Particularităţi metodologice ale programelor kineto-recuperatorii post- AVC

( Accident Vascular Cerebral).

Plan:
1. Informatia epidimiologica;
2. Clasificarea clinica a Accidentului vascular cerebral;
3. Etiologie şi manifestările clinice ale AVC;
4. Tratamentul fizical kinetic: obiective, mijloace, metode şi tehnici.

I. Informaţia epidemiologică
Accidentul vascular cerebral este a treia cauză de mortalitate după afecţiunile cardiace şi
boala neoplazică şi prima cauză în rîndul bolilor neurologice. AVC reprezintă o problemă
majoră, cu implicaţii socio-economice importante, pentru că pacienţii care supravieţuiesc deseori
rămân cu dizablităţi motorii şi cognitive severe, majoritatea neputând să-şi reia activitatea pe
care o desfăşurau înaintea debutului bolii. Ca şi afecţiunile cardiovasculare, AVC este o suferinţă
a vîrstei înaintate, însă, cu o frecvenţă mai mică, aceasta apare şi la tineri. Potrivit statisticelor
mondiale la 40% din bolnavi post-AVC persistă deficienţe funcţionale moderate şi în 15% - 30%
cazuri – severe.
În anul 2011 în RM au fost înregistrate 12 043 cazuri noi de AVC. În structura mortalităţii
în RM bolile cerebro-vasculare ocupă locul II cu 168.2 cazuri la 100 000 populaţie.
Terapia recuperatorie este necesară în etapele iniţiale pentru 70 - 80% dintre
supravieţuitori, iar pe termen lung aproximativ 50% menţin necesitatea întreţinerii sau
îmbunătăţirii abilitaţilor şi posibilităţilor lor.

II. Clasificarea clinica

Accident vascular cerebral- deficienţă neurologică acută de origine vasculară cu
simptome şi semne care corespund şi implică ariile corticale” . AVC – ul provoacă disfuncţie
neuromotorice care produce hemiplegia sau paralizia unei jumătăţi a corpului incluzînd
membrele, trunchiul şi cîteodată faţa şi structurile care sunt contralateral emisferei cerebrale
lezate. Astfel, o leziune în emisfera cerebrală stîngă (AVC în emisfera stîngă) produce
hemiplegie pe partea dreaptă şi invers.
1. AVC ischemic- presupune obstrucţia unui vas de sînge care irigă creierul prin
aterotromboză (fisurarea sau ulcerarea unei plăci de aterom cu declanşarea trombozei), prin
embolie (cu punct de plecare într-o arteră proximalăsau în cord). Pierderea ţesutului cerebral prin
AVC ischemic difineşte accident vascular ischemic.
- AVC ischemic tranzitoriu- atunci cînd blocajul trombotic este tranzitor şi simptomele
neurologice dispar în cel mult 24 ore se stabileste diagnosticul de accident ischemic tranzitor sau
mini-stroke.
- AVC ischemic involutiv (minor stroke)- ischemie cerebrala acuta in care deficitul motor
va depasi termenul de 24 ore cu o evolutie completa a acestuia timp de 21 de zile. Evolutia
relativ usoara este determinata de marimea focarelor ischemice cu localizare predilecta in centrul
semioval, ganlionii bazali si trunchiul cerebral. In aspect clinic se va manifesta cu dereglari
motorii si senzitive, mai rar cu dereglari de limbaj.
- AVC ischemic lacunar(IIL)- in etapele initiale se poate manifesta ca AIT, dar uneori are
o evolutie asimptomatica. Infarctul lacunar incepe frecvent dupa o criza hipertensiva acuta.
Clinic sint distinse 4 forme de ischemic lacunar: 1. motor; 2. senzitiv; 3. atactic; 4. cu dizartrie şi
cu „stângăcia” mîinii. In caz de IIL, dereglarea fuctiilor corticale (apraxia, agnozia, afazia) vor
lipsi.
- AVC ischemic în evoluţie (stroke-in-evolution)- manifesta evolutie lent-progredienta de la
citeva ore pina la citeva zile. Simptomele clinice persista pentru o durata mai mare de 3
saptamini, iar deficitu motor evolueaza sau regreseaza in aproximativ de 30 zile. Daca evolutia
este progredieta, aceasta forma de AVC poate evolua spre AVC ischemic constituit.
- AVC ischemic constituit (infarct cerebral- major stroke)- consecinta a distrugerii
neuronale in teritoriul vascular lezat, care se manifesta clinic cu deficit motor cert instalat.
Avc hemoragic- apare prin ruperea unui vas de sînge, cu apariţia unei hemoragii cerebrale.
De obicei stroke-ul hemoragic apare după o embolie sau ca urmare a unui salt hipertensiv.
Sîngerarea cerebrală sub forma unei mase care comprimă tesutul nervos adiacent apare pe fondul
unor anevrisme cerebrale sau ca urmare a unui exces de anticoagulare, hemoragia poate fi
intracerebrală sau meningială.
- Hemoragia subarahnoidă
- Hemoragia intarcerebrală
- Hemoragia subdurală
2. Aspecte clinice:
a) Deficitul motor.
În faza acută – cu durată diferită de la cîteva zile la cîteva luni (de obicei este mai lung în
cazul hemoragiilor cerebrale);
- hemiplegia este flască. Urmează apoi faza de spasticitate însoţită de scheme primitive de
mişcare numite sincinezii. După Brunnstrom avem şase stadii evolutive:
I – flasc, imediat după debutul AVC, nu poate fi obţinută nici o mişcare a membrelor;
II – apare spasticitatea şi cîteva componente ale sinergiilor;
III – spasticitatea creşte şi apare controlul voluntar în cadrul sinergiilor;
IV – spasticitate începe să diminue şi apar cîteva mişcări voluntare în afara sinergiilor;
V - sinergiile încep să scadă ca ampluare în actele motorii şi apar cîteva mişcări active
voluntare combinate, mai dificil;
VI – spasticitatea începe să scadă iar mişcările coordonate se apropie de normal.
Procesul evolutiv se poate opri în oricare din aceste stadii.
La membrul superior, spasticitatea interesează mai ales muşchii flexori şi pronatori ai
antebraţului, flexorii pumnului şi degetelor, adductori şi rotatorii interni ai umărului; iar la
membrele inferioare, spasticitatea interesează extensorii genunchiului, flexori plantari, flexorii
degetelor şi supinatorii piciorului.
 Sinergiile –scheme de mişcare asociate spasticităţii. Apar în mod reflex sau pot fi
declanşate voluntar . Există două sinergii de bază, una de flexie iar a doua de extense pentru
fiecare dintre membre.
Sinergiile pot fi utilizate şi pentru creşteria forţei unor grupe musculare. După
Brunnstrom, componenta mai slabă a unei sinergii se tonifică facilitînd componenţa mai
puternică a a acelei sinergii. Muşchii care nu sunt implicaţi in nici o sinergie sunt: latissim dorsi,
rotund mare, dinţat anterior, extensorii degetelor, eversorii gleznei. Aceşti muşchi sunt dificili de
recuperat şi reprezentă pentru mulţi pacienţi o limitare funcţională.
 Reflexele. În faza flască reflexele osteotendinoase (ROT) sunt diminuate sau abolite,
iar în faza spastică sunt exagerate. Reflexele cutante abdominale sunt abolite. Apar reflexe
patologice: la MI: reflexul cutant plantar în extensie - semnul Babinski; alte semne ce produc
extensia dorsală a halucelui: Openheim, Gordon, Scgaffer, CHaddock. La MS: semnul
Hoffmann, Trommer; semnul Marinescu – Radovici. Poate apare clonusul piciorului şi clonusul
rotulei. La stadiile cu spasticitate crescută pot apare reflexe primitive tonice: reflexe tonice
simetrice ale gîtului, reflexe tonice asimetrice ale gîtului, reflexe tonice simetrice labirintice,
reflexe tonice lombare, reacţia inversă de suport şi reacţii asociate – sincinezii.
 Reacţia de redresare, echilibru, protecţie sunt mult diminuate sau absente;
 Tulburări de coordonare – spasticitatea afectează coordonarea şi deci trebuie
combătută.
 Tulburări de sensibilitate – aceste tulburări afectează feedback senzitiv ce
condiţioniază răspunsul motor şi face imposibilă utilizarea membrului respectiv, chiar şi atunci
cînd funcţia motorie este restabilită. Tulburările de sensibilitate localizate sunt specifice pentru
leziuni corticale, dificitul difuz pe toată partea hemiplegică denotă leziuni în profunzime ce
implică atingerea talamusului.
 Afectarea nervilor cranieni: pareză facială de tip central, devierea globilor oculari.
Deficitul motor determină perturbări în ceea ce priveşte: transferurile, rostogolirea, trecerea
în aşezat, în ortostatism, mersul. De obicei toate ADL – urile sunt afectate: hrănirea, îmbrăcarea,
îngrijirea corporală, etc.
b) Deficitul funcţional.
 Tulburări de limbaj. Apar cînd leziunia se produce în emisferul dominat (de obicei
stîngul). La un procent mic al populaţie emisferul dominat (3%) este cel drept. Pacinţilor cu
afazie este obligatorie de a li se demonstra corect exerciţiul înainte de a încerca să-l execute.
 Tulburări de percepţie – apar în leziuni ale lobului parietal drept. Aceşti pacienţi au o
tulburare a imaginii propriului corp, o neglijare a părţii afectate, apraxie, nu pot distinge anumite
segmente ale unui obect, etc. Ei nu sesiziază pericolele şi se pot accidenta uşor. KT trebuie să
dea comenzi scurte şi precise în activitatea pe care o desfăşoară cu pacientul.
 Tulburări mintale, emoţionale şi comportamentale. Memoria de scurtă durată este
afectată, pe cînd cea de lungă durată rămîne intactă. Cei cu hemiplegie stîngă nu-şi recunosc
adeseori handicapul, sunt impulsivi, repeziţi, judecata lor este afectată. Cei cu hemiplegie
dreaptă sunt nesiguri, lenţi, anxioşi, ezitanţi, necesită suport în toate activităţile. Majoritatea
prezintă labilitate emoţională, trecînd uşor de la rîs la plîns sau invers.
Depresiile apar mai frecvent în leziunile emisferului stîng. Demenţa poate apărea în
cazul unor AVC repetate. Apar frecvent tulburări ale intelegenţei: incapacitate de a calcula, de a
expune ceva, de a memora ceva. Tulburările de personalitate pot dispare în decurs de un an.
c) Alte complicaţii:
a) disfagia – în leziunile bulbare (nervii IX – X) cel mai afectat este timpul faringian al
deglutiţiei;
b) redorile articulare multiple – ce duc la difecte de mobilitate major;
c) disfuncţia umărului – umăr dureros, SAND, subluxaţie a umărului cu compresia
plexului brahial, capsuluită retractilă;
 d) tulburări sfincteriene – constau în incontinenţă urinară (polakiurie,nicturie).
Mai puţin frecventă este retenţia urinară constînd în glog vezical ce necesită sondă
vezicală.

2.2 Tratamentul fizical kinetic: obiective, mijloace, metode şi tehnici.

Înainte de a începe tratamentul de recuperare trebuie să se facă o evaluare a deficitului
funcţional motor. Pacientului cu AVC nu i se va face testingul muscular, ci se realiziază testarea
globală ( ADL – urile ).
Tratamentul recuperator începe imediat ce pacientul a ieşit din comă. În caz de AVC
ischemic se începe în primele 3-4 zile de la debut, iar în caz de AVC hemoragic după 10-14 zile
( de obicei după puncţia lombară de control, dacă LCR- ul este clar se poate începe mobilizare),
pînă atunci tratamentul cuprinde realizarea posturilor specifice.
Succesul depinde şi de precocitatea tratamentului recuperator.
Obiectivul primordial fiind recuperarea membrului inferior, al mersului.
Recuperarea la vîrstnici este mai anevoiasă datorită capacităţii funcţionale limitate, boli
cronice asociate, lipsa motivaţiei.
Întîrzierea, mai mare de 35 de zile, a tratamenului recuperator dublează perioada de
recuperare. În primele 6-8 luni de la debutul AVC e necesar să se facă recuperare continuă.

Conţinutul terapiei
a. Tratamentul medicamentos;
b. Tratamentul fizical de reabilitare (KT, TO, FT);
c. Recuperarea limbajului şi disfagiei;
d. Recuperarea cognitivă;
e. Asistenţă de consiliere.
Momentul iniţierii recuperării
Recuperarea pacienţilor cu AVC trebuie iniţiat imediat după stabilirea diagnosticului de
AVC şi când starea pacientului a devenit stabilă. De regulă, aceasta are loc în primele 72 ore de
la instalarea ictusului cerebral. Există doar câteva situaţii medicale în care activizarea precoce a
pacienţilor poate fi amânată sau efectuată cu precauţii speciale:
- Coma sau obnubilare severă;
- Progresia semnelor şi simptomelor neurologice;
- Hemoragia subarahnoidiană sau intracerebrală;
- Hipotensiune hipostatică severă;
- Infarct miocardic sever;
- Tromboză acută a venelor profunde (până la iniţierea terapiei anticoagulante adecvate).
Dacă recuperarea se va desfăura într-o unitate medicală specializată intervalul optim de
timp pentru transfer este de 10 - 15 zile de la debutul AVC. Începerea recuperării la mai mult de
3 luni de la episodul acut micşorează gradul de corecţie a deficitelor.
Elaborarea planului de reabilitare
Medicul reabilitolog este responsabil de elaborarea planului de reabilitare şi stabilirea
duratei în care acesta trebuie aplicat. Obiectivele şi scopurile planului de reabilitare trebuie
orientate pe problemele identificate în procesul de evaluare. Pacientul participă activ la
elaborarea acestuia împreună cu toţi membrii ai echipei de reabilitare care este centrată pe
pacient. Planul trebuie să includă următoarele informaţii:
 - diagnostic;
- problemele cu care se prezintă pacientul şi funcţiile păstrate (conform cadrului CIF);
- scopurile individului.
Planul trebuie să fie revizuit şi actualizat regulat de către echipa de reabilita

Tratamentul fizical recuperator în AVC

Tratamentul recuperator începe imediat când starea pacientului a devenit stabilă
Programul de recuperare kinetică va cuprinde:
a. Posturări;
b. Mobilizări pasive;
c. Ridicarea în aşezat;
d. Ridicarea din aşezat în ortostatism şi invers;
e. Antrenarea echilibrului,coordonării şi stabilităţii;
f. Antrenarea mersului;
g. Reeducarea membrului superior.
Modalităţi de intervenţie:
a. Supravegherea posturării;
b. Educarea însoţitorului;
c. Mijloace de kinetoterapie de intervenţie la patul pacientului;
d. Mobilizarea progresivă la pat;
e. Transferuri (asistate sau independente);
f. Verticalizarea;
g. Exerciţii cu mijloace tehnice ajutătoare;
h. Exerciţii la masă de înălţimea fotoliului rulant (masa Bobath);
i. Variante de mers;
j. Exerciţiile de reeducarea mersului;
k. Mobilitatea în fotoliul rulant (în secţie, în spital, în afara clădirii).
Indicaţii metodice:
- Mişcările ce alcătuiesc fiecare exerciţiu trebuie concepute şi selecţionate în aşa fel încât
să contribuie la realizarea corectă şi eficientă a obiectivelor planificate;
- Exerciţiile trebuie selecţionate în aşa fel încât să aibă valoare de întrebuinţare cât mai
mare;
- Dozarea efortului să se realizeze în concordanţă cu particularităţile individuale,
structurale şi funcţionale ale organismului şi sub un control de specialitate permanent;
- Ca să producă influenţe pozitive asupra dezvoltării organismului trebuiesc folosite în mod
sistematic şi continuu, după o planificare ştiinţific întocmită, timp îndelungat;
- Aceleaşi exerciţii fizice pot avea influenţe multiple asupra organismului; exerciţiile cu
structuri diferite pot avea aceeaşi influenţă asupra unei anumite funcţii ale organismului
(respiraţiei, cardiovasculare etc.);
- Organizarea diferenţiată a modalităţilor de repetare a exerciţiilor pot influenţa diferit
dezvoltarea organismului; în acest context, intră şi noţiunea de contraindicaţii; astfel, în funcţie
de atenţionările
- indicaţiile medicale, de bolile asociate ale pacientului, trebuie adaptată ori forma
exerciţiului, ori modul de execuţie (tehnica), ori ajustată dozarea efortului; aceste activităţi se
desfăşoară sub o şi mai atentă implicare şi monitorizare din partea specialistului
(kinetoterapeutului).
Evidenţa programului zilnic şi a evoluţiei individuale a pacientului, se face: la internare, la
externare, iar în unele cazuri se fac şi evaluări intermediare. Sistematizarea activităţii se
materializează prin sintezele statistice anuale.
Recomandări pentru reamenajarea locuinţei pacientului, modificările necesare sau
adaptate, în funcţie de deficitul motor şi de posibilităţile financiare (ale familiei pacientului) cu
scopul de a se reintegra în familie, societate şi de reinserţie profesională, dacă este posibil,
condiţiile socio-economice reprezentând un factor limitativ pentru un pacient în fotoliu rulant.

Kinetoterapie
Recuperarea kinetică în perioada precoce (faza acută AVC)
Obiective Mijloace
1. Evitarea, corectarea apariţiei posturări în poziţie funcţională prin folosirea de atele
deformaţiilor, redorilor simple, mulate plastice, uşoare elastice sau cu arcuri, benzi
articulare şi atitudinilor adezive corectoare, orteze fixe şi mobile, întinderi pasive
vicioase, deposturărilor. prelungite (stretching) pe musculatura antagonistă celei
paralizate
2. Evitarea atrofiei musculaturii elemente de facilitare (atât extero- cât şi proprioceptive)
paralizate tehnici FNP în special întinderile rapide, mobilizări
articulare pasive pe toată amplitudinea pentru menţinerea
imaginii kinestezice, biofeedback
3. Recuperarea sindromului posturarea elevată, ortezare, mănuşă, bandaj, ciorap elastic
vasculo-trofic
4. Creşterea funcţiilor fibrelor mobilizări pasive, pasivo-active cu întinderi scurte la
musculare restante sănătoase capătul mişcării folosind elementele de facilitare
exteroceptive (atingerea uşoară, contactul manual), tehnici
FNP, IL, ILO, CR, SI, IA, schemele de facilitare din
metode Kabat (diagonalele de flexie şi extensie pentru
membrele superioare aplicate în funcţie de tipul leziunii),
mobilizări active şi active cu rezistenţă, electrostimulare,
biofeedback
5. Menţinerea/îmbunătăţirea exerciţii active pe toată amplitudinea de mişcare, exerciţii
mobilităţii şi forţei segmentelor izometrice, exerciţii active cu rezistenţă
neafectate de paralizie
6. Reeducarea reacţiilor exerciţii şi tehnici de însuşire iniţială a controlului, a
posturale şi echilibrului in echilibrului, a coordonării şi a patternelor corecte în
posturile de baza. acţiunile motrice; exerciţii de reeducare a balansului în
posturile de bază; exerciţii de reeducare a controlului şi
echilibrului static în posturile de bază
7. Însuşirea tehnicilor de exerciţii de rostogolire din decubit dorsal în decubit lateral,
transfer asistate ridicarea din decubit lateral în şezând, din şezând în pat în
fotoliu/scaun cu rotile, din şezând în ortostatism
 Recuperarea kinetică în perioada precoce de reabilitare (faza subacută AVC)
Obiective Mijloace
1. Promovarea controlului motor: - exerciţii cu alternanţa agonist-antagonist, exerciţii pe
- mobilitatea amplitudini de mişcare diferite, tehnici de mişcare cu
- stabilitate opriri succesive;
- mobilitate controlată - exerciţii cu contracţie în zona scurtă a musculaturii,
- coordonare şi abilitate exerciţii cu contracţie concomitentă a musculaturii
agonist-antagoniste, cocontracţie;
- exerciţii pe lanţ kinetic închis într-una sau mai multe
articulaţii, pe amplitudini diferite, cu încărcare/
descărcare de greutate, cu modificări de ritm şi viteză de
reacţie-repetiţie-execuţie;
- exerciţii pe lanţ kinetic deschis, într-una sau mai multe
articulaţii, pe amplitudini diferite, cu modificări de ritm-
viteză, învăţare-consolidareperfecţionare a secvenţialităţii
normale a mişcărilor; eliminarea mişcărilor perturbatoare/
inutile; educarea/ reeducarea ambidextriei; îmbunătăţirea
preciziei – pentru mişcări simple, simetrice, asimetrice,
homo- şi heterolaterale ale segmentelor corpului.
2. Recuperarea sindromului - mobilizări pasive, relaxări postizometrice;
umărului dureros prin: - exerciţii cu alternanţa agonist-antagonist,
- obţinerea unghiurilor articulare exerciţii pe amplitudini de mişcare diferite, tehnici de
normale prin: mişcare cu opriri succesive;
1. inhibiţia hipertoniilor - exerciţii cu contracţie în zona scurtă a musculaturii,
musculare (miotatice, miostatice, exerciţii cu contracţie concomitentă a musculaturii
antalgice); agonist-antagoniste, cocontracţie;
2. creşterea elasticităţii - tehnici FNP
(întinderea) ţesutului contractil;
creşterea elasticităţii (întinderea)
ţesutului necontractil;
3. asuplizarea tuturor ţesuturilor
moi periarticulare;
4. creşterea amplitudinii
mişcărilor artrokinematice
(alunecare, rotaţie conjunctă,
detracţie);
5. creşterea forţei musculare de
cocontracţie periarticulară detip
izometric; izoton (concentric,
excentric, izokinetic, pliometric);
auxoton – pe toată amplitudinea
sau în zonele scurtă/ medie/ lungă
a muşchiului.
3. Reeducarea reacţiilor posturale - exerciţii de reeducare a balansului în posturile
şi echilibrului în posturile complexe; exerciţii de reeducare a controlului şi
complexe echilibrului static în posturile complexe; exerciţii de
reeducare a orientării şi stabilităţii posturale, exerciţii de
reeducare a controlului şi echilibrului dinamic; tehnici de
biofeedback
4. Însuşirea tehnicilor de transfer - exerciţii de rostogolire din decubit dorsal în decubit
independente lateral, ridicarea din decubit lateral în şezând, din şezând
în pat în fotoliu/ scaun cu rotile, din şezând în ortostatism
5. Reeducarea mersului - exerciţii cu sprijin unipodal; exerciţii cu balans de pe un
picior pe altul, exerciţii pentru reeducarea strategiei:
umerilor, şoldurilor, genunchilor, paşilor mici; exerciţii
pentru controlul şoldului şi genunchiului la membrul
afectat, exerciţii pentru ajustarea dorsoflexiei plantare
afectate, exerciţii pentru reeducarea fazelor de mers,
exerciţii de însuşirea mersului cu baston: unipod, tripod,
urcarea-coborârea scărilor

Recuperarea kinetică în perioada de reabilitare tardivă

Obiective Mijloacele
1. Consolidarea şi perfecţionarea - exerciţii şi tehnici de reeducare a ritmului şi
controlului postural, a tempoului în executarea activităţilor motrice; exerciţii şi
echilibrului, a coordonării şi a tehnici de dezechilibrare posturală; tehnici de
patternelor corecte în acţiunile biofeedback
motrice
2. Îmbunătăţirea controlului - tehnici de biofeedback (activă şi pasivă)
muscular prin formarea/
perfecţionarea imaginii corecte a
mişcării
3. Menţinerea mobilităţii, - mobilizări; posturări de corecţie; diagonalele Kabat,
troficităţii musculare şi manşon de fixare; exerciţii cu alternanţa agonist-
combaterea atitudinilor vicioase a antagonist, exerciţii pe amplitudini de mişcare diferite,
membrului afectat: tehnici de mişcare cu opriri succesive
4. Combaterea atitudinilor - mobilizări pasive; posturări de corecţie; orteze
defectuoase ale aparatului
locomotor
5. Învăţarea mişcărilor paliative - exerciţii complexe şi combinate cu câteva sarcini
concomitente
6. Consolidarea mersului - variante de mers; mers cu obstacole; urcareacoborârea
scărilor
7. Automatizarea mişcărilor - exerciţii funcţionale variative prin metoda circuitului
uzuale

Recuperarea kinetică în perioada cronică/ sechelară

Obiective Mijloace
1. Transferul (asistat/ - Din decubit dorsal în decubit lateral
independent) (dreapta/stânga)
 - Din decubit lateral în şezând
- Din şezând în pat transfer în scaun/ scaun rulant
- Din şezând în scaun/ scaun rulant în pat
2. Alimentaţia - Din poziţia şezând la masă
3. Igienă - Din şezând la lavoar
4. Îmbrăcarea-dezbrăcare - Trenului superior din şezând
- Trenului inferior din şezând

Terapia ocupaţionalăRecuperarea activităţilor funcţionale în perioada precoce (faza acută

AVC)
Activitatea Mijloacele
1. Transferul (asistat/ - Din decubit lateral în şezând
independent) - Din şezând în pat transfer în scaun/ scaun rulant
(dreapta/stânga) - Din şezând în scaun/ scaun rulant în pat
- Din decubit dorsal în decubit lateral
2. Alimentaţia - Din poziţia şezând la masă

3. Igienă - Din şezând la lavoar

4. Îmbrăcarea-dezbrăcare - Trenului superior din şezând

- Trenului inferior din şezând

Recuperarea activităţilor funcţionale în perioada precoce (faza subacută AVC)

Activitatea Mijloacele
1. Transfer - Din şezând în ortostatism
- Din ortostatism în şezând
- În cadă
- În duş
- În toaletă
2. Igienă - Din ortostatism la lavoar
3. Alimentaţie - Autoservire din şezând
4. Îmbrăcarea-dezbrăcarea - Trenului superior din ortostatism
- Trenului inferior din ortostatism
5. Încălţarea-descălţarea - Încălţămintei din şezând
6. Locomoţie/ambulaţia - Mers sau deplasare cu scaunul cu rotile
- Mers sprijinindu-se de baston/ asistent
- În cadrul salonului

Recuperarea activităţilor funcţionale în perioada de reabilitare tardivă

Activitatea Mijloacele
1. Locomoţie - Treptele
- Până la baie, toaletă, cantină, odaie
2. Alimentaţie - Autoservire din ortostatism
3. Încălţarea-descălţarea - Încălţămintei din ortostatism
4. Îmbrăcarea-dezbrăcarea - Trenului superior şi inferior cu implicarea
membrului afectat
5. Igienă - Din ortostatism la lavoar cu implicarea
membrului afectat

Recuperare activităţilor funcţionale în perioada de reabilitare cronică/ sechelară

Activitatea Mijloacele
1. Locomoţie - Pe teren accidentat
- Cu depăşirea obstacolelor
- Cu diferite obiecte în mâină
2. Îmbrăcarea-dezbrăcarea - Cu abilităţi complexe (încheie nasturi, trage
fermoarul etc)
3. Încălţarea-descălţarea - Cu abilităţi complexe (se leagă la şireturi,
încheie catarame, capse etc)
4. Igienă - Cu abilităţi complexe (se spală pe mîinii, pe
faţă, pe dinţi, pe corp, se şterge cu prosopul etc)
5. Întreţinerea spaţiului său - Are grijă de obiectele personale
de viaţă şi a obiectelor - Îndeplinirea unor treburi casnice sau ajută la
personale îndeplinirea lor (aşează, şterge, aşterne, spală etc)

Tratamentul fizioterapeutic

Perioada de reabilitare precoce

Faza acută a AVC (1-14 zile) 1. Electroterapia nu se indică
2. Masajul (selectiv) se începe la cîteva zile după accidentul
vascular şi doar după stabilizarea stării pacientului.
În AVC ischemic – la 2 – 4-a zi de la debutul bolii
În AVC hemoragic – la 6 – 8-a zi de la debutul bolii
Iniţial durata masajului este de 10 minute şi se creşte
progresiv la 20 de minute. Masajul se efectuează începînd cu
segmentele proximale ale extremităţilor afectate spre
segmentele distale.
Faza acută a AVC (15 zile -1 1. Electroterapia
lună) ·Electrostimularea muşchilor paretici, muşchilor-antagonişti,
muşchilor spastici, zilnic. Electromiostimulare este
contraindicată în hemispastica pronunţată sau în cazurile de
hipotonus muscular ca urmare a tratamentului medicamentos.
· Câmp magnetic de frecvenţă joasă (in AVC ishemic) -
regiunea gulerului CV - ThIV, regim neîntrerupt, inducţia 25-
35 mTl, durata 10-15 minute, Nr. 10-15, zilnic sau peste o zi;
· Crioterapia locală (pungi cu gheaţă sau comprese reci,
criopachete cu gel etc.) muşchilor periferici, durata 5-30 min.,
2. Masajul manual
În stadiul iniţial, flasc se indică masaj tonifiant, masaj trofic
 muscular si vascular.
În stadiul de spasticitate şi după depăşirea acestui stadiu se
urmăreşte: - combaterea spasticităţii prin vibraţii ale
musculaturii, - masaj cu gheaţă, - masajul gulerului, -
combaterea dezaxărilor prin: masajul muşchilor periferici,
masaj Cyriax, elongaţii, tracţiuni ale coloanei vertebrale şi ale
membrelor.
Faza subacută a · ionoforeză;
AVC (1-3 luni) · electroterapia transcraniană;
· laseropunctura pe punctele biologice active corporale;
·Masaj manual:
Masaj sedativ
- masajul gulerului
Combaterea spasticitătii prin:
- vibraţii ale musculaturii,
- masaj cu gheaţa
Combaterea dezaxărilor prin:
- masajul sistemului nervos periferic
- masaj Cyriax
- elongaţii
- tracţiuni ale coloanei vertebrale şi ale membrelor;
· căldură moderată sub formă de:
- aplicaţii de parafină şi ozocherită pe membrul paretic în
formă de „ciorapi”,
„mănuşi”, zilnic, Nr.10-18
- împachetări cu nămol: la 40-41°C cu durata de 15-20 minute
· crioterapia (pungi cu gheaţă sau comprese reci,criopachete
cu gel etc.)
muşchilor spastici
· băile calde, 37°C, durata de 15-20 minute, Nr.6-8, peste o zi
· băile galvanice patrucelulare;
· electrostimulare a muşchilor paretici
Perioada de reabilitare În această perioadă se efectuează procedurile enumerate
tardivă si sechelara. pentru faza subacută a AVC urmărind scopul de a îmbunătăţi
rezultatele obţinute anterior.

Recuperarea cogniţiei
Implicarea multiplelor arii de deficit cognitiv la pacienţii cu AVC impune beneficierea
de o varietate de abordări de recalificare cognitivă multidisciplinară:
Recuperarea deficitului de atenţie:
- În faza acută se recomandă utilizarea tehnicilor intervenţionale cognitive generale.
- În faza postacută se recomandă aplicarea antrenamentului specific al atenţiei.
Recuperarea memoriei:
- Se recomandă antrenamentul compensator al memoriei în cazul tulburărilor uşoare de
memorie.
 - Se recomandă aplicarea strategiilor complexe de antrenare a memoriei: tehnici de
recuperare fară ajutoare externe, cu folosirea ajutoarelor externe non-electronice şi folosirea
tehnologiilor de asistenţă electronică a memoriei.
Recuperarea acalculiei:
- Se recomandă aplicarea strategiilor de recuperare ale disfuncţiilor procesării numerelor şi
de calcul prin aplicarea tehnicilor de reconstituire şi back-up bazate pe abilităţile reziduale ale
pacientului.
- Ariile de intervenţie: recuperarea abilităţilor de transcodare, programe prin folosirea
strategică a cunoştinţelor reziduale de aritmetică.
Se recomandă aplicarea tehnicilor standard de recuperare:
Recuperarea neglijării spaţiale unilaterale:
- antrenamentul scanării vizuale
- tehnica spaţio-motorie sau vizio-spaţio-motorie
- tehnici pentru orientarea trunchiului
- tehnici de aplicare a vibraţiilor la nivelul gîtului
- tehnici de folosire forţată a ochiului stîng
- ochelari cu prismă
- feedback-ul video
Recuperarea afaziilor
Afazie totală (mixtă)
- Primul pas vizează stabilirea unui contact cu pacientul;
- Urmează deschiderea unui canal de comunicare, la început gestual, apoi lingvistic; se
lucrează și în oglindă;
- Renunţarea la stereotipii prin tăcerea totală (pacientului i se pune degetul pe gură) sau la
fiecare repetare, negare;
- Manipularea de obiecte simple (de exemplu, să întoarcă ceasul, să folosească tacâmurile,
să se pieptene). Aceste gesturi la început se execută prin imitaţie;
- Exerciţiile de clasificare (culori, forme geometrice, obiecte identice, imagini suprapuse).
- Gimnastica aparatului fonator;
- Exerciţii de respiraţie;
- Sonorizare: vocale, consoane, silabe, apoi cuvinte și propoziţii;
- Desemnare de imagini și obiecte;
- Denumiri de acţiuni;
- Gruparea imaginilor pe câmpuri semantice (legume, îmbrăcăminte etc.);
- Gruparea imaginilor pe sunete (pere, mere sau prune, mure);
- Imaginea și cuvântul scris;
- Schema corporală (denumiri);
- Reeducarea pe muzică – în momentul în care toate celelalte metode nu dau rezultat;
- Se lucrează pe partea nonverbală (cu obiecte, imagini) pentru noţiuni spaţiale, temporale
și apoi așezarea în serie sau în succesiuni logice (evenimente cu legături între ele: gospodina
toacă legume, apoi face ciorbă);
- Exerciţii de definiţie (Ce este o lingură? Este un tacâm);

Recuperarea disfagiei.
Modificări dietice care sunt cheia componentă în programul de tratare a disfagiei.
 Vâscozitate și textură. Lichidele pot fi îndesite cu diferiţi agenţi de închegare. Datorită
alegerii corecte a consistenţei alimentelor și băuturii, pacientul cu disfagie poate înghiţi cu
ușurinţă.
Clasificare viscozităţii alimentelor:
Nivelul I. Piure, pudding, carne omogenizată în mixer;
Nivelul II. Iaurt, supă-piure, chefir, chisel;
Nivelul III. Suc de tomate și băutură de iaurt;
Nivelul IV. Apă și ceai
Igiena cavităţii bucale este importanta pentru prevenirea infecţiilor pulmonare. După
fiecare masă cavitatea bucală este curăţită minuţios.
Exerciţii și tehnici de facilitare
Două tipuri de exerciţii pot fi recomandate pacienţilor cu disfagie:
a. Directă (exerciţii menite să întărească mușchii care participă la înghiţire);
b. Indirectă (exerciţii efectuate în timpul înghiţirii).
Tipuri de exerciţii:
a. Exerciţiile pentru buze facilitează abilitatea pacientului de a menţine lichidele în
cavitatea
bucală;
b. Exerciţiile pentru limbă sunt utilizate cu scopul de a manipula bolul alimentar și
propulsia
acestuia prin cavitatea bucală;
c. Exerciţiile pentru obraji ușurează mișcările de rotare a bolului alimentar;
d. Exerciţiile de respirare sunt recomandate pentru a îmbunătăţi puterea aparatului
respirator;
e. Încordarea limbii facilitează starea peretelui posterior al faringelui;
f. Exerciţii de ridicare a capului mărește mișcarea anterioară a complexului laringean și
deschiderea părţii superioare a sfincterului esofagian.
Recuperarea dizartriei
1. Gimnastică respiratorie;
2. Gimnastică a aparatului fonator;
3. Exerciţii pentru deglutiţie;
4. Exerciţii fără sunet;
5. Metode alternative de comunicare în cazul anartriei şi dizartriilor severe;
6. Exerciţii cu sonorizări-vocale, consoane, silabe simple şi apoi complexe prin repetare şi
lexie cu voce tare.
Metode ale medicinii alternative şi complementare.
- acupunctura;
- homopatia;
- reflexoterapia;
- meloterapia;
- fitoterapia.
Asistenţă de consiliere are misiunea de a susţine şi oferi posibilităţi persoanelor cu
dizabilităţi post-AVC pentru recuperarea şi integrarea lor optimală în familie şi comunitate. Ea
este acordată de către membrii echipei multidisciplinare din momentul iniţieirii tratamentului de
reabilitare şi include:
 - persoana cu dizabilităţi;
- membrii familiei pacientului;
- persoanele de supraveghere/ îngrijire;
- asistentul social;
- asistentul spiritual/ preot.
Recomandări pentru reamenajarea locuinţei pacientului- modificările necesare sau adaptate, în funcţie
de deficitul motor şi de posibilităţile financiare (ale familiei pacientului) cu scopul de a se reintegra în
familie, societate şi de reinserţie profesională, dacă este posibil, condiţiile socio- economice reprezentînd un
factor limitativ pentru un pacient în fotoliul rulant