti spune sultanului Ttarilor din partea domnului Ca datoria

lor e sa slujeasc imparatia si nu sd prade (p. 269-270). Racovita
apreciind insusirile deosebite ale postelnicului sdu 1-a intrebuintat
in felurite ocaziuni i trimitandu-1 ca strateg a castigat biruinta impotriva dusmanilor (p. 276).
Cronicarul

Cronica noastr ca o cronica oficiald e bine inforrnata ; cronicarul

bine infor- cunoaste si reproduce scrisoarea pe care a trimis-o generalul de Brasov

mat
Tige care Racovita cerand sa-i dea haraci (p. 254-5, ed. Legrand) ;

de asemenea i scrisoarea prin care Nemtii dela Bistrita cereau ajutor

dela generalul de Sibiu. Redd convorbirile intre Colceag i Racovita
(p. 269-271), intre Ipsilanti i Sultanul Ttarilor (p. 270) ; reproduce
cuvintele spuse domnului de trimisul generalilor de Brasov si Sibiu
(p. 272-3), etc. Descrie toate luptele date si biruintele castigate
de Racovita cu multe amanunte, pe cari nu le gasim nici in Neculce
nici in cronicile atribuite lui Muste i Amiras. i e de observat ca intre
acstia i cronica noastr nu se vede nicio legdturd, asa incat e sigur
Ca autorii acestor letopisete n'au cunoscut cronica lui Chiparissa..
CUM S'AU FACUT EDITIILE

I TRADUCERILE

DUPA CRONICA

Editia textului grecesc, data la lumina de E. Legrand in al sdu

Epistolaire grec, s'a fdcut pe baza unui singur manuscris ; e de regretat
c acest elenist n'a utilizat si manuscrisul aflat in biblioteca Metohului

Sf. Mormant din Constantinopol, cu toate cd stia de existenta lui

(Epistolaire, p. 282). Erbiceanu comparand editia lui Legrand cu un
alt manuscris aflat in posesia sa, i constatand in el mai multe omiten ne spune:
Aceste omiteri provin din cauza Ca in manuscriptul meu si
care probabil sd fie a lui Chiparissd, lipsesc, exist (sic !) ins
in publicatia acestui cronicar fcutd de d-1 Emile Legrand in
Epistolaire grec, si le-am intercalat numai in textul grecesc.
Irni pare e continutul frazelor ( !) ar reclama interpunerea
lor (Cronicarii greci, pagina nepaginatd, care vine dupa p. 86).
Din cele reproduse mai sus reiese cd Erbiceanu credea c editeazd

chiar autograful lui Chiparissa, dar totus nu s'a sfiit a introduce in

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOLDOVEI

143

textul autentic multe fraze pe care le considera ca interpolari, a caror

interpunere o reclama conlinutul frazelor! Cand scria aceste lucruri
la sfarsitul lucrarii, Erbiceanu uitase 1 ca la p. LXIX din Cronicarii
sal scrisese Ca a fdcut publicarea textului dupd o copie scrisd de mdna
unui Romn, pentru care am dat preste multe erori ortografice, si nu este
mai vechi deceit dela finele secolului trecut. 0 simpla comparatie a celor

doua editii arat pana la evidenta c manuscrisul intrebuintat de

Erbiceanu a fost o copie proasta plina de omisiuni pe care ins editorul, in mod cu totul straniu, le atribue autorului ! Dar daca editiile

de pand acum s'au facut fara critica, interpretarea acestei cronici

prezinta neajunsuri si mai grave.
Traducerea unui text scris de un maiestru al condeiului e relativ Traducerile
lesne de facut ; calitatile stilistice ale originalului se transmit in parte cronicei
si traducerii, chiar daca ea se face de un autor mediocru, logica originalului te constrange sa fii logic, precizia stilului te face s te
exprimi cu precizie, chiar daca esti prolix din fire, claritatea lui trece in
parte si in traducere, chiar daca aceasta calitate nu distinge pe traducdtor. Dimpotriva, traducerea unui text prost scris e o opera foarte
grea, traducatorul trebue sa prinza exact si s exprime clar ceea ce

scriitorul n'a conceput decat foarte vag si a exprimat incoherent.

Adica, trebue sa Lea terneinic o operatie mintala pe care n'a facut-o
autorul, s prinza ideea lui nebuloasa i pe urma sa si-o exprime intr'o
alt limb. Dup asernenea texte, chiar dac faci o traducere constiincioas, tot nu multumesti pe cititorul care nu stie ce operatie
grea e o asemenea traducere. Salturile in expresiune si in gandire,
lipsa de argumentatie sau de inlantuire logica, repetirile obositoare
ce se intalnesc la autorii inferiori, cari chiar dupa ce au exprimat o
idee banala de 2 sau 3 ori cu prolixitate, tot cred ca nu-i va pricepe
Asemenea eclipse de memorie revin des in Cronicarii greci. De pilda la p.
6411, nota 16 cuvantul Ghelmunzia se explicai: o imbrdcciminte ca a celor morti
de culoare galbind inchisd ca a pielei morniilor; dar la p. 228111, nota 86 uitand
ce a spus mai sus, Erbiceanu scrie: ghelmumia sunt oamenii de prin piatci, care
la un semnal dat, penfru curiozitate, se adund in mare numdr la monzent! i e de

observat cd cuvantul yelmumia (cum trebue transcrisa forma grecizata dupa

turcescul yel mumu) revine in amandoua pasagiile in acelas sens in aceeasi
povestire, repetat cu acelecui cuvinte, i insemneazd felinar! Zaheregitii la p.
64111, nota 60, Erbiceanu zice c sant: ambulanti, nestatornici; dar la p. 2281V,
nota iii uitand explicatia data scrie: sdraci, lipio, miseri ; in amandou pasagiile

zaheregii (sau zaharagii cum e forma romaneasc6) insemneaz ingrifitori de

proviant (zaherea) ! Gemghizii dupg p. 64111, nota 59 sant matelotii, dupa p.
2281V, nota 110, sant adundturd de sdrdcime; in amandoua pasagiile ghimigii
(cum e forma romaneascd) insemneazal marinari.

www.dacoromanica.ro

144

D. RUSSO

cititorul
toate aceste pete care revin in multe opere, indatace
incerci sa le traduci intr'o alta limba (de inlturat nu poti sa le inlaturi,

de indulcit abia ti se permite ici colo) cititorul crede Ca se datoresc

traducatorului ; astfel dupd ce te stracluesti s. refaci in minte munca
intelectuala pe care din incapacitate sau din lene n'a putut s o Lea
autorul, care urmeaz a fi tradus, dupa ce traduci cu toatal constiinciozitatea i abnegatia o lucrare prost scrisa i incoherenta, vine cititorul care nu-si da seam de greutatile problemei traducerii, in aparenta
asa de simpla, si tacit sau pe fata iti aruncd in spinarea ta, a traducatorului, defectele originalului, intocmai cum atribue traducatorului caliUtile unui original clasic, chiar clack traducatorul n'a fost in stare sa le
redea decat intr'o masura foarte redusa. Acestea se intampl chiar cu
traducatorul cel mai constiincios si.cel mai pregatit din toate punctele de
vedere. Dac insa un text prost scris vine sa-1 traduc un om fara pregatire i fara anumite insusiri, se intelege lesne la ce rezultate va ajunge.

S luam un caz concret. Avem de tradus o opera, o cronica de

pada' , care nu are insusirile stilistice ale textelor clasice. E scrisd in
limba greac moderna de un Grec, care traieste in Principate, care
nu intrebuinteaz o limb precis i curata., ci o amesteca cu cuvinte
romanesti, turcesti i italieneti. Notiunile romanesti le imbraca in
mod stangaci intr'un vestmant grecesc, ba chiar ici colo (ca s arate
inalta lui cultura clasica) in limba lui Omer, intrebuintand adjective
calificative, expresiuni i versuri intregi din reminiscentele lui omerice.

Un asemenea text vine sa-1 traduca cineva in limba romana, fr sa

cunoasca limba greacal decat intr'o masur foarte slab, fara s tie
ce e Omer, Far s manuiasc macar bine limba lui materna, f Ara s
priceapd cuvintele turcesti cari au intrat in limba romand si se intalnese la fiecare pas la cronicari, fara sa fi citit un cronicar roman din
aceia cari au povestit pe larg episodul cuprins in cronica pe care i
propune a o traduce, fara sa fi cercetat dac existd o alt traducere
in limba romana a textului pe care vrea sa-1 traduca, fara sa stie ce
e respectul cititorilor 1i respectul operii straine, pe care vrea sa o Le
accesibila acelora, cafi nu cunosc limba originalului.
Iat cazul lui Al. Sutu, care a tradus din limba greaca Cronica
Traducerea
lui Sutu lui Chiparissa. Cu o asemenea lipsa de pregtire si de insusiri, indispen-

sabile pentru a face o traducere suportabila, e lesne de ghicit la ce

rezultate putea s ajunga si a ajuns traducatorul, i intrucat cercetatorii pot sa utilizeze o traducere in care de mai multe ori a tradus
pe dos, a skit randuri intregi unde nu pricepea, a prescurtat si intervertit textul fr sa avizeze pe cititor, etc. Invinuirile sant grave,
asa incat trebue sa le dovedesc cu fapte concrete.

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOLDOVRI

TJn intreg paragraf (incepand cii

xcti

145

grai natv para. la Ogrov

Oaovv, p. 270, ed. Legrand) a fost omis ; mai mult de o pagina dela sfarsit

a fost suprimata intervertindu-se sirul povestirii i toate acestea fara

sa se instiinteze cititorul.
Velicico si Conlescu (Baioxog si KorraioxovAog) se transforma de
traducator in Belisc i Congesc, iar haraciul zaedrai) se traduce cu.
addlmas (p. 86 Arhiva din Iasi, vol. i (1889) = p. 254, ed. Legrand).
1C2,Zgraig ( = talhar, haiduc) se traduce mazil, iar Tovacroirov (= oaste)

cu copii de casd, p. 87 = p. 256-7, ed. Legrand. Acelas cuvant

Tow:J(764ov la p. Ioo (= 272, ed. Legrand) se traduce cu podghiaz, desi e
vorba de armata lui Mihai Racovita. Z;e2aficovco (= a robi) se traduce

cii a jdfui (p. 89 = p. 258, ed. Legrand). Traducatorul crede ca ToOta

(= tuiuri) insemneaz coif, ca. -coenzavg (= gebhane, munitiuni) e una
cu urdie (ceeace insemneaza tabard, oaste), c ciohodarul vezirului
e comisul epitropului (p. 92 =, p. 261, ed. Legrand). Cnvantul not/Wpm
(= palanca) care a intrat aproape in toate limbile europene si revine
la fiecare pagina in cronicari cu sensul de : intritura improvizata cu

trunchiuri infipte in pamant, care a dat numele multor localitati

intarite in acest mod 1, acest cuvant, pe care traducatorul putea sat
gaseasca in dictionarele franceze, italiene, engleze, nemtesti, turcesti,
poloneze, rusesti, spaniole, latinesti, etc., il traduce cu ingrdmddiri
de oaste (p. 92 = 261, ed. Legrand) 2. ClIVantlll tot asa de des intrebuintat de cronicari pcircan (nctexdvc) , prin care se intelege o intarire

de lernn numit in frantuzeste cheval de frise, palissade, il traduce

la p. 96 (= 266, ed. Legrand) cii tufdrilari, la p. 97 (= 267, ed.
Legrand) cu pdduri 3. Cuvantul turcesc tactmeAgxt, (p. 263, ed. Legrand),
Lom Palanca, T exg-17a2a7xual, Daponte, Ephrndrides daces, ed. Legrand,

t, p. 67; Hcadyxa Pci0a, ibid., p. 7; Tea 17 a2dpcct (romaneste Nova Palanca,

ung. Uj Palanka, aproape de Biserica Albh, comitatul Noului Severin, Sozreny),
ibid., p. lot ; Arhizar Palanca, ibid., p. 342. In Marele Dictionar al Romaniei
sant trecute vreo zece localitati cu numele de .Palancci.
2 Palancile se faceau 0 de pamant, vezi Letopiselul Moldovei, ed. Giurescu,
p. 83, 21. i in limba greach moderna revine des cuvantul; v. Alexandru Mavrocordat Bxaporitul, `Throelat, in Hurmuzaki, Docuniente, 13, p. 13, 24, 29;
Daponte, Ephmrides daces, ed. Legrand, x, p. 60-67.
3 Pa.rcanele se puneau de obicei imprejurul taberei, ceeace cronicarii
exprima cu a lega tabdra cu pdrcane imprejur, vezi Pseudo-Costin, in Cronicele
Romdniei, ed. Koghlniceanu, 2, p. 107, i Pseudo-Amiras, ibid., 3, p. i8 : 'lard
a doua zi poposind Moscalii aproape de Prut si legdnd tabcira cu care 0 impldndu-le
de pdmdnt, i pe delaturi puind pdrcane, au pus pedestrime intre care 0 infra
Pdrcane. Pentru a Fasa sh intre in tabhrl. se deschideau pdrcanele 0 se fdcea poartd,
Neculce, p. 304, ed. A. Procopovici. Cf. Manstein, Mdmoires historiques politiques

et militaires sur la Russie, Paris, 186o, i, p. 148-9: Les chevaux de /rise ont

www.dacoromanica.ro

146

D. RUSSO

care e sinonim cu cuvantul polonez parcan il traduce in ase diferite

feluri !, vezi mai jos p. 147-148. Cuvantul roaxa2OCca (= sacaluse, tunuri
mici, bombarda, sclopetus, sclopetum pogonatum, ceeace Nemlii numesc
Doppelhacken, dupd forma pe care o are qi astdzi (Bogdan, Documentul
Rdzenilor din 1484 qi organizarea armatei moldovene, in Anal. Acad.
Rom., Sect. 1st., seria 2, 30 (1908), p. 426), la p. 91 ( = p. 260,
ed. Legrand) se traduce cu proaVe, dar la p. 94 (= p. 263, ed.
Legrand) cu steaguri. 7'6 paociat rol3 xdareov care insemneaza partea

cetatii aflata afara de fortificatie (athxaareov, neodarstov) se traduce cu inima cetdfii, p. 98 = 268, ed. Legrand 2.
nu numai expresiunile militare, sau cuvintele vechi sant traduse
ran ; chiar cuvintele comune sant redate pe dos de Sulu. ENalgoiikiat
(= a respecta) la p. 93 = p. 262, ed. Legrand se traduce cu a ameigi ; Td

Tap) = de dimineata, a doua zi de dimineatd, e tradus cu degrabd

t d'une grande utilite, car des qu'on tait entr dans le camp on les plantait
alentour, et l'arme tait garantie de toute surprise, se trouvant dans une espece
de retranchement. Despre palancd i pdrcan vezi si R. Rosetti, Evolutia fortificatiunii la Ronzdni dela 1504 la 1654, in Mem. Acad. Rom., Sect. 1st., seria 3,
tom. 12 (1932), p. 300-301.
Cuvntul revine mai des in textele grecesti supt forma de xactexupdixt
(ciarchifelec i in turceste), cp. Daponte, Ephmrides daces, t, p. 83 si 183. Ca
e acelas lucru cu parcanul se vede din textele cronicarilor: iard Tdtarii au 0
lovit /cird veste la tabdra lui 5eremet i pcind in pdrcane au mers (Cronica, atribuit lui Nicolae Costin, 2, p. 103 in Cronicile Rolndniei, ed. Kogalniceanu),
ceeace in traducerea Cronicii Ghiculetilor e redat cu: oi g Tat-dem iexduevot
TO xa-rdatv cverti-inz 6191.1nociv allpvioicog eig 76 rciunovedv Toy gozg d1roli 170316riaaav

etc TO juracp.cdvt ijtoe ractEncupa6a (= iar Tatarii venind dup ei s'au repezit
flir veste in tabbra lui pang.' se apropiara de pdr can adicd cearchilelec (Cronica
Ghiculetilor, p. 664, inedita; despre ea vezi D. Russo, Cronica GhiculeVilor,
in Buletinul Comisiei Istorice a Romdniei, 2 (1916) p. 3-85). i in Cronica
ex pedi/iei Turcilor in Morea, ed. N. Iorga, Bucuresti 1913, p. 91, citim: au luat
un parcan, un ceascufelechi, uncle Iorga in noth observd: e sic ! Numai in ms. z .
Cu <42 A Iorga indica ms 139 al Acad. Romhne. Cronica expedifiei Turcilor in

Morea, ne asigura Iorga in prefata editiei sale, p. VIIIIX, ni s'a phistrat

in 3 manuscrise, aflate in Biblioteca Academiei Romdne sub Nr. 139, 264 i
3552. In realitate Cronica se pastreaza in 4 manuscrise ale Academiei Romhne :
239, 264, 1616 si 3532. Cuvhntul cu pricina nu se and intr'un singur manuscris,
in manuscrisul 139 (recte 239), cum spune Iorga, ibid., p. 91. Tocmai in manuscrisul 239 nu se ghseste cuvhntul, 11 gasim insh in schimb in celelalte trei
manuscrise : 264 f. 42r, 1616 f.123r j 3532 f. 252v, I e de observat ca in aceste
trei manuscrise revine forma cearcufelechi, nu ceasculelechi, i ele ne lamuresc
Ca pdrcan e egal cu cearcufelechi: au luat un pdrcan, adicei un cearcufelechi. Cuvantul lipseste la L. 5.ineanu, Influenfa orientald.

Cp. Cronica expeditiei Turcilor in Morea, ed. N. Iorga, p. 41,2: intr'acest

ostrov este cetate i imprejur varzg; ibid., p. 99, 18: mai sus de vii este varuul

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOLDOVI

147

p. g8 i 99 = 269 I 270, ed. Legrand. Exondg = scop, tel, fiind con-

fundat probabil cu axdrog se traduce cu intunecime p. 93 = p. 262,

ed. Legrand.
Si e de observat Ca toate aceste greseli de neiertat nu exista in traducerea veche, care e superioara din multe puncte de vedere elucubra-

tiunii lui Sulu.

Ca sa se vaza aceasta superioritate dau aci paralel o bucata din
amandoud traducerile. Cp. originalul grecesc in editia Legrand, p. 263.
Traducerea veche din manuscrisul
Acad. Rom. Nr. 157 f. 12 v.
Dumnealui vel postelnic daca au

sosit la Miera au gsit toate gatite de razboiu cu pdrcane, cu zahare si cu sasa sacalicse, i usa
mnstirii Inca era de fier si den
afara alta usa, de lemn cu pdrcane,

si in vreme de chinclie au dat foc

pdrcanilor i usilor de au ars ; luat-

au 0 sacalusile. Gasit-au mi doao

barelci cu iarba de pusca i dindu-le foc s'au intors indesard la
Odobesti, si au triimis vesti Mani
Sale lui Voda ; a doa zi au sosit
si Marie Sa Voda in Odobesti.
Iar pard a sa zabavi Moldovenii
la Miera etc.

Traducerea Sutu
P. 94
Iara boerul postelnic venind la
Mira, o afl pregatit de rdzboiu
cu perdele, cu metereze de pociumbi,

cu urdie si merinde destule si 6

steaguri, dar i poarta minastirii
o aveau de fier i pe din afara

alta de lemn cu sarampoae

dinainte, i asa deoarece sosit era
ceasul au dat fOc tdrusilor, saram-

poaelor si portilor si le-au ars si io

au luat i steagurile. Gasird i cloud

poloboace de praf de pusca

si

arzindu-le s'au intors intr'un tdrziu

la Odobesti.
Insa cat vreme se aflau Moldo-

venii la Mira, etc.

In bucata de mai sus traducatorul vechi traduce corect cuvantul

roanTabsta

care revine de trei ori in originalul grecesc cu pdrcane (ranclurile 3, 6 si 8) ; Sutu il traduce intai cu: perdele, metereze de
lui Mistra, adich tot exocastron. Cp. Daponte, Ephemerides daces, ed. Legrand,
1, p. 70 I 244, 2, p. XV; Gustav Meyer, Neugriechische Studien, 2 p. 16, Viena
1894 i Th. Capidan, Aromdnii, Bucuresti, 1932, p. 372.

Cele mai multe greseli de mai sus se datoresc ignorantei limbii grecesti ;
dar se vede c a contribuit la unele din ele i vanitatea traduchtorului de a
ardta ch poseda vocabularul arhaic al cronicarilor. Astfel in loc sa intrebuinteze
cuvintele cunoscute de toat lumea armata sau oastea, a crezut ca e mai frumos a
scrie podghiaz (p. too); in loc de prozaicul tdlhar, pune un cuvAnt arhaic niazil
fAr sh. stie ins ch. podghiaz se zice de armatele de incursiune, fAr sh stie ch
mazil insemneazh destituit, scos din functiune. CuvAntul urdie, pe care se vede cA
ii auzise, dar nu stia exact ce insemneazd, II crede sinonitn cu munitiuni, pechnd
in realitate insemnez tabdrd, lagdr, oaste.

www.dacoromanica.ro

15

148

D. RUSSO

pociumbi, urdie (rindurile 3-4), pe urma cu:

arampoae dinainte

(randul 7) si in fine cu: tcirui, arampoae (randurile 9-10). Cuvantul

racoca2dia din originalul grecesc traducatorul vechiu il traduce
corect: sacaliqe (randurile 4. 9), cum revine foarte des in textele vechi
romanesti, pecand Sutu il traduce cu: steaguri (randurile 5,11).
Cuvantul fled Ov in traducerea veche e redat corect indesard (randul II),
pe cand Sutu il traduce cu: intr' un tarziu (randul 13). "Dect rofi nercioi5

din textul grecesc in traducerea veche e corect talmacit: in vreme

de chindie (randul 7), pe cand la Sutu e gresit tradus: sosit era ceasul
(randul 8-9) 1.
Traducatorul vechi traduce integral textul, pecand Sutu suprima
tacit cateva randuri fara niciun motiv (vezi randurile 12-14 din traducerea veche, care exista intocmai si in textul grecesc).
Tra ducerea
Nici traducerea lui C. Erbiceanu, ca orice a iesit din pana acestui
lui
cdrturar, nu e recomandabild. Erbiceanu crede c tui e cap de armata,
Erbiceanu pdlanca, crede c. sant ling de soldati aqezati spre a observa invaziunea
inamicilor; cuvantul ciarchifelec Erbiceanu ii scrie tarhfelechii si ne
asigura c inseamnd toate cele necesare rdzboiului, adicd maqindrii, care
de transport, munitiile, etc., etc., inseamnd i tunuri de asediu i de camp!
Cronicarii greci, pagina nepaginata, care vine dup p. 86, notele 4, 7, 9.
Si Erbiceanu traduce rd Taxi) cu curand, in loc de a doua zi de dimineald (ibid., p. 67) 2

Am crezut de datoria mea s relevez toate aceste lucruri si s

recomand cercettorilor, cad nu cunosc limba greack cand ar vrea s
utilizeze acest izvor sa recurga la vechea traducere anonima, cuprinsa
in manuscrisul 157, deoarece ea din multe puncte de vedere redd fondul
mai bine decat traducerile acute de Sutu i Erbiceanu. i generali-

Cuvntul turcesc ikindi = dupd pranz e foarte mult intrebuintat de

Grecii moderni supt forma de ;alai, sau xtvri (pronunta: kidi), vezi Somavera,
Tesoro della lingua greca-volgare ed italiana, Paris, 1709, S. v. ; Cp. si Louis
Rozenvalle, Les empyunts tures dans le grec vulgaire de Roumelie, Paris, 1912,
p. 41 (Extrait du Journal Asiatique, pe 1911, p. 105). Gresit spune L. aineauu,
Influenla orientald, la cuvantul chindie ca. vorba lipseste la Grecii moderni.
2 TO rap), sau ravci, insemneaza des de dintineatd i pe urma mdine, intocmai
cum Morgen, demain, mdine (din mane) au ajuns la intelesul de mdine.
Siguranta cu care Erbiceanu explica cuvintele, despre intelesul carora n'are
nici cea mai vaga idee, e fard seaman; mai sus la p. 143 am dat cateva probe.
lath Inca. cloud mostre: expresiunea rOv reovv eai riff/taxa care insemneaza
3i lac 0 lere,dwai, o traduce: it leagci si ochii! (Cronicarii gyeci, p. 173). Cuvantul
turcesc ianghin, care insemneaza loc, incendiu, crede ca vrea sa rind, ian poftim
induntru (Cronicarii gyeci, p. 98 si 2281, n. 8).

www.dacoromanica.ro

CRONICA MOLDOVEI

149

zand cazul pot sa zic ca mai totdeauna, cand avem o traducere veche
dupd un text grecesc, trebue s'o preferim uneia proaspdt f acute, fiindca
tot batranii din secolii trecuti cum au fost fratii Greceni de pilda.
stiau mai bine greceste i traduceau mai constiincios, cleat elenistii
improvizati din zilele noastre 1.
D. Russo
Bucuresti

RESUM
Aucun vnement de l'histoire roumaine n'a fait l'objet d'autant
de recits detaills que la victoire remportee par Mihai Racovitza sur
les troupes allemandes, en 1716-1717 ; les chroniqueurs contemporains de l'evenement: Neculce, Pseudc-Muste et Pseudo-Amiras ont
donne des recits detailles de l'evenement; une chronique speciale a
te consacre au rcit de cette bataille ; enfin, un monticule a ete
eleve sur l'emplacement on les soldats tues au cours de la bataille
ont ete enterres et on a eleve non loin de l une croix en pierre de
dimensions colossales, pourvue d'une inscription.

Ancune chronique n'a ete reproduite autant de fois, dans sa version grecque ou roumaine, que la chronique qui a ete consacre au

recit de cette bataille. La version grecque du rcit a ete publie

1 Aceste observatii nu sant facute cu spirit de cartire sau de dusmanie fa-0
de raposatii profesori Sutu i Erbiceanu, ci numai cn sa se vada. cat de mult
e de facut in privinta editrei i interpretdrii textelor vechi i cu cata rezerva
trebue sI. intrebuintam traducerile din greceste, f acute de elenistii inaprovizati,
cari cu o superficiala cunoastere a limbii grecesti se incumeta a traduce texte
vechi, adica a lumina pe ceilaIi, fara sa fie mai intai luminati ei WOO.
Cine vrea s traduca un text scris intr'o limba straina, trebue sa cunoasca
aceasta limb in toate finetele ei, sa patrunz continutul textului i mentalitatea
autorului strain, sa curioasca institutille tirnpului i imprejurarile tratate in
text si din alte izvoare contimporane, sa priceapl. aluziile i sa le faca accesibile
cititorului, si in sfarsit sa marturiseascd sincer ce n'a priceput el, traducatorul,
nu sal suprime tacit, sau sI. interpreteze pe ghicite ceea ce n'a inteles, nici sa.
forteze textul ca s spue ce-i place traducatorului.
Dar acestea sant locuri comune, ar spune cititorul. Recunosc si eu Ca sant

banalit4i, dar eine ar cerceta cu bagare de searna multe traduceri in limba

romana facute in zilele noastre dupa un secol de invatamant liceal i universitar
s'ar convinge c aceste betnalitali au rdmas pana acurn necunoscute
multor traducatori i dl. ele trebuesc mereu repetate.
2

www.dacoromanica.ro

150

D. RUSSO

pour la premiere fois par E. Legrand dans Epistolaire grec, Paris,

1888, p. 253-276, sous le titre suivant: Ntxo2dov Kvnaetaad dobiriotg
rdiv avyficivrwv ev MoMakt XaTet re) 1716 grog &ci x7c reirrig
4ye,uoviac roc) iivri2orcirov, yabivordrov xai Oeopeove4rov cv5OZvrov

;sal *leiadvog ndarig MoMoPaziag xvelov xvetov ' Ithdvvov Mtvii2

Paxof3traa I3oeflaa (Nicolas Kyparissas, Rcit des vnements survenus
en Moldavie en 1716, pendant le troisieme regne de Son Altesse srnissime, loan Michel Racovitza, Prince de toute la Moldavie). Presque

en meme temps, C. Erbiceanu publiait une seconde version du recit,

dans Cronicarii greci, Bucuresti, 1888, p. 65-86, et l'accompagnait
d'une traduction roumaine. Enfin, Al. G. Sutu, sans avoir connu Fedition et la traduction de Erbiceanu, donnait dans Arhiva Societeltii
tiin/ifice qi literare din Iai, I (1889-1890), p. 81-103, la traduction
roumaine du texte publie par Legrand ; cette traduction a ete reproduite
par la suite dans Uricarul, 13 (1889), p. 348-376.
Ni Erbiceanu, ni Sutu n'ont connu la plus ancienne version roumaine de cette chronique (XVIII-e siecle), qui est conservee dans la
Bibliotheque de l'Academie Roumaine (section des manuscrits, no. 157).

Le texte roumain ne porte pas d'indication d'auteur ; le texte grec

est place sous le nom de N. Kyparissas, sans qu'il soit dit si le texte
est traduit du grec ou du roumain. Le texte grec ne contient aucun
indice qui nous permette d'affirmer qu'il a ete traduit du roumain.
Les expressions Cci2n et va, nicitiovv y2ioaaav, que l'on a ernes etre
traduites du roumain, sont grecques. Zci2ri du texte grec n'a rien a
voir avec le roumain jale (dans le texte toumain cikri est rendu par
furtund #tempete, orage ). Na MGM/YU yAth (may (prendre langue) est

une expression que l'on rencontre souvent chez les auteurs byzantins,
chez Kkavmenos, Anna Comnena, etc., et encore plus souvent en
grec moderne ; on retrouve cette expression aussi en turc, en frangais,
en italien et de mme en slave ; ce n'est done pas une expression purement roumaine. Le texte roumain, par contre, contient des expres-

sions purement grecques qui remontent a un original grec. Ainsi,

l'expression grecque xargficds rv gnriegivriv .3990v rth v c5voicevii3v
est rendue gauchement par a surpat inaltata sprancean6 a vrjmasilor , et de meme les adjectifs qualificatifs lodl,sog yvthg, 4ye1ucbv
r' dyaNc xeareedg r' clizartr4g, 2a,ungonveoditooTo; ipaog; enfin, les

vers des epigrammes attribuees a Homere sont rendus en roumain

par de lourdes periphrases ; ii y a done des preuves certaines que
l'original a ete ecrit en grec. Ajoutons, pour finir, que les incoherences du texte roumain et les expressions qui ne peuvent etre
entendues qu'a l'aide du texte grec correspondant prouvent jusqu'a

www.dacoromanica.ro

MONICA MOLDOVEI

151

l'evidence que le texte grec forme l'endroit de la trame, tandis que le

texte roumain n'en est que l'envers.
L'dition de Legrand est de beaucoup la meilleure. Les traduc-

tions de Sutu et de Erbiceanu sont pleines de fautes: les savants

roumains qui ne lisent pas le grec feront done bien de recourir plutt
a l'ancienne traduction roumaine, qui rend mieux l'original grec.

2*

www.dacoromanica.ro

NOTES SUR LES GENOIS EN MOLDAVIE

AU XV-E SIECLE
II y a dejA quelques annes que M. Iorga, dans une communication
presentee a l'Academie Roumaine, ajoutait quelques renseignements
interessants a ceux qu'il avait reunis dans ses etudes historiques sur
Chilia et Cetatea-Alba 1. Ii y etait question plus particulirement de

plusieurs negociants venitiens etablis A Monchastro dans la deuxieme

moitie du XV-e siecle et des pertes que leur avaient fait subir les pirates

turcs et catalans de la mer Noire et de l'Rgee ainsi que les conqurants

de Constantinople, en 1453.

Quelques travaux plus recents apportent de nouvelles contributions A l'histoire des colonies italiennes sur le littoral roumain de la
mer Noire, A l'epoque qui marque precisment le declin de leurs relations commerciale et le retour des regions pontiques au regime de l'economie fermee, au temps de l'empire ottoman. Apres avoir etudie
les origines de ces etablissements, dans les dernires annes du XIII-e
siecle 2, ii n'est pas sans interet de pouvoir ajouter quelques notes sur
la derniere periode de leur existence, qui coincide avec le grand deplacement des voies commerciales, aux debuts de repoque moderne.
*

On connaissait le projet de l'empereur Sigismond d'ouvrir une

nouvelle route aux marchands de ses villes hongroises et allemandes
et d'utiliser la voie du Danube, pour un commerce plus actif avec les
ports de la mer Noire et du proche Orient. C'est en janvier 1418 qu'il

adressait aux freres Johann et Konrad Fischer l'ordre d'tablir un

trafic regulier, par la vallee du Danube, avec Kilia, Pera et Caffa 3.
1 Lucruri noui despre Chilia ci Cetatea Albd, dans Acad. Rom., Mem. Seq.

Ist., III, V (1925), p. 325 sq.

2 Vicina, Contributions a l'histoire de Cetatea-Albd, dans Acad. Roum.,
Bulletin de la sect. hist., X (1923) et XIII (1927).
3 Altmann, Die Urhunden Kaiser Sigismunds (Regest. a Imperii, r), No. 2857.
Cette route tait connue. Le 6 mai 1381, les comptes de la colonie de Caffa mentionnaient l'envoi de plusieurs messagers adveyssus Licostomont . . . et unum missum
de versus Budani (Iorga, Notes et extraits J. servir it l'hist. des Cyoisades, I, p. 13) .

www.dacoromanica.ro

NOTES SUR LES GENOIS EN MOLDAVIE AU NV-E SIECLE

153

Les nouveaux documents, tires par M. H. Heimpel des Archives

Vaticanes, permettent de se rendre compte de toute la portee de ce
projet et de mieux l'encadrer dans la politique generale de l'empereur 1.

Deja, au printemps de 1412, Sigismond envoyait des ambassadeurs

a la colonie genoise de Caffa, pour organiser une ambassade commune,
au nom de l'Ernpire et de Genes, qui devaient presenter des proposi-

tions precises au Khan tatare Djelaleddin du Kiptchak et l'engager

retablir l'ancienne voie commerciale de Crimee en Asie Centrale.
Par la mer Noire et les bouches du Danube, elle pouvait etre reliee
au trafic fluvial de la Hongrie et de l'Europe Centrale et elle aurait
contribue ainsi a detourner le commerce de l'Extreme-Orient de l'Rgypte et de la Mediterranee orientale, o dominait a cette poque le
pavillon venitien.
11 y avait peut-etre dans ce plan aussi vaste d'une politique commerciale mondiale , dans le sens le plus complet de ce terme a cette

poque, une reminiscence des anciens projets de croisade et de blocus

economique etablis contre l'Egypte musulmane, depuis la fin du XIII-e
siecle. Deja, Sanudo l'Ancien prefera it a Alexandrie, le grand entrept
des Infideles, la voie de la mer Noire et de l'Asie Centrale 2 Mais dans

le projet de l'empereur Sigismond ii s'agissait de bien autre chose.

Ce n'etaient plus les Infideles qu'il s'agissait de reduire par une interruption partielle ou totale du commerce maritime qui enrichissait leurs
ports: c'etait Venise qu'il importait de frapper dans ses ceuvres vives,
Venise qu'il tait impossible de deloger de la cte dalmate et contre

laquelle la diversion genoise etait toute indique, en Italie au point

de vue politique et en Orient au point de vue commercial 3.
Ces perspectives ne rnanquaient pas de grandeur et ouvraient a la
politique imperiale des horizons nouveaux. Mais les circonstances
etaient difficiles et le moment parait avoir ete mal choisi. Le Khan
tatare, auquel l'empereur Sigismond envoyait ses ambassadeurs,
etait assassine en anfit 1412. A Genes, un parti hostile aux Montferrat

s'emparait du gouvernement en 1413 et detachait la republique de

l'alliance imperiale. Lorsque l'empereur voulut reprendre en 1418 ce
grand dessein de son regne, au moment ou s'achevait le concile de
Zur Handelspolitik Kaiser Sigismunds, dans Vierteljahrschri I I Par Sozialu. Wirtschaftsgeschichte, XXIII (1930), p. 145-156.
2 Secreta Fidelium Crucis, in Bongars, Gesta Dei per Francos, Hanovre, 1611,

p. 22-23 ; cf. mes Recherches sur le commerce genois dans la mer Noire, Paris,
1929, p. 293.
3 La guerre contre Venise, tait commencee depuis la fin de l'anne 1411,
Heimpel, ouvr. cite., p. 14S.

www.dacoromanica.ro

154

G.

I. BRATIANU

Constance, la situation en Orient ne lui etait gure plus favorable.

Les fret-es Fischer se trouvaient dans rimpossibilit d'tablir la voie
commerciale qui leur etait indiquee. Sous l'impulsion energique de
Mohammed I-er, les Tures avaient repris l'offensive sur le Bas-Danube.
La chronique de Siikriillah mentionne la campagne victorieuse de
Farm& ottomane contre le prince Mircea de Valachie et la reprise des forteresses de Giurgiu stir le Danube, de Ieni-Sala et d'Isaktcha en Dobrogea.
En 1420 Kilia, possession moldave en 1412, etait au pouvoir des Turcs 1 ;

la principaut valaque leur payait un tribut annuel 2 et une premiere

attaque etait lance contre Cetatea-Albh, a l'embouchure du Dniester,
comme un avertissement adresse au prince Alexandre de Moldavie et
une premiere ebauche de la grande expedition de 1484, qui devait
rattacher definitivement ces deux ports de la mer Noire a l'empire
ottoman. En 1421, Guillebert de Lannoy assistait h la reparation et
h la remise en &tat des fortifications de la ville du Dniester, par le
Moldaves et les Lithuaniens, qui se sentaient galement menaces par
les progres de la conquete turque. Les bouches du Danube etaient
fermees au trafic de l'empire avec les colonies gnoises de Crimee. Cer-

tains voyageurs pouvaient encore prendre cette route ; c'est ainsi que
rempereur byzantin passa encore par Kilia en 1424, en revenant a
Constantinople.

Tous ces evenements ont eu une influence considerable sur tout

le developpement economique de la Moldavie. L'ouverture d'une
grande voie de navigation, le long du Danube, aurait donn au commerce de la principaute, au debut du XV-e siecle, une orientation tout a
fait differente de celle que lui imposait le voisinage des villes marchandes

de Galicie et les besoins de leur trafic avec les ports de la mer Noire.
L'axe principale du commerce moldave tait tracee du Nord au Sud ;
1 N. Iorga, Chilia 4 Cetatea-Albct, p. 76-77. Trait de Lublin en 1412. Cf.
Heimpel, ouvr. cite., p. 153.
2 La chronique persane de Siikriillah, redigee aprs 1456, a t publiee par
M. Th. Seif, dans les Mitteilungen zur osmanischen Geschichte, t. II. Voici le
passage essentiel, qui complete le texte de Nechri: De sa residence de Brousse

il [Mohammed I-er] alla en Roumlie dans l'intention de faire la guerre aux

Valaques mecrants et ennemis. Dans cette region ii y avait trois forteresses,
qui avaient t detruites par la calamit des Infidles. Toutes les trois, ii les
remit en tat ; l'une s'appelait Sakgy, la seconde Jeni Sale, la troisime Jorkowi. De la il marcha contre les Hongrois et prit la forteresse de Sewarin. Quand
les Infidles maudits
qu'Allah les confonde virent et comprirent la puissance, le pompe et la splendeur des Musulmans, ils demanderent la paix, pri-

rent le Tribut sur leur nuque et se rangrent parmi les serviteurs de la Haute
Porte Imperiale. Ds envoyerent au service trois fils de princes des Infidles
avec toute leur maison, leurs serviteurs et leur suite... 5.

www.dacoromanica.ro

NOTES SUR LES GENOIS EN .MOLDAVIE AU XV-E SIECLE

155

elle tait mme anterieure a l'existence de la principaute, puisque la

carte de Dulcert, en 1339, notait deja le passage a Lww des marchands
qui se rendaient aux ports de la Baltique et de la a Bruges I. La Hanse
avait deja atteint l'apogee de son expansion commerciale sur les Coates

de la Baltique et ses marchands se trouvaient en relations d'affaires

tres suivies avec la Pologne 2 Ce developpement du commerce de la
Baltique a exerce indirectement une influence considerable sur les
villes de Galicie et leurs relations avec les ports de la mer Noire.
En 1344, lorsque les Tatars du Kiptchak bloquaient les colonies
italiennes de Crimee, c'etait encore par la Galicie que les ambassadeurs

venitiens s'acheminaient vers la mer Noire 3. La principaute, a ses

debuts, s'est instituee gardienne de cette voie commerciale naissante
et l'on peut dire qu'ici vraiment la route a cree l'Etat.
En 1408, le privilege d'Alexandre-le-Bon pour Lww confirmait
des relations dej anciennes entre cette ville et la Moldavie. La voie
du Danube aurait determine une ligne transversale du trafic, de l'Ouest
l'Est: elle aurait certainement deplace le mouvement d'importation

et d'exportation de la principaute, de la Pologne vers l'Europe Centrale. La division de la Moldavie entre ces deux zones d'influence,
deja esquisse au trait de Lublin, en 1412, a ete presque realisee,
quelques annees plus tard, au temps des luttes fratricides entre les
fils d'Alexandre-le-Bon ; elle aurait peut-etre trouv dans ces circonstances des elements nouveaux et une base conomique plus durable 4.

.Kilia, entrept allemand et hongrois, se serait oppose a CetateaAlba, qui serait rest le debouch de la Pologne et de la Lithuanie.
11 n'en reste pas moins vrai que le projet de rempereur Sigismond
claire tout le developpement ulterieur de la politique hongroise sur
le Danube et nous montre le veritable objet de la lutte pour Kilia,
dans la premiere moitie du XV-e siecle. Mais la comme ailleurs, Ii
conquete turque a ferme la voie au commerce international, en reservant a Constantinople toutes les ressources des regions riveraines de
la mer Noire.

t.

Carte de Dulcert, Majorque 1339 (Paris, Bibliothque Nationale): postea

vadunt per mare gothalandie ad partes fiandres, specialiter in bruges.
2 Cf. l'orientation bibliographique de l'article de M. F. Rrig, Les raisons
intellectuelles d'une suprimatie commerciale: la Hanse, dans Annales d'hist. economique et sociale, II (1930), p. 481 et suiv.
3 Thomas, Diplomatarium veneto-levantinuni, I, p. 266-67.
Cf. I. Nistor, Die auswlirtigen Handelsbeziehungen der Moldau, Gotha,

1911, p. 8o-81.

www.dacoromanica.ro

156

G. I. BRATIANU

II n'y a pas de nouveaux renseignements sur les colonies genoises

de Kilia et de Cetatea-AlbA, et la date a laquelle les postes militaires
des colonies italiennes ont et remplaces par la domination moldave
reste encore incertaine. D'ailleurs ce changement de pavilion n'avait
pas entraine une rupture des relations commerciales.
M. Iorga avait dja mentionne les relations de Venise avec Maurocastro oii elle nommait un consul en 1436. Les Genois continuaient
galement a trafiquer avec leur ancienne possession 1, qui etait reste
A cette poque un important marche d'esclaves 2. Les relations cornmerciales se maintenaient encore, aussi bien avec Constantinople qu'avec
la Crimee.

M. Banescu, qui a poursuivi A Genes les recherches de M. Iorga,

nous en apporte la preuve dans un acte de 1448. Ii y est fait mention
d'un droit special d' y, pour cent sur toutes les marchandises des Gnois
qui deleruntur aid conducentur Mocastrurn et que exinde extrahentur
de eo loco per mare 3. Les comptes de la colonie de Caffa mentionnaient

beaucoup de Roumains ; on le savait dj par les publications de

M. Iorga. Ii faut relever cependant dans l'article de M. Banescu un
Vallachus de Ihujhavia en 1464, dans lequel il est permis d'identifier

un habitant de Suceava et un Michael Balsi qui appartient sans

doute a la famine moldave des Bals. Nous examinons ailleurs les renseig-

nements sur les trois habitants de Vicina signales a Caffa entre 1442
et 1465. Il est certain qu'il y a la une preuve evidente de l'existence de
ce port au XV-e siecle, et que la mention de cette localit par les portulans de l'epoque n'est pas absolument fictive.
Le projet de l'empereur Sigismond, que nous venons d'analyser,
prouve toutefois que Vicina tait dj bien dechue de son importance
de jadis, puisque c'etait Kilia qui reprsentait pour l'empereur, les
Genois et les Byzantins, en 1418 et en 1424, le principal centre commercial aux embouchures du Danube.
* * *

Par contre, un renseignement interessant sur les habitants des

colonies genoises de la mer Noire et leurs relations avec la Moldavie
1

Iorga, Notes et extraits p. servir a Phis/. des Croisades, I, p. 573-574 et

681. V. aussi V. Vasiliu, Sur la seigneurie de Tedoro e en Crime au XV-e siecle,

dans Melanges de l'Ecole Roumaine et France, 1929, I, p. 302.

2 V. N, Iorga, 0 mentiune neobservatd a Romdnilor la Bizantini, dans Rev.
Istoricd, XIX (1933), p. 159.
3 V echi legclturi ale Icirilor noastre cu Genovezii, dans Inchinare lui Nicolae
Iorga, Cluj, 1931, p. 35, anexe, I.

www.dacoromanica.ro

NOTES SUR LES GENOIS EN MOLDAVIE AU XV-E SIECLE

157

se trouve dans la chronique allemande du regne d'tienne-le-Grand,

decouverte recemment a Munich par M. Olgierd GOrka. C'est a la fois
un epilogue de la chute de Caffa et pent-etre aussi l'origine d'une legende
dont les chroniques moldaves du XVII-e siecle ont garde le souvenir.
Voici le passage en question, qui indique aussi tine autre date pour la
prise de Caffa que celle que nous connaissons par d'autres sources I:
In dem selbygen jar in dem menet Februarij an dem 9 tag namen
dy Thurcken Kaffa eyn, und beluden 32 gross schyll mit gutteren mit
grossen schatzen and in lezlichss schiff 12 burgers Kyn,der and 4 Turcken.
Und schickten dy mit namen ken Constantinopel; do besprechten sych dye

jungling, do sy au/f eyn nacht um eyn stunde das sy sych solden gar
totten. Es geschach an dem 19 tag Februarij an eynem sonabent zu nacht;

do der schtochen sye dy dy Turcken and Got gab gluck, das der wynd
dye schyll gar Tryb gen Kylja zu. Vnd do kam der Stephan voyvoda
seyn folck mit 400 wegen and lumen dy gutter mit den junglyngen and
brachten das gar auff dy Schotze; do theylet der her dye jungling auss
der Schotze. In der selbygen zeyt worden dye Caffer and Venedyger gewar,

das dye kinder bey dem Stephan voyvoda waren and waren des ser fro.
Vnd schyckten irn ser vil gelte and fflor, das er dy jungling frey lyss;
do cleydet der fayvoda dy jungling gar and lyss sye gar frey; und welch
wolden heyrn zyhen, dy lyss er in Vnger land bleyten. Es blyben yr ail
auff der Schotze, dy noch heyt do seyn 2.
Ii y a l un rcit sensiblement different de la relation recueillie par
le P. Vigna, qui niontre les refugies genois de Caffa echoues a CetateaAlba et depouills par le seigneur de l'endroit 3, pour etre rejetes ensuite

au-dela des frontieres, sans argent et sans ressources. D'autre part,

la phrase es blyben yr vil auff der Schotze , semble se rapporter
a un plus grand nombre de refugies que les douze jeunes gens recueillis
Kilia. Ii semblerait que les refugies de Caffa etaient plus nombreux
dans la capitale moldave. Ii faut noter aussi ce detail, que l'emplacement de la chapelle destinee a l'envoye moldave a Constantinople, le
Bogdan-Serai, se trouve dans un quartier voisin de la Porte d'Andrinople
et reserve prcisernent aux Genois transportes de Caffa sur le Bosphore
apres la prise de la ville par les conquerants ottomans. La rnosquee de
Kefele-Djami garde encore leur souvenir. Ce rapprochement est assez
significatif.
1 Pour la chute de Caff a, v. Iorga, Chilia >ci Celatea-Albd, p. 14.2.
Stelana Wielkiego Moldawskiego (1457-1499), dans
2 Kronika czas6w

Polska Akademja Umiektnoici, Cracovie, 1931, p. 102-103.

3 Codice diplomatico delle colonie tauro-liguri, dans A Ili della Soc. ligure di

storia patria, VII, II (1879), p. 171-72.

www.dacoromanica.ro

158

G. I. BRATIANU

Les chroniques moldaves paraissent avoir garde, elles aussi, quelque

souvenir de ces evenements. Ii serait difficile de s'expliquer autrement
l'origine de la legende, qui survit chez les chroniqueurs du XVII-e siecle,
et qui attribue la fondation des vines de Suceava, Hotin, Cetatea-Albh,
Kilia, Neamt et meme Roman, avec leurs forteresses, aux Ianovezi 1.
Cette supposition paraissait dj invraisemblable a Demetrius Cantemir, qui la rejetait rsolument dans sa Description de la Moldavie 2.

Il est vrai que c'est un peu l'habitude, dans toutes les regions voisines de la mer Noire, d'attribuer aux Genois toutes les constructions
anciennes de quelque importance, mais la presence des refugies de
Caffa qui s'etablissent a Suceava, apres la prise de leur vine par les
Tures, apporte a cette legende un semblant de realite et tout au moins
une explication. Nous savons qu'tienne-le-Grand, epoux d'une princesse de Mangoup, proposait aux puissances chretiennes de reconquerir la Crimee et de forcer le blocus ottoman de la mer Noire. Il
etait trop tard pour des projets aussi ambitieux ; la domination turque
ne devait plus etre ebranlee dans ces regions jusqu'aux guerres de la
grande Catherine. Le seul heritage que la Moldavie eut h recueillir de
la chute des colonies genoises fut la presence, sur son territoire, de
quelques marchands echappes a la capture de leur vine et h la deportation des habitants de Caffa h Constantinople. Ils ont dii contribuer,
dans la mesure de leurs moyens et de leur experience, h l'essor commercial de la principaute moldave dans les dernieres annes du XV-e
siecle.
G. I. BRXTIANU

Iasi

Letopiselul Tdrii Moldovei, intocmit... de Simion Dascalul, ed. C. Giurescu,

Bucarest, 1916, p. 16.

2 Descriptio Moldaviae, d. de l'Acad. Roumaine, p. 23-24. Cf. Iorga,

Chilia si Cetatea Albd, p. 41 et suiv.

www.dacoromanica.ro

CEASORNICUL DOMNILOR
DE N. COSTIN SI ORIGINALUL SPANIOL
AL LUI GUEVARA
Literatura pareneticA. Prelucrarea lui N. Costin dup opera
celebrului predicator al lui Carol Quintul, Antonio Guevara, nu este o
aparitiune singuratica in literatura noastra. veche. Dimpotrivd, ea sta
in legatura-cu un ciclu intreg de plasmuiri i traduceri anterioare, care
vadesc aceeasi preocupare de a face educatia viitorilor Principi, conducatori de State. Sirul incepe cu cunoscutele Invataturi ale lui Neagoe
catre fiul sal% Teodosie, a caror paternitate este azi controversat 1.
Prin scopul urmarit ca 1i prin natura cuprinsului Mr, aceste invataturi
se apropie de asa numitele Oglinzi ale Domnitoyilor din literatura bizantina, care, dupd cum a aratat d. D. Russo in pretiosul sau studiu de
sintezd, Elenismul in Romania (p. 58-6o), incep sal fie traduse i cetite
la noi din secolul al XVII-lea.
Inca din timpul cand Brancoveanu ai cdrui copii harnici cresteau
sub calauza dascalului Maiota carmuia tara in pace, ieromonahul
Hrisant Notara, nepotul Patriarhului Dosotheiu al Ierusalimului,
transpunea dupa indemnul Domnului, prin perifraza, in greaca modernd,
Invataturile lui Vasile Macedonatnul catre fiul sau coregent, Leon.
Aceste invataturi atribuite marelui imparat bizantin pe care Krumbacher 11 compard cu Carol cel Mare si Napoleon I catre fiul sau,
ra.mas in istorie cu supranumele de Filosoful, s'au tiparit in tipografia

manastirii Snagovului de care ieromonahul Antirn Ivireanu, in anul

1691. Cartea, a avut rsunet si in societatea romaneascd a veacului al
XVIII-lea, deoarece a fost talmacit si in limba noastra, raspandindu-se
in nurneroase copii 2. In aceeasi epocd, s'au tradus probabil i cele 72 de
capitole parenetice scrise in versuri de catre Agapet diacon in marea
1 Cf D. Russo, Studii bizantino-romdne, Bucuresti, 2907, p. 31 i urm.;
Studii gi critice, Bucuresti, 1910. p. i i urm. A se vedea i ultima pa'rere a
d-lui N. Iorga, in Istoria literaturii romdneyti. Introdu:ere sinteticd, Bucuresti,
1929, p. 56.
2

I. Bianu i Nerva Hodos, Bibliografia veche romdneascci, p. 324-326.

www.dacoromanica.ro

i6o

N. CARTO JAN

biserica. a Sfintei Sofia

catre elevul sail Justinian, cu prilejul urcarii

acestuia pe tronul Bizantului. Opera facea parte din prograrnul de

invatamant al Academiei grecesti intemeiata in Bucuresti de Serban
Cantacuzino i Brancoveanu. Traducerea in litnba rornanzasca se pastreaza in cateva manuscripte din Biblioteca Academiei Romane,

dintre care cel mai vechi pare a data dela sfarsitul secolului al
XVII-lea sau dela inceputul celui de al XVIII-lea.
Literatura parenetica bizantina avea s dobandeasca o actualitate
mai vie la noi in secolul al XVIII-lea, cand Grecii fanarioti sunt numiti
de Turci pe tronurile tarilor noastre. In nazuinta de a-si pregati copiii

pentru o misiune asa de inalta, Fanariotii pun in maim tineretului

vechile tratate bizantine, care apoi dela dascalii curtilor domnesti au
trecut la Academiile grecesti din Iasi si Bucuresti. Intre caetele de
scoala gdsite in vechile noastre biblioteci, caete care se pastreazd acum
in Biblioteca Academiei Romane, s'au gasit multe exernplare din care

se poate deduce cat de mutt a fost cultivat genul acesta in cultura tineretului fanariot dela noi.
Primul Domn fanariot, N. Mavrocordat, a avut o deosebit predilectie

pentru acest gen literar. El a tradus din limba latina in limba greaca
Teatron politicon care de f apt este o adevarata Oglinda a Domnitorilor,
caci cuprinde capitole ca acestea: o Stapanitorul este dator sa petreaca
o vieat cinstita i supusii lui sa-i urmeze ca si umbra trupului sau
Stapanitorul s aiba ministri sau sfetnici buni, cu care sa se sfatuiasca
la svarsirea trebilor celor grele i sa fie ca niste pzitori ai Statului sau
si atunci sa va lati stapanirea lui . Opera a fost rdspandita i cetita la
noi cu interes ; ea a fost tradusd si in limba romana i dupa ce a circulat
o bucata de vretne in manuscris, a fost revazutd i tiparit in 1838
prin indemnarea si stdruirea lui Chesarie, Episcopul Buzdului, de
Grigore Plesoianu, in tipografia Episcopiei.
N. Mavrocordat punea o grije deosebit ca sa-si pregateasca copilul

pentru a-i urma in domnie. Petre Depasta ne spune textual ca < pe

tnarul Constantin care inflcria cu frumusetea virtutii, tatal su il
deprindea zilnic, perfectionandu-1 prin ardtarea celor privitoare la Stat
si se gandia a-I face principe in tara Moldovenilor, pentru care ii propunea satuiri i invataturi scrise cu mama sa, pentru inteleptirea in cele
divine si ale Statului . Aceste invataturi au fost publicate intai in
greceste si in tradacere francezd de Legrand 1 si apoi de C. Erbiceanu
1 EphemMides Daces..., par Const. Dapontes, ed. Legrand, Paris, 188o, I, TA''
(textul grecese) .1 II, p. XXIXXVII (traducerea franceza"). Textul grecesc

republicat de A. Papadopulos Kerameus, in Documente Hurntuzachi, XIII, Eucureti, 1909, p. 459-462 (textul grecesc ; in paginele uringtoare aith lucrare

www.dacoromanica.ro

o CEASORNICUI, DOMNILOR DE N. COSTIN

161

in tranucere romaneasca dupd o copie facuta in anul 1727 1. Invdtaturile cuprincl sfaturi privitoare la vieata morald i religioas, la
economie, la administrarea tarii si la raporturile acesteia cu tarile vecine
si mai ales cu imperiul otoman. Unele sfaturi sunt interesante prin confesiuni sincere, altele vadesc preocup area pentru o educatie in sens democratic a celui ce avea s villa, la timpul sdu, in Moldova, cu reforme
liberale in favoarea taranimii, ea de pada' : sd nu la.i ca tdranii sd lie
lzedreptatiti si in sfarsit subliniem o recomandatie intr'adevdr surprin-

zdtoare pentru primul Domn fanariot, recomandatie care dovedeste

perspicacitatea lui:

S ai putini cavasi, putini Fanario,ti .

In atmosfera acestor preocupari accentuate in cultura noastra la

inceputul veacului al XVIII-lea ap are prelucrarea lui N. Costin, Ceasornicul Domnilor.
N. Costin a fost mare logof at in divanul lui Nicolae Mavrocordat
a scris iatr'o lumin simpatica cronica oficiald a domniei lui 2.

SA fi aleatuit el cu materialul lui Guevara Ceasornicul Donznilor

sub impulsul primit dela Domnul sau? Nu ar fi exclus. Niciuna din
copiile traducerii i prelucrarii lui Nicolae Costin, pe care le cunoastem
pan azi, nu ne destainue data cand i imprejurdrile in care a fost aka.tuita. Si aceasta este de o irnpprtanta deosebit in rezolvarea chestiunii,
deoarece, dupd cum se stie, N. Costin n'a avut parte s se bucure mult
vreme de prietenia pe care i-o ardta Mavrocordat: in Septemvrie 1712,
iesind in tail t sa-si cerceteze mosiile i bucatele , s'a bolnavit si in
cateva zile 1i a platit si el
cum zic cronicarii
e datoria cea
a's-teased .

0 serie de fapte ar ingadui totusi aceasta presupunere. In biblioteca lui Constantin Mavrocordat, care a mostenit biblioteca tatlui
sau, se pastra dupa cum aflam dintr'un catalog intre alte opere

privitoare la buna carmuire si Institutione del Prencipe cliristiano

< tradotto di spagn,uolo in lingua toscana

per Mambrino Roseo < da Fa-

briano ), carte aparuta. la Venetia in 1544 3.

sirnilar5, a lui Mavrocordat). Traducerea romneascd de G. Murnu, in Scrieri
fi Documente greceVi privitoare la Istoria Romdnilor, culese i publicate in tomul
XIII din Documente Hurmuzachi..., traduse de G. Murnu p: C. Litzica, Bucu-

reti, 1914, p. 415-416.

1

Arl-iva Societdii

tiintifice din Iasi, II, (1890), p. 372-377.

Legaturile lui N. Costin cu familia Mavrocordat sunt mai vechi. Despre

o scrisoare a lui Alexandru Mavrocordat celtre e r6.5 x9oroo7caraQico N ixoAdq.,
Kazorirtp)), vezi Niog Eanvokevlbuaw, III (1906), p. 452.
3 N. Iorga, Pilda tunilor Donzni din trecul fatd de .coala romdneascd,
extras din Analele Academiei Romdne, Seria II, Tom. XXXVII, Mem. Seg.
1st., Buc., 1914, p. 42-118, nr. 29. Intregirile din paranteze sunt fAcute de noi.
2

www.dacoromanica.ro

162

N CARTO JAN

Mambrino Roseo da Fabriano este traducatorul primei versiuni italiene a operei lui Guevara : Marco Aurelio con el Relox de Prencipe.
Aceast traducere apdruse cu un an mai inainte la Venetia, iar Institutione del Prencipe Christiano este de fapt tot Ceasornicul Domnilor
prelucrat i prescurtat de la cartea I cap. 28, fail viata lui Marcu Aurelia
si fard pretinsele lui scrisori, In aceeas biblioteca se gaseste notata sub
titlul -1-Cov B2axix6v Bti311cov 1 j traducerea lui Nicolae Costin astfel:
`Deo2dytcov rrv 4yeitovoo rijg MoMal3tag ,u6-ray2o)rr1oNv Curd na2citaiv

griecov io-roeteov naea NosoAdov K000ravrivov ( = Kwariv9v ) 2 Meyed.ov AoyoN-cov rijg Mo25ai 3 lag, ;sal 6tet 7reograyilg rou inpn),ordrov
.A0Ogv-rov 4,1teov ittErayeaq9Nv v I'm(*) 1712, go<c,uov> Pil<azocov >
iiavt'-ov 1u flo'oRatg zovreolK<wov) (Ceasornicul Domnilor Moldovei ( ?) tradus din istoriile cele vechi de Nicolae Costin, Marele Logofdt
al Moldovei, i copiat din porunca prea inaltatului Domnului nostru
in Iasi 1712, legatura romaneasca neagra. marmorata ; groscior).
Tot din porunca lui Nicolae M. mai avem
dup a. cum se va vedea
mai jos a doua copie, intocmit in 1714. Aceasta copie incepe cu o
Predoslovie cdtre Mania Sa Voda. semnata de Nicolae Costin gi
inchinata Luminatului si inaltatului Mrii-Sale lui Nicolae Alexandra
Voevod, cu mila lui Dumnezau Domnul Tarai Moldovei, milostivului
al nostru stapan .

Ceasornicul Domnilor.
Ceasornicul Domnilor a fost semnalat
pentru intaiasi data de d. M. Gaster, in Literatura populardromdnd (1883),
unde reproduce in apendice (p. 559): o Voroava a prea inteleptului Garamantilor care marele Alexandra . D. Gaster 11 confunda insai la inceput cu
letopisetele, caci vorbind de acest capitol in legatura cu influenta Alexandriei, adaoga urmtoarea nota : Pe cat am cautat lipseste acest capitol
in Letopisetele editate de D. Kogalniceanu (p. 13). Mai tarziu, in 1891,
in prefata push" in fruntea Crestomatiei sale, d. Gaster dadea despre Ceasornicul Domnilor urmatoarele lamuriri : Originalul acestei carti este
latin i stilul roman al operei lui N. Costin este copiat intocmai dupa
dansul, de aceea este adesea foarte greu de inteles . Abia in 1901, in
Istoria literaturii romdne, publicata in limba germana 3, indica originalul
astfel : wahrscheinlich aus der lateinischen Ausgabe des Guevara von
Johan Wanckel (Torgau, 1601) iibersetzt.
Dupd d. Gaster, d. N. Iorga in Istoria literaturii romdnesti, neavand la
indemana textul lui Guevara, inclina totusi a crede ca. in Ceasornicul
Ibidem, pag. 29-103.
2 Corectarea facuta. i de d. Iorga.
O

8 In colectia lui Grber, Grundriss der romanischen Philologie, II, Band 3, p. 283.

www.dacoromanica.ro

CRASORNICIII, DOMNIDOR 0 DR N. COSTIN

163

Domnilor sunt multe elemente personale ale lui N. Costin. Astfel ar fi :

prefata in care autorul binevoeste a vorbi ceva despre sine, despre vieata
si scopurile sale precum i unele pasaje in care intercaleaza. observatii personale in care da numeroase
r
si naive amanunte asupra felului
cum cheltuiau timpul elegantele moldovence ; ca intenn loc s'a gandit
la sotia lui Logofeteasa Elena, ca in alt loc este o alusie la D. Cantemir 1
etc. In Introducerea sinteticd la Istoria literaturii romdneVi, 1929, d.
Iorga a revenit insa asupra acestei pdreri: * Candva am crezut ca. asanumitul Ceasornicul Domnilor care se stia cd este o adaptare dupa o

carte spaniold Horologium principum de Guevara, cuprinde totusi o

parte privitoare la vieata Moldovei: mi se parea cal pleaca pentru anume
parti din imprejurarile moldovenesti dela inceputul secolului al XVIII-lea.
Controlul facut la scoala noastra din Franta arata Ca nu exis La un cuvant

care sal nu fie tradus. Ceasornicul Domnilor poate fi interesant in ce

priveste forma, poate fi intrebuintat ca documentare filologicd, este
chiar o lecturd placuta, dar originalitate nu cuprinde nicio pica turd .
Ceilalti istorici literari s'au ocupat in treacat de Ceasornicul Domnilor.
D. Sextil Puscariu 2 11 caracterizeaza ca o scriere filosofica ce cuprinde a multe invataturi despre felul cum are s se poarte domnitorul
si cum sa fie crescuti copiii traduse dup modelul sau, Istoria lui Marc
Aureliu de Spaniolul Guevara ; d. G. Pascu drept un rorhan politic ,
dar nu poate sti daca N. Costin a avut sub ochi textul francez ori vreo
traducere latina ori greceasca .
Nu putem incheia aceste randuri privitoare la istoricul parerilor si al
studiilor privitoare la Ceasornicul Domnilor,, Fara a mentiona i pe d. Em.
C. Grigoras. D-sa, dupa ce descifrase criptele Psaltirei Scheiane, tot
scormonind prin vechi hartoage facea mereu noi i neasteptate
descoperiri .
in literatura . Descoperirea d-lui Grigoras era cd N.
Costin este primul fabulist roman. Opera lui, Ceasornicul Domnilor,

este in mare parte versificata, adic, discursul taranului in fata Senatului roman este aproape tot in versuri..., ori, cum fabulele, facand
parte din literatura populara, in genere, nu-si schimba decat camasa,
circuland prin timp i spatiu, cei cari le-au versificat trec drept autorii
lor . Prin urmare N. Costin este : primul nostru fabulist 3.

Doi ani mai tarziu, d. Grigoras, gasind la Cluj traducerea latina a

operii lui Guevara care se gdsia insa si in Biblioteca Academiei Romane in doua editii starueste din nou asupra descoperirii sale ea traducerea lui N. Costin este in versuri cantitative..., pe cand originalul
1 Istoria literaturii rorndne din secolul XVIII, I, Bueureti 1926, p. rorro2.
Istoria literaturii romdne . Epoca veche, ed. II, Sibiu, 1930, p. 145.

3 Revista Propilee literare I, (1927), nr. 24, p. 6-8.

www.dacoromanica.ro

164

N. CARTO JAN

latinesc este in proth .

Aceasta. traducere
ne spune d-sa este
atat de bund pentru acea epoca, incat, dupa cum e i in versuri, ea poate
fi considerat drept o quasi-opera originala . i nu numai atat, dar d-sa
mai descopera in traducerea lui N. Costin o a doua opera, quasi-originala. : Discursul foe patul mortii al lui Marc-Aureliu care este si el in
versuri cantitative 1.
In ranclurile ce urmeaza voi cauta sal lamuresc mai precis ce este
Ceasornicul Domnilor, sa stabilesc din ce limb este tradus, care sunt
raporturile dintre traducerea lui Costin i originalul spaniol si in sfarsit
ce este cu versurile cantitative ale d-lui Grigoras.
c

Subiectul. Titlul de Ceasornicul Domnilor sub care este cunoscuta

la noi opera lui Guevara este de fapt subsidiar ; adevdratul titlu este:
Libro Aureo del gran emperador Marco Aurelio con el Relox de Principes

(Cartea stralucit a marelui imparat Marcu Aureliu cu Ceasornicul

Domnilor) 2.

Opera este de fapt alcatuit din cloud elemente diferite pe care

fantezia autorului le-a reunit intr'un singur tot: romanul istoric, Marcu
Aureliu, si opera cu caracter parenetic un fel de Oglinda a Domnitorilor

Ceasornicul. Domnilor.

Vieata lu Marcu Aureliu, plina de citate din scriitorii antici, serveste

ca un fel de cadru istoric al intregei opere. Autorul pretinde cal ar fi

descoperit-o, dupd indelungate cercetari, in biblioteca din Florenta,
printre cartile lasate de Cosma de Medicis. Manuscrisul ar fi fost scris in

limba greaca ; Ins unele pasagii se gaseau si in limb a latina. El ar fi

transpus textul, cu ajutorul prietenilor sal, din limba greaca in limba
latina., din limba latind in limba vulgard cu sudoarea lui
con mis
sudores proprios
si din limba vulgard asa de aspra, intr'un stil literar
plin de dulceata.
Povestea untti manuscris grecesc, descoperit la Florenta, era o mistificare literara asemanatoare cu aceea de care au facut atata uz, invremurile apropriate de noi, romanticii.
Pretinzand ca. opera sa are la bath un manuscris grecesc si revendi1 Convorbiri Literare, 1930, p. 753.767.
= Folosesc pentru studiul de fat 5. editia publicat la Madrid in 1650. Titlul
complet: Libro aureo del gran emperador Marco Aurelio, con el Relox de Principes, compuesto por el nzuy reverendo, y magnilico seiior Don Antonio de Guevara,

obispo de Guadix, Predicador, y cronista del Seiior Einperador Carlos Quinto, al

Seiior don. Ivan de Oviedo, del Consejo de su Magestad, y su Fiscal en el de Hazienda

87, con privilegio. En Madrid. Por Carlos Sanchez, y a su costa. Aiio de MDCL
(165o). Vendese en lcz calle de Atocha, en la esquina de la Aduana, en casa de Dian

Bautista Tauano, mercader de libros.

www.dacoromanica.ro

CEASORNICUI, DOMNILOR* DE N. COSTIN

165

cand numai paternitatea stilului, Guevara a voit sal treacal toate fictiunile imaginatiei sale ca fapte reale si s atraga atentia asupra operei,
care ar fi infatisat vieata istorica i actele autentice ale imp dratului roman.
Dar cadrul istoric mai are, cred, Inca un rost. Opera lui Guevara cuprinde in domeniul educatiei politice si morale sfaturi i adevaruri pe

care un episcop, in numele sau, nu le-ar fi putut da atunci cu inima

usoard. De pilda: cum ar fi putut in Spania lui Carol al V-lea, care se
mandria c soarele nu apune niciodata in imparatia .sa, tocmai predicatorul curtii imperiale sa se ridice fatis impotriva setei de expansiune
si cuceriri in America a conationalilor sdi? Admirabila apologie a pacii
cu aratarea vanitatii triumfului, a nenorocirilor ca.sunate de rdzboaie 5i

a desagregarii morale a societatii putea fi ins transpus in trecut, pe

vremea cand Romanii cucereau Asia, si ea putea fi pusa in gura stoicului

imparat roman. Astfel acolo unde Guevara nu putea vorbi in numele

salu, putea ceda cuvantul lui Marcu Aureliu i acesta la randul sau
spune ceeace Guevara nu indrasnia.
De aceea nu trebue sa ne surprind faptul c, desi Guevara pretinde
c reproduce istoria veridical a marelui imparat dupa un manuscris
aflat in Florenta, intercaleaza totusi, aldturi de elemente autentice,
citate false, anecdote inventate i scrisori apocrife ale unor personagii
fabuloase 1 Acest chip original de a amesteca istoria cu imaginatia si in
alte opere

ca de exemplu in Menosprecio de Conte i in Ante de Marear

i-a atras lui Guevara o critica severa din partea unuia din cei mai buni
umanisti ai timpului sau, Pedro de Rhua, profesor in cetatea Soria 2
Dar scopul lui Guevara nu era de a reconstitui vieata veridica a imparatului filosof, ci de a se servi de cadrul ei, real sau pldsmuit, pentru a infatisa, cu caldur si avant retoric, conceptiile sale de educatie religioas,
moral si politica.
Pentru a se intelege mai clar cuprinsul i caracterul operii lui Guevara,
voi disocia cele doua elemente componente
cel istoric si cel didactic
pentru a le infatisa pe rand.

Viata lui Marcu Aureliu este expus mai intai in liniile ei mari,
intr'un prim capitol, care schiteaza nasterea, urcarea pe tron, casatoria
cu Faustina, fiica lui Antonin Pius, razboaiele, cultura si opera imparatului. Pupa aceasta urmeazd o serie de scrisori ale lui M. Aureliu catre

diferite persoane; de pilda : una catre prietenul sdu Pollion in care

1 D. Menendez y Pelayo, Origines de la novela, Tom. I, Madrid, 1905, p.
CCCXLV. Mai pe larg Ren Costes, Antonio de Guevara son oeuvre, Bordeaux,
Paris, Bibliothdque de l'Ecole des Hautes Etudes hispaniques, fasc. X, 2, 1926, p

44-31 1 71-75.

2 Vezi Ren Costes, op. cit., p. 191-203.

3

www.dacoromanica.ro

166

N. CARTO JAN

povesteste anii copilariei studioase petrecute in insula Rodos si in care

evoca cu pietate amintirea profesorilor si. 0 altd scrisoare a imparatului catre un alt prieten Cornelius pune in relief calamittile razboaelor ; alta care Cincinat subliniaza datoria pe care o au carmuitorii
de a cere in ceasuri de cumpnd sfatul oamenilor intelepti i invatati ;
o serie de mai multe scrisori adresate sotiei sale Faustina contin sfaturi
pdrintesti privitoare la educatia morala a ficei lor Lucilia.
Sunt i cateva epistole galante, presupuse c ar fi fost adresate de
inteleptul imparat, in ceasuri de libertinaj, curtezanelor romane Bohemia si altele in societatea cdrora si-ar fi petrecut anii tineretii.
Aceste scrisori de dragoste, in afard de camin, care nu au niciun temei
in realitatea istorica si care deformeaza personalitatea stoicului imparat,
au placut asa de mult societtii spaniole din vremea lui Carol Quintul,
incat, chiar dupa ce Guevara le-a scos din opera sa regretand ca le-a
plasmuit ele au fost copiate cu mana, dup editii mai vechi, i adaogate
la textele autorului.
Scrisorile lui Marcu Aureliu sunt despartite intre ele prin istorioare
si anecdote referitoare la vieata imparatului, menite s scoata mai bine
in relief caracterul i virtutile lui. Asa, de pilda, e discutia dintre Marcu
Aureliu si sotia sa, Paustina, care, ispitit de curiozitate, doria sa puna
mina pe cheia dela cabinetul de lucru, pe care imparatul 11 tinea inchis,
pentru ca nimeni s nu patrunda inauntru i sa ravaseascal scumpele
lui crti. Aceasta discutie contradictorie intre soli unul subliniind
defectele femeii, cealalt defectele barbatilor este ca un fel de mic
tratat filosofic asupra cdsatoriei.

Uneori sunt incorporate in roman si povestiri dramatice, bunaoard: istoria narata si de Plutarh, a unei femei din Galata, Camma,
care consimte sa se casatoreasca cu ucigasul sotului salt, pentru a razbuna

pe cel rapus. In clipa in care alaiul nuptial se intorcea dela altar, unde
se celebrase casatoria ei cu tandrul care, orbit de patima dragostei, ii
ucisese sotul, Camma, cantand imnuri in cinstea Dianei, intinde noului
sot pe pragul casei, paharul cu vin, in care picurase otrav si din c are
dupa aceea bea ea insasi.
Dintre numeroasele povestiri intretesute in cuprinsul romanului,
una a devenit celebra. Este El villano del Danubio (taranul dela Dunare).

Episodul are de scop sa scoata in relief caracterul plin de clementa,

de bunatate si de dreptate al marelui imparat. Scena se deschide prin
povestirea imprejurarilor in care Marcu Aureliu, din pricina unei groaznice epidemii de ciuma, se stramutase cu toat curtea lui de sfetnici,
oameni invatati i filosofi, in Campania. Acolo, se isca intr'o zi discutia

www.dacoromanica.ro

p CEASORNICUI, DOMNII,OR N DE N. COSTIN

167

asupra cauzelor care au adus invazia coruptiei in stat si rasturnarea din

temelie a societatii romane, cu stravechile virtuti si cu obieeiurile ei simple

si patriarhale. Si atunci, Marcu Aureliu, facand semn tuturor s taca,

le povesti cum, la inceputul domniei lui, s'a pomenit odata cu un 'pram
salbatec, de pe tarmurile Dunarii, eu ochii afundati in cap, eu barba
groas, cu picioarele in opinci, cu haine de par de Capra., cu ciomagul
un adevdrat urs scapat din barlog.
in mama', cu pieptul gros si pairos
Si fiinde imparatul statornicise ca intai sal fie cercetate plangerile
celor obijduiti si sdraci si apoi s se asculte o poftele celor bogati ,

taranul fu introdus mai intai, in Senat. Intrat inauntru, taranul

acela german de pe tarmurile salbatice ale Dunarii arunea in Senatul
Romei strigatul de durere, de desnadejde si de revolt al neamului sau
oprimat, impotriva cupiditatii si rapacitatii judecatorilor romani. Citez
in traducerea lui Nicolae Costin :

o 0 parinti adunati incepe el 1 o niam fericit. Eu, taranul

Milan, lacultofml oraselor rapilor Duna.rii, yob.' sviatnicilor ramliani

cari sinteti adunati inteaceasta curte, ma inchin si ma rog Dumnezailor celor nemuritori ea si limba mea astazi sa o indrepteze si
sa o chivernisasca cum spre a mosiei miale, Cele ce se cuvin a le

grdi . (1. 47 v.).

Si dupa ce se roaga zeilor ca sa-1 inspire pentru a da glas soliei de
suferinta si sbucium a neamului sail., evoca, intr'o admirabila antiteza,
>>

alaturi de strigatele biruitoare ale invingatorilor romani, tipatul de

sfasietoare obida al Germanilor invinsi:

(f. 47 v.). o ...Pre vremia in care strigatorii vostri, inainte

caralor celor de veselie strigand: Vietulasea! vietuiasca Roma
6a. nebiruita ! ; iara cei pedepsiti, prinsi in robie intr'alt chip, dentru
adancul pieptului sdu suspinand, la Dumnezai vor zice: Dreptate !

Dreptate !...
(f. 49 r.). Voi Romanilor, pre stiagurile si siamnele voastre,
in loc de simvol aveti aceste cuvinte: a Romanilor datorie iaste
a erta pre cei supusi si a supune pre cei mandri, iar mai direptil
ati zicia asia : a Romanilor datorie iaste pre cei nevinovati a-i jecui,
pre cei lini a-i invrajbi, cal nemica alta, voi Romanilor, nu sinteti,

f ar(a) numai a naroadelor odihnitoare tulburatori si apucatori

sudorilor si ostenelelor streine...
(f. 49 v.). Intreb de voi, Romanilor, ee lucru v'au indemnat
pre voi, cei ce sinteti nascuti la apa Tivrului, de ati venit impotriva
1 No. 757 din Bibl. A cad. Rom., Reproducerea lui Grigora din Cony orbiri
are multe greeli.

Liter are ,

3*

www.dacoromanica.ro

168

N. CARTO JAN

noastra, carii in pace lacuiam la rapile Dundrii. Au prifatini vrajmasi1or vostri a fi, au gandul nostru de vrjmasie a arata spre voi
1-ati vazut? Au auzit-ati in Ram, vestindu-sa, precum am lsa

Sau venit-au cineva la Ram den mosiia

noastra, aratandu-va voad, ca unor vrajmasi, gatire de razboiii?
Au vreun crai, in tarale noastre murind, nia-ar fi ldsat pre noi
cu testament voaa mostenitori, ca cu voia aceia s ne supuneti
stapaniei voastre? ....
ldcasurile noastre ?

Si diva ce insira rdutatea i lcomia nesatioasa a judecdtorilor

romani, trimisi in patria lui, judecatori, care traiesc numai in desfrandri,
care impileaza pe cei sdraci, care orice pot pre ascuns, apnea, strang

0 fura ; dup ce le arata c zadarnice au fost plangerile Germanilor

irnpilati in Senatul Romei i dup ce le spune ca. de 15 zile, de cand
a intrat in Roma, a vazut numai vitiul i desfraul, se reculege si-si
incheie solia astfel:
(f. 54). Dupa ce am plinit eu pofta mia i otrava inimii miale,
dupa obiblu ce am isprvit de v'am vatamat pre voi cu limba mia,
iatd-ma 's asternut la pamant ; astept batae, ca mai mult voia,
dandu-ma mortii, sa agonisascii laud, decht voi, rapindu-mi viata,
s o dobandescil pre dansa .
Dupd ce sim incheiat astfel cuvantarea sa plina de miez, taranul s'a

aruncat la pmant si a zacut acolo un ceas, asteptand s fie ucis in

batai, in timp ce Senatul se uita inmrmurit la el. Atunci impratul
Marcu Aureliu, recunoscand c prin taranul acela noduros graise necazurile unui neam intreg obidit, i surprins de frumusetea plina de
demnitate a cuvantarii lui, porunci sa fie ndicat de jos i, iertandu-1,
ii primi in randul celor batrani adica al senatorilor
dete uric
ca sa fie hranit din 0 visteria impartiei * i puse sa se scrie voroava
lui in carti .
Viata lui Marcu Aureliu, presarata cu asemenea episoade dramatice,
se incheie cu sfaturile i invtaturile date in asfintitul vietii de marele
irriparat fiului sari Comod i cu moartea lui.
A doua parte intrata in alcdtuirea operei este Ceasornicul Principilor,
care
explica Guevara nu este nici de nisip, nici cadran solar,
nici indicator de ceasuri ; caci toate celelalte ceasuri servesc sa indice
ziva i noaptea, pe cand acesta ne invata ce trebue sa facem in fiecare

ceas al zilei si cum trebue sa ne oranduim vieata . i fiindca acest

ceasornic al vietii are in vedere in primul rand pa Principi, el 1-a nurnit

El relox de principes sau cu titlul tradus de Nicolae Costin: Ceasornicul Domnilor.

www.dacoromanica.ro

CEASORNICUD DOMNIDOR* DE N. COSTIN

169

Aceasta opera este intretesuta in vieata lui Marcu Aureliu i seetionatd si ea in trei erti.
Prima parte expune normele dupa care trebue sd se calduzeasca
Printul, pentru ca vieata i faptele lai sd fie in conformitate cu
idealul unui bun erestin. Cartea a doua cuprinde sfaturi de cum trebue
sa se poarte un Print in interiorul cdminului sau Ltd de sotie i fata de
copii, pentru ca sa dea supusilor si, prin vieata lui proprie, un model
de demnitate si virtute. Cartea a treia e menit sa arate indatoririle pe
care le au Principii Ltd de supusii lor i chipul cum ei trebue sa se conduca in Stat.
Aceastd parte didacticd a romanului, cu tot cadrul ei istoric, cu .
prinde adesea colturi de moravuri contimporane, ca bundoara atunci
cand Guevara vorbeste despre cresterea i educarea copiilor si se ridica
impotriva obiceiului pe care-1 luasera femeile spaniole din societatea
inalta, care tineau sa aibd pdsdri in colivie, maimute la fereastra 0 sa

poarte caini in brate, dar ii trimiteau copiii la tara, ea sd-i creased

slugile.

Cele dou elemente, care alcatuesc cpera lui Guevara, cadrul istoric,
Vieaa lui Marcu Aureliu, si elementul didactic, Ceasornicul Domnilor,
nu sunt deplin fuzionate intr'un tot unitar. Autorul n'a avut ragazul s
elimine printr'un discerndmant autocritic elementele disparate care nu
se imbinau bine intre ele, detaliile care frangeau linia severd a unitatii
operii, fiindcd el s'a vdzut nevoit s o publice inainte de a-i da forma
desdvarsit.

Editii i traduceri. Opera fusese de fapt cunoscutd la curtea lui

Carol Quintul, inainte chiar de a iesi din teascul tiparului i autorul ei era
cunoscut intre curteni si sub porecla de Marcu Aureliu: fray Antonio
de Guevara llamando per otro nombre Marco-Aurelio # 1.
Guevara sustine, in prologul cdrtii sale cd lucrase sase ani in tacere,
dar c totusi i-a fost imposibil s pastreze taina pand la sfarsit, cad

opera a fost divulgata. Carol Quintul, fiind intr'un rand scuturat de

friguri i nevoit s ramana in cash', a trimis sA-i ceard cartea pentru a
se distra cu cetirea ei. Neavand incotro, Guevara a trebuit sa-i predea
manuscrisul. Primul majordom al palatului a imprumutat manuscrisul
dela impdrat si 1-a transmis impardtesei ; dela aceasta a trecut la alti
curteni, care si-au scos ccpie dupa ea i in felul acesta autorul s'a pomenit ca apare o editie la Sevilla, in 1528, i altele curand, fard numele
sdu. Atunci Guevara se grabeste sa dea forma definitiva cartii sale si o
Fratele Antonio de Guevara, chemat pe ceralalt nume Marcu Aureliu o,
Ren Costes, op. cit., p. 52.

www.dacoromanica.ro

170

N. CARTOJAN

tipareste in 1529. Cartea s'a raspandit repede si a avut un succes enorm ;

numai in Spania a cunoscut 41 de editii 1 Ea a trecut de timpuriu peste
hotarele Spaniei, caci la doi ani dupa editia definitiva data de Guevara,

in 1531, ea a fost tradusa in limba franceza de Bertaut de la Grise,

sub titlul Livre dor de Marc Aurele empereur et eloquent orateur, traduict

du vulgaire castillan en francois par R. B., sieur de la Grise Paris,

Galliot du Pre 2; o a doua traducere, de Herberay des Essars, sub titlul
Horologe des Princes, apare curand dupa aceasta in 1540 3.
Prin aceste doua traduceri, care s'au raspandit in numeroase editii,
a lui de la Grise din 1540 4 era inchinata Delfinului Prantei, Henric
cpera a avut o intins circulatie in literatura franceza, unde a exercitat o
influenta apreciabil. Montaigne ne spune Ca Marcu Aureliu spaniol a

fost lectura favorita a tatalui sau, iar episodul amintit mai sus, El
villano del Danubio, a fost reluat i prelucrat de Lafontaine

nu direct

dupd Guevara, ci, precum a aratat Taine, prin intermediul compilatorului Cassandre

in Le paysan du Danube. Menedez y Pelayo adauga;

intr'un studiu asupra nuvelisticei spaniole, ca este o mare asemanare

de conceptie intre capitolele XVIII si XIX din: cartea lui Guevara si
intre fondul filosofic al romanului lui Jean Jaques Rousseau: Emile.
0 soart nu mai putin norocoasa a avut romanul si in literatura
engleza. Cam in acelasi timp cu prima traducere franceza a aparut si
prima traducere engleza. Aceasta, la randul ei, a avut o influenta considerabila asupra literaturii din veacul al XVI-lea, influenta care a
avut rsunet dupa cum vom vedea la locul sau pana si in opera
lui Shakespeare.

Romanul a calatorit mai departe si in celelalte literaturi ale Occidentului ; in 1540 apare la Venetia prima traducere italiana ; la 1554
se publica la Mnchen prima talmdcire germana si in 1612 apare traducerea olandeza ; cu cativa ani mai inainte, in i6o6 romanul este
tradus i tip alit in limba latin, la Torgau de J. Wanckelius sub titlul:
Horologium Principum sive de vita M. Aurelii imperatoris, libri 3... de
lingua castelana... in latinam linguam traducti...
Traducerea latina a romanului lui Guevara s'a raspandit in toate
1 R. Poulch-Delbosc, Bibliographie espagnole de Fray Antonio de Guevara,
in Revue Hispanique, 1915, p. 370.
2 Aceasta traducere revazuth i completata de Antonio du Moulin a fost
republicath in 1540. Cf. D. M. Menendez y Pelayo, op. cit., p. CCCXLIX, nota I.

8 Numai prima carte este tradush de Herberay des Essars; celelalte douh
reproduc traducerea anterioara. Cf. D. M. Menendez y Pelayo, op. cit.
p. CCCXLIX, nota I.
4 Ch. Brunot, Manuel de libraire, col. 1797.
www.dacoromanica.ro

r71

CEASORNICIII, DOMNILOR* DE N. COSTIN

tarile catolice, care aveau ca limba de cancelarie si de biserica latina.

Sub aceasta forma romanul a ajuns in Po Ionia, unde era citit i apre-

ciat inteatat incht a fost tradus si in limba polona de Anton Felix

Rozkowski i tiparit la Wilno, in tipografia Basiliana la 1773. Traducerea este insa mai veche, deoarece aprobarea pentru imprimare, data
de canonicul Ioannes Kran, poartd data de 15 Decemvrie 17511.
Astfel si in Po Ionia, romanul lui Guevara a putut ajunge in forma latina
la cunostinta lui Nicolae Costin, in timpul sederii sale acolo.

(Va urma)
Bucuresti

N. CARTOJAN

1 Iat titlul complet al traducerii poloneze putin cunoscuta pana acum

titlu pe care ni-1 comunica, dupa un exemplar din Bibliotheque Nationale din
Paris (8 J. 1366), d. V. Munteanu:
Zegar Monarchow z Zycia M. Aureliusza Cesarza Rzymskiego przez J. W.
X Antoniego Guevara biskupa accitanskiego, KaroIa V. Cesarza chrescianskiego
Spowiednika, kaznodzieig, i Dziejopisa R. 1524. Zlozony W. R. 1611 z Hiszpanskiego izyka na Lachiski przelozonv. Teraz przez Urodzonego Antoniego
Felixa Roszkowsldego Polskim tiumanczony iezykiem Przedrukowany. W
Wilnie w drukarni J. K. M. XX. Barzylianow ; roku P. 1773, 681 p. in 12
(-1- 7 p. nenumerotate, continand tabla de materii).

www.dacoromanica.ro

LA ROUTE COMMERCIALE DE POLOGNE

A LA MER NOIRE AU MOYEN AGE
Les origines du commerce polonais par la Moldavie. Le
commerce polonais dirige vers la Mer Noire A la fin du Moyen Age est un
des faits economiques qui eut les consequences les plus importantes pour
l'histoire de la Pologne et des principautes roumaines. Une route commer-

ciale venant de Pologne vers la Mer Noire etait en realite un debouche

du commerce des villes hanseatiques et des Flandres vers l'Orient.

Par cette voie de terre se faisaient les echanges entre ces villes et les
marchands italiens qui avaient a cette poque une sorte de monopole
du commerce oriental dans les ports du Levant et dans ceux de la
Mer Noire. C'etait done une voie d'importance europeenne.
Les pays traverses par cette route, la Pologne et la Moldavie, bene-

ficierent des grands avantages qu'elle offrait et qui les firent jouir
d'une certaine opulence. En ce qui concerne la Moldavie, sa resistance

opinidtre et longtemps heureuse contre les Tures et contre d'autres

puissants voisins au XV-e siecle s'explique, en partie au moins, par
la richesse de ses villes, due au passage des commercants etrangers.
L'ouverture de ce debouche pour les commercants venant de Pologne date de la premiere moitie du XIV-e siecle. Ii y avait, A cette
poque, dans la Russie Rouge (Galicie Orientale), des &ats ruthenes
independants. Plusieurs privileges octroyes par les princes de Lww
et de Halicz aux chevaliers Teutons et aux commergants d'Allemagne
prouvent dj avant l'annexion de cette region a la Pologne qu'il y existait

une route de commerce pour les marchandises venant du Nord de

l'Europe 1. Cette route continuait vers le Sud sous le nom de chemin
tatare et aboutissait par la Podolie en Crimee, ou se trouvait l'ancienne colonie genoise de Caffa 2.
1 St. Kutrzeba, Handel Polski ze Wschodem w wiekach rednich (Le commerce oriental de la Pologne au Moyen-Age), Cracovie, 1903, p. 15-26, et L.
Charewiczowa, Handel iredniowiecznego Lwowa (Le commerce de LwOw au

Moyen-Age).

2 N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei i Cetdlii Albe (Etudes historiques

sur Chilia et Cetatea Mb5,), Bucarest, 1900, p. 39-59.

www.dacoromanica.ro

LA ROUTE COMMERCIALE DE POLOGNE

173

Mais ce n'est qu'apres que les Polonais s'emparerent en 1343 de

la principaute de Lww, que cette voie fut assure. De fait, la possession de la Russie Rouge par la Pologne ne devint stable que plus tard,
car, apres la mort de Casimir le Grand (1370), son heritier, Louis de
Hongrie avait rattache cette province a la Hongrie 1 Ce n'est qu'en
1387 que Ladislas Ja gellon la reconquit definitivement pour la Pologne 2 La consequence de cette annexion fut la suzerainet de la Pologne sur la Moldavie, dont le premier traite de vassalite date de la
meme armee.

Des lors le chemin tatare est abandonne et sa place est prise par
le chemin moldave, dont la premiere mention dans les actes de la ville
de Lww est de 1382, peu avant l'acquisition definitive de la Russie
Rouge par la Pologne 3. Cette nouvelle voie de commerce aboutit
Cetatea-Alba, situee a l'embouchure du Dniester. Cetatea-Alba (La
forteresse blanche, Akkerman, Bialograd) etait une ancienne forteresse
byzantine qui passa sous plusieurs dominations au cours du MoyenAge 4. C'etait surtout un entrept du commerce genois, mais bientt
les princes de Moldavie la reunirent a leurs possessions.

C'est ainsi que fut ouverte une grande route de commerce vers
l'Orient. Les marchandises d'Allemagne et des Flandres, des draps sur-

tout, etaient achetees par les Genois et les Armeniens en Moldavie.

Ceux-ci apportaient en echange des produits orientaux (des etoffes,
des vins, du poivre et aussi des esclaves)

5.

La ville de LwOw en Pologne qui jouissait du privilege du dpdt

(les marchands ne pouvaient passer par la ville avec leurs marchandises, ils devaient les deposer et les vendre sur place) fut le centre de
ce mouvement economique en Pologne 6, tandis qu'en Moldavie ce
role echut surtout a Cetatea-Alba. Le second port de la Moldavie
(longtemps dispute a la principaute voisine, la Valachie), Chilia (Licostomo), n'eut qu'une importance secondaire pour le commerce poI. D4browski, Ostatnie lata Ludowika wiethiego (1370-1382) (Les dernieres annes de Louis-le-Grand), Cracovie, 1918, p. 287-317.
2 A. Lewicki, Zarys Historji Polski (Esquise de l'histoire de la Pologne),
Cracovie, 1923, p. 119-120.
3 Kutrzeba, ouvr. cite, p. 74, fixe la date de 1386, mais dep. en
3382 ou constate un commercant de Siret (en Moldavie) a LwOw. Voir
plus bas.
4 N. Iorga, ouvr. cite, p. 39-90 ; G. Br6tianu, Les Bulgares k Cetatea Albd,
au debut du XIV-e sidcle, dans Byzantion, II (1925), p. 153-168.
5 I. Nistor, Die auswrtigen Handelsbeziehungen der Moldau im XIVXV I

Jahrhunndert, Gotha, 1911, p. 17-78 et 178-196.

6 Charewiczowa, ouvr. cite, p. 31-53.

www.dacoromanica.ro

P. P. PANAITESCU

174

lonais ; ce fut, par contre, le point d'aboutissement du chemin de commerce hongrois 1

Le commerce de Lww et de Cracovie par la Moldavie. Les

archives municipales de Lv1/476w contiennent un riche materiel pour l'tude
du commerce de cette ville avec la Moldavie. Ces documents qui ont ete en

partie publis 2 comprennent des details sur la nature des marchandises

vendues, sur la nationalite des commerants, sur les prix, les douanes
et les procs entre negociants jugs a Lw6w. Ii serait inutile d'analyser
en detail ici toutes ces questions 3. Ii suffit de dire que la plus ancienne
transaction de commerce connue, d'un citoyen de Lww avec la Moldavie, est celle de l'Allemand Klepl, originaire de Cracovie, avec un

certain Zimmerman de Seret en Moldavie. Elle date de 1382 4. Ces

relations prirent bientt un tel developpement, qu'en 1421 Niclas
Hecht, citoyen de la vine moldave de Baia (Civitas Moldaviensis)
laisse, par un testament crit en allemand, toute sa fortune a la municipalit de Lvv6w pour les eglises et les ceuvres de charite. Cette for-

tune consistait en une creance qui s'elevait a une trs forte somme,
a reclamer au commerant de Lw6w, Wittram 6.
D'autre part, on constate que de nombreux bourgeois de Moldavie
obtiennent les droits de citoyen dans la vine de Lw6w. Parmi les nego-

ciants etrangers qui reurent le droit de cite a Lww entre 1405 et

1426, on compte 5 Moldaves, 7 Hongrois, 4 Allemands et 3 appartenant
is d'autres nations, mais entre 1461 et 1495 ii y a 18 Moldaves, 3 Hon-

grois, 3 Allemands, 3 Tcheques et 4 appartenant a d'autres nations.

1 0. G6rka, Bialogrod, Kilja a wyprawa Y. 1497 (Cetatea Albk Chilia et
l'exphdition de 1497), Varsovie, 1932, p. 3-4. Cf. aussi St. Lewicki, Drogi
handlowe w Polsce w wiekach irednich (Les routes de commerce en Pologne au
Moyen-Age), Cracovie, 1906.
2 Al. Czolowski, Pomniki dziejowe Lwowa z archiwum miasta (Documents
historiques Lww tires des archives de la ville), 4 volumes, Lw6w, 1892-1921 ;
les documents comprennent les actes les plus anciens jusqu'a. 1450; N. Iorga,
Relaiile comerciale cu Lembergul (Relations commerciales avec Lwow), Bucarest, 1900. Akta Grodzkie i Ziemskie, Lw6w, tomes III, VI, VII, XI et XIII.
3 Cf. L. Charewiczowa, Ouvr. ciig, p. 53-61. Kutrzeba, ouvr. cite, p. 74-88;
Nistor, Ouvr. cite, p. 17-78.
4 Al. Czolowski, ouvr. cite, I, p. 8.
5 Akta Grodzkie i Ziemskie, IV, p. 108-109; Fdditeur n'a pas su identifier
la localit Eivitas Moldaviensis. Hecht explique sa donnation de cette maniere:
Das Gut das mir Wittram mitburger der Lemborg schuldig ist, das zeyn meyn
armen Frunde czu swach und czu arm, ym and czu fordern un czu gewynnen.
Darume gebe ieh hewte dasselbe nemliche Gut, das mir der vorgenante Wittram
schuldig ist, gancz und gar off... der stat Lemborg... .

www.dacoromanica.ro

175

LA ROUTE COMMERCIALE DE POLOGNE

Par contre, apres 1495 on ne trouve plus un seul Moldave qui ait obtenu le droit de cite A Lww 1 Ceci s'explique par la decadence du commerce avec la Moldavie pendant les dernires annees du XV-e sicle,
question sur laquelle nous reviendrons plus bas.

Ces Moldaves n'taient pas, bien entendu, pour la plupart des

Roumains. Seuls les catholiques avaient gnralement le droit d'obtenir les privileges du citoyen dans les villes de la Pologne au MoyenAge 2. Les villes de la Moldavie du Nord etaient habites surtout par
des Allemands, qui d'ailleurs formaient aussi a cette poque la classe
commergante de la ville de Lww. L'expansion de la bourgeoisie cornmergante allemande a la fin du Moyen-Age dans les regions situees
sur les deux versants des Carpathes est un fait general 3. D'autre part,
les Armeniens formaient aussi des colonies compactes a Cetatea-Alb

4,

dans d'autres villes moldaves et A Lww tneme 5. En troisime lieu

les Italiens, Genois et Venitiens, etaient les grands capitalistes qui
alimentaient ce mouvement commercial 6. On ne trouve guere de
commergants rournains authentiques a Lww jusqu'au milieu du
XV-e siecle. On peut citer tout au plus Vlad Walachus en 1407 /Tian
Woloschyn (le valaque) pellifex en 1422 8, Pashko de Siret (I44I) 3, et
7,

peut-etre aussi Wassil aus der Walachey (Moldavie) (1448)

10

Les princes de Moldavie etaient eux-mmes interesses dans les

affaires commerciales A Lww et y avaient leurs agents de commerce.

Ce commerce des princes et des grands boyards est caracteristique

pour l'organisation economique des principautes roumaines jusqu' la
fin du XVI-e siecle. Les produits de la Moldavie, dont la dime revenait

au prince, sauf pour les terres privilegiees de certains monasteres et

boyards, etaient vendus a l'etranger, en Pologne et en Transylvanie
1

A. Gilewicz, Pszyjgcie do prawa miejskiego we Lwowie w latach 1405-1605

(Le droit de cite a Lww de 1405 a 1605), dans les Studja paswigcone pY. Bujakowi, Lw6w, 1931, P. 375-414.
2 L Ptainik, Obywatelstwo miejskie w dawnej Polsce (Le droit de cite dans
l'ancienne Pologne), dans le Przegkid Warszawski, I (r92I), p. 145-154.
3 R. Kaindl, Geschichte der Deutschen in der Karpathenldndern, 2 vol.,
Gotha, 1907.

4 D'apres le temoignage d'Angiolelo, secretaire de Mahomet II, Donato

da Lezze, Historia Turchesca, ed. I. Ursu, Bucarest, 1910, p. 90.
5 I. Nistor, Handel und Wandelin der Moldau, Czernowitz, 1912, p. 56-57.
I. Ptainik, Kultura wloska wiekdw irednych w Polsce (La civilisation itaBenne au Moyen-Age en Pologne), Varsovie, 1922.
Al. Czolowski, OUvr. cite, II, p. 30.
7

Ibidem, III, p. 71.

Ibidem, IV, p. 68.
Ibidem, IV, p. 290.
8
9

www.dacoromanica.ro

176

P. P. PANAITESCU

par les negociants princiers J. D'autre part, les princes avaient le droit,

conformement aux traites de commerce, de choisir les premiers ce

qu'ils croyaient necessaire pour leurs achats et ceux de leur cour sur
les marchandises des ngociants passant par leur capitale 2. Ainsi en
1445 un long proces mit aux prises devant les juges de LwOw le noble
polonais Michel de Buczacz, le prince de Moldavie f_;lie et son epouse
la ducissa Maryna, la fille du duc Andre de Kieff (elle halt la sceur
de Sophie, derniere epouse du roi de Pologne Ladislas Jagellon 3).

Parmi les grands boyards de Moldavie, le logothete Mihul, qui

s'exila en Pologne apres 1457, eut plusieurs proces a Lwerw entre 1471
et 1479 4.

Ce commerce de la Moldavie avec la ville de Lww n'etait pas

exclusif, car le < droit de dept de cette ville n'etait pas absolu et
ii faut done etudier aussi le commerce moldave avec d'autres villes
polonaises. C'est surtout Cracovie qui enviait la situation privilegiee
de Lvvercv et un long proces s'ensuivit entre les deux villes pour le commerce a travers la Moldavie, aussi bien que pour celui qui passait sur
le chemin tatare. Le proces qui commence en 1400 dure jusqu'en 1504
et par des sentences rpetees les rois de Pologne donnerent gain de
cause A leur capitale, en permettant aux negociants de Cracovie de
faire leur commerce ad partes Valachiae 5. Un proces du mme
genre fut juge en 1462 par le roi Casimir IV. La ville de Cameniec,
pres du Dniester, reclamait le droit de faire transporter les marchandises
achetees en Moldavie au-dela de LwOw, ce que les citoyens de cette
ville le refusaient, en leur imposant l'obligation du depert . Les
negociants de Cameniec demandaient ce privilege en vertu des pertes
subies par eux dans les regions cl'au-delA les mers, en Valachie
1 Nistor, Handel und Wandel, p. 46-48.
2 Voir plus bas.
8 Akta Grodzkie i Ziemskie, XIV, p. 16o, 169, 173. Pour les affaires cornmerciales du prince Elie a Lww, voir aussi Czolowski, ouvr. cite, IV, p. 27,
(actes de l'anne 1441).
4 Akta Grodzkie i Ziemskie, XV, p. 179, 185, 498.
5 Ibidem, III, p. 148-149 (acte de 1400) ; A. Prochaska, Material/ archiwalne miyete .z metryki litewskiej (Materiaux d'archives tires de la Metrica lithuanienne), Lw6w, 1890, p. 13 (15 mars 1403) ; Codex diplonzaticus nziasta Krakowa,
dans les Monumenta Medii aevi .Poloniae illustrantia, V, p. 146 (24 juin 1403) ;
ibidem, p..153 (13 mai 1406) ; ibidem, p. 319-321 (16 szptembre 1504) ; voir
aussi St. Kutizeba, Handel Krakowa w wiekach irednych (Le commerce de Cracoyie au Moyen-Age), dans les Rozprawy de l'Acadmie de Cracovie, sect. hist.,
II-e serie, XIX (1903), p. 108-115 ; Nistor, Ausweirtige Handelsbeziehungen,
p. 19.

www.dacoromanica.ro

LA ROUTE COMMERCIALE DE POLOGNE

177

(Moldavie) et en d'autres endroits, a cause de l'insecurite provoquee

par les guerres . La cause fut jugee cette fois en faveur de la ville de
Lww 1

Seule Cracovie avait le droit d'exercer avec Lww le commerce

par la Moldavie. C'est pour cette raison qu'on trouve h Cracovie aussi
des ngociants de Moldavie ayant obtenu le droit de cite. Ainsi, dej
en 1403 on y rencontre un Petrus Woloch (de Moldavie), et pendant
la mme armee Petrus Pomalubogat (Pe malu bogat, en roumain, Sur
la berge riche), qui sont suivis par beaucoup d'autres pendant toute
la duree du XV-e siecle. En 1445 <<Petir de Nyemcze de Walachia
se fait inscrire comme citoyen a Cracovie, en 1485 de meme Grgorius
Wlach (l'italien) de Walachia . On constate en tout, jusqu'en 1500,
16 negociants de Moldavie qui obtinrent le droit de cite h Cracovie,
ayant fait valoir leurs droits par des lettres de recommandation emises
soit par leur ville, soit par des negociants polonais connus 2.
L'existence de nombreux etudiants originaires des villes moldaves
h l'Universite de Cracovie au XV-e sicle 3 est une suite de ces relations commerciales. Ii va sans dire que ce sont des catholiques, surtout
des Allemands, etablis dans les villes de Moldavie.
A Poznan aussi on rencotre, au XV-e sicle des negociants de Moldavie (en 1435 un Andre Byalogrodzicz, de Bialogrod, Cetatea Alba et
d'autres encore) 4.
La penetration des commercants de Moldavie en Pologne au XV-e
siecle a done et plus profonde que l'on ne l'avait crue jusqu' present 5.

Les privileges de commerce.

Comme partout en Europe, au
Moyen-Age, le commerce qui se pratiquait sur la route partant de la Pologne vers la Mer Noire h travers la Moldavie etait reglemente par des
1 Alda Grodzkie i Ziemskie, VII, p. 69-71.
2 K. Kaczmarczyk, Libri juris civilis Cracoviensis (1329-1506), dans la
collection W ydawnictwo Ahtow Dawnych miasta Krahowa, V, Cracovie, 1913,
p. 36, 191, 306, V ; aussi p. 54, 97, 197, 216, 226, 238, 262.
3 Voir leur liste dans la preface de E. Barwinski a son edition de Miron
Costin, Chronicien terrae Moldavicae, Bucarest, 1912, p. VII, la liste est tiree
de l'Album studiosorum universitatis Cracoviensis, ed. A. Chmiel, I et II (jusqu'en 1551), Cracovie, 1887-1892.
4 K. Kaczmarczyk, Akta yadziechie Poznanshie (Actes du conseil municipal
de Poznan) I (1434-1470), Poznan, 1926, p. 47, 169, 236, et L. Charewiczowa,
Ouvy. cite, J. 142.
5 I. Nistor, Auswertige Handelsbeziehungen, p. 21, croit que les sentences
en faveur de la vine de Cracovie pour le commerce moldave blieben bloss auf
dem Papier . Les actes cites de la vine de Cracovie, publies depuis, prouvent
le contraire.

www.dacoromanica.ro

178

P. P. PANAITESCU

privileges qui tenaient lieu de traites de commerce. Le passage des commergants de Lvv6w et de Cracovie par la Moldavie n'etait permis qu'en

vertu d'un privilege octroye par le prince de ce pays. Ces privileges

en langue slave ecclsiastique (version bialo-russe) ont ete plusieurs
fois publies 1. Le plus ancien est celui du prince Alexandre qui date
de 1408, suivi par celui de son fils Etienne en 1434 et par ceux des
princes Pierre (1456) et Etienne-le-Grand (1460) 2. Ils sont intitules
yCLaB1-1111ACTBO 0 MbITaX'b (reglementation des douanes) ou tout
simplement flp11BHJII1I (privilege) (1456).

Les textes de ces privileges successifs sont presque semblables.

Les differentes categories du commerce de Pologne en Moldavie sont
spcifiees distinctement: d'abord l'importation des produits des Flandres et de l'Allemagne, presque exclusivement des draps, qui pouvaient

etre vendus en Moldavie, mais aussi transportes au-del des mers.

En second lieu on specifie les marchandises tatares , ainsi nommees, non parce qu'il s'agirait de produits tatares, mais par ce qu'elles
provenaient de l'Orient et etaient transportees en Moldavie par l'intermediaire de la colonie genoise de Caffa en Crimee tatare. Ii faut
done entendre par marchandises tatares les produits orientaux et extrme-orientaux (poivre, etoffes, vins) amenes de l'Asie par les caravanes et achetes par les commergants allemands en Moldavie et en
Pologne. Ces privileges mentionnent explicitement que ces produits
tatares pouvaient etre achetes dans toutes les villes de Moldavie.
Les privileges de commerce classent en troisieme lieu le trafic d'exportation des produits moldaves. Ils ne font point mention des cereales,
qui n'etaient pas au Moyen-Age un article d'exportation de la Moldavie, mais seulement des bestiaux, des peaux de betes et de la cire.
Au fond, on voit bien que ce commerce local, ainsi que l'importation
de Valachie (du poisson sale et de la cire) tait peu de chose a cOte

du grand commerce de transit qui faisait passer les marchandises

orientales vers le Nord de l'Europe et les produits de ces regions vers
l'Orient. C'est l'existence de ce commerce qui fit l'importance de la
route par la Moldavie. Ii est a observer que les privileges de commerce
1 E. Kaluiniacki, Dokainenta moldawskie i multanshie z archiwum miasta
Lwowa (Documents moldaves et valques des archives de la via de Lwdw),
extrait des Akta Grodzkie i Ziemskie, VII, Lww, 1878 ; M. CostAchescu, Docu-

inainte de 5tefan cel Mare (Documents moldaves avant

Etienne le Grand), II, Bucarest, 1932 ; I. Bogdan, Documentele lui 5telan cel
Mare (Documents d'Etienne le Grand), II, Bucarest, 1913.
2 Pour leur analyse Nistor, Auswdrtige Handelsbeziehungen, p. 24-29 et
L. Charewiczowa, ouvr. cite, p. 66-71.
mente moldovene,sti

www.dacoromanica.ro

LA ROUTE COMMERCIALE DE POLOGNE

179

pour Lwerw et la Pologne indiquent comme point final de cette route

en Moldavie la ville de Cetatea-Alba seule, sans mentionner Chilia,
dont l'importance pour le commerce polonais tait nulle.
Le texte de ces privileges suscite aussi quelques reflexions sur l'organisation du commerce en Moldavie. Cette organisation est toute occidentale, done semblable a celle des etats ayant une organisation
feodale et communale. Le commerce au Moyen-Age n'etait pas un
commerce libre ; tout au contraire il etait limite par de nombreuses
exceptions et privileges en faveur de certaines villes. Les deux bases
principales du commerce privilegie etaient le droit de depot, c'est-h-dire
comme on l'a vu plus haut pour la ville de Lww, l'obligation pour les
marchands de s'arreter dans certaines villes et de ne pas passer outre
avec leurs marchandises, mais de les deposer dans la ville et de les
vendre sur place. Seuls les marchands de cette vine avaient le droit
de revendre plus loin les marchandises. La seconde base du commerce
privilegie tait l'obligation de suivre certaine route, c'est-a-dire la route
indiquee par les privileges qui favorisaient certaines villes par ce
moyen

1.

Les privileges accordes par les princes moldaves aux commergants

polonais nous font voir que la \Tulle de Suceava, capitale de la Moldavie,
jouissait du droit de dept pour les draps, principal article du commerce

d'importation de Pologne en Moldavie. Le drap ne pouvait etre vendu

dans aucune vine moldave autre que Souceava. 11 est vrai que les privileges laissent entendre que ce droit de dept ne s'applique pas aux
draps en transit, mais seulement a ceux qui devaient etre vendus en
Moldavie meme. Le second principe du commerce occidental, l'obligation de suivre une route indiquee, ressort clairement des mmes privileges, oh il est fait mention des villes et des routes par oh pouvaient
passer les negociants. Le droit obtenu par les commercants de LwOw
d'avoir une maison, un fandaco, a Souceava, est aussi une imitation
des usages d'Occident. D'autre part, le systeme des douanes moldaves
favorisait les villes et les communes plus ou moins libres ; car ii n'y
avait point de douanes a proprement parler, mais surtout, comme en
Occident, des droits d'octroi 2. Les documents moldaves mentionnent
la grande et la petite douane n, ce qui signifie, pour la premiere,
les droits a exiger sur la vente des marchandises sur le marche de la
1 Pour les principes de l'organisation du commerce au Moyen-Age, Charewiczewa, ouvr.
Lw6w, 1902.

cite,

p.

31-53 et St. Lewicki, Lembergs StaPelrecht,

2 V. pour Yorganisation du commerce des villes en Occident G. L. Maurer,

Geschichte der Stddleverfassung in Deutschland, Erlangen, 4 vol. 1869-1871.

www.dacoromanica.ro

i8o

P. P. PANAITESCU

ville, et pour la seconde un simple droit de passage des marchandises

transportees a travers la vine sans y etre vendues. Cette double douane,
avec ces denominations de grande et de petite, se retrouve en Italie
et en Allemagne au XV-e siecle 1
Nous avons mOntre plus haut l'interet que les princes de Moldavie
prenaient au commerce. Les privileges de commerce pour la ville de
LwOw et la Pologne mentionnent que pour certaines marchandises
le prince avait le droit de choisir le premier et ensuite seulement on
pouvait mettre le reste en vente sur le marche.
Ii faut aussi observer en relation avec ce fait, que les privileges de
commerce susdits, n'etaient pas une affaire limite entre les commercants et le prince de Moldavie ; ils etaient, pour ainsi dire, patronnes
par le roi de Pologne. Les ambassadeurs de ce roi sont pris comme
temoins dans les privileges de 1456 et de 1460. D'autre part, les actes
de LwOw parlent d'ambassadeurs moldaves envoyes aupres du roi
brs de l'octroi des privileges par le prince, ce qui nous prouve que ce
privileges moldaves etaient completes par des privileges semblables,
aujourd'hui perdus, des rois de Pologne en faveur des negociants de
Moldavie 2, J s'agissait done d'une affaire d'etat et la Pologne patronnait de sa puissance politique la signature de ces traites de commerce
qui assuraient un debouche vers la Mer Noire. II faut en conclure de
toute necessit que ces privileges etaient en troite relation avec les
droits politiques auxquels pretendait la Pologne en Moldavie 3.

La route commerciale et la suzerainet de la Pologne sur la

Mold avie.-- De ce qui a ete dit plus haut sur la participation de FEtat
polonais aux traites de commerce avec la Moldavie, il resulte clairement

que la Pologne avait un interet primordial de s'assurer le contrle

politique de cette route de son commerce oriental. Il faut donc expliquer par cet interet economique les efforts que fit cet &at depuis la
fin du XV-e siecle jusqu'a la fin du XVIII-e pour avoir un droit de
suzerainete sur la Moldavie.
La vassalite de la Moldavie date de 1387, poque a laquelle le prince
1 I. Nistor, Das moldavische Zollivesen iin 15. u. 16. Jahrhundert, Leipzig,
1912, extrait du Jahrbuch Jar Gesetzgebung, XXXIV (1912), p. 247.
Nistor, Ausudirtige Handelsbeziehungen, p. 26.
2 I.

3 Les memes conclusions ressortent de l'analyse des privileges des princes

valaques pour la Pologne. Le privilege du prince Mircea (1408) (pour la date
Nistor, ouvr. cite, p. 222), et celui du prince Vlad (1439) publies par Kaluiniacki,
0101'. cite, p. 22-23 et 28-29, ne donnent pas beaucoup de details sur l'organisation du commerce et sont plus sobrement rediges que ceux des princes
moldaves.

www.dacoromanica.ro

LA ROUTE COMMERCIALE DE Pow ONE

181

Pierre preta serment de fidelit au roi Ladislas Jagellon a Lww 1

Cette date correspond A celle de la recuperation par ce roi de la Russie

Rouge sur les Hongrois et par l, a l'ouverture du commerce sur la

route moldave pour les marchands polonais.
Pen d'etudes sont consacrees au sens et a l'explication des causes
de cet acte de vassalite de 1387 et de ceux qui lui succederent. Une
explication economique n'a pas encore ete envisagee. Une etude due
un juriste roumain, M. Condurachi 2 explique cet etat de vassalit
par la necessite qui obligeait la Moldavie d'avoir un defenseur puissant
contre les appetits conquerants des Turcs et des Hongrois, ce qui est
fort juste, mais n'explique point l'interet que la Pologne avait d'offrir
sa protection aux Moldaves.
Selon une etude speciale, dj ancienne, due A Niemczewski 3, les

pretentious de suzerainete polonaise sur la Moldavie seraient une

tradition heritee par la Pologne des etats ruthenes de la Russie Rouge,

de Halicz surtout, qui auraient joui auparavant de certains droits

politiques sur la Moldavie. Mais cette explication ne repose sur aucun
fait precis et ne peut etre appuye sur des documents.
M. Iorga enfin 4, considere la suzerainete polonaise sur la Moldavie
comme une consequence de l'annexion de la Pocutie et d'autres territoires situes sur les bords du Dniester A la Moldavie. Ces territoires

auraient ete des fiefs cedes par la Pologne aux princes de Moldavie 5.

Ii faut nous arreter un peu plus longuement sur cette hypothese.

La Pocutie et les territoires acquis par la Moldavie en Pologne furent
mis en gage par le roi Ladislas pour un emprunt. Cet emprunt eut lieu
1 Le texte latin de l'acte de vassalit6 chez M. CostAchescu, 01.01' . cite, II,

p. 599-601.
2 Condurachi, Suzeranitatea ungaro-polond ci electele ei asupra suveranitc4ii
principatelor romtine pdnd la 1500 (La suzerainet hongroise et polonaise et
ses effets sur la souverainete des principauts roumaines jusqu'en 1500), Cern:LAD:0, 1923, 23 p.

3 Niemczewski, Untersuchung des polnischen Oberhoheitsrechts fiber die Mol-

den, Inaugural-Dissertation, Leipzig, 1872, p. 42.

4 N. Iorga, Polonais et Roumains, Bucarest, 1921, p. 7-9.
5 N. Iorga, 1. c ..... a cause de cette frontiere du Nord on avait pret tous
les hommages, hommages pour tout les pays, afin d'avoir pour frontiere du
Nord le Dniester ). Cf. aussi N. Iorga, In jurul pomenirei lui Alexandru cel
Bun (Autour de la commemoration d'Alexandre le Bon), Acadmie Roumaine,
Mnzoires de lct section historique, II-e senie, tome XIII (1932), p. 5 (177). Le
serment de fidlit du prince Alexandre (1400-1432) envers le roi Ladislas
tait le seul moyen d'obtenir la Moldavie de Bucovine et la Galicie et ii jurait de fait uniquement pour ces territoires (souligne par l'auteur).
4

www.dacoromanica.ro

182

P. P. PANAITESCIT

postdrieurement a l'hommage du prince Pierre (en 1388) 1. M. lorga

croit que ce pret fut une maniere deguisee.de la part du roi de Pologne
de reconnaitre en droit une occupation anterieure de ces territoires
par les Moldaves 2. Mais l'acte par lequel le roi reconnait sa dette ne
confirme pas cette hypothese. De cette lettre de 1388 du roi Ladislas
ii resulte que le roi s'engageait de mettre en gage le territoire de Halicz
seulement au cas o apres trois ans le pret ne serait pas restitue. Done
les Polonais n'avaient encore rien cede a la Moldavie. D'autre part
dans les actes d'hommage des princes moldaves aux rois de Pologne
il est dit qu'ils pretent serment de fidlit pour toute la Moldavie (cum
tota gente sua, en 1387 3 ; . . . gentem ac terram suam, Valachiae castra...
(merne anne) 4 ; tout le pays de Moldavie (dans l'acte slavon de

1468) 5 et merne les princes moldaves qui avaient renonc a Ia Pocutie,

comme par exemple le prince ktienne en 1395, prterent le serment

de fidelit 6. La Pocutie n'tait pas un fief accorde par le roi de Pologne, mais un gage pour un emprunt et cet emprunt etait une realit.
Le cas de liaise en gage de la Pocutie n'est pas isol. Oblige de faire
de lourds sacrifices pour soutenir les guerres contre les chevaliers de
Prusse, le roi Ladislas avait de pressants besoins d'argent et pour
s'en procurer il mettait en gage les possessions de la couronne. Ainsi
en 1404, le meme roi demandait A la noblesse une contribution extraordinaire afin de payer un emprunt de 40.000 florins aux chevaliers
Teutons, pour lequel ii avait mis en gage < le pays de Dobrzyn 7.

En 1412, par contre, Ladislas Jagellon preta au roi de Boheme,

Sigismond 40.000 kopeks et regut en gage treize villes du Zyps 8.
Enf in pour obtenir la Podolie occupe par son cousin Witold de Lithuanie, le roi Ladislas la recupera en payant 20.000 kopeks empruntes
au noble Spytko de Melsztyn, auquel il laissa la moitie du pays en
gage . La mise en gage de Halicz en 1388 et de la Pocutie en 1411 par
1 Le texte chez Costchescu, ouvr. citi, II, p. 605.
2 N. Iorga, Polonais et Roumains, 1. C.
3 Costdchescu, ouvr. aid, II. p. 599-601.
4 Ibidem, II, p. 6o1-6o2.
5 I. Bogdan, Documentele lui 5lef an cel Mare, II, p. 300.
6 Costchescu, ouvr. citi, II, 611-512, et l'acte de renonciation a la Pocutie ; ibidem, II, p. 609-510.
7 St. Kutrzeba,
Seym walny dawnej rzeczypospolitej Polskiej (La dite
genrale de l'ancienne republique de Pologne), Varsovie, s. d. p. 48.
8 Lewicki, Zarys historyj Polski, p. 127.
9 A. Prochaska, Podole lennem Koronny (La Podolie vassale de la conronne) dans les Rozprawy de l'Acaddruie de Cracovie, sect. historique, XXXII,
p. 5 et suiv.

www.dacoromanica.ro

LA ROUTE COMMERCIALE DE POLOGNE

183

le meme roi de Pologne, pour un pret accorde par le prince de

Moldavie, faisait done partie d'un systme usite a cette poque. La
somme pre-tee par le prince Pierre, trois mille roubles d'argent franc,
etait assez forte. Le rouble d'argent franc correspond aux summi
argenti de Caffa, dont la valeur etait de 200 aspres grecs (monnaie
d'argent) 1 Cela faisait done environ 6o.000 aspres, une somme assez
importante, quand on pense qu'au XV-e siecle une grande donation du
prince tienne-le-Grand a un monastere comptait a peine 500 aspres
par an 2. Le prince de Moldavie, riche surtout du produit des douanes,

pouvait se permettre d'tre le banquier du roi de Pologne.

Ii resulte de tout ceci que la question de la Pocutie est toute differente et distincte de celle de la suzerainete de la Pologne sur la
Moldavie. Nous n'affirmons point que le pret de 3000 roubles explique
seul la lutte seculaire de la Moldavie pour la possession de la Pocutie ;

au contraire ii faut tenir compte de la sympathie de la population

ruthene orthodoxe de cette region pour les princes moldaves 3, mais
cette question nous entrainerait trop loin. Il nous suffit de constater
que la Pocutie n'tait pas un fief accorde par les rois de Pologne a la
Moldavie, qu'au contraire les princes de ce pays etaient les vassaux
du roi pour l'ensemble de leurs possessions.
La Moldavie etait a la fin du XIV-e siecle et au XV-e le debouche
dii commerce polonais vers la Mer Noire et on a vu plus haut l'impor-

tance europeenne de ce commerce. Done, les Polonais avaient un

interet fres grand de proteger la Moldavie contre les Hongrois et les
Tures, pour s'assurer ainsi une voie commerciale vers la mer. C'tait
le seul profit que la Pologne tirait de cette suzerainete.
Un rapprochement suggestif qui prouve la justesse de cette assertion est le suivant: La -Pologne avait au XV-e si.e:cle deux vassaux principaux (sans tenir compte de la Masovie): c'taien,t le prince de Moldavie
et le grand maitre des chevaliers Teutons. L'un tenait la clef du commerce
polonais vers la Mer Noire, l'autre celle du commerce vers la mer Baltique, les deux seuls dbouchis maritimes possibles pour la Pologne.

La grande lutte de la Pologne au XV-e sicle pour s'assurer les

ctes de la Baltique est expliquee par tous les historiens par le desir
de la Pologne de se creer un debouche commercial a l'embouchure de
Jurghievic", 0 morieTax-E, Penyealoure.... Wb POCCin (Sur les monnaies gnoises en Aussie), dans les 3anncgi 0.Ececcgaro 06mecma PICT. Apx., VIII (1872),

p. 159. Cf. aussi I. Bogdan, Documentele lui 5telan. cel Mare, II, p. 217-218.
2 I. Bogdan, owir. cite, I, p. 162.
3 Voir notre tude sous presse,Petre Rare i Moscova (Pierre Rare et Moscou),

dans les Melanges Pdrvan.

4*

www.dacoromanica.ro

184

P. P. PANAITESCU

la Vistule 1. Il est naturel d'admettre que l'hommage moldave repondait a la mme necessit en ce qui regarde la Mer Noire.
Cela explique le prix que les Polonais attachaient au XV-e siecle
a l'hommage moldave et la longue contestation entre la Pologne et la
Hongrie qui se disputerent pendant deux sicles cette suzerainet doit
etre consideree en grande partie comme une rivalit economique, car
le commerce hongrois de la Transylvanie avait les memes interets
pour un debauch par le port de Kilia sur le Danube.
C'est pour cette raison qu'en 1444, lors de l'union personnelle entre
la Pologne et la Hongrie sous Ladislas III, la diete polonaise reunie a
Piotrkw, contrairement aux desirs du roi, decide de communiquer au
prince de Moldavie, tienne, que la couronne polonaise lui est sincerement

attachee et lui conseille de ne preter serment de fidelite qu'en qualite

de vassal de la Pologne et non pas de la Hongrie. La diete fit savoir
au roi par ecrit qu'il ne devait recevoir le serment du prince de Moldavie qu'en sa qualite de roi de Pologne 2.
Les conditions de droit international de la vassalite de la Moldavie
ne sont pas etudiees, mais il est certain que ce n'etait pour la Pologne
qu'un droit de protection et une alliance militaire et rien de plus, ce
qui suffisait pour assurer le commerce. Conformement au droit Modal
le vassal devait a son suzerain le consilium et l' auxilium. Par eonsilium

on entend la participation au conseil du seigneur et par auxilium,

l'aide militaire 3. Or, ces deux seules obligations apparaissent dans les
actes d'hommage (en slave et en latin) des princes moldaves envers
la Pologne 4. Ces actes usent du terme polonais d'origine allemande
hold (rxonjub) pour indiquer l'hommage, mais aussi le fief 5, et une
1 Voir plus rcemment, W. Sobieski, Der Kampf urn die Ostsee, Leipzig, 1933,

et Kolankowski, Dzieje Litwy, I, p. 90: La situation geographique de la

Pologne et de la Lithuanie sur tout le bassin de la Vistule, du Niemen et
de la Dwina demandait la possesion de leurs embauchures. Cela devint d'autant plus necessaire depuis que les bords et les ports de la Baltique commencerent a gagner une importance comerciale europene en relation avec
le commerce des villes hansatiques s.
2 A. Prochaska, Uchwaly zjazdu w .Piotrkowie V. 1444 (Decisions de la diite
de Piotrkow en, 1444), dans l' Atheneum de Varsovie, XII2, (1887), p. 352, et du
meme, Sprawy wotoskie w. XV wieku (Les affaires moldaves au XV-e sicle)
dans le Przewodnik naukowy i literacki, XVI (1888), p. 906.

J.. Calmette, La societe feodale, Paris, 1923, p. 40-41.

Les actes de vassalit jusqu'en 1500 sont publies par Cosfachescu, ouvr.
cite, tome II, et par I. Bogdan, ouvr. cite, tome II.
5 Voir pour ce terme I. Bogdan, ouvr. cite, II, p. 286. Bogdan a tort d'affirmer que le terme n'existe plus en polonais moderne ; on l'emploie encore
3

couramment.

www.dacoromanica.ro

185

LA ROUTE COMMERCIALE DE POLOGNE

seule fois de noAaHocrb (subiectionem) 1. Par ces actes les princes

de Moldavie s'obligent a venir en aide au roi de Pologne avec leurs
forces militaires 2.

D'autre part le memes actes font mention du consilium ()ko6pa

paTka pam4TH, dans l'acte de 1393 3, Ao6pyto pa,Ew paAHT14, dans celui

de 1404 4). Il est clair que ces expressions qui signifient donner bon
conseil , se rapportent a l'obligation du consilium. Les princes moldaves
prirent-ils reellement part par leurs delegues aux conseils de la couronne
polonaise ? La question devrait 'etre soumise a une analyse approfondie,
ce que nous ne pouvons faire dans le present article. Les faits positifs
que nous possedons en ce sens sont les suivants: En 1434, a l'occasion
de l'election du successeur de Ladislas Jagellon, le prince de Moldavie
<

envoya ses representants pour participer a l'lection 5. En 1501

Etienne le Grand participa par ses delgues a l'lection du roi

Alexandre de Pologne 6 En 1506 le senateurs polonais invitent le

prince Bogdan III de Moldavie a participer a l'election du successeur
d'Alexandre Jagellon 7 Martin Cromer dans son oraison funebre en
.

l'honneur du roi Sigismond I, affirme que ce roi avait invite en qualit

de vassal de la couronne, le prince Etienne IV de Moldavie (1517-1527)
a prendre part au senat polonais 8
1 I Bogdan, ouvr. cite, II, p. 371 et 375, acte de 1485.
2 Les premiers actes de vassalit mentionnent que cette obligation ne s'etendait pas au dela de Cracovie vers le Nord (acte de 1393, Costachescu, ouvr. .

cite, II, p. 607-608). Cette restriction fut suprime a partir de 1395 (ibidem,
II, 6ri) et de fait le prince Alexandre envoya en 1422, 400 cavaliers moldaves
combattre les chevaliers Teutons en Prusse (Dlugosz, Opera Omnia, ed. Przedziecki, XIII, p. 301-302).
3 Costachescu, ouvr. cite, II, 607-608.
4 Ibidern, II, p. 625.

5 Dlugosz, Opera Omnia, ed. Przedziecki, XIII, p. 542, cite aussi par Niemczewski, Untersuchung des polnischen Oberhoheitsrechts, p. 30.
6 Szujski, Jeszcze o elekyi w epoce Jagellonw (Encore quelques mots sur
les elections a l'epoque des Jagellons, dans les Opowiadania i roztrginienie
historyczile, Warszawa, 1882, p. 307-11, base sur le manuscrit du Modus
eligendi, de 15or ; cf. aussi Hurmuzaki, Documente, II-1, p. 488-489.
' Akta tomiciana, I, p. 5 reproduit par Hasdeu, Arhiva Istoricd, I1, p. 59-60.

8 Cromer, Oratio super obitu Sigismundi I, dans la collection de Pistorius,

Corpus Historiae Polonicae, Bale, 1582, III, p. 18. Une polemique eut lieu
dans l'historiogaphie polonaise sur la question de savoir si la vassaux avaient

le droit de participer aux elections dcs rois de Pologne. Voir W. Zych, W

sprawie wdzialu lennikw w elekcyach Jagiellonskich. (Sur la question de la
participation des vassaux aux elections Jagellons), dans la Kwartalnik Historyczny, XXV (1911) p. 177-196, Xolankowski, Elekcja Zygmunta I (L'lection de Sigismond I), dans le Prezewodnik naukowyi literacki, 1906,
www.dacoromanica.ro

186

P. P. PANAITESCU

La suzerainete polonaise sur la Moldavie etait done conforme

is

l'usage feodal, elle comprenait un serment de fidelite pret personnellement 1 et un serment separe des nobles, ainsi que les deux obligations

deja mentionnees de l'auxilium et du consilium. Ii ne comprenait

aucun avantage immediat pour la Pologne, sinon la securite du pays
par lequel passaient ses marchands. Cromer, le grand chroniqueur polonais du XVI-e siecle, caracterise le lien de vassalite comme une protection, clientele, dans le sens antique (clientela) 2

Le commerce au dela des mers . Les privileges de commerce

des princes moldaves mentionnent le fait que les negociants de Pologne
achetaient en Moldavie des marchandises d'au dela des mers (aamoinxbar) et ils avaient le droit de passer dans le pays turc A 3. Les
chroniques polonaises du XVI-e sicle parlent de ce commerce par mer,
dans lequel la Moldavie n'etait qu'un pays de passage. Une information
qu'on retrouve presque identique chez Bielski (Ioachim), Sarnicki et

Guagnini (tous chroniqueurs polonais du XVI;e sicle) soutient que

pendant le XV-e siecle Cetatea Alba etait un port principal pour le
commerce des creales de Podolie, qui etaient transportees sur mer
jusque dans l'ile de Chypre 4.
p. 865-75, et le compte rendu sur cette aude de L. Finkel, dans le Kwartalnik Historyczny, XXI (1907), P. 491-6; L. Finkel, W sPrawie udialu
lennikOw w elekcyach Jagiellonskich (La question de la participation des
vassaux aux elections des J agiellons), ibidem, XXVII (1913), p. 67-100.
Finkel est d'opinion que les ambassadeurs des vassaux taient de simples
spectateurs des lctions royales. La protestation du grince Albert de Prusse
en 1530 contre l'lection vivente rege" de Sigismond-Auguste qui eut lieu

sans sa participation, recut une rponse dela part du senat polonais, qui
affirme que les vassaux n'avaient pas le droit de participer aux elections des
rois. Finkel en conclut que la protestation du prince Albert n'tait pas fonde.
Mais, ce qui lui a Cchapp, c'est que le prince de Moldavie Pierre Rares,
refusa, lui aussi, de reconnaitre Sigismond-Auguste, elu sans la participation
des vassaux. Acta Tomiciana, XIII, 12-69 (lettre de Pierre Rares) et ibidem,
p. go (rponse du roi Sigismond).
1 Le texte du serment pret par les princes moldaves, Juramentum Palatini Moldaviae, dans les Volumina Legum, ed. St. Ptersbourg, 1854, I, p. 151.
2 M. Cromer. Polonia sive de situ, populis, moribus... regni Polonici, ed.
Czermak, Cracovie, 1901, p. 14. (Voir aussi F. Papp& Polska i Litwa, (La
Pologne et la Lithuanie) I, Cracovie, 1902, p. 202.
3 Bogdan, Documentele lui tefan cel Mare, II, p. 273.
4 Bielski, Kronika polska, ed. Turowski, p. 222 ; Guagnini, Sarmacya,
trad. Paszkowski, dans le Zbir dziejopisw polskich, p. 427 ; Sarnicki, Descriptio Poloniae, dans les annexes de l'ddition de Leipzig de Dlugosz, Chronica
Poloniac, II, 1712 col. 1890: Fuit quodam Bialogrodum emporium celebre
www.dacoromanica.ro

LA ROUTE COMMERCIALE DE POLO ONE

187

Cette tradition prouve que la route de commerce de Pologne a travers la Moldavie se prolongeait par mer a partir de Cetatea Alba. Il
y avait donc a Cetatea Alba deux ramifications de la route commerciale:
l'une le long de la cOte vers le pays tatare, c'est-a-dire vers Caffa
(c'est pour cette raison que les privileges mentionnent a Cetatea-Alba
la douane tatare), et l'autre directement par mer. Cette route commerciale qui aboutissait au Chypre etait prise aussi par les ambassadeurs.

Ainsi en 1432 Baudouin de Noris, marechal du roi de Chypre, Jean

de Lusignan, envoye aupres du roi Ladislas Jagellon, arriva en Pologne par cette voie: A nibasiata ipsa, galea propria per mare Leon,inum
vecta, in Alba Regali in V alachia (c.-a--d. Cetatea-Alba) portum cepit,

exincle equis coemptis per V alachiam (ubi multa horrenda sustinuit a

populo scelerato et inculto facinora et nisi Wladislaum rcgem expavissit
prope caedes aderat) in Russiam et Poloniam pervenit raconte Dlugosz.
Mais au retour les ambassadeurs prefererent prendre la route de Venise
propter V alachorum crudelem immanitatem 1.

Ii reste donc etabli qu'au XV-e siecle ii y avait des relations entre
la Pologne, Cetatea-Alba et de la par mer avec l'ile de Chypre.

Le privilege de Mahomet II pour Cetatea-Alb5.---Un document

qui jette une lumire nouvelle sur ces relations commerciales au dela
des mers , est le privilege du sultan Mahomet II octroye en 1456 aux
negociants de Cetatea-Albd. II n'a pas encore ete soumis a une analyse
serieuse pour en tirer les elements qui regardent l'histoire du commerce.
Le texte de ce privilege est en langue turque et etait conserve dans les
archives de Moscou. Une copie photographique se trouve a l'Academie
Roumaine dans les papiers du professeur I. Bogdan, d'apres laquelle

l'orientaliste viennois Fr. von Kraelitz en a fait une traduction allequ'il a publiee ainsi que le texte 3. M. Iorga en a donne une
version roumaine, d'apres le texte allemand 4.
Voici le texte en franais (nous suivons les traductions roumaine

mande

2,

et allemande, dans les papiers de I. Bogdan) :

et obvium nostris hominibus. Nam temporibus Casimiri, Cyprum usque dente-

abant naves onerariae tritico Podolico plena. Nunc tantum scandulae prono
flumine ad barbares demeare Bialogradum solent, id que non sine gravi discrimine vitae .
1 Diagosz, Oper a omnia, ed. Przedziecki, XII, p. 477.
2 A caddmie Roumaine, Collection des photographies de documents, paquet Nr. 24.
3 F. von Kraelitz, Osmanische Urkunden in tarkischer Sprache aus der

zweiten Halite des 15. Jahrhunderts, Mdmoires de l' A cademia de Vienne, sect.
hist., 197.
4 Revista Istoricd, X (1924), p. 105.

www.dacoromanica.ro

188

P. P. PANAITESCU

Mahomet fils de Mourad Chan, toujours vainqueur. Nous avons

fait la paix avec le distingu entre les princes, Pierre, prince actuel
de Moldavie. Nous avons oublie l'inimitie entre nous et avons ordonn
que les negociants qui sont de sa province, de Cetatea-Alba, puissent
venir avec leurs vaisseaux et exercer leur ngoce en faisant des achats

et des transactions avec le peuple d'Andrinople, de Brousse et de

Constantinople. Aucun de nos subalternes, beys, chefs de departements,
spahis ou serviteurs, ne doit causer le moindre dommage aux personnes
et aux biens de ces commergants pendant qu'ils circulent, car, si j'ap-

prends qu'ils leur ont porte dommage d'une maniere ou d'une autre,
malgre notre ordre, j 'enverrai contre eux mes troupes, qui leur feront
beaucoup de mal. Que ceci soit connu avec certitude et qu'ils (les cornmei-cants) aient confiance. Ecrit le 5 du mois Regep, l'an 86o a Roudnik
(9 juin 1456).

Le sultan se trouvait alors en Serbie et marchait contre Belgrade

ott devait l'attendre un retentissant echec. Ce privilege commercial est
donc antrieur de quatre mois a l'acte politique (en slavon) par lequel
le sultan Mahomet II accepte le tribut de 2000 ducats par an, promis

par le prince Pierre 1 La suzerainet turque sur la Moldavie suivit

de pres l'accord commercial.
Le privilege de Mahomet II confirme l'existence d'un commerce
au dela des mers a partir de Cetatea-Albd. Le sultan fait mention des
vaisseaux des ngociants de Cetatea-Albd, avec lesquels ils viennent en
Turquie. Ceux-ci avaient des affaires a Andrinople et a Constantinople,
mais aussi a Brousse, en Asie Mineure.

Les Italiens et le commerce de Pologne vers la Mer Noire.

Ce prolongement de la route de commerce de Pologne et de Moldavie par

mer jusqu' Constantinople, en Asie Mineure et en Chypre, s'explique

par le fait que le commerce du XV-e siecle sur la Mer Noire tait la
suite du commerce entrepris deja depuis plusieurs siecles auparavant
par les Genois et les Venitiens. Ces relations commerciales, issues des
rapports entre les deux republiques italiennes et Byzance, avaient eu
comme resultat l'etablissement de riches comptoirs italiens sur les
cOtes de la Mer Noire, dont le principal tait Caffa en Crimee 2 Au
XV-e siecle, quoiqu'ils souffrissent deja la concurrence des Allemands
et des Armeniens, les negociants italiens se trouvaient en assez grand
nombre dans les villes des deux pays.
Hurmuzaki, Documente, II-2, p. 67.
2 G. Br6tianu, Le commerce gnois dans la Mer Noire au XIII-e sidcle, Paris,

1929.

www.dacoromanica.ro

LA ROUTE COMMERCIALE DE POLOGNE

189

Les documents de LwOw font mention de nombreux marchands

italiens qui avaient des affaires en Pologne et en Moldavie: ils achettent des bestiaux et des draps et vendent en echange des vMs des lies
de l'Archipel et les marchandises orientales des caravanes 1. C'est donc
par ces italiens que fut reliee la voie de commerce sur terre par la Moldavie avec la voie maritime, de la Mediterranee orientale.

Il est ncessaire de bien dfinir le role de ces Ita liens sur cette
grande route de commerce. Ce ne sont point des negociants vendant
et achetant en detail, ou bien, comme les Armeniens, suivant leur
chariots, qui avanaient peniblement le long des routes. De toutes
leurs transactions il resulte que les Italiens etaient en Moldavie et en
Pologne de grands capitalistes et on peut affirmer que le commerce
du XV-e siecle sur la route qui nous proccupe etait finance par les
banquiers Ita liens. L'ampleur de leurs affaires qui depassent les frontieres de plusieurs tats, les sommes colossales qui sont mentionnees
l'occasion de leurs proces a Lw Ow, en font foi. Ces capitalistes italiens

prenaient en location les douanes et les mines de la couronne tant en

Pologne qu'en Moldavie. Ainsi en 1483 le genois Dominique de San

Romalo avait loue l'entreprise des douanes de Galicie et avait en

meme temps des affaires commerciales en Moldavie, dont une seule
se chiffrait a 15oo ducats de Hongrie 2. Entre 1453 et 1464 Dorinus
Cathaneus de Genes, tabli d'abord a LwOw et ensuite a Suceava,
etait cammerarius et theleoneator terrae Moldaviae 3, ce qui signifie
qu'il avait pris en ferme les douanes moldaves.
Ces deux exemples qui peuvent etre facilement multiplies, prouvent

le caractere de grands capitalistes des negociants italiens sur la route

moldave. Malgre les facilites accordes par les privileges des rois de Pologne et des princes de Moldavie on s'expliquerait difficilement l'essor

de ce commerce au XV-e sicle sans l'inteniention de la finance italienne, la seule qui ffit vraiment importante en Europe a cette poque 4.

Mais le fait meme de cette intervention dmontre suffisamment

l'importance europeenne du commerce sur la route de Pologne et de
Moldavie vers la Mer Noire.

Les colonies genoises etablies sur les cOtes de cette mer etaient

de fait sous la dependance de la banque de Saint-Georges a

1 I. Ptagnik, Kultura wioska wiekw irednych w Polsce, Varsovie 1922, et
N. Iorga, Chilia i Cetatea-Albci, Bucarest, 3900, p. 39-59 et 282-3or.
2 I. Ptainik, ouvr. cite, p. 55-56 et 177.
3 Ibidem, p. 51.
4 L. Andre, Histoire Economique, III-e, ed. Paris, Alcan, 1925 p. 18-20,
H. See, Les origines du capitalisme moderne, Paris, 1926, p. 13.

www.dacoromanica.ro

190

P. P. PANAITESCU

Genes 1, et la plus importante de ces colonies, Caffa, avait au XV-e siecle

d'troites relations avec la Moldavie 2. Comme nous l'avons dit, la route

qui aboutissait en Moldavie h Cetatea-Albd continuait ensuite le long

de la cte, vers Caffa. Cette ville etait un centre important qui attirait
vers lui une grande partie du commerce de la Moldavie et de la Pologne. C'est pour cette raison qu2 des relations diplomatiques s'etablissent entre les deux principautes roumaines et Caffa. Deja. en 1459 (le 22
decembre) un ambassadeur d'&ienne-le-Grand de Moldavie se trouve
Caffa, oil on fait de grands frais pour lui 3. En 1462 des ambassadeurs du

prince Vlad (l'empaleur) y arrivent h leur tour, suivis un an apres

par de nouveaux envoyes d'Etienne de Moldavie 4. Ils y traitaient
probablement des affaires commerciales. Enfin en 1470 deux ambassadeurs genois accompagnent l'ambassadeur persan Isac qui sibi requirat
oratorem ad dominum Stephanum voivodam 5.

Des relations du meme genre reliaient Caffa a la Pologne 6. Les

relations religieuses avaient te la suite des transactions de commerce ;

des dominicains polonais s'taient tablis a Caffa 7 et apres la chute

de la vine sous la domination turque les eveques de Caffa (in partibus
infidelioon) etaient des Polonais, residant en Pologne 8 D'autre part
on constate en 1462 que le capitaneus de Calla visite Cracovie 9.
Cette meme armee Caff a reconnait la suzerainete de la Pologne 10 et
1
Manfroni, Le relazioni Ira Genova, l'imperio Bizantino e i Turchi,
dans les Atti della Societa Ligure di storia patria, XXVIII-3, (1898), p.
577-856.
2 Pour les details Iorga, Chilia i Cetatea-Albd, p. 115-119, 134-137 et
du meme, I Genovesi nel mar Nero, Genes, 1925, extrait du bulletin Il Commune di Genova, Nr. 6, Juin 1925.
3 Inedit, copies, o estratti told dai registri del Banco di S. Giorgio, Registro,
1.1200, carte 759 , dans les papiers de l'historien B. P. Hasdeu a l'Acadmie
Roumaine, paquet Nr. 2.

4 N. Iorga, Actes et Fragments relatifs a l'histoire des Roumains, III, Bucarest,

1897, P. 39-41.
5 Papiers de Hasdeu, mme origine, carte 67.
6 M. Dubiecki, Kaff a osada genuenska i jej stosunek do Polski w XV wieku,
(Caffa colonie genoise et ses relations avec la Pologne au XV-e sicle) dans le

Przeglad Powszechny, XII (1886), p. 56-64 et 216-227.

7 Ibidem, p. 64.
8 Ibidem, p. 225.
9 Ibidem, p. 227. Pour la correspondance du roi Casimir avec Caffa, Iorga,
Chilia si Cetatea-Albd, p. 124-126.
10 Kolankowski, Dzieje Litwy, (Histoire de la Lithuanie), I, Warszawa,
1930, p. 294. Pour les relations politiques de Caff a avec la Pologne en 1475,
Ibidem, p. 322.

www.dacoromanica.ro

LA ROUTE COMMERCIALE DE POLOONE

191

en 1463 Galeazzo de Caffa vient en Ucraine polonaise avec l'intention

d'y recruter des troupes pour la defense de la ville 1

Ces relations commerciales qui atteignent leur apoge a l'epoque

du prince ttienne (1457-1504) devaient etre de courte duree. Certaines
circonstances economiques et politiques devaient y mettre un terme
a la fin du XV-e sicle.

La fin du grand commerce sur la route moldave. La cause

qui contribua le plus a la decadence du commerce sur la route moldave
fut la chute des villes commerciales des ctes de la Mer Noire au pouvoir
des Turcs : Caffa en 1475, Chilia et Cetatea-Alba en 1484. La Mer

Noire devenait un lac turc reserve a la flotte ottomane. En Pologne

Lww dechoit, sa population s'amoindrit au XV-e siecle et ses relations commerciales, autrefois si prosperes, ne sont plus si importantes 2 On ne rencontre plus d'Italiens en Pologne et en Moldavie.
L'ecrivain polonais Mathieu de Miechow, au debut du XVI-e siecle, se
fait l'echo de cette situation en ecrivant les lignes suivantes : <A bundat
tota terra Russiae (c.-a-d. la Russie polonaise, la Galicie orientale et
l'Ucraine) granis tinctorum, quae copiosissime excrescun,t, et quam priscis
ternporibus ad Ianuam et Florentiam, urbes Italicas, irnportarentur, nunc
vix aliquid de eisdem colligitur, fereque in toto frustrata et non collecta
pereunt,) 3.

La place des commergants italiens fut prise par les Grecs. Ceux-ci
presque absents dans les transactions commerciales au XV-e sicle
a LwOw et en Moldavie, apparaissent de plus en plus nombreux au
XVI-e et surtout au XVII-e siecle 4. Mais ii faut faire une difference
marquee entre le commerce grec et le commerce italien. Les Grecs,
sauf certaines exceptions, n'avaient pas les grands capitaux et les
banques puissantes que possedaient Genes, Venise et Florence. Ils ne
pouvaient faire le commerce que sur une echelle beaucoup plus reduite 5. Pour les grandes affaires les commergants de Moldavie du
1 Al. Przedziecki, Podole, Wolyn, Ukraina, II, Wilno, 1841, p. 59-60.
2 L. Charewiczowa, Handel iredniowiecznego Lwowa, p. 109-120.
3 M. Miechowski, Sarmatia asiana atque europea, dans la collection de Pisforius, Corpus historiae polonicae, Bale, 1582, I, p. 141.
4 N. Iorga, Istoria comeqului romdnesc, I, Vdlenii de Munte, 1915, p. 199-220.

5 Pour le role des commercants grecs a Lww, voir surtout W. Lozinski,

Palrycyat i mieszczaristwo lwowskie w XV I i XV II wieku (Le patriciat et
les citoyens de LwOw aux XVI-e et XVII-e siecles), II-e ed., LwOw, 1892
(Pour les Papara, p. 256-259, pour Veveli, p. 183 et 186-187, pour les freres
Constantin et Michel Corniactos de Candie, les plus riches parmi les cornmerants grecs de LwOw a la fin du XVI-e sicle, p. 315-318).
www.dacoromanica.ro

P. P. PANAITESCU

192

XV-e et du XVII-e siecle devaient s'associer en grand nombre. Ainsi

en 16io un document fort interessant comprend les debats du proces
jug a Lweow entre le polonais Paul Lacki et les V alachi mercatores.
Ces cominerants formaient une association qui comprenait des Grecs,
des Armeniens, des Moldaves, des Ruthenes de Moldavie, de Pologne
et meme de Sophia en Bulgarie: Chaczarus W arteriszowic, Nastur
Hrehorowicz, Gregorius Ulubejowicz de Soczawa, Bochos, Haceris et
Bohdan de Corathyn (?), Alexa Husczyn, grecus Kosta et Dedul, de
Kotnar (Cotnari), Wilenka Gierbowic, Paulus Czulowicz de Romanskie
(Roman), Boczka Kossowic, Dziorman Mikailowitz de Berlad, oppidorum W alachiae incolae. . . et aliorum concivium sociorumque in numero
septuaginta quinque existentium nominibus, nec non Procopius Nikula
et Iani de civitate Sophia, ditionis imperatoris Turcarum subditi 1.

Malgre ces essais d'associations le grand commerce sur la route

moldave ne se renouvela plus.
Les consequences politiques et sociales de la chute du commerce
furent tres profondes pour les Roumains et les Polonais. Ii n'est pas
possible d'entreprendre ici une analyse documentee des changements
de la structure politique et sociale de ces deux peuples au XV-e siecle,
due en partie a la ruine du commerce. Nous nous contenterons de quelques indications.
Ainsi la bourgeoisie etrangere allemande et armenienne, tant h
Lww que dans les villes moldaves est polonise et roumanisee 2. Ce
fait est cla certainement a la rupture des relations commerciales avec
les centres d'origine. Cette population reste isolee fond rapidement
au milieu de la population aborigene.
D'autres consequences plus profondes encore se font sentir. La ruine
du commerce accelere la decadence politique de la Moldavie au XV-e
siecle, poque a laquelle le pays ne peut plus cpposer une resistance
serieuse contre les Turcs, par suite aussi du manque de moyens financiers. Par contre, au XV-e siecle la resistance heroique de 47 ans
d'Etienne-le-Grand contre tous ses voisins s'explique en grande partie

par l'argent que ce prince tirait du commerce. En Pologne aussi la

decadence commence apres la chute des Jagellons dans la seconde
moitie du XVI-e siecle.
D'autre part, la seule richesse de ces pays, qui ne sont plus traverses
par les routes du grand commerce, est constituee au XVI-e siecle par
l'agriculture. A cette poque, tant en Pologne qu'en Moldavie, les pro1

Inedit clans les Archives municipales de LwOzo, Inducta Iudicii civili, Tome

XXV (I610), p. 113 et suiv.

2 Charewiezowa, ouvr. cit., p. slo, I. Nistor, Handel und W andel, p. 51-52.

www.dacoromanica.ro

LA ROUTE COMMERCIALE DE POLOGNE

193

prietaires terriens, c'est-a-dire la noblesse, prennent une importance,

toujours plus grande, dans la vie politique et sociale. Ces pays agricoles
n'eurent pas la bourgeoisie riche et puissante de l'Occident, et la monarchie ne put se baser sur cette classe pour etablir a l'epoque moderne
sa puissance. Les formes de vie conomique feodale se prolongent en
Pologne, en Hongrie et en Roumanie pendant toute l'poque moderne,
h l'inverse de ce qui se passa en Occident.
Ainsi en Pologne, en 1532, la diete vote l'adscription totale des
paysans a la glebe 1. Dans les principautes roumaines, quoique le fenomene du servage data au moths du XV-e sicle, ii ne fut double de
l'adscription h la glebe qu' partir du XV-e siecle 2. Ces faits sont les
signes de la toute-puissance des proprietaires terriens, seuls maitres
de la vie conomique.

Ces breves indications sont pourtant suffisantes pour montrer

l'importance des consequences de la ruine du commerce sur la route
moldave au XV-e sicle. Ii va sans dire que les grands changements
politiques et sociaux de l'est et du sud-est de l'Europe a cette poque
ne s'expliquent pas uniquement par la fermeture de cette vie de commerce ; ii y a aussi d'autres facteurs dont il faut tenir compte, mais
celui-ci est un des plus importants 3.
P. P. PANAITESCU

Bucuresti

I St. Lewicki, Zarys historji Polski, p. 241.

2 C. Giurescu, Despre Runani (Sur les Rumani-serfs), Academia Romdnd,
Minjoires de la section historique, II-e srie, XXXVIII (1916), p. 210; I. C. Filitti, Clasele sociale in trecutul romdnesc (Les classes sociales dans l'histoire
roumaine), Bucarest, 1925, E,rtrait des Convorbiri Literare.
3 Le present article represente, sauf certaines modifications, une communication presentee au Congrs international des sciences historiques de Varsovie (1933).

www.dacoromanica.ro

CRONICARUL DUMITRACHE
Un izvor nou de care iau cunostinta 1 ma obliga sa revin asupra
acestui personagiu de care rn'am mai ocupat 2, pentru a rectifica cele
ce am spus despre originea lui, completnd, cu acest prilej, i informatiile
b iograf ice .

Identificarea ce s'a fcut 3 intre cronicarul Dumitrache i contimporanul su Dimitrie Varlaam, s'a intemeiat pe o apropiere nepotrivit
intre dou pasagii din cronicd 4.
Intr'un loc cronicarul se identifica el insus, spunand ca. in August
1774 boierii au trimis la Poart pe mine Dumitrache biv vel medelnicer 5. Intealt loc, povestind intamplari dela 1771, scrie Ca indestul
va fi marturia d-lui Duniitrache Varlaam, biv vel medelnicer, ca unul

ce s'a intamplat, ci Inca, pada a nu lua razboiul sfarsit, a apucat la

sanatoasa 6.

Ma indoesc ca cineva s scrie despre sinesi in acesti termeni. Totusi,

dintre toate argumentele ce am adus impotriva identitatii celor cloud

persoane, d. Iorga nu 1-a relevat decat pe acesta, cu observatia ca
gluma pe socoteala luarii la sandioasa nu constitue un argument
decisiv 7.

Nici faptul Ca Dumitrache Varlaam este si el calificat in cronica de

medelnicer, nu dovedeste identitatea lui cu Dumitrache cronicarul,

tot medelnicer atunci. La 15 Ian. 1773, adresa boierilor munteni catre
1 Memoriile ce se vor publica in curdnd, ale colonelului Grigore Lcusteanu
(1813-1883).
2 Gine e cronicarul Dumitrache, in Cony. lit., Noemvrie 1925.
3 N. Iorga, 1st. lit. rom. in sec. XVIII, II, to8 i urm. Acelas, St. i doc., V,
p. 505, nota. Acelas, in A rh. Olteniei, IV, p. 280. Giorge Pascu, in Cony. lit., 1925,

p. 282-296.
4 Publieata de V. A. Urechia in An. Acad. Rom., Mem. Seq. Ist., seria 2,
vol. X (1887-8), p. 351-477.
Ibid., p. 460.
6 Ibid., p. 392.
7 Rev. 1st., XII (1926), p. 50.

www.dacoromanica.ro

CRONICARUL DUMITRACHE

195

generalul Obrescov, este semnata atat de Dimitrie Varlaam , cat si

de un o Dimitrie medelnicer 1.
*

Deosebirea intre cele dou persoane o facusem mai de mult 2

Din prefata cronicii, scrisd de copistul ei Niculae Pitisteanu, la 22
Aug. 1782, se vede c cronicarul Dumitrache, care la 1774, cum insus
spune, era inca medelnicer, ajunsese la 1782 stolnic 3. Voi arata Ca
stolnicul Dumitrache devine mare clucer la 1793 si ea, moare la 1796,
cu care prilej un hrisov domnesc spune despre el ea a fost trimis pe
la ordii imparatesti i pe la locurile cele mai inalte , precum i c a
fost epitrop la Pantelimon 4.
Sunt puncte de reper pentru a-1 deosebi de ceilalti boieri contimporani cu numele de Dumitrache, precum i pentru a-i face biografia.
* * *

La 1764, Dumitrache, viitorul cronicar, este vtori logoft i epitrop

la Sf. Pantelimon 5. In aceeasi calitate se gaseste iaras la 1767 6. Se vede

ca putin dupa aceasta, Grigore Alex. Ghica Voda (1768-69), ctitor la

Pantelimon, ii ridica, la rangul de medelnicer, caci un act dela 1772,
din vremea ocupatiei rusesti, ii numeste Dumitrache biv vel medelnicer, epitropul 7. Acelas rang il are Inca, dupa cum am vazut c
insus spune in cronica, la 1774.
Dar, in vremea ocupatiei rusesti (1769-1774), Dumitrache Varlaam,
pe care cronicarul 11 calific a. de medelnicer, indeplineste, dupa cum

arata genealogia Cantacuzinilor, fiind rud cu ei, desi n'avea cleat

rang de pitar, functiunile de vel ag si de vel postelnic 8 In aceeasi
vreme, Dumitrache Fotache, sau Dumitrache al lui Celebi Fotie, care
fusese omul faimosului Stavrache 9, turburatorul ucis la 1765 i devenise

apoi omul lui Ghica Voda, ocup, desi n'avea decat rang de paharnic,
1 Genealogia Cantacuzinilor, ed. Iorga, p. 512.
2 Arhiva G. GY. Cantacuzino, Bucuresti, 1919, indice, la numele Dutnitru
(Dumitrache).
3 Cronica, be. cit, p. 360.
4 Vezi mai jos.
5 Iorga, St. 0 Doc., V, p. 505 nota (cu gresala ca-1 crede Varlaam )>).
6 Iorga, Marturii istorice privitoare la 5tirbei Voda, II, p. 352.
7 Iorga, St. 5ci doc., V, p. 505, nota.

Geneal. Cantac., ed. Iorga, p. 171-2, 176-7, 182.

9 Geneal. Cant., ed. Iorga, 174. Hurmuz., XIV, p. 1177-8. I.
o

Un grec ronuinizat, in Rev. 1st., I (1915), p. III, U. 4.

www.dacoromanica.ro

C.

Pilitti,

IOAN C. FILITTI

196

marea logofetie 1 In sfarsit, tot atunci apare i un Dumitrache Panaiotache. La 1773 o adresa a boierilor catre generalul Obrescov este

semnata de Dumitrache Panaiotache, Dimitrie Varlaam si de un

Dimitrie medelnicer 2, care poate fi cronicarul.
La 1774 Dumitrache medelnicer, cronicarul, cum insus ne spune,
este trimis in misiune la Constantinopol, pornind pentru a sasea oara
spre capitala imparatiei 3.
La 1775, in primul an al domniei lui Alex. Ipsilanti, medelnicerul
Dumitrache este membru in epitropia obsteasca 4. Tot atunci, in
divanul domnesc locul de vel sluger 11 ocup un Dumitrache, iar la
1776 un Hagi Dumitrache 5, altii decat Dumitrache Brezoianu, adeverit ca atare la 1778 6.
Cat priveste pe Dumitrache Varlaam, pare ea se adevereste aratarea
cronicarului nostru Ca <( Inc pan a nu lua rdzboiul sfarsit, a apucat la
sanatoasa #. El reapare abia la 1777, ca vel paharnic 7.
La 1779, Dumitrache Panaiotache este vel clucer in divan 8 j tot
atunci devine vel stolnic in divan un Dumitrache 9, care poate fi sau
Dumitrache Colceag, adeverit ca atare la 178110, sau cronicarul. Dupd
cum am vzut din prefata cronicei, cronicarul Dumitrache era mare
stolnic la 1782.
La 1783, biv vel stolnicul Dumitrache, adica cronicarul, era judecator la tribunalul criminal 11. In acelas an vel clucerul Dumitrache
Fotache era judeckor la tribunalul de opt 12
La 1784, biv vel stolnicul Dumitrache este epitrop la Pantelimon 9i
membru in epitropia obsteasca 13, pe cand Dumitrache Varlaam este
paharnic i judecator la criminalion 14, iar un Dumitrache Mehtupciu,
sluger, judecdtor la tribunalul de opt si sdrdarul Dumitrache Papasoglu,
ispravnic de Muscel 15.
1 Geneal. Cantac., ed. Iorga, p. 174, 176.
Geneal. Cantac., ed. Iorga, p. 512.
3 Cronica, kc. cit., p. 464.
4 Urechia, 1st. Rom., I, p. 711.
5 Ibid., p. 664, 686.
6 Ibid., p. 676.
7 Ibid., p. 57.
8 Ibid., p. 850.
o Ibid., p. 121.
19 Ibid., p. 103.

" Ibid., p. 252.

12 Ibid..

" Ibid., p. 396, 493.

14 Ibid., p. 333.
15 Ibid., p. 332

316.

www.dacoromanica.ro

CRONICARUL DUMITRACHE

197

La 1790, biv vel stolnicul Dumitrache este tot epitrop 1 j totodata.

judecator 2, iar Hagi Dumitrache i Dumitrache Brezoianu, sardari 3.
Anul urmator, stolnicul Dumitrache este in obsteasca epitropie, coleg
cu Dumitrache Varlaam, paharnic 4. Tot la 1791, Dumitrache Brezoianu,

ajuns sardar, este judecator la tribunalul de opt 5, iar Dumitrache

Papazoglu este tot sairdar 6 In acelas an, un alt Dumitrache sdrdar,
grec, este delegat de Mihai Vodd Sutu pentru ca, impreund cu Panaiot
Codrica, s ia in prirnire tara dela Austriaci si la 9 Sept. iscdleste, greceste, actul de predare 7 . La 23 Nov. urmator, acest Dumitrache este
ispravnic de Gorj 8. In sfarsit, in acelas an, Dumitrache rotache, zis
pi Catargi, este vel dicer 3.
La 1792 stolnicul Dumitrache e judecator, pe child un Dumitrache
Lacusteanu e vel sluger 1. In acelas an intampindm pe Alexandru, treti
logofat, fiu al stolnicului Dumitrache 11, i pe alt fiu al acestuia, Rducanu,

care insoteste pe tatl salt intr'o cercetare a hotarelor tarii 12 Tot la

1792, sardarul Dumitrache, grecul, continua a fi ispravnic la Gorj. 0
porunca din 25 Iunie acel an, a lui Mihai Voda. Sutu, gldsueste: s Fiindc
ne-a instiintat boerul D-niei mele Dumitrache biv vel sardar, ispravnic

ot sud Gorj, cum Ca pentru folosul pamantenilor din partea locului

a cugetat sa aseze ... la T. Jiului o scoala cu dascal de 1. romaneasca
pi greceasca..., am binevoit D-nia mea a face un ajutor la acest lucru
folositor. ...13. Asa dar, intemeetorul scoalei din T. Jiu este acest
srdar Dumitrache, grec, si nu, cum se crede14, stolnicul Dumitrache
cronicarul.

La 1793, Dumitrache grecul devine si el mare stolnic, de unde

a izvorit, se vede, confuzia cu cronicarul
pi ocupd mai departe
1 Iorga, St. ci doc., V, 505, nota.
Urechia, loc. cit., III, p. 337, 595.
8 Ibid., p. 337.
4 Ibid., IV, p. 214, 160.

5 Ibid.
6 Ibid.

7 Ibid., III, p. 435-6.

8 Ibid., IV, p. 222.
D. Russo, Elenismul In Romdnia, p. 67. Acela., Studii i critics, p. 55.
Urechia, IV, p. 160, 131 (cu greala Panaiotache in loc de Fotache ), p.
518. Acest Dumitrache a tinut o Catargi, iar fiul sbu, Stefan Catargi, a fost
tat5.1 omului de stat Barbu Catargi (Fie inedite, St. D. Grecianu).
12 Urechia, IV, p. 129.
11 Ibid., p. 450.
12 Ibid., XI, p. 112.

tefulescu, 1st. T. Jiului, ed. 2, p. 179-180.

74 Ibid., p. 136, nota 1.
12

www.dacoromanica.ro

198

IOAN C. FILITTI

slujba de ispravnic la Gorj. Un hrisov din 20 Sept. acel an zice Ca biserica

Sf. Mihail si Gavril (azi catedrala), fiind darapanata, Dumitrache biv
vel stolnic, ispravnic fiMd judetului , a refacut-o Inca dela 1792, cand

Mihai Voda. Sulu a si acordat bisericii mili 1. Hrisovul mai spune ea'
boerul D-niei mele, Dumitrache biv vel stolnic, ispravnic fiind judetului
(Gorj) . .. a intocmit pe lnga aceasta sf. biserica (din T.- Jiu) o scoala
cu dascal romanesc i grecesc * i ca acestei scoli Ii fusesera de asemenea

acordate mili de acelas Domn 2.

Nurnele de familie al acestui Dumitrache, fundatorul colii i reziditorul bisericii din T. Jiu, 11 aflin dintr'un hrisov dela 1819, cand
ajuns mai de mult mare clucer 3, era ispravnic la R. Sarat.
Hrisovul zice ca. biv vel clucerul Dimitrie Bitolu, ispravnic din sud
Slam Ramnic, ni-a facut ardtare ea la o biserica j o scoald obsteasca
pentru carte elineasca. i romaneasca . , ce cu osteneala i eheltuiala
sa le-a facut in orasul T. Jiului din sud Gorj . . . , s'ar fi hrapit vreo
catcva lucruri si mili ale bisericii . 4.
In anul 1793, pe cand Dumitrache Bitolu devine din sardar stolnic,
cronicarul Dumitrache este ridicat dela rangul de stolnic la acel de mare
clucer 5. Ca este vorba de acelas personagiu, se vede din faptul ca mai
multe documente numesc pe fiul sau Alecu, cand fiul stolnicului, cand
fiul clucerului Dumitrache 6.
La 1794 clucerul Dumitrache cronicarul este judecator la criminalion7,
dupa cum tot clucer i judecator este Dumitrache Fotache (Catargi) 8,
iar Dumitrache Varlaam continua a fi paharnic i judecator 9.
Clucerul Dumitrache cronicarul a murit la 1796, cum se vede dintr'un
hrisov dela 28 Martie acel an: Mind Ca raposatul biv vel clucer Dumitrache, din tinerete i pana acum. . . cand si-a dat obsteasca datorie,

s'a aflat slujind cu dreapta credinta , cu trimiteri pe la orclii imparate0i i pe la locurile cele mai inalte.. . , dar si in vremea D-niei mele. . .
l'am aflat . drept i credincios . atat la . judecati ale norodului .
ca un practicos desavarsit i pamantean vechi al tarii acesteia, cat si
1

Ibid., p. 136-7.

2 Urechia, V, p. 66.
3 Ca mare clucer, semnand grecete, 11 intampin la 1805 (Filitti, Arh. G. Gr.
C., p. 135, doe. 405).
4 Urechia, XII, p. 96.
5 Ibid., V. p. 462.
6 Filitti, boe. ciL, p. 73 (doc. 230); 129 (doe. 392); 135 (doe. 406); 136 (doe.
407).

7 Urechia, V, p. 189; VI, p. 413,

8 Ibid., V, p. 189, 462 ; VI, p 411 488, 495, 505.
9 Ibid.

www.dacoromanica.ro

199

CRONICARUL DUMITRACHE

la epitropia mnastirii Sf. Pantelimon, la care s'a aflat oranduit...

se acorda mill ci scutiri 4 sOtiei i copiilor sai 1. Hrisovul este reinoit
la 1797 2.

De alta parte, intr'o condica a Pantelimonului se afla urmatoarea

aceast condica
insemnare: Acest hrisov... gsindu-se netrecut
a mandstirii Sf. Pantelimon, in epitropia clucerului Dumitrache, dupa
rnoartea d-lui s'a trecut in epitropia d-lui vornicul Joan Florescu, de mine
1799 Mart., Dumitrache logof * 3.
Paharnicul Dumitrache Varlaam traia Inca la 1807 4.
Clucerul Dumitrache Fotache (Catargi) moare la finele acestui an 5,
trecut de 70 ani 6. Stolnicul Dumitrache care trdia la Bucuresti la 1803 7,
ar putea fi Papazoglu, ale cdruia fiice se amintesc la 1815 8.
Documentele citate dovedesc Ca Dumitrache cronicarul trebue deosebit de omonimii si contimporani din familiile Varlaam, Fotache sau

Fotiade (Catargi), Mehtupciu, Lacusteanu, Papazoglu, Brezoianu

Bitolu.

Cat privesse pe parintii cronicarului Dumitrache, afirmatiile din

articolul meu anterior despre acesta, sunt gresite. Am fost indus in
eroare de modul cum un document a fost redat de raposatul St. D.
Grecianu 9. Se spune cd dintr'un act dela 1819 se extrage o spita dup
care un Dumitrache stolnic 1779 era frate cu o Luxandra, sotia unui
satrar Constantin si amandoi fii ai lui Iordache Zaraful 177) , fiu 1i
acesta al unui Iamandi Chiurcibasa.
Dumitrache stolnic la 1779 putea fi cronicarul, deoarece este adeverit
ca stolnic la 1782.
Documente ulterioare dovedesc ins c actul dela 1819 a fost gresit
redat i ca nu este vorba de ascendenta unui Dumitrache stolnic dela
1779, ci dela 1819.
Mai intai Catagrafia oficiala a boierilor intocmita. la 1829 10, spune
1 Ibid., v, p. 249.
2 Ibid., VII, p. 85.
3 Iorga, loc. cit.
4 Ibid., VII, p. 92; IX, p. 119. Cf. Filitti, Biserici i ctitori, p. 16, U. 2.
5 TJrechia, IX, p. 120.
6 Comunicat de prof. univ. D. Russo.

7 Urechia, XI, p. 414-415.

o Ibid., X, p. 274. La 1820
1 1832 se intAmping un sluger Petrache, fiul
stolnicului Durnitrache (Urechia, XII, p. 457; Filitti, Catagrafia, p. 69), care
ar putea fi tot Papazoglu.
9 Genealogii documentate, I, p. 89.

" Publicat de I. C. Filitti, 1929, p. ro.

5*

www.dacoromanica.ro

200

IOAN C. FILITTI

c Dumitrache Cazanescu, stolnic in acest an, nascut la 1757, era fiul

lui Iordache Zaraful.

Un act fara data, dintre i8o2-6, pastrat in copie 1, arat pe slugereasa Ca trina Lacusteanu jeluind lui Const. Voda Ipsilanti ca se
calch mosia ei uta din Dambovita, pe care tatl ei, Iordache Zaraful,
o curnparase la 1745.
Colonelul Grigore Lacusteanu, in memoriile ce se vor publica in
curand 2, spune ca bunicd-sa despre tata, Catrina Lacusteanu, era

sora lui Dumitrache Cazanescu, zis Zarafu i ca avusese de zestre

mosia uta, precum si case si pravalii la Sf. Gheorghe vechi, unde
i ingropat.
i inteadevar un Diamandi Dragul, en
sotie Smaranda, au fost ai doilea ctitori ai bisericii Sf. Gheorghe vechi

familia s'a
la 1724 3.

In sfarsit, tin act dela 1816 4 aratd c a la aceasta data Dumitrache

Cazdnescu era mud, sluger.

Asa dar spita din actul dela 1819, reprodusa gresit de St. D. Grecianu si care m'a indus in eroare, nu priveste pe un stolnic Dumitrache

dela 1779, care putea fi cronicarul, ci pe stolnicul Dumitrache dela

1819, Cazanescu. Acesta, cum ne spune tot colonelul Lacusteanu in
memoriile lui, a avut i o sofa' Luxandra, maritata cu setrarul Constantin
Bajescu, cum arata i spita publicata de Grecianu.
Astfel, cele ce am spus alta data despre ascendentii i despre o pre-

supusa sofi a cronicarului Dumitrache, sunt neavenite.

In rezumat.

Nu stim eine au fost parintii cronicarului Dumitrache. Trebue sa ne

multumim cu aratarea hrisovului dela 1796, ca era pamantean vechi
al tarii .

Va fi fost nascut pe la 1720-25, caci la 1788 este calificat de

Watt-an 5.

A fost epitrop la spitalul Pantelimon inca dela 1764, pani la moarte,

adica timp de 32 de ani, om de incredere deci al ctitorilor Ghiculesti.
A devenit medelnicer pe la 1768-9.

S'a dus de vase ori la Tarigrad, ultima data la 1774, in misiune

oficiali.
1 La D. Radu Crutescu, consilier de legatie, despre mama', Lacusteanu.
2 De d. Radu Crutescu.
3 Hurmuzachi, XIV, p. 1017.
4 La d. Radu Crutescu.
5 Iorga, St. i doc., III, p. 69.

www.dacoromanica.ro

201

CRONICARUI, DUMITRACHE

A fost ridicat la rangul de mare stolnic, poate Inca dela 1779 ; avea

acest rang la 1782. Din acest an, pana la moarte, este continuu
judecator.

La 1792, insotit de fiul sau Raducanu, face o cercetare a hotarelor

tarii. Anul urnator clevine mare clucer.
Avea o biblioteca 1

A murit la 1796, trecut de 70 de ani.

A avut macar cloud fiice, caci la 1788 se vorbeste de ginerii s lui 2

De una, stim ca se despartia, Inca dela 1790, de sotul ei, Nicolae

Lip dnescu 3.

A avut i doi fii.

Alecu era treti vistier la 1790 4, biv vtori logofat la 1792 5,
apoi a devenit medelnicer. In Decemvrie 18o5, era mort . Casatorit cu Ilinca, fiica lui Const. Hrisoscoleu, a lsat doua fiice, pe
Uta, sotia lui Costache Hiotu i pe Anica, sotia, dela 181o, a lui stefan Colfescu 7.

Rducanu, zis Canut 8, al doilea fiu al cronicarului, insoteste pe

tatal sau in cercetarea hotarelor tarii la 1792. La 1803 este treti logofat 2,
la 1819 sdrdar 1, la 1822 ispravnic de Prahova 11, la 1824 devine pa-

harnic 12. A murit la 1835 si nu stiu daca a avut urmasi.

DAN C. nurrI
Bucuresti

Iorga, kc. cit.

2 Ibid.

3 Ibid., p. 70.
4 Ibid.

5 Urechia, op. cit., IV, p. 450.

I. C. Filitti, Arh. G. Gr. C., p. 194, doc. 619.
7 Ibid., p. 73 (doc. 230) ; 135 (doc. 406 i 407).
8 Ibid., p. 73, cu gresala a, am crezut Ca Rbducanu si Unlit sunt dou
persoane deosebite). Analele parlamentare ale Romdniei, II, p. 305. Catagralia
boerilor dela 1829, publicata de I. C. Filitti, p. 19.
9 Filitti, Arh.G.Gr. C., p. 194, doc. 619. Urechia, XI, p. 112.
I Filitti, op. cit., p. 197, doc. 631.
11- Acad., ms. 65o, fila 179.

"2 Filitti, Arhondologia Munteniei dela 1822-28, in Rev. Arhivelor, 1927,

Nr. 4, p. 27.

www.dacoromanica.ro

202

IOAN C. FILITTI

RESUME
Une chronique des Principauts roumaines pendant l'occupation
russe de 1769 a 1774, a ete ecrite par un tmoin oculaire, le boyard
valaque Dumitrake (Dmetre). Il a ete a tort identifie avec l'un des
nombreux homonymes contemporains, Dmetre Varlaam. J'avais cru,
autrefois, avoir trouv son origine. Elle reste inconnue. C'etait un
indigene qui, pendant une longue carrire, de 1760 a 1796, remplit
les fonctions de curateur a l'hpital St. Panteleimon et de juge, et
fut envoye plusieurs fois en mission a Constantinople.

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTIUNI LA STUDIUL
PORTRETELOR LUI MIHAI VITEAZUL,

INSOTITE DE UN NOU PORTRET

Cercetand, acum cativa ani, o carte italieneasca ilustrata cu biografia Capitanilor Ilustri, n'am fost surprins s5. gasesc un portret al
lui Mihai Viteazul, deoarece acest gen de lucrari relative la vieata si
faptele marilor barbati era la moda acum vreo doua secole. Titulatura acestui portret este insa stranie, caci in loc de numele principelui muntean sta. scris: Giorgio Basti gravura reprezentand
neindoios inftisarea lui Mihai. Cartea are la pagina I-a urmatoarea
titulatura:
ELOGII
DI CAPITANI ILLUSTRI
SCRITTI DA LORENZO CRASSO NAPOLETANO Barone di Pianura. Venezia,
MDCLXXXIII Presso Combi e La Nott Con Licenza de' Superiori, e Privilegio .

Plansa cu portretul lui Mihai Viteazul dela fila 17 are dimensiunea

de 17 cm. inaltime pe 12 cm. latime. Gravura infatiseaza pe Mihai

Viteazul usor intors spre stanga intr'un medalion octogonal alungit,
cu blana de gat, imbracat in cuiras, cu mama stanga pe manerul spadei, pe cand cu mana dreapta tine topuzul, capul acoperit cu caciuld

de bland aplecata. spre stanga si cu un surguci prins de o piatra

scumpa. Calitatea gravurei este mediocra. Este o copie slabd si
poarta aceleasi caracteristici ca si gravura lui Sadeler pe care o reaminteste.
Textul italienesc, care insoteste gravura din Crasso , este o scurt

biografie a lui Basta, sau mai bine zis, o apologie a vietii acestuia,
unde se pomeneste intre altele de la grande ambitione e le falaci promesse ale Valacului pentru a se aduce toate scuzele si laudele generalului Basta. Gravura nu este semnatd.
Cu prilejul publicarii acestui portret am s caut totodatd, si pe cat

posibil, sa stabilesc legdturile de influenta ce exist intre portretele

cunoscute 'Ana astazi, incercand o clasare a lor dupa norme ce mi se
par mai potrivite.

www.dacoromanica.ro

204

B. SLATINANu

Studiile iconografice cele mai serioase in legaturd cu portretele lui

Mihai Viteazul se datoresc lui Kurt 1, lui Balcescu2 i lui Sturdza. Celui de

al doilea Ii revine meritul de a fi descoperit o mare parte din portretele

Domnilor Romani si de a fi publicat primele reproduceri 3. Ulterior,
Sturdza in 1874 a publicat Mernoriul 4 sau asupra portretelor Domnilor
Romani. In aceast lucrare dovedeste un spirit de discernamant care
face ca opera sa-si pdstreze valoarea 'And astazi. Suntem datori sa
pomenim 1 i albumul lui Obedeanu 5 care ne da primele reprocluceri
frurnoase ale portretelor lui Mihai ; textul insa lasa de dorit.
Dupa D. A. Sturdza, d. Bacil face cel mai serios studiu al portretelor lui Mihai Viteazul, completandu-1 (1926) cu toate noile descoperiri, copii, precum i cu toate operile moderne inftisand pe Domnitor 6

Este pacat Ca autorul a amestecat, Fara a tine seama de ordinea

cronologic5., portretele moderne sau tardive din sec. al XIX-lea si al
XX-lea printre portretele vechi 7. De asemenea a dat copiilor si cornpozitiilor imaginare o importanta prea mare, clasandu-le la rand cu
celelalte 8 Acest gen de portrete, este astdzi foarte mare si numrul
n'are motive de a se opri daca ne gandirn de exemplu la cartile didactice, la firme etc.
A. Kurt, Portretul lui Mihai Viteazul, in Magazin Istoric pentru Dacia,
II (1846), p. 371-379.
2

N. Balcescu, Despre portretele pyincipidor Tieryei Romdnesci i ai Moldavei,

in Magazin Istoric pentru Dacia, IV (1847), p. 212 si urm.

3 Revista Roman& I (1861), p. 176, contine: portretul lui Custos si al lui
Ortelius (cu caciula ascutita) In litografie, copiate prin calc
i la p. 370 litografia dup Sadeler foarte putin asemanator, asa incat d. Bacila a crezut
ca este dupa Custos. Vezi, Portretele lui Mihai Viteazul, 1926, p. 9ro. E drept
ca. Stabilimentul litografic G. Voneberg care a copiat, n'a luat direct dupa
Sadeler, ci dup o copie litografic facuta de M. Dapaty in 1855.
4 D. A. Sturdza, Memoriu asupra portreteloy Domnilor Romdni, in An. Soc.
Acad. Rom., VII (1874), P. 136.
6 C. V. Obedeanu, Portretele liii Mihai Viteazul, 1906, ii planse.
o I. C. Baena, Portretele lui Mihai Viteazul, Sibiu, Biblioteca Astra, No. 15,
1926. Studiu complet cuprinzand i reproducerile moderne referitoare la infatisarile Voevodului.
7 I. C. Bacild, op. cit. Picturile dela no. 9 si io facute in 1902 i 1900 i intercalate inaintea lui Custos, no. ii.
8 In cuprinsul lucrarii mai exista unele nedumeriri ca de pilda cele relative
la gravura lui Custos:
Este un portret pe care (Custos) a cautat sa-1 apropie de adevar dar n'a
reusit s (p. 8) si cu o pagina mai departe (p. 9-10) spune ca at fi un portret
imaginar: Dupa portretele imaginare se reproduc unele mai mult ca curiozitate. Astfel... G. I. Filionescu editeazd un Mihai Viteazul dupa. Custos s.
Totusi aceasta nu-1 impiedecd pe d. Bacila de a-1 clasa printre portretele bune

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTIUNI LA STUDIUL PORTRETELOR LUI MIHAI VITEAZUL

205

Tmand seamd de lucrdrile de mai sus si de cele aparute rdslet1

voi cauta s fac o noua clasare a portretelor Voevodului, in special
al celor aparute in clecursul sec. al XVII-lea pana la inceputul sec.
al XVIII-lea. Cele din sec. al XIX-lea si al XX-lea neprezentand un
interes documentar, vor fi lasate de o parte.
In ceea ce priveste portretele lui Mihai Viteazul, o intamplare face,
dup cum vom vedea, ca toate portretele adevrate, fcute dupd naturd sau dupa schite prealabile, s fie intoarse cu privirea la dreapta,
fapt care usureazd mult recunoasterea i clasarea portretelor.

Pentru a usura studiul ce urmeazd, voi stabili anurnite criterii.

Rand in prezent nu s'a tinut seamd de un fapt care ajuta mult la determinarea originii gravurilor sau mai bine zis la clasarea lor in originale i copii. Actiunea copierii in gravura inverseazd pozitia figurii

prin imprimare. In adevar, gravorul desemneaza pe aramd sau pe

lemn figura ce o are de executat, o graveazd sau o sculpteaza i dupa
aceea o imprirna. Imprimarea inverseazd figura, incat de exemplu daca
avem o gravura reprezentand un portret cu fata spre dreapta, inseamnd
c modelul a pozat intors spre stanga. Deci in ceea ce priveste gravura;

cand vedem un portret care seamdna cu un altul, dar care are fata
intoarsa in sensul opus, vom putea deduce cd unul este o copie dupa.
celalalt. Printr'un rationament Myers se poate trage concluzia c un

portret nu este o copie dupd un altul, cand amandoua au fetele intoarse in acelasi sens. Regula inversdrii nu se aplicd bineinteles la
picturi.
ale lui Mihai; iar in alt parte a lucrrff (p. 7) ca o copie libera dupA Sadeler .
Tot d-sa, la p. 8, sustine Ca portretul lui Ortelius, din editiile 1604, 1615 i 1620,
este o copie aproape exactd dupl. Custos , iar la p. 32, trece acest portret in
categoria s Portrete imaginare .
Cele mai importante sunt: Nagler, Neues Allgemeines Kiinstler-Lexicon
(citat dup5, Sturdza); Drugulin, Allgemeiner Portrdt-Katalog, Leipzig, 186o ; C.
Moisil, Studii ci cercetdri numismatice, X: Medalia lui Mihai Viteazul, p. 1-23;
I. C. BAcild, in Ilustratia , 1922 Martie, Portretele lui Mihai Viteazul; Al.
Busuioceanu, Cdteva portrete noui ale lui Mihai Viteazul, in Acad. Rom., Mem.
Seg. Ist., 1925 ; St. Nicolaescu, Cum a murit Mihai Vodd Viteazul; N. Iorga,
/nod un portret al lui Mihai Viteazul, in Acad. Rom., Mem. seq. 1st., 1927; N.
Iorga, Portrete is lucruri domneti nou descoperite, in Acad. Rom., Mem. Sect. 1st.,
1928; St. Nicolaescu, .Portrete Istorice. Domnita Florica fiica lui Mihai Vodd
Viteazul 0 a Doamnei Stanca; N. Iorga, Prntretele Domnilor Romdni, 1930 ;
Ilie Nicolescu, Despre Mihai Viteazul, in Literaturasi Arta Romdnd, IX (19o5) ;
V. Draghiceanu, in Bul. Com. Mon. Ist., 1911, p. 123; A. Odobescu, Note ine-

dile culese in M-rea Gdluiu din Jud. Romana0 la 1861, in Anal. Soc. Acad.
Rom., X

(1877), p. 3o9

G. Oprescu, Un portret al lui Mihai Viteazul in niuzeul

din Avignon, in Anuar. de Ist. Nat., Univ. din Cluj,

www.dacoromanica.ro

1921/22,

J. 402.

206

B. SLATINEANU

Exista i cazuri cand copii vadite sunt intoarse in aceeasi parte

ca i originalul. Aceasta dovedeste ca au fost executate nu dupd ori-

ginal, ci dupd o alt copie care a servit drept intermediar, astfel ca

avem o reinversare, sau mai bine zis, suntem in fata unei copii de pe
o copie anterioara.

In grupa de portrete originale sau adevarate sunt cele facute de

Aeg. Sadeler, de Domenicus Custos 0 de Fr. Francken i, poate inainte
de restaurare 1, cel dela Manastirea Caluiu.. Cele trei dintai au servit

in diverse ocaziuni ca izvor de inspiratie. Portretul dela Manastirea

Cdluiu nu a dat prilejul artistilor, si mai cu seama strdinilor, sa-1
copieze. Portretele lui Sadeler 2 0 al lui Custos 3 au fost de sigur cele
mai raspandite si de altfel i cele mai mult copiate. Amandoua sunt
gravuri in ararna. Cel al lui Sadeler este considerat i astazi ca izvorul principal de inspiratie. Aegidiu Sadeler se afla la Praga cand
Mihai cu suita sa i cu Domnita Florica veniserd din Viena s ceard
ajutoare Imparatului Rudolf. Artistul a putut grava ad vivum frumosul portret atat de cunoscut. Sadeler era un gravor de mana intaia
ce se lega prin originea sa de traditia portretistilor flamanzi, fapt care
explica cum a putut reda, cu atata mdestrie, cautdtura de vultur ce
se desprinde din figura ascutita a Domnitorului. Privirea surprinzator
de vie a impresionat de sigur profund pe artist care a pus o vieata
deosebit in acei doi ochi cercetatori i putin cam aprigi. Infatisarea
Voevodului este in adevar, o capodoperd, caci reuseste sa evoce vieata

sbuciumata a eroului ce se luptase atat de mult si care strabatuse

atatea meleaguri.

Dar in vremea cand Sadeler scotea portretul sau, in i6or, aprea

partea II-a si III-a din opera lui Dominicus Custos, ATRII HEROICI
Pars III , in care se afla i un portret al Domnitorului 4. Probabil c
1 Restaurarea a fost facuta in 1834 de Barbu Zugravu pe vechea picturd
a lui Mina Zugravu din 1594.
2 N. Balcescu, op. cit., No. 6. In josul gravurei scrie : < S. Caes. Mtis.
Sculptor Aeg. Sadeler ad vivum delineavit et D. D. Prage MDCI . Stampa
nu face parte dintr'o carte.
3 Face parte din albumul intitulat ATRII HEROICI, Pars. III, EICONUM
XXXX. E coelatura et officina Dom[inicus] Cust[os], eiconagraphi Aug.
MDCI
Typis Ioann. Praetorij, p. 30 ; Blcescu, op. cit., No. 3.
4 Albumul lui Dominicus Custos, ATRII HEROICI, Pars. III, apdrut
intre lunile Martie si August 16oi. Custos scosese la 1600 Pars. I, ATRIUM
HEROICUM, unde a apairut portretul lui Basta. Partea II si III apar in 16oi
partea IV in 1602. Tot Custos mai scosese in 1594 figies cu gravuri i cu
mentiunea t ad vivum delineavit .

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTIUNI LA STUDIUL PORTRETELOR LUI MIHAI VITEAZUL

207

portretul lui Custos este anterior celui al lui Sadeler sau cel mult contimporan, deoarece volumele Atrii Heroici au aparut intre Martie
si August i6or 0 se .tie c strangerea materialului pentru publicarea
unei carti cere timp. Deci portretul trebue sa fi fost pregatit de mai
inainte. In orice caz nu poate
a It.
--7-D1 c AP ITANI IL bV 0

fi vorba de o

copie dupd Sadeler 1. In Cu-

r/

stos, fizionomia

Voevodului
este mai batranicioas, privirea cercetatoare are o

nuanta de cruzime i intreaga

fizionomie este
m a i molatec

cleat in reprezentatia lui Sadeler. . Figura lui

este plink

barba mai bogata

costu-

^3

'

mul are o nuanta

orientala.
Deoarecelucrarea a aparut

in i6oi, ar

40A Nkr)It(la7

oe"'-- GIORGIO BASTI

-

fi

posibil ca art4tii citati de

Kurt, N. Kreteanul

-6

Cardinalul Malaspina, amandoi artisti care

se aflau pe la anul i600 la Alba Iulia 2, sa fi facut vreun desen

1 I C. Haas, op. cit., p. 7: Acest portret trebue sa fie o copie liber dupd
Sadeler si. apoi gravat, portret ce a ap5.rut in acelas an, in luna Martie, deci
in acelasi timp cu al lui Sadeler care se si raspandise s.
2 A. Kurt spune c din cele gasite in istoricul Betlen Lupu, p. 467, ar reest ca in

momentul clod Mihai Viteazul era in Cetatea Alba Iulia se aflau acolo zugravul
italian Nicolae Kreteanul i Cardinalul Malaspina artist si dnsul ; ei sunt probabil aceia care au facut desenul dupd capul lui Andrei Bathory cu ranA in frunte.

www.dacoromanica.ro

208

B. SLAT INBANU

dupd care s'a inspirat Custos. Pentru aceasta tezd, nu trebue sal se
uite portretul lui Andrei Bathory, fcut tot acolo, gravat dupd desen
la Viena i aparut in Chronologia lui Ortelius Hieronymus.
Dacd portretul din Custos ar fi o copie dupa al lui Sadeler ar semna

mai mult cu originalul, fiind data incontestabila dibdcie a artistului.

Artisti chiar mediocri reuseau sa facd copii asemainatoare. Se vede totusi
clar din acest portret c este o interpretare a gravorului care 1-a imbatranit, intr'adevr, pe eroul nostru national, dar care reda alte laturi ale

personalitatii Voevodului. De alta parte, nu poate fi vorba de o copie

dupa Sadeler, deoarece portretul este indreptat tot spre dreapta, pe cand

daca ar fi fost o copie ar avea fata intoarsa catre stanga. In sfarsit,

dac portretul lui Custos nu are ad vivum delineavit e cd face parte

din cuprinsul unei carti. Faptul c a servit atat de mult imitatorilor

contimporani ca izvor de inspiratie, dovedeste ca si el se bucura, ca
ti portretul lui Sadeler, de acelasi renume de autenticitate.
Dup cum reiese din cele de mai sus, gravura lui Custos nu este
o copie dupd Sadeler, i deoarece nu are scris ad vivum >>, urmeazd
cd este o copie dupd altd lucrare, necunoscutd noti, sau mai curand,
dui:4 o schit facuta in acest scop. Argumentele de mai sus, calitatea
gravurii i impresia de vie* pe care ne o da, ne indeamna a consi-

dera acest portret ca un original.

Al treilea portret important, de data aceasta pictat, este cel facut
de Frans Francken I-iul, care se &este la Kais. Gema lde Gallerie din
Viena (descoperit de D. A. Sturdza in 1892). Tabloul Ii reprezint pe
Domnitor in picioare, in haind bogata, cu cuirasa i intr'un mediu in
care el ocupa un loc de onoare. Subiectul tabloului reprezint scena
lui Cresus artandu-si comorile lui Solon . D. Busuioceanu in studiul

d-sale a aratat copiile la care a dat nastere acest frumos tablou.

In a doua grupd de portrete, trebue sa consideram intreaga serie
de copii care s'au fcut dupa originalele de mai sus si care nu prezinta
o valoare documentara, ci mai mult una istorica. Numdrul lor constitue o dovadd neindoioasa a importantei luate de figura Domnitorului in cele cateva decenii ce au urmat moartea lui.
Copiile mai insemnate contimporane sunt urrnatoarele:
1. Gravura de Merian 1, in medalionul rotund cu titlul Michael
Waiuoda , este un portret copiat dupd Sadeler.

2. D. Iorga, la Evora (Portugalia), a gsit un portiet similar,

insd

intors cu fata spre

dreapta

pe care

scrie

Michael

1 Dup5. St. Nicolaescu, Gum a murit Mihai Voclei Viteazul, nota No. 2.
Gravura face parte din Theatrum Europaeuln, cu gravuri de M. Merian.

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTIUNI LA STUDIUL PORTRETELOR LUI MIHAI VITEAZUL

209

Weywode 1. Acest portret este dupd toate probalitatile o copie dupa

cel precedent, de oarece este intors care dreapta.
3. Portretul facut de Franco 2, e Franco forma , care este o copie
frumoasa dupa Sadeler, gravat la i6o8.
4. Portretul facut de Isaac Major, asemandtor precedentului. Portretul este mentionat de D. A. Sturdza, care nu 1-a vazut. Ne spune
ca gravorul este un elev al lui Sadeler.
5. Portretul din Ortelius Hieronymus 3, copiat dupa Custos (cu
fata spre stnga), din Chronycke van Hungarie.
6. Portretul copiat de Umbach i gravat de Boner dupa Custos 4.
7. Portretul lui Mihai de pe medalii Care pare a fi copiat dupd
Custos, este foarte deformat i variatiunea tipurilor denota ca sunt
opere posterioare datei indicate (i600).
5,

1 N. Iorga, Portrete i lucruri Domneti nou descoperite,

Fara preciziuni,
decat Cutare istorie universala in limba franceza gasita. ieri de mine foarte
departe, in frumoasele sail pustii ale Bibliotecii Universitare din Evora, in

Portugalia .

2' Face parte din Albumul EFFIGIE naturali DEI MAGGIOR PREN CI PI
e piu V alorosi CA PI TANI di questi et CON L' ARME LORO, a lui Giacomo
Franco, Venetia, 16o8. N. Balcescu, op. cit., No. 5 ; I. C. Bacild, op. cit., No. 3.
Este de remarcat ca. Franco care copiazd in general pe Custos, pentru portretul

lui Mihai a copiat pe Sadeler.

3 Ortelius Hieronimus, istoriograful Curtii Imperiale, publica cloud opere
mai insemnate care contin i portretele Domnitorului Mihai :
a) CHRONOLOGIA oder Historische beschreibung alle Kriegsempdrungen...,

in editiile 1604, 1615, 1619, 1620, cu infatisarile imaginare (caciula dreaptd).

b) Duph moartea lui Ortelius (1616) s'a facut in 1665 o editie push' la zi si
intitulata OR TELIUS REDIVIV US et Continuatus oder Ungarische und
Siebenburghische..., care contine o copie dup gravura de mai sus. E compusa

din dou parti i portretul e in prima parte. Partea II-a se denumeste Ortelies Continuatus.
Chronyche van Hungarie, 1619, Amsterdam, contine o copie duph Custos.
Se vede deci ca. editiile lui Ortelius s'au folosit de cloud isvoare deosebite, pentru
portretele lui Mihai.

4 Portretul se gaseste la p. 54 din cartea lui Ioannis Bisselis, AETATIS

NOSTRE GESTORUM EMINENTIUM MEDULLA HISTORICA, Amberge, 1675. Exista i editiile din 1726-1727. Balcescu, op. cit., No. i ; Mena,
op. cit., No. 13.
5

D. C. Moisil, In Studii i cercetdri numismatice, X. Medalialui Mihai Viteazul,

citeaza 4 exemplare de medalii diferite de aur ; i. Viena, 2. British Museum,

Londra, 3. Muz. National, Buda-Pesta, 4. Colectia numis. Acad. Rom., Bucu-

resti. Fiecare exemplar este diferit dar cu acelasi isvor de inspiratk. Exista
si exemplare in argint. D. C. Moisil este de parere ca toate sunt fa.cute in arnintirea Domnitorului mai tarziu decat data indicata 1600 de pe verso, ca un
omagiu post mortem adus Domnitorului.

www.dacoromanica.ro

210

B. SLATINEANU

8. Portretul gasit de d. Iorga in Galeriile dela Prado, Madrid,

reprezentand pe Irod inconjurat de o curte stralucita, primind capul
lui Sf. Ion adus de Irodiada 1 Chipul lui Mihai pare a fi fost facut de
un mare maestru care s'ar fi inspirat dupa Custos. Ar fi interesant de

vazut dacd capul aflat pe talerul Erodiadei este cel a lui Andrei
Bathory cunoscut din Ortelius 2.
Dupd tabloul lui Frans Francken din Viena avem o serie de copii
in uleiu pe care d. Busuioceanu in studiul (vezi op. cit.) d-sale le-a descris :

9. Tabloul din Galeria Corsini, copie aproape identica dupa acela

din Viena, intitulat Comoara Princiix lui Oriental , gasit de d-sa.
10. Tabloul din Muzeul Regal din Bruxelles reprezentand acela
subiect i semnat de D. 0. F. Franck. D. Busuioceanu face descriptia

lui dup catalogul Muzeului din 1864 si crede cd este facut tot de
Frans Francken Tin].
1. Tot dupd acel catalog, d. Busuioceanu citeaza o copie aflat

in galeriile din Berlin, atribuit lui Ambroise Francken, un frate a

lui Frans Francken Itiul.
12. Dup Lexiconul lui Wurzbach, d-sa noteaza, tot intre copiile
tablourilor din Bruxelles, unul ce s'ar afla la Paris in galeria Luvrului,
altul in galeriile dela Erfurt si altul in galeria dela Gotha.
Aceste cinci copii din urm, nefiind identificate deca't prin men-

tiunile cataloagelor, este cazul s fie inregistrate cu toata rezerva.

13. Tot in aceeasi categorie ar trebui sd fie pus si tabloul probabil
copie, gdsit de d. G. Oprescu in galeria Lichtenstein din Viena, dup
care nu avem nicio reproducere si a carei descoperire nu a mai fost
confirmata din 1910, cand d. Iorga a facut comunicarea la Academie.

14. Tot d. G. Oprescu, vizitand Muzeul Calvet din Avignon, a

descoperit un tablou asemanator acelui lui Frans Francken, care in
catalog este atribuit pictorului Franz Floris (mort la Anvers in 1570).
Nu avem nicio reproducere dui:a dansul 3.

1 0 copie exista la Muzeul Comisiunii Monumentelor Istorice, dar in dimensiuni reduse.

2 Capul lui Andrei Bathory a aparut in Chronologia lui Ortelius din

i ar fi fost desemnat dupa ordinul lui David Ungnad, trimisul
Imparatului la Voevodul Mihai la Alba Iulia <( Ca la norocita lui venire sd-1
poata arata Majestatii Sale Imperiale dupa Kurt, op. cit., p. 376. Portretul 11
arata cu ochii inchii i cu o rana adanca, la partea dreapta a fruntii. Acad.
Romand, Sect. Stamp., A. III, 14.
8 G. Oprescu, Un portret al lui Miliai Viteazul in Muzeul din Avignon,
in Anuar. de 1st. Na(., Universitatea din Cluj, 1921/22, p. 402-403.
1604, p. 461,

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTIUNI LA STUDIUL PORTRETELOR LUI MIHAI VITEAZUL

211

0 alt categorie, dupa cum a denumit-o intai D. A. Sturdza, ar

fi aceea a portretelor imaginare adica a acelor portrete f acute pe baza
informatiunilor, a descrierilor sau a simplei inspiratii.
1. Portretul din Ortelius apdrut dupa moartea Voevodului in editiile 1604, 1615, 1619 si 1620 1 este inspirat, probabil, mai mult pe
informatii sau poate chiar pe amintirile unor alte persoane care au
dat indicatii gravorului. Elementul imaginar a jucat in. acest portret

un rol insemnat, artistul cdutand totusi pe cat posibil s respecte principalele caracteristice. Portretul este <de fata * cu caciula dreapta si
tuguiata, privire obosit, barba lunga i putin spintecata infatisarea
unei vieti sbuciumate.
2. In editia din Ortelius Redivivus a aparut o copie dupa prece-

dentul, cu fata usor intoarsa spre dreapta si de calitate inferioar.

3. Un portret de Orlandi, care face parte probabil dintr'o opera necunoscuta noud, este executat de gravorul italian Joan Orlandi care
a trait intre 1590-1640. Portretul trebue s fi fost gravat deci cel
mai de vreme pe la 1620-1625. Despre acest portret vom vorbi mai
in deosebi in capitolul urmator deoarece nu poate fi o infatisare, chiar
imaginara, neavand nici o asemanar e cu Voevodul. Cand Sturdza vorbeste de acest portret (p. II) ii spune Bustul Principelui cu barba
spaniola i 11 claseaza printre infatisrile imaginare.
Tot printre infatisarile imaginare sunt i stampele care reprezinta
asasinarea Domnului Roman?
4. Uciderea lui Mihai Viteazul, gravura de A. Leide, 1702 3.
i Ricaut
5. Uciderea lui Mihai Viteazul, dupd. Giovani Sagredo
1694 3.
6. Tot printre acestea se numara
i infatisarea Voevodului dela
Manastirea Caluiu, refacuta la 1834, ca fiind o pictura conventionala.
7. De asemenea cred cd tot aci se poate trece infatisarea dela Biserica Domneasca din Targoviste, fiind si ea conventionala.

0 ultima categorie, de care ma voi ocupa mai in deosebi, este

aceea a infatisarilor lui Mihai, copii dup vreun portret cunoscut al
1 Vezi nota 3 dela p. 7.
2 N. Iorga, Portrete i lucruri Domne0i nou descoPerite, p. 2, dupg ce face
descriptia portretului, spune: Adevarul, izbitorul adevar al acestei opere, cu
totul nepregatitd se intampina si in decor *, considerind aa dar acest portret
ca isbitor de adevarat. D-sa repeta acelai lucru in Domnii Romdni, 1930.
8 N. Iorga, Portrete zi lucruri Domne0i nou descoperite; Sc. Callimachi,
Uciderea lui Mihai Viteazul, in Adevrul, No. 13888, din 13 Martie 1929;
St. Nicolaescu, op. cit., p. 7 publica numai prima estampa dela No. 4.

www.dacoromanica.ro

212

B. SLATINEANU

sau, purtand insA numele altor personalitAti marcante din epoca corespunzAtoare.

I. Portretul bust al lui Mihai din editiunea Elzeviriana, descoperit

de C. Obedeanu, ce serveste de frontispiciu pentru lucrarea relativA la
Russia seu Moscovia itemque Tartaria , tipArit in anul 1630, atunci

cand amintirea marelui Voevod era ind. vie. Aceasta gravura ornamental este una din reprezentrile cele mai mAgulitoare ale Domnitorului nostru care a ajuns sa fie, incetul cu incetul, in mintile Apusene personificarea eroismului si a faimei din Orientul apropiat. Acest
Orient era atat de putin cunoscut pe atunci incat se putea pune figura
unui mare Voevod Roman pe o istorie a Rusiei. S nu uitam randurile scrise sub portretul lui Mihai de Custos:
Si Deus o, vellet, Dacorum hic colla MICHAEL
e Exirneret Turcae, libera tota, iugo ,
care probeath renumele la care ajunsese Valahul printre popoarele
crestine din Orient, faimA ce se faspandise si in Occident.
2. Portretul intitulat Giorgio Stefano Principe di Moldavia reprezint pe Mihai, si este o copie foarte asemanAtoare dupa Sadeler 1.
E putin probabil c Principele Moldovei ce domnise dela 1653-1658,
sa-0 fi cornandat portretul sari in strainAtate. E mai verosimil ca edi-

torii epocei sA fi recurs la gravura lui Sadeler care reprezenta pe

Domnul Muntean, pentru a-1 infatisa pe Principele Moldovean in vreo
lucrare relativ la oamenii istorici ai timpnlui, asa dup cum era obiceiul.
Gravura este executat de Boner (Baener) care, in afara de acest portret,
a gravat i portretul lui Mihai din Ioannes Bisselius dupg. Custos, deci
este probabil Ca stia cine era Michael Waiwoda Vallachiae cand a copiat portretul dupA Sadeler 2 pentru a-1 reprezenta pe Stefan Gheorghe.

Cu toate Ca n'ar fi locul s vorbesc de anumite inf Atisari strAine

care au fost atribuite lui Mihai, totusi de curiozitate voi aminti cateva:
V. V. Mihnea fAcut de Widenman, 1651 publicat in Ortelius. Ii citez
fiindca este cazul invers cancl faima lui Mihai a f Acut sa se creadA,
ea i unele portrete apartinand altor principi, erau portretele sale.
Titulatura acestui portret pe care atat Obedeanu cat si I. Gion 1-au
atribuit lui Mihai, era astfel redactatA incat un observator putin atent
se putea insets..
i

1 Sturdza, op. cit., p. 12, 1-a trecut ca portretul lui Stefan RAsvan, dar totusi spune: Acest portret are una aseninare oarecare cu portretul lui Mihai
Viteazul gravat de I. A. BOner ; BAci15., op. cit., No. 5.

2 Portretul lui Gheorghe Stefan este intors caltre stanga, ceeace, in afar
de asemnarea cu portretul fcut de Sadeler, ne dovedeste c este o copie dura
acesta. Sturdza, in op. cit., p. 12, 1-a trecut ca fiind portretul lui Stefan R.Ozvan.

www.dacoromanica.ro

213

CONTRIBUTIUNI LA STUDIUL PORTRETELOR LUI MIHAI VITEAZUI,

Exist i un alt portret a lui Mihnea intr'o foaie unde sunt noua
portrete diferite, asezate Cate trei in rand. Portretul ocup locul central, are No. 84. Pare a fi o copie dupd percedentul, fiMd dat c este
cu fata inversata si de o executie mai putin ingrijit. Se gseste la Pl. VI
din o Ortelius Continuatus (partea a doua a lui Ortelius Redivivus).
3. Portretul lui Mihai gsit de mine in Crasso (v. fig.) si inti-

tulat o Giorgio Basti pare a fi o copie dupa un portret inedit, expus

la Muzeul Municipiului Bucuresti, intitulat de asemenea Georgio
Basti * (proprietatea d-lui Dr. Severeanu). Fata Domnitorului in portretul din Crasso este intoarsd catre stanga, pe cand in exemplarul
Muzeului Municipal, al cdrui autor este Orlandi, fata este intoarsa
cdtre dreapta. Asemanarea intre ele este vadit. Deoarece Orlandi, a
trait intre 1590 si 1640, i deoarece gravura din Crasso a fost tiparita
in 1783, este foarte probabil c aceasta din urrna este o copie dui:a
acea a lui Orlandi.
Cazul de fatal este si mai interesant decat precedentele, deoarece
este o infatisare a figurii Domnitorului Roman, fr nicio aparenta
de ratiune. Aceasta, instrainare parc dintr'o ironie a soartei a fost
facuta tocmai cu persoana Generalului Basta.
4. Gravura dela Muzeul Municipal intitulata: Giorgio Basti Ge-

neral dela Cesaria Maesta in Ongaria. Giovanni Orlandi forma in

Roma 1 reprezinta pe Mihai cu fata intoarsa catre dreapta. Pare
a fi o copie dupa Franco facuta de Giovanni Orlandi, ceeace ar explica faptul ca este inversata spre dreapta ca i portretele adevrate,
fiind insa in realitate o copie de al doilea ordin. Gravura fiMd identica (personajul) cu cea din Crasso, nu-i mai fac descriptia. Tot gravorul Giovanni Orlandi este acela care facuse portretul presupus al
lui Mihai cu barba spaniola 3 clasat atat de Sturdza cat si de d.
Bdcil ca portret imaginar si de care am vorbit mai sus.
Acum dacd examinam portretul intitulat o Giorgio Basti din
Crasso, sau mai degraba cel dela Muzeul Municipiului al lui Orlandi,
2

se naste intrebarea: care sunt fenomenele care au dat nastere unei

asa grosolane erori in intitulatura figurii Domnitorului nostru Mihai,
mai cu seama cand fara indoial autorul gravurii trebue sa fi cunoscut
portretele lui Mihai. Dup cum se stie, Orlandi este autorul unui portret

al lui Mihai, dar care ce e drept nu seamana de loc cu infatisdrile

cunoscute ale Voevodului. Facand o paralela intre portretul lui Orlandi
1 Gresal in textul stampei ; trebue s se citeascd Roma .
2 Franco la fandul lui copiase figura lui Mihai dup Sadeler. Asa se explic
asemanarea gravurilor din Crasso si din Orlandi cu aceea a lui Sadeler.
3 Aceia0 fraz6 Giovanni Orlandi forma in Roma .
6

www.dacoromanica.ro

214

B. SLATINEANU

intitulat Michel i celdlalt portret intitulat <<Basti , observam ca

hainele, pozitia trupului: lorica, blana, detaliile dupa sabie sunt identice (v. fig.), numai capetele i fondurile sunt altele. Inscriptia
vorbeste insa de Basta, pe cand in realitate este reprezentat fara indoiala chipul lui Mihai, Domnul Romanilor.
Pe de alth parte, comparand portretul imaginar cu barba spaniola
atribuit lni Mihai cu un portret autentic al lui Basta 1 vom remarca
o asemnare surprinzatoare ; aceeasi frunte inalt de intelectual, aceeasi
barbal de forma. spaniold, lung i ascutita, acelasi nas mare si osos,
aceeasi uitatura, aceleasi orbite, si in fine aceeasi figura lunguiata
putin slaba. Amandou portretele sunt ale uneia i aceleasi persoane.
In Orlandi numai, Basta este mai batran, si are fruntea mai plesuvit.
Explicatia vine acum dela sine. Orlandi are dou portrete de facut,
a dou personagii contemporane care au luptat in aceleasi regiuni.
El copiaza portretul dup Franco pentru Mihai, capul se intelege,
face acelasi lucru dupa un portret de al lui Basta, posibil dupal cel
din IL MASTRO DI CAMPO GENERALE . 0 neglijenta, o eroare,
face sh se inverseze titulaturile, asa incat adevdratul portret al lui Mihai
ne apare intitulat Basta si portretul lui Basta poarta numele lui Mihai 2.

Un argument in plus la aceasta teza e prezenta pe gravura lui

Mihai cu barba spaniold * a unui ecuson sau arrnoarii occidentale,
reprezentand o cetate cu trei turnuri, avand in mijloc o poarta mare
deschisd 3. Aceasta heraldica nu era aplicabila unui Domn roman,
1 De exemplu gravurile din: r. IL MASTRO DI CAMPOGENEBA STA CON TE D'HUST, 16o6, Venetia. La
fila 6 se gaseste portretul lui Basta cu fata catre dreapta. Jos la dreapta sta
scris: Lucas Kihanus Augs. sculpsit
excud. , iar la stnga:
D. Custos
S. C. M. Pictor Ioan. ab Ach. pinx. ; 2. Portretul lui Basta de Custos din
Atrium Heroicum, Ed. i600 (pl. 56); se mai gaseste inca un tip de portrete
copiate dupS precedentul in Chronologias lui Ortelius, fig. 46.
Basta era un autor militar de valoare care a scris urrnatorul tratat: IL
MASTRO DI CAMPO GENERALE, cu o introducere de Ciro Spontini. Ar

RALEDI GIORGIO

fi scris Governo della Cavalleria Leggiera, Giovani Sauri, 1612, de care vorbeste
N. Iorga, Basta p: Mihai Viteazul, 1895.

2 St. Nicolaescu, op. oit., a publicat la fine un portret tardiv al lui Basta,
din 1664, gravat de Siebmacher pentru Ortelius Redivivus. Aci capul generalului
este si mai asemanator cu gravura litigioash a lui Orlandi intitulata Michel .

Nu poate s fi servit de model hind prea tardiva.

3 N: Iorga, op. cit., p. 2 spune: In sfarsit in coltul din stnga se vad ziduri
cu o poarta large: intre doua ferestre marunte, iar deasupra trei turnuri marl.
E foarte probabil Ca avem inainte aspectul, de mult disparut, al unor fortficatli datInd din epoca Byzantina s. D-sa confunda uu ecuson cu o cetate
din peisagiul de fond.

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTIUNI LA Snriona, PORTRETELOR LUI MIHAI VI'MAZIJI,

215

in timp ce pentru Basta se potrivea la nevoie cu toate Ca nu sunt armoariile lui

Pondul de lupta cu. cavalerii occidentali, incadreazd
placut capul Generalului.
Asadar din cele de mai sus reiese c avem a face cu o eroare de
intitulare i c portretul cunoscut al lui Mihai, de Orlandi, este in realitate al lui Basta. Pe de alt parte, pentru cel denumit Basta, e probabil
cd Orlandi a luat de model pe bdtrdnul Franco, si el italian, preferandu-1

gravorilor flamanzi. Gravura lui Franco a apdrut in 16o8.

Iat cum atdta vreme s'a crezut Ca insusi chipul lui Basta ar fi
reprezentat pe Mihai si cum pe de altd parte exist gravuri reprezentdnd chipul Marelui Voevod, intitulate cu numele ucigasalui su.

Din cele de mai sus reiese ca portretul gsit de mine in Crasso

intitulat Giorgio Basti este un portret de al lui Mihai, copiat probabil
dupd portretul dela Muzeul Municipal, intitulat Georgio Basti, gravat
de Orlandi si care reprezintd pe Mihai. Acest portret gravat de Orlandi
este probabil copiat la rndul lui dupd Franco sau dupa o alt copie dup5
Sadeler. Portretul imaginar al lui Mihai denumit cu barba spaniold ,

gravat de Orlandi, mt este un portret al Voevodului ci probabil un

portret al lui Basta. Portretul din Custos nu este o copie dupd Sadeler
si trebue considerat ca un portret original sail cel mult ca o gravurd
dupd un desemn sau schitd a timpului, necunoscut noud.
Totodat portretele se pot clasa astfel:
a) Portrete adevdrate f acute dupd naturd sau dupd schite executate in acest scop ;
b) Portrete copii contimporane dupd cele de mai sus care au si
dnsele o valoare iconografica ;

c) Portrete imaginare, acele care au fost facute conventional sau

numai in baza unor descriptiuni ;
d) Portretele instrdinate, care poarta alte titulaturi (pseudoepigrafe).
B. SLATINL.ANu

Bucuresti

D. Dr. End. Veress, Basta Gyorgy, 1909 0 1914, reproduce armoariile

lui Basta 0 un portret al acestuia de Custos din Herei.
6*

www.dacoromanica.ro

216

B. SLATIN EAN LT

RESUME
Dans un livre italien du XVII-e siecle, on trouve un portrait
representant le Voevode Michel le Brave mais qui est design sous le
nom de Giorgio Basti . L'ouvrage a pour titre :
DI CAPITANI illustri
SCRITTI DA LOELOGII
RENZO CRASSO NAPOLETANO
Barone di Pianura. Venezia, MDCLXXXIII Presso Combi e La Noir Con Licenza de
Superiori, e Privilegio .

Ce portrait ressemble aussi a une estampe indite du Voevode

gravee par Orlandi et qui se trouve au Muse Municipal de Bucarest. Cette derniere est intitulee de la meme maniere : Giorgio Basti.
Pour decouvrir la raison d'une si grossiere erreur, j'ai du faire un

classement des portraits du Prince valaque.

Ii y a d'abord les portraits veritables, c'est-a-dire ceux dessins
d'apres nature ou d'apres des esquisses personnelles. On n'a considere
jusqu'a present comme veritables, que les portraits faits par Sadeler
et par Frans Francken. J'ajoute a cette liste celui de Custos qui me
semble etre un original, car il a paru du vivant du Prince et la data de sa

publication precede celle des deux portraits authentiques. L'auteur

n'a donc pu s'inspirer d'une de ces ceuvres. D'ailleurs, la qualit de la
gravure, la vracite de la physionomie et le fait que l'estampe a servi de
modle a plusieurs artistes, sont aussi des raisons qui me le font considerer comme authentique.

Nous avons ensuite une serie de gravures qui sont les copies des
portraits precedents. On peut les reconnaitre au renversement de la
position de la tete. Leur nombre est considerable. Je n'ai classe que
ceux appartenant au XVII-e sicle.
On pent placer dans une troisieme catgorie, les portraits imaginaires ou conventionnels.

Nous avons en dernier lieu les portraits du Voevode qui portent

d'autres noms que le sien. C'est dans cette categorie que l'on peut
classer le portrait publie dans Crasso, ainsi que l'estampe d'Orlandi qui
lui a servi de modele.
Le meme Orlandi a intitule du nom de Michel le Brave une gravure
representant un homme qui a une etrange ressemblance avec les portraits cemnus de Basta.

Si l'on compare les deux gravures signees Orlandi, la premiere

portant le nom de Basta, la seconde, celui de Michel le Brave, on arrive

a la conclusion qu'il y a eu une inversion des titres, et que chacune

represente le portrait de l'autre personnage.

www.dacoromanica.ro

SAPATURILE ARHEOLOGICE
DELA SNAGOV
(1

MAIr

IUNIE 1933)

Snagovul ne-a pastrat pad azi biserica manastirii naruite sub zidurile
careia se imbina istoria cu legenda. Ruinele evoca o puternica viata monahard' , o tiparnita ; un loc de surghiun, de temnita si de ispdsiri sangeroase.
Ostrovul inconjurat de ape adanci, in sanul ocrotitor al Vlasiei, pddurea Romanilor 1, nu departe de cursul Ialomitei, era menit sa fie prin situatia lui geografica i importanta sa strategica un loc de asezare mai veche.
Din indemnul d-lui Dem. I. Dobrescu, Primarul Capita lei, sectiunea

de arheologie preistorica a Muzeului Municipiului Bucuresti a intreprins aici sapaturi incuviintate de Comisiunea Monumentelor Istorice.
Am trasat un an intre usa bisericii i poarta clopotnitei, portiune
de teren ce parea mai putin ravasit de lucrari de parnant i zidarie,
fiind folosita drept drum, spre a ne da mai intai seam de vieata anterioara constructiilor existente.
Cu prilejul acestor sapaturi am aflat fragmente ceramice i obiecte
apartinand timpurilor preistorice i istorice ; cateva morminte i urmele
unui drum pietruit cu bolovani de rau (fig. I A) si anume numai la trei
palme dela nivelul corespunzator bisericii 2 Pavajul, deranjat ici si
colo de inhumatiuni ulterioare, mana spre intrarea chiliilor sau spre
unul din cele dou paradise despre care avem stire 3. Alt drum pietruit
pare a inconjura biserica (fig. i B).
1 Vezi C. C. Giurescu, 0 noud sintezci a trecutului nostru, Buc., 1932, p. 29.
2 Acum mai bine de dou decenii s'a nivelat terenul din jurul bisericii indepArtfindu-se un strat gros ca de 150 cm. de moloz i pdmnt.

3 Paul din Alep face mentiunea unor paradise inchinate Bunei-Vestiri Ii

Slintei Adormiri (A. Odobescu, Cdteva ore la Snagov). Pisania paraclisului in-

chinat Bunei-Vestiri a fost aflat5, cu prilejul lucrrilor de nivelare. De fata se

gaisete in fata portilor impraeti prinsa in cimentul ce a inlocuit vechiul
paviment al bisericii i e amenintata a-5i pierde prea curnd inscriptia frumos
s5.patd in piatr, ca i lespedele celor catorva morminte, sub paii credincioOlor i ai preotului, de nu va fi acoperita la timp cu o tesatura sau impletitur5. ocrotitoare. Inscriptia a fost cetit5. de d. N. Iorga, Inscriptii din Bisericile Romdniei, vol. I, Minerva, 1905.

www.dacoromanica.ro

218

DINU V. ROSETTI

TrasAnd mai multe anturi de cercetare am ldsat intre ele un perete lat
de 30 cm. (fig. 2) pentru a pstra cufatenia a.nturilor precedente, a man
rendementul de lucru, a obtine in profihil vertical al peretelui un control
.

clapam'rd

Fig.

asupra lucrkilor la care a fost supus mai inainte pamntul si a sprijini

intruatva temeliile bisericii, spre a preintimpina eventuale surp6ri.
www.dacoromanica.ro

219

SAPATURILE ARHEOLOGICE DELA SNAGOV

Preistoria. Centrul insulei 'pare a nu fi fost intens locuit in timpuri

mai vechi 1 Locuintele i mormintele raslete, pre- si protoistorice, deran-

jate in majoritatea cazurilor de constructii i inhumatiuni mai noi, au

dat vestigii ce ingaduie a stabili in mod cert urmele civilizatiei tip Glina
III 2, mai bine zis Fundeni 3. Civilizatia apartine varstei mai vechi a
bronzului 4.

Un mormant de incineratie (fig. I a) i &Dual gropi de bordei (fig. I

b

c) au dat un inventar ce

poate fi incadrat in faza mijlocie

a epocii zise La Tene.
Mormantul de incineratie a,

warn.

Atk

e datat de patru monete de argint (denari) ale republicei ro-

...

16

rojk,

mane :

I 4.

Familia Rutilia (Lucius

1.

Rutilius, 69 1. d. Ch. 5).

Av. FLAC(cus). Capul
zeitei Roma cu
cased inaripata priveste spre dreapta.

Rs. L. RUTILI. Victoria intr'o biga

trash'

de

Fig. 2

cai in

galop spre dreapta, tine in mana o coroand.

2. Familia Rubria (L. Rubrius Dossenus, 49 i. d. Cr. 6).

Av. DOSSEN(us). Capul lui Jupiter incununat cu lauri priveste spre dreapta. Pe umar sceptrul.

Rs. L. RUBRI(us). Car triumfal tras de patru cai la pas,

spre dreapta. Victoria sburand poarta o coroand.
1_Aezri1e de acest fel au mai fost intotdeauna bordeiele sau colibele

dispuse pe pantele ware din spre apa' (Compar5, Dinu V. Rosetti, Cdteva
i locuinfe preistorice din preajma Bucuretilor, 1932).
I. Nestor, Zur Chronologie der rumdnischen Steinhuplerzeit, in Prdhist.

a)cezdri
2

II1IV, p. 237-252.
Dinu V. Rosetti, Din Preistoria Bucureqtilor, 1929, p. 4-8, fig. 1-6.
Acela, Muzeul Municipiului Bucure#i, in Boabe de grdu, 1931, p. 436,
nota I.
4 op. cit., p. 435 i Dinu V. Rosetti, Die Bukarester Kultur (Va apare in

Zeitschrift, 1928, p. 130 sq.; Ibid., in Dacia

3

ESA, Helsingfors).

5 E. Babelon, Description historique des monnaies de la republique romaine, vol. II, p. 413, No. 2.
6 Ibid., p. 406, No. 1.

www.dacoromanica.ro

220

DINU V. ROSETTI

3. Familia Cassia (C. Cassius Longinus, 42 1. d. Cr. 1).

Av. C. CASSI(us) IMP LEIBERTAS. Cap diademat al libertatii privind spre dreapta.
Rs. LENTULUS SPINT. Praefericulum i lituus.
4. Neidentificabila din cauza oxidatiunii inaintate.
Ar fi inutil a reda aici in figuri intregul inventar al mormantului de
incineratie. Vom mentiona doar aparitiile caracteristice, indrumand pe
cercetator la literatura de specialitate.
5. Vas de pamant bine ars, lucrat cu roata. Coloarea cardmizie, cu

lustru. Toarta care se ridica usor

deasupra buzei se sprijina pe pan\

tecul vasului. Fundul arata o depre-

siune ca si cum ar fi fost asezat,

cand era lutul moale, pe o moneta
rotunda (fig. 3). Marginele acestei
depresiuni fac impresia unui colac
menit unei mai bune sustineri (stan-

dring, Ii denumesc arheologii germani).

6. Fragmente de vase mari din

pasta mai putin ingrijit, lucrata cu
mana,

impodobite cu brausoare
alveolare si proeminente cilindrice
(compara I. Andriesescu, Piscul Crdsani, in An. Acad. Rom., Seria III,
Tom. III, Mem. I, 1924, fig. 18-19).
7. Vase mici cu o singura toartd, pasta neingrijita, lucrate cu mana
si imperfect coapte (ibid., fig. 62-65).
8. Strachini in stare fragmentard. Pasta neagra cu lustru, lucrate
cu mana (ibid., fig. 118 si 120).
Fig. 3

9. Idem, lucrate cu roata. Pasta cenusie si bine arsa. Lucrate cu

roata (ibid., fig. 129 i I6I).
0. Picior de vas cu ferestre. Negru-brun i cu lustru. Lucrat cu
mana (ibid., fig. 131).
II. Cana., in stare fragmentar. Pasta neagra i lustruita cu grija
(ibid., fig. 146).

12. Amfora, in stare fragmentara. Servea drept urna. funerara 2.

Cu cloud manusi biparite (ibid., fig. 203).
1 Ibid., vol. I, p. 335, No. 16.
2 14a, D'AmAroaia, lng Bucuresti, am aflat in s5.pauri un mormant de
incineratie apartinnd vaxstei mai noi a fierului. Drept urn funerar servea
o amfor similar celei de mai sus. Acest nit funerar pare a fi datorit influen-

www.dacoromanica.ro

221

SAPATURILE ARHEOLOGICE DELA SNAGOV

13. Idem, cu dou manusi cu nervura mediana (compar Radu si

Ec. Vulpe, Dacia, I, p. 205, fig. 34/2).
14. Ac de bronz rsucit de trei ori la extremitatea ce servea drept
arc, dela o fibula.
15. Fragment de bratara dintr'un aliaj de argint i cupru. Extremi-

tatea brtarei are forma unui cap de sarpe

(fig. 4).

Reprezentarea sarpelui pare a fi fost in

legatura cu un cult. 0 regasim adeseori pe
podoabele de argint i aur din varsta mai
noud a fierului, chiar si mai tarziu. La Damroaia, intr'un mediu apartinand aceleasi

vremi, am aflat un fragment de tabla de

bronz stilizand un cap de sarpe (fig. 5).
Provine probabil dela extremitatea unui

3.6 aim__

Fig. 4

colier lucrat en, torques 0 da putinta datarei unui colier aflat in imprejurimile Craiovei. Co lier de aur atribuit pana acum epocii Hallstatt I 1.
Raspandirea acestor podoabe la populatiunea geto-dacd i traca de
pe versanturile de miazanoapte 0 de rniazazi ale Carpatilor cat si din
stanga i dreapta Dunrii reiese din descoperirile acute in
Transilvania 2, Muntenia 3 0 Bulgaria 4.
Groapa bordeiului b, apartinand aceleasi vremi ca mor-

mantul de incineratie a, a dat:

16. Ceramica lucrata cu mama i cu roata.

Pig. 5

17. Rasnita de roca eruptiva (compara Radu i Ecat.

Vulpe, op. cit., fig. 40/I).
In cuprinsul santurilor de cercetare am mai aflat:
18. Fragmente de cupal deliana, de coloare cenusie.

19. Idem, de coloare galbena-bruna.

20. Fragmente de vase de sticld alba, epoca romana sau bizantina.
telor din cetatile greceti de pe tdrmul stang al Pontului (la Olbia s'au aflat
ainfore pastrand cenup, mortului. Compara M. Ebert, Sdrussland im Altertum, 1921, p. 309-310).
1 Dr. Gh. Severeanu, Podoabe >si valori monetare Geto-Dace, in Bul. Soc.

Num. Rom., XXIII, 65-68, p. 12-13, pl.

I, fig. ro.

2 V. Parvan, Getica, fig. 383-385.

3 Un tezaur aflat la Coada Malului, nu departe de Vale/di de Munte, de
argint. E identic cu cele mentionate in nota preeedenta (inedit, in col. d-lui
C. Orghidan, Bucureti); un protom dela o bratara de aur, in posesia d-lui
Weissman, giuvaergiu, a fost aflat spre Dundre, nu departe de Capitala (inedit).
4 La Malka Kokardja, districtul Kemanlar, in Razgradchto Archeologicesko
Drujestvo, 1931.

www.dacoromanica.ro

DINU V. ItoSETTI

222

Istoria.
Cimitirul ce inconjoar biserica a dat numeroase morminte. Putine din ele au dat elemente de datare, mai putine Inca elemente de identificare.

Mormantul I. In fata usei bisericii. Schelet orientat cu capul la

apus, picioarele la rsarit. Culcat pe spate. Mainile intinse dealungul
trupului. Lungimea 155 cm. Adancimea 85 cm.
Cateva fibre de lemn de stejar i cuie de fier
s'au pastrat dela sicriu. Un nasture dela imbracamMte:

21. Nasture de tabla subtire de argint akatuit din doua bucati imbinate. Partea inferioard

Fig. 6

e plata, partea superioara prevazuta cu o sarmh avand un ochi pentru

a fi cusut la vestmant (fig. 6). Nasturele e prevazut pe unul din pereti
CU o gaura mica, rotunda, corespunzand cu interiorul gaunos.

IV. Schelet masculin Aceeasi orientare si asezare ca mormantul I.

Mainile incrucisate deasupra bazinului. Palma

manei drepte acopera. stanga. Craniul cu trei

vertebre la stanga, si la 10 cm. depdrtare de sira

spinArii, arata moartea prin decapitare. Dela

sicriu s'au pastrat cateva cuie de fier si fibre de
lemn de stejar. Adancimea 150 cm. Lungimea
168 cm. Dentura intacta. In degetul aratator al
Nit

manei drepte un :

Z,Bcr,

22. Mel de argint (fig. 7). Inelul poarta o

Fig. 7
placa ovala, sigiliul, pe care sunt gravate in
pozitiv intre cloud siruri de puncte o inscriptie slavona si in campul
liber din mijloc un animal heraldic stand pe picioarele dinapoi. Slovele
sunt urmatoarele:

+.navicHoHc
V. Inventar funerar un :

ocri

23. nasture de argint ca cel redat de fig. 6.

Deasupra mormantului urmele unei varnite. Mortarul e identic cu

cel dintre caramizile adaugate bisericii cu prilejul restaurarii din 1815 1.
VI. Adancimea 6o cm. 2. Picioarele scheletului se pierd sub dalajul
de cramida ce inconjoara biserica. Mainile incrucisate pe piept, palma
1

N. Iorga, op. cit., p. 157.

2 Adncime dela nivelul bisericii.

www.dacoromanica.ro

SAPATURILE ARHEODOGICE DELA SNAGOV

223

stangd sub palma dreapta. Degetele sunt indreptate spre subtiori.

Capul odihneste pe o cdramida.
24. Caramida este dreptunghiulara, cu dimensiunile 30 x 15 X 3,5.
Pe ea este sapata, pe cloud randuri, urmatoarea inscriptie:

fro+r 67rivi-r-,3cT1x :
Prin descifrare: MIHAIL ERMONAH, 7285 (1777), GHEN(arie)
6 zile.

25. La brau scheletul avea o catarama mica, dreptunghiulara, de

bronz pastrand o bucata de curea lata de 1,5 cm.
VII. Adancimea 150 cm. Mainile ca Ia mormantul 4.1fOlet%
OPe
VI. In degetul inelar din stanga un :
Le 2, .2 Lyn

26. inel de argint cu o proeminenta de acelasi

metal tinand loc drept piatra (fig. 8).
Fig. 8
XIII. Patru schelete inhumate in acelasi sicriu.
Lemnul sicriului de stejar carbonizat s'a pastrat in parte. Pozitia
scheletelor urmatoarea: scheletul principal, in pozitia sa initiala, in
fundul sicriului iar deasupra acestui schelet au fost asezate ramasitele
altor trei schelete, avand cate un craniu depus in stanga si in dreapta

pieptului, iar al treilea craniu

in dreptul pantecului. Aceste
schelete adause par a fi fost
exhumate i reinhumate nu mult
timp dupa savarsirea din vieata
a persoanei din fundul sicriului.
Ramasitele celor patru tru-

r-

puri au fost acoperite en un

giulgiu care ne-a pastrat cateva

fire de argint. Dela imbracdminte

27. un nasture de argint ca

Fig. 9

'"t1

cel redat de fig. 6.

Dela incaltaminte:
28. cateva tinte mici de fier,

asemanatoare unor nituri.

In mormant s'a gasit si o moneta de argint :
29. Ferdinand al Ungariei.

Av. Maica Domnului tinand pruncul in brate. In camp K.

De jur imprejur: UNGARIE PATRONA.

www.dacoromanica.ro

224

DINU V. ROSETTI

Rs. FERDINAND D. G. R. UNG. 1557. Sterna Casei de

Austria.

XVI. Nu departe de clopotnit, langa mormantul de incineratie a.

Adancimea 300 cm. (fig. 9). In apropierea mainilor, incrucisate pe piept,
o moneta bizantina de bronz :

30. Ion I Zimisces, (969-976 d.

Cr.) 1 (fig. io).

A.

'Ili
r

,..#

140

XXIV. 105 cm. adancime. Schelet

femenin. Pe craniu urmele unei scufite brodata cu fir de argint i mici
margele de sticla, albe i verzi. Pe
piept cateva :
31. copci de amnia, asemanatoare
cu cele de azi.
La gat:
32. un sirag de margele de sticl,
albe.

La urechi:
33. o pereche de cercei, de bronz,

in mijlocul lor o piatrd, imitand o

Fig. so

peruzea, inconjurata de un ornament

de email alb si ros. Partea de jos

sfarseste cu o sarrna de care atarna o boaba mare de sticl alba. (fig. II).
XXVI. Schelet femenin. La urechi:

34. o pereche de cercei de bronz. Extremitatile superioare poarta

o boaba mica de margean rosu i alta de sticla albastra. In partea de
jos atarna o boaba lunguiata de sticla albastra (fig. 12).
In faza actuala a cercetarilor numai aceste dou morminte au putut
fi identificate, prin inventariul lor, ca fiind femenine. Studiul antropologic al tuturor scheletelor dela Snagov ne va spune mai mult. De altfel

Radu Vodd Calugarul, intareste manastirei Snagov, cu hramul Sf.

Maria, in care vietuiesc cillugdrite, ca sa-i fie mertic pe tot anul cablele
dela Ioo de care grau i orz din judetul Ilfov. Se mai intaresc i alte mili 2.

' Comport J. Sabatier, Description Gnrale des Monnaies Bizantines,

Tom. II, pl. 48, fig. 2. Nu vom putea insista asupra acestui interesant mormnt
ritul inhumatiunei in pozitie asezafa e obinuit la inaltii Ierarchi ar a
avea un material documentar mai bogat. Extinderea spilturilor va ingadui,
poate, concluzii mai ample.
2 Academia Romdnd, XX, doc. 69, datat 17 Iulie 1536. Original slay, pe
Untie (evacuat la Moscova). Din fisele inedite ale Generalului Petre V. Nasturel (comunicare datorita d-lui George D. Florescu).

www.dacoromanica.ro

225

SAPATURILE ARHEOLOGICE DELA SNAGOV

XXXII. Adancimea roo cm. Inhumatiunea a deranjat pavajul de

piatra al drumului ce inconjoara biserica. Scheletul poarta la ght:
35. doi nasturi de argint asemanatori tipului redat de fig. 6. La
degetul aratator al manei drepte a fost legata cu un fir o monet gaurit,

de argint:
36. Ferdinand al Ungariei.
Av. UNGARIE PATRONA, Maica Domnului cu pruncul in brate. In camp K/B.
Rs. FERDINAND. D. G. R. UNG. 1551.
Sterna Casei de Austria.
Mainile scheletului sunt asezate pe aceeasi axa

si anume: palma mnei drepte pe stern, stanga

deasupra pantecului.
XXXV. Adancimea 150 cm. Pozitia mainilor ca
la scheletul precedent. Deasupra bazinului:
37. o monet de argint. Mircea cel Batran. Ducat.
Av. Domnul in picioare, cu coroana pe cap

mantie pe umeri. In mana dreapta

tine lancea, in stanga globul crucifer
ei

Fig. xi

Ora IlViN

Rs. t iwmggio Sterna lui Mircea avnd intr'un cartier al scutului fascii.
In dreptul gatului:
38. un nasture mic, de tabla de argint. Nasturele este rotund (fig.
13). Din punct de vedere tehnic este identic cu cel descris la Nr. 21,
fig. 6.
XL. Adancimea 8o cm. In partea dreapta a capului:
39. caramida de forma unei patrimi de disc (dela o coloana). Intr'un
chenar hasurat monograma lui Cristos. Dedesubt inscriptia :

0 cetim:
EU VINTIL
In partea stanga a capului o caramida, fragmentara cu monograma
lui Cristos si leatul 6720 (1712).

XLII. Adancimea 155 cm. Pe piept:

40. doi nasturi de argint asemanatori celui redat la fig. 13 (descris
la Nr. 38).

www.dacoromanica.ro

DINU V. ROSETTI

226

In dreptul rnainilor o monet de argint :

41. Mircea cel Batran. Ducat.

Av. Vulturul. P IWAND / IMVPCZ

Rs. Sterna lui Mircea. P
IWAN: DI: MVPCZ
XLVI. Scheletul unui copil ca de trei ani. Adancimea 50 cm. In
sicriul putred, de lemn, o monet de bronz :
42. Carol I, Domnul Romanilor.

Av. Intr'o ghirlanda rotunda de frunze sta.'

scris pe trei randuri: io BANI 1867. Sub
ghirlanda, pe dotra randuri: WATT & CO.
Rs. Sterna Tarei. Sus : ROMANIA.
Vestigiile epocii preistorice dovedesc cd ostrovul
din mijlocul lacului Snagov a fost locuit in veacul al
XIX-lea inaintea erei crestine. Ramasitele vietei din
Fig. 1z

epoca protoistorica stau mdrturie unor asezari omenesti

dela sfarsitul celui din urma mileniu al erei pagane.
Mormintele epocii istorice, Land deocamdat

abstractie de mormantul XVI (fig. 9), din cimitirul ce inconjoara

biserica mandstirii, cuprind epoca dela Mircea cel Batran (tipul monetar descris la Nr. 41 a fost batut la sfarsitul
secolulni al XIV-lea) pana la Carol I Domnul
kb)

141

Rornanilor.

Nasturii de argint apartinand tipului redat

la fig. 13 sunt datati prin monete dela Mircea cel

Fig.

13

Batran. Nasturii redati de figura 6 sunt datati

de monetele lui Ferdinand al Ungariei (monete batute la 1551 i 1557).
La randul lor nasturii pot fi folositi ca element de datare pentru mormintele in care au fost aflate. Drumul pietruit cu bolovani i lespezi de
piatra (fig. r B) e mai vechi decat mijlocul veacului al XVI-lea, fiMd deranj at de morminte datate prin monetele lui Ferdinand. Majoritatea mormintelor se afla in partea de rniazanoapte a bisericii. Apartin calugarilor
morti la sfarsitul veacului al XVII-lea si in cursul secolului al XVIII-lea.
Lipsa unui inventar funerar mai bogat e datorit simplicitatii vieii
monahale.

Un raport viitor va cuprinde, pe langa rezultatele obtinute prin

cercetarea intregului cimitir, o dare de searna asupra sapaturilor din
biserica cat i asupra numismaticei i banariei dela Snagov.

(Va urma)
Bucuresti

DINT.). V. ROSETTI

www.dacoromanica.ro

UN OCTOIH AL LUI BOJIDAR VUCOVICI

LA NOI SI LEGATURILE ACESTUIA

CU TIPOGRAFIA ROMANEASCA
Este o carte rara, de altfel cunoscuta slavistilor 1 A cumparat-o
Academia Romana. dela Livius Crainic din Caransebes; s'a pstrat
intr'o foarte bund stare.
Acest Octoih, cuprinzand cantarile bisericesti dela glasul al 5-8-lea,

a fost tiparit in Venetia, intre 1536-27 Iulie 1537, din indemnul

lui Bojidar Vucovici, acel voevod muntenegrean refugiat, de prigonirea Turcilor, in Venetia, unde, cu material tipografic cumparat de
el, a publicat mai multe carp bisericesti in limba slava, intre 1519-19
Ianuarie 1538. Ravna de a tipari carti bisericesti, care-i mangaiau
sufletul chinuit de asuprirea neamului crestinesc de Turci, a lasat-o
mostenire i fiului sau Vincentius.

Ceeace ma face sa amintese aici de gasirea acestei carti pe pamantul romanesc, sunt in afara de raritatea ei Karataev in 1883
cunostea numai 3 exemplare 2 legaturile insasi pe care activitatea
zelosului Bojidar Vucovici le-a avut cu miscarea tipografica din Tara
Romaneasca in jumatatea a doua a secolului al XVI-lea.

Cartea a circulat la noi cel putin din secolul al XVII-lea. 0 inscriptie care urmeaza in josul primelor 6 foi, abia mai putandu-se des-

cifra, descopera ceva din circulatia ei: ACasta sfanta carte ce sa

chiama Oktoih s s tie ca au cumparat-o popa Gheorghe cu t(ale)ri
7 ori... (Vers) pentru ca sa-i fie de pomenire... (Vers) la bisarica lui,
la Padesi 3. Popa Gheorghe Licaret )). Inscriptia, desi nedatata, dup
1 Dobrowsky Josephus, Inslitutiones linguae slavicae dialecti veteris, Vindo-

bonae, 1852, p. XLXLI. gafafick, Geschichte der sildslavischen Literatur,

vol. III (Serbische Literatur), Prag, 1865, Nr. 222, p. 261-262. Karataev,
Omicanie criassmo-pycciaix'b Mirb, I (1491-1652), Petersburg, 1883, Nr. 29,
p. 83-88, unde sunt reproduse prefata i postfaVa earth.
2 D. Const. Karadja ma intiinteaza despre un alt exemplar, care se afla
in Staatsbibliothek din Berlin.
3 Pade Rusca, catun pe Mnga. Rusca-Montana, in jud. Severin.

www.dacoromanica.ro

228

DAN SIMONESCU

particularitatile-i grafice, este din secolul al XVII-lea. Alta inscriptie

pe verso foii cu prefata spune: S se stie a cui-i casta sfanta carte
anume Ohtoiliii, este a popii Nicolae din Vasiovia 1 Mta Marta 15.
[11781 . Pe retro foii din Ltd, cea netiparit, scrie: Acestii sfantil
Ohtoihu iaste cumpasatil cu 3 sf(anti) si 30 cr. si iaste a preotului
Nicolae Theodorovici paroh Vasiova. In Vasiova [11790 Martie 18 ...
(iscdlitura ruptd) .
Pe f. 3 v. din caetul 5 o scurta insemnare aratd, probabil, de un alt
fost proprietar al cal-Ili: logolatul Turcia (grip.) feCorul Gheorghe a.
Pe ultima foaie nepaginata este un tablou statistic, foarte interesant pentru vieata religioasa a Romanilor, care cuprinde cifre pe urmtoarele rubrici: neispoveduita , <necuminecat la biserica
nu merge
ispoveduit i cuminecata la biserica merge a
treia cununie * o a doa cununie intaia cununie >> iar pe verso
se ceteste mai bine anul: 1785. Iancul ManCu 4.

Ruja, muerea lui 4 .

Arata aceste insemnari manuscrise, o circulatie vie si timpurie a

cartii lui Bojidar Vucovici printre Romanii Banatului. Paptul nu este
izolat. De curand profesorul Cioloca din Caransebes a trimis Academiei Romane spre identificare un alt fragment de carte slava
din tipografia venetiana a secolului al XVI-lea, care nu este decat
Psaltirea cu tdlcul ei 2, tiparit in 1561, de fiul lui Bojidar Vucovici,
Vincentius. 0 insemnare in limba slava 3 arath pretul in aspri turcesti,
pe care 1-a platit popa Gheorghe din Cenadul [Mare] pentru ea. Fara
s fie datata insemnarea, putem totusi trage concluzii pentru vechimea circulatiei, cel putin in secolul al XVII-lea din grafia insemnrii,
din limba in care este redactata i chiar din moneda in care s'a platit
cartea. Locul de circulatie este tot Banatul.
Faptul este foarte explicabil: de sigur, cartile vengiene au luat
drumul Ragusei, iar de aici, dupd scurta intrebuintare prin partile
locului, au trecut in Banatul nostru, unde pretul arata erau mult
cdutate.

Legaturile activitatii lui Bojidar Vucovici cu miscarea tipografica

dela noi se pot urmari foarte bine cu ajutorul Bibliografiei romdneVi
vechi a d-lui I. Bianu si N. Hodos. Aici vor urma numai cateva precizri i idei noud.
1 Vdsiova (Vasziova), sat romanesc in jud. Cara, lang5. Boca-Montand.
Are i pdpulatie de SArbi .1 Slovaci.

2 Karataev, op, cit., Nr. 48, p. 129-132.

3

cid imird norm Nwprita 36340 34 -11-3 41) WT cdtrism. Cred al este in Cenadul-Mare,

pe Mure, in jud. Tim4; in ungurete se scrie i cu s: Csand.

www.dacoromanica.ro

229

UN OCTOII-1 AI, LUI BOJIDAR VUCOVICI

Dupd ce nepotul lui Bojidar, Dimitrie Liubavici, aseza pentru

putin timp o tipografie la Goraila 1 in Serbia, en material dela unchiul sau 2, se refugia si el la noi, in Targoviste, unde era scaunul
domnesc. Prima carte, care s'a tiparit cu materialul tipografic al lui
Bojidar, adus de Liubavici, a fost Moldvenicul slay 3, 1545, sub Petru
Voevod (Radu Paisie, 1535-1545). De sigur, acel calugar Moisi, despre

care se spune in prefata (Bib'. rom. veche, I, p. 27) c s'a <trudit la

aceasta scriere cu matricele lui D. Liubavici , nu poate fi altul cleat
ierodiaconul Moisi, care ingrijise la Venetia tiparirea Sbornicului din
1538 4. El era de fel din Budiml, langa mandstirea udicov i fusese
la mandstirea DeCan din Macedonia. Nu poate fi socotit ucenic al lui
Macarie 5, intai pentruca nu e amintit de acesta in niciuna din cele
3 carti tiparite de el ; stim ca se notau cei ce se osteneau la tipdrirea
cartilor. Apoi, nu putem admite ca un ucenic al lui Macarie, a carui
activitate se incheie la 1512, sa tin fi continuat rostul tipografiei intr'o

epoca asa de proprie cum a fost epoca lui Neagoe Voda! Cum s'ar
explica o intrerupere asa de mare a lucrarilor tipografice : 1512-1535
(Octoihul slay, vdzut de Atanasie Mironescu in biblioteca mandstirii

Lavra a Sf. Munte Atos 0 si apoi tocmai peste 10 ani, la 1545). In

sfarsit, daca era ucenic al lui Macarie i cunostea acum pe Dim.
Liubavici, nu s'ar fi exprimat asa de familiar ((< m'am trudit la aceasta
scriere cu matricele lui Dim. Liubavici ), ci ar fi intrebuintat una
din acele formule de politete obisnuite, mai ales pentru un strain, cum
era Dim. Liubavici. Si el trebue cd urmase, aldturi de Liubavici, acela.yi
drum, VenetiaSerbia
Muntenia, #pentru luminarea tuturor drept
credinciosilor crestini , asa cum le spusese i scrisese insusi Bojidar,
de exemplu in prefata Octoihului din 1537.

Un alt Molitvenic, deosebit de precedentul, a primit Academia

1 N. Cartojan, Curs de introducere in istoria literaturei rondine vechi pentru

anul preparator, 1Bucureti, 1931-321 p. 59-60.

2 In predoslavia Sbornicului tipArit la 19 Ianuarie 2538, Bojidar ii exprima

dorinta de a trimite in patria sa material tipografic (Dobrowski, op. cit.,

p. XLI).
3 Bianu-Hodo, op. cit., Nr. 5.
4 Dobrowski, op. cit., p. XLI. Karataev, op. cit., p. 89, care greit aeazd
m-rea Dea'an in Moldova.
5 La noi astfel a fost socotit de N. Iorga, Ist. lit. ronz., I, Buc., 1925, p. 172:
o

Chlugdrul Moise, care ar fi invatat la Macarie... (la fel in ed. I din 1904,

p. LXII). A. Procopovici, Introducere in studiul literaturei veclai, Cernauti, 1922,

p. 90: ...un chlugar cu numele Moisi, care se poate s fi invatat meteugul

dela Macarie...
6 Bianu-Hodo, op. cit., I, Nr. 4, p. 21.
7

www.dacoromanica.ro

230

DAN SIMONESCU

Romna dela P. S. Episcop al Oradiei, Dr. Valeriu Traian Frentiu 1,

si el tiparit tot cu matricele dela Bojidar mai degraba in Venetia, dar

tot pentru Radu Paisie. Exemplarul are chiar in ornamentatii, in

cfiteva locuri, amintirea despre Bojidar, prin literile BW.
A treia carte, aceasta tipdrit de insusi Dim. Liubavici, este Apostolid slay din 1547, din care au aparut exemplare si cu titulatura Domnului Masco al Moldovei si a mamei Sale Elena 2.
Un Liturghier slay, tiparit poate la Brasov, cam pe la 1588, are si

el o amintire despre binefacerile intr'ale tipografiei, ale lui Bojidar,

aceleasi litere BOW 3, lard ca el sa fi fost tiprit cu literile fabricate
la Venetia ale lui Liubavici.
Dar mai mult, una din tipariturile lui Bojidar Vucovici dela Venetia, acel Sbornic terminat la 19 Ianuarie 1538, a fost reeditat de
Ghenadie al Ardealului la 1580, tiprindu-1 Coresi la Sas-Sebes 4. Ghenadie insusi spune: in care [Sbornic] am pus si slujbele sfintelor sar-

batori alese, din luna lui Septemvrie pan in luna lui August, Cate
le-arn aflat in editia lui Bojidar >>.

Cuvintele lui Ghenadie din epilogul Sbornicului reproduc pe ale

lui Bojidar din Sbornic 5, dar care sunt i ele cam aceleasi cu ale Octoihului 1537, care a circulat in Banatul romnesc:
Ghenadie, Sbornic, 1580 :

Dumnezeu stie c nu mi-am dat

Bojidar, Octoih, 1537:

N'am dat somn ochilor mei,

mele

nici n'am crutat din averea mea,

somn si nici averea data mie de

pe care mi-a dat-o Dumnezeu,

para ce n'arn ajuns la sdvarsirea

nici odihna, nici genelor

Dumnezeu n'am crutat-o, pana ce

am ajuns sa sfdrsesc acest Meru.

acestei carti sfinte.

Nu e de mirare ea s'au adus la noi si din tipariturile lui Vucovici.

De sigur ca acestea, din categoria carora face parte 0 Sbornicul, Venetia 1538 6, au urmat un alt drum cleat cel prin Ragusa si anume :
ucenicii lui Bojidar, calugarul Moisi si Dim. Liubavici, aducand ma1 Anal. Acad. Rom., Desbateri, vol. 44 (1924), p. 34, comunicarea d-lui I.
Bianu. Eu nu cunosc insA un al treilea Molitvenic, tipArit cu material dela Bojidar
in 1547, pentru Masco, Domnul Moldovei (Vezi N. Iorga, Ist. lit. rom., I (1925),

p. 172). Oare nu e o confuzie cu Praxiul, 1547?

2 Bianu-Hodos, op. cit., Nr. 7 0 8.
3 Ibidern, Nr. 33.
4 Ibidem, Nr. 28.
5 Aceasta au artat-o i Bianu-Hodos, op. ci,., vol. I, p: 82.
6 Un exemplar gbsit de Al. Odobescu la mAnAstirea Bistrita-VAlcea ( Revista Romand (1861), p. 819-820) este acum la Academia RomAnA.

www.dacoromanica.ro

UN OCTOIH AI, Lill BOJIDAR VUCOVICI

231

trice, trebuiau s aduca i carti, ca modele de executie tipografica.

Sbornicul s'a reeditat i Octoihul nu, pentruca octoihuri se gaseau tiparite dou editii la noi, din 1510 si din 1535.
0 circulatie timpurie a cartii vechi slave, din sudul Dunarii la
noi, o confirma i exemplarul din Psaltirea cu tdlcul ei, tiparita la
manastirea Mileseva in 1557, aflator acum in Biblioteca Academiei

Romane. Cartea, cunoscutd lui Karataev (op. cit., nr: 44, p. 123
124) numai din descrierea lui Safafik, a fost folosit si in biserica romaneascd, pentrucd exemplarul Academiei are cantarile impartite pe
luni, aceasta fiind notate de mana pe fiecare pagind, sus dela CE1111111KOH pana firorro (dar scrie 4s-K8p = Fevruarie, euoKap = Ianuarie).

Pe primele foi ale caetului 25 este scris de aceiasi mama: s se stie

tine a seri ; scis'ama eu popa Petru Palatinu (?). Grafica este Caracteristica sec. XVI XVII.
Urmeaza aici, pentru prima data in traducere rornaneasca, parti
din prefata i postfata lui Bojidar Vucovici, dela Octoiliul 1537, care
a circulat i prin Banatul romanesc.
Traducerea o datoram amabilitatii d-lui prof. dela Facultatea de
Litere din Bucuresti, P. P. Panaitescu, caruia Ii multumim i pe aceasta
cale.

Prefa fa (inceputul cu cuprins religios

citate din carti bise-

ricesti):
4 i

iarsi au spus [profetii], indrazniti, aveti credinta i nadejde.

De aceea cel mai pacatos i smerit Bojidar, nadajduind din adanc

la milostivire i cazand in genunchi, se roaga milei tale celei nespuse,
ca sa-mi deschizi Ochii inimii i mintea pentru intelegerea dumnezeirii

tale necetite. Caci petrecand in mare apasare i durere in partile Italiei, in orasul numit Venetia, neputand merge in patria mea, pentrucd
vedearn [asuprit?] 1 neamul crestinesc de catre Izmailiteni, deci vazand a /ilea intarziere in aceste parti i gandind cum vremea batranetii mele se apropie, precum zice nemincinosul profet David. Zile le
anilor nostri in care sunt 70 de ani, dar daca. [am socoti] dupa puteri,
8o de ani, i mult oboseald i board, dus de furtuna in durerile vietii
acestui veac schimbator si intotdeauna am vazut moartea, cunoscand
sfarsitul, cum am auzit in Evanghelie: Deja secera se gra: la rdacina copacului . De aceea ma rog lui Dumnezeu i preacuratei lui
maice s. ma ajute la sfarsirea lucrului pe care 1-am inceput a lucra,
acest Octoih, pe cinci glasuri pentru slujba lui Dumnezeu si a tuturor
Sfintilor
1

pentru luminarea tuturor drept credinciosilor crestini,

Rupt.
7*

www.dacoromanica.ro

DAN SIMONESCU

232

precum spune i Apostolul Pavel: Impodobeste biserica, [caci] impodobesti sufletul tan. Ma rog i tuturor parintilor i fratilor, care vor

ceti, vor cauta sau vor transcrie, ceeace va fi gresit in aceste carti,
s indreptati pentru dragostea lui Hristos i numele pacatosului Bojidar, care s'a trudit pentru aceasta, sa.-1 blagosloviti din inima, precurn este scris: Rugaciunea celui drept mantueste pe pacatos, i ca
amandoi s dobandim aci mila 1 i acolo sa vedem cu totii pe sfintii
Slaviti pe Tatal i pe Fiul i pe Sfantul Duh, acuma si in viitor si in
vecii vecilor. Amin.
*i s'au asezat aceste insemnate, mai sus scrise cu darul strmosilor

mei si al meu, marelui Imparat Carolus, dela nasterea lui Hristos al

cincilea numit, obladuind Imperiul Roman si Domn al multor altor
parti numindu-se. A inceput a se scrie aceste sfinte i dumnezeesti carti numite Octoih in anul 7044 crugul soarelui 16, iar al
lunei 14 .

Post/4a (la inceput consideratii i citate religioase):

De asemenea prin mila cea mare a Domnului nostru Isus Hristos
cu binecuvantarea i darul Sfantului Duh, eu pacatosul Bojidar
Vucovici, cu patria dela Dioclea [Dioclitia], care este in marginile Macedoniei, m'am apucat de acest lucru dumnezeesc, pe care 1-am dorit
din tineretea mea i m'am trudit cu toata dragostea din inima i chiar
n'am dat somn ochilor mei, nici n'am crutat din averea mea, pe care
mi-a dat-o Dumnezeu, pana ce n'am ajuns la savarsirea acestei carti
sfinte, numite Octoih, cu ajutorul lui Dumnezeu am scris si am sfarsit
cu mare trudal in partile apusului Mai ales ma rog fiecaruia care va
ai

cauta sau va ceti sau va prescrie s binecuvantati i sa nu barfiti,

ca s fim cu totii binecuvantati intru Hristos in ziva judecatii.
Amin.

Cu porunca domnului Bojidar Voevod, ne-am ostenit la aceasta

scriere smeritul intre ieromanahi Teodosie i Ghenadie paraieclesiarh
al manastirii Sfantului Sava sarbul, care este la Milejeno, cu patria
ins din orasul Priepolia.
De asemenea ne rugam celor ce vor cduta sau vor ceti sau vor
prescrie, daca va fi ceva gresit, s indreptati i pe noi pdcatosii, care
am lucrat cu mainile la aceasta sa nu ne barfiti, ci s ne binecuvantati,
ca 1i voi sa aveti ca Israil dela Valaarn: blagosloveste pe cei ce blagoslovest i blestemati pe cei ce blesteama i sal avem binecuvantarea lui Dumnezeu.
SIvii pe Tatal i pe Fiul i pe Sf. Duh acurn i pururea si in vecii
vecilor. Amin.

www.dacoromanica.ro

UN OCTOIH AL 'XI BO JIDAR VUCOVICI

233

S'a saivarit aceasta carte dela facerea lumii 7045, iar dela na-

terea lui Hristos 1537, crugul soarelui 17, iar al lunei 15, indiction 10,
temelia 7, epacta 7, numrul 17, luna Iulie 27, in Venetia .
DAN SINIONSCU

Bucureti

RESUM
Le fait qu'on a trouve dans le Banat roumain de nombreux livres
d'eglise en slave, imprimes a Venise (1519-1538) avec les caracteres
typographiques de Bojidar Vucovici, quelques uns de ces livres ayant
aussi des adnotations ecrites a la main en roumain, ne doit pas 'etre
considere comme un simple hasard, mais comme la preuve d'une
intense circulation des lirres slaves de Venise sur le teritoire roumain.
D'ailleurs, les relations de l'imprimerie de la Valachie avec l'imprimerie slave de Venise deviennent plus intenses, lorsque Dim. Liubavici, neveu de Bojidar, accompagne du moine Moisi (qui avait aide
a faire imprimer le Sbornic slave a Venise, 1538) viennent en Valachie
et font imprimer le Molitvenic slave en 1545, sous le regne de Petru
Vocial (Radu Paisie). Ce Molitvenic est suivi d'un autre, toujours sous
Radu Paisie, et d'un Apostol, en 1547.
Dans un Liturghier slave de 1588, imprime chez nous, on voit
encore mentionne dans les ornementations le nom de Bojidar. Le
Sbornic imprinie par Vucovici a Venise en 1538 a et reedite par le
Metropolite Ghenadie et imprim par Coresi a Sas-Sebe en 1580.
Nous avons reproduit en traduction roumaine le prologue et l'epilogue de l'Octotih slave de Venise (1536-27 juillet 1537).

www.dacoromanica.ro

TRATATUL INCHEIAT DE GHEORGHE

STEFAN CU RUSH IN 1656
CONTRIBUTII LA CUNOASTEREA LEGATURILOR NOASTRE
POLITICE CU RUSIA
Datorit indicatiilor date de d. profesor D. Russo, dela Universitatea
din Bucuresti, am gasit printre fotografiile multor documente grecesti
si slavonesti, aduse de Ion Bogdan dela Moscova i depozitate acum
in Biblioteca Academiei Romane (pachetele cu copii neinventariate)
copiile tratatului incheiat intre Gheorghe Stefan, Domnul Moldovei,
si Tarul Rusiei, Alexie Mihailovici, in 16-56.
Originalul grecesc se pastreaza in Arhiva principala a fostului Minister de Externe din Moscova, n'a vazut Inca lumina zilei si nici n'a
fost studiat pana acum in mod special din punctul de vedere al problemelor pe care le tidied.
Prezentarn deci pentru prima data, in paginile acestea, o editie a
acestui act insotit de traducerea respectiva.
In randurile care urmeazd dam cateva indicatii pentru intelegerea
raporturilor politice dintre Rusi i Moldoveni inainte de incheierea
acestui act, povestim apoi tratativele duse de ambele parti in vederea
stabilirii unui acord i aducem in sfarsit cateva lamuriri diplomatice
si lingvistice asupra manuscrisului.
Restabilirea textului a format obiectul catorva comunicari in
sedintele seminarului de filologie bizantina de pe langa Universitatea din Bucuresti in primavara anului 1931. D. D. Russo, directorul
seminarului, a binevoit sa ne dea pretioase indicatii. Ii rugam s gaseasca aci expresiunea sentimentelor noastre de respectuoas gratitudine.

La inceputul legaturilor noastre politice cu Rusia s'a socotit intotdeauna alianta incheiata de Dimitrie Cantemir cu Petru cel Mare in
primavara anului 1711, cand ramsese pentru noua orientare politica
a Romanilor o singurd putere crestina, Rusia, pe urma careia Romanii
nu suferiserd pada: atunci nicio desamagire, fiindca nu veniser in

www.dacoromanica.ro

TRATATUL INCHRIAT DE GDEORDDE 'TEFAN CU RIT$II IN 1656

235

atingere directa cu Muscalii *1. Cercetarea nu s'a adancit nici cand

inainte de aceast data, afara de studiile pe care stim ea le urmareste
in aceasta directiune d. P. P. Panaitescu, dar nepublicate Inca.
Pe la jumatatea sec. al XVII-lea, cand in Europa se incerca pentru
a nu stiu catea oara, organizarea unor cruciade impotriva necredinciosilor, politica crestind a Domnilor romani, primejdioasa pentru Turci,
nu s'a orientat numai catre Habsburgii care nazuiau s ajunga la Iasi
si Bucuresti, ci s'a indreptat i catre Moscova, dela care, Inca de atunci,
am suferit desamagiri.
In miscarea generald pentru cruciadele contra Turcilor, puse la cale
de republica venetiana la 165o, s'au amestecat i Rusii. Acum, pentru
prima data, Tarul ortodox, Alexie Mihailovici, a voit sd se infatiseze
ca liberator al popoarelor din Balcani 2. In calea lui se aflau Tarile Romane, care, prin asezarea lor privilegiata, chiar dac in sec. al XVII-lea
nu mai puteau lua initiativa luptelor, ofereau insa o colaborare nepre-

tuit de care nu se putea lipsi nimeni.

Tarul li s'a adresat amandurora oferind protectia lui i inlaturarea
suzeranitdtii turcesti. In Muntenia, unde continua Inca chibzuita domnie
a lui Matei Basarab, propunerea n'a prins. Moldova lui Gheorghe tefan
ins, framantata i istovit de luptele anterioare, secatuita de jafurile
Tatarilor si de cheltuielile tributului, cu noua domnie care se mentinea

numai gratie ajutoarelor din afara i pentru care Vasile Lupu, chiar
inchis in cele apte turnuri, constituia o primej die permanent, a
primit aceasta protectie sub forma in care ne-o prezinta actul de care
ne vom ocupa aci.
Dintre cei care s'au ocupat cu Istoria Romanilor, d. Iorga aminteste

de aceasta incercare a Tarului, de un <tratat secret incheiat intre

Gh.

-tef an si trimiii Tarului >, de refuzul lui Matei Basarab si de o

1 Ion Nistor, Pomenirea lui Dimitrie Cantemir la Academia Romdnd, in An,

Acad. Rom., Mem. Sect. Ist., a. III, t. XXXIV, 13. 6; vezi si A. Xenopol, Istoria
Romdnilor din Dacia traianci, ed. 3-a, Bucuresti, 1929, VIII, p. 123-4 si 127.
2 Alexie Mihailovici (1645-1676) s'a suit pe tron la varsta de 16 ani. A fost
un precursor in toate domeniile al fiului sau, Petru cel Mare. Lui i se datoreste
codificarea vechei legislatii rusesti, regularea raporturilor dintre stat i biseried,
anexarea Rusiei mid i inceputurile de europenizare. Sub conducerea lui s'a

consolidat propriu zis statul rusesc si a facut primii pasi spre Marea Neagra
deschizand astfel drumul misiunii rusesti spre Constantinopol. Alexie Mihailovici

a fost un om de caracter, o fire contemplativk fail spirit de initiativa ; e socotit

de toti ca unul dintre cei mai man taxi ai Rusiei. Vezi S. Platonov, Histoire de

la Russie, Paris, 1929, p. 393-489.

3 Vezi in aceast privinta, I. Lapedatu, Din grijele

greutdlile unei domnii

in Incltinare lni N. lorga, Cluj, 2931, p. 529-35.

www.dacoromanica.ro

236

DIMITRIE G. IONESCU

delegatie moldoveneasca dus la Moscova in 1656 ca s ia in primire

un privilegiu comercial 1. tirile acestea au fost luate din actele ramase
dela Gh. Stefan, care cuprind destainuirile lui de mai tarziu, cand era
detronat 2.
Xenopol nu pomeneste nimic despre aceste relatii, neavand cunostinta de ele 3.

Alexandru Papadopol Calimah, in monografia sa, spune doar ca

pe la inceputul anului 1655, Gh. Stefan s( avea trimis la Moscova, la
Tarul Alexie Mihailovici, pe Mitropolitul Moldovei, Ghedeon I, in
interese politice 4.

In 1912, d. Silviu Dragomir a publicat un studiu 5, in care, intre

altele, ne da lamuriri mai complete despre acest act politic si in deosebi
despre tratativele care au urmat pand la incheierea acordului definitiv.
D-sa a folosit colectia cu legile i conventiile fostului imperiu rusesc
(Polnoe Sobranie Zaconov, 1, Petersburg, 1830) care contine doua scrisori
ale Tarului catre Gh. Stefan (din i Apr. 1654 si 29 Iunie 1656), cloud

scrisori ale lui Gh. Stefan catre Tar (din 18 Fevr. 1654 si 15 Martie
1656), o traducere in rezumat a tratatului i textul jurdmantului delegatiei moldovenesti, toate in limba rusa. Izvoarele acestea le-am avut
pi noi la indemana.
Cuprinsul actului i corespondenta pe care o avern ne dau informatii

pretioase nerelevate pana acum in aceast privinta. Asa, din prima

scrisoare a lui Gh. Stefan catre Tar (18 Fevr. 1654) 6, vedem c Domnul
se refera la o propunere anterioara facuta de Tar prin calugarul Arsenie
Suhanov, care mergea la Sf. Munte 7, i declara totodata c acceptd

din toata inima protectia lui ca pe a unui imparat crestin.

1 Istoria poporului ronuinesc, Bucureti, 1927, III, p. 159 ; Idem, Studii fi
doc., IV, p. CCLV ; la p. 224-5 s'a reprodus privilegiul comercial dat de Tar
in ziva de 29 Iunie 1656, prin care se lgsa Moldovenilor deplin libertate da comert
in Rusia ; Idem, Istoria bisericii rolndneVi, ed. 2-a, Bucureti, 1929, I, p. 362-3.

2 Publicate in Hurmuzaki, Documente, IX, p. 217-18.

3 Vq. OP. cit., VII, p. 224-228.
4 Glzeorghe Stefan, domnul Moldovei, Bucureti, 1886, p. 122.

5 Contribigii privitoare lct yelaiile bisericii romdnesti cu Rusia in veacul al

XVII-lea, in An. Acad. Rom., Menz. Seq. Ist., s. II, t. XXXIV, p. 1092-98.
Ni se dau mici extrase din cele 10 articole ale actului .1 traducerea romneasc
a jurmntului depus de solii moldoveni la Moscova pentru deplina incredintare

a celor stabilite.
Polnoe Sobranie Zaconov, I, p. 382-383.
Arsenie Suhanov a fost unul dintre RuOi cei mai cultivati ai epocii. La
inceputul anului 1654 el mergea pentru a doua oara' la Sf. Munte ca s adune
o

www.dacoromanica.ro

TRATATUL INCHEIAT DE GHEORGHE STEFAN CU RUSII IN 1656

237

La I Aprilie acelas an Tarul raspunde Domnului moldovean eh i-a

primit scrisoarea, cd a ascultat i spusele solului, loan Grigorie, i ca e
bucuros sa-1 ajute. Ii invit s. treaca la fapte 1
Se stie insa ca in primavara anului 1654, Vasile Lupu e inchis la
Constantinopol iar Gh. tefan primeste dela Turci obisnuitul steag de
domnie. Se 'Area deci ea greutatile vor fi inlaturate i Domnul moldovean, care voia s stea bine cu toat lumea si mai ales cu Turcii, cu
Kemeny si cu Gh. Rkczy, nu se grabeste de loc s incheie actul cu
Rusii prinsi in razboiul cu Polonii.
Abia in Martie 1656, dupa ce Paisie al Ierusalimului, fost egurnen la
Galata, care se gsea atunci la Moscova 2, a legat din nou firul discutiilor,
Gh. tefan a trimis la Moscova o delegatie formata din Mitropolitul tarii,
Ghedeon 3 SI logolatul al doilea, Grigore Neaniul 4, cu insarcinarea de
a expune Tarului, prin viu grai, conditiile in care Moldova ar fi dispusa

sa accepte protectoratul rusesc.

Ambasada a plecat din Moldova dup 15 Martie 1656, ducand Tarului i o scrisoare din partea Domnului prin care dadea depline puteri
trimisilor s incheie in numele sau acordul dorit 5.
La Moscova, dupd discutii preliminarii care au durat para in Mai
carti vechi grecesti de ritual dupa care urmau sa se corecteze cartile liturgice rusesti (S. Platonov, Histoire de la Russie, Paris, 1929, P. 435)1 Polnoe Sobranie Zaconov, p. 383-384.
2 Le Quien, Oriens Christianus, Paris, 1740, III, p. 519 si S. Dragomir,
op. cit., p. 5093.
3 Ghedeon a fost la inceput chlughr la Secul. In 1653 este ales episcop la Husi.
In aceasta calitate a uns Domn pe Gh. Stefan in Aprilie 1653 i i-a cetit molifta
de domnie. Mitropolitul Varlaam, schrbit de cele ce se petreceau in jurul shu, s'a
retras dela Secul i Ghedeon 1-a inlocuit in scaunul mitropolitan. A fost omul de
incredere al noului Domn, care 1-a utilizat O'n misiuni diplomatice. A plecat
din fruntea mitropoliei in 1659, la un an duph caderea ocrotitorului sau.

4 Nu-i cunoastem origina familiei lui Grigore Neniul. Stim doar c'a ocupat
functii importante in administratia Moldovei sub V. Lupu, Gh. Stefan si urmhtorii.
Intr'un document din 1626, Iulie 3 (Gh. Ghibdnescu, Suvete1ci izvoade, XXIV,

p. 136), Neaniul e citat ca pArcalab in tinutul Chrlighturei; intr'altul gin 1630,

Noemvrie i (Ibid., II, p. 151-154) e citat ca vornic de poarta, dregatorie pe

care o tine si'n August 1648 (Id., Ispisoace i Zapise, II, p. 171-3). Abia in
actul nostru 1-am gasit prima data, trecut ca logofat al doilea. In Ianuarie 1667
(Uricariul, VIII, p. 13), semneaza tot ca vtori-logofiit. Cred c'a fost inrudit de
aproape cu Gavriil Neaniul, pe care-1 gasim trecut prin documentele dela sfh.rsitul sec. al XVII-Iea in aceeas'i dregatorie de vtori logof at (Surete p:izvoade, V.
P. 42, un doc. din 1679 si ibid., VII, p. 268, intr'un doc. din 1681) i cu toti ceilalti
Neanii inthIniti in doc. moldovenesti din acest secol.
5 Ibid., p. 384.

www.dacoromanica.ro

238

DIMITRIE G. IONESCU

1656, dupd ce s'a apelat si la Patriarhul Macarie al Antiohiei 1, s'au

fixat in scris punctele definitive asupra carora s'a convenit.
In rezumat articolele tratatului sunt urmatoarele:
r. Rusia se obliga sa respecte cinstea
i randuielile Moldovei asa cum

au fost inainte, and tara nu era supusd Turcilor, adica fara niciun
amestec in politica si administratie.
2. Gh. Stefan, Domnul Moldovei, va avea tronul pe vieat ; iar
succesorul sat trebuia sa fie ales numai dintre localnici.
_,_Tarul se obliga sa goneasca pe Turci i pe Tatari din Moldova,
sa-i restituie cetatile de pe Nistru i cele din Bugeac i s'o apere impotriva Mr.
4. Tribut sa. nu se plateasca, in schimb s se dea Tarului in fiecare
an, daruri mari.
5. Moldovenii aveau libertatea s circule in tot cuprinsul imparatiei
sa
informeze pe Tar despre cele ce se petrec la Dunare.
hi
6. Ei se obliga s lupte alaturi de armatele rusesti impotriva necredinciosilor ; cand vor fi insd surprinsi de 'Mari i luati cu sila, nu va

fi socotit ca o vina a lor.

Moldoveaii se obligd s respecte cu sfintenie acest tratat pe care-I
intaresc prin juramintele Mitropolitului i boierului subaltern.
8. Tarul se obliga sd le dea o scrisoare personala drept confirmare a
punctelor stabilite.
Inteadevar, Tarul a ratificat toate conditiile fixate si le-a recunoscut
printr'o scrisoare adresata Domnului moldovean in ziva de 29 Iunie
1656, cand a dat i privilegiul comercial de care a fost vorba mai sus,
precizandu-le inca odatd i asigurand pe Domn de bunele lui intentii 2
In aceastd scrisoare Tarul nu se opreste de a aminti Domnului moldovean
cd legaturile acestuia anterioare cu Polonii I-au suparat, dar cd acum
e dispus sa le uite.

In zilele de 7 0. 21 Iulie 1656, delegatia moldoveneasca depune

juramantul de credinta in numele Domnului si al Tarii, in biserica
U spenia din Moscova.

Din. punct de vedere politic tratatul acesta a ramas literd moarta.

Singura conditie, care trebuia realizatd imediat si in care sta tot interesul lui Gh. Stefan, era aceea privitoare la apdrarea Moldovei impotriva

Turcilor si Tharilor, cum 0 restituirea cetatilor de pe Nistru si din

1 Basile Radu, Voyage dit Patriarche Macaire d'Antioche, in Patrologia
orientalis, XXII (1930), Paris, p. 9.
2 Polnoe Sobranie Zaconov, p. 387-8. Tarul folosise acelas procedeu de a
confirma printr'o scrisoare i tratatul incheiat cu Bogdan Hmelnicki, in 1654.
W. Stepankowski, 1654. Trait de Prdiaslav, Lausanne, 1916, p. 25-36.

www.dacoromanica.ro

THATATUD INCHEIAT DE GHEORGHE $TEFAN CU RUII IN 1656

239

Bugeac, dar pe care Tarul, desi o primise fagaduind totul, nu s'a aratat
in stare s'o indeplineasca.
In 1658, luna lui Martie in 13 zile, dup ce ajutase fare: niciun interes
expeditia lui Ralthczy al II-lea in Po Ionia, unde a suferit o grozava

infrangere din partea Tatarilor, Gh. Stefan a fost inlaturat de Turci

de pe tronul Moldovei i inlocuit cu Gheorghe Ghica al II-lea.
Domnul detronat s'a dus prin Ardeal, a alergat prin Rusia pand.
la Moscova si a colindat prin intreaga Germanie dup ajutoare dar nu a
reusit sa capete cleat vagi promisiuni. i pana la moartea sa in Stettin,

unde-si trise printre straini cei din urma ani ai vietii, s'a plans de
purtarea Tarului pravoslavnic.
Neavand la indemana originalul acestui act politic nu putem vorbi
aproape nimic despre forma sa extericara. Din fotografiile pe care le
avem se poate deduce numai c originalul este scris pe o singura pagina
de mare format, avand textul impartit pe trei coloane.
Scrisul e cursiva greaca obisnuita.
In ce priveste dispozitia continutului, ea e urmatoarea :
La inceput se and semnul crucii, invocatia simbolica, care se repet
in aceiasi forma inaintea fiecarui paragraf nou.
Dup aceasta incepe preambulul format din trei paragrafe, numerotate a-y, in care se specifica: numele i titlul Domnului roman, numele
plenipotentiarilor sai cu aratarea calitatii fiecaruia, numele Tarului di
titlurile sale, data preliminariilor i obiectul misiunii solli moldoveni
sunt imputernicili de Domn sd inchine Moldova in numele sdu i sd accepte

protectia Tarului.
Urmeaz enuntarea cuprinsului, apoi yin clauzele conventiei, numerotate a-I.
Ultimul articol, al ro-lea, cuprinde cererea delegatiei moldovenesti de a i se ingadui zugravirea catorva icoane pentru ornamentarea

ctitoriei lui Gh. Stefan (M-tirea Casin), care n'are nicio legatura cu
restul.

Actul este semnat de Mitropolitul ambasador si de insotitorul sdu,

care adauga c el a scris, cu mana lui proprie ; e intarit cu pecetea Mitro-

poliei Moldovei, cn sigiliul logofatului, cu semnatura Patriarhului

Macarie al Antiohiei, in 1. araba, care adauga in post-scriptum di
marturia lui Paisie al Ierusalimului. Urmeaza apoi data, fail indicatia
locului unde a fost confectionat i pecetea Patriarhiei din Antiohia.
Din partea Rusilor nu semneaza nimeni. Tarul ratified insa tratatul
acesta 9i-1 accepta formal printr'o scrisoare pe care plenipotentiarii
moldoveni o duc Domnului bor.

www.dacoromanica.ro

240

DIMITRIE G. IONESCU

Limba textului nostru este greaca vulgara din sec. al XVII-lea,

vorbit mai ales la Constantinopol. De ce s'a intrebuintat greaca nu e
un mister. In secolul acesta, neogreaca era cunoscuta in intregul rsdrit
european si se intrebuinta curent in cancelariile bisericesti, civile, precum si in relatiile diplomatice. La Moscova se aflau atUnci doi patriarhi greci: Paisie al Ierusalimului i Macarie al Antiohiei. Cel dintai
condusese chiar tratativele pada la incheierea actului pe care urrnau
sa.-1 intareasca prin semnaturile lor. Ei nu cunosteau 1. rusa, necunoscuta

probabil nici delegatiei moldovenesti, i deci nu puteau garanta un

act al cdrui cuprins k-ar fi ramas necunoscut.
Vocabularul este destul de sarac. Se gsesc multe cuvinte gresit
intrebuintate, care nu exprim clar ideile pe care a voit sa le fixeze in
scris. Forma cuvintelor prezinta foarte multe particularithti ; cele mai
multe din aceste cuvinte sunt scriSe la intamplare : de ex.: inuoxoi
pentru YiruOl, rtnoteg pentru rino.re, duaN pentru paCI, Cenotojvn
pentru Cenotteiva, wt,u?) pentru xcipec, etc., etc. In genere aproape

toate conjunctivele sunt scrise gresit

diftongul din terininatia

persoanei a III-a singular, dela prezintele indicativ, este redat _prin

casi nominativul plural al neutrelor.
Sintaxa este destul de simpla f dra ins ca stilul s astige prin
aceasta in claritate. Repetirile abuncla i adjectivele pompoase fac stilul
pe alocurea bombastic.
Totul dovedeste ca cel care a redactat actul cunostea foarte aproximativ 1. greaca.
Dam actul in facsimile iar mai jos textul grecesc cetit de noi i tradus.

Se stie ca principiul adoptat in genere pentru editarea textelor

diplomatice const in a reproduce exact continutul manuscrisului asa
cum a iesit din mama autorului, cu greseli1e ortografice, gramaticale ti
cu abreviatiuni. DaLai textul e de neinteles se da o prelucrare in care se
corijeazd numai aceste greseli.
Ar fi trebuit deei i noi sa.-1 editam dup acest principiu. S'a ridicat
insa o dificultate : :in cazul nostru greselile ortografice i gramaticale,
cu toate c misuna in text, nu-1 fac neinteles, i atunci, pentru a nu-I
incarca cu o prelucrare, am preferat sa indreptam greselile de punctuatie
ei sa lsam intacte pe cele gramaticale, sa intregim in mod tacit
prescurtdrile de tot felul, fie abreviatiuni, fie indicate prin litere
aruncate deasupra, lard sa le notdm cu diferite semne fiindca sunt
din cele obisnuite. Am despartit cuvintele pe care autorul incult le-a

1 Pentru acest e initial ca fenomen fonetic vezi N. Iorga, Le grec dans les pays
voumains, in An. Acad. Rom, Mem. Seg. Ist., (Bulletin), t. XI, p. 4.

www.dacoromanica.ro

Tratatul

Chcorghc .5tetau cu Ruuf (7656)

www.dacoromanica.ro

TRATATUD INCTIFIAT DE GlIFORGHE 5TEFAN CU FFSII IN 1656

241

impreunat fr nicio noim si am unit pdrtile desp5stite ale aceluiasi

cuvnt. I-am dat un titlu si am transcris cu majuscule numele proprii.
ACTUL DE INCHINA RE
a) 7' 'Ilma,navyyeAlatg, 6:no6 inapdvyxi).ev 6 exACtillnednarOg (17319i1nlig F EthQ-

ybo; Ethpav, Pobflvrag mciorjc MoASoPaztag, Tay namedn-a-rov toireomoAtrnv

7?.z),12 F eddio xal rav dentegov lo','onV
El?nidel,01) N 6401)2, 612 vd OVVTlY.0 UV

ix azdparog Div Edo-Oiazarov aa atirwedrogav i9aat2thv Illooxo,84tag ;sal

7-rdalig

1tsyd177; ?sal pexgg xal dg3teng

' P coulag,xlityvy xtigtov ' A14Loy M'exa27-

loPtrO, ini hoe;

ce0 iv pm /KT-

. Misiunea cu care a insaircinat prea

tefan,
Voevod a toat5. Ora Moldovei, pe prea
sfintitul Mitropolit, chir Ghedeon, 2i pe

stralucitul Domn, Gheorghe

Logoatul al doilea, Grigorie Neaniul,

ca s vorbeasa, prin viu grai credinciosului i atotstApanitorului Tar al
Moscovei si al intrgei Rusii Mari, Mici
si Albe, Domnul Alexe Mihailovici, in
anul 7164 (1656), luna Martie, 16.

TIOV tc'.

13) t '0 ant4ivri7; pag, FeWeybo;

Ericpav Oobi3dvnag, pi Taanvil ;sal '67r6xex4pvri xaQdia el; rip peydAnv GOV

2. Domnul nostru, Gheorghe tefan

Voevod, cu inima plecat i smeritd
ctre Maria Ta, ne-a trimis pe noi la

PaatAdav, mac iamiat-d).ev ipdg el;

sfnta i marea Ta imparatie ca sa

nv dytav xal peyasiv aov flaatAdav,

bed vd 0.tvopev ncrOg woyevag drolivi
meoaxnv6vrag pi x2cri7 ;sal ioa(prij pe-

pleam grumajii nostri inchinndu-ne

cu plecaciune i metanii /An la pamnt la cinstitele i sfintele picioare

el; -tong uptovg xal dytov;

ale sfintei Tale imparatii ; noi, delegatia,

.1-1.66a; Tng dytag coy flaatAdag' sic rOv

s ne plecdm i s ne mchinam in locul

Tdvocav

2-6.7rov ton a1) 8svr6; pa; ipeig dvnitn-

Domnului nostru la sfnta i marea

Trov pa x2IvoyEv xal vd 7reoaxiiv4acopev

Ta impArtie. Donmul nostru, impreunA

TtV dylav ;sal peyd4v Gov PaacAdav.

cu toti supusii si ci locuiesc in

acea Ora a Moldovei se pleac si se

'0 a/3/9ivrn; flag pi Gov; n02); 6o751.ov;

Gov, liaot xatacxonv d; Zxeivov Toy -1.6Nov -rn; illadoNaxiag, pi 1-co4v 7E67,ov
;.cal dycimqv xit.vovv xal neoaxvvaiiv P-

inchin6 cu mult dorintA j iubire la

treptele sfintelor picioare ale imparatiei Tale.

moxdrom9sv toil) Trylon, 757107E0610w raw

dylow .7ro6div Ti7g yvyciArig aov 13aatAdag.

y ) 74 TOv i1ne;ip 67c0n, garsoleg i

yd2,7 coo Baco2da, 6ed

la-

157-c6x2Fa77g xai

non ani9erz-6; pag ;Tag

rip Ttplav xai dyiav 71o6lav Trig psydAnc coy fiaat2dag, 6 an79.img pa;
agoax-enniarig

dvat, ang.sx.TO; /tend peydAng xaodg i4z

liAng 7pvp7; ;sal xciebiag
ai inino1917

pi Nip noy rt)v xaediav p nooaxnvilan;

xai p manv 7r68ov meOg rip psyd1.27v
aov 13aatAdav. 114v, sta vd dpEarvv :retznxiixAcopin xal mdpeaypivn dmO 11hug nab; peenaig ein6 roVg daq3eig, d7r6

3. Solid pe care 1-a trimis Maria Ta

pentru supunerea i inchinarea Domnului nostru la cinstitii i sfintii pasi
ai M'ariei Tale, Domnul nostru 1-a pri-

ma cu mare bucurie, din tot sufletul

si din toata inima lui i doreste cu
poft arzatoare, din tot cugetul sau,
supunerea ctre marea Ta imparatie.
Dar, fiindcal suntem inconjurati
inchisi din toate partile de p6gani, de
Turd i Tatari si de toti necredinciosii,
nu putem cum s'ai afaitam aceasta in

www.dacoromanica.ro

DIP.UTRIE G. IONESCU

242

rok Ta6gssovg mai Tardeovg xai dnO

iiRovg cinicrovg, Ogv elyagev nciig

vet

sEtx()O15yev sic rO cpaveedv, Ocari liv ci-

neixaCav 6 Toliexot ;sal ol Tardeot Ota

TO ltx0 gag neocodniticriv rip nek

ix2a1 neandrip xal geyciAlp coo
fiaat:telav g4re 6 p) Sev ilsAsv dno-

public, pentruca daca ar fi aflat Tarcii i Tatarii de inchinarea noastra la

prea stralucita i marea Ta imparatie
nici parnantul n'ar mai fi ramas intreg
in acel loc i toatal tara ar fi ruinat-o
cu desavarsire.

glivi7 yeeii ei ixeivov rem rOnov xcd

62o rO d6eAcdu navranact cnivrelgua TO

PeAav

aaa,

t Ta Orrijgara rof, ath9.evrOg Aug ;toll

Punctele Domnului nostru si ale Tarii

Toi) AAarriov gag amoCov, rd &rota

intregi pe care le cer dela credinciosul

tjrativ dne, Teri, efvefliorarov ;sal cuiroxeciroeav flahiav OsOgEvot mai naeaxa-

ii singurstapanitorul Tar cei care au

nevoie rugandu-se.

Acrovrec.

a) t R rci.;a1g

i6txcl1g gag xai rO15

firiAaertov [tag vie pip Parp8ofiv, gOvov

xaOnic anaav mai, i7VoAtrsoz9l7xav sic
exeivoy -coy xOagov oi dAAot nacuoi az315evreies; 20fi TOTCOU /Lag, iXervot, 0.11176

Sth, tTOV sic rip /5norayii mai sic rip

govatctv ri 13aaasiag

1161, TCYVQ%61),

Opoiog sic ixsivov rOv T157COV xai Sig 1-

xsivrp rip rc4"rp va ccuwv xal va noAtrevi9o.i3gsv xal igeig gaVi ye O2o gag
rO 1471201cm "Ogcog xai oi perenetra cd)-

6'evrciSeg, Onof) nrov sic rip lovoiav

;sal sic rip -einorayip TrE. flaatAsiac rCov
Tovgxeov, xa,54thg ifgaursv xai
eivxcdel xcti intjeav ol Taoexot gaxciee
xaecir4"71

;sal dnO ixeivovg rag neiv

Tog ,loyov gag ;cal and ron Adyov gag

I. Randuielile noastre si ale trii

noastre sa. nu se strice ; ci, precum au

trait i s'au condus in aceasta. lame

ceilali Domni vechi ai tarii noastre,
acei care nu erau in inchinarea si sub
carrnuirea imparatiei Turcilor, in felul
acela si in aceeasi randuiala sal vietuim
si sd ne conducem i noi impreuna cu
toata Ora noastral.
Ca, desi Domnii de mai tarziu au
fost subt carmuirea i in inchinarea
imparatiei Turcilor precum suntem si
noi, i cu toate c Turcii au luat chiar
tribut dela aceia dinaintea noastra ft
dela noi 0 din tara, cinstea Domniei
insa i randuiala trii cu nimic n'au

stricat.

;ad ciao rot) Paden, cipii rip ugh rijc

cdn9svr1ag xai rip rcirp, TO23 T(3,TOV St-

aong Sav ixciAacale.

)9) t 11 ciTevrta va cv1 dilgerat

nal 5noreg 1-637 seal yivn 6 nedg 1C93-

II. Domnia sal nu se schimbe, ci

ori de cate ori se intampla 0 are loc

qt01) E2(6441411671g iou eicpevrOg dvO hofi.

plecarea din aceasta lume a Domnului

Toy rem xOcrgov, xa&ag stvat re, xeiog

&rig ri7g drOvonivng qniascog, vci elvat
xAneovOpog cinOrew rOnov, 2(a8cbg irov
anO Civan9.0) ;sal doffig rd$rig ;sal am,48Eta Tor, tOrrov, d1zIj dTgvrrig th,aS 2(al-

nostru catre Dumnezeu, precum este

datoria intregii fifi omenesti, urmasul

ciar(1 a'1Aoy Ivo; dravthnon, va gip yr'perat.

sa fie din Vara, cum a fost dela inceput

randuiala i obiceiul tarii, i sa nu se
pima Donn strein i dinteun alt neam
de oatneni.

1 S'a scris mai intai mai rtgO, pe unna, fard sa se steargal sau sa se schimbe

hartia, s'a tras mai gros va go.

www.dacoromanica.ro

TRATATUL INCHEIAT DE GHEORGHE TEFAN CU RU$II IN 1656

y) f H Tcpijxal 4 Td$97 x, dTevriag

set pip xaAdari, zaOcbg (Sly 71rov xa2aattivri 11,4Te et7C6 toirg

dasfisig, dad pl

:-Tet2taadTsw evast 2 xal et3(5oxia Trig peyciAljg aov flacuAstag va that arspe(o-

lam xai Svvapcoggvn eig Tip neotleav

xal reip xcli dati rip peyciAnv

Tt/Alv

243

III. Cinstea i randuiala Domniei sa

nu se strice, precum n'au lost stricate
nici de pagani, ci cu mai multa mila
bundvointa dela Maria Ta, Domnia
s fie confirmata j infanta in cinstea
randuiala de mai inainte si de Maria
Ta.

aov #aatAsiav.

(5) f Kootog 6 esOg vd 5capjari &ova/Inv Tijg psyciAsig xai xtriarcung aov
13aaas1ag d2rcivco sl Toiig dasi3eig xai

IV. Domnul Dumnezeu sa claruiasea

putere marii i puternicei Tale imparatii
peste pagani i peste toate popoarele

sig TO ativ000v To13 lomat; gag rrcov.

necredincioase. Noi, impreuna cu toti

Cali locuiesc in acea Ora, mai rugam
pe Maria Ta pentru cateva cetati care
sunt la hotarul tarii noastre i pe care
le tin acum paganii subt carmuirea lor.

Ta &tact rd xearoi3v rebea oi daefisig

Cetatile acelea sa ne miluesti Maria

sic xiv i$ovaiav rovg. 'Exsivat-et xciaren

vet ,udg Tel Raying ij datAsia coy rd
slval
Acv Eig To a'ovoQov Tau TOnov
gag xai sic rijv lovoiav ,uag, xsta.Mg
ijrov ciNO livcoz9ev ;sal dezfj; sig Tak
aethriv na2cuok aOsvxdOeg, Treiv xci

Ta ca s fie iarasi in hotarul tarii

sic (5Aa rd eiTuara Myr). Hkiv oraoaxaAcnipsv ipsig rip psysiA7 aov flacuAstav
wi 5Aovg Tok oixavrag sic TOv TOTrov

lrofirov Old xdma xdaren,

67rofi ?Troy

TraQovv oi Taopeot xai vd that pi OiAnita ri7g peydAng aov flaaasiag vd

flci-

Aopev dv0e6Trovg To5 rdnov gag sic

ixelva rd xciaren, xalAcbg irov xai Op7reorTirsea xai vd gzopev 6Quipew xai

noastre si in stdpanirea noastra precum

au fost dintru inceput la Domnii vechi,
inainte de a le fi luat Turcii, i s fie cu
porunca Mariei Tale sa punem oameni
din tara noastra In acele cetati precum
au fost si mai inainte i s avem ordin

poruncl. dela Maria Ta, ca. putere

avem, s luam cetatile acelea din mainile Tureilor i Tatarilor.

19.a2ipa dTrO rip psydAiiv Gov 13aat2siav

art exopsv otivapcv vd adeopev &siva

Tic xdaren d7r6 rag xsioag xiv 'Ayaonva3v.

E) f Tip repijv Tijg psydAng aov fluaasiag oa sipeaOsv netharcug vd rip

xdpvopsv pl xaviaxtov eiov xai Tros-

torati a o rasplati precum se cuvine, cu

notipsvov Oilovg roi)g yedvovg geog sic roiyg

pana in veci ; dar tribut din tara noastra

atiOvag, TO), xclOs yevov pia Toed dpii

zaedr'sj Cure) TO flii2a1rc !Lag ;sal Cu-6

si dela noi s nu iei cum ne-au luat

-sof) AOyov mac vd prjv pag aderig xaOcbg pdg e'7rsevav oi dael3sig, &Ors al
dicoaav KI3Enog 6 Os Og ;sal slam yeyag i3aat2sk aasfilorarog xat dnOOoo xai vd xopsv 5vevacv ;sal dvaTv.
yip sig Tip psydArp cov 13aatAstav, ol
larcoyoi xai 6a52ot coy.
2

V. [Protectia] Mariei Tale sa fim inda-

daruri mari, odata pe an, in toti anii

paganii, pentruca pe Tine Te-a invrednicit Domnul Dumnezeu si esti imparat
mare, credincios i pravoslavnic, ca sa
avem i noi, saracii i supusii tai, liniste
pi

odihnd in marea Ta imparatie.

Citeste si,a1/3stav.

www.dacoromanica.ro

DINLITRI

244
g)

vocal)

Mi yovvxAtrYv mai Mayouli peTdmai pi ma0aedv xai ?52TomemAcpg-

G. IONESZIJ

VI. Cu plecaciune i metanie pana

la pamant, cu inima curata, supusa

mv mai aeorveoptipgvtiv mae6lav mai pi

smerita, cu mare dorinfa

piyca 7r600tt mai E1')Ad8stay ntorlaVI.Xip,

7raeamaAm3pev mai /Leta Ovmeitow iceoa-

crestineasca ne rugam i cu lacrami in

ochi cadem la prea strdlucitele i sfintele

rct-tropev sic To6g 6clalcrecordrovg mai

ciyiovg n66ag tfic ciyiag aov flaotAsiag
vet elvca i2e4paw mai e6a7c2ay7vog eig
To6 A6yov pag mai eig 5Aovg Toitg 6o6-

trepte ale sfintei Tale imparafii ca sa

fie milostiva i induratoare pentru noi

Aovg crov Twig marotmoVvTag el; iTo&tov

TOv Toycott, 6001 ifielaxottECIgEV ?Lai ;eaTOI,X0titlEV dvdpectov sig ToVg dasPeig,
%al OTexotHITE Eig 5Aaw rciz, maceOv d-

locuim intre pagani Turci I Tatari,

carora, desi stau tot timpul asupra noas-

vulva) [tag oi Ta6exot mai oi T aTdeot

mai ip7UaTocr6vy sic gmsbovg 6itt 'ezopsv. "0 pcog ylvcoame, PaatAeft nokiizeovqpirs, rat, mat9.Cog pdg 62zovvrac
reL pavrcita dnO imeiva Tet piey, 13a6Aerat vd stal3a2tmin 6 zcivyg pi 6112V
Tip Otivaptv z6iv TurCi,OLOV, v miyabovv
did fio44Elav rciiv AEZthr 'ExEiVot i'yovv
66vc4ip,13a0125-6 7ro2tizeovcpgve, vd tedg
ozci,00vP mai ipckg civdpeadv Tovg, vd pa;

evlavie

pentru tori supuii Tali care locuiesc in

aceasta fara, cati ne gasim acolo

si

tra nu le suntem credinciosi. Dar sa tii

Imparate indelung inzilit, ca, dupa cum
ne sosesc vesti din acele pliri, Hanul

ar vroi sa se ridice cu toata puterea

Tdtarilor ca sa vina in ajutorul Polonilor !

Imparate indelung inzilit, aceia

au putere mare sli ne ia i pe noi in

mijlocul lor i s ne dnc in razboi
impotriva Mariei Tale, si noi neputand
sa rezistam in contra lor, de nevoie se
va intampla dupa ordinul i porunca
bor. Ca, dad. noi am voi sa le rezistam

sa ne impotrivira lor, ei au putere

nayivattv ivavTiov sig TO crapiec Tfig flaatAciu; aov, xcii ucic, FP) gy0Vrag va

si

rm); thromett9Tnipeu ivan(ov Toyc, i$

cat s nu mai ramanli nimic aci decat

ascipers a9iAti ym math TO), 26yov Tovg

xai xard tO Ogibmai. tovg. Orc, ?iv t9s27)0opeit va toVg cinomet8o6pev ivav-

numai pamantul; pentru aceasta ne

vd arat9o13)tev gvavtiop rovg,

(1'6TO/ gym)), 6tivag1)v vet gag xatanatijcoin, mai Vet pdg amAaPicrovv, &to vd

Maria Ta cal inima noastra este curata,

supusa i plecata sub puternica
sfanta dreapta a Mariei Tale.

TIM) 1Cai

sa ne zdrobeasca i s ne duca in sclavie

rugam i cadem la sfanta i marea Ta

imparafie ca s avem crezamant la

levy Tcvdg ?deb tiovaza TO ziatia. ;sal

el; ccOT6T) de6pe8d mai naeaxaAaiipsv

rv dyiar aov mai peydAyv PaatAelav

el; TO ,tteyci4 mae6ia
pag eivac mai9aeij, 757comexvy mai
7reogxiimice'v1) el; Tip mearacciv mai ciyiav be,/cir tijc ptcyciAtig coy flaatAciag.
Va 00,12EV ialTIOTWatiV?)
Ativ coy flaacAetav, Ort

2-ccbg

C) t K6etog 6 OeOg vd Oweljay

yaw, fig ,ueyciAlic Gov Pacrasiag mai
aTvzet'av mai vi`myv sig toOg 4;-Ovai3g
Gov mai vci iboxiittev mai imeivyv Tip 4ma19.63; lytittpcsv Tiro Aezthv 1 mai

VII. Domnul Dumnezeu sa claruiasca

santate Mariei Tale, prosperitate

biruinta impotriva dusmanilor ti i
sa vedem i noi ziva aceia precum s'a
intamplat Polonilor 0 in celelalte parti

1 Aluzie la razboaiele Tarului prin care izbutise sa goneasci pe Turci din

Polonia.

www.dacoromanica.ro

TRATATUL INCHEIAT DE GHEORGHE 5TEFAN CU RUII IN 1656

Eig

'62Aa pipet TO Opoicog. ;cal

OnOTE;

79iilovv xv4act-cd oreare6pata rfig piytarng ado flaot2ciag xardadvco riov d-

245

la fel; i, cand armatele Mariei Tale

vor porni impotriva paganilor noi s

fim pregatiti si obligati sa iesim cu

aa#6v, xai ipilg eipial5ev gupot mai

toti locuitorii rii impreunii cu anna-

natio-rat; pi 6Aovg Tol)g iyxatoixovg

TO13 revrovg vd mpivopev Opal; pi ta

tele Mariei Tale in contra paganilor.

or,oarEzipara tij; peytotng Gov Paw Wag

xarcurdvco i6v doefldiv.

n) t cd rafra id OF4para, (57rof,

trol3pcv dad rip peyiavp eon 13acahiav, neoanbrropev xai 6e6ptha gend
6axe'ocov, ?iv 6Ext9.sig 4 peyiarn aov flam2iia rip &gnaw xai ixeolav ijpeov 7-Co

6o62op eon 6td raig dvdyxaig gag xai

Old Td -/Trijiictrd gag, vd tidg aeljaiig
4 13aanAcia aov pi zoky613ovAov ri7g pe-

yidolg aov flaat2ciag vd exopiv Old namoetav iig rat; iroA2aig pa; 62-tipatg

VIII. Pentru aceste puncte pe care

le cerem dela Maria Ta, cddem 11 cu
lacrami in ochi ne rugam ; iar daca
Maria Ta primeste rugarea i poftirea
noastra, a supusilor si, sa ne ddruiasca

pentru nevoile noastre i pentru punctele acestea un hrisov pe care sa-1

avem mangaiere in multele noastre
nevoi i apasdri, i drept incredintare
pentru toate punctele acestea.

xai dvdyxat; xal thrdvo gig 5Aa rd N-

t4para aird (5,e, ey.roaoyn.

0) t Ham 07z-altev d.ni) xiv peyi-

IX. Mai cerem dela Maria Ta o seri-

(nip Gov PaatAiiav ivayQdppa vrOpneo

iRaval 6td rue.); dvOethnovg pag, vd it,
xopev vd dri2vopev 7rdllrorE dr4thil01);
Eig TO i9aw2eiav oov pi yecippa pa;
;cal pi parrdra dir6 rd pied, iroi5ra,

soare binevoitoare pentru oanaenii nostri

ca sa-i putem trirnite intotdeauna la
Maria Ta cu vesti i scrisori din /Ai-tile
acestea ; j oameni de-ai nostri se.' nu

lipseascal niciodata dela Maria Ta.

ruP 2817covv 7COng din vv pcyloniv

aov fiaaildav i6tx4 pa; dvOecomot.
vd

X. Domnul nostru mai cere dela

t) f 'AAA6 ndAtv Opd d7u3 rip peytonly Goo flaot2eiav 6 dcrivrqg flag, /le-

Maria Ta sa zugravim aci cateva icoane

Qusaig dytatg oix6valg vd Tudaopev ea65

sfinte pentru o manastire pe care o

6id Hua povao-rijr2i 67r06 xriet raiea 4

zideste acum Domnia Sa.

dyouria TOO.

(Pecetea Arhivelor fostului Minister de externe din Moscova)

GHEDEON, ARHIEPISCOP SI MITROPOLIT SUCAVSKIT I
VASAI ZEMLEA MOLDAVSKOI.
In locul Mdriei Sale Domnului nostru Io Gheorghie Stelan Voevod
si in locul arhiereilor si a boiarilor si a toatd tam Moldovei sdngur am
scris cum sdntem plecat suptu talpele Impdrdliei Sale in yeaci.
AZ GRIGORIE NEANIUL, VTORII LOGOFAT, am scris precum
au lost invdfdtura Mdriei Sale Domnu nostrului Gheorghe Stelan Voevod,

cu mdna mea am scris.

1 Cuvantul rus: ,a,o6poi3Ormehni.
8

www.dacoromanica.ro

DIMITRIE G. IONESCU

246

(Pecetea Mitropoliei Moldovei cu icoana Sf. Gheorghe in mijloc

avand urmatoarea legenda:
n NAT CM'S riwprit ai mirrpononti i
alaturi,
sigiliul
logofatului
cu initialele lui).
C8,14HCISOi ;
MACARIOS, din mila lui Dumnezeu, Patriarh al Antiohiei i al
intregului rdsdrit (in I. araba).
5i

t `S2g xaNg yeci99?) Xa

pagtvgei

ciSse0; xai adetroverig pay mire paxdgw[c li]razog1 zarggigyng IegoaoAi,pao x

Hatalog TO Opotog paerveth

nal yth r6 nog 663, Mee dOersiat 6

Exbpavog fioeflOvbag tle 6Anv Toy Tip
T-Meav ci7u3 rv zizanoilv Tog flaat2Zog,
nal sic 'irozirco ot(50) ps tijv iinoyeaq*

pov ra) oTaQao yecippm, nal h ph, ciOnljase ixonisv rthv ciTaiewpevan,, xai
ciamthenrov, nal atirthv xal asp TOV

Precum scrie rj adevereste fratele si

coliturghisitorul meu, prea fericitul Patriarh al Ierusalimului, chir Paisie, asemenea adeveresc i eu Ca Stefan Voda

nu va iej cu toata tara lui din supunerea Tarului i pentru aceasta dau
scrisoarea de fata cu iscalitura mea;
iar daca va iei ii vom socoti pe el si
toata tara lui afurisit si de neiertat.
In anal mntuirii 1656, indictionul
9, luna Mai, in 7.

riv TOg ay.

'Es het owznel3q) 1656, lyStxraavoc
Ogg, pato; ./7.

Pecetea lui Macarie al Antiohiei cu urmdtoarea legenda:

Maxcietog, LIZcp Osoi5, noiretetenc Avuoxetag.
DIMITRIE G. IONESCU

Buzau

RESUM
L'auteur a trouve dans les papiers de feu Ion Bogdan, deposes
actuellement a l'Acadmie Roumaine, les photographies d'un docummerit inedit datant de 1656. Ii s'agit ici du protectorat de la Russie
sur la Moldavie, qui fut accepte par le prince moldave Georges Stephan, d'apres les suggestions du Tzar, Alexis Mihailovitz, qui se reclamait alors, pour la premiere fois, du titre de protecteur des peuples
Paragraful accesta este scris in intregime dupa dictare si de o alta mana,
probabil secretarul lui Macarie al Antiohiei. Pe langa alte greseli aci avem
una de proportii mai mari. Sigur ca i s'a dictat: ai avAlscroverig pov paxagaorarog ;rare/dam;
etc., dar copistul, distrat i incurcat de asemanarea
cu numele stapanului sau, a comis gresala de mai sus si intreaga cacograf:e a
acestui text macaronic.

www.dacoromanica.ro

TRATATUL INCHEIAT DE GHEORGHE I'EFAN CU R13.5II IN 1656

247

chretiens des Balkans. Mais, quand le danger vint, le Tzar ne donna

aucun appui a la Moldavie. Deux ans apres, Georges Stephan fut detrn par les Turcs.
L'acte en question est en grec vulgaire aI ec beaucoup de fautes
de grammaire et d'orthographe.
Tout en conservant scrupuleusement la figure mme de l'original
avec toutes ses difformites et surcharges parasites, l'auteur a corrige
l'orthographe des nomes propres et la ponctuation. En marge de la
transcription il a ajoute la traduction en roumain.

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTII LA ISTORIA ROMANILOR

IN TIMPUL RAZBOIULUI CRIMEII
UN MANUSCRIS INEDIT
Spre sfarsitul anului trecut pe cand cantam la Lww in biblioteca
Ossolineum documente in legatur cu o lucrare cu totul din alta epoca
decat sec. al XIX-Iea, custodele acestei biblioteci, d. Dr. Kazimierz
Tyszkowski, docent la Universitatea din Lww, caruia i pe aceastd

cale Ii aduc calduroasele mele multumiri, mi-a semnalat existenta

unei copii dupa un manuscris al lui Mihai Czajkowski, ramasa pand
azi inedita si care imbratiseaza epoca dela 1854-1855. Titlul manuscrisului e Michal Czajkowski (Sadyk-Pasza), Kampania nad Dunajem
i w Multanach w czasie Krymskiej Wojny 1854-1855 1

Stirile anterioare anului 1854 sunt foarte putine i desigur cd au

fost pomenite de autor pentru a inlesni intelegerea evenimentelor din

1854-55. Inca pe cand era la Paris Czajkowski s'a imprietenit cu

cei mai de seama boieri din Moldova si Muntenia, facandu-le bune
servicii pe langa Guizot, Thiers i in ziaristica francez. Odata cu venirea in Turcia 2 aceste relatiuni au fost sporite, Czajkovski sprijinind
pe Romani pe langa Poarta i pe langa reprezentantii statelor apusene.
El era in relatii prietenesti i cu Domnii din cele doua Principate 3.
Enumerand agentii pe care-i avea in diferite taxi, Czajkowski citeaza
in Bucuresti pe Jan Ludwik Garaszanin, functionar al consulatului
francez din Principate 4.
Odata cu inceperea rdzboiului cu Rusia, Mihai Czajkowski, cunoscut sub numele de Mehemed Sadyk Pasa, a fost numit comandant sef al Cazacilor turcesti din Rumelia si Anatolia .
1 Manuscripta instituti ossoliniani, No. 5902/111.
2 Aceasta a avut loc in primdvara anului 184 ; vezi St. Lukasik, Relatiunile
Czajkowski-Sadyk Paya cu Romdnii, in Rev. 1st. Rom., II (1932), p. 240.

3 Ms. 3902/111, fol. 13-14.

4 Ibid., fol. 16 ; Lukasik, in op cit., ne d numele a altor doi agenti, Budzyliski
ii Treter, P. 244.
5 Ibid., fol. 20.

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTII LA ISTORIA RO1NIANILOR

249

Dupa. alungarea Turcilor din Dobrogea, au venit la Sumla cateva

sute de emigranti Moldoveni i Munteni (pareset emigrantw Wolocow i RumunOw) printre care se aflau: generalul Tell, Nicolae Golescu

Eliade. Omer Pasa voia s alcatuiasca din acestia o legiune romaneasca. Ambitiosul Croat (e vorba de Omer Pasa) incurajat de lucrarea d-lui Eliade asupra Romaniei, in care neamul lui e aratat ca de
origine romaneasca, sustinand c Latacz, numele de familie al lui
Omer Pasa, este conruperea latinescului Latus, intr'atata a placut lui
Omer Pasa incat s'a i gandit la o domnie asupra Romanilor si a luat
ai

sub o protectie speciala pe Romani 1..

Daca Omer Pasa numai se gandea la domnie, vedem c Czajkowski

credea foarte ward realizarea acestui gand. Daca el (Omer Pasa)

ar fi avut atata curaj, scrie Czajkowski, cata ambitie avea, ar fi putut
cu usurinta s ramae principe mostenitor al Romaniei 2.
In urrila, Romanii s'au organizat militareste, dupa cum facuserd
Polonii in Constantinopol. Nemultumiti de intrigi, unii dintre Romani au trecut in corpul Cazacilor, ajungand foarte buni soldati, subofiteri i ofiteri. Intre acestia erau: principele Grigore Sturdza, mai
tarziu general de divizie sub numele de Muhlis Pasa, ofiter de o insemnata capacitate si cultura i Dumitru Kretulescu, major aghiotant
la Cazaci, unul din cei mai buni ofiteri ai armatei romane si multi altii
care apartineau celor mai bune familii boieresti, care azi ocupa grade

inalte in armata romana. Cu ajutorul lor aveam vesti cat mai bune
si mai amanuntite din Basarabia . Nici planurile de razboi ale Rusilor
n'au ramas secrete Turcilor caci un mare demnitar roman in stranse
legaturi cu cartierul principelui Gorczakow , le comunica acestora 3.

Despre maiorul Dumitru Kretulescu ne spune Czajkowski ca a

luat parte la luptele cu Rusii la Slobozia 4.
Planurile Rusilor care se retrageau din Principate erau aduse la
cunostinta lui Czajkowski nu numai de Evreii din care acesta avea
cati-va in serviciul san, si de Cazacii dobrogeni, dar chiar si de Romani 5.

Stim ea din cauza atitudinii Rusilor, Domnii din Principate au

fost siliti s plece. Cu toate ea Divanul ad-hoc a sfatuit pe tirbei s
ramae, acesta la 17/29 Octomvrie pardsea tara retragandu-se la Viena 6.
1 Ms. 5902/III, fol. 42.

2 Ibid., fol. 248-249..

3 Ms., 5902/111, fol. 42.
4 Ibid., fol. 81.
5 Ibid., fol. 79.
6 N. Iorga, Vicqa i domnia lui Barbu Dimitrie iirbei domn al Terii RomdneVi (1849-1856), Valenii-de-Munte, 1910, p. 155-157.

www.dacoromanica.ro

250

GH. DUZINCHEVICI

Din acest moment stirile pe care ni le d Czajkowski sunt foarte interesante ; pacat c nu sunt precizate in timp.

Inainte de a intra Czajkowski in Bucuresti, principele Cantacuzino

(Kantakuza), inlocuitorul Domnitorului muntean (Hospodara Wa-

laszy), a trimis la acesta pe unii boieri pe care-i cunostea pentru a se

intelege ce trebue sa faca. Boierii i-au comunicat lui Czajkowski Ca
Romanii sunt bine dispusi fata de Turci i c cel mai mult se tern de
Austriaci, chiar mai mult cleat de Rusi. Sadyk Pasa i-a asigurat c
dac Ii vor indeplini indatoririle lor de vasali fat de sultan, le va fi
asigurata protectia i apararea. impotriva Austriacilor.
Informatiile pe care ni le da Czajkowski asupra intrarii trupelor
turcesti in Bucuresti schimba multe din cele cunoscute pana azi. In
adevdr s'a scris c primul demnitar turc care a intrat in capitala Munteniei la 29 Iulie (8 August) a fost Feri-Halim-Pasa. Inaintea acestuia
a iesit cu muzica spatarul Herescu, insotit de dou batalioane de infanterie si de cloud escadroane de cavalerie. In fruntea a poo Turci,
Pasa a mers printr'o ploaie de flori, la casa fostului caimacam Cantacuzino, r unde fu primit de acesta, avand langa el pe consulul austriac, Laurin 1. Deci nimic despre Czajkowski sau de rolul lui. Dupa
manuscrisul lui Sadyk Pasa, intrarea Turcilor in Bucuresti s'a Mout
in felul urmator : la o distanta de cateva verste de oras, Czajkowski
a trimis pe maiorul Dumitru Kretulescu care fdcea parte din escadronul
Cazacilor dobrogeni, ca s fac o recunoastere, sa pue santinele si pa-

trule spre a se asigura din partea dusmanului. Primul care a intrat in

Bucuresti in fruntea unui escadron de Cazaci a fost capitanul Ostoi
Chodylski, fost inginer in serviciul Romanilor. Acesta primise ordin
dela Czajkowski ca sa intre in ora i sal parcurga strdzile mai insemnate. Apoi Sadyk Pasa in fruntea Nekrasowtilor (Cazaci dela Don)
si a cinci escadroane regulate, a inaintat spre oras, in sunetele cantecelor Cazacilor dela Nipru si dela Don. Lang oras, astepta pentru
primirea noastra, armata munteneasca (wojsko woloskie) in mare
tinuta, patru batalioane de infanterie, opt escadroane de ulani imbracati in albastru cu vipusti albe i cu sapci albe, cloud baterii de artilerie, un escadron al jandarmeriei capitalei in haine cazacesti ca ale
noastre albastru cu ros, patru escadroane de dorobanti (jandarmerie
j udeteana) imbrdcati casi Cazacii de linie rusesti, albastru cu verde
deschis St cu sapci cercheze. Era o frumoasa armata, cal langa cal,
om langa om; era elita natiunii (by! to wybor narodu...). Aceast trupa
era comandata de colonelul Poznansi, vechi veteran din armata ruseascd.
1 N. Iorga, op. cit., p. 161-162.
www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTII LA ISTORIA ROMANILOR

251

Se prezenta bine, si prin atitudine amintea pe vechii i renumitii

luptatori ai voevozilor Munteniei (Woloszy). Trei boieri, principele
Cantacuzino, caimacamul (loctiitorul) de acum al tdrii, principele
Alexandru Ghica, fostul Domn al Munteniei (Woloszy) i boierul Campineanu mi-au oferit cheile orasului, paine i sare i comandamentul

armatei. L-am facut pe Halim Pasa ca s primeasca primele doua

oferiri (dwie ofiary), iar a treia am primit-o f did ezitare si fail pretentie. Cazacii au defilat in fata armatei romanesti care le ddea onorul

apoi armata munteneasca a defilat prin fata mea. N'am putut ca

sa-1 fac pe Halim Pasa sa primeasca aceste onoruri ; mereu repeta:
eu nu intru in oras, Sadyk Pasa intra .
Proclamatia catre Romani iscalit de Halim Pasa, a fost data la
ai

tiparit in ziarele muntenesti de catre Czajkowski. Ea viza pe Austriaci.

Sadyk Pasa a dat puterea civil principelui Cantacuzino care si-a luat
drept colaboratori pe principele Alexandru Ghica i pe Campineanu ;
functionarii au fost sfdtuiti ca s ramae la serviciile pe care le aveau.
Dupa ce s'au luat aceste masuri, Halim Pasa s'a intors cu regimentul
de cavalerie turceasca. la Calugareni ; iar Czajkowski cu Cazacii a intrat in Bucuresti 1 Indata am organizat serviciul politienesc in oras.
Pentru tot acest serviciu de santinele in oras si la bariere, am folosit
exclusiv pe Romani (Wolochw) i armata romaneasca (wojsko woloskie) ; Cazacii mei amestecati cu dorobantii, alcaltuiau posturile din
afara orasului i faceau recunoasteri in imprejurimi. N'am fdcut nici

o schimbare in serviciul politiei care era minunat de bine indeplinit

sub conducerea prefectului politiei, d. Rosetti, functionar foarte bun
si neobosit 2 *.

Dar Czajkowski foloseste soldatii romani si in alte imprejurari.

Astfel in expeditia de recunoastere care a facut-o spre Cucu (Kuku)
pe langd Necrosovti el avea i cavalerie romaneasca (hulanw wok'skich) 3. Din aceast recunoastere s'a intors Sadyk Pasa noaptea tarziu.
Tot atunci a primit pe boierii care in mod sincer au venit la dansul.

Acestia spre asi dovedi bunele lor sentimente fata de sultan, i-au
oferit 10.000.000 franci care se aflau in cassd din veniturile manastirilor. Rusii desi stiau de acesti bani, totusi nu s'au atins de ei. Oferind banii, boierii i-au spus lui Czajkowski: Luati acesti bani pentru
serviciul sultanului i pe urmd ne vom socoti ; luati-i fard niciun act
doveditor, caci dac nu-i luati d-voastra, pot sa-i ia Austriacii ; noi Ij cunoastem pe ei ; ei nu vor respecta bunurile bisericesti cum au fcut Rusii .
1 Ms. 5902/111, fol. 88-89.
2 Ibid., fol. 91.
3 Ms. 5902/111, fol. 9 i.

www.dacoromanica.ro

252

GH. DUZINCHEVICI

Czajkowski a raportat despre acestea lui Omer Pasa si a satuit

boierimea s trimit o deputatie la acesta, ceeace s'a i fault indat5.1.
Czajkowski, ca bun organizator, ne expune mai departe, silintele
lui pentru a apropia cat mai mult cele doua ostiri care conlucrau,
bunele rezultate obtinute. Tinerii din cele dintai familii ale tarii s'au
inrolat ca voluntari in corpul Cazacilor mei. Eram mult mai la mine
acasa (bylem wigcej u siebie) in Bucuresti, cleat in oricare alt oras
din Turcia 2.
Informatiile pe care ni le d5. Czajkowski relativ la intrarea armatei

austriace in Principate, sunt foarte interesante. Astfel ne spune ca Austriacii deoarece nu erau multumiti de ocuparea Munteniei de cdtre
Turci, imparatul Prancisc Iosef a trimis pe aghiotantul sau, colonelul
Dumont, la Bucuresti. Acesta a venit incognito, imbracat civil, si a
tras la casa consulului austriac. Dar acest colonel n'a venit singur
ci insotit de boierul Otetelesanu 3.
Cu el a adus proclamatii care se opuneau (uwlaszczaly) drepturilor sultanului i Inaltei Porti si care din cale afara de mult (zanadt o
wiele) atribuiau autoritatii i puteri autoritatii militare austriace care
reprezenta pe imparatul austriac, cu un cuvant, casi cum ar fi luat
in stapanire Muntenia si Moldova (Multany i Woloszy) r. Czajkowski
a oprit imprastierea acestor proclamatii printr'un ordin de zi publicat
in ziarele romanesti. Ziarele romanesti, din ordinul men, au refuzat
colonelului Dumont publicarea proclamatiilor lui in coloanele Mr .
Dar antagonismul turco-austriac se manifesta i prin alte masuri
luate de Czajkowski.
Proprietarii de localuri publice, cafenele, hoteluri i chiar persoanele particulare care primiser proclamatiile austriace, au venit si
le-au predat comenduirii pietii. Toate aceste proclamatii dou a. carute mari , au fost arse in piata de langa teatru, in prezenta prefectului poliiei i a comandantului pietii . Vazand acestea, colonelul
Dumont, suparat, a poruncit ca aceste proclamatii s5- fie lipite la
casa consulatului austriac, fiind sigur c nu se violeaza teritoriul
austriac... . Cazacii dobrogeni 'Ms au stiut sa respecte dreptul inter1

tirn ca inca pe and se afla la Rusciuc, Omer Paa a primit foarte bine

o deputaitie de trei boeri, care-I chemau ca s mai vad5. Bucuretii. La 23 August,

Omer Paa a intrat in Bucureti. Deoarece ms. e lipsit de date ne intrebin dada
deputatia acestor boeri care I-au poftit pe Pa0 la Bucureti e una i aceeai cu
deputatia trimis6 din indemnul lui Czajkowski in legtura cu darul de 13.000.000
franci. Vezi N. Iorga, op, cit., p. 163.

2 MS. 5902/111, fol. 91-92.

2 MS. 3902/III, fol. 94.

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTII LA ISTORIA ROMANILOR

253

national si, in acelas timp, sal-si arate ostilitatea lor fatal de Austria.
Acestia au distrus proclamatiile cu ajutorul sulitelor lor lungi, stand
calare, pe teritoriul muntenesc, necalcand pe teritoriul Austriei, deci
n'a fost o violare legala . Colonelul Dumont vazancl ca incercdrile lui
de a face cunoscute proclamatiile raman fara niciun rezultat, imbracat
in mare tinuta si cu toate decoratiile insirate pe piept, a venit la Czajkowski, dar fail a se prezenta. Se incepu o discutie interesanta, Sadyk
Pasa fdcandu-se cd nu-1 cunoaste.
Colonelul atunci ii inman pasaportul si instructia pe care o avea
dela generalul sau. Czajkowski i-a raspuns: Pasaportul ar fi trebuit
s fie aratat la bariera sau la comandantul pietii, dar nu mie, iar instructia pe care v'a incredintat-o generalul d-voastra, n'are nici o legatural cu mine .

Colonelul suparat, raspunse ca nu putea arata aceste hartii Romanilor, locuitori ai unei tali supuse ocupatiunei austriace ; si dupa
cum mi se pare, adaoga colonelul, aici ei conduc si sunt stapani . Asa
este domnule, i-a raspuns Czajkowski, noi suntem la ei si ei sunt std-

pani in propria lor tara potrivit legilor acordate lor de catre suveranul meu, care este suveranul lor suzeran, si datoria mea este nu numai

ca sa respect legile si demnifatile lor, dar chiar sa silesc pe altii ca s

le respecte... . Sadyk Pasa i-a mai spus ca proclamatiile au fost rupte
din ordinul salu. Colonelul vazand Ca nu va putea obtine invoirea
pentru raspandirea proclamatiilor, I-a intrebat pe Czajkowski despre
ce s'ar putea intampla daca le va raspandi si fara invoire. Drept raspuns acesta 1-a satuit s plece, ceeace s'a si intamplat.

Dar daca Sadyk Pasa se ardta ostil Austriacilor, tinand partea

Romanilor, nu-i mai putin adevarat ca si acestia au fost foarte reci
cu colonelul Dumont. In afara de Otetelesanu si principele Carol Ghika,
boierii toti ceilalti au avut o atitudine foarte rece fata de acest agent
al generalului Coronini, chiar si .partizanii principelui Stirbei care locuia la Viena si spera sa recapete domnia cu ajutorul si influenta Austriei. Partizanii acestui principe, spune mai departe Czajkowski, erau
destul de numerosi, deoarece, in adevar, principele Barbu Stirbei a

fost un minunat administrator si un patriot intelegator ; trebue sa

recunosti ca patriotismul boierilor a fost mai puternic decat spiritul de
partid sau cleat interesele personale ; li se cuvine Romnilor aceasta
indrepttire, ca in chestiunile insemnate, totdeauna am aratat aceast
calitate patriotica .

Omer Pasa a aprobat purtarea lui Czajkowski fata de Dumont.

Tot el a poruncit lui Halim Pasa ca, cu o parte din cavalerie, s
se stabileasca aproape de Bucuresti, la Cotroceni. Ordinul pe care-I

www.dacoromanica.ro

254

GH. DUZINCHEVICI

capatase Halim Pasa era clar: sa nu se amestece in Bucuresti nici in

chestiuni politice nici in cele militare, ele ramannd toate in sarcina
lui Czajkowski 2.
Povesteste mai departe Sadyk despre holera care bantuia la Bucuresti si de mdsurile luate de el impreund cu principele Grigore Cantacuzino, prefectul politiei Rudolf Rosetti si Dr. Davi lla, pentru oprirea
epidemiei 2

Despre intrarea lui Omer Pasa in Bucuresti, n'are nimic nou fat
de aceeace se stia. Sotia acestui Pasa era o fosta prof esoara de muzica in casa lui Campineanu 3.
Despre Dervis Pasa, comisar politic extraordinar al Portei in Principate, ni se spune cd era tot un ajutor al lui Czajkowski 4.
Dui:4 intrarea in Bucuresti a generalului austriac Coronini, contele Wiadyslaw Zamoyski i-a inmnat acestuia un lung memoriu
despre posibilitatea i necesitatea ludrii dela Rusia a gurilor Dundrii
si a Basarabiei pana la Nistru i incorporarea acestei provincii impreuna
cu Muntenia si Moldova, la Ungaria, sub domnia imparatului
austriac, pentru ca in schimbul acestor cAstiguri ilicite (wziatek), sa se
dea Polonilor Galitia, dar cu unul din principii austriaci ca rege polon,
cu posibilitatea de a desprinde dela Rusia vechile tari polone i stabilirea independentii ei in vechile granite 5 .
Acest memoriu a fost copiat de Panaiot Bals. Acest memoriu,
scrie Czajkowski, copiat de d. Panaiot Bals, boier moldovean, a fost
dat in copie Romanilor i prin acestia Turcilor 6 .
Sunt foarte interesante detaliile pe care ni le da Czajkowski relativ
la atitudinea boierilor fata de Turci: Conform obiceiului care exista
in Principatele Romane, obicei care, de altfel, avea i aprobarea Portii,
boierii au dat lui Omer Pasa 10.000 ducati unguresti, 5000 lui Dervis
Pasa i 5000 lui Czajkowski. Cei doi dintai au primit darul dar Sadyk
a ref uzat. Omer Pasa auzind de ref unit acestuia, 1-a chemat la el si
i-a spus c pentru respectarea vechilor obiceiuri i pentru a nu ofensa
amorul propriu al Turcilor, trebue sa primeascd banii. Atunci Czajkowski pentru a nu-si clca hotarirea si in acelasi timp pentru a nu
supara pe comandantul set a hotarit ca acesti bani vor servi la echiparea corpului Cazacilor care tocmai suferea lipsuri. Omer Pasa dan1 Ms. 5902/111,

fol. 92-95.

2 Ibid.; 95.
3 Ibid., fol. 99.
4 Ibid., fol. 100.
5 Ibid., fol. 103.
5 Ibid., fol. 2+9.

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTII LA ISTORIA ROMANILOR

255

du-si consimtamantul, dup o intelegere prealabila a lui Czajkowski

cu boerii, acestia au alcdtuit o comisiune dintre dansii sub directiunea
principelui Alexandru Ghica, fostul Domnitor al Munteniei (Woloszy) ;

Sadyk, din partea lui, a numit in aceasta comisiune, doi ofiteri Cazaci, pe aghiotantul major Dumitru Kretulescu i pe Janusz Woronicz,
care aveau grija de confectionarea i primirea efectelor. Dupa. aceasta
Czajkowski a ordonat ca s se publice in ziarele muntenesti, stirea c
Muntenii (Wolosi), sirnpatinzdnd cu marea reforma a sultanului care
a admis in armata lui pe supusii sai crestini, s'au oferit ca s irnbrace
0 sa echipeze corpul Cazacilor i cd o comisiune alcatuit din boieri
munteni i intrit de comandantul sef lucreazd in scopul de mai
sus. Generalul Coronini s'a suparat nu numai de stirea publicat dar
mai ales ca. Resid Pasa a multumit Muntenilor in numele sultanului
410 prin scrisori separate (osobnemi) principelui Alexandru Ghica
principelui Grigore Cantacuzino .
Mai departe Czajkowski ne informeaza asupra revenirii la domnie

a lui Stirbei: cabinetul din Viena staruia pe langa puterile aliate ca

prin influenta lor la Poart, s'o faca pe aceasta s dea tronul Munteniei lui Barbu Stirbei iar al Moldovei (Hospodarstwo Multanskie),
principelui Ghica. Dar Stirbei, desi era patriot si bun gospodar, lumea
era pornit contra lui. Apoi Omer Pasa nu-1 iubea pe acesta caci la
1848, in timpul ocupatiei ruso-turce, avusese cu el diferende ; apoi
acest pasa, dupa cum am vazut, ravnea domnia pentru el deci Stirbei

ii era un contracandidat. Alte cauze care se opuneau revenirei lui

Stirbei, sunt urmtoarele:
Incercarile consulului francez Poujade de a pine pe tronul Munteniei pe tatal sotiei sale, pe principele Alexandru Ghica:._, fostul
Domn, care era respectat de toate clasele locuitorilor Munteniei.
Apoi partidul Golestilor si a lui Eliade care a pus atg.tea straduinte
pentru atAtarea (do zniechqcenia) comandantului general 1 impotriva
principelui Stirbei 2 >>. Dar Omer Pasa nu s'a bucurat mult timp de
succes in opozitia sa, caci, dup cum banuia Czajkowski, generalul
Coronini a uneltit asa de bine prin directorul Cancelariei de rdzboi,
Rustem Bej Wolski impotriva lui Omer Pasa, incat generalul turcesc a fost silit sA-1 recheme pe acest pasa din Principate deoarece
comandantul general le era o piedica in influenta lor asupra Roma.nilor (gdyi naczehw wdz im bii na przeszkodzie wich wplywie na
1 Onicr Pasa.
2 D. N. Iorga, op. cit., p. 164, scrie ca acei care 1-au minat pe tirbei la Turci
au fost Ghiculestii, Constantin Cantacuzino i a1i boeri barini care ravneau la
domnie. Deci izvorul nostru complecteaza i lArgeste informatia.

www.dacoromanica.ro

256

GIL DUZINCHEVICI

Rumunw). Dar Omer Pasa nu s'a dat bdtut i chiar atunci cand ziarele anuntau plecarea lui Stirbei din Viena spre Muntenia, pe Dundre,
sfatuindu-se in taina cu Czajkowski a vrut ca, cu ajutorul acestuiP,
care avea mare trecere la boieri si ciocoi (i Czokoje), sa se provoace

manifestatii ostile lui *tirbei. Sadyk a refuzat sub motiv ca ar face

rau i lui Omer si chiar lui insusi 1
Nici dup venirea lui *tirbei, Omer Pasa nu s'a linitit, ci cu ajutorul partidului lui Eliade si al Golestilor, a cautat sa creeze neajunsuri, guvernarii interne a Domnului 2.
Dupa dorinta lui, Czajkowski a fost trimis s ocupe Braila.
In locul acestuia a fost numit comandant al Bucurestilor Mashar
Pasa 3.

Czajkowski este acel c6.re a ocupat linia Siretului dela Maximeni

la ,5 erbnWi si a construit peste raul pomenit un pcd la Maximeni
dou la Namoloasa (a dwa w Nemolasiq) 4. La facerea podurilor au

luat parte si subofiterii romani din corpul Cazacilor. Mult sprijin a

avut Czajkowski si dela colonelul Gherghel (pulkownik Giergiel) co-

misar moldovean pe lng statul meu major, scrise Sadyk, acelasi

care a fost comisar pe langa armata ruseasca in timpul ocuparii prin
atac a Brailei . Interesante sunt detaliile pe care ni le & Czajkowski
in afara de cele militare. In timpul acestei lucrari, e vorba de facerea
podurilor, s'a petrecut, s'a vanat, s'a dansat. Frumoasele Moldovence
in cea mai mare parte educate la Lww vorbeau poloneste ca si Polo-

nezele, incat ne simteam ca in Polonia, ba poate mai bine decat in

Polonia, pentrucd nu existau nici invidii, nici intrigi... din care punct
de vedere Romancele i Romanii sunt superiori Polonezelor i Polonilor.

Boierii Romaniei stiau s fie patrioti ceeace de loc nu stiau magnatii

si o pOlpankowie poloni 5 .

Ii alcatuirea statului major al arrnatei turcesti care avea sa actioneze in aceste parti ale Siretului intrau i Romanii: principele Gri-

gore Sturdza sub numele de Muhlis Pasa, fiul Domnitorului Mihail

Sturdza, cu gradul de general de brigada. Acesta a fost numit seful
statului major al comandantului general. Pe Grigore Sturdza Czajkowski 11 caracterizeaza ca pe un om cu o adanca i vasta stiinta militara..., indraznet, om al ordinei i al energiei... .
Ms. 5902/111, fol. 110-112.
2 Ibid., fol. 126.

3 Ibid., fol. ii.

4 Ms., 5902/111, fol. 115.

6 Ibid., fol. 120-121. Pblpanek (semi clomnior) nu se poate traduce exact

in romnete, ca inteles Czajkowski Ii intrebulnteaza in Watae de joc.

www.dacoromanica.ro

CONTRIBUTII LA ISTORIA ROMANILOR

257

Tot din statul major facea parte si maiorul aghiotant Dumitru

Kretulescu 1.
Sadyk Pasa Ii avea cartierul la Maximeni. Principe le GhiCa, Domnul

Moldovei, i-a trimis imbracaminte i cai pentru Cazaci, dar Sadyk

n'a primit caii cad avea destui 2.
Din motive tactice, Czajkowski a ocupat cu Cazacii lui linia Prutului dela Husi la Reni. Cati-va boieri moldoveni, printre care si Constantin Negri, i-au comunicat Ca de cand se afla armata austriaca in
Moldova, granita Prutului nu mai prezinta nicio siguranta, ofiterii
austriaci trecand deseori in Basarabia casi cand Rusii ar fi fost aliatii
lor iar nu adversari de razboi . Czajkowski a pus atunci pe boieri de
au scris o declaratie relativ la cele de mai sus. Pe baza acestei declaratii,
inaintarea Cazacilor lui Czajkowski pdna. la Prut, inaintare care pro-.

babil se facuse Far stirea comandantului general, a fost admisd de

sultan, de marele vizir 0 de ministrul de razboi turc 3.
Dar din ce in ce mai mult se discuta acuth c Turcii au deja un
plan intocmit pentru a ataca Basarabia. In executarea acestui plan si
Moldovenii Ii aveau partea lor. Domnii Constantin Negri, Gheorghe
Ghica, Panaite Bal i principele Niculai Vogoride Konachi, scrie
Sadyk Pasa, s'au insarcinat ca sa adune alimente i furaj la toate etapele, ba chiar s gaseasca mijloacele de a alimenta armata in Basarabia.
Domnii Cuza, mai tarziu Domnul Rornaniei, i Diamantescu mi-au

prezentat rugamintea armatei moldovenesti ca sa faca parte din expeditie i sa fie unita cu corpul Cazacilor sultanului ; aceeasi rugaminte

s'a facut si din partea armatei muntenesti . Rugarnintile acestea erau

impartasite si de Domnitorii din cele dota Principate. Astfel Domnitorul Moldovei, Ghica, a scris lui Czajkowski o scrisoare in care-i spune
ca stie despre rugamintile armatei sale, ca le impartaseste si le lauda
ti doreste ca rugamintile sa fie intarite prin aprobarea comandantului
general si Inalta Poarta si c ar fi fericit dac aceasta armata, luptnd
alaturea de Slavi s'ar dovedi demna de tovarasia militara a lor . In
acelas sens i-a scris lui Czajkowski i Stirbei, rugandu-1 ca s intervie
pentruca i armata lui sa fie admisa s colaboreze sub comanda lui
(Sadyk) impreund cu celelalte state independente ale Europei 4.
GH. DUZINCHENTICI

Lww
1 Ibid., fol. 116.
2 Ibid., fol. 119.
3 MS. 5902/111, fol. 133-134.
4 MS. 5902/111, fol. 134-135.

www.dacoromanica.ro

258

GH. DUZINCHEVICI

RESUM
La bibliotheque Ossolineum de Lww possede un manuscrit inedit

de Michel Czajkowski (SadykPasza), intitule La camMgne du Danube et de Valachie cI l'occasion, de la guerre de Crinie 1854-1855
(Kampania nad Dunajem i w Multanach w czasie Krymskiej Wojny
1854-1855).

Grace a ses relations dans les Principautes roumaines et au fait

que l'auteur a et temoin des evnements qu'il rapporte, le recit de
Czajkowski est riche en informations parfois inedites.
Le depart de tirbey, l'arrive des Tures et des Autrichiens et la
retraite des Russes sont racontes en detail, et de meme la fawn dont
les emissaires du Sultan sont reus par les boyards roumains ; enfin,

l'auteur donne aussi des details sur les conflits entre Tures, Autrichiens et Russes.

La seule chose qui manque au rcit de Czajkowski est la chronologie, qui a ete negligee par l'auteur.

www.dacoromanica.ro

OBSERVATIUNI CRITICE ASUPRA CRONICII LUI MIRON COSTIN

Introducere.

Unul din dezideratele istoriografiei romanesti con-

temporane, este de sigur publicarea unei editii critice a operelor lui

Miron Costin. Acea publicata de V. A. Ureche 1 are destule lipsuri,
intre care cel mai gray e acela de a nu da totdeauna in aparat lectura
tuturor celorlalte manuscrise, atunci cand ele difer de lectura admis
in text. i in afara de aceasta, nu s'a luat la baza ediiei manuscrisul
reprezentand cea mai buna traditie. Pentru inlaturarea acestor lacune
poate servi editia versiunii latine a cronicii lui Miron Costin, care,
precum se stie, a fost publicata de d. Eugeniu Barwinski 2, dupa un
manuscris al muzeului Czartoryski din Cracovia. Asupra acestui manuscris d. Barwinski d urmatoarele indicatiuni: Acest manuscris,
de format in 40 mic, nu este intreg, ci Ii lipsesc dela inceput una sau
mai multe foi, asa incat este compus astazi din 129 foi scrise foarte
ingrijit de una i aceeasi mana 3. Data la care a fost scris nu se poate
da cu preciziune, deoarece dupa cum se va vedea mai jos nu
Miron Costin este traducatorul, ceeace inseamna c traducerea s'a fcut
dupa moartea lui (1691). In ofice caz el a fost scris catre sfarsitul
sec. al XVII-lea 4 sau primii ani ai celui de al XVIII-lea.

Autorul traducerii.

De eine a fost scris ? Punand intrebarea

aceasta in mod implicit inty ebdm i cine este traducatorul, deoarece manuscrisul ce posedam e inssi autograful traducerii, dup cum se poate vedea

din numeroasele stersaturi i indreptari ce se gdsesc inauntrul lui 5.

D. Barwinski in traducere a editiei pe care a publicat-o, pornind dela
constatarea c ori de Cate ofi e vorba de o armata moldoveana sau
1 Miron Costin, Opere complete, Bucuresti, 1886.
2 Mironi Costinis, Chronicon Terrae moldavicae ab Aarone Principe, Bucuresti, 1912.
3 Barwinski, op. cit., p. XIX.
4 Ibid.
5 Cf. P. P. Panaitescu, Inlluenta polond in opera cronicarilor Gr. Ureche ;7 M.
Costin, Bucuresti, 1924, p. 105 si 5.

www.dacoromanica.ro

260

A. IORDANESCIT

de an principe moldovean, traducerea zice: noster exercitus sau

dux nostrorum moldavorum , conchide ca traducatorul a fost un
moldovean. Aceste lecturi ale textului latin zice d-sa desi mediocru traduse, au totusi o form atat de caracteristica, incat nu se
poate sustine in mod documentat, c traducatorul a fost un polonez,
deoarece niciodata un polonez nu ar fi scris noster exercitus ,
princeps noster and aceste forme nu s'ar fi gasit in archetip, de
aceea numai un moldovean a putut fi traducatorul. Argumentatia
d-lui Barwinski este convingatoare: un moldovean este desigur traducatorul. Dar d. Barwinski crede c acel moldovean e Miron Costin
bazandu-se pe faptul c numai un om care cunoaste bine ambele limbi, moldoveneasca i polon, putea face aceast traducere 1
Argumentul acesta precum i acela scos din caracterul paleografic
al scrierii nu sunt destul de convingatoare si in contra acestei paternitati sunt mai multe argumente. Astfel, Miron Costin amintind niste
semne prevestitoare ale rascoalei Cazacilor, se scuza, de a nu le fi men-

tionat la locul Mr, deoarece transcrisese <<pe isvodul cel curat ; in

versiunea latina fraza suna: dabis mihi veniam benevole lector, quia
haec signa non posui suo loco... Posuissem certe haec signa suo loco,
sed jam transierat ordo in exemplari emendate 2. Ne putem intreba
cu d. P. Panaitescu (cel dintai care a atras atentia asupra acestui
pasaj) 3 daca aceste scuze Ii mai pot avea locul in cazul ca M. Costin
ar fi traducatorul, deoarece el traducand, le putea pune la locul cuvenit. In afara de acest argument adus de d. P. Panaitescu, mai aducem si
noi vreo cateva cam de aceeasi natura. Astfel la cap. al XVII-lea 4
vorbindu-se de asupririle suferite de Cazaci, in Cronica se spune: Asa

au tras asupririle lor pana la craiul Vladislav in anul... [lipseste];

in Chronicon se spune: In hac circumscriptione erant usque ad tempora Vladislai Regis, anno domini... [lipseste] . i aici, daca M.
Costin ar fi traducatortil, chiar daca in rhanuscrisul original ar fi omis
aceasta data, o putem adaoga aici, mai ales daca ne gandim c aceast
traducere, avand sa fie cetita de un strain (in specie de un polonez),
trebuia sa se prezinte cat mai corecta si mai ingrijita. La fel la cap.
al XIV-lea 5 vorbindu-se de cladirea Manastirii Barnova de Miron Voda
Barnovski, Cronica zice: <i au urzit i Barnova pe numele sau, sub
dealul... [lipseste] langh Iai ; in Chronicon inchoavit etiam Bar1 Baiwinski, op. cit., p. XXI.
2 M. Costinis, Chronicon, p. 165.
s op. cit., D. 105.
4 Cronica, p. 566.
5 Ibid., p. 526.

www.dacoromanica.ro

OBSRIWATIUNI CRITICR ASUPRA CRONICII LUI MIRON COSTIN

261

nova de nomine suo ad radicem montis

[lipseste] in sylvis secus
Iasensem urbem . Iarasi aceasta omisiune a dealului langa care s'a
cldit manastirea ar fi fard sens, daca admitem identificarea propusa
de editorul traducerii latine. Dar argumentul peremptoriu contra paternitatii traducerii astfel cum a fost stabilit de Barwinski, ni se
pare a reesi mai ales din pasajul urmator : La cap. al XX-lea 1, cronicarul

vorbind de neintelegerile dintre Poloni i Racoczi, aminteste cuvintele spuse de Toppeltin, relativ la aceste evenimente : El zice pe scurt
asa: Ce au petrecut Lesii de Racoczi s scrie Lesii ; iar la ce au sosit
Ardealul de aceste imblete ale lui, noi o mie de ani o s plangem cu
lacrimi ; in Chronicon ; Quae passi sunt Poloni a Racoczio, illi ipsi
scribant ; sed ad quantum devenit interritum Transylvania, nos habemus quod deploremus, per mille annos cum magna lacrymaruni
eluvia . Toppeltin, la al carui pasaj se refera. M. Costin, scrie in 0,4gines et Occasus Transylvanorum, ed. II, Viena 1762 2 : Ubi quod
superius fecit, scribent Poloni ; quod passus est Transylvani centum
annis lugebunt . Din citate se vede ca in versiunea latin, cuvintele
care redau spusele lui Toppeltin, sunt traduse dupa originalul romanese. i atunci se pune intrebarea : de ce Miron Costin, clac pentru
scrierea cronicii sale a intrebuintat pe Toppeltin, acum cand d o traducere latinh a acestei cronici presupunand ca el ar fi traducatorul
in loc s reproduca pasajul, traduce dupa versiunea pe care o clacluse
in cronica. ?

i cum un asemenea procedeu ar fi, la drept vorbind,

absurd, inseamn ca trebue sd admitem, cei nu M. Costin este traducdtorul

ci un alt personaj.
Dar cine altul? D. P. Panaitescu 3, pornind dela premisa Ca acest
traducdtor era un moldovean cu cultur apuseana, i cu legaturi personale in Polonia , inchind a crede c e Nicolae Costin, care, studiase
in scolile polone, unde fard indoiala capatase cunostinte suficiente
de limba latin . Noi nu suntem dispusi a impartdsi aceast identificare, tocmai din cauza celor mai sus vazute : traducerea in limba
latin urmeazd foarte de afiroafie textul moldovenesc, i putem spune
chiar c este servild. De aceea e greu de admis ca un om de cultura

lui Nicolae Costin, care a amplificat opera tatalui sau, sa nu fi

cunoscut, de exemplu, pe Toppeltin, asa incat s traducd versiunea moldoveneasc data de tatdl sau in cronicd, sau sa nu incerce a completa
datele lasate in alb. Pentru aceste motive, credem cci traducdtorul va
1

Ibid., p. 643. Atragem atentiunea Ca prin termenul o Chronicon >> intelegem

traducerea latin, iar prin a Cronicd >> textul moldovenesc al editiei V. A. Ureche.
2 Apud l3arwinski, op. cit., p. 181, n.. 3..
3 Op. cit., p. 106.
9

www.dacoromanica.ro

262

A. IORDANESCU

anonim pentru noi poseddnd culturd apuseand,

dar care s'a mulNmit sd traducd intocmai textul moldovenesc.

/1 lost un moldovean

Ce manuscrise reprezint traducerea latinA ?

S61 cautarn
acurn sa vedern intrucat aceasta traducere latin poate arata care din copiile letopisetului moldovenesc, ajunse pana la noi, este mai aproape de
arhetipul pierdut si care, deci, ar trebui avut in vedere la o noua edipe
critica. In aparatul critic al editiei V. A. TJreche se dau i lecturile

celorlalte manuscrise si din cercetarea datelor aparatului pentru locurile unde textul moldovenesc editat nu se potriveste cu textul latin,
se constata urmatoarele.
Sunt doua manuscrise, insemnate de Ureche prin siglele G i B
care dau o lectur asemenea celei din traducerea latin, pentru aproape

toate locurile unde textul moldovenesc editat se deosebeste de cel

latin. Asupra acestor dou manuscrise da oarecare indicatiuni V. A.
Ureche. Manuscrisul B a apartinut Domnitorului Mihail Racovit si
despre el Ureche spune : <e una din copiile cele mai apropiate de data

mortii lui Miron Costin si in once caz, una din copiile scoase dupa
izvodul original Manuscrisul G este scris de Vasile Darnian o indemnat de cinstit si al nostru de bine facator Durnnealui Theodosie
Dubau, ce au fost logofat mare . Faptul ca opune o ce au fost , arata
ea' in momentul scrierii, Dubau nu mai era logof at i aceasta se intampl
odata cu venirea la tron a lui Antioh Cantemir in 1696. Deci e scris
dupd aceasta data 2. Asa ca i acest manuscris e unul dintre cele mai
vechi.

Dintre aceste cloud manuscrise, cel care reproduce mai exact lectura traducerii latine este mss. G, fapt care se poate dovedi i prin
aceea Ca mss. B pune foarte dese titluri, care nu se intalnesc de loc
nici In mss. G, nici in traducerea latina. De aceea credem ca sterna
acestor manuscrise se poate stabili astfel:
A [rhetip]

A' eopie pierdutA

G

Trad. latin

1 V. A. Ureche, op. cit., p. 7. Aceste 2 manuscrise sunt trecute de Bianu,

Catalogul manuscripteloy romaneti, sub numerele 103 (B) i 169 (G), datate
respectiv din sec. al XVIII-lea i aI XVII-lea. Ambele se afl6 acum la Moscova.
Ibid. Cf. asupra lui DubAu, C. Giurescu, Isvoadele lui Tudosie Dubtiu,
Miron Logolcitul i Vasile Demian, in Bul. Corn. 1st., I (1914), p. 181-189.

www.dacoromanica.ro

OBSERVATIUNI CRITICE ASUPRA CRONICII LUI MIRON COSTIN

263

Aducem o lista de exemple pentru a arata cd identitatea de lectura

intre manuscrisele moldoveneti insemnate prin siglele G 0. B 0. traducerea latina nu este intamplatoare, ci cal ea are la bath faptul ca
aceste 2 manuscrise sunt copiile cele ntai vechi derivate din archetip.
Astfel la cap. al VIII-lea 1 vorbind de ajutorul dat de Poloni lui Gaspar Gratiani, Cronica spune: au trecut Nistrul la Hotin in 22 zile a lui
August ; Chronicon : die 25 Augusti ; mss. BG o 25 August . La cap.
al XVI-lea2 vorbind de cucerirea Bagdatului de cdtre Sultanul Murat, Cro-

nica zice: In anul 7146 au luat Sultan Murat V avilonul; mss. BG: au

luat Sultan Murat Bagdatul ; Chronicon : accepit Soltanus Murat

Bagdatus . La cap. al XVI-lea 3 vorbindu-se de inlocuirile produse dupa
mazilirea lui Duca, Cronica spune: s'au prilejit 3 inoituri de domnie :

una la Belgrad a Dabijei Vod ; mss. B: adauga dupa aceste cuvinte :

dupal care neplinind anul au murit Dabija Vod ; Chronicon: postquam non completo anno, mortuus est Dabiza Princeps . La cap. al XVIIlea 4 Cronica spune : [au navalit Cazacii] 0 pana aproape de Tarigrad,
la nichioi pre scursura aceea, care pe Boaz, se scura Marea Neagrd in
Marea Alba. ; mss. BG : lipsesc cuvintele care pe Boaz ; la fel in
Chronicon : et ad ipsam Constantinopolitanam urbem penetrabant, ubi
influit Mare Nigrum in Mare Album . La cap. al XVII-lea 5 Cronica zice :
Acela Vladislav Craiul Leesc, precum s'au pomenit qi mai sus la capul
al 16, vazandu-0 craiia in vartute ; mss. BG : lipsesc cuvintele :
precum s'au pomenit 0 mai sus in capul al 16 ; la fel in Chronicon :
Hic Vladislaus quartus, videns regnum suum potens etc. Lista aceasta

ar putea fi lungit, dar credem ca exemplele de pan aici au aratat

indeajuns c lectura manuscriselor G 0 B este asemenea in marea
majoritate a cazurilor celei din traducerea latina. Si cum aceasta a
fost scrisa la sfar0tul sec. al XVII-lea, sau primii ani ai celui de al
XVIII-lea, inseamn c traditia pastrata de aceste 2 manuscrise este
cea mai veche, cea mai apropiata de arhetip.

Emendatiuni. Se gasesc in Cronica lui Miron Costin pasajii al

caror sens pare obscur 0 aceasta obscuritate provine de sigur din cauza
grqelilor comise de cop4ti. Cele mai evidente dintre ele, in numdr de
4, au fost remarcate intai de V. Bogrea in Anuarul Institutului de Istorie
Nalionald din Cluj, I, p. 310-317. Asupra ultimelor 2 din cele studiate
1 Gronica, p. 473.

2 Ibid., p. 556.
2 Cronica, p. 562.
4 Ibid., p. 565.
5 Ibid.
s*

www.dacoromanica.ro

264

A. IORDLNESCU

de filologul clujan, avem de fcut cateva observatiuni. La cap. al XVIII-.

lea 1 Cronica spune : Matei Vodd brant au fost ; in Chronicon: 4 cum esset
etiam senex . Bogrea, polemizand cu d. George Pascu 2, zice: Ei bine,

acest bdtran se gseste si in traducerea latina, senex . Dar continua el atunci se pune intrebarea: oare traducatorul, care dup toate
probabilitatile era Miron Costin (cf. Barwinski, op. cit., p. XXI), va fi
avut un manuscript rau copiat cu batran in loc de brant , ori
acest batran e adevarata lectura din arhetip, ori Inca suntem in
fata unui dublet original brant i batran , apartinand deopotriva
autorului cronicii . La aceste intrebari, pe care si le pune Bogrea,
observdm ea este o gresala in argumentatia raposatului filolog. Daca, dupa

cum spune el, Miron Costin este traducatorul cronicii in limba latini,
cum s se fi servit de un manuscript ran copiat cu bdtrdn * in loc de
brant ? Avea doar originalul. Nici presupunerea existentei unuia dublet
originar brant ai bdtrdn apartinand deopotriva autorului cronicii

nu este indreptatita. Miron Costin a folosit de sigur numai pe unul

dintre cei doi termeni. Dar pe care ? Aici rdspundern cu cea de a doua
posibilitate pe care o dadea Bogrea. Cuvantul batran si nu brant
exista de sigur in arhetip 6i ca dovada st faptul ca acele 2 manuscrise
mai sus semnalate, care reprezint cea mai veche traditie, G i B, dau
ca lectura batran si nu brant 3. Acest cuvant brant credem cii

a fost introdus ulterior de un copist.

La cap. al XX-lea 4 Cronica d o fraza fara. sens: A privi era aevea si
pedeapsa i stingerea casei lui Vasilie Vod i andai osdndai (KlaiAmi

orKmaH) pre oamenii de casa lui, ales nepotii lui Vasilie Vod etc. ;
Chronicon: manifesta fuit poena et ruina domus Basilii Principis;
quae poena dum consideratur, fuit etiam poena extensa ad consanguineos ipsius, precipue ad nepotes Basilii Principis etc. Bogrea 5
comentand cuvintele fare'. sens cdndai oseindai zice: Dupa credinta

noastra, arhetipul Costinesc trebue sa fi avut in acest loc ceva ea:

ai poate cdnd iai sama, osanda-i spre oamenii de easa lui etc. In ce
priveste sensul acestei emendaii, nu avem nimic de zis, intrueat el e sugerat de cuvintele din traducerea latina: 4 quae poena dum consideratur .
Ceeace voim sa aritam este ca nu e nevoie sii recurgem la o emendare

Cyon ca, p. 612.

2 Care in studiul sau, Miron Costin , Iai, 1921, credea ca. termenul brant a
a ramas netraclus in latineste.
3 Cfr. V. A. Ureche, Cronica, p. 612, aparat: Brant este vorba slava neinteleash' de copistii B. G. E. AA (Rap.) uncle citim bcitrdn s 1. brant s.
4 Croniea, p. 631.

5 op. Cit., p. 316.

www.dacoromanica.ro

OBSERVATIUNI CRITICE ASUPRA CRON1C II LUI MIRON COSTIN

265

introducand termeni in afard de text. 0 comparatie intre cele dou fraze

arata resortul greelii. Fraza latineasca incepe cu vorbele: manifesta fuit
poena et mina , i acestor cuvinte le corespunde in textul moldovenesc
o era aevea i pedeapsa si stingerea. In felul acesta ins rnai raman din

fraza moldoveneascd cele cloud cuvinte a privi. De alt parte fraza

latineasca urmeaza: quae poena dum consideratur, fait etiam poena
extensa , careia in textul moldovenesc Ii corespunde: cdndai osdndai .
Vedem ea in propozitia moldoveneasca lipseste termenul corespunzator
latinescului o consideratur . Bogrea 11 recta' prin o cdnd iai sama; dar
acest cand iai sama e identic cu cdnd ai a privi
i atunci nonsensul

se explica printr'o gresala de transpozitie: termenul a privi a fost

trecut in capul frazei, iar locul lui a fost lasat liber. In felul acesta
credem Ca se poate explica aceasta lips5. de inteles, iar lectura din
arhetip o consideram a fi fost : o era aeve i pedeapsa i stingerea case
lui Vasilie Vod i cdnd ai a privi osanda-i pre oamenii de casa lui etc.
Se mai intalnesc i alte pasajii al caror sens pare ciudat, dar care se
explic mult mai usor ca acestea ce preced. Astfel la cap. al XVIII-lea 1:
o Timus, daca au trecut Prutul au mers la Papricani cu tabdrd bogatd .
0 simpl comparatie cu textul latin care spune: Timothaeus ivit versus
Poprikani cum exercitu curribus cinctis , arata ca lectura corect este
cu tabara legatd , ceeace se confirma i prin alte pasajii in care termenul este identic.

Concluzie. Din cele par aici spuse rezult c traducerea latind a

cronicii lui Miron Costin, gicutd cdtre sfdrsitul sec. al XVII-lea sau in
primii ani ai sec. al XVIII-lea, nu se deosebeste deloc ca fond de arhetip.
Importanfa ei std in faptul de a constitui un ghid pentru viitorul editor
critic al Cronicii lui Miron Costin, cdruia ii va indica manuscrisul ce va
trebui sd-1 ia ca bath (in specie mss. G) (169 al Academiei Romane)
Ii va afuta sd darifice pasafiile obscure.
A. IORDANESCIT

Bucuresti

RSUM
A l'aide d'une version latine de la Chronique de Moldavie de
Miron Costin, faite par un inconnu a la fin du XVII-e siecle et editee
par M. Eugene Barwinski, nous avons cru pouvoir etablir lequel des
manuscrits represente la tradition la plus proche de l'archetype c'est
le manuscrit G. (no. 169 de 1 Academie Roumaine) et de proposer
quelques emendations a nombres de passages du texte roumain.
1 cronica, p. 599.

www.dacoromanica.ro

MISCELLANEA
GENEZA POEZIEI <<SPERANTA> > A LUI EMINESCU
Speranta este una dintre cele dintai poezii ale lui Eminescu. A fost
publicat in Nr. 29 al Familiei lui Iosif Vulcan, cu data 11/23 Septemvrie

1866. Poetul avea atunci 16 ani.

Cred c la baza inspiratiei lui Eminescu a fost poezia Ho ffnung a
lui Friedrich Schiller. 0 reproduc dupd Schillers Werke, vollsteindige,
historische-kritische Ausgabe in zwanzig Teilen . . .herausgegeben von
Otto Giintter und Georg Witkowski, erster Teil, Leipzig, [Iwo], p.

III-112, punndu-i in Ltd textul Speranlei dupa editia lui

G.

Bogdan-Duid. 1.

HOFFNUNG
Es reden und treiumen die Menschen

Sie wird mit dem Greis nicht be[ graben,

[viel

Von bessern kiinftigen Tagen,

Nach einem gliicklichen goldenen
[Ziel

Denn beschliesst es im Grabe den

[miiden Lauf,
Noch am Grabe pflantzt er die

Sieht man sie rennen und jagen.

Die Welt wird alt und wird wieder
[jung,
Dock der Mensch hofft immer Ver[besserung.

Die Hoffnung fiihrt ihn ins Leben

[ein,
Sie umflattert den frhlichen Knaben

Den Jiingling locket ihr Zauber-

[Hof fnung auf.

Es ist kein leerer schmeichelnder

[Wahn,
Erzeugt im Gehirne des Toren,
Im Herzen kiindet es laut sich an:
Zu was Besserm sind wir geboren!
Und was die innere Stimme spricht,
Das tuscht die hoffende Seele
[nicht.

[schein,
1 Mihail Erninescu, Poezii, publicate i adnotate de G. Bogdan-DuicA,
Bucureti, Cultura Nationalk 1924, p. 29-30.

www.dacoromanica.ro

GENEZA POEZIEI aSPERANTA IA LITI EMINESCU

267

SPERANT A
Cum mdngdie dulce, alind usor
Speranta pe toti muritorii !
Tristetd, durere si lacrimi, amor,

Asilul Li alld in sinu-i de dor

Si pier, cum de boare pier norii.
Precum cdldtoriul prin munfi
[rdtdcind,

Prin umbra pddurii cei dese,

La slaba lumind ce-o vede lucind
Aleargd purtat ca de Mint
Din noaptea pddurii de ese:
Asa si speranta
c' un licur usor,
Cu slaba lumind-i pdlindd,
Animd 'nc' odatd tremdndul picior,
De uitd de sarcini, de uitd de nori
unde o vede s' avdntd.

La cel ce in carcere pldnge amar,

Si blastemd ceriul i soartea,
La neagra-i durere ii pune hotar,
F dcdnd sd-i apard in negru talar
A lumii paranimfd moartea.
maicii ce stringe pruncutu-i la sin,

Privirea de lacrime plind,

V dzdnd cum geniile morfii se 'nclin

Pe fruntea-i copild cu spasmuri si

[chin,
Speranfa durerea i-alind.

Cdci vede surisu-i de gratie plin

fro uitd pericolul mare,

L'apleacd mai dulce la sinu-i de

[crin,
fata-i umbreste cu pdr ebenin,

La peptu-i ii stringe mai tare.

Asa marinarii pe mare dmbldnd,
Isbiti de talazuri, furtune,
Isbiti de orcanul ghetos [si] urldnd,
Speranfa ii face de uitd de mint,
sperd la timpuri mai bune.
Asa virtuosii murind nu desper,
Speranfa-a lor frunte 'nsenind,
Speranta cea dulce de plaid in ceriu,

Si face de uitd de-a mortii dureri,

Pleoapele 'n pace li' nchind.
Cum mdngdie dulce, alind usor,

Speranta pe toti muritorii!

Tristefd, durere i lacrimi, amor

Asilul ii afld in sinu-i de dor

Si pier, cum de boare pier norii.

Comparatia celor doua texte ne arata: a) Identitatea titlului ; b)

Identitatea metrului: versul e dactilic in ambele poezii. In ce priveste
tratarea, in afard de ideia generald a mangaierii pe care o d in diferitele

imprejurari ale vietii, speranta, nu constatam o asemanare, necum o

identitate intre cele doua texte. In timp ce Schiller arata in mod general
pe scurt cum speranta insoteste intreaga vieata a omului, dela nastere
pana la moarte, si puterea acestei simtiri a sufletului, Eminescu desvolta
si ilustreaza ideia de mangaiere care e proprie sperantei prin cateva

cazuri concrete : omul inchis in carcerd, copilul pe moarte al mamei,

marinarul pe timp de furtund, sfarsitul celor virtuosi. Din cauza aceasta,
textul lui Eminescu e mult mai intins ca acela al lui Schiller : 45 de
versuri fata de 18.

www.dacoromanica.ro

268

MISCELLANEA

In concluzie: Nu se poate vorbi de o traducere dupa. Schiller, ci numai

de o influenld a lui asupra poetului nostru. Cred c5. Eminescu a pornit,
ca si in alte poezii ale sale, dela textul german, imprumutnd dela acesta

titlul, metrul

ideia fundamental. Tratarea ideii ii apartine insa

exclusiv.

Const. C. Giurescu

SCHITUL TROCAIA
Un schit de care nirneni nu stie nimic in partea locului. Cladit
de boierii Paieni in sec. al XVII-lea 1 in padurea Trocaii 2, intre satele : Grecesti i Barboiu din jud. Mehedinti, spre Nord ; Paia, Botesti
Gogosi din jud. Dolj, spre Sud, a fost nimicit probabil de timpuriu Inca din sec. al XVIII-lea.

Singurele elemente traditionale de care se mai poate lega existenta

de altadat a schitului sunt Ruga, probabil o continuare a serbarii

hramului schitului, care se facea pa.n acum 20-25 de ani, la o
anumit data, vara, in padurea Trocaii i numele actual al fostei
mosii a schitului : Cdlugareasca.

Boierii Paieni au intemeiat acest schit Trocaia, pe care descendentii, Ionita cu frate-sau PArvu Gubaveni (dela Gubaucea), feciorii
lui Vasile Capitanul Paianu si cu Ionita fiul lui Preda Capitanul

Paianu, le-au inchinat episcopului de 12.5.mnic, Ilarion 3.

Episcopul pretextnd ca. nu-i este de nici o agoniseala a lasat
schitul in parasire i. s'a paraginit. Paienii 11 aduc din nou in buna
stare si 11 inchina la 23 Ianuarie 1708 manastirii mai apropiate a
Motrului 4, care a i stdpanit mosia Piatra, cu care fusese inzestrat,
pati la secularizare.

Despre hotarul acestei mosii Piatra Calugareasca, la rsarit de

mosia Ochioiu a mosnenilor Grecesti i intrand cu capatul de miaza-zi
in hotarul Gogosi, mosie a Sf. Mitropolii, vorbesc o serie de acte din
anii 7256 (1747) Septemviie 19, 1751 Mai I, 1778 Mai 2 0 1781
Decemvrie 18 5.
C. Grecescu

Arh. Stat., Cond. M-rii Motrului, f. 91. Asezamantul de inchinare din

1708 zice: (c...audnd noi un schitipr al nostru dela mo,Fil 'tapirs. k.
2 Astazi se pronunta Drocaia.
3 Arh. Stat., Cond. M-rii Motru, f. 91; pastorirea Iui Ilarion e intre 3o
Iunie 1693 ei 16 Martie 1705, Iorga N. , /st. bis. romine, II, p. 333.
4 Arh, Stat., ibidem, f. 91.

5 Arh. Stat., ibidem, f. 95 v.f.98.

www.dacoromanica.ro

ORIGINEA CLAITZEI Iti wax

11111AddlIKd Ad FACT"

269

a'.uic. M n-ker" DIN

ORIGINEA CLAUZEI Evk UH n
DOCUMENTELE SLAVO-MUNTENE
.Documentele muntenesti destinate particularilor, incepand cu al
lui Basarab cel Tanar din 1478 Iunie 3 1, mentioneaza deseori in formula dispositio o clauza al carei sens i origine au format de curand
obiectul unui articol al d-lui Filitti 2. D-sa sustine, dup I. Nadejde 3,
Ca termenul flpl%AdAHICd 4 vine dela ung. predal, a prada. Ca atare,
sensul clauzei este sa nu se prade sau sa nu se jefuiasca , in
intelesul s nu se ia de domnie . Domnul, prin aceasta formula, renunta
la dreptul sau de a relua o mosie in anumite cazuri de desherenta, un
retrait seigneurial al mosiilor donative. Iar pentru sustinerea asertiunii lui Nadejde d. Filitti citeaz o serie de docurnente, in care apare
clauza pomenita.

Studiul d-lui Filitti prezinta lacuna ca se margineste numai la

analiza clauzei din documentele muntenesti, folosind ca izvor dictionarele unguresti, caci o cercetare i a documentelor bulgare credem
ea ar fi prilejuit autorului o alta concluzie, macar in ceeace priveste
provenienta clauzei. Sunt adevarate cele sustinute de d. Filitti c
termenul este departe de a avea sensul 4 de a vinde i acest adevar
ni-1 arata i un document bulgar in care apare clauza pomenita. Este
vorba de hrisovul fara data al tarului bulgar Constantin Asan destinat
manastirei Virguisk, unde clauza are urmatorul cuprins: ElrhAditrEI:d m
HE METEK4 1,114KTO 1-111 iEKCO npurcaccrrn un npoArru iskwitita 5. Din acest
1 In copie slavh la Arhivele Statului din Bucurelti, transcris de d. Stoica
Nicolaescu duph originalul prezentat acestei institutii la 6 Octomvrie 1936
de Muzeul Carol I din Craiova.
2 Preadalica s nu fie, in Rev. 1st. Rom., II (1932), P. 337-345.
3 Dintr'un articol publicat in Pandectele Rorndne, V (1926), p. 199 i urm.
4 Termenul mai apare i in grafiile: nfasAmaa4 (cf. documentul din 1480
Ianuarie i8 inedit o copie fot. la Acad. Rom., fotografii pachetul XX,
plana 50, 1508 Decernvrie 23 la Stefulescu, Docunzente slavo-romdne relative
la Gorj, p. 62, 1510 Iulie 28, ibidem, p. 68) ; rrkpAmiat4 (cf. documentul din
1485 Aprilie 5, ibidem, p. 26) ; 5pkA4M-IIC (cf. documentul din 1525 lunie ro,
ibidem, p. 84, 1528 Aprilie 28, ibidem, p. 90, 1544 August 29, ibidem, p. io8) ;

termenul aproape constant este nrhAemns4 (cf. ibidenz, p. 23, 27, 28, 30,
41, 42, 56 etc.), iar grafia np-10,44fuo redath de d. Filitti aceasta probabil
pentru a invedera i mai mult provenienta termenului din ung. prdal nu
apare decht in sec. al XVI-lea (cf. documentul din 1517 Iulie 19, ibidern, p. 78).
Ca atare credem mai nimerit redarea grafiei nphA4sue4, corn de altfel i apare

in cel dinthi document.

5 Vezi facsimilul la Ilinskij, FpamoThi 6onrapcitnx-a nape& Nr. 2. Ilinskij

transcrie in text (p. 14-19) termenul cu n majuscul, ceeace dovedete ca-1

considerh ca nume propriu.

www.dacoromanica.ro

MISCELLANEA

270

hrisov reiese clar ca termenul nu insemna a vinde cad. o repetare a lui

nu nu ar fi avut nici un rost (dup cum vedem, dup flpHISACATH apare
npoAnTH). Ins aparitia clauzei in hrisovul bulgar ne indritueste sa afirmain ea' originea atat a termenului in discutie cat si a intregei clauze nu
trebueste cautat la Unguri, ci la Bulgari. De ce am admite in documen-

tele noastre o traducere a ung. preda cand se putea foarte bine lua
de-a-dreptul termenul slay existent ? Aceasta origine bulgard trebueste
cautata nu numai pentru clauza pomenit, ci fi pentru formula disPositio care in intregul ei este o copie dup hrisoavele bulgaresti
1,

unde la randul ei Ii are provenienta din hrisoavele bizantine, caci in

acestea din urma cuprinsul formulei este alcdtuit din citarea darilor
ce se percepeau cat i a functionarilor care le percepeau, fata de care
destinatarul devenea imun
Damian, P. Bogdan
2.

IN CIIESTIUNEA AUTENTICITATII INSCRIPTIEI FUNERARE A VOEVODULUI MUNTEAN NICOLAE

ALEX ANDRU BA SA R AB

Intr'un scurt articol publicat in volumul I

(1924-1926)

al Re-

vistei Arhivelor (p. 290-291) sub titlul Cdnd a murit Nicolae Alexandru

Voevod?, d. Minea ocupandu-se de un nou izvor care ar confirma data

mortii pomenitului voevod muntean din inscriptia funerara gasita, la
Campulung,3 intr'o noth care insoteste articolul emite ipoteza neautenticitatii acestei inscriptii. D-sa sustine Ca inscriptia are... ceva neo-

bicinuit pentru vremea mortii fiului lui Basarab cel Mare. Domnul
rposat este numit gospodar, nu gospodin, cum este in hrisoavele si
unele ispisoace domnesti. Aceasta ar dovedi ca inscriptia este de mai
tarziu. Tocmai la Vlad Cdlugarul, in vremea caruia se poate constata
in Muntenia si alt influenta moldoveneasca, am intalnit intr'un singur
document in titlu r gospodar . In acelas document este uric in loc de
1

0 influentd ungara pentru uzul formulei, cum crede d. Dinu C. Anion

(in Incercare asupra domeniului emitent din principatele Munteniei

gi Moldovei

in secolele XIV i XV, articol publicat in Inchinare lui Nicolae Iorga, 1931,
p. 14) este exclusa.
Dlger,
1 Pentru cuprinsul formulei dispositio in hrisoavele bizantine cf.
Der kodikellos des Christodulos in Palermo, Berlin 1929, p. 36 (extras din Archiv
fr Urkundenlorschung, XI (1929)).

3 Publicat pentru prima oar de B. P. Hasdeu, in Etimologicum Magnum

Romaniae, III, coloana 2559, apoi de Onciul, in Originele principatelor romdne,
p. 182 nota 89 i in facsimil de d. Virgil DrAghiceanu, in Buletinul Comisiunei

Monumentelor Istorice, XXVI (1917-1828), p. 18.

www.dacoromanica.ro

IN CHESTIUNEA AUTENTICITATII UNEI INSCRIPTII FUNERARE

L71

Deci dup d. Minea inscriptia nu este contimporar ci ar fi

tocmai din timpul lui Vlad Calugarul cand apare i alta influenta moldoveneasca in cancelaria munteand. Dar faptul ca ro mom pit nu
ocina

c.

apare in intitulatio documentelor muntene contimporane ca in inscriptia

pomenita, nu este o dovada ea acest termen nu a existat in cancelaria
munteana. Fc cnoAaph era cunoscut documentelor slavo-muntene din

sec. al XIV-lea si prima jumatate a sec. al XV-lea, dovada ne-o dau

urmatoarele hrisoave: al lui Vladislav I dat Voditei, unde rocnomin%
apare in dispositio, al lui Mircea din (1386-1418) Octomvrie, editat
de Dinu C. Anion, in Din hrisoavele lui Mircea cel Bdtrdn, sub Nr. XX,

cu data c. 1394396, o copie fotografica la Academia Romnd intre

fotografiile donate de I. Bogdan, si al lui Vlad Dracul din 1439 August

2 indictionul 3, inedit

prin care se confirma mandstirei Tismana

donatiile acordate de Mircea i alti domni un cliseu pe sticla la
Academia Romana, intre fotografiile donate de Ion Bogdan, o copie
fotografica in posesiunea d-lui profesor P. P. Panaitescu. Deci din
punctul de vedere al d-lui Minea, autenticitatea inscriptiei funerare
a lui Nicolae Alexandru Basarab, nu se poate contesta, iar originea
termenului rocnomin, in cancelaria munteana pentru epoca lui
Nicolae Alexandru trebueste cautata in cancelaria sarbeasca unde
termenul este semnalat Inca la 1308 1. In ceeace priveste folosirea
de catre d, Minea a termenului ispisoc pentru documentele muntenesti, desigur ea se datoreste unei scapari din vedere caci altfel nu
ne putem explica folosirea unui termen cu totul strain formularului
diplomaticei slavo-muntene.

Damian N. Bogdan,

1 C. Stojan Novacovic, 3agon1n cnomermun cpncnix Apwasa cartea,

Belgrad, 1912, p. 162, vezi i. p. 192 i 5S6.

www.dacoromanica.ro

V.

RECENZII
P. Drigoieseu, Linzba latind pe inscripliile din Dacia, contribuOi epigrafice,
Ramnicul-Vfilcii, Tip. Gutemberg, 1931, 64 P.

Lucrarea d-lui P. Drgoiescu intra in seria cercetarilor, inchinate Umbel

latine a inscriptiilor, de savanti streini care caftan limba latina vulgard, substratul local din provincii sau particularita:tile care apoi s'au afirmat in limbile
romanice. Autorul declara ca a avut ca model studiul lui J. Pirson, La Langue
des inscriptions latines de la Gaule, ceeace din fericire a dat o oarecare osatura
lucrarii sale. Din nenorocire, insa nu a cunoscut celelalte scrieri consacrate unei
singure provincii (Africa: Hoffmann, Kubler ; Spania : Carnoy) sau cele care
imbratiseaza in general limba inscriptiilor (Grober, Olcott) si in care ar fi gasit
importante indicatii de metoda.
Autorul cerceteaza pe rand fonetica, morfologia, sintaxa i lexicul, pritnele
trei capitole avand subimpartirile de rigoare. Noteaza apoi cu grija exemplele
epigrafice pentru fiecare din particularitatile gasite. Astfel lucrarea este utila
pentru cel care vrea sa. se informeze rapid in acest domeniu.
Utilitatea ei este Msa restransa pentru mai multe motive. Intai de toate
unele capitole sunt insuficient tratate, cum este lexieul . Apoi paragraful
numelor proprii neromane ne da la un Mc numele cele mai eteroclite sub
simpla rubrica a terminatiei i uneori ne lasa cu impresii false. Asa, de pildal,
la rubrica declinarea III-a (p. 50) autorul incepe prin a vorbi de numele
proprii grecesti in -on care pierd sau nu pierd pe n si sub tipul leo, -onis 5,
aldturi de Socratio, Hermadia, ni se ofera Bato, Verzo, Tato ; imediat apoi U.
unis: Cotu, unis . Am crede ea toate aceste nume sunt grecesti. La p. 51 gasim:
<I or, oris (grec. or, oros) : Plator, oris
Mucapor, oris, . . Sunt i acestea
nume grecesti ? Pe aceeasi pagina, sub tipul -is, -eos este trecut Zabdibol, -oli (!).
La sfarsitul paragrafului (p. 51-52) am fi asteptat cateva consideratii generale
. .

asupra tratarii numelor streine in latineste. Intr'adevdr autorul arat cum sunt
tratate numele grecesti. Ramanem insa cu impresia falsa c exemplele care
preced nu sunt decat de origine greaca, desi avem printre ele nume trace, celtice,
orientale. De asemenea, poate ea la sfarsitul lucrarii autorul ar fi trebuit sa
ne comunice, intr'o concluzie, impresiile sale generale si sa ne spunal daca fenomenele constatate difera sau se potrivesc cu cele din alte provincii romane.
De alta parte, pentru ca o asemenea lucrare sa fie inteadevair utild, prima
conditie pe care trebue sa o implineasca este sa fie completa. Ori autorul, in
1931, publica o lucrare pe baza inscriptiilor din CIL, III, care s'a incheiat in
1901. Treizeci de ani de rezultate arheologice sunt lasate in prasire. Desi autorul
se plange, p. 5, de numrul restrans al inscriptiilor din Dacia, a renuntat la cele

vreo optzeci de monumente pe care le-ar fi gasit cu usurinta in Annie Epigraphique, 1902-1930. i intre ele gasim exemple foarte interesante, din care
www.dacoromanica.ro

PAPEE FR., ZAGADNIENIA OLBRACIITOWEJ WYPRAWY 2 R. 1497

273

dam aid cAteva dupa aceasta' publicatie 19oz, Nr. 143, Daeae Fortune ; 1903,
Nr. 65, lovi Turrnazgadi, Nr. 66, balne[as]; 1911, Nr. 38, Diane arc posuit, Nr.
39, SUMS ; r9r2, Nr. 5, Iutiae ratneae, senatusqe, Nr. 76, questor, Nr. 81, Dierna,
Nr. 303, Deo Malagbeli (la p. 51 autorul 11 arat ca nedeclinabil) ; 1913, Nr. 50,
servos librarius, Nr. 51, Deae A echatae, statum coniugis redemit, Nr. 53, Proshodus,
Logismus nume proprii ; 1914, Nr. 122, territ(orium) .Zuc(idavense) (inscriptie foarte
importanta, cf. V. PArvan, 741, nouci din Dacia Malvensis, p. 61 i urm.), etc.

Mai mult Inca, autorul nu utilizeaza nici toate exemplele din CIL, III. De
pilda, la p. 15, nu citeaza Dulcenus (Nr. 7.625), care apare in loc de Dolichenus,
nici nu pomeneste cele cloud exemple interesante : munic(ipium) Dier(nae) (Nr.
14.468) i statio Tsiernen(sis) (Nr. 1.563).

In schimb autorul ne vorbeste de fenomene care nu sunt justificate. Philumena ar fi in loc de Philomena (p. 15), child de fapt numele grec este cu u,
(.)t2.ovpivr). Zerrnicegetusae ar avea e in loc de a in prima silaba. (p. 15), ar avea

Z in loc de S is prin influenta alfabetului grec (p. 41). In realitate acest nume
nu se poate considera cleat aldturi cu Sarmizegetusa, Germisara, Gernzizera,
care pun problema delicata a transcrierii numelor trace in latineste ca i Dierna
sau Eucidava. Maximimiae nu poate fi o dittografie intentionata, in semn
de afectiune (p. 42), ci o simpla dittografie, datorita distractiei lapicidului,
cum sunt multe inscriptii. Sh mai spunem cd genitivul Thraecorum (p. 20) nu
existh in latineste, ci Thraecum?
Din aceste exemple se vede ca lucrarea d-lui P. Dragoiescu este incompleta
si lipsith, in unele privinte, de informatia trebuitoare.
S. Lambrino
Pape Fr., Zagadnienia Olbrachtowej wyPrawy z r. 1497 (Problema expeditiei lui Albert in anul 1497), in Kwartalnik Historyczny, XLVII (1933),
p. 17-30.
D. Pape raspunde d-lui GOrka privitor la studiul sau Bialogrod i
Kilia a wyprawa r. 1497 (recenzat de noi In prezenta revista, III (1933), p.
89-90). Autorul sustine impotriva d-lui Grka si a mai multor istorici poloni
(Borzemski, Prochaska) cal Joan Albert a urmarit la 1497 sa cucereasca dela I
Turd Chilia i Cetatea AIbS, ca. s5tefan 1-a traclat, unindu-se cu pdgiinii, ceeace
a siht pe rege sh se intoarcb impotriva lui.
Argumentul d-lui Gorka bazat pe slAbiciunea trupelor polone, care nu se
puteau mAsura cu puterea otomana, este respins pe motivul ca regele polon
spera lu ajutorul unguresc i c ii facea iluzii asupra fortelor sale. Expeditia
polona trece intAi prin Cernauti, Noua Sulita, spre rAshrit pe malul de Nord
al Prutului i numai dupa aceea se intoarce spre Suceava. Deci regele mergea
spre DunAre i un fapt nou, tradarea lui Stefan, 1-a siht sh.-0 schimbe drumul.
Argumentul nu e decisiv miscarea trupelor polone poate fi interpretata ca o
cautare a unui teren propice pentru trecerea rAului intr'un loc nepazit de Moldoveni. Faptul ca' Stefan t;imisese pe logofhtul Tautul la Poarta e probabil
exact, nimeni nu contesta ca. atunci Stefan era vasalul Turcilor, dar din faptul
ca el suporta de nevoie acea vasalitate, nu se poate conclhde cli era legat de
Turci sufleteste, impotriva crestinilor. D. Papee trede ca. Wapowski greseste
and socoate arestarea sailor lui Stefan, Thutul logofdtul i Isac vistierul, ca
o calcare a dreptului ginthor. Ei ar fi venit sli anunte regelui trecerea lui Stefan
de partea Turcilor, deci conform dreptului feudal puteau fi arestati, pentru
calcarea juramantului de vasalitate (p. 21-22). Ne intrebam insa, ce nevoie

www.dacoromanica.ro

RCENZII

274

tefan s anunle trddarea sa, trimitand pentru aceasta pe cei mai inalti
boieri ai sfatului sau ?
Dimpotriva, cronica moldoveneasca e precisa asupra acestui punct si concordA cu Wapowski ; solii au fost trimii, ca sa anunte adeziunea lui tefan
regele si-a dat pe fata atunci planurile, arestfindu-i. De altfel aceasta era a doua
solie, prima solie a lui Isac vistierul singur, cu darurile lui .tef an, fusese primita
de rege cu cinste 1. Era deci o intrerupere brusca din partea lui Albert a unor
avea

legAturi diplomatice care urmau de Cava timp, nu o declarare de rdzboi a

i chiar cele rusesti
(corespondenta diplomatical si cronicile) 2 sunt toate de acord: Albert a incercat

lui tefan. Isvoarele contemporane moldovenesti, unguresti

sa surprinda buna credinta a lui tefan, amagindu-1 cu o pretinsa expeditie

contra Turcilor, ca sd-1 poata scoate din scaun. Lucrul e recunoscut 0 de o
parte a izvoarelor polone. Interpretarea d-lui Pape nu poate fi deci admisa i e
bine cal d. Grka a restabilit adevarul istoric in istoriografia polona (Cf. 0
raspunsul d-lui Grka la articolul d-lui Papee, in 1<wartalnik Historyczny,
XLVII (1933), p. 316-317, in care-si mentine concluziile).

P. P. Panaitescu
Obits, Olgierd, Zagadnienie Czarnomorskie w polityce polskiego i redniowiecza,
I. 1359-1450 (Problema Marii Negre in politica polona medievald, I. 1359-1450),
Varsovia, 1933, 67 p., f. pr., (extras din Przeglad Historyczny, X).
Casi
celelalte lucrari ale d-lui GOrka in domeniul legaturilor polono-romane si acest
studiu aduce consideratii noi si interesante. Cunoscator al ambelor istoriografii,

si a celei polone si a celei romanesti, autorul poate intrebuinta toate izvoarele

si cunoaste cadrul general al evenimentelor, ceeace-i permite sa faca numeroase
rectificari ale cunostintelor istorice. In partea introductivA d. Gdrka arata
nevoia pentru istoriografia polona de a cunoaste lucrarile istoricilor romani si
invers, necesitatea ca si acestia sa ia cunostinta de rezultatele cercetarilor istorice
din Polonia. De asemenea d-sa arata importanta rezultatelor noi ce se pot aduce
cu ajutorul cronicilor turcesti (p. 6ri, cu interesante indicatii bibliografice).
Pe de alta parte pentru intelegerea istoriei politice se cer studii istorice demografice i asupra fortelor si organizarii armatelor.
Trecand la subiectul propriu zis al studiului, d. Grka cerceteaza pe larg
atingere a Poloniei cu Moldova, adica expeditia pomenit de Diugosz
in 1359 a lui Cazimir cel Mare in Moldova in favoarea voevodului tefan 0
impotriva fratelui sau Petre. Deosebindu-se de parerile d-lui Czolowski si. ale
/prima
raposatului Onciul si fiind de acord mai mult cu concluziile d-lui Iorga asupra
acestui punct, autorul arata &A la 1359 nu pu tea exista un steag al Liovului *
in armata polona, cum spune Dlugosz, c participantii la expeditie, Nawoy
Tyczynski si Zbigniew din Dembna, nu puteau fi cavaleri si conducatori de
oaste decat vreo 20 de ani mai tarziu. Pe de alt parte nilinie nu dovedeste c 5.
stapanirile lui Cazimir cel Mare se intindeau in Pocutia pima la marginile Moldovei. Dimpotrivd, ele nu treceau la Halicz, iar privilegiul acestui rege din
1367 pentru niste sate de langa Colomya este un falsificat. In consecinta expe
1 Letopisetul dela Bistrifr, in I. Bogdan, Cronice inedite, p. 44.
2 Cf. C6OpFILIK% Phip. Pyccg. 14c.r. 061gecrsa, XXXV, p. 237-8 si XLI
p. 242-3 si FlonHoe co6paffie pyccianch jykronnert, II, p. 361 ; VI, p. 42 ; VIII

p. 233-4 ; XII, p. 245-6.

www.dacoromanica.ro

HANDELSMAN MARCELL LE PRINCE CZARTORYSKI ET LA ROUMANIE

275

ditia amintita de Dlugosz a avut loc dup moartea lui Cazimir 0 se datore*te
lui Ludovic de Oppeln, guvernatorul Rusiei Ro0i. Ea trebue fixata pe la 1374
1379. Petre Vod este deci Petre Muptin i ar trebui s ad.mitem c el era fiul
unui Stefan, necunoscut de altfel.
Prime le legkuri ale Poloniei cu Marea Neagra nu trebuesc cautate in vremea
lui Cazimir cel Mare. Aceste legaturi au fost precedate de legaturile Litvaniei
cu Marea Neagra (Lupta lui Olgierd cu Tatarii la Syne-Wody in 1363).
Analizand inceputurile vasalitatii Moldovei fata de Po Ionia, autorul vede
cauza ei in incercarile ungureti de a pune mana pe principate. De altfel politica
polon fata de Moldova in secolul al XV-lea e dominatd, nu atat de rivalitatea
cu Turcii, cat mai ales cu Ungurii.
D. Grka cerceteazd apoi comertul polon spre Marea Neagra, amintind
de exportul de grane facut de Iagiello spre Byzant prin portul Koczubej (p. 37).
Dar, d. G6rka nu crede ca regele Poloniei in acea epoc avea clar in minte ideea
credrii unui debueu spre Marea Neagra pentru tara lui. 0 asemenea idee se
poate atribui mai degrabd lui Witold.
Vorbind de tratatul dela 1412 dela Lublau intre Vladislav al Poloniei
Sigismund al Ungariei, d. GOrka aratd ca., in pasajul privitor la impartirea
Moldovei, in editia lui Dlugosz de Przedziecki este o mare greeald de tipar
(un rand skit), care a indus in eroare pe mai multi istorici romani i poloni
(in ed. din 1712 e textul corect, p. 42). La Lublau (1412) 0 Luck (1426) Iagiello se
opusese impartirii Moldovei, dar el insu0 o propune lui Sigismund la 1431 cu ocazia

trecerfi lui Alexandru cel Bun de partea lui Swidrigello. Expeditia lui Alexandru
in Po Ionia in aceste imprejurari are loc la 1431 0 nu la 1432, cum s'a crezut,
Autorul studiaza apoi luptele dintre urma0i lui Alexandru, considerandu-le
ca o urniare a luptelor interne din Po Ionia i intre acest stat i Unguri. Ilie era
sustinut de cumnata lui, regina Sonca a Poloniei, vkluva lui Iagiello 0 de par-

tidul litvan, iar Stefan de nobilii poloni ostili reginei, in frunte cu Olednicki.
La 1444 are loc o criza de politica moldoveneascd a Poloniei. De0 Po Ionia 0
Ungaria erau atunci sub acela0 rege, aveau o politica opusa : de o parte Olednicki,
de cealaltd Ioan Corvin. Ioan Corvin invingator asupra Turcilor uureaza orbirea
si detronarea lui Ilie, dar la 1447, Cazimir al IV-lea impune ca domn al Moldovei

pe Roman cu ajutorul lui Vlad Dracul. Atunci Cazimir flu reprezenta Polonia,
era in lupta cu nobilimea polona care nu-1 recunotea 0 era sustinut de Litvani.
Abia la 1450 Polonia din nou, unificatd, incearca o stabilire definitivd a influentei
ei in Moldova, pentru a inIatura influenta lui Joan Corvin, slabit acum in urma
infrangerii dela Cossova. Se *tie rezultatul dezastruos al acestei expeditii polone

impotriva lui al Bogdan II-lea.

Ateptam cu nerabdare urmarea, fagaduit de d. GOrka, a interesantelor
sale cercetki.
P. P. Panaitescu
Handelsman Marcell, Le prince Czartoryski et la Roumanie, 1834-1850, in
La Pologne au VII-e congres international des sciences historiques, V arsovie
1933, II, p. 199-243. Comnnicarea d-lui Handelsman la Congresul international de istorie, publicata in extenso, este o contributie de mare importanta
la istoria Romanilor. Pe langa documentele publicate sau utilizate de d. Lukasik
0 de autorul acestei recenzii, autorul a mai descoperit numeroase documente
noi privitoare la legaturile printului Czartoryski cu Romanii in arhivele Ministe-

www.dacoromanica.ro

276

RECENzu

rului de Externe francez, in biblioteca Czartoryski din Cracovia 0 a utilizat ci

corespondenta generalului Zamoyski, nepotul printului Adam Czartoryski.
Privitor la epoca anterioard revolutiei dela 1848, autorul arata ca misiunea
lui Woronicz in Tara-Romaneasca, trimis de Czartoryski pe langd Joan Campineanu, a fost inspirata de generalul Zamoyski (p. 203). Se dau amanunte
noi asupra actiunii lui Campineanu la Londra in Aprilie 1839. Desi fusese primit
de numero0 oameni politici si in cluburi, nu izbuteste, din cauza stangaciei
in raporturile mondene. Tandra lui sotk ii recheama in tara (p. 209). Important
si non e ins faptul ca Czartoryski a incercat prin agentii sai o legaturd directa
cu Mihai Sturza, domnul Moldovei. Acesta, care la inceput se arata favorabil
unei miscari nationale, da inapoi in fata amenintarilor rusesti i declara ca
nu poate fi ficut raspunzator de vorbarfile dela Bucuresti, Paris sau Londra,
in care se putea agita chestia unirii celor doua principate si a unei ligi slave
(p. 211). In 1842 are loc o noud misiune a lui Zwierkowski (Lenoir) in Bucuresti.
In instructfile sale catre acest agent, Czartoryski 11 insarcineaza sa spuie Roma.nilor ca persevereaza in idea formarii unei Dacii * i ca sef vede tot pe Campineanu (p. 213), caruia ii aratd simpatia sa pentru nenorocirea lui (p. 212).

D. Handelsman arata apoi rivalitatea pe teren romanesc intre e migratia

polona aristocratica de sub condueerea principelui Czartoryski i cea democratica.
Asupra rohilui acesteia din urma se vor putea spune mai multe dupd cercetarea

documentelor inedite din arlfivele democratiei polone, din bibliotecile dela

Rappersville i Batignoles (azi la Biblioteca Nationald din Varsovia).
Legaturile lui Czartoryski cu conducatorii revolutiei rornine dela 1848 incep
prin A. G. Golescu si N. Bilcescu. Ei s'ar fi intalnit la Drezda cu principele
Czaitoryski (p. 221). De fapt dintr'o scrisoare a contelui Rystizonowski (sic)
din Berlin (4 Mai 1848), rezulta cii legatura s'a facut prin intermediul acestuia
la Hanovra 2.
Se reia studiul rolului lui Mihail Czajkowski in revolutia romand din 1848.
Czajkowski scria Je conseille aux Valaques de suivre l'exemple des Serbes,
d'organiser une armee en Transylvanie et de s'exercer sur la peau des Magyars *
(in Septemvrie 1848) (p. 226).
Dar in realitate Czartoryski lucreaza pentru o apropiere romno-maghiard.
(p. 231, si 236, instructiuni catre agentii din Ungaria). Generalul Bern a avut
o actiune independenta de a lui Czartoryski (p. 238-239). In ceeace priveste
actiunea emigratiei romane dupa revolutie, se incearca zadarnic, de catre Czartoryski ruperea legdturilor dintre ea 0 democratii poloni (p. 241-242). Credem ca
trebue facuta o distinctie si in sanul emigratiei rornanesti : emigratia de dreapta,
cu Bilcescu i Goletii, inclinata spre o apropiere de Czartoryski i cea de stanga,
cu Rosetti i fratli Britianu, legata mai ales de democratia polona 3. Aceste
din urind legaturi asteapta Inca o cercetare, care va da lumini noi asupra epocii
si a influentelor ideologice.

P. P. Panaitescu

1 El nu este un des freres Goletcu , ci varul fratilor Golesti, fiii lui Costache
Golescu.

2 Anul 1848 In Principatele ronuine, I, p. 348.

3 In hartiile lui C. A. Rosetti la Academia Romana (Ms. 4846 nepaginat) se
ani proclamatk comitetului democrat polonez din Lww adresat Rotnanilor
prin C. A. Rosetti (20 Iulie 1848) I scr isoarea de recomandatie a lui Henri
GOrski, agentul acelui comitet.

www.dacoromanica.ro

277

DR. THIN JOZSEF, A MAGYARORSAGI SZMi.B FOLKEI,ES TORTNETE

Dr. Thim Jzsef, A magyaeorszdgi 1848-49-iki lzerb folkeles Ortnete

(Istoria rdscoalei Sarbilor din Ungaria dela 1848-49), Budapest, 1930, XV, 686 p.

Noua publicatiune de izvoare cu titlul Fontes Historiae Hungaricae

aevi recentioris pornit dupd rdzboiul mondial de Societatea Istorich. Ungard

va imbrtisa i istoria nationalitdtilor din Ungaria. Rdscoalei Sarbilor din

1848-49 sunt consacrate trei volume, dintre care a apdrut al doilea cu documente dela Martie pand la August 1848, cdruia ii va urma inch unul, pe and
volumul I va cuprinde istoria critich a evenimentelor, scrish pe baza materialului publicat. Editorul acestei lucrdri insemnate este medicul Dr. Iosif Thim,
bun cunosehtor al limbii sarbesti, autor al mai multor carti despre Shrbii din
Ungaria, aphrute mai inainte.
Volumul de fath cuprinde 434 de acte inedite, culese din arhivele dela Viena

si aiurea, precum si unele retiphrite din carti sarbesti greu accesibile, and
si traducerea germana ori ungard a acestora din urmh, dach traducerea lor con-

timporand german. nu era de aflat. In acest bogat material ghsim si urmatoarele acte romhnesti ori privitoare la Romani.
Proclamatia romhneasch din 1848 adresath Frequor Romdni, spre a-i indemna
sh se asocieze Ungurilar, dupd. ce pand acuma numai nemesii au avut parte
din drepturile Orli, iar acuma toti suntem aseminea s, hothrindu-se eh de acum
inainte nemesii vor plati ca si cum au plait pand acum fiescare iobaj r si afard
de aceasta chiar si preotii romani vor avea cuviincioash plath dela stat (Nr. 22,
p. 64-66, in facsimile). Circulara comunita.tii romanilor greco-orientali din
Arad, formulath in adunarea tinutd. in 12/24 Aprilie 1848 de Sicentiu Babetu s,

adich Vincentiu Babes, v. notarul comunithtii, adresath chtre Onorata Comunitate si iubitii frati romhni. Actul important recunoscand ch s Romnul
au fost in tara-ne cel mai aphsat, chci au fost aphsat si de inshisi fratii shi, de
Sarbi ; si aceasta nu duph ceva drept, ori lege, ci chiar numai din ticalos abuz
cu pacinica, blanda si indelung ralloddtoarea din fire indeamnd pe Romani
ca dupd ce au trecut timpul despotismului si Sarbul este respins intre marginile dreptului si ale cuviintei sh se sloboadd de ei. Nu numai, dar Ministerul
-Orli convocand congresul Romhnilor, proiectat de faimosul beirbat Beothy
Odan deputatul din Bihar ii someazd ca sh ia parte la deputhtia Romanilor
care se va intruni la 3/15 Mai in Pesta spre a aduce multumirile natiunii romane

Inaltului Minister (Nr. 126, p. 126-129, in facsimile). Protestul Romanilor

intruniti la Pesta in 21 Mai 1848 (cu prilejul onorificentei lor de mai sus) redactat de Ion Dragos impotriva alegerii patriarcului Iosif Raiacici, cerand dela
guvernul thrii o Biserica romaneasch independenth de cea a Shrbilor, deoarece
nu recunosc pe patriarcul shrb de capul lor (Nr. 144, p. 266, ungureste). In
aceasth chestiune insemnatd Romhnii bAndteni intrunindu-se in 27 Iunie 1848
la Lugoj, hotd.rirea lor, tot in acest fel, a fost inaintatd Ministrului de Interne
de care Eftimie Murgu, presedintele intrunirii generale a Romanilor din Banat
(P. 490-491, ungureste). Hothrirea a cerut rdspicat inaturarea din scaun a
vlddicilor shrbi din Timisoara si Varset, impotriva ehrei deciziuni a protestat
mitropolitul shrbesc suphnitor, Platone Athanackovici (in Buda, 26 August
1848) sustinhnd cd aceasth hotdrire a Romhnilor e ilegald. Deoarece insd atitudinea Romhnilor din Banat a atatat mult sentimentele preotilor romani si ale
credinciosilor lor, mitropolitul roagd. Ministerul Ungar sa anuleze acea hothrire

(p. 637-638, ungurete).

Andrei Veress
20

www.dacoromanica.ro

NOTITE BIBLIOGRAFICE
I. BIBLIOGRAFIE
x. Eibliotlique nationale a Varsovie, Catalogue de l'exposition des collections de la bibliothique nationale ii Varsovie, Varsovie, 1933, 149 P. + XXV
planse, f. pr.
Istoric al noii biblioteci nationale polone i catalog al manuscriselor i cArtilor rare expuse cu ocazia congresului international al istori-

cilor. Intre altele remarea'm sub Nr. 274, manuscrisul unic al cronicii polone
in prozd a lui Miron Costin (publicat de Ioan Bogdan) ; sub Nr. 467, cronica
moldo-polonA (manuscrisul Zaluski, publicat de asemenea de loan Bogdan) ;
sub Nr. 468, ziarul expeditiei lui Sobieski in Moldova (1686) scris de Iacob
Sobieski (publicat de Cz. Chowaniec).
P. P. P.
2. Constantinescu Pimen, Opera lui Duiliu Zamfirescu; bibliografie, in MilBibliografia operelor lui Duiliu Zamfirescu :
covia, III (1932), p. 33-49.
poezii, piese de teatru, romane, nuvele, schite, amintiri i traduceri.
C. Grecescu
3. David Al., Bibliogralia lucrcirilor privitoare la Basarabia apdrute dela
1918 incoace, Chisinau, 5933, 48 p.
e Numai un fragment din bibliografia
completa a Basarabiei , care cuprinde volumele i brosurile referitoare la aceast
provincie, fa.r articolele din reviste Ji ziare, de un real folos cercetaorilor.
C. Grecescu

4. Dembinski B., Halecki 0., Handelsman M., L'historiographie polonaise

du XIX-me et du XX-me sidcle, Varsovia, 1933, 37 p., f. pr. Studiu asupra
desvoltdrii i ideilor conducdtoare ale istoriografiei polone, cu indicatii biblio-

P. P. P.

grafice.

5. Iorga N., Les etudes d'histoire en Roumanie pendant le XIX-eme sicle,

in Rev. hist. du sud-est europ., X (1933), p. 105-118.
6. Mihailovici Paul, Bibliografie bulgarei ci rusd, referitoare la Basarabia
Se indica'
coloni5tii bulgari, in Arhiv. Basarabiei, IV (1932), p. 322-324.
73 de lucfaxi intre 2848 si 1930 privitoare la Basarabia i colonistii bulgari.
7. Oprescu Anton,

La

bibliogralia

rdzboiului

pentru

C. Grecescu
independentd

(1877-78), in Rev. 1st., XVIII (1932), p. 34-39. Cateva serieri literare in

C. Grecescu
limbi streine.
8. Ruffini Mario, Contributo alla Bibliografia sull'arte popolare romeno,
Cinci pagini
Firenze, 1932. (Extras din revista Lares, III (1932), No. 3-4).
de bibliografie, intocmit alfabetic. Pentruch publicatiunile citate se referd la . mai multe aspecte din arta noastr5. populard (covoare, costume, cusaturi, ornamentatii, muzica) ; ar fi fost mai nimerith o clasificare pe materii.
Unora dintre publicatinni li se arata continutul pe scurt. In afarh de publicatii!e.,
romnesti avem i articole sau cArti scrise de streini.
Dan Simonescu
,

www.dacoromanica.ro

OPERE CU CARACTER GENERAL

279

II. OPERE CU CARACTER GENERAL

9. Bump, Em., Revista Istoricd Romdnei, in Boabe de Grdu, IV (5933), p.
Dupa ce face o serie de aprecieri elogioase cu privire la ultimul numbr
din anul al doilea al Revistei Istorice Romdne, d. Bumta incearcd sa rdspund
59-60.

la nota care il privete din zisul numbr.

Pentru ca o discutie intr'o problem. de tiint. s poat duce la un rezultat,
se cer dela cei ce discutd cloud insuiri: competent., i bun.. credinta. Dad.
una din ele nu exist., discutia e inutil, cu atat mai mult cand lipsesc amandoub.

Incerearea de rdspuns a d-lui Bucuta intra in aceast ultim categorie: ea e

lipsitd i de build credinta i de competent.. Conform premizei, a duce discutia
mai departe, e zadarnic din punctul de vedere al rezultatului pentru istoriografia
roman.. Dac o fac totui, e ca cititorii nepreveniti sa poatb judeca ei singuri
felul de argumentare al d-lui Bucuta i sat constate lipsa celor dou insuiri
de mai sus. lath' faptele: Intr'un numbr din anul trecut al revistei Boabe de Grdu,
d. Bucuta a fdcut o recenzie studiului meu, 0 noud sintezci a trecutului nostru,
in care analizam lucrarea d-lui N. Iorga, Istoria Romdnilor yi a civilizaliei kr,
apdrut. in 1930. In aceastA recenzie, d-sa sustinea in primul rand c'd lucrarea
d-lui Iorga nu e o lucrare de sintez., aa cum o prezentasem eu, i apoi cb observatiile mele privesc chestiuni de detaliu, aa incat concluziile studiului a mintit
nu sunt indreptatite. Mi-am zis: d. Bucuta probabil nu cunoate lucrarea d-lui
Iorga, nu-i di. seama de importanta chestiunilor tratate i iari, probabil, face
parte din cercul din fericire tot mai restrans al acelora care judeca o opera'
de tiint. nu dup., cuprinsul ei, ci dup. legaturile cu autorul i dupe', manifestdrile
din alte domenii ale acestuia. I-am r.spuns deci in penultimul nu/n.5- al Revistei
Istorice Romdne, ardtandu-i in primul rand ca Istoria Romdnilor 0 a civilizegiei
kr e inteadevar o opera', de sintez., /iindcd aya o judecd insuyi autorul ei -i-i citam
chiar cuvintele d-lui Iorga; in al doilea rand ca problemele tratate in studiul meu

sunt probleme nu secundare, ci fundamentale ale trecutului nostru. Spre a-1

convinge, citam cdteva din aceste probleme, anume: Influenta slava, relatiile
cu neamurile germanice, relaiile cu Pecenegii .5 Cumanii, influenta ungara,
micarea lui Petru*i. Asan, neivalirea Taarilor, clomnia lui Basarab intemeietorul
Tarii Romaneiti, caracterul domniei muntene, clasele sociale: boierii i vecinii
sau rumanii, caracterul legaturii lui Mihai Viteazul, caracterizarea lui Constantin
Brancoveanu, critica lui Titu Maiorescu, partidele politice dup. votul universal,
etc., etc.
La acest rdspuns al meu, d. Bucuta incearca sa replice. i anume, ce spune
d. Bucuta ? Credeti poate ca citeazd vreo alti. parere a d-lui Iorga lucrul dei
paradoxal, n'ar fi imposibil: mai avem cazuri similare cu acest autor
din care
sa rezulte ci. Istoria Romdnilor 0 a civiliza0ei kr flu e o open. de sintezd? Sau

ca incearca sa scada insemnatatea pentru trecutul nostru a problemelor din

care citasem, spre convingere, cateva exemple ? Niciuna, nici alta. In ce privete
primul punct, se multumete set decreteze pur i simplu: Istoria Romdnilor a

d-lui N. Iorga nu e pentru niciun om nepbrtinitor o lucrare de sinteza . Ca

insuii autorul ei o consider. altfel, n'are pentru d. Bucuta se vede nicio
important... Nu reimane decat sa admitem ci. d. Bucuta tie mai bine cleat
autorul insuii, caracterul operei. Numai ci. eu prefer sa admit ceeace spune
despre opera sa chiar d. Iorga, iar nu prepusul d-lui Iorga, adica d. Bucuta.
'Uncle se vede ins lipsa de bun. credinta a acestuia din urma, e cand nici nu
TO

www.dacoromanica.ro

280

NOTITE BIBEIOGRAFICE

pomeneste macar, ca si cum n'asi fi tiparit-o, negru pe alb, parerea d-lui N.

Iorga despre Istoria Romani lor i a civilizatiei lor. Date leg ca nu poate s'o faca
deoarece-si ruina intreaga argumentare. Nu-i mai putin adevarat c reaua
d-sale credinta rdmane dovedita.
In ce priveste competenta d-lui Bucuta, ea se vddeste in felul cum incearc
sa prezinte al doilea punct, adia insemnatatea problemelor de care se ocupd
studiul men. D-sa continua sal le considere ca probleme sau cercelari de amdnunt,

ceeace dovedeste deplina sa competenta in ale trecutului nostru. Caci dac

problemele enumerate mai sus sunt de amanunt, ma intreb, care ar fi, in conceptia d-lui Bucutd, problemele capitale din istoria poporului romanesc.
Cu aceasta, am ispravit. Fiinda nu inteleg sa continui o discutie cu cineva
care pune pret in stiinta, nu pe argumente, ci pe sentimente si care ignora metoda
datele esentiale ale disciplinei istorice.
C. C. G.
to. [Fortuneseu C. D.1, Revista Istorica Romdnd, vol. II, fase. IV, in Arhiv.
Olteniei, XII (1933), p. 163-164.
D. [Fortunescu], cu prilejul a doi ani de
aparitie, apreciaza Revista Istoricci Romdmi, ale carei pagini au prezentat cititorilor rezultatul unei munci constructive de mare merit, elaborata in cadrul
unei metode critice severe . Exprima insa mirarea i regretul S ca' in aceasta
publicatie a putut inapea i opera negativa care este 0 nouci sintezci a trecutului
nostru, studiu critic datorit profesorului Giurescu. Negativitatea lucrarii asupra
careia refera recenzentul dela Arhivele Olteniei consta in faptul ca ea ar semnala
erori de amanunt , omisiuni ori contraziceri S. Prodigioasa activitate
culturala , apoi, e desfasurata in vreme de 40 de ani de profesorul N. Iorga,
stiinta lui in domeniul istoriografiei i artei, sufletul su daruit cu generozitate
neamului romanesc, umanitatii insasi ca s incadreze in aceasta umanitate,
la loc de cinste, tara i poporul nostru , ar trebui s determine pe oricine ca sa

nu se atinga de opera profesorului Iorga (p. 164). Revista Istoried Rambla' nu

publicd opere negative. Ea imbratiseazd numai contributii. Dar recenzentul
nu si-a precizat Inca notiunea de opera negativa . Pentru cele 63 de erori,
scoase ca exemple din Istoria Romdnilor 0 a civilisatiei bOr a d-lui Iorga (tradusa
de Al. Lascarov-Moldovanu, 1930), profesorul Giurescu a pus in loc 63 de restabiliri a faptelor istorice. Mai aproape de intelegerea criticului craiovean, amintim
cateva din erorile de am'anunt ale d-lui Iorga: i. Termenii din limba romana
privitori la agricultura sunt de originci slava in cap. III i de origine latind in cap.
VII ; 2. Numele de animale sunt toate de origine latind ; 3. Bomnul e un print
tciran i tin adevcirat autocrat; 4. Boierii nu se deosebiau prin nimic esential de
tarani ; 5. Curtenii erau mercenari ; 6. Critica lui Titu Maiorescu a fost Icird orizonturi ; 7. Votul universal, la noi, a dus la impiedicarea forme:di de noui partide
politice ; i altele, pdria la 63. Adaugam c cele mai multe din acestea sunt pareri
hi conceptii pentru care d. Iorga a militat o vieata intreaga, autand sa le impuna
istoriografiei romdnesti. Dar, recenzentul crede cd studiul profesorului Giurescu
o problema erica., intruat e o manifestare a unui fost elev fatal de fostul
su profesor. In privinta aceasta observam c recenzentul impreund stiinta :;ti
legaturile dintre oameni, domenii cu totul deosebite. Cercetarea stiintifica,
academia., ocupa un plan in care patimile omenesti n'au loc. Iar dac existd
oameni pe care-i supdra descoperirea adevarului, in loc sa-i bucure, cu ata mai
rau pentru ei: acestia reprezinta mentalitatea unei faze primate in desvoltarea
unei discipline stiintifice. Profesorul Giurescu n'a intreprins un atac s i n'a
facut o apologie . Aceste cuvinte n'au ce canta in arena vesnic senind a cerce-

www.dacoromanica.ro

PREISTORM

281

thrilor stiintifice. Nu s'a interesat de arta, poeziile ori propaganda d-lui Iorga,
nici de sufletul salt ddruit cu generozitate neamului romfinesc, umanitatii
inssi ,

si nu le-a calificat, ca atare. S'a marginit sh atraga atentia, intr'un

domeniu de strict.. specialitate, asupra greselilor pe care le pune in circulatie

opera d-lui Iorga. Era dator s'o fax.; i 11 obliga la aceasta situatia sa de profesor
de Istoria Romnilor. Recenzentul face rhu child se amestech in lucruri in care
nu se pricepe. Atitudinea sa cred ci. sup.11 i pAgubeste i celui apdrat. In
privinta aceasta ii amintesc fraza : Cdtd vreme in fara noastrd cdqi de acest fel
e vorba de o fost.. Istorie a Romanilor
vor umbla in lung 5i in larg, pornind
spre rdtdcire o lume care adesea nu Vie ce sci creadd sau nu-5i dci osteneala sd aleagd,

simcul tuieu de datorie si cultul ce am pentru cinste i adevdr nu-mi ingeiduie sei
tac . BAnueste oare recenzentul eine a fAcut aceasth profesiune de credinth ?
Chiar cel pe care-1 apard, d. Iorga insusi (Contra tdnguirilor d-lui Tocilescu,
Bucuresti, Tip. Minerva, 1903, p. 6). Adevdrat e ca a spus-o pe la inceputurile
carierii sale si ca n'a aplicat-o la propria-i opera'. De yinh sunt insi. i criticii de

talia d-lui (Fortunescu) care au aplaudat opera integral. a apostolului lor

far.. s5-si dea seama ci. firii romantice a acestuia nu-i trebuia decat atat pentru
a uita ca istoria, poezia i ziaristica nu-s tot una i ca in orice domeniu de activitate calitatea i nu cantitatea import.. Intampinarea mea e pentru toti criticii
de felul celui dela Arhivele Olteniei . i am fdcut-o numai fiindcd cel din Craiova
pare a fi un reprezentant al lor, al unei false mentalitati, din fericire in spre
asfintit.
D. Bodin

tr. Giureseu C. Const., 0 noud sintezd a trecutului nostru : N. lorga, Istoria

Romcinilor 5i a civilizatiei kr, trad. din limba francez de Al. Lascarov-Moldovanu,
Bucuresti, 193o. (Extras din Revista Istoricci Romdnci).
L. Treml, in Nouvelle
Revue de Hongrie, II (1933), p. 472, se exprim astfel asupra studiului critic
al d-lui Giurescu: . le professeur Giurescu de Bucarest... a soumis a un
contrle severe toute la synthese que nous venons de mentionner ou il demontre ... de tres nombreuses contradictions de tous genres, de sorte que pour l'etranger la critique volumineuse de M. Giurescu... est a bien des egards beaucoup plus utile que la synthese meme de M. Iorga .
C. Grecescu
12. Haleeki 0., La Pologne de 963 a 1914, essai de synthese historique, preface

de M. Alfred Coville, Paris, Alcan, 1933, XV + 348 + i hart., 15 francs.

Lin nou rezumat al istoriei Poloniei. Autorul studiaza mai ales marile directii
politice i culturale, subliniaz rolul civilizator si de apdrAtoare a civilizatiei
jucat de Polonia in Ragritul Europei. Faptele sunt date cu mare precizie
cu o privire sintetic. asupra fiecArei epoci. Lucrarea va aduce mari servicii
pentru cunoasterea istoriei Poloniei in occident.
P. P. P.

III. PREISTORIE
13. *Fewkes V. J., Excavations in the late neolithic fortress of Honiolka in
Bohemia, in Proceedings of the American Philosophical Society, vol. 71, No. 6.
14. *Frenzel Walter, V orgeschichte der Lausitzen Land und Volk, insbesondere die Wenden, Berlin Leipzig, Beltz, 1932, VIII +167 P. +4o pl. si

h.rti.
15. Orosz Endre, Bronzkori sirlelet Puszta-Szt. Miklsrl (Descoperirea de
morminte din eFoca bronzului la Puszta-Szt. Mikls), in Erddly, XXIX, p. to6
107. Descriere a trei vase din epoca bronzului gasite de autor. A. P. Todor

www.dacoromanica.ro

282

NOTITE BIBLIOGRAFICE

16. Roska Martin, Tezaurul de bronz dela Borv, Ardeal, in Mannus, XXIV,

Heft 4.
With sketch-map of central European finds with early Italian
imports (Antiq. Journ., XIII (1933), p. 207). Studiu in limba germana.
R. Vulpe
17. Schroller Hermann, Die Stein- und Kuplerzeit Siebenbiirgens, in Vorweschicktliche Forschungen, Berlin, 1932, VIII +79 p. +55 pl.
Recensie de
G. Poisson in Revue anthropologique, XLII (1932), D. 402.
18. Simionescu I., Lecturi preistorice, in Biblioteca de popularizare a ;stiintei,
Bucuresti, Casa coalelor, 1932, Ill p.+48 figuri. Brosura de popularizare

a cunostintelor elementare despre preistorie, scrisa atractiv I cu amdnunte

folositoare pentru neinitiati. Se insista mai mutt asupra paleoliticului si neoIiticului. Din protoistorie se vorbeste numai de epoca bronzului. Multe din
ilustratii reprezint obiecte gasite in Romania. Numele exact al autorului citat
pentru unele dintre figuri nu e Baumiiller (p. 68, 8o), ci Bumiiller. Industria
bronzului n'a patruns la noi in tara prin eomertul cetatilor grecesti de pe coasta
Mani Negre (p. 88), ci cu mai bine de o mie de ani inaintea intemeierii celei
mai vechi dintre ele.
R. Vulpe
19. Vulpe R., Resturi de epocd Latene III dela Rddulefli-Ialomita, in Bulet.
C0111. MOH. Ist., XXIV (1931), 1932, p. 156-158.

IV. ISTORIE ANTICA

zo. * Balogh Albin, Pannonia oskeresztnysege; I . Trteneti rsz. (Cresti-

nismul stravechi in Pannonia; I. Partea istorica), Budapest, 1932, 174 p.

Vezi recenzia d-lui Macalik Gyozii, in Erdelyi Tudesite, XV, p. 348-349.
21. Biircicilii AL, Bdile Herculane in epoca ronzand ci credintele populare
de azi, (extras din Revista tiintelor Medicate, 1932, No. io,) 28 p., cu zo fig.
22. BArcicild AL, Noui nzonumente funerare din Drubeta, (extras din Arhivele Olteniei, 1932, No. 61-62), 39 p., ell 37 fig.
23. * Davies 0., Ancient mines in Southern Macedonia, in Journal of the
Royal Anthropological Institute, vol. 62, JanuaryJune 1932.
24. * Grgoire Henri, La romanisation des bouches du Danube, in Revue
Sfarsitul studiului
belge de philologie et d'histoire, 1932, juilletdecembre.
despre Inceputurile vieii romane la gurile Duneirii de Vasile Parvan (inceputul
R. Vulpe
in aceia0 revista, IV (1925), p. 317 et suiv.).
25. Semenov Anatol, Aus Tanais, in Philologische Wochenschrift, 1933,
No. 7-8, p. 253-255.
Duph razboi, a existat la Rostow pe Don o comisie
pentru studierea sistematich a antichitatilor orasului, dar a fost disolvata in
1929 din motive politice. Autorul discuta identificarea vechiului ora Tanais.
Are in vedere in deosebi ruinele antice dela Jelisawetowka, cele mai vechi
mai importante din delta Donului. Nu inclina a accepta identificarea lui S.
Vjasigin, dela Muzeul din Rostow, care in 1925 a emis parerea ca locul vechii
R. Vulpe
colonii elenice ar fi orasul Azow.
26.. Swoboda E., Octavian und Hlyricum, in Parerga d. Vereins klass. PhilRecensie de Thomas Lenlologen in Wien, Heft r, Wien, Hfels, 1932, 96 p.
schau, in Philologische Wochenschrift, 1933, No. io, p. 262-263. E vorba de
campaniile din Iliria din 35-33 a. Hr., al aro:- zcop era sk asigure granitele
Italiei din spre Nord-Est. Obiecti ia campaniilor: in primul rand cucerirea
viiii Savei, apoi patrunderea sistema'ica in interiorul Iliriei spre Adriatica.

www.dacoromanica.ro

ISTORIA ROMANILOR PANA LA INTEMEIEREA PRINCIPATELOR

283

Autorul crede ea primul obiectiv a fost atins din prima campanie. Tot atunci,
in anul 35 au fost supusi i Desitiatii din Estul Iliriei. Rhzboiul planuit cu
acest prilej impotriva Dacilor urmaria asigurarea noilor cuceriri. In iarna anului 35-34 Octavian lash doua legiuni i jumatate pe loc si se duce la Roma.
Se intoarce insA dup cdteva luni reclamat de o rdscoala in regiunea Savei.
DupA linistirea acestei rAscoale incepe ofensiva pe Valea Unei i spre Promona.
R censentului i se par concluziile studiului rezistente si demne de atentie.
R. Vulpe
27. Tzenolf Gantseho, Dr., Die Abstammung der Bulgaren und die Urheinzat der Slaven, Berlin und Leipzig, Walter de Gruyter, 1930, XI +358 p.
Cu privire la continutul i valoarea acestei crti, trimitem la recensia ce-i
face d. Leon Beaulieux, in Revue de philologie, de litterature et d'histoire ancien-

nes, LIX (1932), p. 200-201, din care desprindem aici chteva pasagii. Prenant le contrepied de la doctrine aujourd'hui admise par la quasi unanimite
des slavistes et des historiens, en ce qui concerne l'origine des Bulgares et l'habitat primitif des Slaves, l'auteur de cet ouvrage cherche a dmontrer que les

Bulgares etaient tablis en Thrace et en Illyrie de toute antiquite. S'tant

preoccupe de rechercher ce qu'il est advenu des peuples qui habitaient jadis
l'Illyrie et la Thrace, des Gtes, des Daces et des Scythes, il declare etre arrive
A tablir que les Illyriens-Thraces n'etaient autres que les Protobulgares, dont
les Bulgares d'aujourd'hui sont les descendants directs [zoo] .
Quant a l'explication qu'il donne de l'expression bulgare kanshi pisdk, I cri disespere 9,
expression dans laquelle il pretend trouver un souvenir de la bataille de Cannes,
oil des troupes bulgares auraient manifestement combattu avec les Romains
alors qu'en realite elle parait bien provenir du cri
et partag leur dfaite
d'un oiseau de proie cette glosse fait plus d'honneur a l'immagination de
M. Tzenoff qu'a la silret de sa methode tymologique et A son sens des ralits .. M. Tzenoff se donne, sans grand succes, beaucoup de peine pour soutenir une these en contradiction formelle avec les rsultats considrs aujourd'hui comme acquis par tous les travailleurs srieux . Ne dispensarn a face
D. Bodin
comentarii.
.

V. ISTORIA ROMANILOR PANA LA INTEMEIEREA

PRINCIPATELOR
28. Asztalos Mikhis, A szkelyek stortinete letelepulsukig (Istoria straveche a SAcuilor penA la asezarea lor), Cluj, 2932, Tip. Minerva, 21 p.
29. Bfinescu N., Ein Schlusswort fiber das bithynische XrA, in Byz. Zeitschrift, XXXII (1932), p. 334-335.
PolemicA cU d. N. Iorga. Autorul SUSVne cA Xn24 pomenitA de Pachymeres la 1274 este in Bithinia si nu Chilia
noastril dela Dunare.
P. P. P.

30. Bfineseu N., La question du _Par..istr.; on, in Byzantion, VIII (1933),

p. 277-308. Acest articol este un rdspuns la lucrarea d-lui Zlatarski asupra
Situa0ei politice in Bulgaria de Nord in veacurile al XI-lea 0 al XII-lea, pe care

am recenzat-o in revista noastia (I (1931), p. 78-79). Contrar parerii d-lui

Zlatarski autorul sustine existenta unui ducat bizantin Paristrion ca formatie
administrativ6 Inca dela supunerea primului imperiu bulgar. In ultimele pagini
d. BAnescu raSpunde i acuzatiilor ee i s'au adus de d. Mutafciev in anexa

www.dacoromanica.ro

NOTITE BIBLIOGRAFICE

284

lucrarii sale, Bulgares et Roumains dans l'histoire dse pays danubiens, Sofia,
1932. Se subliniaza tendinta de polemich patriotica a acestei lucrari. P. P. P.
31. Willem N., Les sceaux byzantins trouvs a Silistrie, in Byzantion,
1932, p. 320-331.
Prime le sigilii bizantine gdsite la Silistra. In colectia d-lui
P. Papahagi. Confirma perzistenta dominatiei bizantine in Paristrion in sec.
XI si XII. D. Banescu d unor inscriptii alta interpretare decat d. Papahagi,
in Revue hist. du sud-est europ., 1931, p. 299-311.
Dorin Popescu
32. Ianko Las., Iak nejstarli Slovane vstupovali v okruh evropske kultury
(Cum au intrat cei mai vechi Slavi in cercul culturii europene), in Cesky Casopis historicky, Praga, XXXIX (1931), p. isti'
33. * Juhisz Ladislaus, P. magister quondam Bele regis Hungariae no-

tarius: Gesta Hungarorum, Budapest, 1932, VIII+ Ioo p., cu i facsimil.

Vezi recenzia de Heilig Konrad, in Szdzadok, LXVI, p. 416-420.
34. Leeper Allen. W. A., Germans, Avars and Slays, in The Slavonic Rewiev,
XII (1933), p. 117-132.
Autorul admite ca data a navalirii Slavilor in lega-

tura cu Avarii, secolul al VI-lea, dar crede c a fost o lenta infiltratie a lor
spre Dunarea de Jos Inca din secolul al II-lea. Titlul de ban, este, dupa autor,
de origine avara, transmis Slavilor panonici i apoi Ungurilor. El deriva dintr'un nume propriu al Khaganului avar Baian din secolul al VI-lea (formatie
obisnuita, ca Tar din Caesar, Kral din Carol).
P. P. P.
35. Manciulea st., Elementul romdnesc din Cdmpia Tisei si Carpalii nordici

in evul mediu, in Rev. 1st., XVIII (1932), p. 237-241.

Expunere sumard
a intinderii elementului romanesc in sec. XXV in Banat, Crisana, Moravia
si

Bereg. Fara documentare.

C. Grecescu
36. Pogorblov V., Quelle est la langue, dans laquelle furent crites les vies

de saints ainsi nommes pannoniennes ?, (in limba rusa, cu un rezumat francez),

in Byzantinoslavica, 1932, p.
Autorul sprijina pdrerea lui P. A. Lavrov dupa care vietile sfintilor Cyril si Metodie au fost scrise in slavoneste, nu
in greceste.
Dorin Popescu
37. Sacerdoleann A., Barbari, Sciti sau Romani in anul 865, Bucuresti,

1933, 9 p., f. pr. (Extras din Revista Macedoromcind, III (i931), 1933). La
865 imparatul bizantin Mihail al III-lea scrie papei in termeni injuriosi despre
limba latinh, limbb pe care o numeste barbara sau scitica. Autorul crede eh
imparatul numind astfel limba latind, se gandea la Romanii barbarizati dela
Dunbre, stramosii nostri.
P. P. P.

VI. ISTORIA ROMANILOR DUPA INTEMEIEREA

PRINCIPATELOR

i. IZVOARE

Studii si texte

38. Arbore Virgiliu P., Insemndri culese de pe marginea cdrlilor bisericesti

din orasul Focsani (veacul al XIX-lea), in Milcovia, III (1932), p. 53-66.
Se
dau 41 de insemnari de pe carti bisericesti din Focsani, insemndri dintre i800
si 1840, care privesc in deosebi vieata locala.
C. Grecescu
39. Boga L. T., Documente basarabene, in Arhiv. Basarabiei, IV (1932),
p. 246-248, 316-322.
Cinci acte de mosii din tinutul Hotinului din anii
1657-1660.

C. Grecescu

www.dacoromanica.ro

ISTORIA ROMANILOR DUPA INTEMEIEREA PRINCIPATELOR

285

40. Boga L. T., Documente din secolul al XVIXVII, in Arhiv. Basarabiei,

IV (1932), p. 143-157. Douazeci de documente din anii 1593-1655 privind
cumparaturi i impartiri de mosii, mai ales din tinutul Hotinului.
C. Grecescu

41. Bulat T. G., Acte basarabene, in Arhiv. Basarabiei, IV (1932), p. 56-69.

13 acte din anii 1786-1840 in chestiuni administrative si bisericesti.

C. Grecescu

42. Bulat T. G., Teritoriile raielelor Hotinului i Brdilei redate stdpdnitorilor romdni, in 18o8, in Arhiv. Basarabiei, IV (1932), p. 249-270 I V (1933),
Acte cu privire la procedura intrebuintata la 18o8 pentru retroP. 43-57.
. cedarea mosiilor din raialele Hotinului i Brailei, care fostii proprietari sau
descendentii lor.
C. Grecescu
43. Bulat T. G., Un naturalist geograf francez prin Male noastre in 1810
0: 1811, in Arhiv. Basarabiei, IV (1932), p. 303-311.
E vorba de Sonnini
care venia in Moldova ca educator al fiului lui Iordache Catargi.
C. Grecescu
44. Cardfq Gh., Un ccildtor german pyin ferile noastre la 1833, in Rev. 1st.,
XXIII (1932), p. 1337140.
Calatoria lui F. S. Chrismar descrish in Skizzen

einer Reise durch Ungarn in die Tiirkei. Drumul urmat: Predeal, Campina,
Bucuresti, Galati i apoi cu vaporul spre Sulina.
C. Grecescu
45. Gorovei Artur, 0 audienf4 la Regele Carol I, in Cony. Lit., LXV (1932),
p. 213-221.
46. Halevy III. A., Documente apocrife In istoriografia evreo-rondind, in
Sinai, anuar de studii judaice, V (1933), p. 3-16.Pe range', cunoscutul fals sionese, hrisovul dela Topliceni al lui Stef Anita Vocla din 1525, privitor la interzicerea cumpardrii de ocine de care Armeni i Evrei, avem un fals asemanator

datorit unui evreu. E vorba de sulul de pomenire in limba ebraica a obstii

evreesti din Roman din 1574, in care se vorbeste de protectia acordata Evreilor
de chtre loan Voda cel Cumplit. D. Halevy dovedeste falsul pe baza unui documentat studiu diplomatic.
P. P. P.
47. Husz Richard, Die deutsche Chronik eines Bistritzers aus dem Jahre
1499 (bzw. 1502) und die Bistritzer Kanzleisprache des 15.-16. Jahrhunderts, in
Siebenburgische Vierieljahrschrift, LVI (1933), p. 122. Dam concluzia autorului
cu privire la Kronika czasw Stefana Wielkiego Moldawskiego (1457-1499)
descoperita i tiparita de d. GCorka : Die Chronik von Stefan dem Grossen

stimmt einerseits in ihrem mundartlichen Charakter in auffallenden Ziigen

mit der Bistritzer Mundart auch nach deren geschichtlichen Zeugnissen berein.

In ihrem hochdeutschen Sprachcharakter tragt sie die Ziige einer Bistritzer

(nosner landischen) Amts- und Geschaftssprache, die in ahnlicher Weise von
Mundart durchsetzt war, wie unsere Chronik. Nichts hindert daran, den Schluss
zu ziehen, dass Hermann, der Burggraf von Weissenburg am Dnjestr, der Verfasser der Chronik, die von Stefans d. Gr. Gesancltschaft nach Niirnberg mitgenommen wurde, wo Schedel dieselbe vermutlich abschrieb, ein Bistritzer
D. Bodin
war a.

48. Ionescu D., Ce irmdfau Grecii din Sud-Estul european despre noi la
Inforinceputul secolului al XIX-lea, in Rev. 1st., XVIII (1932), p. 29-33.
matii in mare parte eronate referitoare la tarile romane, din manualul de geografie al lui Psalida, din 1817.
C. Grecescu
49. Ionescu D., Documente, in Rev. Isl., xvIII (1932), p. 260-265. Se
reproduc trei documente: unul din 21 Aug. 7070, altul din 13 Ian. 7158, carte

www.dacoromanica.ro

NOTITE BIBLIOGRAFICE

286

de stapanire pentru 1/2 din Tega, jud. Sacuieni i ultimul din 12 Dec. 7201,
carte de intarire a stapanirii mandstirii SArindarului asupra unor locuri langa
Dilmbovita, nu e o danie. D. Ionescu nu stie c Petru *chiopul n'a domnit
niciodata. in Tara Romaneasca. E vorba de Petru cel Tanis. Grdina Jalobei 4
trebue citit mai de grabd padina Jalobei fiind vorba de semne de hotar.
Era de dorit textul slay in intregime i corect publicat
C. Grecescu
50. Iorga N., Ceva din legdturile domniilor romdnesti cu lerusalirnul, in
Acad. Rom., Mem. Sect. 1st., s. 3, Tom. XIII, 1932, p. 21. Cateva scrisori
in greceste, dela sfarsitul secolului al XVII-lea i inceputul secolului al
XVIII-lea, pornite dela Ierusalim, cu multumiri sau felicitari catre domnii
romani.

C. Grecescu

Documente, in Rev. 1st., XVIII (1932), p. 39-45. Cateva

inscriptii dela Cerneti, o invoiala de reforme din 1848 semnata de boieri la
Brasov, un act dela Matei Basarab pentru satul Micsenesti din Ilfov s. a.
51.

Iorga N.,

52.
53.

Iorga N.,

C. Grecescu
Iorga N.,

Docurnente diverse, in Rev. 1st., XVIII (1932), p. 155-165.

Documente din Bacciu, in Bulet. Com. 1st., XII (1933), p. 179

pana la 182.

Documente din Vdlenii de Munte, in Bulet. Corn. 1st., XII

Zapise privind Valenii de Munte : vanzari de locuri, de
case, livezi de pruni, etc., din anii 1739-1874.
C. Grecescu
55. Iorga N., Documente mehedintene, in Bulet. Corn. Isl., XII (1933), p.
151-175.
In deosebi zapise de vanzari de locuri, de iesiri din indiviziune,
plangeri cu privire la Cerneti, Valea Boiereasca, Halanga, Pesteana (Vartop),
Vrabesti, dintre anii 1808-1857.
C. Grecescu
56. Iorga N., Documente prahovene i ddmbovitene privitoare la rnoOile lui
Scarlat Greceanu, in Bulet. Corn. Ist., XI (1932), p. 53-87.
Acte de intarire,
zapise, din anii 1610-1783, in numdr de 93.
C. Grecescu
57. Iorga N., Docurnente privitoare la Bucure,sti, in Bulet. Com. Ist., XI
(1932), p. 31-49.
Vanzari de locuri de case, pra.valii i cateva chestiuni negustoresti. In total 44 de acte.
C. Grecescu
58. Iorga N., Documente teleormlinene, in Bulet. Corn. Ist., XI (1932),
p. 13-212.
Noudsprezece acte din anii 1686-1766 privind mai ales mosiile :
Vulpesti, Schioastele, Rusdnesti, Margdritesti, Piatra, Viisoara, Stejarani,
Gurbanesti, etc., din Teleorman.
C. Grecescu
59. Iorga N., Docurnente vle4cene, in Bulet. Com., Ist., XI (1932), p. 25-28.
Cateva acte din secolul al XVII-lea pentru mosia Grecii.
C. Grecescu
6o. Iorga N., Noi documente din Vdlenii de Munte, in Bulet. Corn. Ist., XI
(1932), p. 91ros. Zapise din 1707-1850, privind datorii, vanzdri. C. Grecescu
61. Iorga N., Inscriptii, in Rev. Isl., XVIII (1932), p. 268-276.
Se dau
o serie de inscriptii de pe carti vechi, de pe morminte s. a., majoritatea in greceste ; dintre acestea parte cu provenienta pierduta.
C. Grecescu
62. Iorga N., Incd un cdleitor in terile noastre, in Rev. 1st., XVIII (1932),
54. Iorga N.,

(1933), p. 119-148.

p. 14-19.

Cateva extrase din ziarul de calatorie al prelatului Francesco

Nardi (1852) cu date si asupra Romanilor.

C. Grecescu
63. Iorga N., 0 scrisoare din Dobrogea pe vremea rdzboiului Crirneii, in
Rev. Ist., XVIII (1932), p. 255-256.
Scrisoare din i Aug. 1854 a unui soldat
francez in care prezinta matusii sale realitati dobrogene ; nisipuri i ierburi
inalte, fantani rare.
C. Grecescu

www.dacoromanica.ro

ISTORIA ROMANILOR DUPA INTEMEIEREA PRINCIPATELOR

287

64. Iorga N., Un apel al pribegilor romdni dela Paris in 1850, in Rev. Ist.,
XVIII (1932), p. 266-267. Pribegii romani dela Paris in 1850, Sept. 20,
trimit un apel catre poporul roman indemnandu-1 la rabdare pand va sosi ziva
prevestita. .

C. Grecescu

65. Lapedatu Alex., Jurnalul principelui Jacob Sobieski .

asupra campaniei polone in Moldova la 1686, in Acad. Rom., Mem. Sect. 1st., s. 3, tom.
XIII, 1932, p. 36. Introducere si jurnalul insui, tradus in frantuzeste, al
campaniei polone in Moldova la 1686. Pradaciunile si jaful, amintite de D. Cantemir, Ii gasesc confirmarea si prin acest jurnal al fiului lui Joan Sobieski.
.

C. Grecescu
66. Lupq I., Documente istorice privitoare la mosiile brdncovenesti din Transilvania si Oltenia (1654-1823), Cluj, 1933, r8o p., f. pr. (Extras din Anuarul
Institutului de istorie nafionald, VI).
Documentele in numar de 74 in limba

latina si germana., gasite in arhiva Muzeului Bruckenthal din Sibiu, privesc

moiiie Sambdta de Sus si de Jos si Poiana Mbrului, stapanite de familia Brancoveanu in Ardeal. Inca Preda Vornicul, bunicul lui Constantin Vodd Brancoveanu, are in stkpanire ca zalog Sambata de Sus din 1654. Alte acte privesc
moiiie stapanite de Brancoveni in Oltenia sub Austriaci. Ea sfarsit un indice
de nume proprii.
P. P. P.
67. Mihailovici Paul, opt documente moldovenesti dinainte de Stefan cel
Mare, in Cercetciri istorice, VIIIIX (1933), p. 185-215. (Recenzie de Minea
I., ibidem, p. 273-277). Documentele publicate de d. Mihailovici sunt
copiate din arhiva metohului Sf. Mormant dela Constantinopol, primul
este dill 1411 Ianuarie 6, ultimul din 1456 Iunie 30. Metoda de transcriere a
textului slay este cea preconizata de d. Costachescu in frumosul sku codex
de documente moldovenesti (in plus d. Mihailovici semnaleaza printr'o barl.
verticalk i sfarsitul randului). Peste tot cuvantul pem este tradus prin sf at,
iar in documentul din 1415 Iulie 12 indict. 8 (editat sub No. 2) prin cuget.
Tot in acest document Ria D.1,1,11,1'11 este tradus prin in acea . Cuvantul FMTdefMd

din acelasi document editat sub No. 2 este un sinomin a lui eimeenia (vezi
Sophocles, Greek lexicon, 1888, p. 636) si ca atare credem ca in traducere
trebuia pastrat termenul grecesc cum s'a admis pentru ANdeema, mai ales ca
lui K4Ti1OfM4 ii precede 411140EM1, iar nu tradus I cu tot *. Tot in documentul
din 1415 Iulie 12 dupa traducere urmeaza o nota in care se sustine cii documentul este din 1414 (nu din 6923 = 1415 data din document care corespunde
dealtfel si indictionului 8), aceasta dupa lista boierilor de divan, care se potriveste cu cea din documentele publicate de Costa.chescu, in Documente moldove?testi inaiiite de Stefan cel Mare, I, p. 103-105 si
13. Afirmatia insa nu

se poate sustine, caci la Costachescu, p. 103, apar in plus o serie de boieri

necunoscuti divanului din documentul editat de d. M., iar boierii Dragos si
Sandrea lipsesc, acelasi lucru si in documentul dela p. 113 unde pe langa prezenta
a noi boieri semnalim lipsa lui Drago si Domencus stolnic
boieri cunoscuti
documentului editat de d. Mihailovici. Tot in documentul editat sub No. 2,
lVT1MlCTHTEAHHH4 este tradus prin risplatitoare ; credem ca era mai potrivit
prin razbunatoare, iar in documentul No. 6 era mai acceptabild traducerea lui H:-Ig*HOH1 prin fugar
cad verbul este NM:MATH iar nu ritacit. Cu

aceste observatiuni de aminunt, editia d-lui Mihailovici este bunk si poate fi

consultata cu mult folos de care cercetatori, prezentandu-se ca o completare la
meritosul codex al d-lui Costachescu. Referitor la darea de seamk a d-lui Minea,

www.dacoromanica.ro

NOME BIBLIOG RAFICE

288

aceasta cuprinde observatiuni de ordin istoric asupra datelor mai importante

din documentele publicate de d. Mihailovici. In documentul cu data 1446 Decenlvrie 16 (editat sub No. 7), recenzentul semnaleazl. aparitia pentru prima
oarA a literei m literA de inventie romineasca, care atita a fost discutat c,
Afirmatia este greith, caci nu constitue altceva decAt un stadiu in evolutia
paleograficA a literei A dia manuscrisele bulgAresti. Aceastd origine a lui
a fost aratat de Die BArbulescu in teza sa de doctorat, Fonetika eirilske azbuke,

Zagreb, 1899, p. 72-73 si de Ion Bogdan, in Dela eine si ccind au imprumutat

Romdnii allabetul cirilic, in Lui Titu Maiorescu Omagiu, Bucuresti, 1900,
p. 588.
Damian P. Bogdan
68. Motogna V., Contributii la istoria Romdnilor in veacul al XI V-lea, in
Rev. 1st., XVIII (1932), 11 241-255.
B vorba de cele douk volume de documente (1214-1526) privitoare la familia Banffy de Losonc, din care se reproduce
zece acte: uncle privitoare la relatiile cu Tara RomaneascA si altele privitoare
la starea Romanilor ardeleni.
C. Grecescu
69. Netzhanamer It., Prima audientd la Regele Carol I, in Cony. Lit., LXV
(1932), p. 208-252.
Interesante date, nu protocolare, din memoriile nepublicate ale fostului arhiepiscop latin din Bucuresti.
C. Grecescu

70. Nicolaeseu D., Pr., Clerici din documentele Chioajdelor, in Biserica ortodoxd romdnd, LI (1933), p. 46-47.
Documente din prima jumktate a secoD. Bodin
Ishii al XVIII-lea.
71. Nistor I., Contributii la relatiunile dintre Moldova si Ucraina, in Acad.
Rom., Mem. Sect. Ist., S. 3, Tom. XIII, 1932, p. 37. Pretioase contributii

privitoare la istoria Moldovei intre anii 1642-1678. Sunt 69 documente, in

traducere romneascA, din colectia Acte k istoriei juznoi zapadnoi Rosii, vol.
IIXV, care privesc in deosebi legaturile dintre voevozii moldoveni cu hatmanul Cazacilor, Bogdan Hmelnicki si urmasii ski.
C. Grecescu
72. Opreseu Anton, Un ca7cBor rus la noi in 1866, in Rev. 1st., XVIII,
(1932), p. 5-12. -- Impresiile lui Grigore Petrovici Danielevschi asupra Principatelor, in cAlktoria spre Viena, pe Dunare.
C. Grecescu
73. Raujesu loan, pr., Acte i documente muscelene, in Bulet. Com. Ist., XII
(1933), p. 103-515.

Hrisoave i. zapise din anii 1484-1844 privind mosiile :

Stoenesti i Muntele

Cotesti, Dragoslavele, Joseni, Oldnesti, Piscul Rkiei,

Priseaca din Muscel.

C. Grecescu

74. Saaerdoleanu A., Inscriptii pe mormintele GhiculeVilor (Castelul de

Mee ldngii Melun), in Rev. 1st., XVIII (1932), p. 276.
75. Sirouni H. Dj., opt manuscrise armeneVi dela Academia Rondind, in
Rev. 1st., XVIII (5932), p. 149-154.
Mai //mit registre comerciale (1789-1831)
o carte de rugkciuni, un asezkmant al obstii armenilor din Iasi (1840) I un caiet

manuscris al lui Paul sau Boghos Sebastian (I802-1825), om de incredere al

lui Const. Ipsilanti, cu insemnAri despre Mihail i Alex. Sutu s. a.
C. Grecescu
76. Vereas Andrei, Scrisorile apocrife ale lui Mihai-Vocid Viteazul, In Revista

Istoricd Romdnci, II (1932), p. 382-384.

Este vorba de cele cloud scrisori
f acute in.primkvara anului 16or in numele lui Mihai Viteazul, care inteadevdr
sunt apocrife si fkurite in cancelaria principelui Sigismund Bathory din Cluj,
unde nu era greu sk se gAseasck vreun popk pentru a traduce scrisorile, clack
de altfel ele n'au fost talcuite de fapt de care Stefan Boer (cum zice SzamoskOzy)
care ca boier faggrasan stia romAneste . D. Veress cautk sk aduck noi argu-

www.dacoromanica.ro

289

DISCIPLINE AUXILIARE

mente pentru dovedirea plAsmuirii scrisorilor, intre care si semnhtura voevodului care are cuvantul HOW0, forma neobisnuith de Mihai-Voda intru cat
o in toate semnaturile sale gasim euvantul de zotao,1,... t. Nouh in articolul
d-lui Veress este si asertiunea o ea luna e push bine in scrisoarea slavond precum
ne-o arata j facsimilul ei adich mato scris din neobisnuinta condeiului cu un
j lungit in loc de ti citit i reprodus de toti care au publicat scrisoarea ea measeta

indusi in eroare de semnul de prescurtare care se vede deasupra cuvantului

enigmatic . Deci duph d-sa scrisoarea are in data MAKI in loc de nuctuo (scris
prescurtat Atcue cu c suprapus) cum s'a admis pana acum. Afirmatiunea d-lui
Veress este insh gresith intru cat in facsimilul dela Academia Romana, fotografii pachetul V, plansa 75, se vede foarte clar euvantul Mena scris cu c suprapus i en semnul prescurthrii deasupra. Dach ar fi Moto cum sustine d.
atunci c suprapus i semnul prescurthrii nu si-ar mai avea niciun rost
Veress
iar pe laugh acestea
la acest cuvant aceasta duph principiile paleografiei
diftongul to din citirea d-lui Veress are cu totul alth forma in textul scrisorii.
Vezi si No. 117, 119, 121, 123, 211, 227, 247.
Damian P. Bogdan
2. DISCIPLINE AUXILIARE
77. Barwinski Eugene, Les archives de l' etat a Luzdzo, Lw6w, 1933, 18 p.
plane, f. pr.
Istoric al infiintarii noilor arhive regionale din Lw6w.

+4

P. P. P.
78. Barbuleseu Tile, Slavistica de astdzi la editarea textelor slave cirilice, in
Arhiva, XL (1933), P. 54-61. Rdspunzand unei notite ce am publicat in aceasta

revista (Rev. 1st. Rom., II (1932), p. 317), privitoare la parerile d-lui Ohienko
asupra metodei edithrii textelor slave-cirilice, d. BArbulescu sustine tot vechea
metod5. a reproducerii o fotografice . Impotriva unei c interpretdri a textului
de chtre editor (ea in editiile oceidentale), d-sa aduce cloud argumente: o asemenea interpretare ar fi subiectivh, ar falsifica deci textul, apoi in limbile slavice sunt mai multe coli ortografice, deci o interpretare (adich o rezolvire a
prescurthrilor) nu va sti sh aleaga intre ele. Argumentele d-lui Barbuleseu nu

rezista. criticii. 0 editie critic& nu rdpeste cetitorului putinta unui control,

prescurthrile care se ivesc in toate documentele vor fi indicate in introducere,
celelalte in note, ap, Meat aparatul critic permite oricand un control. Cat despre
0001i1e ortografice (ca i deosebirile dialectale), ele nu sunt particulare slavei,

ci se gasesc in toate limbile. Editorul va studia documentul si-1 va completa

conform scoalei din care face parte. Nu am avut pretentia, cum crede d. Barbulescu, sh inovez in stiintd, ci numai sh cer aplicarea si la editiile de documente slave ale unor principii castigate in alte stiinte mai inaintate. La noi
aceste principii au fost expuse definitiv de d. D. Russo (Critica textelori tehnica
edifiilor, Bucuresti, 1915). Observ de asemenea ch studiul d-lui Ohienko nu
este un studiu de paleografie , cum crede d. Bdrbulescu (op. cit., p. 54),
ci un studiu asupra editiilor de texte i ca editurile de documente (ibidem), nu
sunt acelasi lucru ca edifiile. D. Barbuleseu, vorbind de revista noastrd, spune
ch spiritul ei in genere 0 al subsemnatului in particular este de a da directive in
domenii in care autorii nu sunt destul de initiati. D. Bhrbulescu e prea amabil.

P. P. P.
79. DiDger Franz., Facsimiles byzantinischer Kaiserurhunden. 67 Abbildungen
auf 25 Lichtdruchtafeln aus dem Lichtbilderarchiv der Bayrischen Aleadenzie

www.dacoromanica.ro

290

NOTITE BIBLIOGRAFICE

der Wissenschalten zusammengestellt, beschrieben, erldutert und in Umschri/

und neugriechisches Seminar der Universitdt Mnchen, 1931,
wiedergegeben.

Importanta i folosul deosebit

al acestui frumos album care contine o reproducere in fototipie a 58 de documente bizantine dintre care xo inedite, iar o buna parte redate in intregime,
a fost indeajuns de relevata de d-nii M. Lascaris (in Byzantinoslavika, III,
(z931), p. 511-513) 0 V. Laurent (in Echos d'Orient, 2932, p. 44-51). Insa albumul datorit minutioasei i impecabilei eruditii a vrednicului conducator dela
Byzantinische Zeitschrijt, dupa cum cu drept cuvant se pronunta d. Laurent,
prezinth interes nu numai pentru diplomatica i paleografia bizantina 0 apuseana, ci este de o netagaduith valoare i pentru diplomatica slava 0 slavoromana, intrucat pe baza lui se pot constata multe dintre elementele impru
mutate din cancelaria imperiului bizantin. In ce ne privete am remarcat tot
in paginile acestei reviste (II (1932), p. 416-417) pe baza albumului d-lui D.
eh forma crucii cu care se incheie subscriptiones in hrisoavele slavo-muntene
inclusiv hrisovul inedit al lui Radu cel Frumos destinat Mandstirei Tiseste de provenienta bizantina. Acum observam
mana i datat 1464 Iulie io
un nou element in cancelaria munteana de aceea0 origine, este vorba de particula Io din intitulatio i subscriptiones a documentelor muntene i apoi.
0 in intitulatio celor moldoveneti. Pand acum, s'au emis diferite teorii privitoare la originea acestei particule. Aa. regretatul Bogdan intr'un frumos
articol, Io din titlul domnilor romdni, publicat in 1889 in Convorbiri Literare,
unde Io
p. 721-738, emitea ipoteza unui imprumut din cancelaria bulgara
s'ar fi creat duph stingerea dinastiei Ashnetilor ca o amintire glorioash a
primilor trei Asani, iar profesorul Iorga in aceia0 ordine de idei presupune o
creatie valaha (cf. Notes de diplomatique roumaine, Bucureti, 1930, p. 120).
Faptul insa ch lo apare cu aceeai grafie din documentele slavo-muntene gi
in cele bizantine (vezi semnatura lui Ion al II-lea Comnenul, loan al V-lea
Paleologul, Ioan al VI-lea Cantacuzino 0 al lui loan al VIII-lea Paleologul,
la Dolger, Facsimiles, planele XI, XIII, VI, VII, VIII, Nr. 21, 30, 12, 13,
care nu este
i. 15), cred ch ne-ar putea indritui sa afirmam cI. particula lo
decat o prescurtare paleografich a cuvantului Ioan ii are originea la noi
din diplomatica bizantina, fie prin filiera cancelariei bulgare sau poate mai
probabil chiar prin biserica munteana date fiind legaturile directe ale acestei
Damian P. Bogdan
biserici cu Patriarhia dela Constantinopol.
p. VI, 67 in folio 0 un album de 25 de plane.

80. Ruffini M., Demetrio Cantemir geografo, in Rivista di Geografia e culAutorul, care e 0 lector de limba
tura geogralica, XXII (1932), p. 336-344.
romana la Universitatea din Torino, dal, intemeindu-se pe bibliografia romaneasch, un studiu de sinteza asupra invatatului domn moldovean ca geograf,
D. Bodin
staruind mai cu seama. asupra Descrierei Moldovei .
81. Siemenski Jos., Guide des archives de Pologne, I. Archives de la Pologne
ancienne, Varovia, 1933, 121 p., f. pr.
Pretios ghid pentru cercetatorii care
P. P. P.
lucreaza in arhivele polone.
82. Sventilkij Ilarion, 36inKH

H4Ci0HankHOPO

ASSCHO $

AkRORH. Once P$KOnHCHLI.

ISHOHAFICHH niprdAHHH XIIXV RR. (Colectiile muzeului national rutean din Lwow.

Descrieiea manuscriselor, I. Pergamentele cirilice din veacurile XIIXV),

Lwow, ed. Muzeului national, 1933, 20 p + 36 plane, 18 zloti. Album
paleografic cu exemple din ortografia manuscriselor rutene, precum 0 din
ornamentatia. acestor manuscrise.
P. P. P.

www.dacoromanica.ro

291

BIOGRAFII

3. BIO GRAFII
83. Amantos C., 'AA4avoi2og Maveox.o9z5dzog i a70900(0v (1641-1709),
in `E).krivocci, V (1932), p. 335-350.
Biografie complet a marelui dragoman

Alexandru Mavrocordat, tatal lui Nicolae Voda. Autorul intrebuinteaza numeroase izvoare grecesti, unele din ele inedite. De asemenea cunoaste si
publicaiile istorice din Romania.
P. P. P.
84. Bothezat Konstanze, Daniel Roths LAensjahre und Tod, in Siebenbiirgische Vierteljahrschrift, LVI (1933), p. 17-29.
85. Ghidioneseu VI., Spiru Haret, in Cuget clay, VI (1933), p. 116-124.
86. Gorovei Artur, Simion Fl. Marian, in Fdt Frunzos, VII (1933),
p. 217-223). Cateva amintiri despre S. Fl. Marian, despre Botanica poporului roman pe care o.lucra Marian, din ea publicandu-se numai o parte
in

ezdtoarea anului 1907, dupe: rnoartea autorului. Marian refuza colaborarea

la 5ezdtoarea, de care a ramas un strain .

Dan Simonescu
87. Halevy M. A., Fyanz Josef Sulzer, primul istoriograf al Evreilor din
Romania, in Sinai, anuar de studii judaice, V (1933), p. 76-90.
88. Iorga N., B. P. Hasdeu ca istoric, in Acad. Rom., Mem. Sect. Ist., S. 3,
torn. XIII, 1932, p. 5.
Hasdeu a fost inainte de toate
un filolog ,
care s'a oprit asupra fortnei 0 la anume cercetari care dei n'au nimic istoric
sunt interesante prin indemnul de a porni pe alte cii.
C. Grecescu
,

89. Jorge N., Radu Cantacuzino, in Acad. Ronz., Mem. Sect. 1st., S. 3, tom.

XIII, 1932, p. 10+5 pl.

Vieata lui Radu Cantacuzino, fiul lui Stefan, in

Austria; comandant al regirnentului iliric si planurile lui. Plansele reprezinta
steaguri ale amintitului regiment.
C. Grecescu
90. Maioreseu T., Din insemndrile zilnice (30 Mai/II Iunie 1883-2/14
Februarie 1884), in Cony. Lit., LXV (1932) p. 427-43i.
Stiri referitoare la
boala lui M. Erninescu.
C. Grecescu
91. Meissner C., Jacob Negruzzi, in Cony. Lit., LXV (1932), p. 3-4.
Rolul important in intemeierea i continuarea o Junimiis i Convorbirilor
Literare.
C. Grecescu
92. Negreseu I., Alexandru Sturza, in Viata Basarabiei, II (1933), p.

cu doua reproduceri fotografice. Alexandru Sturza, roman basarabean de origine si rudd cu Sturzestii din Moldova, prieten al lid Capodistria.
D. Bodin
93. Papahagi Valeria, Familia Saguna in documente venetiene din secolul
al XVIII-lea, in Rev. 1st., XVIII (1932), p. 1-5. Familia Saguna dupa documente venetiene e originarb din Moscopole; a trecut mai tarziu la Grabova,
de unde urmand curentului de emigrare s'a stabilit in Ungaria, la Miskolz.
2 7-3 7 ,

C. Grecescu

94. Nand Eugen I., Filoromanul Carol Umlaut! (1796-1864 in Frit Frumos, VII (1932), p. 264-274. Bun biografie a lui Carol Ritter (cavaler)
Umlauff de Frankwell, care, dupa ce ii pregteste o solida cultura juridica
si muzicala (in cercul marilor cornpozitori Schubert i Johann Vogl, in Viena),
este numit magistrat in Suceava (1821-1826) i Cerna.uti (1826-1850). Invatase bine u moldovenete o si a aratat Bucovinenilor un mare sprijin prin
nenumdratele initiative pentru progresul cultural al Romanilor. A scris frumos
despre Romani si a tradus in nernteste poezia lui Alecsandri e Adio Moldovii ,
din care apoi a creat piesa muzicala Cantecul unui surghiunit inchinath

www.dacoromanica.ro
.44

292

NOTITE BIBIJOGRAFICE

biltranului Doxachi Hurmuzachi. Date le biografice autorul le ia din publicatia

germand Leben und Wirken eines sterreichischen Justizmannes, scrish de Victor

Ritter (cavaler) Umlauff von Frankwell, fiul hil Carol si publicate la Viena
in 1861.
Dan Simonescu
95. Petri Hans, Daten zur Lebensgeschichte Daniel Roths, in Siebenbrgische
Vierteljahrschrilt, LVI (1933), p. 13-17.
96. Predescu L., B. P. Hasdeu, Basarabia i Rusia, in Arhiv. Basarabiei,
( 1932), p. 295-302.
Note biografice. Atitudinea fata de Rusia.
C. Grecescu

97. Watson R. W. Seton, The Emperor Francis Joseph, in History, July

1932.

Vezi si No. 231, 246.

4. ISTORIE POLITICA 1 DIPLOMATICA

98. Adamus I., PaAstwo litewskie w latach. 1386-1398 (Statul lituanian in
anii 1386-1398), Wi Inc), 1932, 67 p., f. pr.
Studiu asupra inceputurilor
unirii polono-litvane i asupra sthrii de drept al statului litvan fata de cel po-

P. P. P.

lon.

99. Andronachi Gh. V., Cipitan, Albumul Basarabiei in jurul marelui eveniment al unirii, Chisindu, 1933, 256 p. i multe ilustra%ii, 300 lei.
Pe laugh'
biografiile bdrbatilor de seamd ai Basarabiei, se dau i documente importante
in legbturd cu actul unirei Basarabiei la Romania.
D. Bodin
zoo. Antalffy Andrei Dr., Cdldtoria lui Evlia Celebi prin Moldova in anul
1659, trad. din textul turcesc, in Bulet. Com. 1st, XII (1933), p. 5-56. In-

teresante stiri asupra tarilor romane, dar indeosebi asupra turburbrilor din
anul 1659 in Moldova si Muntenia.
C. Grecescu
mi. Antim St., Asasinul lui Barbu Catargi, comunicarea d-lui Al. Lapedatu,
in Libertatea, I (1933), p. 282-283.
D. St. Antim crede Ca asasinul lui Barbu

Catargiu n'a fost supusul ungur Gh. Bogati, asa cum sustine d. Al. Lapedatu
in cornunicarea sa dela Academia Romand, ci chiar prefectul politiei, N. Bibescu. Complotul pentru uciderea lui Barbu Catargiu
spune d. Antim
a fost numai de doi. El s'a tesut intre Cuza i Bibescu de aceia a reusit E
tot de aceia adevbrul nu s'a putut afla nid pand in ziva de azi C. Afirmatia e
foarte gravb si ea ar arunca
in cazul cand s'ar adeveri atata discredit
asupra Domnitorului Alexandru Cuza, incat d. Antim a imperios obligat sh
dovedeascb in chip peremptoriu teza sa. In articolul despre care referim ad,
nu sunt dovezi, ci simple prezumtii. Iar pe simple prezumtii nu se poate manji
figura lui Cuza. Asteptbm deci dovezile d-lui St. Antim.
C. C. G.
102. Balla Ignazio, Il Duce per l'Ungheria: interviste e memorie di un giornalista ungherese, Milano, Collezione dell'Associazione Amici dell'Ungheria
di Milano, 1933.
Istoric al atitudinii binevoitoare a lui Mussolini fath de
Ungaria. Documentarea e bazath in cea mai mare parte pe interviewurile luate

de autor Premierului italian in diverse randuri, intre 1921 0 1927.

R. Vulpe
103. Boldur Al., Problema pactului de neagresiune sovieto-romcin, in Viala

Basarabiei, II (1933), p. 16-25, 78-86.

104. Bulat T G., 1.in corespondenka Marchizului de Beaupoil St. Aulaire
cu Serghie Cuiniccv, pruedintele Livanurilor romdneVi, in Arhiv. Basarabiei,

www.dacoromanica.ro

ISTORIE POLITICA SI DIPLOMATICA

293

IV (1932) p. 118-142. Marchizul de Beaupoil St. Aulaire, emigrat francez

din cauza marei revolutii, a ajuns secretar al domnitorului C. Ipsilanti. Era
filo-rus I a fost recunoscut de Tar ca ofiter cu gradul de colonel. Corespondenta e un schimb de scrisori informative cu presedintele divanurilor
romanesti.

105. Dragomir Silviu, Ctitorii bisericii din Bdrsdu in judeful Hunedoara,

in Anuar. Com. Mon. Ist., seclia Transilvania, 1930-1931, Cluj, 1932, p. 139
Studiu genealogic asupra ctitorilor bisericii din Barsau cladita de fami'47.
liile sarbesti Olarevi i CrepoviC: Elena Crepozie a fost sotia lui Petre cel
Tamar, domnul Tarii Romanesti.
P. P. P.
106. Chowaniee Czeslaw, Wyprawa Sobieskiego do Moldawji w 1686 r (Expeditia lui Sobieski in Moldova in anul 1686), Varsovia, 1932, 152 p. si 2 hdrti
(extras din Przeglad Historyczno-wojskowy, IV).
Studiul d-lui Chowaniec
este mai ales o cercetare a actiunii militare a lui Sobieski, iar pentru legaturile

diplomatice ale regelui polon cu principatele, autorul promite un studiu separat. Multe documente inedite aduc contributii noi asupra acestor imprejurari ; in primul rand ziarul campaniei moldovenesti scris de Iacob Sobieski,
fiul regelui, care a luat parte la expeditie. Textul in limba polond e publicat
in anexe (p. 127-137). Sobieski promite lui C. Cantemir tronul ereditar, dac
va trece de partea lui (Misiunea iezuitului Wierzchowski). Dar cum regele
trata i cu boierii peste capul Domnului, Cantemir nu poate avea incredere
(Chalepinski trimis de rege la Iai (p. 61), e un grec stabilit in Moldova, meta cu
.tefan Petriceicu, numele lui deriva din al orasului Halep). D. Chowaniec discut raspunderea < tradarii lui Cantemir i conchide ca vinovatul e totusi
Sobieski, care n'a stiut sa-1 castige. In schimb boieri ea Turculet sunt in oastea

regald. 0 alta problem e aceia a arderii Iasilor. Dimitrie Cantemir afirmase

in Vita C. Cantemyri cd regele ddduse ordin sd se aprindd orasul, ceeace nu
e de crezut. Autorul crede ca arderea Capitalei Moldovei se datoreste Cazacilor
turbulenti i nedisciplinati (p. 90-91). Toate izvoarele arata ci. mitropolitul
Dosoftei a urmat de build voie pe rege i n'a plecat silit, cum spune tendentios
D. Cantemir (p. 93). Sobieski trimite in timpul campaniei la curtea lui erban
Cantacuzino pe Belchacki, care cere interventia Domnului muntean, dar far.
rezultat (p. 104). Amanuntele asupra actiunii militare sunt precise si pretioase.
Unele amanunte suplimentare se puteau gasi i in cronicile moldovenesti, necercetate de autor.
P. P. P.
107. Eltimiu Elena, Cdteva scrisori dela Ieremia Movild, in Rev. Ist., XVIII
(1932), p. 141-148.
Opt scrisori in limba polona din anii 1598 si 1599 aflate

in arhivele Czartoryski din Cracovia i cea Centrala din Varsovia catre regele
Sigismund al III-lea si Cristofor Radzivill, voevodul Vilnei. Solii cu stiri asupra
miscarilor turcesti, s. a.
C. Grecescu
jo8. Grka 0., Dziejowa rzeczywistoid, a racja stanu Polski na poludniowym
Wschodzie (Realitatea istorica i ratiunea de stat a Poloniei in Sud-Bstul Europei), in Polityka narodOw, I (1933), p. 6-33. Articol cuprinzand vederi

sintetice foarte interesante asupra istoriei Poloniei si a legaturilor ei cu Orientul. Autorul socoate ci. istoriografia poloni. obsedata. de explicarea impdrtirii Poloniei, a studiat in primul rand relatiile Poloniei cu Prusia I cu Rusia,
neglijand relatiile cu Orientul, cu Turcii i cu principatele romane. Acei care
s'au ocupat totusi cu aceasta chestie au vazut-o gresit, socotind ci. Polonia
(casi Ungaria i Romanii) a fost e un zid al crestinatatii si al civilizatiei

www.dacoromanica.ro

NOTITE BIBLIOGRAFICE

294

apusene impotriva Turcilor. Aceasta nu e cleat o fraza: Polonia nu se afla in

calea expansiunii otomane i nici nu era in stare, cu slaba ei organizare milltara, sa-i tie piept. Problema orientala pentru Polonia in trecut consta in deschiderea unui drum comercial spre Marea Neagra. Aceasta problema s'a pus
intai pentru Lituania, iar pentru Polonia abia la sfarsitul veacului al XIV-lea.
Din nefericire, din cauza lipsei de intelegere mai larga politica a sleahtei, PoIonia n'a avut o politica urmarit consecvent. Interesul ei era sa. aiba in fata
Turcilor o Moldova puternica, pe cand Polonii au atacat tocmai pe acei domni
romani, care s'au arg.tat mai puternici aparatori ai libertatii: Stefan cel Mare,
Mihai, Petru Rares. Aceleasi greseli s'au facut i fata de Cazacii din Iicraina,
care formau pentru Polonia un zid in fata Tatarilor. De fapt, iesirea la Marea

Neagra prin Moldova a Poloniei poate fi considerata ca pierduta cu ocazia

luptei dela Codrul Cosminului (1497). Intre Polonia i Ungaria, cu toate aparentele contrare i chiar child domnea aceiasi persoana pe ambele tronuri, a
fost o lupta incordata i neincetata din cauza rivalit5ii pe terenul politicii
orientale. Fatal de Turcia, Polonia a dus o politicS. nehotarit: ar fi putut sa
fie aliata ei, cad statul polon nu avea nici interes, nici posiLilitate s'o atace,
dar dusmania a fost intretinua din interese particulare ale dinastiei (de pilda
expedi(ia lui Sobieski in Moldova) si de interese ale nobilimii dela granita.
Greselile politicii externe a Poloniei in trecut se datoresc sleahtei nerazboinice
si anarhice, care nu-si armonizase actiturea cu intercsele generale ale tarii.
Caderea Poloniei se datoreste mai de graba greselilor politicii externe si lipsei

unei armate bune, decat organizarii constitutionale.

P. P. P.

109. Iorga N., Acte privitoare la istoria marelui rdzboiu, in Rev. Ist., XVIII
(1932), p. 593-215.
Telegrama dela sfar*itul lui Iunie 1916 J inceputul lui

Iulie a puterilor Antantei cu privire la intrarea in rdzboi a Romaniei. De

alta parte rezumate ale discutiilor consilirlor de coroana din Fevruarie 1918,
in legatura cu tratativele pentru incheierea pacii cu Puterile Centrale. (Vezi
si ziarul Indreptarea din 24 Octomvrie 1932, unde, in articolul Cum se scrie
istoria de specialiVi, d. Maresal Al. Averescu contesta rezumatele, en elemente
chiar din ele. A se vedea i rectificarea din Neamul Romdnesc, anul XXVII,
din 28 Octomvrie 1932, Ir. 2).
C. Grecescu
hio. Iorga N., Bro.uri despre drepturile Romdniei (1866-1874), in Rev. Isl.,
XVIII (1932), p. 217-218.
E vorba de brosura Appel des Roumains S. la
conference, Paris, 1866, opera a unui roman cult. Vezi i p. 296-297.
C. Grecescu
1

lir. Jorge N., Cdderea ,si moarlea lui Constantin V odd Brdncoveanu, in Cuget
Textul unei conferinte tinute la Fundatia Dalles.
clan, VI (1933), P. 17-42.

112. Iorga N., Citeva n etc bizantine in vederea unei reludri a epocei lui
Mircea-cel-Bdtrin, in Reo. Ist., XVIII (1933) p. 301-306. Se scot in evident&
rnomente din relatiile Principatelor cu Turcii nereliefate in deajuns de istoriografia romaneasca, dupa cronicarii L. Chalkokondilas, Dukas i Phrantzes.
C. Grecescu
1

13. Iorga N., La istonia Callimachilor, in Rev. 1st., XVIII (1932), p. 215-216.

0 stire din Arhiva Somayanci, Nr. 16, cu privire la uneltirile boierilor din
Moldova contra lui Ioan Teodor Callimachi, la numirea sa ea Domn.
C. Grecescu

114. Iorga N., Romdnia contemporand de la 1904 la 1930. Supt trei regi.
Istorie a unei lupte pentru un ideal moral si n4ional, editia a 2-a, Bucuresti,

www.dacoromanica.ro

ISTORIE POLITICA SI DIPLOMATICA

295

1932, 462 p.
Autorul consider aceasta lucrare ca o carte de istorie, dovadd
pasajul dela p. 329-320: 5 fie-mi permis a o spune si in aceasta carte de istorie,
unde nu pot sa. adaug pentru mine, dar nu pot sa scad numai fiindca e vorba
si de mine . In realitate ins, suntem in fata unor memorii, de un caracter cu
totul personal i scrise intr'un moment de mare suparare, indat. dupd caderea

dela guvern. In privinta starii de spirit a autorului, atunci and a asternut pe

hartie aceste memorii, e semnificativa fraza dela p. 238, in care relateaza plecarea din Bucuresti in 1916, in ajunul ocupatiei nemtesti: Daca nu m'ar fi

dus noaptea la un tren de birocrati grija prieteneasca a lui Gh. MunteanuMurgoci, in casa caruia izbutisem a ma adaposti, n'asi scrie asthzi aceste randuri
dar cine tie dacd i pentru mine, asa cum trdiesc azi, n'ar fi fast mai
bine . Asa incat nu trebue s ne mai mire caracterizdrile nedrepte i aprecierile
patimase de care e plina cartea. Cum sa ne explicam astfel lumina in care e
infatisat Carol I, intemeietorul Romniei moderne despre care autorul spune
c era de o vulgara vanitate i ca. avea dorinta necontenita a unei creatiuni,
lie ea $i numai aparentd, usyoard, inutild, ba chiar striceitoare (p. 7 si 9). Nu
este
in aceste aprecieri numai un act de impietate, ci i o falsa judecata
istorica, o grava lipsa de intelegere a firii i operii marelui nostru rege. i dace'.
asa se vorbeste de Carol cel Intelept, de ce sa ne mire portretele diformate si
nedrepte care se fac mai tuturor fruntasilor vietii noastre publice din ultimele
trei decenii? Numai viata si opera unuia singur e infatisata in Bill de o armonioasa perfectie, i impecabila consecventa reprezentand o necontenit lupta
pentru ideal, fara ezitari si far. comprornisuri: e aceia a autorului. Supt trei
regi nu e o carte de istorie, adica de expunere senina, obiectiva, far. ura
far. partinire, ci e o pledoarie 0 pro domo sua . Citind-o, ne-au venit fara voie
in minte cuvintele batranului cronicar Miron Costin care spune: * nimicd nu
stria. credinta asa celor ce scriu letopisetile ca fatariia, cand veghe voia unuia
C. C. G.
M coboara lucrul cu hula altuia .
115. Iorga N., Sobieski et les Roumains, 1683-1696, in Rev. hist. du sud-est
europ., X (1933), p. 287-306. Autorul explica politica domnilor romani,
Serban Cantacuzino si Constantin Cantemir fat.. de Sobieski. Domnii romani
nu trebuesc considerati ca dusmani ai Poloniei i credinciosi ai Turcilor. Gh.
Duca inc., fusese solicitat de Sobieski sa mijloceasc pacea cu Turcii. Ezitarile
lui Cantemir se explica din cauza sprijinului dat de Poloni lui Stefan Petriceicu
si apoi din cauza planurilor de inscaunare a fiului lui Sobieski in Moldova. Daca
tinem seama si de faptul ca. avea un fiu zalog la Poarta, politica lui sovditoare
se poate explica altfel decat printr'o pretinsa turco-filie. Boierimea moldoveneasca lupta pentru mentinerea privilegiilor ei i spera ca. Polonii le vor mentine si intri peste capul Domnului.
P. P. P.
116. Lapedatu Al., Abolirea protectoratului rusesc in tiirile romdne (1834-1858),

Cluj, 1933, 22 p., f. pr. (Extras din Anuar. institut. de ist. nationald, VI). -- Studiul d-lui L. este o conferinta tinuta la Universitatea liberd. Se releva rolul jucat

de Campineanu ca incepator al luptei politice pentru libertatea national..

Revolutia dela 1848 e justificata de autor ca o incercare necesara pentru a
atrage atentia Buropei asupra Romanilor. Al treilea capitol arata rolul emigraiei romane in Apus al carei program era acel al lui Campineanu (prasit
insa in parte in timpul revolutiei). Ultima parte a conferintei se ocupa cu lupta
premergatoare unirii dupa pacea dela Paris.
P. P. P.
117. Lapedatu Al., In jurul asasindrii lui Barbu Catargiu (Iunie 1862), BuII*

www.dacoromanica.ro

296

NOTITE BIRLIOGRAFICE

curesti, 1933, 42 p., 30 lei. (Extras din Academia Romdnci, Memoriile Segiunii
Istorice, ser. III, XIV (1933)).
Studiu bazat pe dosarele anchetei polltienesti i judiciare, pn acum inedite asupra asasinarii lui Barbu Catargiu.
Din aceste dosare nu reiese lamurit cine a faptuit asasinatul. D. Lapedatu crede
ca s'ar putea admite ea' autorul moral al asasinatului s'ar gsi intre apropiatii
lui Cuza Voda, care avea interese opuse cu ale primului sau ministru. In anexe

se dau ii documente din dosarul anchetei.

P. P. P.

118. Lasearis M., Greece and Serbia during the war of 1885, in The Slavonic
Review, XI (1932), p. 88-99.
Studiu de istorie diplomatica. Se releva incer-

carea regelui Milan al Serbiei de a obtine sprijinul militar al Romaniei contra

Bulgariei la 1885.
P. P. P.
119. Maioreseu T., Din insemncirile zilnice: conflictul cu Bulgaria (21 Iulie/3

August-2I/5 August 1913), in Cony. Lit., LXV (1932), p. 102-112.

120. Medlicott W. N., The recognition of roumanian independence, II, in
The Slavonic Review, XI (1933), p. 572-589. Sfarsitul importantului studiu
semnalat in bibliografia noastra..
P. P. P.
121. Nistor I., Din corespondenia lui Todleben dela Plevna, in Acad. Rom.,

Mem. Sect. 1st., ser. III, tom. XIII, i pl +55 p. 0 introducere i 31 scrisori
anexe ale generalului Todleben catre soia sa la Petersburg. Scrisorile sunt
din 12 Septemvrie 1877-27 Ianuarie 1879 i ne dau stiri en privire la operatiile ruso-romane si la raporturile cu Printul Carol. Reiese i atmosfera defavorabila creiata generalului de marele Duce si de cercul sail.
C. Grece.s:cu
122. Onou Al., Memoirs of count Ignatiev, in The Slavonic Review, X
(1931-1932), p. 386-407, 627-640, XI (1932-1933), p. 108-125.
Studiu
bazat pe memoriile fostului ambasador rus la Constantinopol, aprute de curand in Rusia. Ele constitue un izvor important pentru istoria diplornatica
a rzboiului dela 1877-1878. Fata de Romania Ignatiev e ru dispus. Se plange
ca Gorceakov i alti ministri rusi nu inteleg importanta pentru Rusia de a
relua Basarabii de Sud cu orice rnijloace. Mentioneaza i planul unor diplomati
europeni de a aseza pe principele Carol I al Romaniei ca rege la Constantinopol
(la 18661). Ignatiev prevedea o alianta romano-polono-maghiar impotriva

Rusilor si a Slavilor de Sud.

P. P. P.

123. Pajewski I., Turcja wobec elekcji Walezego (Turcia fata de alegerea lui
Henric de Valois), in Przeglqd Powszechny, CXCVII (1933), p. 58-70 I 191-207.
Studiu de istorie diplomatica. Turcii fagaduiserd Francezilor ea vor sprijini

alegerea lui Henric de Valois ca rege al Poloniei (1574). In adevar Ioan Voda
cel Cumplit al Moldovei cere Polonilor sa-1 aleaga pe fratele regelui F'rantei,
ca urmare a instructiunilor primite dela Poart. Turcii totusi sunt nesinceri
P. P. P.
gi cauta pe ascuns sa zadarniceasca aceasta alegere.
124. Pall Fr., Les relations entre la Hongrie et Scanderbeg, in Rev. hist. du
sud-est europ., X (1933), p. 119-141.
Studiu bazat in mare parte pe izvoare unguresti privitor la legaturile lui Joan Corvin cu Skanderbeg din Albania. P. P. P.
125. Petrapu N. N., Regele Carol al II-lea. 0 pagind de istorie, Bucuresti, Colectia analelor romane, 1933,32. Text roman cu traducerea integrall. franceza.

126. Piwarski K., Migdzy Francja a Austrja Z dziejow polityki Iana III
(Intre Franta si Austria, din istoria politicii
lui Ioan III Sobieski in anii 1687-1690, Cracovia, 1933, 164 p., f. pr.), in Rozprawy ale Academiei polone de Stiino, segia istorico-filozoficd, set II + XLIV,
Nr. 7.
Autorul recunoaste ch Sobieski urmarea inschunarea fiului shu Iacob
Sobieskiego w latach 1687-1690

www.dacoromanica.ro

ISTORIE SOCIALA

297

in Moldova, ca sh pregAteasch apoi mostenirea tronului polon. C5derea expeditiei moldovenesti a adus o apropiere de Franta impotriva Austriei. Planul
unei noi expeditii neizbutite impotriva Moldovei la 1688 e studiat pe larg, pe
baz1 de documente inedite. De asemenea i tratativele cu Austria pentru prin-

P. P. P.

cipatele romAne.

227. Popeseu Mihai, Contribufiuni la istoria dinaintea unirii Principatelor

Romdne, In Cony. Lit., LXV (1932), p. 690-712. Miscarea nationala pornit
in Principate i sprijinul diplornatiei franco-engleze ingrijorau Rusia, care
cere Austriei sh punAl mama pe corespondenta promotorului acestei mischri,
Ion Campineanu, plecat s5. informeze Puterile apusene.
C. Grecescu
128. Roueek Ios., The political evolution of Roumania, in The Slavonic ReConsideratii asupra politicii interne a Romaniei
view, X (1932), p. 602-615.
P.P. P.
in ultinaul timp.
129. Steier Lajos, Bethlen Istvdn gref s a revizi (Contele t. Bethlen si
revizionismul), in Magyar Szemle, XVII, p. 112-122. Analiza activitAtii
politice a Contelui Bethlen, fost Presedintele Consiliului de Ministri ungar,
rnai ales in domeniul politicii externe, urmArind rectificarea hotarelor Ungariei.
A . P. Todor
130. * Sumner B. H., The secret Franco-Russian treaty of 3 March 1859,
in The English Historical Review, January 1933.
131. * Temperley Harold, The Bulgarian and other atrocities 1875-1878, in
the light of historical criticism, in The Journal of modern history, IV (1932), No. 3.
132. * Ussihkin S., Principes et tendances de la politique britannique en Pro-

che Orient, in La Grande Revue, 1932 novembre.

133. Wyrostek L., Rod Dragew-Sasew na W fgrzech i Rusi Halickiej (Neamul Drag-Sas in Ungaria i in Rusia dela Halici), Cracovia, 1932, 192 p., 25
zloti). (Extras din Rocznik Polskiego towaryzstwa heraldycznego, XI (1932).
In introducere autorul discuth originea Rornnilor din Maramures si se pronuntA pentru teoria irnigrhrii, neavand insh nici cunostinte elementare in leghturA cu literatura chestiunii si cu argumentele aduse in discutie. Restul lucrArii e ins studiu mai serios. Duph ce urmAreste familia lui Dragos si Sas in
Maramures si in Moldova, pe baza documentelor mararnuresene, autorul dovedeste ca Stefan RomAnul (Wolosin), fiul lui Sas si fratele lui Bale se aseaz
in tara Haliciului cu neamul sAu. La 1367, deci curAnd dup5. pierderea Moldovei de cAtre Sas, regele Cazimir ii confirma lui Stefan satul Rybretycze.
Neamul lui se intinde foarte repede prin colonizare intr'o multitne de sate ale
Galitiei i formeazA 6o de familii, unele celebre in istoria Poloniei. Origina lor
rornaneascA era recunoscut. Herbul (sterna) acestor familii e identic cu acel
al familiei Dragffy din Maramures si se numeste panA azi, Herbul Sas. La sfarsit
table genealogice i un indice.
P. P. P.
V ezi si No. 83, 92, 97.
5. ISTORIE SOCIALA.
134. Brdtianu G. I., Serv age de la glebe et regime fiscal. Essai d'histoire
comparee roumaine, slave et byzantine, in Annales d'histoire economique et sociale,
1933, p. 445-462.
Vona reveni.
D. Bodin
135. Filitti I., Oameni dependenfi i cultivatori liberi in principatele romdne

in secolul XV-XV III, in Acad. Rom., Mem. Seq. Ist., ser. III, tom. XVIII,

www.dacoromanica.ro

298

p. 371-399.

NOTITE BIBLIOGRAFICE

D. Filitti crede cd in principatele romane inca dela inceput

an existat, pe langa robi, doud categorii de cultivatori ; cei liberi i cei

in dependenta personald de stapanul mosiei (p. 373). Nu aduce insa
niciun document concludent in privinta aceasta. Toate actele pe care le
citeazd in sprijinul tezei sale (p. 390) nu dovedesc prezenta acestei categorii
de cultivatori liberi. Actul lui Mircea cel Batran privitor la locuitorii din satele
boieresti care ar don s mearga in satul Cardreni al Manastirii Cozia dovedeste tocmai dimpotriva cal acei locuitori nu erau liberi, de vreme ce e nevoie
de un act special din partea domniei pentru ca ei s poata veni in satul mamastirii. Ceeace face Mircea, e un act de lavoare. In documentul din 1493 vinariciul de Ora inseamnd vindriciul tuturor celorlalti locuitori in afara de
vecinii paharnicilor Deatco i Radul. Din acest act nu se poate scoate nicio
concluzie cu privire la existenta cultivatorilor liberi, deoarece restul locuitorilor puteau fi tot rumani, dar apartinand altora, sau megiasi adica proprietad. Nici documentul dela Petru Vodd cel Tanar nu dovedeste nimic. Doar
tot d. Filitti citeaza mai inainte (p. 384) un act din care rezulta ca rumanii
inii puteau fi de dou feluri ; buni e i saraci s (siromasi). Documentul din
1638 se refera la un orc4an, deci un locuitor cu regim special ; nu poate fi adus
asa dar in discutia noastra care priveste situatia locuitorilor din sate. Pe de
alta parte documentul din 1642, al Dragoslavenilor se refera la un caz cu totul
deosebit ; dupa insasi marturia documentului, acesti ssteni din Dragoslavele
au fost mai inainte vreme aurari si au venit dela Hateg i de prin alte parti,
pentru aceea au fost un sat de mild i tot au fost pe seama domneasca' rudari,
iar din zilele Mihnei Voevod intru al doilea rand de domnie, singuri tot au urnblat din mana in mama si din boiar in boiar de au fost darvari, iar de rumanie
nu au avut de cdtre nimenea nicio 135.nuiala (C. Radulescu-Codin i Preot I.
Rautescu, Dragoslavele, Campulung-Muscel, 1923, p. 27). Dupa cum se vede
regimul satenilor din Dragoslavele era cu totul altul decat acela al locuitorilor
din satele obisnuite. In sfarsit, nici expresia coloni et iobagiones din tratatul
lui Sigismund Bathory cu Mihai nu e concludent. Se poate ca zish coloni
s fie locuitorii sloboziilor in timp ce S iobagiones sa fi designat pe
r rumani . 0 simpl tavtologie n'ar fi de asemenea exclusa (cf. haeredes et
successores in actul similar din 20 Mai. Hurrnuzaki, III, 1, 474). C. C. G.
136. Ghelose Ion I., Mocanii din Dobrogea, in Viala Romaneascd, XXV
(1933), p. 125-132.
Informatiuni in mare parte cunoscute asupra mocanilor
ardeleni stabiliti in Campia Baraganului i Dobrogei, mai intens dupa 1848,
care au infiintat adevarate colonii ardelenesti, cum de ex.: Varos, Girlici, Ciobanul, Casimcea, Topolog, Urluia. Ei au transformat populatia tatard, nepriceputa i lenesa, intr'o clasa cultivatoare i harnicb. 0 gresal: a violonistul
ambulant Teodor T. Benada * (p. 128), trebue sdi fie cunoscutul etnograf T. T.
Burada.
Dan Simonescu
137. Halevy M. A., Contributiuni la istoria Evreilor in Romania, Bucuresti,
Institutul de istorie evreo-romand, 1933, 41 p., 40 lei. Tonul polemic scade
valoarea unei lucrari cu pretentiuni *tiintif ice. Pentru d. Halevy, Kogdlniceanu.
e alde editorul Letopisetelor s (p. 17).
D. Bodin
138. Stahl H. H., Un sat din Transilvania: Drdgu,sul, in Boabe de grdu, IV

(1933), p. 147-154, CU mai multe reproduceri fotografice.

139. Tentsch Julius, Die siebenbiirgischen Wanderzigeuner, in Klingsor, X
(1933), p. 101-112.

www.dacoromanica.ro

ISTORIE ECONOMICA

299

6. ISTORIE ECONOMICA
140. Bezveconnili Gh., Navigatia basarabeand, in Via la Basarabiei, II
(1933), P. 45-56.
141. Blank Aristide, Economice, Bucuresti, ed. Adeverul, 1932, 167 P.,
f. pr.
Capitolul prim al lucrarii e Cateva date istorico-economice si se
referd la intregul trecut romanesc; la p. 151-152: despre a Odisea (sic) tezaurului din Moscova . Date vagi i multe nesigure.
D. Bodin
142. Bulat T. G., Bin istoria tdrgurilor moldovenesti: Fdlticeni si Tecuci,
in Arhiv. Basarabiei, IV (1932), p. 73-86.
Conflicte intre targoveti si proprietarii mosiilor pe care erau asezate targurile. Infiintarea Falticenilor dupa
C. Gr eces c
pierderea Bucovinei. Sapte .anexe.
143. Sburlan D. A., Holzproduktion, Holzindustrie und Holzhandel von Runninien, Sibiu, 1933, 18o p.+22 tabele si 3 hdrti, f. pr.

7. ISTORIA DREPTULUI SI ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA

144. Adamus I., W. A. Maciejowski a program srovnavacilto de"jepisu prdv
slovanskj)ch (W. A. Maciejowski i programul istoriei comparate a drepturilor
slave), Praga, 1932, 8 p., f. pr. (Extras din Pravniho Obzor, XV (1932).
Ma-

ciejowski credea in 1832 in existenta unei baze comune a dreptului slav, fiind
influentat de ideile slavofililor. In zilele noastre 0. Balzer a inceput o reactie
impotriva acestei metode, punandu-se pe terenul sigur al cercetarii stiintifice,
fare: idei preconcepute.
P. P. P.
145. Adamus I., W. A. Maciejowski und das Programm der Slavischen
Rechtsgeschichte, Lww, 1933, 34 p., f. pr. (Extras din Przewodnik Historyczno-

Prawny, III

(1933).

546. Adamus I., Z badan nad dzierzeniem w polskim prawie iredniowiecznent

(Cercetari asupra proprietatii in dreptul polon medieval), Lw6w, 1933, To6 p.,
f. pr. (Extras din Pamietnik Historyczno-Prawny, XII (1933).
Studiu important din punct de vedere juridic i ca metoda.
P. P. P.
147. Bueur-Goga Adelaida, Uricele lui Alexandru cel Bun. Tez pentru
doctoratul in stiinte juridice, Braila, 1932, 123 p., f. pr.
Autoarea d pe baza
editiei Documentelor moldovenesti inainte de 5telan cel Mare, vol. I, a d-lui Costachescu, 0 analiza a documentelor interne emanate din cancelaria lui Alexandru cel Bun, studiu care nu are alta, pretentiune, decat sa fixeze mai lamurit drepturile proprietarilor de pamant tata de drepturile Voevodului
elucideze, pe cat cu putinta unele obscuritati i unele particularitati ale vechiului drept romanesc i (introducere, p. 3). Multe dintre obscuritatile pe
care le elucideaza autoarea sunt destul de bine cunoscute istoriogratiei
romnesti, ca de pilda sensul cuvantului uric, relatiile domnului cu boierii
din punct de vedere juridic, in secolul al XV-lea, veniturile domnesti din Moldova, zaveasca, asa cd lucrarea din acest punct de vedere nu aduce nimic nou.
Traducerea docum.entelot citate intre ghilimele dupa d. Costachescu se da
incomplet i in multe locuri se denatureaza (vezi p. 16, 17, 18, 19, 20, 25, 30).
Autoarea nu se exprim corect romaneste: acum ca am studiat
(p. 107) ;
caracterul acesta militar se va accentua sub Stefan cel Mare, cand parcalabii
cetatilor vor lua pasul asupra boerilor cu functiuni de curte i (p. 114); este
deci la ideia noastrd o simpla precautiune luata de domn (p. 115). Autoarea
o

www.dacoromanica.ro

300

NOTITE BIBIJOGRAFICE

afirma c zaveasca u se regaseste in documentele dinaintea lui Alexandru cel

Bun (p.117) : nu cunoastem niciun document dinaintea lui Alexandru cel Bun in
care apare zaveasca. Dacg autoarea cunoaste, o rugm s5.-1 dea la lumin. La p.
1o8 autoarea sustine cl. urmeaza in chestiunea tratat e lectiunea > d-lui Iorga,
a lui Alexandru Xenopol, loan Bogdan i a d-lui Peretz. * Lectiunea d-lui
Iorga o cunoastem din lucrarea pe care o pomeneste autoarea mai sus; pe cea

a lui Xenopol o bAnuim din Istoria Romdnilor din Dacia Traiand care este
citat in bibliografie; cea a d-lui Peretz este din cursul sail de Istoria dreptului roman (probabil tinut in anul cand autoarea si-a preparat doctoratul,
aceasta o banuim, caci nicaieri nu ni se da anul cand s'a tinut acest curs).
Insit lectiunea lui Bogdan ne ramane necunoscutg cad nicaieri in cursul
lucrarii autoarea nu pomeneste de studiul lui Bogdan de care aminteste aici.
In ce priveste metoda urmata autoarea spune (p. 107) ca urmand preceptele
d-lui Profesor Peretz, socotim inutila reproclucerea tuturor parerilor i teoriilor eronate sau imperfecte; doritorii de a le studia vor g5si indicatiunile
necesare la bibliografia lucrarilor consultate . Sfatuim insa pe < doritori sa
nu se adreseze acestei liste bibliografice
care poate fi numitit orice, numai
bibliogratie nu cad toate lucrkile sunt citate fara loc, an si volum, iar titlurile, la o buna parte dintre ele, sunt sau incomplete, sau denaturate. Cateva
exemple de lucrari cu titlu incomplet: Al. Xenopol, Istoria Romdnilor ; D. C.
Anion, Incercdri asupra existenfei lui o Dominium emineus > etc. (sic) (aici
denaturat), iar ca lucrari cu titlul denaturat: M. Costachescu, Documente vechi
moldovene,sti, vol. I (singura lucrare cAreia i se .specifica volumul); C. C. Giurescu, Boeriile in veacurile XV 0 XVI. In ce priveste contributia stiintifica
dupit cum am mai spus lucrarea nu aduce nimic nou, si nu elucideaza
nicio obscuritate , I poate fi asezata pe acelasi plan cu cea a lui Dinu
C. Anion, Din hrisoavele lui Mircea cel Bdtrdn, care pe laugh' lacunele relevate de
d. prof. Const. C. Giurescu (vezi recenzia in Revista Istoried Romdnei , I, p. 305-310)

prezinta i o mistificare, cad afirma cit da textul slay al documentelor dupa

copiile fotografice donate Academiei Romane de Joan Bogdan, pe cand in

realitate transcrie documentele dupe*. editii.
Damian P. Bogdan
148. Bulat T. G., Boieriile-slujbe din Tdrile Romdne la sfdritul secolului

al XV III-lea 0 inceputul celui al XI X-lea, in Arhiv. Basarabiei, IV (1932),

p. 32-46, 179-203.
Se dau clupa acte din Arhiva Senatorilor din Chisinau,
informatii oficiale cu privire la dregatorii din ambele Principate i veniturile
lor. Mai multa grije la reproducerea actelor n'ar strica. Spre ex. p. 33 randul
8 de sus trebuia publicat astfel ; dela treti logof. al divanului de acolo, dela
vtori, treti logof. ai departamenturilor S.
G. Grecescu
549. Nedeleu G. P., Puterea pdrinteascd in vechiul drept romdnesc, Bucuresti, 1933, 221 p., 140 lei. Informatia insuficienta.
D. Bodin
150. Perianu D. I., Despre istoricul judecdtoriilor de ocoale. Organizaliunea
lor in trecut ,si in prezent, Bucuresti, 1933, 20 p., f. pr.
15s. Rauseher R., Uherske a slovansk prdvni ajiny (Istoria dreptului
unguresc si a celui slay), in Przewodnik historyczvo-prawny, .Lww, III (1932),
Ungurii au fost influentati in dreptul lor de Slavii pe care i-au
p. 17-29.
gasit in Panonia la asezarea lor acolo. De asemenea se constata o influenta a

Statelor slave vecine asupra dreptului unguresc.

P. P. P.

552. Soloviev A., IThjaugpsuase y cpemibesegomoj Cp6mjn (Conceptia Sti..tului in Serbia medievala), Belgrad, 1933, 30 p., f. pr. (Extras din r0)141.111.1bHga

www.dacoromanica.ro

ISTORIA DREPTULUI 51 ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA

301

Consideratii asupra sensului cuvintelor BJIaCT, o6nacT,

Hunose T-lynnma, 75).
oTamacrso, (Ora) gpyua (coroand), npecTon (tron), npuana (stat) in Serbia
medieval.
P.P. P.
553. Solovjev Alexandru Dr., Tim naarjaTo 143 ncTopuje CII0BeHCRIDC npana

(Trei plagiate din istoria dreptului slav), Belgrad, 1933, 14 p., f. pr. (Extras
din Aims 3a npanue H )pyurrnene napte, cartea XXVI (XLIII) Mai 5i
Iunie). Articolul d-lui S. este impartit in trei capitole 5i are de scop evidentierea
a trei plagiate din domeniul dreptului slav. Primul capitol se ocupl. de lucrarea
d-lui .tefan Berechet, profesor de istoria vechiului drept romanesc dela Facultatea de drept din Ia. 5i, publicata in 1924 la Chi 5ina.0 sub titlul ParticularitaOle cofureitorilor la Romani, dupci documente slave, in revista Spicuitor in ogor
vecin,.p. 1-46. D. S. arata ca un studiu analog sub titlul OTI-0.110CRH CIMBHHCROK

IlOpOTEJ Bb 06b1'ulohn. npawb y pyramwb XVXVII b. a publicat in 1908 in

Jagic-Festschrift i raposatul profesor 5i academician rus d-rul Alexandru Ia-

cimirsky, ca atare ar fi trebuit ca invatatul roman, care s'a ocupat de aceia0

chestiune, s aininteasca de predecesorul sau. Cu toate acesata d. B. nicaeri
nu-1 citeaza pe I., cu toate Ca intregul su studiu l-a copiat pur 00 simplu dela
inceput i pdnd la sfdr0t dupd I. Pentru a-5i dovedi afirmatiunea d. S. comenteazd punctele fundamentale ale studiului lui I., care sunt copiate eu acelea0
citate i cu aceia5i bibliografie in note de d. B., iar pentru a se vedea cat de
servil traduce d. B. pe I., d. S. pune pe cloud coloane o pagina din izvor (recie I)

una din traducere (adica dela d. B.). Rezultatul este deadreptul uimitor :
d. B. pastreaza punctuatia, parantezele i dispozitia termenilor din original.
Al doilea capitol al articolului d-lui S. formeaza comentariul unei alte lucrari
si

a d-lui B. publicata sub titlul Simbolica Juridicci. Incercare de studiu comparat,

in 1930, la Ia5L Aceasta din urm lucrare a d-lui B. se bucura de o metoda

riguroasa cu bogate citate in diferite limbi i o vasta comparatie dintre elementele acestui drept cutumier la diferite popoare. F'aptul acesta 1-a impresionat adanc pe d. S. 5i a cdutat sa verifice izvorul bogat de cuno5tinte cat 5i
adanca eruditie a d-lui B., iar rezultatul este ca. d. B. a avut ca izvor un studiu
al savantului rus N. P. Pavlov-Silvanskij publicat in 1905 in periodicul, >ECypHa.Tb Mmuic.repcTua Hapoanaro Ilpocwbuwain, cartea 7 sub titlul CHMB0IIH3M%
Wb npennewb pyccgomi, npairb. Toate citatele d-lui B. sunt luate din

studiul lui Pavlov-Silvanski. D. S. arata cI. d. B. are in plagiatul sau 5i calteva scapari, de ex. la p. io pomene5te in citatul doi de zakonicul intitulat
Pravda Ripuarskaia, in realitate ins un astfel de zakonic nici nu existd, ci este
vorba de Lex Ripuara. Dar nu numai citatele ci i textul in intregime din
studiul d-lui B. este copiat literalmente din lucrarea lui Pavlov-Silvanskij
pentru a dovedi aceasta d. S. folose5te aceiai metoda de comparatie, textul si
traducerea pe doul. coloane, ca in capitolul precedent. D. S. incheie cu afirmatia
c studiul d-lui B. poate servi ca cel mai u5or manual de limba romand, in-

trucat fiecare cuvant rusesc ii are echivalentul su romanesc *. In ultimul

sau capitol d. S. cerceteaza un al treilea plagiat care insa de data aceasta nu
mai este din ogor romanesc ci dintfun ogor vecin. Pentru ca d. B. sa nu-i impute d-lui S. ca numai pe d-sa 31 scoate in evidenta d. S. patrunde 5i in ogorul
polon, iar rezultatul acestei incursiuni este ca. polonezul Zygmunt Okninski
in lucrarea sa, Stefan Duszan car Serbow i Grekow, Krakow, 1932 (extras din
Przglitd Powszechny), plagiaz studiul profesorului rus Timotei Florinskij (im-

pu5cat la Kiew in 1918), publicat in 1882 la Petersburg sub titlul

www.dacoromanica.ro

1-0nothie

302

NOTITE BIBT,IOGRAFICE

CJIaB51He 0 BIIMHTN, II. Intreaga bibliografie a lui 0. este tradus cuvant cu

cuvant din Florinskij, iar pentru a-si dovedi spusele d. S. foloseste aceiasi me-

todd de comparatie a textelor enuntata la capitolele I i II. Si. acum fath de

constatarea i datele precise ale d-lui S. ce are de raspuns eruditul dela Iasi ?
Damian P. Bogdan
Vezi i No. 129.
8. ISTORIA MILITARA.

154. Folberth Otto, Stephan Ludwig Roth aber die Aufstellung von sdchsischen Schiitzenkonzpagnien. Ein Plan Roths im Sturnzjahre 1848, in Siebenbiirgische Vierteljahrschrilt, LVI (1933), p. 1-9.
155. Ionescu G. A., Ciipitan, Contributiune la studiul defensivei in rdzboiul
nostru. Operatiunile diviziei VI-a in zilele de 26 0 27.VII (8 0 9,VI II) 1917, in
Romania Militard, LXX (1933), No. r, p. 62-76; No. 2, p. 88-97, i 4 schite;
cu urmare.
156. Julier Ferenc, A romdn drdma 1916-1918 (Drama romana 1916-1918),
in Magyar Szemle, XVI, p. 38-386. Articolas de comentarii asupra chrtii
Le drame roumain de Generalul Ptin, scotand in relief lupta de pe Arges
alegerea momentului de intrare in actiune a Romaniei.
A. P. Todor
157. Klein Karl Kurt, Josef Marlins Kriegsberichterstattung im Jahre
1849, in Siebenbrgische Vierteljahrschrift, LVI (1933), p. 30-56.
158. Rosetti R., General, Evoltgia mijloacelor 0 a chipului de fciptuire a
rdzboiului dela rnoartea lui Stefan cel Mare pdnd la acea a lui Matei Basarab.
V. Strategia, Bucuresti, 1933, roo p., 70 lei. (Extras din Academia Romdnd,
Memoriile SecOunii Istorice, ser. III, XIV (1933).
Continuare a studiilor
autorului asupra istoriei armatei romane. Prezentul studiu arata ca in secolul
al XVI-lea i al XVII-lea strategia romaneasch se schimbh, datorita imprejurilrilor : nu mai avem lupte mari pentru apararea intregii taxi impotriva unui
navalitor strain, ci mai ales raiduri de pustiire. Autorul analizeaza razboaiele
lui Petru Rares, Mihai Viteazul, Joan Vodh cel Cumplit, Matei Basarab, din
punctul de vedere al organizarii generale a planului de campanie, folosirea
rezervelor, serviciile de legaturd i informatie.
P. P. P.
159. * Sebastian E. G., German fortified churches in Transylvania, in Antiquity, September, 1932.
Vezi si No. 65, 141)6.

9. ISTORIA BISERICII
16o. Bir Veneel, A kolozsvdri piarista templom apitse (Zidirea bisericii

piariste din Cluj), Cluj, Tip. Minerva, 1932, 42 p. Istoricul cladirii acestei
biserici de catre iezuiti intre anii 1718-1724, conferinta tinuta in Academia
Catolica. Ardeleang. Un rezumat al acestei conferinte vezi in Erdlyi Tudsit,
XV, p..289-293.
A. P. Todor
At. Filitti I. C., 0 ldmurire despre mitropolitul Munleniei, Coma Popescu
biserica din Ursoaia (Buzau), Bucuresti, 1933, 8 p., f. pr. (Extras din Biserica Ortodoxd Ronidnd, MaiIunie, 1933). Mitropolitul Cosma al UngroVlahiei (1787-1792), nu era de origine ardelean, cum s'a afirmat, ci muntean,
dar locul sau de nastere nu se poate preciza.
P. P. P.

www.dacoromanica.ro

ISTORIA IIISERICII

303

162. Ionescu D., .5tiri grecegi privitoare la istoria noastrd, in Rev. 1st., XVIII
(1932), p. 257-259.
Cateva stiri privitoare la relatiile domnilor romni cu
M-rea Sinai, culese din cartea Zwaruxci pmpeia cirgx6ora, Atena, 1928, a
lui Const. Amantos. De relevat amestecul lui Vasile Lupu in neintelegerile dintre
Patriarhul Ioanichie i metohul Sinaitilor din Cair.
C. Grecescu
163. Iorga N., Domnii romdni Vasile Lupu, 5erban Cantacuzino i Constantin Brdncoveantt in legdturd cu Patriarhii Alexandriei, in Acad. Rom., Mem.
Sect. Ist., S. 3, tom. XIII, 1932, p. to.
Conflictul dintre patriarhia Alexan-

i metohul din Egipt al Muntelui Sinai si interventia liii Vasile Lupu.

Relatii ale acelorasi patriarhi cu Tara Romneascd in secolul al XVII-lea.

driei

C. Grecescu
164. Iorga N., Donafiile romdnesti pentru Megaspileon i Vlah-sarai, in A cad.
ROM., Mem. Seq. 1st., s. 3, tom, XIII, 1932, p. 8.
La 1759 Scarlat Gr. Ghica,

din Tara Romneasca, face danie manastirii Megaspileon din Moreia anual
cate 18o bolovani de sare dela Ocna, ins& bani, nu sare, platindu-se bolovanul
taler. Urineaza confirmari ale acestei danii pand in secolul al XIX-lea. La
30 Iulie 1798 Constantin Hangerli confirm& bisericii dela Vlah-sarai vinariciul
din jud. Romanati, cate doi bani de vadrd si cu pat-par dupa obicei ; iar

ceilalti trei bani de vadra sunt domnesti. Confirmarea donatiei care Megaspileon la 1822 Aprilie, a lui Mihai .Sutu este o greseala de lectura. Vezi Rev.
1st., XIX (1933), p. 9 i I. C. Filitti, Notite, in Ark. Olt., XII (1933), p. 143.
C. Grecescu

165. Iorga N., Doua scrisori ale lui A tanase Anghel, in Acad. Ront., Mem.
Sect. rst., S. 3, Tom. XIII, 1932, p. 8 +2 pl.
Prima din 26 Nov. 1698, a doua
din 30 Nov. 1711. Se desprind motive ce au impins pe Romani la unire ; apoi

trecerea Maramuresului la unire.

C. Grecescu

166. Iorga N., Insemndri de cronicd ale clericilor din ;.'cheii Braovului, in
Bulet. Com. Ist., XII (1933), p. 59-99. Pragmente din cronica bisericii Scheilor
Brasovului. Note', introductiva pentru evidentierea impottaltei izvorului.
G. Grecescu

167. Iorga N., La intemeierea Mitropoliei muntene, in Rev. Ist., XVIII (1932),
p. 329-330.
Se scot in evident& cateva rfinduri ale lui H. Gelzer, utilizate in

istoriografia romaneasca numai de d. Gh. Bratianu, privitoare la Mitropolia

Vicinei, a carei nefiintare real& a adus pe mitropolitul Iachint in Tara Romaneasca.

C. Grecescu

168. Iorga N., Un moscopolean Patriarh de Ohrida i donatia lui Gheorghe

Castriotul, in Rev. Ist., XVIII (1932), p. 314-315. E vorba de Ioasaf, mitropolitul Coritei, ajuns patriarh al Ohridei, care e de origine din Moscopole ; apoi

de dania facuta de un boier muntean, la 1708, pentru o scoald la Kastoria.

C. Grecescu

169. Julian Kiliun, Hdoltsdgi egyhdzi viszonyok a B cinsdgban

(Situatiile bisericesti din timpul ocupatiei turcesti in Banat), in Erddlyi Tuclosild,

XV, p. 16-2o. Se studiaz destramarea organizatiei bisericesti catolice in

Banat, in timpul ocupatiunii turcesti.
A. P. Todor
170. Jubisz Kalman, Legregibb egyh dzvagyoni viszonyok a Terneski.zben
(Cele mai vechi raporturi de avere bisericeasca in Timis), in Erdelyi Tudsit,
XV, p. 297-301, 331-336.
171. Msziros Cirill, .Kritikai csevegesek 0. Ghibu rrnai katholikus tdrgyti
adatairl

(Convorbiri critice despre datele cu obiect romano-catolic ale lui

www.dacoromanica.ro

304

NOTITE BIBLIOGRAFICE

0. Ghibu), in Erdlyi Tudsit, XV, p. 417-429, 454-461, 491-499, 571-577,

642-648, 713-717, 782-786, 808-815. Critica metoda i concluziile la care
ajunge d. 0. Ghibu in scrierile sale: Alecesitatea unei revizuiri radicale a situaliei confesionale din Transilvania, Cluj, 1923; Catolicismul unguresc in Transilvania i politica religioasd a Statului Romdn, Cluj, 1924; i Un anacronism ci o stidare: Statul Romano-Catolic Ardelean, Cluj, 1931.
A. P. Todor
172. Nistor I., Bisericile gi .coala greco-romdnd din Viena, in Acad. Rom.,

Mem. Seq. 1st., ser. III, tom. XIII, mem. 3, 4 P. + 40 P. Istoricul infiinrii
bisericilor greco-romane dela Viena, Inca din secolul al XVIII-lea i evolutia
dependentii lor, dela Mitropolia din Carloval la cea a Bucovinei ; conflictul
actual cu Patriarhia din Constantinopol. coala a fost infiintata la 1804.
C. Grecescu

173. Pelivan Ion, Scrisoarea mitropolitului Bcinulescu-Bodoni cdtre mitropolitul Veniantin Costachi, in Arhiva Basarabiei, IV (1932), p. 31. MultuC. Grecescu
mire din 1815 pentru darul trirnis.
174. Pocitan Veniamin Bfirlideanu, Vechea episcopie a Hotinului, in BiSfarOtul studiului. Studiu
serica ortodoxd romdnd, LI (1933), P. 31-42.
intreg a apdrut i in extras.

175. Szsz Zsombor, Az erdlyi rmai katholikus Stdtus (Status-ul romanocatolic ardelean), in Magyar Szetnle, XVII, p. 193-200, cu urmare. Studiul
arata imprejurarile in care s'a format Statu-sul romano-catolic ardelean. Dupa
intarirea protestantismului in Ardeal, catolicismul a rkmas fkrk conducktori
permanenti. Enoriaii erau nevoiti sa-i intretina singuri bisericele. Incepand
cu secolul al XVII-lea, colaborarea intre sustinatorii bisericii i. preotime a
devenit permanenta, devenind persoana. morala., numindu-se Status cum
de altfel se numeau i organizatiile celorlalte 3 confesiuni admise in dietele
ardelene (reformata, luterank, unitara.). Se arata evolutia acestui Status pana
in zilele noastre. In continuare autorul cauta sa combata legislatia romana
i mai ales studiile d-lui Dr. 0. Ghibu referitoare la Status-ul catolic ardelean.

A. P. Todor
176. Tomescu C. H., Clipe din istoria reinliinfatei Eparhii a Hotinului, in
Arhiv. Basarabiei, IV (1932), p. 19-30. Intemeierea Catedralei din Balti

in 1924, actul de fundatie.

C. Grecescu

177. Tomescu C. H., Dilerite Vivi din arhiva Consiliului eparhial ChiOndu,

in Arhiva Basarabiei, IV (1932), p. 87-108, 234-245, 271-294 i V (1933),

Interesante tiri cu privire la manastirile i clerul din Molp. 15-27, 52-77.
C. Grecescu
dova, Basarabia i Tara Romaneasca, in anii 1808-1812.
178. Tornescu C. H., Iarci0 despre detronarea mitropolitului Ungro-Vlahiei
Dositei Filitti, in Arhiv. Basarabiei, IV (1932), p. 169-178. Cateva acte ce
completeaza tirile cu privire la detronarea mitropolitului Dositei Filitti la
C. Grecescu
inceputul anului i8io.
179. Tomescu C. H., Instruclie din 1827 pentru staroste de bisericd, in Arhiv.
Data de Dimitrie, arhiepiscopul Chiinaului
Basarabiei, IV (1932), p. 70-73.
C. Grecescu
A Hotinului.
180. Tomescu C. H., 5tiri catagralice din bisericile Principatelor la 181o,
in Arhiv. Basarabiei, IV (1932), p. 204-214. Catagrafia de fete bisericeti,
de mandstiri i biserici, de populatie in Principate in anul 181o.
C. Grecescu

www.dacoromanica.ro

ISTORIA ARTELOR

305

181. Vasilescu Coman, Iconom stravrofor, Istoricul mdndstirilor inchinate

si secularizarea averilor lor. Contribufie la studiul Istoriei Bisericei ortodoxe
Ronuine, Bucureti, 1932, 128 p., 40 lei.
Vezi i No. 41.

ro. ISTORIA ARTELOR

182. Bids G., Bisericile moldovenesti din veacurile al XV II-lea si al
XVIII-lea, Bucureti, Fundatiunea Ferdinand, 1933, 655 p., o harta, 1036 figuri
Lucrarea d-lui Bal este a treia in seria stusi un rezumat francez, 450 lei.

diilor privitoare la arhitectura bisericilor moldovenesti, ducand astfel istoria

acestei arte pan in preajma epocii contemporane. Nu putem analiza aci pe
larg aceasta opera monumentala de rabdare 0 munch' priceputa; ne multumim
P. P. P.
deocamdata s'o semnalam.
183. Batowski Z., Abraham van Westervelt, malarz hlenderski XVII
wieku i jego prace w Polsce (Abraham van Westervelt, pictor olandez din
secolul al XVII-lea i lucrarile lui in Po Ionia), Cracovia, 1932, 17 p. +6 plane,
f. pr. (Extras din Przeglid historji sztuki, II). Van Westervelt, pictor olandez
de talent a stat in Po Ionia intre 1651 0 1654 la curtea lui Ianusz Radziwill
din Wilno. E autorul unor peisaje din Kiev 0 a cunoscutului portret al lui Vasile Lupu. Originalul acestui portret s'a pierdut, dar a fost reprodus adesea in
gravura lui W. Hondius. Nuse -tie in ce imprejurari a intalnit Westervelt pe Vasile

Lupu, in orice caz cel mai tarziu 1-a vazut la 1651, data gravurii lui Hondius.

P. P. P.
184. Briituleseu V., I. Monumentele istorice ci Stoica Nicolaescu; II. D-1
Stoica (Nicolaescu) si monumentele istorice; 19 +27 p., Bucureti, 1933, f. pr.
Raspunde Stoica Nicolaescu, in Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, ce
este si ce ar trebui sd fie. Cercetdri ci discufii istorico-arheologice, Bucureti, 1933,
32 p., f. pr. Calificative ca <,bacan, frizer sau depozitar de lemne , cretin ,
siret o; a lelita suburbana , pe care polemitii 0 le arunch cu generoasa

abundenta unul altuia scad nivelul unei discutii cu pretentii de obiectivitate

tiintifica. Sunt de retinut insa unele rectificari pe care d. Stoica Nicolaescu
D. Bodin
le face in broura sa; de acestea trebue sa se tind seamh.
185. Constantinescu-Iasi P., Biserici de lsmn, in Viala Basarabiei, II
1933), p. 129-139, ell 2 reproduceri fotografice.
186. Frisineanu I., Schitul Fundul Cdtinii , com. Cdtina-Buzdu, in Biserica ortodoxd romdnd, II (1933), P. 42-45.
187. Golescu Maria, Biserica din Vioresti, in Boabe de grciu, IV (1933),
p. 25-30, cu To reproduceri fotografice.
188. Kelemen Ludovic, Biserica SI. Mihail din Cluj, in Boabe de grdu,
IV (1933), p. 129-137, cu 14 reproduceri. Traducere din limba maghiara
de D. Prodan.
189. Moga Joan, Cea mai veche bisericci din Sciliste, in Anuar. Comis. Mon.
1st., Secl. Transilvania, 1930-1931, Cluj, 1932, p. 149-160, cu 8 fig.
Igo. Nicolaescu St., Un prelios chivot dela Neagoe Basarab Voevod 1512-1521
in mdndstirea Dionisiu din SIdntul Munte Athos, (Bucureti), 1933, 8 p., f. pr.
0 descriere i reproducere fotografica a chivotului daruit manastirii Dionisiu

dela Muntele Athos de care voevodul muntean Neagoe Basarab, in care se

pastreaza moatele patriarhului Nifon, fost mitropolit al Tarii Romaneti pe
timpul liii Radu cel Mare. De altfel aceasta descriere i reproducere fotografica,

www.dacoromanica.ro

NOTITE BIBLIOGRAFICE

306

ne-o spune chiar i d. Nicolaescu, a mai fost facuth si de altii intre care si de
raposatul arheolog rus N. P. Kondakov. Urmeaza apoi cateva date referitoare
la zidirea i impodobirea manastirii Dionisiu, care a fost rezidita din temelie de
Neagoe Voda Basarab, iar la 26 Octomvrie 1535 arzind biserica a fost restaurath
din temelie de Petru Voda Rares . La aceste date se adaugh doua. reproduceri
fotografice dintre care una reprczinth un aer ddruit la 1545 de Petru Rares,
iar alta o scoarta a unei evanghelii .daruita ace1eea0 manastiri de voevodul
muntean Mircea Ciobanul. Amandoud obiectele au inscriptii in limba slava.", a
chror traducere romhneasch este data de d. Nicolacscu, textul slav nu se reproduce din lipsa la tipografie a literilor cirilice. Articolul a fost publicat si in
Tinerimea Romdnd, LII (1933), Nr. I, p. 13-18, fara fotografiile dela fig. 2 .1 3.

Damian P. Bogdan
191. Popa Atanasie, Biserici vechi de lemn roindne,sti din Ardeal, in Anuar.
Comis. Mon. 1st., Sect. Transilvania, 1930-1932, Cluj, 1932, p. 161-314.
192. Popescu N., Preot, Mdncistirea Zamfira, in Boabe de grdu, IV (1933),

p. 98-101.
193. * Ryce D. Talbot, Byzantine polychrome pottery, in The Burlington
Magazine, December, 1932.
194. Stefiineseu I. D., La peinture religieuse en Valachie et en Transylvanie depuis les origines jusqu'au XIX-e sidcle, Paris, Geuthner, 1932, X +439
p. +XXX planse, I. pr. (in colecti.a Orient et By.zance, VIII). Noua lucrare
a d-lui Stefanescu este in leghturd cu albumul de planse pe care 1-am semnalat.

Studiile autorului asupra vechii noastre picturi bisericesti intrunesc acum

sapte volume mari. Aceasth lucrare prezinta streindtatii intr'un chip stiintific
pictura bisericeased romaneascd. Opera autorului este in acelasi timp o opera
de artist, prin interpretarea estetica a materialului si de cerceta.tor rabdator
si precis. Multe biserici, care ascundeau tezaure de arta in sate necunoscute,
au fost descoperite de d. Stefanescu i d-sa a stiut sa le puna in valoare cu un
gust ales. Aceast vasta cercetare asupra tarii intregi a fost intreprinsa de un
om izolat, care a intrecut singur, opera intreprinsa de oficialitate. Executia
tehnica a volumului este si de data aceasta desavarsitd.
P. P. P.
295. Stefanescu I. D., L'illustration des Liturgies dans l'art de Byzance
et de l'Orient, in Annuaire de l'Institut de philologie et d'histoire orientates pour
1932-1933. Bruxelles, 1932, p. 21-77, CU multe ilustratii.
In acest erudit
studiu sunt multe referinte la arta din taxile romanesti.
D. Bodin
196. Vitiisianu Virgil, Coleciiile de arid dela Institutul de studii clasice din
Clul, in Boabe de grdu, IV (1933), p. 1-17, cu mai inulte reproduceri. E vorba
de Pinacoteca Virgil Cioflec si de colectia de arta medievall. O'moderna a
Muzeului Ardelean.
D. Bodin
197. .* L' Art byzantin chez les Slaves; l'ancienne Russie, les Slaves cathoques, II-e recueil, Paris, Geuthner, 1932, XLVIII+535 p.
Vezi si No. 250.

. ISTORIA LITERATURII
Studii ci texte

198. Barrel L., Eininescu vu par un fran9ais, in Cony. Lit., LXV (1932),
P. 645-674.

199. Biedrzycki Emil, Zwiqzki Itulturalne polsko-rummiskie (Legaturi cul-

www.dacoromanica.ro

ISTORIA LITERATURII

307

turale polono-romhne), Lwow, 1933, 28 p. f. pr. Lucrare de popularizare,

bine informath. Autorul se ocupa mai ales cu influentele literare.
P. P. P.
200. Bunescu A. D., Monitorid Oficial s, 1832-1932, in Monitorul Oficial,
.roo de ani, Bucureti, 1933, p. 1-30, cu 3 anexe, ro facsimile, reproduceri in
culori i. gravuri. Articol ingrijit sub raportul informatiei i al prezenthrii.
D. Bodin
201. Calinescu G., Note eminesciene, in Viola Ronuineascd, XXV (1933),
p. 195-200.
Se reproduc versuri, insotite de interesante sugestii critice; tra-

ducerea Ep. XI, Cdtre Bullatius, a lui Horatius a mai fost publicath de D.
Murarau, cu toate variantele din manuscrise, in Fdt-Frumos, VII (1932),
p. 124-126; Pustnicul, un fel de satira a societatii Iailor de pe la 1840.
Dan Sirnonescu

t., Din istoria miscdrii nalionale in Basarabia, in Viala

Basarabiei, II (1933), p. 3-13, 65-75. E vorba de ziarul Basarabia, ideile
lui conducatoare i colaboratorii sai de frunte. Gazeta apare la 24 Mai st. v.
1906 i dispare la 4 Martie 1907.
D. Bodin
202. Ciobanu

203. Constantinescu-Iasi P., Manuscrisele dela Mdndstirea Noul Neamf, in

Viala Basarabiei, II (1933), p. 107-11r.
204. Diaconu I., Duiliu Zanifirescu, marginalii
la implinirea celor zece
ani dela rnoartea scriitorului, in Milcovia, III (1932), p. 19-32.
205. Dima Al., Aspecte )si atitudini ideologice, Turnu-Severin, Datina, 1933,

172, p., 50 lei. Istoricul literar gasete in capitolele: Problema micarii ortodoxiste (p. 45-71), Traditionalismul lui Mihai Eminescu (p. 75-105), Ganduri
despre lume i vieata la Vasile Phrvan (p. 106-117), Sentimentul matern in
lirica noastrd (p. 131-140), material i sugestii bogate, prezentate intr'o forma
eleganth.
D. Bodin
206. Dvoicenco Eufr., Un studiu necunoscut al lui Hadeu despre traducerea
caqii <c De imitatione Christi , in 1647, in Rev. Ist., XVIII (1932), p. 315-329.
Introducere despre importanta traducerii cartii <4De imitatione Christi i biblio-

grafia romano-slava respectiva. Se reproduce, tradus in romanete, studiul lui

Havieu, scris probabil inainte de 1861 in rusete I intitulat 0 indicape bibliograficci asupra acestei chestiuni.
C. Grecescu
207. Gaster M., Povestea lui Palnutie sau tovartipl din rai, in Sinai, anuar
de studii judaice, V (1933), p. 17-28. Autorul gasete paralele in literatura
ebraich pentru o povestire chlugareasch, trecutd in literatura noastrd prin intermediul adunhrii Historia Monachorum de Rufinus (secolul IV).
P. P. P.
208. Gaster M. Roumanian ballads and slavonic epic poetry, in The
Slavonic Review, XII (1933), p. 167-180.
Autorul arata legatura intre poezia
epica romneasch. i cea a popoarelor slave in ceea ce privete motivele. Ca
exemple se dau Balada lui Milea (din colectia lui Tocilescu, p. 30), cu paralele
la Slavii de Sud, Mo,sneagul (tot acolo, p. 94), cu o paralela intr'o bylind din
Kiew, Cdntecul lui Baba Novac (tot acolo, p. 106), cu influente bulgare.

P. P. P.
209. Gerota C., Cea dintdia piesd teatrald originald in Muntenia, in Cony.
Lit., LXV (1932), p. 483-490. E un pastoral tendentios al lui Eliade. din
26 Octomvrie 1837.
C. Grecescu
210. Gerota C., Poezia lui Duiliu Zamfirescu, in Cony. Lit., LXV (1932),
p. 364-371. Cateva caracteristice ale poeziei lui Duiliu Zamfirescu.
C. Grecescu

www.dacoromanica.ro

308

NOTITE BIBLIOGRAFICE

211. Ibriiileanu G., Dupd 27 de ani, in Via/a Romaneascd, XXV (1933),

p. 5-9.
Pared critice, viu exprimate, asupra star-ft sociale i literare in I906,
cand a aparut Via fa Romdneascd; se arata ce a urmarit, ce s'a realizat i ce

mai e de realizat.

Dan Simonescu
212. Iordan Alex., lacob Negruzzi, in Cony. Lit., LXV (1932), p. 24-39.

Patru scrisori cdtre Alex. Gregoriade Bonachi.

C. Grecescu
213. Iorga'N., Doamna Elina a Terii RomdneVi ca patroand literard, in
Acad. Rom., Mem. Secf. 1st., S. 3, tom. XIII, 1932, p. ii. E vorba de un
exemplar din Triodul-Penticostariu, dela Targoviste, din 1649, pe care Doamna

Elina, sotia lui Matei Basarab 1-a ddruit Manastirii Chilandar. Excurse cu
privire la planul Domnului de a da carti religioase intregii lumi slave i lega-

tunic sale cu Bulgarii

i Sarbii.

C. Grecescu

214. Iorga N., 0 contribufie la istoria literard a Aromdnilor, in Rev. Ist.,

XVIII (1932), p. 132-133.
E vorba de gramatica italiana publicata la Viena
in 1811 de negustorul C. Cuscurulli, gramatica compusa de Toma Dimitriu din
Siatiste.
215. Lukasik St.,

C. Grecescu

Wsp6lczesna powieid rumunska (Romanul romanesc

contemporan), in .Przeglad Wsplczesny, XII (1933), p. 77-84.
Este un
fragment dintr'un studiu mai mare. Incepe cu un istoric al romanului

romanesc, urmand apoi scurte caracterizari ale romancierilor de azi.

P. P. P.
216. Lukasik St., Michal Eminescu, in Ilustrowany Kuryer Codzienny (Cracovia), 7 August 1933. In acest foileton autorul prezinta Polonilor pe marele
scriitor roman. Discuta origina polona. a familiei (exista i azi o familie Eminowicz la Cracovia) i emite banuiala ca motivul cultului Maicii Domnului
in poezia lui Eminescu ar fi o influenta polona. Critich apoi traducerea polonh

a poeziilor lui Eminescu datorita d-lui Zegadlowicz, care este prea popular-a
ca stil i masura, neputand reda muzicalitatea poeziilor in forma. clasica ale
poetului roman.
P. P. P.
217. Morariu Leca, Alecsandri 0 Bucovina, in Fdt-Frumos, VII (1932),
p. 252-258. Se sfarseste articolul, scris z.0 multi. vioiciune, aratandu-se influenta poetului moldovean asupra lui V. Bumbac si D. Petrino; asupra acestuia din urm. cu privire la ideile sale ostile ortografiei lui Pumnu.
Dan Simonescu
218. Negruzzi Mihai, Mo Jac, in Cony. Lit., LXV (1932), p. 5-14. Amin-

tiri despre Iacob Negruzzi.

C. Grecesau

219. Papadima Ovidiu, Literatura de len >ci scriitorii de mdine. Gdnduri cu

prilejul unei istorii a Sdmandtorului, in Gdnd romdnesc, I (1933), p. 198-205. - 0
buna sinteza care scoate in evidenta caracteristicile literaturii romanesti contemporane.
D. Bodin
220. Patterson L., An old roumanian cathechism, in The Slavonic Review,
Analiza a catehismului din Codex Sturzanus al lui
XI (1933), P. 435-439.
Grigore dela Mdhaciu. Se releva influenta doctrinei luterane, dar nu se gasesc
influente calvine.
P.P. P.

221.. Pillat Ion, Poezia lui Duiliu Zamfirescu, in Milcovia, III (1932),
Reusit caracterizare a poeziei lui Duiliu Zamfirescu, care e de un
e echilibru minunat,
armonie intre canonul estetic i realizarea artistica .
Poezie clasica prin izvoarele de inspiratie italice in deosebi i rustice romanesti
pi lipsit de preocupari sociale.
C. Grecescu
P. 4-18.

www.dacoromanica.ro

CULTURALE VARIA

309

222. Rapti. I. M., 32 opere din literatura romdnri, analize literare, Bucurejti, 1933, 247 p., roo lei. Aceste analize literare reprezint activitatea
societatii literare a elevilor liceului ,5incai sub conducerea autorului. Cu aceasta
ocazie

d. Rajcu aduce multe tiri noi pentru istoria literaturii romane, in

special in legatura cu modelele de inspiralie franceze ale lui V. Alecsandri

cu ecoul operii acestuia in presa i publicistica franceza. Opera didactica ji
ravna de cercetator a d-lui Racu merita. toatd lauda 0 este un exemplu rar,
demn de imitat.
P.P. P.
223. Rholuleseu-Pogoneanu I., La innzormdntarea lui Jacob Negruzii, in
Cone. Lit., LXV (1932), p. 15-16.
Cateva trasaturi marcante ale persoC. Grecescu
nalitAtii lui Iacob Negruzzi .
224. Simioneseu-Itimniceanu Marin, La comemorarea a zece ani dela ntoarlea

lvi Duiliu Zamfirescu, in nunzele Academiei Ronaine, in Milcovia, III (1932),

p. 1-3
Cateva cuvinte de caracterizare a lui Duiliu Zamfirescu, poetul, cu
prilejul comemorarii f acute de intelectualitatea jud. Putna i a oraului Foe-

C. Grecescu

*ani.

225. Struteann Sc., Iacob Negruzzi, In Cone. Lit., LXV (1932), p. 17-23.

Ce a insemnat lacob Negruzzi pentru Directia nouS > 9 Convorbiri *.

C. Grecescu

226. Sventitkij nation, P:Bitno XpiCTOBB B 1103M BildB (Naterea lui Hristos in cursul veacurilor), LwOw, 1933, 181 p., 25 zloti, (in Collectiones musaei

Cercetare erudite: asupra

nationalis Ucrainorum Leopoliensis, torn. XXII).
temei Naterii Domnului in literatura populard, a diferitelor popoare, in special a celor slave. In cap. 5 se cerceteaza i cantecele de Craciun la Romani
P. P. P.
in comparatie en cele sarbe0i, bulgare0i i grece0i.

iz. CULTURALE VARIA

Scoald, presd, retalii culturale

227. Alevra N., General, Disciplina socialci, factorul apdrdrii nationale, in

Curente subversive lucreaza
Cone. Lit., LXV (1932), p. 373-380, 562-569.

la destramarea vieii sociale 0 a autoritatii de stat. Disciplina sociala care

s'ar putea opune e in descretere din cauza lipsei unei bune educatii in familie,
C. Grecescu
in coli 0 in vieata publica.
228. Bulat T. G., Farmaci0i i medici, la inceputul secolului al XIX-lea,
in Tdrile Romdne, in Arhiv. Basarabiei, IV (1932), p. 1./8. Se prezinta 2 2
de acte din anii 1805-1811, cu date referitoare la istoria medicinei in 'raffle

Romane.

C. Grecescu

229 . Buneseu A. D., Monitorul Oficial in serviciul istoriei Romdnilor dela

1832 la 1932, in Monitorul Oficial, _zoo de ani, Bucure0i, 1933, p. 31-58, cu
16 facsimile i mai multe reproduceri fotografice.
230. Ciurea V., Muzeul Fdlticenilor (lost Muzeul Sucevei), in Natura, XXII

(1933), No. 2, p. 29-33; No. 3, p. 35-38; No. 4, p. 38-40; cu urmare.

231. Filitti I. C., Doamna Neaga, Sdpdturile dela Buda (Buzdu), in Ade(Cf. raspunsul d-lui V. Draghiceanu, Doamna
vgrul, 28 Pevruarie 1933.
Neaga i d-1 I. C. Filitti, in Adevrul, 8 Martie 1933, apoi raspunsul d-lui I. C.
Filitti, Sdpdturile dela Buda (Buzdu), ibidem, 24 Martie 1933 0 in sfirit al
doilea raspuns al d-lui V. DrAghiceanu; Rdspuns la o recenzie a d-lui Filitti,
in Neamul Ronzdnesc, 8 Aprilie 1933).
12

www.dacoromanica.ro

310

NOTITE BIBLIOGRAFICE

232. Florian Mircea, Vasile Conta i inetafizica, in Cony. Lit., LXV (1932),

P. 339-348. Metafizica materialista conceputa de Conta.

233. Gane Ion M., Alte tipogralii rdmnicene, in Milcovia, III
p. 69-72.

(1932),

Se prezinth Inca patru tipografii i activitatea lor intre 1896-1919.

C. Grecescu

234. Georgescu loan, Centenarul teatrului romdnesc in Ardeal, in Cony.

Lit., LXV (1932), p. 556-560.
Primele incercari de teatru sunt ale elevilor
din scolile Blajului la sarbatorile Craciunului i cu prilejul unor solemnitati;
1755,

1761, 1825,

1830.

G. Grecescu

235. Durinuzescu D., Opera culturald ei sociald a lui Spiru Haret, in Revista

generald a invdtdmdntului, XX (1933), p. 81-98.

236. Ionescu-Britila G., Progresele culturale ci piintifice ale corPului veterinar romdn, Bucuresti, 1932, 26 p. (Extras din Buletinul asociatiei generale
a medicilor veterinari, No. ro din 1932).
237. Ionescu D., A jutoare yonzcine,sti pentru ,scoala greceascd din insula
Chios, in Rev. Ist., XVIII (1932), p. 33-34.
Se releva cateva publicatii grecesti in care s'au dat la iveala dovezi pentru ajutoarele banesti

oferite de Domnii din Principate intre 1800-1820 pentru scoala din Chios.
C. Grecescu

238. Iorga N., Cdteva observatii asupra celui mai vechiu tezaur cultural romdnesc, in A cad. Rom., Mem. Sect. 1st., ser. III, torn. XIII, mem. 15, 9 p.
Interesante sugestii pentru cercetarea tezaurului cultural romanesc i compa-

rarea cu fondul cultural al celorlalte popoare romanice spre a scoate in evidenta unitatea fondului cultural romanesc. Observatii asupra termenilor cu
privire la impartirea timpului, la legaturile sociale i indeosebi cele de familie,
la cuvintele cu sens vechi in Tateil nostru i in Crez, la numele monetei si la
nomenclatura geografica.
G. Grecescu
239. Iorga N., Cultura occidentald a Romcinilor in cursul istoriei, in Cuget
clay, VI (1933), p. 81-88. Conferinta tinutd in aula Universitatii din Cluj

la 2 Martie 1929.
240. Iorga N., Din vechea edilitate, in Rev. Ist., XVIII (1932), p. 216.
Parcalabia Galatilor catre sfatul ordsenesc, in 1861, ca sa opreasch clhdirile
in paiente, s. a.
C. Grecescu
241. Iorga N., Sufetul romdnesc, in Cuget clay, VI (1933), p. 125-139.
Trei conferinte tinute elevilor cohi militare la Iasi in timpul rdzboiului, reproduse dupd Rdzboiul nostru in note zilnice , vol. III.
242. Iorga N., Un pedagog e moldovean p la z800, in Acad. Rom., Mem.
Sect. Ist., S. 3, tom. XIII, 1932, p. 9. E vorba de Grigore dela Neamt, care
a scris o carte despre buna calauzire a copiilor, in greceste. Era bucurestean,
nascut pe la 1765; a venit din Moldova, s'a asezat la Caldarusani, de unde va
fi ridicat Mitropolit al Tarii la 1823.
C. Grecescu
243. Matt Otto Gottlieb, Die deutschen Schulen Bessarabiens, Urach
(Wiirttbg.), 1933, 95 p., f. pr. Lucrarea care este o teza de doctorat, sustinuta la Tubingen are si o scurta privire asupra istoriei asezarilor germane
din Basarabia.
D. Bodin
244. Mitaileseu Vintil, Societatea regalci romdliti de geografie, in Boabe de

grdu, IV (1933), p. 18-24, cu ii fotografii.

245. Moisescu Oh. I., Cei dintdi bursieri ai lui Eufrosin Poteca la colegiul
national din Bucure,sti, in Raze de lumind, V (1933), p. 9-21.

www.dacoromanica.ro

311

ISTORIA LIMBII

246. Morariu Constantin, Gazeta poporald Desteptarea , in Fdt-Frumos,

e Deteptarea este numele unei gazete pe care a inVII (1932), p. 237-241.
temeiat-o Preotul C. M. (t 1927) in 1893 la Cernauti 0 este scrisa intr'o limb

romaneasca foarte populara, fapt care i-a asigurat o larga raspandire.

Dan Simonescu

247. Petrescu N., Vasile Conta si enzpiristii englezi, in Cony. Lit., LXV
(1932), p. 349-355. Inraurirea empiri0ilor englezi Locke 0 Hume asupra
C. Grecescu
lui Conta mai ales in explicarea fenomenelor suf1ete0i.
248. Popeseu Mih., Contribuliuni la istoricul scoalelor publice din Foesanii-Moldoveni si Munteni, in Milcovia, III (1932), p. 73-97. Douazeci si
cinci de acte dintre 1832-1840 privitoare la deschiderea coalei publice din
Foc*ani, starea de spirit a populatiei fata de aceastd *coala i zidirea localului
propriu.
.

C. Grecescu

249. Raduleseu-Motru C., Politica culturei ci criza, in Cony. Lit., LXV

Cultura unui popor e constituita din factorul traditional
(1932), p. 193-198.
si factorul inventiune. Primul e insensibil la criza, daca nu dureaza prea mult,
al doilea e sensibil i periclitat prin criza (suprimari de publicatii, de institute,
coli). Se urmaresc principiile politicii culturii la noi. Se disting trei epoci:
prima cu obligativitatea i inmultirea colilor, caracteristica debuturilor liberalismului; a doua epoca cu inclinare mai practica, politica nationala pe terenul culturii i a treia epoca se desemneazA ca o epoca a cooperatiei interna-

tionale, cu adevairat umanist. Statul national are indatoriri fata de traditia

culturii, sA nu scada nivelul ca0igat; pentru inventie va fi nevoie de cooperare internationala.
C. Grecescu.
250. Samarian Pompei Gh., Ciuma. Din epidemiologia trecutului romiinesc, Bucureti, 1932, 654 p., f. pr., cu rezumate in limba franceza 0 germana.
Informatia bogata i precisa.
D . Bodin
251. Teutseh Julius, Muzeul sdsesc al Tdrii Bdrsei din Brasov, in Boabe
de grdu, IV (1933), p. 138-146, cu mai multe reproduceri fotografice i desene.
252. Tzigara-Samurcas Al., Ce intereseazd pe Romani in nzuzeele din Viena,.
in Cony. Lit., LXV (1932), p. 272-278. In0rare a obiectelor de interes romanesc din muzeele vieneze.
C. Grecescu
253. Tzigara-Samurca5 Al., Importanta carlii si a bibliotecilor, in Cony.

Lit., LXV (1932), p. 94-101. Se ocupa mai mult de biblioteca Fundatief

Regele Carol I.
C. Grecescu
254. ***9 Monitorul Oficial, 1832-1932, Bucure0i, 1932, 153 p. Luxos
volum comemorativ. Capitolul intitulat: Monitorul Oficial in serviciul istoriei
Ronzdnilor (p. 31-58) e semnat de Ing. Bunescu, directorul Monitorului. Se
dau numeroase plane (nenumerotate), facsimile, portrete i reproduceri de

P.P. P.

documente.
Vezi i No. 94.

13. ISTORIA LIMBII

255. Aclamescu G., Problemele actuale ale ortografiei romiinesti, in Cony.
Lit., LXV (1932), p. 76-86, 266-271.
Se ocupa de literele duble, accent,
apostrof, trasura de unire, cuvintele compuse, numele proprii romane0i sr
straine.
C. Grecescu
12*

www.dacoromanica.ro

312

NOTITE BIBLIOGRAFICE

256. BArbuleseu I., Rotacisme in Oltenia, in Arhiva, XXXIX, p. 67-69.

Cu toata afirmatia contrarA a autorului, nimeni nu a negat trecerea sporadica a lui n la r, in anumite cuvinte, in afara de granitele teritoriului unde inovatia a fost candva normald. Aceste fapte sunt grupate, insa, sub denumirea
de pseudo-rotacism ; ele sunt datorite disimilrii sau asimilarii consonantice,

adica actiunii unui sunet continut in altd silabd a cuvantului, asupra lui n;
din cauza acestei actiuni, articulatia lui IT a fost modificata (n > r). Dovezile

de rotacism in Oltenia aduse de d. Barbulescu, sunt urmatoarele: nimurui

(= nimdnui, intr'un manuscris copiat in 1824), cu r datorit disimilarii consonantice, i breeiri 4 bete, cingdtoare (in graiul din Gorj), cu C etimologic
(< lat. bracil e). Asa dar, nimic de natura sd modifice cunostintele noastre
in aceasta materie.
A. R.
257. Beaulieux Leon (avec le concours de St. Mladenov), Granzmaire de
la langue bulgare, Paris, Champion, 1933, XII -p4o9 p., 35 fr. (Collection de gramExcelent manual al limbii bulgare
nzaires de l'institut d'Etudes Slaves, IV).

moderne, scris cu multd claritate i impartit foarte metodic.

P. P. P.
258. Capidan I., Ideile lui Joan Eliade Rcidulescu despre dialectul Roma.nilor din Macedonia, in Revista Macedoromdnd, III (1931), 1933, p. 10-22.
259. Densusianu Ov., Cu privire la Azpoi, in Grai )si suflet, V, fasc. 2,
p. 360-361. -- Pentru a explica forma actuald a numelui trebue sa plecbm
dela un A mporu, nu dela Ampeiu, dupa cum propune d, N. Draganu. A. R.
260. Densusianu Ov., Noua ortografie; Ortografia Academiei tot nehotdthd, in Grai ci suflet, V, fasc. 2, Bucuresti, 1931-1932, p. 207-216 si 361-362
(si in br. separata, cu un post-scriptum inedit, Bucuresti, Socec, 1932, 16 p.,
lei 15).
Scurt istoric al roil legiuiri ortografice, cu indicarea scdderilor
proiectului ce a fost adoptat (cf. Rev. Ist. Rom., II, p. 354-366).
A. R.
261. Giizdaru D., Die Jassyer Schule der rumiinischen Philologie, I,, Siebenbiirgische Vierteljahrschrift, LVI (1933), p. 235-247.
262. Hujer 0., Siidslavisch, in Indogermanisches Jahrbuch, XVI, BerlinLeipzig, W. de Gruyter, 1932, p. 276-287. Indicatii bibliografice complete
a lucrarilor consacrate etnografiei i studiului limbilor slave meridionale apa-

rute in cursul anului 1930.

A. R.

263. Iorga N., Etimologii dobrogene, in Rev. Ist., XVIII (1932), p. 219-220.
Propune etimologii pentiu Isaccea, Tulcea, Sulina, Mangalia i Cernavoda.
C. Grecescu

264. Jokl N., Albanisch, in Indogermanisches Jahrbuch, XVI, Berlin-Leipzig, W. de Gruyter, 1932, p. 146-179. Bibliografia completh a lucrarilor
apdrute in cursul anului 1930 privitoare la etnografia, geografia, istoria i limba
albaneza, cu indicarea darilor de seamd apdrute in diverse publicatii periodice.

A R.
265. Kisek Gustav, Die Ortsnamen der Sudetenldnder als Geschichtsquelle,

LVI (1933), p. 111-121.

266. Popa-Lisseanu G., Limba romdneascd in Vicleimul secuesc, in Graiul
romdnesc, VII (1933), p. 27-31.
Profesorul din Cristur, G. Serban Cornila,
descoperd o a doua varianta dintr'un Vicleim unguresc, pastrat insa in tradifia Secuilor 4. 0 altd varianta ungureasch relevase Orbdu Baldzs. D. G. P.
Lisseanu, studiind forma in care s'a pastrat a doua variantd, observa si le
reproduce
o multime de expresii romanesti alaturi de cele unguresti, fenomen lingvistic relevat de Orbdu Baldzs si in varianta lui. Apoi, varianta

www.dacoromanica.ro

ISTORIA LIMBII

313

secueasca e mai desvoltata decht cea ungureasca. D. G. P. Lisseanu explica

aceste romfinisme din variantele unguresti, considerand ca. Sash au imprumutat Vicleimul dela Romani; pe cand Balzs considera Vicleimul ca o creatie
a Ungurilor (sau a Secuilor), care foloseau ca pdstori pe Romani, din graiul
carora au imprumutat cateva expresii, care se gdsesc in variantele unguresti
tocmai in dialogurile pastorilor. De sigur, explicatia lui G. P. Lisseanu este
mai logica. Ea ins poate fi intarit si de argumente in legatura cu circulatia
motivului: in folklorul unguresc se cunosc pana acum, se pare, numai aceste
2 variante (articolul citat, p. 28), pe cand in folklorul romfinesc este asa de fa'spandit I cu forme mai desvoltate cleat cele date de colectiile de folklor, cum
de exemplu sunt numeroasele variante in manuscrise cirilice din secolul al
XVIII-lea din Bibl. Acad. Rom., No. 1603, 1868, etc.
Dan Simonescu
267. Rosetti Al., Asupra teoriei husite s, in Grai ,si sullet, V, fasc. 2, Bucuresti, 1931-1932, p. 356-358. Combate argumentele d-lui A. Procopovici
din Revista filologicd, II, p. 211-214.
D. Bodin
268. Ruffini Mario, Contributo all'onomastica degli animali domestici dal
distretto di Fcigdra,s (Romania), GenveFirenze, 1933, 27 p. (Extras din Archivum Ronianicum, XVII (5933), No. 1)
Interesant studiu filologic asupra
onomasticei animalelor domestice, obisnuite in tinutul Fagarasului. Diferitele
criterii dup care se numesc animalele sunt clasificate de autor: dupa culoarea
pielii sau a pbrului, derivate din nume de persoane, de flori, animale sau lucruri,
dupa calitti fizice, dupb. temperament, dupa ziva de nastere, dupa locul de
origina, dupd rasa i formule de rasfatat (diminutive). Uneori autorul propune i etimologii noi. Materialul care a servit ca baza acestui studiu, este
in afara de rdspunsurile la Chestionarul pentru un atlas linguistic al limbei roindne (Muzeul limbei romane, Cluj) constituit si din numeroase alte texte s
glosare, din care omite, insa, ceeace ar fi putut afla in revista Grai )si sulk!
(de ex., Dinu Titu, Graiul din Tara Oltului, rev. cit., I (1923), p. 107-139, sau

brosura lui Hanes V., Din Tara Oltului, Bucuresti, 1922, 128 p.
Dan Simonescu
andru D., Enqudtes linguistiques du Laboratoire de phonetique expdrimentale de la Facultd des Lettres de Bucarest. I, Bessarabie, in Bulletin lin269.

guistique publie par A. Rosetti, I, 1933, Paris, E. Droz, Bucuresti, Editura

Ancheta efectuata in Decemvrie 1931 si
Cultura Nationala, p. 89-107.
Ianuarie 1932 in localitatile Cornova (jud. Orhei) i Nisporeni (jud. Lapusna),
cu scopul de a studia graiul local si de a-1 inregistra cu ajutorul fonografului.

Inregistrarile fac parte din colectia Laboratorului de fonetica experimentala.

al Facultatii de Litere din Bucuresti (vezi Rev. 1st. Rom., I, p. 223-224). Dupa
o scull& descriere a particularitatilor caracteristice ale graiului studiat, d.
Sandru publica, in transcriere fonetica, textele orale ce au fost inregistrate cu
A. R.
ajutorul fonografului.
270. andru D. 0 F. Brinzeu, Printre ciobanii din Jina. 1, in Grai i
sullet, V, fasc. 2, Bucureti, 1931-1932, p. 300-350. - Rezultatul unei cercetaxi amanuntite la fata locului; note de etnogralie locala, cu descrierea uneltelor de care se servesc ciobanii; scurta descriere a graiului local, intovrasita
de note folklorice. Urmeaza o serie de texte orale, in transcriere fonetica (unele
dintre aceste texte au fost inregistrate cu ajutorul fonografului i fac parte
din colectia de fonograme a Laboratorului de fonetica experimentala al Facultatii de Litere din Bucuresti. Vezi Rev. 1st. Rom., I, p. 223-224).
A. R.

www.dacoromanica.ro

314

NOTITE BIBLIOGRAFICE

271. Siadbei I., Le latin dans l'enzpire d'Orient, Iai, Presa Bung., 1932,
Expozeu concis a principalelor
particularitati fonetice ce caracterizeazg latina vorbitg in imperiul roman
oriental. Unei serii de inovatii la fel, ce apar in romana i albaneza, se opune
o a doua serie de inovatii, ce caracterizeaza numai domeniul romgnesc si care
16 p., f, pr. (Extras din Arhiva, XXXIX).

s'au produs la o epoca. posterioara. Dupg, jumatatea a doua a secolului al IV-lea,

relaiile domeniului oriental cu cel occidental inceteazg; inovatiile lingvistice

petrecute dupg, aceasta data in limbile din grupul occidental, nu se mai regasesc in romana. Cateva observatii: in urma expunerii lui A. Graur (Sur le traitement youmain de l'u bre! latin, in Romania, 55, 1929, p. 469-475), tratamentul
lui 11, in romnb, nu mai poate fi invocat pentru a dovedi pastrarea relatiilor
cu domeniul occidental, dupd secolul al IV-lea (p. 15-16) ;

f inalb. 1 end (p. 9)

este sufix si nu reproduce pe -s latin ( <*g 1 e m us; N. Jokl, Ling.-Kulturhist. Untersuch. aus dem Bereiche des Albanischen, Berlin-Leipzig, 1923,
p. 23-25, n. ) ; alb. biaka (p. ii, n. ), e separat pe bung dreptate de lat.
b a sili c a (v. in aceasta. privinta N. Jokl, op. cit., p. 165-166).
A. R.
272. Siadbei I., Originile dialecteloy romdne; .starea actualci a cercetdriloy,
Iasi, 1933, 28 p., f. pr. (Extras din Anuarul Liceului National, 1931-1932).
Expune teoriile emise (cu indicatii bibliografice). In concluzie, consideratiuni

asupra metodei: faptele lingvistice trebuesc studiate in legaturb cu evenimentele istorice care constitue punctul de plecare al cercethrii.
Vezi si No. 213, 237.
A. R.
.

14. DEMO GRAFIE, ETNOGRAFIE I FOLKLOR

273. Balogh Odn, Nprajzi jegyzetek a gyimesfelsoloki e's gyimesalsdloki
(Notite etnografice despre Ciangaii din Lunca de Sus i Lunca de
Jos), Cluj, 1932, Tip. Minerva 22 p.
274. Boulanger Ren, Les Bandj anis, in Revue anthropologique, XLII (1932),
p. 386-389. Descriptie etnografic a unei populatii nomade din India foarte
apropiata de Tiganii europeni. Sunt considerati ca ramura din care s'ar fi descsdngolo 61

facut Tiganii. Pomenind despre acestia, autorul socoate s Moldo-Valahia o

nume ce dovedeste o lectura ramasa, cu aproape un secol in urma,
drept
tam prin excelenta in care s'au fixat Tiganii. Din unirea lor cu o Moldo-Valahii o
ar fi rezultat o rasa de oameni robusti, inteligenti, bine constituiti, avgnd imaginatia vie a popoarelor orientale . Prea romanticg e atmosfera acestor informatii.
0 revizuire a lor mai de aproape ar fi foarte recomandabild autorului. R. Vulpe
275. Manciulea st., Intiltrdri de populaiii strdine in Cdmpia Tisei in veacurile
XVIIIXIX, in Rev. Isl., XVIII (1932), p. 233-237. Se prezintb in linii
mari momentele infiltrarii Svabilor, Sarbilor i Ungurilor in Banat. De asemenea
patrunderea elementului maghiar pe valea Crisurilor i la rbsarit de Oradia.
Fara documentare.
C. Gyecescu

276. Sirbul Ion, Obiceiuri de Anul Nou, in Cone. Lit., LXV (1932),
p. 40-51.

Amintirea obiceiurilor de Anul Nou: primirea finilor

C. Grecescu

15. ISTORIE LOCALA

277. Juhisz Kalman, A kegyurasdg legregibb emlekei a Temeskzben (Cele
mai vechi amintiri de protectorat in Timis), in Erdlyi Tuddsitd, XV, p. 621
pang. la 623, 662-666.

www.dacoromanica.ro

315

ISTORIE LOCALA.

278. Nour A., Balaciu ci Bdldceni, in Rev. 1st., XVIII (1932), p. 19-27.
Informatii asupra satului Balaci din Teleorman 0 a boierilor BalAceni pAnA
in secolul al XVII-lea.
C. Grecescu
279. Pajurti C. si Giurescu D. T., Istoricul orapclui Turnu-Severin
(1833-1933), Bucureti, 1933, 206 p. si mai mate ilustratiuni, Ioo lei. CU
prilejul Centenarului , doi localnici s'au straiduit s scHe o e monografie cornpiet (p. 18) a oraplui pazind . tot timpul regulele tiintei reci i necrutAtoare (prefata). Aceastd conceptie determina pe autori sa nu pomeneascA
macar numele Datinei, revistA severineand, intrat prin problemele ce a discutat, timp de zece ani incheiati, i prin colaboratorii sal, in prima linie a periodicelor romaneti; de0i in0r5. Maseaua Cafeneaua politicA i literara ,
Carlontul , Mahalaua , Pricoliciul Fetelor i atAtea altele de aceeai.
mAsur ; i dei reproduc din Datina, VIII (1930), Valea Muei

(p. 16), Hind

Ca orice reproducere este oprita . Se afirmA ca banatul unguresc de Severin

avea aceeai intindere cu actualul judet Mehedinti i cel numele oraului ar
veni dela un Severin, conducAtor al dominicanilor intemeietori ai banatului
dela 1233 (p. 31). Ce izvoare ne vorbesc despre asemenea lucruri? Concluzia:
aceastd mitropolie de Severin, fictiva cum am vAzut, are un caracter pasager
(p. 36). Unde am vazut > cA e o fictiva. i dacA are un caracter pasager ,
cum e o fictiva? . In urma lecturii: du/A ce vorbete de cetatea Pontes de
pe malul stang, trece cu descrierea la Drubeta (p. 40), ne intrebdin, unde era
ultima localitate? CAteva mostre de stil: s'au putut desvolta intr'un tempo
foarte scurt (p. 5) ; Oraul
Viahuta, care I-a vazut pe Dunare n
(p. 17) ; o suprastructura spiritualA (p. 73); viata lor etnografica o (p. 78) ;
casele de randez-vous n (p. 81) ; Streini (y compris pe cei ce de curnd au
adoptat cetAtenia romAnA i pe Heimatlose (p. 88).; domnilor i damelor
(p. 89). Cu o informatie mult prea sAraca, pe linga care se adaugA lipsa de maturitate in conceptie i limba suburbanA pestrita i nesigur autorii, in
inocenta lor nepregatire, au deservit, prin opera ce prezentatn, i tiinta i o
sArbatorire atAt de mAndra ca a centenarului unui ora nou, mare 0. romnesc, Severinul.
D. Bodin
280. Pap Ludovic, Mayele rabinat al Transilvaniei si comunitatea din Braov, in Sinai, anuar de studii judaice, V (1933), p. 72-75.
281. Pelivan Ion, Din istoria nouci a Basarabiei, in Arhiva Basarabiei IV
(5932), p. 109-117.
Chestia limbei romne in colile primare din Basa la
pe la 1905.
C. C. G.
282. Porucic T., Regiunile naturale dintre Prut >ci Nistru, in Vicaa Basarabiei, II (1933), p. 149-167.

Articolul abund in greeli i confuzii.

D. Bodin

283. Raduleseu N. Al., Ceaduza orapclui Foc,sani, in Milcovia, III (1932),

p. 98-127-Fun plan.
Un excelent ghid al oraului Pocani: aezarea geograflea, trecutul, infatiarea actual, populatia, vieata cultural i comercial,
cu multe vederi si un plan al oraului.
C. C. G.
284. Tatulescu George, Cclrfi privitoare la Puffia, in Milcovia, III (1932),
p. 128-534.
Se ocupa de cartea Documente Putnene 11, publicate de Aurel
V. Sava.
C. Grecescu

285. Teodorescu C., Moldova 0 Basarabia, 1807-1.817; intdiul divan 0

divanul judeccltoresc dupd cloud acte: unul din .r8xo ,si altia din 5 Iulie 281x, in
Viala Basavabiei, II (1933), p. 91-102.

Vezi 0. No. 28, 38, 39-40, 49, 53-60, 138, 139, i6o.

www.dacoromanica.ro

316

NOTITE BIBLIOGRAFICE

16. ROMANII DE PESTE HOTARE

286. Iorga N., Un privilegiu pentru Elcusa din Janina, in Bulet. Com. Isl.,
XI (x932), p. 3-9.
Intdrire a lui Grigore Vocra Callimachi, din zo Iulie 1767,
pentru moia Coenii, cdtre ma'n5stirea Elcusa.
C. Grecescu
287. Papahagi Valeriu, Aromdnii din MoloviVe in documents venetiene din
sec. al XV III-lea, in Rev. Ist., XVIII (1932), p. 306-313. Molovitenii apar
in doc. venetiene intre 1741-1750 facand comert cu lana. Se reproduc o serie
de acte.
C. Grecescu

288. * Schulz Arved, Die Volker des russischen Reichs (S. S. S. R.), in
Petermanns Mitteil., Gotha, LXXVIII, 1932, 3-4, P. 71-77.
289. Tovaru S. Dr., Un ilustru medic vienez de origind grchnu,stean, loan
Nicolide din Pind, in Revista Macedoromand, III (1931), 1933, p. 36-53.
Vezi i No. 93.

www.dacoromanica.ro

CR NIC A
f Al. Philippide. La 12 August a incetat din viata, in varsta de 74 de ani,
filologul Al. Philippide, profesor la Universitatea din Iai. Nascut la i Mai
1859 in Barlad, el a urmat liceul in oraul natal, iar facultatea la Iai. In anii
1888-1890 a facut studii de filologie la Universitatea din Halle, in Germania.
Numit mai intai profesor de limba romana la Liceul National din Iasi, a ocupat
apoi, in 1893, catedra de filologie romank creata pentru el, la Facultatea de
Litere a Universitatii din Iai.
In indeplinirea obligatiilor sale de profesor, Al. Philippide a fost de o contiinciozitate exemplara. Ii facea cursul fiecare lectie avand dou ore cu
o regularitate 8i punctualitate demne de admirat.
Ca invatat, Philippide a scris, in afara de lucrarile privind specialitatea sa,
filologia, o serie intreaga de studii in legatura cu Istoria Romanilor. lath" pe cele

mai insemnate : Incercare asupra starii sociale a poporului romdnesc in trecut,

Iai, 1881, ed. II, 1896 (teza de licenta) ; Cronica lui Hue, in Convorbiri Literare, XVI (1882), p. 245-258 ; Introducere in istoria lirnbii ci literaturii romdne,
Iai, 1888, 242 p. ; NotiN biograficd et bibliograficd asupra lui Dimitrie Philippide,
in Arhiva . . IV (1893), p. 162-167 ; Istoria limbii rorndne. I, Principii de
istoria limbii, Iai, 1894, V + 346 p. ; Altgriechische .Elemente im Rundinischen,

in Bausteine zur ronzanischen Philologie, Festgabe fur Adolfo Musalia, Halle

XX (1909),
a. S., ro5, p. 46-59 ; Din moda romdneascd: Baider, in Arhiva .
p, 480 ; 0 riimd00 din timpuri strdvechi: fioara = cristal, in Arhiva . . ., XXV
(1914), p. 145-172 ; Barangii in Istoria Romdnilor 0 in limba romtineascd, in
Viata Ronzdneascd, XI (1916), vol. XL, p. 215-239 ; Originea Romdnilor. I, Ce
spun izvoarele istorice, Iai, 1925, XL + 889 p. ; II, Ce spun linzbile romeind
i albanezd, Iasi, 1928, 829 p.
.

Ultima opera, Originea Romdnilor, insemnand peste 1.700 de pagini, cuprinde

o cantitate enorma de informatie documentara i foarte multe observatii de

detaliu juste i interesante. Ea analizeazd de asemenea in mod critic o mare
parte a 1nel-di-dor care au tratat problema aa de complexa a originii poporului
romanesc. Aduce deci pentru cercetbtorii acestei probleme reale servicii atat
sub raportul documentar cat i bibliografic.
C. C. G.
Pentru un Institut Rornftnese de Cereetrtri Istoriee i Arheologiee la Constantino-

poi. S'a vorbit in presa, in ultimul timp, de inaugurarea unui institut romanesc
la Sofia i de nevoia infiinta.rii unui alt aezamant de cultura la Atena, unde

staruinta xninistrului nostru, d. Langa Ithcanu, a obtinut Inca mai de mult

terenul, pe care ar urma sa se ridice clddirea necesara. Sunt desigur initiative
fericite, care nu pot decat sa intareasca legaturile noastre traditionale cu popoarele balcaniee i sI. mareasca raza de intindere a inrauririi noastre culturale.

www.dacoromanica.ro

318

CRONICA

Daca este insa vorba sa organizam mai temeinic cercetarea trecutului national
si a legaturilor atat de stranse ce le-au avut OH le nostre cu Rasaritul apropiat,
e un centru care se impune dela sine atentiunii cercetatorilor, atat prin situatia
sa geografica cat i prin rolul sail in istoria medievala i moderna a Europei
orientale: am numit Constantinopolul.

Inteadevar, din toate punctele de vedere, fosta capitala a imperiului bizantin i otoman deschide stiintei istorice romanesti perspective noi I nebanuite.Cateva exemple vor ajunge: Acum cativa ani, publicatia vechilor cronici

otomane a d-lui Friedrich Giese, despre care d. Iorga a facut o comunicare

Academiei Romane, ne-a revelat acest fapt senzational al istoriei noastre
litare: stirea Ca oastea munteana a lui Mircea a luat parte, in randurile armatei
lui Baiazid, la batalia dela Angora, 0 ca a ramas cea din urma pe campul de
lupta, in fata ostilor biruitoare ale marelui Timur. Iar cuvantul imparatului
tatar, cuceritorul Asiei dela marea Neagra la Indii, constitue pentru vitejia
romaneasca cel mai autentic 0 mai netagaduit hrisov: Child Timur Han vdzu
oastea Necredinciosilor, el se gandi c sunt dervisi i spuse: e Ah, cat de viteaz
se bat acesti iici . Dar cei ce erau langa dansul i-au spus: e Hane, acestia nu
sunt iici, ci Necredinciosi 1. Avem dreptul s fim cel putin tot atat de mandri
de acest elogiu, cum sunt Francezii de strigatul de admiratie, pe care l'a smuls
batranului Wilhelm I sarja disperata a cavaleriei liii Galliffet, pe platoul fatal
de langa Sedan.

Multe alte amanunte importante se gasesc in cronicile turcesti publicate

pana astazi: e de-ajuns sa amintim c cronica persan a lui Sakrallah, din
veacul al XV-lea, ne confirma intinderea stpanirii lui Mircea in Dobrogea,
1 N. Iorga, Cronicele turcqti ca izvor pentru istoria Romdnilor, in An. Acad.
Rom., Mem. Seq. Ist., IX (1928), p. 4. Asupra acestor evenimente mai avem
de facut urmatoarele observatii:
In cronica lui Nesri, acest episod intr'o forma foarte asemanatoare, este
pus in legatura cu S fiul necredincios al lui Vulk (V. Nldeke, Auszge aus
Neiri's Gesch. des osmanischen Hauses, in Zeitschrift der deutschen morgenand.
Gesellschaft, XV (1860), p. 363 si Leunclavius, Annales Sult. othomanidarum,
Francfort, 1596, p. 19). Prezenta lui Stefan i Vuk sau Vlk, fiii regelui Lazar
al Serbiei, in tabara otomana e intr'adevar confirmata de un document venetian din 14 Oct. 1402 (Iorga, Notes et extraits p. servir a l'hist. des Croisades,
I, p. 122. V. i Gesch. des osmanischen Reiches, I, p. 321). In vechile cronici
otomane insa, e vorba de armata valahd (F. Giese, Die alt-osmanischen anonynzen Chroniken, in Abhandl. f. die Kunde des Morgenlandes, XVII, t. II, p. 53).

Tot in documentele venetiene gasim o stire care pare a contrazice aceastd informatie: la 6 Aprilie 1402., un oarecare Coste Carachia, patronul unei corabii
din Enos, comunica Venetienilor din Candia ch aflase de o expeditie a lui Mircea

impotriva lui Baiazid: Milcus autem Vlachus et Ungari et Tartari a partibus

occidentalibus Vlachie veniunt contra dictum Bayasitum et carpserunt transitus
et itinera partium Vlachie, pro veniendo versus partes et loca Bayesitb-bey (Iorga,
Notes et extraits, I, p. 116-117). Dar daca comparam aceasta versiune cu textul

cronicei otomane, in traducerea d-lui Giese, care aminteste sosirea Ttarilor

din Kipciak, prin Moldova, ca auxiliari ai lui I3aiazid ( Sie waren aus Descht
liber Karabogdan ( Moldau) gekommen. Auch das walachische Heer war gekom-

men), atunci contrazicerea e numai aparenta. Se poate inteadevar presupune

www.dacoromanica.ro

PENTRU UN INSTITUT DE CERCETARI ISTORICE $1 ARHEOLOGICE

319

In timpul luptelor cu Mahomed /1. Publicarea acestor izvoare este ins de-abia
inceputa, i mune stiri folositoare pentru cunoasterea mai amanuntita si mai
precisd a istoriei noastre pot Inca iesi la iveala. Numai in bibliotecile dela Is-

tambul sunt sute de manuscrise care asteapta pe cercetatori, fan. sa mai pomenim de ceeace se mai poate gasi in orasele din Asia Mica.

In publicatia recenta a d-lui W. Hahn, cu privire la aprovizionarea Constantinopolului 2, s'au tradus in limba germana o serie de documente turcesti
din a doua jumatate a veacului al XVI-lea, in care sunt des pomenite Chi lia
Cetatea-Alba i produsele pe care stapanirea otomana le strangea din aceste
porturi. Arhivele fostului imperiu sunt Inca necercetate: ingrambdita in saci,
toata corespondenta administrativa i diplomatica a sultanilor si a vizirilor ii
asteapta publicarea. 0 parte mai veche a fost distrusd de incendii ; se pare
insa cb de pela 1560 pana in zilele noastre, toat aceasta arhiva este intactb.
Este de prisos sa amintesc interesul capital pe care aceste izvoare II prezinta
pentru toata istoria modern& a Moldovei, Munteniei i Ardealului, atunci
cand vor fi clasificate sistematic i vor deveni accesibile. Guvernul turc a si
luat in aceasta privintb, unele informatiuni i masuri pregatitoare.
In sfarsit, in ultimul numar al Cercetdrilor Istorice, pe care le editeaza d,
I. Minea, se publica opt documente moldovenesti dinainte de .tefan cel Mare ,

cu aceastb insemnare a d-lui Paul IVIihailovici, pe care o reproduc, aci, fund

mai convingatoare cleat orice eomentariu:
* In chlatoria de studiu fdcuta in Orient in '931, ajutat de chtre Consiliul
eparhial din Chisinalu, din numarul arhivelor i bibliotecilor cercetate, am reusit
sh patrund pentru un scurt timp in arhiva metohului Sf. Mormant din Constantinopol. M'au favorizat imprejurbrile, cat si bundvointa conduchtorului
avocat Mirmiroglu, sa mi se permita a vedea dulapurile goale, ungherele si beciul fostei cancelarii a metohului. Timp de eateva zile, am scos din praful, gunoiul i putreziciunea in care zaceau, sute de documente romanesti, incepand
din sec. XVXIX, referitoare la mosiile i manastirile inchinate Sf. Mormant
din Ierusalim. Le-ana asezat in dosare, le-am clasificat, scurtat i incheiat.
In masura timpului ce mi s'a invoit, cat si a desavars'itei deseonsideratii din
partea celor din Ora, la cari am apelat pentru sprijin material si moral, am
putut in parte transcrie depe original, un numar considerabil de documente,
iar eea mai mare parte, peste 650 de acte, a le rezuma. In afara de aceasta, cele
doub lazi cu harti referitoare la moii, mi-a fost imposibil s le inventariez,
c informatorul dela Enos a auzit un svon despre sosirea acestori aliati i vasali ai Sultanului i ch va fi confundat aceste trupe ajutatoare cu o expeditie
vrajmas. Luptele lui Mircea impotriva Turcilor erau inch destul de recente
situatia din tarile noastre destul de turbure, pentru ea asemenea confuzii
sh fi fost posibile. In definitiv, tinile inregistrate de un notar din Creta si culese dela un informator din regiunea Stramtorilor nu constitue un izvor prea
direct pentru istoria tarilor noastre; e un fel de reportaj , fara mult temei.
Nu e deci nicio mirare ca aceasta expeditie impotriva lui Baiazid sh fie necunoscuth istoriografiei romanesti (Iorga, Notes et extraits, ibid., in n.).
1 Ed. Th. Seif, In Mitteilungen zur osmanischen Geschichte, II.
2 W. Hahn, Die Verpflegung KonstantinopelS durch staatliche Zwangsteirtschaft, Stuttgart, 1926 (Beihefte zur Vierteljahrschrift I. Sozial- u. Wirtschaftsgeschichte, VIII).

www.dacoromanica.ro

320

CRONICA

intru cat sunt complet putrezite i distruse. Catorva zeci de dosare referitoare
la judecati din sec. al XIX, le-am rezumat cuprinsul I s. Aceasta in ce priveste
metohul Sf. Mormant. Mai este insa patriarhia din Fanar, unde s'ar putea
cduta cu folos stiri privitoare la istoria noastra bisericeasc si la trecutul farniliilor care au avut un rol atat de insemnat, in istoria politica a Principatelor
din veacul al XVIII-lea.
Dar nu sunt numai bibliotecile i arhivele, mai sunt monumentele si muzeele. Topografia bizantina se aseaza de abia acum, prin cercetarile i sapaturile care au avut loc in ultimii ani, pe baze temeinice. S'au facut in timpul
razboiului sapaturi la Bogdan Serai, unde Ii avea resedinta capuchehaia Moldovei,
in cartierul in care fusesera asezati emigratii genovezi din Cetatea-Alba si din Caf a.
$i astazi, langa ruinele paraclisului moldovenesc, se ridic moscheea din
Caf a, Kefele-Geami: apropriere semnificativd. Un alt arnanunt : ca excursio-

nist prin palatul Sultanilor, trecand, in fata colectiei bogate de arme expus
acum in una din shine Seraiului, privirea mi-a fost atrasa de mentiunea unor
o sabii unguresti din sec. XIV-XV. s Cercetand mai de aproape, am recunoscut
pe doua. spade mari, drepte, din veacul al XV-lea, cu manerul caracteristic
in forma de cruce al armelor acestei perioade, sterna Moldovei. Nestiind daca
au fost semnalate aiurea, le transcriu ad numerele : No. 2635 (maner cu cap de
bour) i 2637 (cap de hour cu stea, semiluna i floare). Intre ele, o alta spada
are in varful manerului o inscriptie in litere chirilice, din care mi s'a parut c
pot deslusi cuvintele: zemli moldavszoi. Poate vor fi urme ale luptelor cu ostile
lui tefan cel Mare. Sunt convins Ca o cercetare mai atenta, a obiectelor expuse, acolo i aiurea, ar da rezultate de cel mai mare interes.

Am tinut s insir aci cateva exemple caracteristice culese exclusiv din

domeniul istoriei nationale, care arata indestul de limpede ce tezaur de curiostinte ne rezerva o mai serioasa exaniinare a imensului material istoric i arheologic, pe care il pastreaza Constantinopolul. Dar nevoia unei indrumari a cercetarilor noastre in aceastd directie nu e mai putin evidenta in ce priveste istoria
generald. In domeniul protoistoriei ca i in cel al arheologiei clasice, Grecia
propriu zisa a fost strabatuta de mai multe generatii de invatati, care au rascolit intreaga intindere a teritoriului ei: Anatolia deschide Inca cercetarilor un
camp foarte intins de noi descoperiri. S'a lucrat i se lucreazd foarte intens,
de cativa ani, in domeniul Inca atat de nedeslusit al civilizatiei hitite si la lamurirea originelor crestinismului in Asia Mica. Cunoasterea istoriei bizantine
va fi innoit de sapaturile intreprinse in ultimul timp langa. Hipodrom i pe
ramasitele palatelor de land. Marmara, iar aceia a Orientului latin face progrese netagaduite, de cand se cerceteaza mai de aproape urrnele genoveze dela
Galata si stapanirea cavalerilor dela Rodos. Ruinele selgiucide din Asia Mica
descopere o intreaga civilizatie ; iar dupe,' proclamarea Republicii i interneierea

statului national turcesc, istoria imperiului otoman constitue un capitol incheiat i un domeniu de cel mai mare interes pentru toti istoricii perioadei
moderne i contimporane. In ce priveste cultura generala arheologica si artistica,
e de prisos sa mai amintim ca. muzeul de Antichitati e unul din rnarile muzee
ale Eutopei.
Din toate punctele de vedere, infiintarea unui institut romanesc de cercetali la Constantinopol se impune, ca o necesitate a desvoltarii si a progresului

1 Cercetdri Istorice, VIIIIX, (1932-1933), No. I, p. 193-194-

www.dacoromanica.ro

PENTRU UN INSTITUT DE CERCETA.RI ISTORICE I ARHEOLOGICE

321

stiintei noastre istorice. Nu vreau s discut utilitatea altor institute de aceasta

natura, dar sunt incredintat c d. Iorga, ca istoric al imperiului otoman, nu
va tbgadui importanta primordial:a pe care o infatiseaza pentru noi infiintarea acestui a5ezmant, iar mentinerea legaturilor si a traditiilor latine, pe
care o reprezinta scoala romanal din capitala Italiei, nu trebue sa ne faca sal
uitam ca Roma Nona' de pe Bosfor ne-a fost mai aproape, in spatiu 5i in timp,
decat Roma veche de pe Tibru.
La Constantinopol, inainte de razboi, erau doug. institute strdine care urmareau cu deosebire daca nu chiar exclusiv
cercetarea trecutului bizantin,
institutul rusesc, in ultimii ani sub directia lui F. Uspenski, si acel al Asumptionistilor dela Kadiky. Institutul ruscsc avea i revista sa : Vizantiskii Vremennik, in care s'au publicat contributii pretioase la istoria Bizantului, i a
carei publicare s'a continuat, cu mari intreruperi i lungi intervale in Rusia,
dupa razboi. Institutul dela Constantinopol a dispbrut insb in catastrof a culturii rusesti din timpul razboiului si a revolutiei. Biblioteca foarte bogata s'a
risipit: o mare parte s'ar afla i acum in lbzi inchise, intr'o incapere a muzeului
de antichitati. Sovietele au incercat sb obtie reinfiintarea institutului in localul
fostei ambasade acum consulatul lor general dela Pera, dar autoritatile
turcesti s'au opus cu hotarire pnb acum, din motive ce se pot intelege destul
de usor.
Fratii AsumMioniVi dela Kadiky si-au organizat un institut special de studii
bizantine i continua, sub directiunea foarte activ i competenta a P. R. Vitalien Laurent, publicarea interesantei reviste Echos d'Orient. Biblioteca,
foarte cuprinzatoare, e deosebit de bine inzestrata pentru istoria bisericeasch.
Specialistii in acest domeniu nu lipsesc; imi ajunge sa amintesc pe P. Janin.
Dupa rdzboi s'au desvoltat alte doua institute, care contribue, prin incr.&
rile lor la o mai buna organizare a cercetarilor de istorie si de arheologie. Institutul german are o excelenta biblioteca, perfect organizata. Directorul este
un arheolog clasic, Dr. Schede, dar subdirectorul, Dr. Wittek, e o autoritate necontestata in domeniul orientalisticei i cu deosebire al turcologiei 1 Corpus-ul
inscriptiilor islamice din Asia Mich, pe care il pregateste, va fi un adevarat
monument de preciziune si de eruditie. Institutul francez a fost intemeiat de
curand, inteo cladire ce se afla in curtea fostei ambasade. Biblioteca este Inca
in stare embrionara, dar directorul, d. Gabriel, un specialist eminent al arbeologiei medievale a Anatoliei si a Rodosului, ii di. toat5. straduinta si. o desvolte. Din aceasta enumerare nu poate insa lipsi Institutul de turcologie al
Universitatii din Istambul, care, sub directiunea profesorului Hopriillizade
Mehmed Fuat, a publicat primul numar al unei reviste de istorie juridica si
economical turceasca, cu un material istoric i arheologic de cel mai mare interes 2. In sfarsit, in ultimul timp, Institutul bizantin international care a luat
fiinta in Statele-Unite, a trimis la Constantinopol pe profesorul Thomas Whittemore, ale carui lucrari de restaurare a mozaicelor din Sf. Sofia dau rezultate
de o covarsitoare importanVi: voi aminti numai grupul care reprezinta pe
1 A editat (lona volume din Mitteilungen zur osmanischen Geschichte. In ul-

thnul moment, aflu ca acest invatat de o valoare inteadevar europeank isi

phriseste postul dela Institutul arheologic german, din cauza evenimentelor
politice din Germania. D. Wittek e de origine austriaca.
z Turk hukuk ye iktisat tarihi mecmuasi, I, Istambul, 1931.

www.dacoromanica.ro

322

CRONICA

imparatul Iustinian in mijlocul curtei sale replica de 0 data mai autentica

0 a carui desvelire e ateptata cu nerabdare.
a cunoscutei mozaici din Ravena
Din convorbirile ce le-am avut in timpul unei scurte opriri la Constantinopol, mi-am format convingerea ca. infiintarea unui Institut romdnesc ar fi
foarte bine primita, atat de organele Itiintifice internationale care lucreaza
acolo, cat 0 de autoritatile turceti. In Turcia, izbanda noului regim a insemnat
un progres real pentru desvoltarea tiintelor istorice ; nationalismul intransigent, pe care Gazi-ul 1-a impus ca o directiva de carmuire, i0 cauta originele
in trecutul cel mai indepartat, mergand pana a lega stapanirea turceasca a
Selgiucizilor, in Asia Mica, de imperiul hitit dela Boghaz-Kdy. Aceasta tendinta de-a cauta in perioade atat de indepartate pe stramoii natiunei turceti
moderne, a dus insa la o intensificare deosebit de rodnica a studiilor istorice
arheologice. In orice caz, sunt destule elemente de legatura intre istoria
bizantina 0 otomana i trecutul nostru national, pentru ca infiintarea unui organ
de coordonare i sistematizare a cercetarilor si. fie pe deplin justificata.
Acest postulat se leaga insa 0 de alta nevoie, nu mai putin imperioas, a
studiilor noastre necesitatea unui centru de studii orientate. De cativa ani,
Institutul Sud-Est European a instituit prelegeri, printre care figureaza hi
teeth de limba turceasca. Fara a descuraja aceasta initiativa, e insa locul de a
da institutului dela Constantinopol un rol mai activ in aceasta privinta. Trimiterea catorva tineri, care s invete bine limbile i scrierile orientate 1, ar implini cea mai grava lacuna a disciplinelor istorice i filologice in Romania 2 i ar
avea rezultate incalculabile pentru progresul lor. S'ar forma in acest fel i. elemente cu o pregatire serioasa care ar putea aduce cel mai mare folos serviciului
nostru diplomatic in Rdsaritul apropiat : Siria, Egipet, Irak, Persia.
Mai sunt Inca foarte multi Aromani care cunosc limbile orientate 0 care

pot fi intrebuintati in acest scop. In momentul in care conferintele internationate va.desc tot mai mutt antagonismele economice i politice ale marilor

puteri, o strangere a relatiilor noastre cu tarile din Orient poate avea consecintele cele mai fericite. Am putea cauta in Rsarit pietele de desfacere, care
se inchid tot mai mutt, in Apus, produselor noastre. i in aceasta privinta, o
ofensiv culturala poate deschide alte drumuri de o importanta cel putin egala
si crea un teren foarte prielnic de intelegere 0 de apropiere.
SA trecem ins dela consideratiuni generale la partea practica. Nu poate fi
vorba, in starea actuate'. a bugetelor noastre, de a consacra institutului dela
Constantinopol sumele care s'au cheltuit aiurea, in scopuri similare, pentru a
raspunde unor nevoi poate mai putin evidente. Se poate insa proceda pe etape.
Avem, prin d. Gabriel, o propunere foarte interesanta a institutului francez:
acea de a pune la dispozitia unor bursieri romani cateva camere in casa acestui
institut, unde, cu un aranjament de pensiune foarte modest, ar avea deplind
libertate de a lucra in orice domeniu le-ar conveni ; ar fi in definitiv, o dependinta (maison anne xe) , cum o are coala franceza din Atena, deschisa de mai
de mult Belgienilor, Elvetienitor, Olandezilor. Astfel s'ar putea face inceputul
0 cat de curand 1 A doua etapa, infiintarea unui alezamant cultural cu local
1 La institutul german, mi s'a semnalat prezenta, anul trecut, a d-lui Dr.
Decei dela Cluj, care ii continua studiile in aceasta directie.
1 W egzveiser iir wissenschaftliche Reisen in der Tarkei, Istambul, 1933, ed.
a 2-a.

www.dacoromanica.ro

AL VII-LEA CONGRES INTERNATIONAL AL rIIN1EL0R ISTORICE

323

propriu, e mult uurata de faptul cal legatiile din Constantinopol, In urma stra-

mutarii capitalei la Ankara, au ramas consulate generale, cu un personal 0

un serviciu mult mai restrans. In ce prive0e legatiunea Romaniei, care poseda
la Pera un imobil foarte frumos, d. consilier Anastasiu, care ne reprezinta cu
atata competenta interesele in Comisiunea Stramtorilor, ar putea da toate
relatiunile necesare. Pala la organizarea unei biblioteci proprii, bibliotecile
celorlalte institute dela Pera i Kadikiiy sunt accesibile tuturor. In aceasta
privinta toate indicatiunile necesare se gasesc in excelentul indicator *tiintific s al institutului german care este pentru cercetatorul istoric tot atat
de indispensabil, cum e admirabilul ghid al profesorului Mamboury 1 pentru
turist i arheolog.
Am tinut sa insemn aci fard intarziere rezultatele unei sumare recunoa*teri 0.iintifice, din luna Iunie a acestui an, in speranta ca vom putea trece cat
mai de graba. la realizarea unui proiect, care impline*te o nevoie esentiala a
desvoltrii studiilor istorice, dar reprezinta totdeodata i un element important
in orientarea relatiilor internationale ale tarii noastre, pe taramul politic 0
economic, in Rasaritul catre care trebuie sa ne intoarcem astazi tot mai mult
privirile 2.
G. I. B.
Al V1I-lea emigres international al stiintelor istorice dela Tarsovia. Intre
21 0 28 August 1933 s'a tinut la Varovia al VII-lea congres al tiintelor istorice.
Aceste congrese se tin din 5 in 5 ani ; congresul precedent a avut loc la Oslo in
1928, iar cel urmator se va tine in Elvetia la 1938. Sedinta plenara de deschidere

a avut loc la 21 August la coala politehnica din Variovia in prezenta d-lui

preedinte al republicii polone. La 27 August a avut loc a doua edinta plenara,
iar in acea zi congresitii s'au dus la Cracovia unde a avut loc, a doua zi, ultima

edinta in aula Universitatii, dupg care au urmat excursii la Wilno, Gdynia,

Livenv, etc. In afara de edintele plenare congresul a lucrat in 15 sectiuni (*tiinte
auxiliare, Preistorie i Arheologie, Istorie antica, Evul Mediu 0 Byzantul,
Istorie moderna i contemporana, Istoria religiei, Istoria dreptului 0 a institutiilor, Istoria economica i sociala, Istoria filosofiei 0 a ideilor, Istoria 0iintelor,
1

Constantinople, guide touristique, 1929.

2 La conferinta balcanica dela Bucureti, in toamna trecuta, s'au facut

propuneri pentru intemeierea unui institut de cercetari istorice la Istambul,
care sal cuprinda reprezentanti ai tuturor popoarelor balcanice. Statutele acestui institut au fost alcatuite de d. Const. C. Giurescu, i aprobate de plenul
conferintei (v. textul statutelor in Rev. Ist. Rom., II, p. 444-448).
Ideea e fara indoial frumoasa i confirma de altfel importanta Constantinopolului ca centru de studii istorice. Realizarea intamping insa greutati considerabile, din cauza antagonismelor nationale ce ar trebui armonizate in organizarea unui aezamant cornun. Pan a se ajunge insa la infaptuirea acestui
proiect, nimic nu impiedica infiintarea institutului romanesc, de un interes
mai direct i mai imediat 0 de o realizare incomparabil mai uoar. Asupra
acestei chestiuni am primit relatiuni deosebit de interesante dela unul din cei
mai competenti specialiti ai istoriei balcanice, d. M. Lascaris, profesor la Universitatea din Salonic, ales de curand corespondent al Academiei Romne.

Imi propun sa revin mai pe larg asupra observatiilor d-sale, in numarul

viitor.

www.dacoromanica.ro

324

CRONICA

Istoria literaturii, Istoria artelor, Metoda in istorie, Invoithmntul istoriei,

Istoria Europei Orientale) plus chteva sedinte speciale asupra unor chestiuni
speciale. Presedinte al congresului a fost d. Dembinski (Poznan).
Participarea a fost foarte mare (1400 de inscrisi) si din aproape toate tank
Europei (afard de Grecia, Bulgaria, Albania si Litvania) si din multe tan din
celelalte continente. Path de numbrul comunichrilor si al participantilor meritele

de organizatori ale membrilor comitetului de primire i felul cum au inteles

ospitalitatea polonh sunt mai presus de once laudd.
Comunichrile s'au publicat in rezumat in cloud volume ( Resumes des commu-

nications presentees au congres), iar comunichrile istoricilor poloni s'au tiphrit

separat in extenso in douh alte volume (al treilea este in pregbtire) (La Pologne
au V I I-e congres des sciences historiques). Unele referate ca teme de discutat s'au
publicat in Bulletin of the international Committee of Historical Sciences.

Dintre comunichrile mai importante care au dat nastere la discutii aprinse

notilm urmAtoarele : Fr. Doelger (Miinchen), Die Frage des Grundeigentums in
Byzanz; Charles Diehl (Paris), Les problemes actuels de l'histoire byzantine; I. Bidlo
(Praga), Was ist die osteuropaische Geschichte?; E. Brandenburg (Leipzig), Begrilf
undGeschichte des Imperialismus (cu man discutii, provocate in special de delegatia
sovietich) ; 0. Halecki (Varsovia), La Pologne et la question d'Orient de Casimir le
Grand a Jean Sobieski; Pietro Fedele (Roma), Sul Senato romano nel medio-evo;
C. Barbagallo (Napoli), Il problema della rovina della civilta antica i altele.

S'a constatat o mare afluenth a publicului local: profesori, ofiteri, diplomati,

care au urmbrit desbaterile si au luat parte la discutii.
Din partea Romniei a participat o numeroash delegatie compush din d-nii:
G. Bals, D. Berciu, G. Cantacuzino, I. Coroi, Vl. Dumitrescu, Maria Holban,

N. Iorga, C. Marinescu, C. Nicolaescu-Plopsor, I. Nistor, P. P. Panaitescu,

Cor. Petranu, P. Sergescu i s'au tinut urmatoarele comunichri : N. Iorga,
Origine et developpement de l'idde nationale surtout dans le sud-est europeen (in
sedinta plenard) ; C. Marinescu, Le pape Calixte III, Alfonse V d' Aragon et l'offensive conlre les Turcs; Vl. Dumitrescu, La chronologie de la civilisation nolitique Balkano-Danubienne de type Gumelnita; C. Petranu, Der Anteil der drei
Nationen Siebenbargens an der Ausgestaltung seines Kunstcharakters; P. Sergescu,
Histoire des sciences mathematiques et physiques en Roumanie; C. NicolaescuPlopsor, Le paleolithique en Roumanie; G. Cantacuzino, Les caractires des armies
romaines du Danube; D. Berciu, La prehistorie de l'Oltenie et la lumiire des
nouvelles decouvertes ; P. P. Panaitescu, Le trait de commerce de Mahomet II
avec la Moldavie et les voies du commerce polonais vers la Mer Noire.

Albturi de congres s'au organizat mai multe interesante expozitii dintre

care nothm: Expozitia colectiilor de manuscrise, carti rare si stampe ale Bibliotecii Nationale din Varsovia, Expozitia de cartografie veche, Expozitia
amintirilor rdmase din epoca lui Ioan Sobieski (in castelul Wawel din Cracovia),
Expozitia asemdnAtoare a lui Sobieski la Lwciv in casa lui Constantin Korniactos,
(sec. al XVI-lea) cumphrath si locuit5. mai thrziu de regele Sobieski, Expozitia
P. P. P.
istoriografiei polone (Varsovia).
Expozitia i congresul numismatic.

Societatea numismaticei romand,

cu

prilejul a treizeci de ani dela infiintare, a deschis la Fundatia Dalles a Academiei Romne, in Bucuresti, o expozitie de numismatich, medalistich. si
arheologie , unde s'au putut vedea monede din aproape toate timpurile pi

www.dacoromanica.ro

ISTORIA RAZROMI,ITI PENTRIT INTREGIREA NEAMIJI,UI

325

locurile, ponduri antice i moderne, medalii, inele sigilare domnesti sit boieresti,
decoratii i diferite obiecte arheologice. Pentru a ardta rodul activitatii o Societatii numismatice romhne i ravna colectionarilor remarcdm chteva exemple
unice

i chteva raritati din multimea exemplarelor expuse: monedele regilor

sciti staphnitori ai Dobrogei Acrosas, Canites i Saria

(col. V. Canarache);
monedele de bronz din Olbia (col. Academiei Romne); monedele republicane
romane (col. De Mayo) ; monedele romnesti (col. Banca National:a., Rudolf
Gassauer, Const. G. Urziceanu, Natalia Zamfirescu) ; medaliile (col. t. Capp.,
A. Metzulescu); sigiliile (col. Gh. Olszewski, Elena M. Seulescu); decoratiile
(col. Muzeul Militar National); Casca de aur din Prahova (col. Muzeul National
de Antichitati) ; inelele i paftaua dela Biserica Domneasca din Curtea de Arges
(col. Comisia Monumentelor Istorice).

Paralel, in sala 1de conferinte a aceleiasi Fundatii, au avut loc o serie de

comunicari privind numismatica i problemele ei actuale, intre r9 si 21 Octom-

vrie curent. Au tratat: N. Mouchmov, Sur la grande travaille de Reca Devnia

(Marcianopolis) i Une matrice en plomb de XVII-e siecle; J. Babelon, Diogine
et la numismatique; A. Dieudonne, L'origine de la livre esterlin et du mare de
Troyes ; R. Netzhammer, Der Sonnengot im Istros ; P. P. Panaitescu, Date noi
despre falsilicari de nzonete polone in Moldova; I. Andriesescu, Numismatics
si arheologia la noi; Const. Moisil, Monedele lui Vladislav Basarab ; Generalul
Constandache, Decorahiile romdnesti; I. Minea, Influenla bizantind in regiunea
Carpato-Dundreand; L. Boga, Din trecutul heraldic al boierimii moldovenesti
pdnd la s/cirsitul sec. al XVI-lea; P. Nicorescu, Monedele lui Tyra; Dinu Rosetti,
Bdndria dela Snagov; Dr. R. Gassauer, Tipuri monetare moldovednesti ; A. Sacerdoteanu, Despre circulahia monetard la Romani in evul mediu; V. Canarache,
Monedele regilor scihi i I. Condurache, Istoricul sistemului monetar in Tdrile
Romdnesti pdnd la Unirea Principatelor.
Dup comunicari, s'au vizitat: Palatul Brncovenesc din Mogosoaia, conacul boiercsc dela Leordeni i MAnastirea Snagov.
D. Bodin

Istoria rizboiului pentru intregirea neamului. Inregistrbm cu bucurie

stirea ca s'a terminat redactarea operei, de mare insemnatate pentru noi,
Istoricul canzpaniei 1916r919, i ch se va tipari indath. Lucrarea are cloud
serii de volume, unele de text, cinci la numar i altele de documente, al chror
numar e cu mult mai mare. Volumele de text poarta ca titluri: I. Pregcitirea
nzilitard a rdzboiului Romdniei ci operahiunile care au avut loc dela inceputul
eampaniei pdnd la 15 Septemvrie 1916 ; II. Operahiunile dela 15 Se75temvrie-28
Octomvrie 1916; III. Operahiunile dela 28 Octomvrie (reluarea o/ensivei Falkenhayn)
31 Decentvrie 1916 (stabilizarea) ; IV. Organizarea armatei si operahiunile anului 1917 ; V. Campania 1918-1919 (operahiunile din Ungaria).
Dupa cat anunta titlurile opera va avea un caracter strict militar i prin tehnica

ei generala va da putinta oricui sa verifice concluziile redactorilor. Serviciul

Istoric al Marelui Stat Major, condus cu atata insufletire i competenta de d.
general Constandache, ii verifica prin aceast opera puterile i ii incununa
o indelungata i rabdatoare trudb.
D. Bodin
Zece ani debt proehunarea republieii tureesti an fost sarbritoriti in Bucuresti
cu chldura i interesul reclamate de un indelungat trecut comun si de legaturile
actuale dintre dou neamuri cu bogate resurse de energie, Romfinii 1i Turcii.
13

www.dacoromanica.ro

326

CRONICA

Cu acest prilej, d. profesor Const. C. Giurescu, invitat de Societatea <i Arnicii

Turciei s, a desvoltat, in prezenta d-lui Harndulah Suphy Bey, ministrul republicii otomane la noi, conferinta despre Relatiile dintre Romani i Turd .

S'a subliniat, de data aceasta, c legdturile Romanilor cu Turcii incep

odath cu navalirea Hunilor, cea dintai ramurd a Uralo-Altaicilor, i se intensified

in chip cu totul deosebit dupd pdtrunderea Otomanilor in Europa, atingand

tin punct maxim pe vremea Fanariotilor i terminandu-se, politicete, la 1878.
Inraurirea turceasca asupra vietii romaneti nu s'a testrans ins numai
la aspectul ei politic ci s'a manifestat i in limbd, obiceiuri i traiul zilnic al
Romanilor. Cuvintele turceti, de folosire curentd, din vocabularul romanesc
ne-o aratd tot atat de mult ca toponirnia *i onomastics. Exemple ca.: odaie,
hambar, ceardac, ogeac, tavan, acaret, cazan, lighian, fdra, borcan ; mahmur ;
Bdcan, Bacaloglu = Fecior de bdcan, Bacalbaa = Staroste de bd.Bacalu
cani, Catargin Conducdtor sau negustori de catari; Asian = Len, Cilibiu
Nobil ; Barlad, Caracal i altele ne dovedesc cat de larg a fost campul acestei
inrauriri, atat la orae cat i la sate.
Explicatia acestor fapte o gdsim in durata influentei turceti asupra romanismului I in intensitatea acestei influente.
De ad i datoria din ce in ce mai simtitd. de a cunoa*te cat mai indatd pi
izvoarele turce*ti privitoare la trecutul romnesc, cafe pot fi o mina de nesecate
surprize, i, in acela0 timp, urinele romane*ti in liMba i vieata turceascd.

Gestul Academiei Romane de a trimite un bursier pentru studiul limbii

turceti la Berlin *i Paris dei ar fi trebuit, credem mai nemerit, la Istambul
inseamnd un inceput in aceasta privintd i dorim cat mai indatd sosirea soroculni

infiintarii unei catedre de turcologie la una din Universitaitile romaneti.

D. Bodin

Expozitia, Brincoveann s'a deschis pe ziva de 5 Noemvrie c. la Arhivele

Statului din capitald si se poate vizita pand la 30 ale lunii. Obiectele, podoabele,
caring manuscrisele i tablourile brancoveneti arafd cat din ceeace a fost !
strdlucirea .1 gustul rafinat, bogdtia i evlavia care stdpaniau curtea i epoca
huninatului domnitor.
D. Bodin
Sapaturi arheologice.

Universitatea Libeni, de sub preedintia d-nei

Sabina Cantacuzino, a organizat, intre cichirile de conferinte din toamna acestui

an, i un ciclu privind s Sd.pdturile arheologice * din Romania, efectuate in anii
din urmd. Conferintele acestea se tin Miercurea dela 6-7 d. a. la Fundatia
Dalles . Va vorbi d. profesor Scarlat Lambrino, despre Sdpdturile din Istria (15
Noemvrie) ; d. Vladimir Dumitrescu, despre Sdpciturile dela Cucuteni (22 Noemvrie) ; d. Radu Vulpe, despre Sdpdturile din Muntenia (29 Noemvrie) i d. Const.
Daicovici, despre Sdpdturile din Ardeal (6 Decemvrie).
D. Bodin

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro