Inversiuni Termice

Descărcați ca pdf sau txt
Descărcați ca pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 11

RISCURI DETERMINATE DE TEMPERATURILE

EXTREME ŞI DE CANTITĂŢILE MAXIME DE


PRECIPITAŢII CĂZUTE ÎN 24 DE ORE ÎN NORD-
VESTUL ROMÂNIEI

ADINA-ELIZA CROITORU, ELZA HAUER,


MARIA MIHĂILESCU

ABSTRACT. - Hazards Generated by Extreme Temperatures and Maximum


Amounts of Precipitation Fallen in 24 Hours in the North-Western Region of

FE
Romania. The main purposes of this study were to show the characteristics of the
absolute temperatures, of maximum precipitation amount fallen in 24 hours and
geographical risks generated by them in the North-Western region of Romania

O
(mountainous and hilly areas). We used homogenous series of data for 40 years (1961-

TR
2000), from eight weather stations: Vladeasa, Iezer (mountain weather stations), Baia
Mare, Bistrita, Cluj-Napoca, Dej, Sighetu Marmatiei, Zalau. The main conclusions we
reached are: the most part of monthly and yearly absolute maximum temperature
02 S
occurred in the last decade and the most part of extreme minimum temperature
characterized the first decade of the period 1961-2000; the maximum amounts of
20 TA
precipitation registered in the mountain areas are higher that those in the hilly areas; in
the same time, the highest amounts is characteristic to Baia-Mare Weather Station due to
its special location (on the western slope of the mountain); the probability of occurring
I / CA

for different amounts is: almost every year is possible to have a precipitation amount in
24 hours above 20 mm, for the whole analysed area and that amounts higher than 40 mm
are caracteristic especially for the mountain areas. Temperature risks are more frequent in
the hilly area while precipitation risks are more frequent in the mountainous areas than in
ŞI

the hilly areas.


RI

1. Introducere
U

Studiul de faţă şi-a propus să pună în evidenţă carcteristicile temperaturilor


SC

maxime şi minime absolute lunare şi anuale pentru regiunea de nord-vest a României


(arealele montane şi colinare) şi, de asemenea, să determine tendinţa variaţiei
RI

temperaturilor maxime şi minime absolute lunare şi anuale. Aceasta deoarece s-a


constatat că, pe fondul tendinţei globale de încălzire a atmosferei terestre, există o
variabilitate temporo-spaţială deosebită, iar ultimul deceniu, la scară globală, s-a
caracterizat printr-o creştere marcantă a situaţiilor extreme. Al doilea scop al lucrării de
faţă l-a constituit punerea în evidenţă a particularităţilor cantităţilor de precipitaţii
maxime lunare căzute în 24 de ore
Fenomene şi procese geomorfice, climatice şi hidrice de risc

Pentru această lucrare s-au ales opt staţii meteorologice reprezentative din nord-
vestul României: Baia Mare, Bistriţa, Cluj-Napoca, Dej, Iezer, Sighetu Marmaţiei,
Vlădeasa-vârf, Zalău. Dintre acestea, două sunt staţii de munte (Vlădeasa-vârf şi Iezer),
iar şase sunt situate în ariile colinare şi depresionare din nord-vestul României:
Depresiunea Transilvaniei (Bistriţa, Cluj-Napoca, Dej), Dealurile de Vest (Baia Mare şi
Zalău), Depresiunea Maramureşului (Sighetu Marmaţiei).
Au fost utilizate datele de observaţii din perioada 1961-2000, respectiv cele
referitoare la temperaturile extreme înregistrate în acest interval, la nivelul standard de 2
metri şi cantităţile maxime de precipitaţi căzute în 24 de ore. Pentru perioada aleasă
şirurile au şi caracteristica de omogenitate.

2. Metodologia

Metodele utilizate au constat în extragerea valorilor maxime şi minime absolute


pentru fiecare lună şi an din intervalul respectiv şi calcularea amplitudinilor la fiecare
staţie şi pe cuprinsul întregii regiuni. De asemenea, s-a calculat probabilitatea de

FE
producere a temperaturilor maxime absolute peste anumite praguri. Pentru studiul
variaţiei temporale s-au extras anii în care s-au produs temperaturile maxime şi minime

O
absolute în fiecare lună şi an, la fiecare staţie.
Pentru cantităţile de precipitaţii am încercat să punem în evidenţă valorile

TR
maxime absolute lunare şi anuale ale cantităţilor maxime căzute în 24 de ore, precum şi
probabilitatea de producere a acestora peste anumite praguri.
02 S
20 TA
3. Temperaturile maxime

Temperaturile maxime lunare au un mers crescător din ianuarie, când se


I / CA

înregistrează cele mai mici valori din cursul anului, până în august, când sunt
caracteristice cele mai ridicate temperaturi (tabelul 1) şi apoi descrescător până în
ianuarie. Este, de asemenea, de remarcat faptul că temperaturile maxime lunare sunt
pozitive tot anul şi, cu o singură excepţie (luna ianuarie, la Staţia Meteorologică Iezer),
ŞI

temperaturile sunt chiar mai mari de 10,0° C.


În ceea ce priveşte distribuţia în timpul anului a valorilor maxime înregistrate,
RI

acestea apar, în toată regiunea, în luna august şi depăşesc la toate staţiile din ariile
colinare şi depresionare 35,0° C. Staţiilor de munte, situate la altitudini de peste 1700 m,
U

le sunt caracteristice valori mai scăzute, de sub 26,0° C, care s-au înregistrat fie tot în
SC

luna august (Vlădeasa-vârf), fie în iunie (Iezer). Această repartiţie temporală a valorilor
maxime anuale este urmarea instalării regimului de maxim baric, caracteristic sfârşitului
verii şi începutului toamnei.
RI

Valorile mai mici, în anumite situaţii, de la staţia Iezer (1785 m altitudine),


comparativ cu cele de la Vlădeasa-vârf (1836 m altitudine), se explică prin
caracteristicile fizico-geografice în care sunt amplasate cele două staţii: Iezer, pe
versantul nordic al Munţilor Rodnei şi adăpostit faţă de advecţia maselor de aer cald
venite dinspre sud, în timp ce Vlădeasa-vârf este situată pe platoul din vârful masivului
99
Riscuri şi catastrofe Victor Sorocovschi

cu acelaşi nume.
În cuprinsul regiunii, cea mai mare valoare s-a înregistrat la Staţia
Meteorologică Dej (37,6° C), dar tot valori de peste 37,0° C caracterizează şi staţiile
Cluj-Napoca şi Zalău.
De asemenea, se remarcă faptul că, la staţiile din ariile colinare, în intervalul
iulie-august maximele lunare absolute ale perioadei studiate au depăşit pragul de 35,0° C,
în intervalul mai-septembrie au depăşit 30,0° C, iar în intervalul martie-octombrie acestea
au fost mai mari de 25,0° C.
Cele mai mici temperaturi maxime în cuprinsul regiunii nu scad sub -10,0°C.
Excepţie face Staţia Meteorologică Vlădeasa-vârf, unde s-au înregistrat în lunile ianuarie
şi februarie temperaturi de până la –18,0° C .
În ceea ce priveşte probabilitatea de producere a temperaturilor maxime, se pune
în evidenţă faptul că la toate staţiile de deal pot apărea zile de vară (cu temperatura
maximă mai mare de 25,0° C) în fiecare an (tabelul 2). Frecvenţa de apariţie a zilelor
tropicale (temperaturi maxime mai mari de 30,0° C) este şi ea destul de ridicată (peste 90

FE
% în cuprinsul ariilor colinare şi depresionare), în timp ce zilele caniculare (temperatura
maximă peste 35,0° C) se caracterizează printr-o frecvenţă cuprinsă între 5 % (Bistriţa) şi
20% (Baia Mare). La staţiile din partea vestică a regiunii analizate (Baia Mare, Dej,

O
Zalău), frecvenţa zilelor caniculare este mai mare comparativ cu cea a staţiilor situate în

TR
ariile adăpostite faţă de advecţia maselor de aer cald de către masivele montane (Cluj-
Napoca, Bistriţa, Sighetu Marmaţiei). Explicaţia rezidă în aceea că cele mai multe zile
caniculare se produc odată cu advecţia unor mase de aer tropical-maritim venite dinspre
02 S
Marea Mediterană şi localizate în Câmpia Panonică sau prin dezvoltarea unor minime
20 TA
barice accentuate deasupra Câmpiei Panonice, în timpul verii. Acest fapt favorizează
temperaturi mai ridicate în vestul regiunii noastre de interes decât în estul ei. Se mai
adaugă şi altitudinea mică a staţiilor situate în partea vestică (sub 300 m), în timp ce
I / CA

staţiile din estul şi sudul regiunii fie sunt situate la altitudini mai mari de 300 m (Bistriţa),
fie sunt bine adăpostite faţă de direcţia de înaintare a maselor de aer cald (Sighetu
Marmaţiei), fie ambele situaţii (Cluj-Napoca). Zilele tropicale şi cele caniculare lipsesc la
ŞI

staţiile de munte.
În ceea ce priveşte distribuţia temporală a temperaturilor maxime absolute
(tabelul 3), se observă următoarele: cele mai multe dintre valorile termice maxime
RI

absolute (35,4 % din total), s-au înregistrat în ultimul deceniu al perioadei analizate
(1991-2000). Recordurile termice anuale din acelaşi deceniu deţin o pondere şi mai mare
U

(87,5 %), în timp ce restul temperaturilor maxime anuale s-au înregistrat în deceniul
SC

1981-1990.
Acest fapt argumentează opinia generală conform căreia parametrii diferitelor
elemente climatice au înregistrat valori extreme în ultimul deceniu al secolului al XX-lea,
RI

pe fondul încălzirii generale a atmosferei, cu deosebire în zona temperată a Emisferei


Nordice (F. Moldovan, 1995).

100
Fenomene şi procese geomorfice, climatice şi hidrice de risc

FE
O
TR
02 S
20 TA
I / CA
ŞI
RI
U
SC
RI

101
Riscuri şi catastrofe Victor Sorocovschi

Tabel nr.2. Probabilitatea de producere a temperaturilor maxime absolute lunare


şi anuale peste anumite praguri

Prag (°C) > 25.0 >30.0 >35.0


Staţia meteorologică % % %
Baia Mare 100 95.0 20.0
Bistriţa 100 92.5 5.0
Cluj-Napoca 100 90.0 12.5
Dej 100 100 15.0
Iezer 0.0 0.0 0.0
Sighetu Marmaţiei 100 97.5 12.5
Vlădeasa-vârf 2.5 0.0 0.0
Zalău 100 97.5 17.5

FE
Tabel nr. 3. Frecvenţa temperaturilor maxime absolute lunare şi anuale pe
decenii, în perioada 1961-2000

O
Valori lunare Valori anuale
Deceniul

TR
% %
1961-1970 27.1 0.0
1971-1980 12.5 0.0
02 S
1981-1990 24.0 12.5
20 TA
1991-2000 35.4 87.5
I / CA

4. Temperaturile minime

Temperaturile minime absolute lunare au un mers crescător, la cea mai mare parte
dintre staţii începând din ianuarie, când se înregistrează valorile cele mai scăzute, până în
ŞI

iulie, când apar valorile cele mai ridicate (tabelul 4). Excepţie face Staţia Meteorologică
Iezer, la care temperatura minimă absolută a perioadei s-a înregistrat în februarie. Minimele
RI

absolute ale lunii ianuarie au variat între –23,0 °C, la Zalău şi –35,2°C, la Dej, în timp ce, în
luna iulie, minimele lunare absolute au variat între 3,2° C şi 5,4° C. Excepţie fac staţiile de
U

munte unde, în tot timpul anului, temperaturile minime lunare absolute sunt negative.
Faptul că, în anumite situaţii, mai ales în sezonul rece, temperaturile minime observate
SC

la staţiile de munte sunt mai ridicate decât la staţiile din arealele joase, se explică prin prezenţa,
în timpul iernii, a inversiunilor de temperatură persistente şi intense, caracteristice mai ales
RI

ariilor depresionare (Depresiunea Transilvaniei, Depresiunea Maramureşului, Depresiunea Baia


Mare). Se observă astfel, că extremele termice negative sunt influenţate de stratul-limită. Se
evidenţiază intervalul octombrie-aprilie ca fiind caracterizat de fenomene de îngheţ pentru toată
regiunea (temperaturi minime absolute sub 0° C).
Probabilitatea de producere a temperaturilor minime absolute a fost calculată
102
Fenomene şi procese geomorfice, climatice şi hidrice de risc

pentru 6 praguri (tabelul 5): sub –10.0° C, sub –15.0° C, sub –20.0° C, sub –25.0° C, sub
–30.0° C, sub –35.0° C. Se constată, astfel, că temperaturile mai mici de -10° C şi de -15° C
au probabilităţi mari de producere în fiecare an (75-100 %). Grupele sub -20° C şi sub -25°
C au probabilităţi variabile, în funcţie de caracteristicile fizico-geografice ale fiecărei staţii
(între 7.5-85 %, în primul caz şi între 0-37 %, în al doilea), în timp ce pragurile de –30° C şi
de -35° C se caracterizează prin probabilităţi mici (sub 12.5 %, în prima situaţie şi sub
2,5 %, în a doua).
Din punct de vedere al distribuţiei temporale, analiza pe decenii a temperaturilor
minime absolute lunare şi anuale pune în evidenţă următoarele: în deceniul 1961-1970 s-au
înregistrat cele mai multe minime absolute lunare (39,7 %), în timp ce, în ultimul deceniu al
perioadei analizate, ponderea cu care s-au produs temperaturile minime absolute a fost de
aproximativ trei ori mai mică decât în primul deceniu al intervalului (13,5 %) (tabelul 6).
Minimele termice absolute anuale ale perioadei s-au înregistrat, la toate staţiile analizate, în
deceniul 1961-1970. Se poate spune, astfel, că regiunea de nord-vest a României (arealele
montane şi deluroase) se înscrie, cel puţin din punct de vedere al extremelor termice, în
tendinţa actuală de încălzire continuă a atmosferei terestre constatată în ultimele decenii.

FE
O
Tabel nr. 5. Probabilitatea de producere a temperaturilor minime absolute lunare şi
anuale peste anumite praguri

Prag (°C) <-10.0 <-15.0


TR
<-20.0 <-25.0 <-30.0 <-35.0
02 S
Staţia Meteorologică % % % % % %
20 TA
Baia Mare 100 77.5 30.0 7.5 0.0 0.0
Bistrţa 100 97.5 80.0 37.5 8.5 0.0
Cluj-Napoca 100 87.5 42.5 10.0 2.5 0.0
I / CA

Dej 97.5 90.0 65.0 27.5 12.5 2.5


Iezer 100 100 85.0 20.0 0.0 0.0
Sighetu Marmaţiei 100 95.0 62.5 25.0 2.5 0.0
Vlădeasa-vârf 100 100 55.0 15.0 2.5 0.0
ŞI

Zalău 97.5 57.5 7.5 0.0 0.0 0.0


RI

Tabel nr. 6.Frecvenţa temperaturilor minime absolute lunare şi anuale pe decenii, în


U

perioada 1961-2000
SC

Valori lunare Valori anuale


Deceniul
% %
RI

1961-1970 39.7 100


1971-1980 26.0 0
1981-1990 20.8 0
1991-2000 13.5 0

103
Riscuri şi catastrofe Victor Sorocovschi

5. Amplitudinile termice absolute

În timpul anului, cele mai mari amplitudini termice lunare absolute s-au
înregistrat, la toate staţiile, în luna ianuarie, iar cele mai mici, în luna iulie (tabelul 7).
Amplitudinile anuale absolute, în regiunea analizată, variază între 53-55° C, la staţiile de
munte (Vlădeasa-vârf şi Iezer), şi 71-73° C, la staţiile din nord-vestul Depresiunii
Transilvaniei (Cluj-Napoca şi Dej). Explicaţia constă în aceea că, odată cu creşterea
altitudinii, temperatura cunoaşte un proces de reducere a amplitudinilor termice anuale, în
sensul că, în timpul verii nu sunt atât de ridicate ca şi în regiunile joase, iar iarna, vârfurile
montane se situează deasupra stratului de inversiune, astfel încât nici temperaturile minime
nu au valori atât de scăzute ca şi cele din vatra depresiunilor, afectate de inversiunile de
temperatură.
Este de remarcat şi faptul că amplitudinea absolută a regiunii coincide cu amplitudinea
absolută a Staţiei Meteorologice Dej. Explicaţia ar putea consta în aşezarea geografică a staţiei
în Culoarul Someşului, ea fiind situată atât în calea maselor de aer cald, venite dinspre Câmpia
Panonică, în timpul verii, cât şi a maselor de aer de origine arctică, ajunse în timpul iernii în

FE
nord-vestul României dinspre regiunile arctice, pe fondul circulaţiei polare directe.

6. Cantităţile maxime de precipitaţii căzute în 24 de ore

O
TR
Pentru cantităţile de precipitaţii căzute în 24 de ore, cele mai importante sunt
valorile maxime (tabelul 8). Pentru lunile din sezonul cald (mai ales intervalul mai-
septembrie), valorile pot depăşi valoarea medie lunară multianuală. Cele mai mari valori
02 S
din an sunt distribuite neuniform, în intervalul iunie-octombrie. Această constatare este
20 TA
valabilă pentru tot arealul analizat. Valorile variază între 60 mm, în părţile joase ale regiunii
(la staţiile Cluj-Napoca, Dej, Zalău), şi 80-90 mm, în arealele montane şi submontane (la
staţiile Sighetu Marmaţiei, Iezer, Vlădeasa).
I / CA

O excepţie o constituie staţia Baia Mare, unde s-au înregistrat valori de peste 120 mm, în
două situaţii (mai şi august). Explicaţia acestui fapt rezidă în aceea că staţia meteorologică este
situată în extremitatea vestică a arealului analizat, pe versantul “în vânt”, expus circulaţiei
maselor de aer vestice, la care se adaugă prezenţa nucleelor de condensare existente într-o
ŞI

cantitate mare în atmosferă în această arie, datorită poluării masive a regiunii. În aceste condiţii,
potenţialul de precipitare la staţia respectivă se măreşte considerabil.
RI

De asemenea, o situaţie aparte apare la staţia Sighetu Marmaţiei, unde valorile cele
mai mari ale cantităţilor maxime de precipitaţii căzute în 24 de ore se înregistrează în lunile
august şi septembrie. Faptul poate fi explicat prin prezenţa “efectului de horn” cauzat de
U

extinderea, în ultimul deceniu, a perimetrului construit al oraşului până în imediata


SC

apropiere a staţiei meteorologice. Efectul se resimte, cu precădere, la valorile înregistrate în


ultimii ani ai perioadei analizate.
Pentru pragurile de peste 40 mm, valorile cele mai mari ale probabilităţilor se
RI

înregistrează la staţiile de munte (Vlădeasa şi Iezer), dar şi la Baia Mare. Probabilitatea


scade pe măsura creşterii valorii pragului. Astfel, pragul de 100 mm a fost depăşit, în
perioada de 40 de ani analizată, doar în două cazuri, ambele fiind înregistrate la staţia Baia
Mare şi determinând o frecvenţă de apariţie la această staţie de 5,0 %.

104
Fenomene şi procese geomorfice, climatice şi hidrice de risc

FE
O
TR
02 S
20 TA
I / CA
ŞI
RI
U
SC
RI

105
Riscuri şi catastrofe Victor Sorocovschi

Tabel nr. 9. Probabilitatea de producere a cantităţilor de precipitaţii maxime anuale peste


anumite praguri

Prag (mm) >20.0 >30.0 >40.0 >50.0 >100.0


Statia meteo % % % % %
Baia–Mare 100 90.0 57.5 27.5 5.0
Bistriţa 100 75.0 37.5 12.5 0.0
Cluj-Napoca 97.5 80.0 42.5 15.0 0.0
Dej 95.0 67.5 35.0 10.0 0.0
Iezer 97.5 95.0 72.5 47.5 0.0
Sighetu Marmaţiei 97.5 75.0 40.0 17.5 0.0
Vlădeasa 100 92.5 62.5 37.5 0.0
Zalău 100 70.0 42.5 15.0 0.0

7. Riscuri generate de temperaturile extreme şi de cantităţile maxime

FE
de precipitaţii căzute în 24 de ore

O
Considerăm că acest studiu, pe lângă caracterul său ştiinţific, se va dovedi util şi
din punct de vedere economic şi social. Aceasta deoarece cunoaşterea frecvenţei

TR
temperaturilor extreme şi a precipitaţiilor peste anumite praguri, este foarte importantă în
diferite sectoare de activitate, datorită faptului că extremele climatice se constituie, de cele
02 S
mai multe ori, în fenomene de risc care afectează multe domenii de activitate.
Astfel, temperaturile ridicate pot afecta activităţile de transporturi (înmuierea
20 TA
asfaltului, dilatarea şinelor de cale ferată), pe cele din agricultură (ofilirea sau îngheţul
plantelor), activităţile turistice în aer liber (temperaturile prea ridicate sau prea scăzute
determină turiştii să prefere spaţiile închise, mai răcoroase, respectiv mai calde) şi, nu în
I / CA

ultimul rând, pot afecta starea de sănătate a persoanelor cu diferite afecţiuni ale sistemului
respirator, ale sistemului circulator etc. Chiar şi persoanele sănătoase pot fi afectate prin
scăderea tonusului în situaţiile în care temperaturile minime sau maxime se abat mult de la
ŞI

limita confortului termic al organismului uman (22,5°C – 23,5°C).


Condiţiile de geneză, atât ale temperaturilor maxime absolute, cât şi a celor
minime absolute, determină o producere generalizată a acestora pe întinsul întregii regiuni,
RI

ele datorându-se, în principal, advecţiei maselor de aer tropicale (pentru valurile de căldură)
şi arctice (pentru valurile de frig). Pentru întreg arealul iese în evidenţă faptul că acesta este
U

mai expus riscurilor generate de valurile de frig, comparativ cu cele generate de valurile de
căldură (pentru teritoriul României pragul critic pentru temperaturile maxime fiind de
SC

35°C). Se poate concluziona că, pe cuprinsul regiunii de nord-vest a României, riscurile


termice sunt mai frecvente în părţile deluroase ale acesteia şi mai atenuate în regiunile
RI

montane.
Cantităţile mari de precipitaţii căzute în intervale scurte de timp pot determina
viituri pe râurile mici, inundaţii temporare ale drumurilor care afectează activităţile de
transport, precum şi blocarea acestora în sezonul rece, când precipitaţiile cad sub formă
solidă. Pentru domeniul agricol, cantităţile mari de precipitaţii căzute în intervale scurte de

106
Fenomene şi procese geomorfice, climatice şi hidrice de risc

timp generează o băltire temporară a apei pe terenurile cultivate, ajungându-se, în anumite


cazuri, până la compromiterea întregii recolte a anului respectiv. Existenţa zilelor cu
precipitaţii, mai ales în sezonul cald, când acestea cad, în marea lor majoritate, sub formă
lichidă, împiedică şi desfăşurarea activităţilor turistice în aer liber. Acest fapt este
caracteristic mai ales arealelor montane din regiunea analizată, areale des frecventate de
turişti. La acestea se adaugă starea de disconfort şi de scădere a tonusului pentru toată
populaţia, în zilele cu precipitaţii, în oricare parte a regiunii.
Producerea lor, mai ales în sezonul cald, este determinată de intensificarea
proceselor convective (termice şi orografie), ceea ce face ca ele să aibă mai mult un
caracter local. Originea frontală a precipitaţiilor din sezonul rece face ca acestea să se
producă concomitent în toată regiunea analizată, în această perioadă a anului.
Spre deosebire de riscurile termice, riscurile pluviometrice sunt mai frecvente în
regiunile montane comparativ cu cele de deal şi podiş. Acest fapt este urmare a amplificării
convecţiei orografice de către cea termică, în sezonul cald.

Concluzii

FE
Regiunile deluroase şi montane din nord-vestul României, din punct de vedere al
temperaturilor extreme şi al cantităţilor maxime de precipitaţii căzute în 24 de ore, au

O
următoarele caracteristici:
• se înscriu în tendinţa generală de încălzire a atmosferei ce caracterizează

TR
întreaga atmosferă terestră, cele mai scăzute temperaturi înregistrându-se în
deceniul 1961-1970, iar cele mai ridicate caracterizând deceniul 1991-2000;
• zilele tropicale (temperaturi maxime peste 30.0° C) şi caniculare (temperaturi
02 S
maxime peste 35.0° C) au o frecvenţă foarte mică în cuprinsul regiunii şi sunt
20 TA
caracteristice părţilor de vest ale acesteia, în timp ce probabilitatea zilelor
geroase (temperaturi minime sub –20.0° C) are valori foarte diferite în
I / CA

cuprinsul ariei analizate;


• amplitudinile absolute au valorile cele mai mici la staţiile de munte (53-55 °C)
şi cele mai mari la cele din Depresiunea Transilvaniei, care iarna sunt afectate
de puternice inversiuni termice (71-73° C), ceea ce face ca regiunile deluroase
ŞI

şi de podiş să fie cele mai afectate de riscurile termice;


• cantităţile maxime de precipitaţii căzute în 24 de ore se diferenţiază mult, în
RI

ariile montane ele fiind mult mai mari decât în cele de deal şi podiş;
• cele mai mari valori din întreaga perioadă analizată s-au înregistrat la Baia
Mare, cauza fiind, pe lângă circulaţia generală a atmosferei, şi condiţiile
U

locale, respectiv amplasarea staţiei pe versantul “în vânt” şi prezenţa masivă a


SC

nucleelor de condensare datorită existenţei în atmosferă a poluanţilor;


• probabilitatea de apariţie a cantităţilor maxime în 24 de ore peste pragul de 20
mm este maximă (100 %) la staţiile din vestul şi estul regiunii studiate şi peste
RI

95 % la staţiile din partea mediană a arealului, în timp ce valori de peste 100


mm apar numai la staţia Baia-Mare;
• riscurile pluviometrice sunt mai frecvente în regiunile montane decât în
regiunile deluroase şi de podiş, mai ales în sezonul cald, datorită faptului că,
în arealele înalte, convecţia termică este amplificată de convecţia orografică.
107
Riscuri şi catastrofe Victor Sorocovschi

BIBLIOGRAFIE

1. Bălteanu, D. (1992), Natural Hazards in Romania, RRGGG, serie de Geogr., tome 36,
Bucureşti.
2. Bogdan, Octavia (1978), Fenomene climatice de iarnă şi de vară, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti.
3. Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena (1992), Phenomenes climatiques extremes pendant le dernier
siecle en Roumanie, RRGGG, serie de Geogr., tome 36, Bucureşti.
4. Bogdan, Octavia, Niculescu, Elena (1999), Riscurile climatice din România, Compania Saga –
Internaţional, Bucureşti.
5. Boroneanţ, C., Oancea, V.(1986), Extrapolarea cantităţilor maxime de precipitaţii, Studii şi
cercetări, Meteorologie, IMH, Bucureşti.
6. Cazacu, Gabriela (1979), Rolul circulaţiei atmosferice şi al reliefului în producerea
precipitaţiilor pe teritoriul României, Studii şi cercetări, partea I, Meteorologie, IMH, Bucureşti.
7. Cazacu, Gabriela, Oprescu, Al. (1973), Regimul precipitaţiilor atmosferice în Bazinul
hidrografic Someş, Culegere de lucrări de meteorologie ale IMH pe anul 1970, IMH, Bucureşti.
8. Ionac, Nicoleta (1998), Clima şi comportamentul uman, Editura Enciclopedică, Bucureşti.

FE
9. Mac, I., Sorocovschi, V. (1987), Le role du relief dans la distribution des certains éléments
climatiques au nord – ouest de la Roumanie, Studia UBB, seria Geologia – Geographia, XXXII,
3, Cluj-Napoca.

O
10. Moldovan, F. (1995), Unele consideraţii asupra evoluţiei actuale a vremii şi climei în zona

TR
temperată, cu privire specială asupra României, în Studia UBB, seria Geographia, XL, 1-2,
Cluj-Napoca.
11. Moldovan, F., Maier, N., Giurgiu, I. (2000), Repartiţia geografică a celor mai scăzute
temperaturi minime zilnice înregistrate în Europa în iarna 1999-2000, în Regionalism and
02 S
Integration, Culture, Space, Development, Editura Brumar, Timişioara-Tubingen-Angers.
20 TA
12. Niculescu, Elena (1996), Extreme pluviometrice pe teritoriul României în ultimul secol, SCG
XLIII, Bucreşti.
13. Pătăchie, Iuliana, Călinescu, N. (1986), Cantităţi excepţionale de precipitaţii înregistrate în
I / CA

secolul XX pe teritoriul României, Studii şi cercetări, Meteorologie, IMH, Bucureşti.


ŞI
RI
U
SC
RI

108

S-ar putea să vă placă și