Elaborare Sanatate Publica

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIŢANU”
Catedra Farmacologie şi farmacie clinică
INDICAŢII METODICE
pentru lucrări practice la farmacologie
(facultatea Sănătate publică)
Chişinău
Centrul Editorial-Poligrafic Medicina
2010
CZU: 615.5 [076.5]
I-50
Aprobat de Consiliul metodic central al USMF

„Nicolae Testemiţanu”
proces verbal nr. din
Aprobat la şedinţa Comisiei Metodice de profil

medico-biologice
Preşedinte – V.Lutan, profesor universitar,
pr.verbal nr.3 din 04.03.2010
Aprobat la şedinţa catedrei Farmacologie şi

farmacie clinică
Preşedinte – V.Gonciar, şef catedră,
pr.verbal nr.15 din 18.02.2010
Indicaţiile metodice pentru lucrările de laborator la farmacologie au fost elaborate de

colectivul catedrei Farmacologie şi farmacie clinică a Universităţii de Stat de Medicină şi
Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova în următoarea componenţă:
V. Gonciar - conferenţiar universitar, şef de catedră

Ed. Cheptea - conferenţiar universitar
C. Scutari - conferenţiar universitar
V. Cazacu - conferenţiar universitar
L. Anghel - asistent universitar
R. Peredelcu - asistent universitar
Recenzenţi:
V. Ghicavîi - şef catedră Farmacologie şi farmacologie clinică,
profesor universitar;
Gh. Ostrofeţ - d. h. m., profesor universitar.
Indicaţile metodice sunt destinate studenţilor anului II facultatea Sănătate publică şi

sunt elaborate în conformitate cu programa de studii la farmacologie.
2
C U P R I N S
Introducere ...................................................................................................................... 4
Receptura generală. Forme farmaceutice solide, semisolide, lichide şi injectabile ....... 5
Farmacologie generală .................................................................................................... 9
Farmacologia sistemului nervos vegetativ. Colinergicele............................................... 10
Substanţele cu acţiune adrenergică ................................................................................. 13
Totalizare la tema: Substanţele cu influenţă asupra sistemului nervos vegetativ ........ 14
Farmacologia sistemului nervos central. Analgezicele. Alcoolul etilic. Hipnoticele.
Anticonvulsivantele cu spectru larg de acţiune................................................................ 16
Psihotropele...................................................................................................................... 18
Medicamentele cu influenţă asupra funcţiilor aparatului respirator ............................... 20
Antihipertensivele. Antihipotensivele. Antianginoasele ................................................. 22
Medicaţia sângelui .......................................................................................................... 25
Medicaţia aparatului digestiv .......................................................................................... 27
Totalizare la tema: Medicamentele cu acţiune asupra funcţiilor organelor interne ...... 30
Medicaţia hormonală şi antihormonală ........................................................................... 31
Antiinflamatoarele. Antialergicele şi imunomodulatoarele ............................................ 34
Antisepticele şi dezinfectantele. Antibioticele ................................................................ 36
Sulfamidele şi preparatele chimioterapice cu structură chimică diversă.
Antituberculoasele. Antiviralele. Antifungicele ............................................................. 38
Complicaţiile farmacoterapiei. Măsurile de prim ajutor în intoxicaţii acute cu
medicamente ................................................................................................................... 40
Bibliografie selectivă ..................................................................................................... 43
3
INTRODUCERE
Farmacologia (din greacă pharmacon – medicament, otravă şi logos – ştiinţă) este o
ştiinţă fundamentală despre acţiunea medicamentelor, având o importanţă socială majoră în
profilaxia şi tratamentul majorităţii afecţiunilor. Obiectul farmacologiei reprezintă una din
disciplinele importante în pregătirea viitorilor specialişti în domeniul sănătăţii publice şi
exercită un rol important în elaborarea şi producerea preparatelor noi, efectuează
standartizarea biologică şi elaborează principiile utilizării raţionale şi eficiente a remediilor
medicamentoase; de asemenea încearcă să prezinte riscurile pe care le implică utilizarea
neargumentată sau abuzivă a unor grupe de medicamente. Deşi medicamentele sunt folosite
pentru prevenirea, ameliorarea sau terapia anumitor maladii, ele prezintă şi un oarecare grad
de risc. Consumul de medicamente a sporit enorm în toată lumea şi practic este imposibil ca
în condiţiile unui consum de medicamente crescut, polipragmaziei şi automedicaţiei să nu
apară aspecte negative reprezentate prin reacţii adverse, intoxicaţii medicamentoase,
reprezentând o nouă boală a civilizaţiei - boala medicamentoasă.
Obiectivul prezentelor indicaţii metodice este sistematizarea şi profilarea predării
farmacologiei pentru studenţii facultăţii Sănătate publică. Elaborările metodice includ
câteva compartimente: farmacografia, farmacologia generală, farmacologia specială şi
complicaţiile terapiei medicamentoase. Indicaţiile pentru lecţiile practice sunt alcătuite în
conformitate cu programul cursului de farmacologie, algoritmul standart şi includ:
actualitatea temei, scopul lecţiei practice, întrebările pentru autoinstruire şi indicaţii pentru
utilizarea preparatelor cu accentul pe medicamentele esenţiale şi vital importante la tema
dată. Suplimentar, pentru o memorare mai bună, studenţii vor completa tabele cu denumirea
internaţională şi comercială ale preparatelor frecvent utilizate în practica medicală, formei de
prezentare şi posologiei.
Indicaţiile metodice au menirea de a optimiza şi organiza lucrul de sine stătător al
studenţilor în cadrul pregătirii către lucrările de laborator, formarea şi consolidarea
deprinderilor practice de receptură medicală şi de utilizare a literaturii de specialitate.
4
RECEPTURĂ GENERALĂ
FORME FARMACEUTICE SOLIDE ŞI SEMISOLIDE, LICHIDE ŞI INJECTABILE
Actualitatea. Receptura – compartiment important al farmacologiei şi farmaceuticii ce studiază
modalitatea de prescriere, preparare a diverselor forme farmaceutice folosite în practica medicală.
B. Scopul lecţiei practice:
Familiarizarea studenţilor cu ordinul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova referitor la
regulile de prescriere a reţetelor, formularelor de reţete utilizate.
Informarea studenţilor cu conţinutul şi cerinţele Farmacopeei de Stat şi Internaţionale faţă de
formele farmaceutice.
Însuşirea modalităţii de prescriere în reţete a formelor farmaceutice.
D. Nivelul iniţial de cunoştinţe necesar pentru integrarea interdisciplinară
Limba latină. Declinarea substantivelor; prepoziţiile folosite în receptură; principalele
abrevieri şi semne.
E. Întrebări pentru autoinstruire:
1. Farmacografia. Reţeta şi formularele de reţetă folosite în prezent. Cuvinte şi semne auxiliare
în reţetă. Principalele abrevieri utilizate la prescrierea reţetelor. Cerinţele faţă de păstrarea şi
evidenţa formularelor de reţetă.
2. Medicamentul. Regulile de păstrare (Lista A şi B).
3. Denumirea şi nomenclatura medicamentelor.
4. Materia primă medicamentoasă, substanţă medicamentoasă, forme farmaceutice şi clasificarea
lor.
5. Forme farmaceutice solide şi importanta lor terapeutică.
6. Pulberi pentru uz intern. Masa minimă, maximă şi medie a pulberilor dozate. Pulberi granulate
(granule). Plicuri (pachete).
7. Pulberi pentru uz extern (pudre).
8. Capsule.
9. Comprimate (tablete).
10. Drajeuri.
11. Forme farmaceutice semisolide (moi).
12. Unguente.. Unguente oftalmice, nazale. Creme, balsamuri, geluri.
13. Paste.
14. Supozitoare.
15. Sisteme transdermice.
16. Emplastre.
5
17. Soluţii pentru uz intern (soluţii buvabile). Metode de dozare şi de calcul a concentraţiei lor.
18. Soluţii pentru uz extern. Metode de exprimare a concentraţiei lor. Excipienţi pentru acest gen
de soluţii.
19. Suspensii.
20. Picături pentru uz intern şi extern.
21. Forme parenterale.
22. Soluţii injectabile magistrale.
23. Forme injectabile în ambalaje speciale: fiole, flacoane. Prescrierea lor (soluţii, suspensii,
pulberi liofilizate).
24. Soluţii extractive apoase (decoctul, infuzia), alcoolice (tincturi, extracte), uleioase (uleiuri
medicamentoase).
25. Emulsii, linimente, siropuri, mixturi.
26. Aerosolii.
F. Exerciţii de receptură generală şi medicală
Prescrieţi preparatele ce urmează în dozele şi concentraţiile recomandate în următoarele
forme farmaceutice: Pulberi pentru uz intern:
 10 pulberi cu Acid ascorbic a câte 50 mg şi Rutosidă a câte 20 mg. A se administra intern
câte o pulbere de 2 ori pe zi.
 Granule cu Blemaren 200 g. A se administra intern câte o linguriţă de granule la 1 pahar
de apă de 3 ori pe zi.
Pulberi pentru uz extern (pudre):
 Pudră cu Acid boric 5% - 10 g. A se aplica pe porţiunile afectate ale pielii.
Comprimate:
 15 comprimate cu Ampicilină a câte 500 mg. A se administra intern câte un comprimat de
4 ori pe zi.
 10 comprimate “Tempalginol”. A se administra intern câte un comprimat în durere
dentară.
Capsule:
- operculate
 20 capsule operculate cu Nifedipină a câte 10 mg. A se administra intern câte o capsulă de
3 ori pe zi.
- pentru inhalaţii
 10 capsule a câte 20 mg Cromoglicat disodic. A se administra în inhalaţii câte o capsulă de
4 ori pe zi.
6
- elastice
 15 capsule cu Nitroglicerină a câte 5 decimiligrame. A se administra sublingual câte 1
capsulă în timpul accesului anginos.
Drajeuri:
 10 drajeuri cu Diclofenac a câte 50 mg. A se administra intern câte un drajeu de 2 ori pe zi.
Supozitoare:
 10 supozitoare rectale cu Nistatină a câte 500.000 UA. A se administra pe cale rectală câte
un supozitor de 2 ori pe zi.
 10 supozitoare vaginale cu Betadină a câte 500 mg. A se administra pe cale vaginală câte
un supozitor pe zi.
Unguente:
 Unguent cu Indometacină 10% - 40 g. A se aplica extern pe zonele afectate de 3-4 ori pe
zi.
Paste:
 Pastă cu Dermatol 10% - 15 g. A se aplica extern pe zonele afectate de 3-4 ori în zi.
Soluţii pentru uz extern:
- apoase
 Soluţie Nitrofural 0,02% - 500 ml. A se utiliza extern pentru prelucrarea plăgilor.
- alcoolice
 Soluţie alcoolică Mentol 2% - 50 ml. A se aplica pe porţiunile afectate.
- uleioase
 Soluţie uleioasă de Camfor 10% - 20 ml. A se aplica pe porţiunile afectate.
Soluţii pentru uz intern:
 Clorură de calciu. Doza pentru o priză şaptezeci şi cinci centigrame. A se administra intern
câte o lingură de 3 ori pe zi.
Suspensii pentru uz intern:
 Suspensie cu Oxid de magneziu 20% - 150 ml. A se administra intern câte o lingură de 3
ori pe zi. A se agita înainte de utilizare.
Forme parenterale (fiole şi flacoane):
- soluţii injectabile magistrale
 Soluţie Clorură de sodiu 0,9% - 500 ml. A se administra în perfuzie intravenoasă câte 500
ml.
 Soluţie Glucoză 5% - 500 ml. A se administra în perfuzie intravenoasă timp de 3 ore.
- soluţii injectabile apoase
7
 Soluţie Furosemid 1% - 2 ml. A se administra intravenos câte 2 ml.
 Insulină 10 ml (40 UA/ml). A ce administra subcutanat câte 5 UA de 3 ori pe zi.
- soluţii injectabile uleioase
 Soluţie uleioasă Progesteron 1% -1 ml. A se administra intramuscular câte 1 ml.
- suspensii injectabile
 Suspensie Cortizon acetat 2,5 % - 1 ml. A se administra intramuscular câte 1 ml.
- pulberi liofilizate
 Benzilpenicilină sodică – 1000.000 UA A se administra intramuscular câte 1000.000 UA
de 6 ori pe zi. Conţinutul flaconului a se dizolva în 3 ml apă injectabilă.
Suspensii pentru uz extern:
 Suspensie Dexametason 0,1% - 10 ml. A se administra în colir câte o picătură în fiecare
sac conjunctival de 2 ori pe zi.
Emulsii:
 Seminţe de in 150 ml. A se administra câte o lingură de 3 ori pe zi.
Mixtură:
 Părţi aeriene Iarbă de ruscuţă 6,0 g şi Bromură de sodiu 0,12 g în volum de 180 ml. A se
administra intern câte o lingură de 3 ori pe zi timp de 5 zile.
Siropuri:
 Sirop de Amoxicilină 28 g - 200 ml. A se administra intern câte o linguriţă de sirop la
fiecare 6 ore timp de 7 zile.
Decocturi:
 Decoct din coajă de stejar 20,0 - 200 ml. A se utiliza pentru gargare.
Infuzii:
 Infuzie din flori de muşeţel 2 g pe zi timp de 4 zile. A se administra intern câte o linguriţă
de 4 ori pe zi.
Tincturi:
 Tinctură de Pelin 25 ml. A se administra intern câte 30 picături înainte de masă.
Extracte fluide:
 Extract fluid de Păducel 25 ml. A se administra intern câte 25 picături de 3 ori pe zi.
Linimente:
 Liniment cu Sintomicină 5% - 25 ml. A se aplica pe porţiunile afectate de 3 ori pe zi.
Aerosoli:
 Aerosol Inhalipt. A se utiliza pentru pulverizarea faringelui.
8
FARMACOLOGIE GENERALĂ
A. Actualitatea. În compartimentul „Farmacologia generală” sunt descrise legităţile de bază
ale farmacocineticii şi farmacodinamiei substanţelor medicamentoase. Cunoaşterea acestora este
necesară pentru însuşirea farmacologiei speciale, cu scopul alegerii cât mai reuşite a unei
farmacoterapii raţionale cu risc minim de reacţii adverse. Legităţile farmacocineticii şi
farmacodinamiei stau la baza cercetărilor experimentale şi clinice ale medicamentelor noi.
B. Scopul lecţiei practice. Studiul legităţilor de bază ale farmacocineticii şi
farmacodinamiei.
C. Nivelul iniţial de cunoştinţe necesar pentru integrarea interdisciplinară
Anatomia. Ficatul şi procesele de biotransformare. Rinichii şi funcţiile lor de bază. Noţiuni
despre barierele fiziologice (hemato-encefalică, placentară ş.a.).
Biochimia. Organizarea structurală a membranelor biologice. Biochimia alimentaţiei şi
digestiei. Transportul substanţelor în organism. Biochimia sângelui. Biochimia funcţională a
ficatului şi a rinichilor. Enzimele.
Fiziopatologia. Procesele membranare şi dereglările lor. Dereglările transmisiunii sinaptice.
Fiziopatologia aparatului digestiv, sângelui, insuficienţei renale şi tipurilor de dereglări ai
echilibrului acido-bazic.
D. Întrebări pentru autoinstruire.
1. Obiectul farmacologiei şi sarcinile ei. Relaţiile ei cu alte disciplini.
2. Noţiune de medicament. Sursele de obţinere a medicamentelor. Clasificarea lor după origine şi
principiul clasificării ATC. Denumirea medicamentelor (DCI, INN, denumirea comercială).
3. Farmacologia generală şi specială.
4. Definiţia şi caracterizarea succintă a farmacocineticii.
5. Absorbţia medicamentelor. Factorii ce influenţează absorbţia medicamentelor. Interacţiunea
substanţelor medicamentoase cu componentele hranei. Influenţa alimentelor asupra absorbţiei
şi efectului substanţelor medicamentoase. Importanţa pH-ului şi constantei de ionizare proprie
moleculei medicamentoase – pKa în absorbţia medicamentelor. Particularităţile absorbţiei
substanţelor în administrarea lor asociată. Particularităţile absorbţiei medicamentelor la copii
şi persoanele în vârstă.
6. Trecerea medicamentelor prin membranele biologice. Factorii ce influenţează permeabilitatea
membranelor pentru medicamente. Caracterizarea barierelor biologice (hematoencefalică,
placentară ş.a.).
7. Clasificarea căilor de administrare a medicamentelor în organism. Particularităţile.
8. Căile parenterale de administrare a medicamentelor (cu şi fără lezarea integrităţii
9
tegumentelor).
9. Distribuţia medicamentelor în organism. Fracţia liberă şi cuplată a medicamentului din sânge
şi ţesuturi. Cumularea substanţelor medicamentoase în organism.
10. Biotransformarea substanţelor medicamentoase în organism. Căile generale de metabolizare.
11. Eliminarea medicamentelor din organism. Căile principale de excreţie a substanţelor
medicamentoase. Excreţia renală, eliminarea preparatelor prin tubul digestiv, plămâni, piele,
lapte.
12. Definiţia şi caracterizarea succintă a farmacodinamiei.
13. Acţiunea primară a substanţelor medicamentoase. Tipurile de acţiune a medicamentelor.
Acţiunea specifică şi nespecifică, locală şi sistemică (resorbtivă), directă şi indirectă
(reflectorie), principală şi secundară, selectivă şi neselectivă, reversibilă şi ireversibilă a
preparatelor.
14. Tipurile de farmacoreceptori. Interacţiunea preparatelor farmacologice cu receptorii. Meca-
nismele tipice de acţiune a preparatelor medicamentoase (mimetic, litic, alosteric ş. a.)
15. Factorii care influenţează farmacodinamia medicamentului.
16. Posologia. Noţiune despre doză şi varietăţile ei. Dozele terapeutice (minimă, medie şi maximă
pentru o priză (unică) şi nictemerală ( pentru 24 de ore), doza de atac, doza de susţinere, doza
pentru o cură de tratament). Doza toxică şi letală. Limita de siguranţă, indicele terapeutic şi
importanţa lui. Principiile de dozare a medicamentelor la copii şi vârstnici.
17. Farmacogenetica. Enzimopatiile. Inducţia şi supresia enzimelor microzomiale hepatice.
Principalele medicamente care produc inducţie şi inhibiţie enzimatică.
18. Noţiune despre cronofarmacologie.. Principiile administrării substanţelor medicamentoase în
dependenţă de ritmurile biologice.
19. Clasificarea interacţiunilor medicamentoase: după locul acţiunii, mecanismul şi importanţa
clinică.
20. Interacţiunea farmacologică şi farmaceutică.
21. Fenomenele declanşate la administrarea repetată a medicamentelor: sensibilizarea, toleranţa,
sindromul de suspendare, dependenţa medicamentoasă, tahifilaxia, cumularea.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

SUBSTANŢELE CU ACŢIUNE COLINERGICĂ
A. Actualitatea. Preparatele colinergice permit într-un diapazon larg efectuarea unei corijări
farmacologice a funcţiilor vegetative din organism atât în normă, cât şi în patologie. În ultimele
decenii ele şi-au găsit o vastă utilizare în diverse ramuri ale medicinii atât practice, cât şi
10
experimentale. M-colinoblocantele sunt preparate utilizate pe larg în practica medicală de către
medicii cu diverse specializări. Remediile ce acţionează asupra N-colinoreceptorilor se referă la
substanţele sinaptotrope, capabile să asigure restabilirea echilibrului funcţional dereglat în diverse
patologii. Ganglioblocantele, care posedă un diapazon farmacologic larg, se utilizează în terapie,
chirurgie, oftalmologie ş.a. Miorelaxantele sunt utilizate în timpul intervenţiilor chirurgicale pentru
relaxarea musculaturii scheletice şi în terapia unor stări convulsive.
B. Scopul lecţiei practice:
I. Studentul trebuie să cunoască: definiţia, principiile de clasificare, denumirile
internaţionale şi comerciale ale preparatelor parasimpatomimetice, anticolinesterazice,
colinoblocante, mecanismul lor de acţiune, posologia, indicaţiile şi containdicaţiile pentru utilizare,
efectele adverse, formele de livrare.
II. Studentul trebuie să poată:
a) aprecia apartenenţa de grup a medicamentului.
b) enumăra după denumirea internaţională a medicamentului denumirile comerciale.
c) înlocui un medicament cu altul cu efect analogic
d) informa pacientul despre utilizarea raţională a medicamentului indicat, efectele adverse
posibile şi măsurile curative în cazul apariţiei lor.
C. Nivelul iniţial de cunoştinţe necesar pentru integrarea interdisciplinară.
Fiziologia umană. Mecanismul de transmisie a impulsului nervos prin sinapsă. Rolul
acetilcolinei. Importanţa acetilcolinesterazei în procesul de transmisie a impulsului nervos.
Particularităţile structurale şi funcţionale ale sistemului nervos vegetativ (simpatic şi parasimpatic).
Mecanismul de transmisie a impulsului nervos în ganglionii vegetativi. Mediatorii sistemului nervos
vegetativ, caracterizarea lor. Structurile colinergice. Influenţa sistemului nervos parasimpatic asupra
viscerelor.
Biochimia. Mediatorii transmiterii impulsului nervos (acetilcolina, noradrenalina ş.a.).
Aminele biogene şi sistemul nervos. Importanţa dopaminei în patogeneza şi tratamentul bolii
Parkinson.
D. Întrebări pentru autoinstruire
1. Structura sinapsei colinergice. Noţiune despre colinoreceptori, clasificarea lor. Localizarea
receptorilor colinergici în organism.
2. Clasificarea preparatelor colinergice.
3. Efectele farmacologice ale M-colinomimeticelor (pilocarpina, aceclidina, betanecol).
Acţiunea lor la nivelul ochiului, cordului, muşculaturii netede, secreţiei glandulare. Indicaţiile
şi contraindicaţiile M-colinomimeticelor.
11
4. Remediile N-colinomimetice (lobelina, citizina). Acţiunea asupra receptorilor sinocarotidieni,
ganglionilor vegetativi, medulosuprarenalelor. Indicaţii pentru utilizare. Folosirea N-
colinomimeticelor în combaterea fumatului.
5. Substanţele anticolinesterazice (neostigmina, fizostigmina, ambenoniul clorură). Definiţia,
clasificarea, mecanismul de acţiune. Indicaţiile terapeutice. Reacţiile adverse şi acţiunea
toxică a preparatelor anticolinesterazice. Tabloul clinic al intoxicaţiei cu compuşi
fosfororganici, profilaxia, măsurile de prim ajutor.
6. Clasificarea M-colinoblocantelor.
7. Acţiunea M-colinoblocantelor asupra sistemului nervos central, sistemului cardiovascular,
ochiului, musculaturii netede şi secreţiei glandulare. Indicaţiile. Containdicaţiile. Reacţiile
adverse. Tabloul clinic al intoxicaţiei cu atropină şi plante, ce conţin acest alcaloid. Măsurile
de prim ajutor.
8. N-colinoblocantele. Clasificarea.
9. Ganglioblocantele (hexametoniul, azametoniul, pempidina). Clasificarea. Localizarea şi
mecanismul de acţiune.
10. Acţiunea ganglioblocantelor asupra sistemului cardiovascular, aparatului digestiv,
miometriului. Indicaţiile şi contraindicaţiile ganglioblocantelor. Reacţiile adverse.
11. Miorelaxantele (tubocurarina, suxametoniul, melictina, prestonalul). Clasificarea. Indicaţiile
miorelaxantelor. Reacţiile adverse. Antagoniştii miorelaxantelor şi principiile de decurarizare.
12. M- şi N- colinoblocantele centrale (benactizina, trihexifinidilul), periferice (adefinina) şi mixte
(aprofenul). Mecanismul de acţiune. Indicaţii. Reacţii adverse.
E. Caracterizarea succintă a principalelor preparate.
Pe verticală. Denumirea internaţională a preparatului. Atropină sulfat. Betanecol. Ipratropiu
bromură. Neostigmină. Pilocarpină clorhidrat. Piridostigmină bromură. Pipecuroniu bromură.
Platifilină hidrotartrat. Suxametoniu.
Pe orizontală. 1. Denumirea comercială şi sinonimele. 2. Forma farmaceutică. 3. Căile de
administrare. 4. Posologia (doza maximă pentru o priză, pentru 24 de ore, terapeutică). 5. Indicaţii şi
contraindicaţii. 6. Reacţii adverse.
F. Indicaţi preparatele utilizate în (pentru): glaucom, atonia vezicii urinare, atonia
intestinală, stimularea respiraţiei, miastenie, xerostomie, fenomene reziduale ale traumei cerebrale,
fenomenele reziduale ale poliomielitei, intoxicaţia cu compuşi fosfororganici, intoxicaţie cu
ciuperci, spasmul intestinal, boala ulceroasă, cercetarea fundului ocular, premedicaţie, profilaxia
cinetozelor, relaxarea muşchilor scheletici, crize hipertensive, hipotensiune dirijată.
G. Exerciţiile de autocontrol şi autocorijarea nivelului însuşiri materialului se
12
îndeplinesc în scris în procesul pregătirii pentru lecţie.
SUBSTANŢELE CU ACŢIUNE ADRENERGICĂ

A. Actualitatea. Sinapsele adrenergice sunt reprezentate pe larg în sistemul nervos central şi
în organele efectorii periferice. Transmisia inervaţiei are loc prin intermediul noradrenalinei şi
adrenalinei (mediatori) şi ca rezultat efectele sunt analogice cu excitarea sistemului nervos vegetativ
simpatic. În deosebi se evidenţiază influenţa inervaţiei simpatice asupra sistemului cardiovascular.
Reieşind din aceste considerente, preparatele adrenergice potenţează influenţa sistemului nervos
simpatic sau, invers, o micşorează sau chiar o blochează şi au o vastă utilizare în diverse domenii ale
medicinii practice.
B. Scopul lecţiei practice
internaţionale şi comerciale ale preparatelor adrenergice, mecanismul lor de acţiune, posologia,
indicaţiile şi containdicaţiile pentru utilizare, efectele adverse, formele de livrare.
b) enumera după denumirea internaţională a medicamentului denumirile comerciale.
C. Nivelul iniţial de cunoştinţe necesar pentru integrarea interdisciplinară.
Biochimia. Mediatorii impulsului nervos în sinapsele adrenergice şi dopaminergice
(noradrenalina, adrenalina, dopamina). Structura, reglarea biosintezei mediatorilor şi inactivarea lor,
acţiunea asupra metabolismului lipidic, glucidic şi proteic.
Fiziologia umană. Funcţiile sistemului vegetativ simpatic. Acţiunea asupra funcţiilor
organelor inervate.
Fiziopatologia. Dereglările conductibilităţii sinaptice. Patologia sistemului nervos vegetativ.
1. Structura sinapsei adrenergice.
2. Tipurile şi subtipurile receptorilor adrenergici. Localizarea lor. Efectele stimulării receptorilor
adrenergici.
3. Clasificarea preparatelor adrenergice.
4. -adrenomimeticele (fenilefrina, etilefrina, nafazolina, xilometazolina). Clasificarea. Efectele
farmacologice. Indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
13
5. -adrenomimeticele (izoprenalina, salbutamolul, salmeterolul). Clasificarea. Acţiunea
farmacologică. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
6. , -adrenomimeticele (epinefrina, norepinefrina). Efectele farmacologice. Indicaţiile,
contraindicaţiile, reacţiile adverse.
7. Simpatomimeticele (efedrina). Acţiunea farmacologică. Indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile
adverse.
8. Clasificarea -adrenoblocantelor (fentolamina, prazosina, tolazolina). Farmacodinamia.
Indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
9. Clasificarea -adrenoblocantelor (propranololul, metoprololul). Efectele farmacologice.
10. , -adrenoblocantele (labetalolul, carvedilolul). Acţiunea farmacologică. Indicaţiile şi
contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
11. Simpatoliticele (guanetidina, rezerpina, bretiliul). Indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţiile
adverse.
E. Caracterizarea succintă a preparatelor adrenergice obligatorii
Pe verticală. Denumirea internaţională a preparatului. Dobutamină. Dopamină. Efedrină
clorhidrat. Epinefrină clorhidrat. Fenilefrină. Guanetidină. Metoprolol. Norepinefrină hidrotartrat.
Prazosină. Propranolol. Salbutamol.
E. Indicaţi preparatele utilizate în (pentru): hipotensiune arterială gravă, şoc anafilactic,
rinite, insuficienţă circulatorie cerebrală acută, feocromocitom, spasme vasculare, hipertensiune
arterială, angină pectorală, aritmii cardiace, hipertiroidism, endarterite, comă hipoglicemică,
conjunctivită.
F. Exerciţiile de autocontrol şi autocorijare a nivelului însuşirii materialului se
Totalizare la tema:
SUBSTANŢELE CU INFLUENŢĂ ASUPRA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV
Scopul lecţiei practice constă în consolidarea cunoştinţelor studenţilor despre
farmacodinamia grupelor de preparate cu acţiune asupra inervaţiei vegetative, selectarea lor conform
indicaţiilor, cunoaşterea reacţiilor adverse şi a măsurilor de prim ajutor în caz de supradozare.
14
Întrebări pentru autoinstruire
1. Noţiune despre colinoreceptori, clasificarea lor (M- şi N-colinoreceptori). Distribuţia
colinoreceptorilor în organism şi importanţa lor fiziologică (efectele la excitarea M- şi N-
colinoreceptorilor). Clasificarea substanţelor cu influenţă asupra sinapselor colinergice.
2. Acţiunea farmacologică a M-colinomimeticelor (pilocarpina, aceclidina). Influenţa lor
asupra ochiului, musculaturii netede şi secreţiei glandulare.
3. N-colinomimeticele (lobelina, citizina). Acţiunea fiziologică şi toxică a nicotinei. Influenţa
N-colinomimeticelor asupra chemoreceptorilor sino-carotidieni, ganglionilor vegetativi şi
medulosuprarenalei. Indicaţiile. Folosirea N-colinomimeticelor în combaterea fumatului.
4. Anticolinesterazicele (neostigmina, fizostigmina). Clasificarea şi mecanismul de acţiune.
Indicaţiile.
5. M-colinoblocantele (atropina sulfat, platifilina). Influenţa lor asupra ochiului, sistemului
cardiovascular, musculaturii netede şi secreţiei glandulare. Indicaţii pentru utilizare.
6. Ganglioblocantele (hexametoniul, azametoniul, pempidina). Clasificarea. Mecanismul de
acţiune. Influenţa asupra sistemului cardiovascular, tubului digestiv, miometrului.
7. Miorelaxantele cu acţiune periferică (tubocurarina, suxametoniul, melictina). Clasificarea şi
mecanismul de acţiune. Indicaţii pentru administrare. Complicaţiile posibile. Antagoniştii
miorelaxantelor şi principiile de decurarizare. Indicaţiile.
8. Clasificarea substanţelor cu acţiune asupra transmiterii impulsurilor în sinapsele
adrenergice.
9. Adrenomimeticele ce stimulează predominant - şi -adrenoreceptorii (epinefrina,
norepinefrina). Influenţa lor asupra sistemului cardiovascular, microcirculaţiei, organelor cu
musculatură netedă, metabolismului. Indicaţiile şi contraindicaţiile. Complicaţiile.
10. Adrenomimeticele ce stimulează predominant -adrenoreceptorii (clonidina, fenilefrina,
nafazolina, xilometazolina). Clasificarea. Particularităţile acţiunii farmacologice.
Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
11. Adrenomimeticele cu influenţă asupra -adrenoreceptorilor (izoprenalina, salbutamolul).
Clasificarea. Efectele farmacologice. Indicaţiile şi contarindicaţiile. Efectele adverse.
12. -Adrenoblocantele (prazosina, fentolamina). Clasificarea. Proprietăţile farmacologice
principale, indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
13. -Adrenoblocantele (propranololul, metoprololul). Clasificarea. Mecanismul de acţiune.
Efectele farmacologice. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
15
14. - -adrenoblocantele (labetalolul). Acţiunea farmacologică. Indicaţiile. Contraindicaţiile.
15. Remediile dopaminergice (dopamina, ibopamina). Utilizarea.
16. Simpatoliticele (rezerpina, guanetidina, metildopa). Particularităţile mecanismului de
acţiune. Influenţa lor asupra sistemului cardiovascular, tractului gastrointestinal, SNC.
Indicaţiile. Efectele adverse.
Indicaţi preparatele utilizate în (pentru): glaucom, atonia intestinului şi vezicii urinare,
fenomene reziduale ale poliomielitei, ulcer gastric, acces de astm bronşic, cercetarea fundului
ochiului, premedicaţie, colică biliară, criză hipertensivă, hipotensiune acută, aritmii cardiace, comă
hipoglicemică, hipertensiune arterială, şoc anafilactic, angină pectorală, spasme vasculare,
endarteriite, rinite, iminenţă a avortului spontan.
FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

ANALGEZICE. ALCOOLUL ETILIC. HIPNOTICELE.
ANTICONVULSIVANTELE CU SPECTRU LARG DE ACŢIUNE
A. Actualitatea. Preparatele analgezice se utilizează pe larg pentru combaterea durerii în
diverse afecţiuni somatice, traume, intervenţii chirurgicale, deoarece senzaţia de durere însoţeşte
majoritatea proceselor şi stărilor patologice. Tratamentul durerii presupune, pe lângă măsurile de
înlăturare a cauzei acesteia, utilizarea analgezicelor opioide sau neopioide. Alcoolul etilic, ca
remediu farmacologic, posedă efecte locale (antimicrobian, iritant) şi resorbtive (acţiunea resorbtivă
prezintă interes toxicologic). Etanolul se mai utilizează şi la prepararea unor forme farmaceutice.
Regimul intens de muncă, stresul, prevalarea efortului psihic asupra celui fizic, unele
afecţiuni somatice conduc la diverse dereglări ale somnului ceea ce actualizează problema
medicaţiei insomniei.
Convulsiile apar drept consecinţă al disfuncţiilor paroxistice ale neuronilor cerebrali brusc,
involuntar sunt tranzitoriu şi pot fi localizate sau generalizate. Combaterea convulsiilor necesită
asistenţa medicală urgentă şi cunoaşterea profundă a preparatelor anticonvulsivante.
internaţionale şi comerciale ale preparatelor din grupele enumerate, mecanismul lor de acţiune,
posologia, indicaţiile şi containdicaţiile pentru utilizare, efectele adverse, formele de livrare.
c) înlocui un medicament cu altul cu efect analogic.
16
Fiziologia umană. Importanţa biologică a durerii. Căile de conducere ale excitaţiei de
durere. Mecanismele centrale ale durerii. Rolul scoarţei, formaţiunilor subcorticale, factorilor
umorali în formarea reacţiilor la durere.
Somnul fiziologic: fazele şi nivelurile lui. Teoriile somnului. Interacţiunea dintre scoarţa
cerebrală, hipotalamus şi formaţiunea reticulată în timpul somnului şi stărilor de veghe. Visurile.
Fiziopatologia. Rolul sindromului de durere în dezvoltarea şi evoluţia procesului patologic.
Rolul mecanismelor centrale şi periferice în formarea senzaţiei de durere. Noţiune despre receptori
opioizi. Mediatorii chimici ai durerii şi sistemului antinociceptiv. Liganzii endogeni şi exogeni ai
receptorilor opioizi: enkefalinele, endorfinele şi dinorfinele.
1. Principiile de clasificare a preparatelor analgezice. Particularităţile de grup ale analgezicelor
opioide şi neopioide.
2. Analgezicele opioide agonişti (morfina, trimepiridina, fentanilul, sufentanilul). Mecanismul
acţiunii analgezice al morfinei. Indicaţiile pentru utilizare. Reacţiile adverse şi
contraindicaţiile. Influenţa morfinei asupra SNC, sistemului respirator şi sistemul
cardiovascular, tractului gastrointestinal. Agoniştii-antagoniştii receptorilor opioizi
(pentazocina, ciclazocina, nalorfina). Antagoniştii receptorilor opioizi (naloxona, naltrexona,
nalmefena). Indicaţiile pentru utilizare.
3. Intoxicaţia acută cu morfină şi măsurile de prim ajutor. Farmacodependenţa. Narcomania.
4. Remedii analgezice cu mecanism mixt de acţiune (tramadolul).
5. Analgezice neopioide (acidul acetilsalicilic, metamizolul, acetaminofenul). Clasificarea.
Mecanismul acţiunii analgezice. Indicaţii pentru administrare. Reacţii adverse.
Contraindicaţii.
6. Analgezicele neopioide cu acţiune centrală (ketorolacul). Indicaţii. Reacţii adverse.
7. Farmacocinetica şi farmacodinamia etanolului . Indicaţiile pentru utilizare.
8. Principiile de tratament ale intoxicaţiilor acute cu etanol şi alcoolismul cronic.
9. 8. Clasificarea preparatelor hipnotice (după structură chimică, durata acţiunii).
10. Derivaţii acidului barbituric (fenobarbitalul, ciclobarbitalul). Clasificarea după durata
acţiunii. Mecanismul acţiunii. Influenţa asupra fazelor somnului. Indicaţiile. Reacţiile
adverse.
11. Benzodiazepinele utilizate ca hipnotice (nitrazepamul, fenazepamul, midazolamul).
17
Mecanismul de acţiune, influenţa asupra fazelor somnului, indicaţiile, reacţiile adverse.
12. Compuşii alifatici (cloralhidratul, bromizovalul). Caracterizarea lor. Indicaţii pentru
administrare.
13. Hipnotice cu structură chimică diversă (zolpidemul, zopiclona). Indicaţii.
14. Intoxicaţia acută şi cronică cu hipnotice. Principiile de tratament. Dependenţa
medicamentoasă.
15. Clasificarea anticonvulsivantelor simptomatice. Caracterizarea grupelor. Indicaţii.
E. Caracterizarea succintă a preparatelor obligatorii.
Pe verticală: Denumirea internaţională a preparatului. Acetaminofen. Acid acetilsalicilic.
Clonazepam. Diazepam. Diclofenac. Fenobarbital. Ibuprofen. Ketorolac. Morfină clorhidrat.
Nitrazepam. Tramadol.
F. Indicaţi preparatele utilizate în (pentru): infarct miocardic, traumă, calmarea cefaleei,
colică biliară şi renală, febră, neuralgie, miozite, durere dentară acută, premedicaţie, dureri
postoperatorii, dureri la pacienţii oncologici, dereglarea adormirii, micşorarea duratei somnului,
somn superficial, convulsii de geneză neclară, stare de rău epileptic, crize mioclonice, alcoolism,
tratamentul intoxicaţiei cu hipnotice, rigiditate musculară.
G. Exerciţiile de autocontrol şi autocorijare a nivelului însuşirii materialului se
PSIHOTROPELE
PSIHOLEPTICELE (NEUROLEPTICELE. TRANCHILIZANTELE. SEDATIVELE)
PSIHOANALEPTICELE (ANTIDEPRESIVELE, PSIHOSTIMULANTELE,
NOOTROPELE, TONIZANTELE GENERALE ŞI ADAPTOGENELE )
Actualitatea. Activitatea optimă a sistemului nervos central presupune un echilibru relativ al
proceselor de inhibiţie şi excitaţie. Oscilaţiile majore ale acestui echilibru pot conduce la tulburări
psihice. Remediile psiholeptice reunesc substanţe medicamentoase, ce manifestă următoarele
proprietăţi farmacodinamice: acţiune antipsihotică, sedativ-hipnotică, anxiolitică, normotimică şi şi-
au găsit utilizare largă în psihiatrie, terapeutică, anesteziologie, neurologie etc.
Preparatele psihoanaleptice reprezintă diverse grupe de medicamente cu spectru larg de
efecte farmacologice, ce contribuie la adaptarea mai uşoară şi mai adecvată a organismului la efort
fizic,intelectual şi acţiunea unor factori nocivi externi.
18
internaţionale şi comerciale
ale preparatelor psihotrope, mecanismul lor de acţiune, posologia, indicaţiile şi containdicaţiile
pentru utilizare, efectele adverse, formele de livrare.
Fiziologia umană. Principiul reflex de activitate al SNC. Structura neuronilor SNC,
proprietăţile de bază ale neuronilor. Talamusul, hipotalamusul, rolul lor în reglarea funcţiilor
sistemului vegetativ al omului. Participarea sistemului limbic la reglarea activităţii organelor
interne. Mediatorii SNC (acetilcolina, noradrenalina, serotonina, glutamina, GABA, glicina).
Biochimia. Componenţa chimică a ţesutului nervos. Particularităţile metabolismului
energetic, importanţa glicolizei aerobe. Mediatorii transmisiunii influxului nervos: acetilcolina,
adrenalina, noradrenalina. Importanţa transformării în ţesutul nervos a glutaminei, acidului glutamic
şi GABA.
Fiziopatologia. Fiziopatologia centrilor subcorticali ai trunchiului cerebral. Particularităţile
patologiei sistemului limbic.
1. Clasificarea preparatelor psihotrope (psiholepticele, psihoanalepticele, psihodislepticele).
2. Neurolepticele. Clasificarea după structura chimică (clopromazina, haloperidolul,
fluspirilenul, clorprotixenul, clozapina, carbidina). Mecanismul acţiunii. Particularităţile
acţiunii farmacologice. Indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse.
3. Tranchilizantele (diazepamul, lorazepamul, alprazolamul, meprobamatul, lonetilul). Definiţia.
Clasificarea. Mecanismul acţiunii. Indicaţii, contraindicaţii, reacţii adverse.
4. Intoxicaţia cu tranchilizante. Tabloul clinic. Măsuri de prim ajutor.
5. Sedativele. Definiţia. Clasificarea. Efectele farmacologice. Indicaţii, contraindicaţii, reacţii
adverse.
6. Psihostimulantele (cafeina, mesocarbul). Clasificarea. Mecanismul şi spectrul de acţiune
farmacologic. Indicaţiile, contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
7. Antidepresivele (amitriptilina, fluoxetina, maprotilina, nialamidul, trazodona, viloxazina).
19
Clasificarea. Mecanismul şi spectrul de acţiune. Indicaţiile, contraindicaţiile. Reacţiile
adverse.
8. Nootropele (piracetamul, vinpocetina, aminalonul, acidul homopantotenat). Clasificarea.
Mecanismul de acţiune. Efectele. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
9. Tonizantele generale şi adaptogenele (Ginsengul, Leuzea). Clasificarea. Mecanismul de
acţiune. Efectele. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
E. Caracterizarea succintă a preparatelor psihotrope.
Pe verticală. Denumirea internaţională a preparatului. Amitriptilină. Clorpromazină.
Clozapină. Droperidol. Fenazepam. Fezam. Fluoxetină. Ginseng. Moclobemidă. Piracetam.
F. Indicaţi preparatele utilizate în: agitaţie psihomotorie, manie acută, neuroleptanalgezie,
ataractanalgezie, dezechilibru neuro-vegetativ, vomă, stări de anxietate, convulsii, stări spastice ale
muşchilor striaţi, insomnie, neuroze, toxicoza gravidelor, stări depresive, enurezis nocturn,
hipotensiune arterială, astenie, surmenaj psihic, oligofrenie, tulburări cerebrale acute, alcoolism
cronic.
MEDICAMENTELE CU INFLUENTĂ ASUPRA

FUNCŢIILOR APARATULUI RESPIRATOR
A. Actualitatea. În această grupă terapeutică sunt cuprinse substanţe din diverse grupe
farmacologice utile în tratamentul afecţiunilor de diversă geneză a sistemului respirator.
internaţionale şi comerciale ale preparatelor cu influenţă asupra sistemului respirator, mecanismul
lor de acţiune, posologia, indicaţiile şi containdicaţiile pentru utilizare, efectele adverse, formele de
livrare.
20
Fiziologia umană. Automatismul centrului respirator. Influenţa neurohumorală asupra
centrului respirator. Importanţa chemoreceptorilor vasculari în reglarea respiraţiei.
Fiziopatologia. Cauzele principale ale insuficienţei respiratorii externe. Obturarea bronhiilor,
mecanismul.
1. Clasificarea preparatelor cu acţiune asupra sistemului respirator.
2. Analepticele respiratorii (etimizolul, niketamida, pentetrazolul). Clasificarea. Particularităţile
acţiunii asupra sistemului cardiovascular şi respirator. Indicaţii şi contraindicaţii. Reacţii
adverse.
3. Clasificarea antitusivelor (codeina, prenoxdiazina, dextrometorfanul, benzonaftatul,
butamiratul). Mecanismul acţiunii. Caracterizarea substanţelor din diverse grupe. Indicaţii.
Reacţii adverse.
4. Expectorantele (mucaltina, pertusina, termopsisul). Clasificarea. Preparatele cu acţiune directă
şi reflectorie. Mecanismul acţiunii expectorante. Utilizarea.
5. Mucoliticele (acetilcisteina, ambroxolul, bromhexina). Mecanismul şi particularităţile acţiunii
bromhexinei, acetilcisteinei, enzimelor proteolitice. Indicaţii.
6. Bronhodilatatoarele (orciprenalina, fenoterolul, aminofilina). Clasificarea. Mecanismul de
acţiune al bronhodilatatoarelor din diverse grupe: , -adrenomimeticele, metilxantinele, M-
colinoblocantele, glucocorticoizii. Indicaţii. Reacţii adverse.
7. Cromoglicatul disodic, ketotifenul, nedocromilul. Mecanismul de acţiune şi principiile de
utilizatre în tratamentul astmului bronşic.
8. Preparatele utilizate în medicaţia edemului pulmonar. Mecanismul acţiunii.
E. Caracterizarea succintă a preparatelor obligatorii
Pe verticală. Denumirea internaţională a preparatului. Acetilcisteină. Ambroxol.
Aminofilină. Bromhexină. Beclometason. Dextrometorfan. Etimizol. Prenoxidiazină. Salbutamol.
F. Indicaţi preparatele utilizate în (pentru): combaterea asfixiei nou-născuţilor, tuse
uscată, pentru facilitarea expectoraţiei pe cale reflexă, dezagregarea glicoproteidelor mucusului
bronşic, stimularea activităţii cardiace în edemul pulmonar, micşorarea tensiunii arteriale în edemul
pulmonar, pentru combaterea acceselor astmului bronşic, tratamentul astmului bronşic, bronşitei ob-
21
structive, stării de rău astmatic, pentru combaterea tusei de diferită geneză, a inhibiţei reflectorii a
respiraţiei.
îndeplinesc în scris în procesul de pregătire pentru lecţie.
ANTIHIPERTENSIVELE. ANTIHIPOTENSIVELE. ANTIANGINOASELE

A. Actualitatea. Hipertensiunea arterială reprezintă cea mai răspândită afecţiunea
cardiovasculară cea mai în masă a populaţiei şi respectiv una din cele mai importante probleme de
sănătate publică. Grupa de medicamente antihipotensive cuprinde substanţe cu acţiune asupra
vaselor sanguine, fiind capabile să le majoreze tonusul, având efecte atât locale cât şi sistemice şi
sunt preparate indispensabile în tratamentul unor stări de urgenţă însoţite de hipotensiune arterială
critică. Antianginoasele sunt medicamente capabile să juguleze sau să împiedice apariţia crizelor de
angor pectoral.
internaţionale şi comerciale ale preparatelor antihipertensive, antihipotensive şi antianginoase,
mecanismul lor de acţiune, posologia, indicaţiile şi containdicaţiile pentru utilizare, efectele adverse,
formele de livrare.
b) enumera denumirele internaţionale a medicamentului.
Anatomia omului. Sistemul cardiovascular. Particularităţile structurale. Arterele şi venele
circuitului mare şi mic. Capilarele, anastomozele vaselor cordului. Particularităţile de vârstă ale
cordului şi circulaţiei coronariene.
Fiziologia umană. Hemodinamia. Reglarea nervoasă a circulaţiei terminale. Centrele
vasomotorii. Reglarea umorală a circulaţiei terminale. Tensiunea arterială ca o constantă fiziologică
a organismului. Sistemul funcţional de autoreglare a tensiunii arteriale (analiza componentelor
centrale şi periferice), influenţa aferentă şi efectoare a centrilor vasomotori. Influenţa humorală
asupra tonusului vascular (adrenalina, vasopresina, renina, angiotensina, histamina şi chininele).
Noţiune despre debit cardiac, microcirculaţie, rezistenţa periferică vasculară, volumul sângelui
22
circulant, volumul sistolic şi minut-volumul, aportul venos către cord (presarcina), presiunea diasto-
lică din ventriculul stâng, rezistenţa periferică (postsarcina). Sistemul renină-angiotensină-
aldosteron.
Fiziopatologia. Dereglarea tensiunii sanguine în cazul lezării receptorilor, centrelor şi
proprietăţilor peretelui vascular. Patogenia hipertensiunii esenţiale, hipertensiunii simptomatice.
Dereglări ale mecanismelor nervoase şi umorale de reglare a tonusului vascular. Hipotensiunea.
1. Definiţia şi clasificarea preparatelor antihipertensive (neurotropele, vasodilatatoarele
musculotrope, diureticele, inhibitorii sistemului renină-angiotensină-aldosteron).
2. Medicamentele ce micşorează tonusul simpatic la diferite niveluri. Clasificarea.
a) Inhibitoarele simpatice cu acţiune centrală (clonidina, metildopa, moxonidina, rilmenidina).
Particularităţile acţiunii hipotensive. Indicaţiile. Reacţiile adverse şi profilaxia lor.
b) Simpatoliticele (guanetidina, rezerpina, bretiliul). Particularităţile mecanismului de acţiune
antihipertensivă. Acţiunea asupra tensiunii arteriale sistemice. Indicaţiile. Contraindicaţiile.
Reacţiile adverse şi profilaxia lor.
c) -adrenoblocantele (fentolamina, prazosina). Particularităţile mecanismului de acţiune.
Indicaţiile.
d) Blocantele -adrenergice (metoprololul, pindololul, betaxololul, bisoprololul).
Particularităţile, mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Complicaţiile şi profilaxia lor.
e) ,  - adrenoblocantele (labetalolul, carvedilolul). Efectele. Indicaţiile.
f) Antagoniştii serotoninergici (ketanserina, mianserina). Particularităţile acţiunii
antihipotensive. Indicaţii.
g) Ganglioplegicele (azametoniul, hexametoniul). Particularităţile acţiunii lor antihipertensive.
Indicaţiile. Complicaţiile şi profilaxia lor. Reacţiile adverse.
3. Vasodilatatoarele musculotrope (hidralazina, nitroprusiatul de sodiu). Clasificarea.
Particularităţile acţiunii hipotensive. Indicaţiile. Complicaţiile.
4. Stimulantele canalelor de potasiu (minoxidilul, diazoxidul). Mecanismul de acţiune.
Indicaţiile. Reacţiile adverse.
5. Blocantele canalelor de calciu (nifedipina, fenigidina). Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
Reacţiile adverse.
6. Diureticele utilizate ca antihipertensive (indapamida, hidroclorotiazida). Mecanismul de
acţiune. Indicaţiile. Complicaţiile posibile.
7. Inhibitorii enzimei de conversie (captoprilul, enalaprilul, lisinoprilul, ramiprilul,
perindoprilul). Mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
23
8. Antagoniştii receptorilor angiotensinei II (losartanul, eprosartanul, telmisartanul). Mecanismul
de acţiune. Indicaţiile. Complicaţiile posibile.
9. Preparatele folosite în abolirea crizelor hipertensive. Caracterizarea lor.
10. Definiţia şi clasificarea preparatelor antihipotensive.
11. Vasoconstrictoarele sistemice. Clasificarea.
a) Simpatomimeticele (efedrina). Mecanismul de acţiune. Indicaţii, contraindicaţii. Reacţiile
adverse.
b) Alcaloizii din ergot şi derivaţii lor (dihidroergotamina). Mecanismul de acţiune. Indicaţiile,
c) Compuşii izotioureici (izoturonul, difeturul). Particularităţile acţiunii farmacologice.
Indicaţiile, contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
d) Vasoconstrictoarele musculotrope. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile, contraindicaţiile.
Reacţiile adverse.
e) Analepticele utilizate ca antihipotensive (cafeina). Mecanismul de acţiune. Indicaţiile,
f) Tonizantele generale (Ginsengul, eleuterococul). Mecanismul de acţiune. Indicaţiile,
g) Vasoconstrictoarele cu acţiune locală. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile, contraindicaţiile.
Reacţiile adverse.
12. Vasoconstrictoarele cu mecanism complex de acţiune (DOXA, glucocorticoizii). Efectele
farmacologice. Indicaţiile, contraindicaţiile.
13. Preparatele antihipotensive care sporesc debitul cardiac (izoprenalina, dobutamina).
Mecanismul de acţiune. Indicaţiile, contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
14. Substituenţii de volum plasmatic (dextranii). Particularităţile acţiunii. Indicaţiile.
15. Clasificarea preparatelor antianginoase.
16. Preparate care micşorează necesitatea miocardului în oxigen:
a) Nitraţii organici (nitroglicerina, izosorbitul). Mecanismul de acţiune. Influenţa asupra inimii
şi hemodinamicii. Indicaţii. Reacţii adverse. Contraindicaţii.
b) Blocantele canalelor calciului (nifedipina, diltiazemul). Mecanismul acţiunii antianginoase.
Influenţa asupra cordului şi hemodinamicii. Indicaţii. Reacţii adverse. Contraindicaţii.
c) Blocantele -adrenergice ca antianginoase (metoprololul, atenololul). Mecanismul acţiunii
antianginoase. Indicaţii şi contraindicaţii. Reacţii adverse.
d) Activatorii canalelor de potasiu (pinacidilul, nicorandilul). Mecanismul acţiunii antian-
ginoase. Indicaţii şi contraindicaţii. Reacţii adverse.
24
e) Particularităţile antianginoaselor cu mecanism divers de acţiune (molsidomina,
trimetazidina).
f) Medicamentele ce ameliorează circulaţia coronariană (carbocromenul). Mecanismul acţiunii
antianginoase. Indicaţii şi contraindicaţii. Reacţii adverse.
17. Preparatele ce ameliorează metabolismul miocardului şi sporesc rezistenţa la hipoxie (ATP,
inozina, creatinfosfatul).
18. Principiile de tratament a infarctului acut de miocard.
E. Caracterizarea succintă a principalelor preparate.
Pe verticală: Denumirea internaţională a preparatulu. Atenolol. Clonidină. Dextran-70. Do-
pamină. Enalapril. Izosorbit dinitrat. Lisinopril. Losartan. Molsidomină. Nicorandil. Nifedipină.
Nitroglicerină.
F. Indicaţi preparatele utilizate în: criză hipertensivă, feocromocitom (diagnostic),
hipertensiune arterială uşoară, hipertensiune arterială severă, hipertensiune arterială cu aritmii.
hipotensiune posthemoragică, hipotensiune pe fondal de intoxicaţie, şoc cardiogen cu hipotensiune,
migrenă, distonii neurovegetative, hipotensiune rezistentă la simpatomimetice, hipotonie ortostatică,
rinite acute, şoc hipovolemic, hipotensiune cronică. infarctul acut de miocard; jugularea durerilor în
infarctul acut de miocard; jugularea acceselor de angină pectorală, prevenirea acceselor de angină
pectorală
MEDICAŢIA SÂNGELUI
A. Actualitatea. Reprezentanţii grupului dat sunt utilizaţi pe larg în practica medicală de
specialişti din diverse domenii, deoarece dereglările coagulabilităţii, fibrinolizei şi hematopoiezei
sunt frecvente, adeseori grave sau mortale (tromboza arterei pulmonare, vaselor cerebrale,
sindromul coagulării intravasculare diseminate).
internaţionale şi comerciale ale preparatelor cu influenţă asupra proceselor de coagulare şi
hematopoieză, mecanismul lor de acţiune, posologia, indicaţiile şi containdicaţiile pentru utilizare,
efectele adverse, formele de livrare.
25
C. Nivelul iniţial de cunoştinţe. necesar pentru integrarea interdisciplinară
Fiziologia umană. Coagularea sângelui. Schema contemporană de coagulare a sângelui.
Sistemul anticoagulant al sângelui. Originea şi rolul fiziologic al heparinei.
Biochimia. Mecanismele de cascadă şi acţiunea enzimelor ce contribuie la coagularea
sângelui. Funcţiile metabolice ale cianocobalaminei şi acidului folic.
Fiziopatologia. Patologia coagulării sângelui şi fibrinolizei. Anemiile, leucopeniile,
trombocitopeniile. Formele, cauzele şi mecanismele dezvoltării lor. Leucemiile, trombocitopeniile.
Cauzele şi mecanismele dezvoltării.
1. Clasificarea medicamentelor cu influenţă asupra coagulabilităţii şi hematopoiezei.
2. Definiţia şi clasificarea preparatelor anticoagulante. Anticoagulantele cu acţiune directă
(heparina, nadroparina, enoxaparina, dalteparina, reviparina). Anticoagulantele cu acţiune
indirectă (acenocumarolul, etilbiscumacetatul, warfarina). Antagoniştii trombinei (hirudina,
lepirudina) Mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile adverse. Contraindicaţiile.
Antagoniştii.
3. Antiagregantele plachetare (acidul acetilsalicilic, dipiridamolul, lidoflazina, ticlopidina,
clopidogrelul). Clasificarea. Particularităţile mecanismului de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile
adverse.
4. Fibrinoliticele (fibrinolizina, streptokinaza, alteplaza, nasaruplaza, lanoteplaza). Clasificarea.
Particularităţile mecanismului de acţiune. Biopreparatele imobilizante (streptodecaza).
Indicaţiile. Reacţiile adverse. Contraindicaţiile.
5. Definiţia şi clasificarea hemostaticelor. Hemostaticele locale (trombina, fibrinogenul).
Hemostaticele sistemice (fitomenadiona, menadiona). Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
Reacţiile adverse.
6. Antifibrinoliticele (acidul aminocaproic, acidul tranexamic, aprotinina). Clasificarea.
Mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
7. Agregantele plachetare (etamzilatul, sulodexidul, dobezilatul de calciu). Mecanismul de
acţiune. Indicaţiile.
26
8. Hemostaticele de provenienţă vegetală (urzica, piperul bălţii). Substanţele care micşorează
permeabilitatea peretelui vascular (ascorutina). Indicaţiile.
9. Medicamentele folosite în anemiile feriprive, pernicioase, aplastice şi hemolitice. Factorii de
creştere hematopoietici (epoetina).
10. Stimulentele leucopoiezei (pentoxilul, molgramostimul). Mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
Reacţiile adverse.
11. Inhibitorii leucopoiezei (mielosanul, tiofosfamidul). Particularităţile, mecanismul de acţiune.
Pe verticală: Denumirea internaţională a preparatului. Dipiridamol. Etamzilat. Heparină.
Menadionă. Nadroparină. Protamină sulfat. Sorbifer. Streptokinază. Sulfat fieros.
F. Indicaţi preparatele utilizate în: supradozarea anticoagulantelor indirecte, supradozarea
anticoagulantelor directe, hemoragie parenchimatoasă, hemoragie capilară, tromboze venoase
profunde, prevenirea tromboemboliilor postoperatorii, profilaxia trombozelor arteriale, embolia
arterelor pulmonare, hemoragiile cauzate de hiperfibrinoliză, anemia feriprivă, leucopenie, anemia
aplastică, anemia hemolitică, B12-deficitară.
MEDICAŢIA APARATULUI DIGESTIV

A. Actualitatea. Patologiile aparatului digestiv se întâlnesc destul de frecvent. Terapia
medicamentoasă a acestora prezintă unele priorităţi faţă de alte metode de tratament, datorită
acţiunii directe asupra organului bolnav şi comodităţii în folosire.
internaţionale şi comerciale ale preparatelor cu acţiune asupra organelor tractului digestiv,
mecanismul lor de acţiune, posologia, indicaţiile şi containdicaţiile pentru utilizare, efectele adverse,
formele de livrare.
27
Fiziologia umană. Importanţa digestiei pentru organism. Bazele fiziologice ale foamei,
apetitului şi saţietăţii. Centrul alimentar. Digestia gastrică. Compoziţia şi proprietăţile sucului
gastric, importanţa lui. Enzimele sucului gastric şi acţiunea lor. Mecanismul secreţii gastrice,
reglarea ei. Influenţa factorilor umorali asupra glandelor stomacale. Digestia duodenală. Rolul
duodenului în digestie. Compoziţia şi proprietăţile sucului pancreatic, acţiunea lui asupra
proteinelor, glucidelor, lipidelor, acizilor nucleici. Rolul bilei în digestie. Stimulatorii secreţiei
biliare. Digestia în intestinul subţire şi gros. Sucul intestinal. Absorbţia substanţelor în tubul
digestiv. Motilitatea tubului digestiv. Mişcările antiperistaltice, voma.
Biochimia. Substanţele nutritive de bază. Digerarea glucidelor, proteinelor, lipidelor.
Absorbţia. Putrefacţia în intestin. Mecanismele biochimice de reglare a digestiei. Alimentaţia
parenterală.
Fiziopatologia. Insuficienţa digestivă, cauzele ei. Tulburările apetitului, digestiei stomacale
(secreţiei, motilităţii, absorbţiei şi excreţiei). Dereglarea funcţiei digestive în duoden din cauza
insuficienţei sucului pancreatic şi bilei. Dereglările digestiei în intestinul subţire şi gros. Diareea,
constipaţia.
1. Clasificarea preparatelor ce influenţează funcţiile tractului gastro-intestinal.
2. Preparatele cu influenţă asupra apetitului. Clasificarea.
a) Stimulantele apetitului (tinctura de pelin, insulina). Mecanismul acţiunii. Indicaţii.
b) Inhibitoarele apetitului (amfepranona, fenfluramina). Clasificarea. Mecanismul acţiunii.
Indicaţii. Contraindicaţii. Reacţii adverse.
3. Remediile medicamentoase ce sporesc secreţia de suc gastric (sucul gastric natural, pepsina,
pentagastrina, apele minerale) şi cele de substituţie în hipofuncţia glandelor tubului digestiv.
4. Substanţele, care inhibă secreţia glandelor stomacale şi capacitatea digestivă a sucului gastric.
Clasificarea.
a) Caracterizarea acţiunii antisecretorii a M-colinoblocantelor (pirenzepina, telenzepina), H2-
histaminoblocantelor (cimetidina, ranitidina, nizatidina, roxatidina), inhibitorilor
carboanhidrazei (acetazolamida).
b) Caracterizarea preparatelor cu acţiune antigastrinică (proglumid), inhibitorilor pompei
protonice (omeprazolul, lansoprazolul), analogilor prostaglandinelor şi derivaţilor lor
28
sintetici (misoprostolul, rioprostilul).
5. Antiacidele (compuşii Al, Mg, Ca). Clasificarea. Particularităţile acţiunii. Indicaţii. Reacţii
adverse.
6. Protectoarele mucoasei gastroduodenale şi substanţele ce contribuie la regenerarea mucoasei
(sucralfatul, bismutul subcitrat). Indicaţii.
7. Medicamentele utilizate în dereglarea funcţiei excretorii a pancreasului (pancreatina,
aprotinina).
8. Preparatele ce intensifică peristaltismul tubului digestiv.
a) Vomitivele (apomorfina, Ipeca). Clasificarea. Mecanismul acţiunii. Indicaţiile.
b) Laxativele şi purgativele (uleiul de ricin, bisacodilul). Clasificarea. Indicaţiile.
c) Agoniştii motilinici (prokineticele) - motilina, domperidona, metoclopramidul.
9. Preparatele ce inhibă motilitatea tubului digestiv. Clasificarea.
a) Antivomitivele (metoclopramidul, ondasetronul). Clasificarea. Principiile acţiunii. Indicaţiile
antivomitivelor.
b) Antidiareicele Clasificarea. Mecanismele de acţiune. Caracterizarea. Preparatele bacteriene.
10. Antiflatulentele (simeticonul, fructele de fenicul). Clasificarea. Principiile de acţiune.
Utilizarea.
11. Hepatotropele. Clasificarea.
a) Hepatoprotectoarele (silimarina, sireparul). Clasificarea. Particularităţile acţiunii asupra
hepatocitelor. Utilizarea.
b) Preparatele ce modifică secreţia şi excreţia bilei (acidul dehidrocolic, magneziul sulfat).
Clasificarea. Principiul acţiunii. Indicaţiile.
12. Antispasticele. Clasificarea.
a) Spasmoliticele neurotrope (butilscopolamina, atropina). Clasificarea. Particularităţile
mecanismului de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
b) Antispasticele musculotrope (papaverina, drotaverina). Clasificarea. Mecanismul de acţiune.
Indicaţiile.
Pe verticală: Denumirea internaţională a preparatului. Bactisubtil. Colosas. Drotaverină
Esenţiale. Famotidină. Festal. Loperamid. Metoclopramidă. Omeprazol. Pirenzepină. Senadexină.
F. Indicaţi preparatele utilizate în (pentru): anorexie, obezitatea alimentară, hiposecreţia
29
glandelor digestive, ulcerul gastric, pancreatita acută, toxicoza gravidelor, hepatite, intoxicaţii acute,
premedicaţie, dereglările secreţiei şi eliminării bilei, constipaţia cronică, constipaţia acută,
anaclorhidrie, ahilie gastrică, hiperaciditate gastrică, cinetoze, pregătirea către examenul radiologic
al tubului digestiv, diaree acută, colelitiază, meteorism.
Totalizare la tema:
MEDICAMENTELE CU ACŢIUNE ASUPRA FUNCŢIILOR ORGANELOR INTERNE
A. Scopul lecţiei practice constă în conso1idarea cunoştinţelor studenţilor referitor la
tratamentul afecţiunilor organelor sistemelor: respirator, cardiovascular, digestiv, sângelui;
sistematizarea materialului pe aceste teme şi formarea concepţiei generale despre medicaţia bolilor
somatice.
B. Întrebări pentru autoinstruire
1. Clasificarea preparatelor antihipertensive.
a) Inhibitorii tonusului simpatic la diferite niveluri (remediile neurotrope). Clasificarea şi
Caracterizarea lor.
b) Clasificarea şi caracterizarea vasodilatatoarelor musculotrope.
c) Caracterizarea preparatelor ce reglează metabolismul hidrosalin şi sistemul renină-
angiotensină-aldosteron.
d) Caracterizarea remedii lor folosite în combaterea crizelor hipertensive.
2. Medicamentele antihipotensive: clasificarea şi caracterizarea grupelor.
3. Antianginoasele. Clasificarea. Particularităţile acţiunii farmacologice.
4. Clasificarea preparatelor hemostatice şi antitrombotice.
a) Anticoagulantele: clasificarea, mecanismul de acţiune, indicaţiile, reacţiile adverse.
b) Antiagregantele plachetare: clasificarea, mecanismul de acţiune, indicaţiile, reacţiile
adverse.
c) Fibrinoliticele: clasificarea, mecanismul de acţiune, indicaţiile, reacţiile adverse.
d) Coagulantele: clasificarea, mecanismul de acţiune, indicaţiile.
e) Antifibrinoliticele: clasificarea, mecanismul de acţiune, indicaţiile.
5. Clasificarea şi caracterizarea preparatelor antianemice, reacţiile adverse.
6. Antitusivele: clasificarea, mecanismul de acţiune, indicaţiile.
7. Expectorantele şi mucoliticele: clasificarea, mecanismul de acţiune, indicaţiile.
8. Antiastmaticele: clasificarea, mecanismul de acţiune, indicaţiile. Medicamentele folosite în
30
jugularea acceselor de astm bronşic.
9. Clasificarea şi caracterizarea preparatelor medicamentoase cu acţiune asupra apetitului.
10. Clasificarea şi caracterizarea preparatelor medicamentoase utilizate în hiposecreţia glandelor
tubului digestiv. Stimulantele şi substituenţii secreţiei digestive. Caracterizarea.
11. Antiacidele: clasificarea, mecanismul de acţiune, proprietăţile, indicaţiile.
12. Clasificarea preparatelor medicamentoase utilizate în hipersecreţia glandelor tubului digestiv.
a) Colinoblocante ce micşorează secreţia gastrointestinală. Proprietăţile. Indicaţiile.
b) Histaminoliticele, utilizate în hipersecreţia glandelor gastrice. Proprietăţile. Indicaţiile.
c) Preparatele cu acţiune antigastrinică. Caracterizarea. Indicaţiile.
d) Inhibitorii pompei protonice. Caracterizarea.
13. Remediile ce contribuie la regenerarea mucoasei stomacului şi duodenului. Clasificarea,
mecanismul de acţiune, indicaţiile.
14. Clasificarea preparatelor medicamentoase ce sporesc motilitatea tubului digestiv.
15. Vomitivele. Clasificarea, mecanismul de acţiune, indicaţiile.
16. Laxativele şi purgativele: clasificarea, mecanismul de acţiune, indicaţiile.
17. Antiflatulentele: clasificarea, principiul de acţiune, indicaţiile.
18. Clasificarea preparatelor medicamentoase ce diminuează motilitatea tubului digestiv.
19. Spasmoliticele miotrope: clasificarea, mecanismul de acţiune, proprietăţile, indicaţiile.
20. Antidiareicele: clasificarea, principiul de acţiune, indicaţiile. Caracterizarea preparatelor
sintetice.
21. Hepatoprotectoarele. Medicamentele ce modifică secreţia şi excreţia bilei: clasificarea,
principiul de acţiune, indicaţiile.
C. Indicaţi preparatele utilizate în: hipertensiune hiperaldosteronemică; criză
hipertensivă; hipertensiune arterială; abolirea crizei anginoase; supradozarea anticoagulantelor cu
acţiune directă; supradozarea anticoagulantelor cu acţiune indirectă; hemoragii difuze şi
parenchimatoase; activitatea fibrinolitică sporită după intervenţii pulmonare; anemii feriprive;
accese de astm bronşic; tratamentul simptomatic al astmului bronşic; stimularea apetitului;
hiposecreţie gastrică; pancreatită acută; regenerarea mucoasei stomacului şi duodenului; boală
ulceroasă; litiază biliară; hepatite, diaree acută; constipaţie cronică; hipotensiune arterială acută;
hipotensiune arterială cronică; combaterea tusei de diferită geneză, infarct miocardic.
MEDICAŢIA HORMONALĂ ŞI ANTIHORMONALĂ

A. Actualitatea. În clinică se întâlnesc afecţiuni patologice provocate de insuficienţa sau
hiperfuncţia glandelor endocrine. Este evident că în primul caz hormonii se administrează ca terapie
31
de substituţie, iar în al doilea caz, sunt indicate preparatele antihormonale. Preparatele hormonale se
folosesc, de asemenea, şi în tratamentul unor maladii neendocrine, ca terapie patogenică.
Anatomia omului. Glandele endocrine.
Fiziologia umană. Caracterizarea generală a glandelor endocrine. Hormonii. Importanţa
factorilor humorali. Hipofiza. Legătura dintre hipofiză şi hipotalamus. Neurosecreţia. Glanda
tiroidă. Glandele paratiroide. Pancreasul. Corticosuprarenalele. Importanţa steroizilor în organism.
Biochimia. Structura, influenţa asupra metabolismului şi mecanismul de acţiune al
principalilor hormoni. Liberinele, statinele şi hormonii adenohipofizari. Somatotropina, vasopresina,
tiroxina, parathormonul, calcitonina, insulina, glucagonul, glucocorticoizii, mineralocorticoizii,
reglarea biosintezei şi secreţiei lor. Influenţa asupra metabolismului glucidic, proteic, lipidic şi
hidrosalin.
Fiziopatologia. Patologia hipofizei. Patologia glandei tiroide. Hiperfuncţia şi hipofuncţia.
Guşa endemică, etiologia şi patogenia ei. Patologia glandelor paratiroide. Mecanismul tetaniei
paratireoprive. Hipofuncţia glandelor paratiroide. Patologia pancreasului. Patologia suprarenalelor.
Insuficienţa acută şi cronică a corticosuprarenalelor. Hiperproducţia aldosteronului,
glucocorticoizilor.
1. Noţiuni de hormon, preparat hormonal şi preparat antihormonal. Clasificarea.
2. Hormonii hipotalamusului şi rolul lor în reglarea activităţii glandelor endocrine. Preparatele
hormonale ale hipotalamusului (gonadorelina). Utilizarea.
3. Preparatele hormonilor hipofizari (corticotropina, somatotropina, gonadotropina, oxitocina).
Clasificarea. Indicaţii. Reacţii adverse. Antagoniştii hormonilor hipofizari (somatostatina,
bromcriptina, octreotidul). Indicaţii.
32
4. Preparatele hormonale ale glandei tiroide (levotiroxina, liotironina). Influenţa levotiroxinei şi
liotironinei asupra funcţiilor organelor şi metabolismului. Indicaţii. Reacţii adverse.
Clasificarea antitiroidienelor (tiamazolul, iodura de potasiu). Mecanismul acţiunii. Indicaţii.
Efectele adverse.
5. Preparatele glandelor paratiroide (paratireoidina). Influenţa asupra metabolismului fosforului şi
calciului. Indicaţii.
6. Preparatele hormonale ale pancreasului. Clasificarea preparatelor insulinei. Indicaţiile.
Reacţiile adverse. Asistenţa medicală de urgenţă în coma hiperglicemică şi hipoglicemică.
7. Clasificarea antidiabeticelor perorale. Mecanismul şi acţiunea comparativă a derivaţilor
sulfonilureici (carbutamida, glibenclamida, glipizida, gliclazida, glurenormul). Biguanidele
(buformina, metformina). Derivaţii acidului carbamoilbenzoic (repaglinida). Tiazolidindionele
(ciglitazona, pioglitazona). Glicinele (tolrestatul, epalrestatul). Tetrazaharidele (acarboza,
miglitolul). Mecanismul acţiunii. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
8. Clasificarea anabolizantelor. Anabolizantele steroidiene (nandrolonul, metandienonul).
Anabolizantele nesteroidiene (inozitul, metiluracilul). Mecanismul de acţiune. Efectele
farmacologice. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
9. Preparatele mineralocorticoizilor (dezoxicorticosteronul). Indicaţiile.
10. Preparatele glucocorticoizilor (prednisolonul, dexametasonul) Influenţa asupra
metabolismului glucidic, proteic, lipidic şi hidrosalin, asupra ţesutului mezenchimal,
sistemului cardiovascular, SNC, muşchilor şi sângelui. Mecanismul de acţiune. Acţiunile
antiinflamatoare, antialergică, imunodepresivă şi antişoc ale glucocorticoizilor.
11. Utilizarea glucocorticoizilor. Principiile de administrare. Glucocorticoizii sintetici pentru uz
extern. Reacţiile adverse.
E. Caracterizarea succintă a preparatelor hormonale şi antihormonale obligatorii
Pe verticală: Denumirea internaţională a preparatului: Acarboză. Bromcriptină. Calcitonin.
Dexametason. Glibenclamidă. Insulină. Levotiroxină. Metformină. Oxitocină. Prednisolon.
Tiamazol. Triamcinolon.
F. Indicaţi preparatele utilizate în (pentru): diabet zaharat tip I, diabet zaharat tip II, diabet
insipid, comă diabetică, mixedem, hipertireoză, comă hipoglicemică, hipofuncţia ovarelor, cancerul
prostatei, hipoplazie genitală masculină, infarct miocardic, distrofie alimentaro-infecţioasă la copii,
boala Addison, reumatism, eczemă, stimularea naşterii, prevenirea gravidităţii nedorite.
33
ANTIINFLAMATOARELE. ANTIALERGICELE ŞI IMUNOMODULATOARELE

A. Actualitatea Inflamaţia este o reacţie complexă neurotropă, vasculară şi metabolică,
declanşată de pătrunderea unor agenţi patogeni în ţesuturile sănătoase ale organismului. Este o
reacţie de apărare şi are unele mecanisme comune cu infecţia şi alergia. In unele cazuri, fenomenele
inflamatoare devin o afecţiune, în care se stabileşte un ciclu continuu: inflamaţie - distrucţie tisulară
- inflamaţie. În acest caz o importanţă deosebită au medicamentele cu acţiune antiinflamatoare,
utilizate pe larg în practica medicală.
Manifestările alergice sunt diverse, frecvente şi deseori foarte grave. De aceea tratamentul
afecţiunilor alergice este complex, farmacoterapiei acestor stări revenindu-i un rol aparte.
Fiziologia. Imunitatea. Alergia. Rolul limfocitelor, imunoglobulinelor. Organele de
protecţie imunologică. Sistemul imun şi interacţiunile celulare în reacţiile imune.
Fiziopatologia. Inflamaţia. Tulburări metabolice, patochimice şi fizico-chimice în focarul
inflamaţiei. Particularităţile microcirculaţiei în focarul inf1amaţlei. Tulburări ale permeabilităţii
capilare. Exudaţia leucocitelor, mecanismul ei. Fagocitoza în focarul inflamaţiei. Proliferaţia.
Consecinţele inflamaţiei.
Noţiuni despre alergie. Sensibilizarea, hiposensibilizarea. Reacţii alergice de tip imediat.
Anafilaxia. Boala serului. Reacţii alergice de tip întârziat. Fiziopatologia reacţiilor imunopatologice.
Imunodeficienţele.
1. Clasificarea antiinflamatoarelor.
34
2. Clasificarea antiinflamatoarelor nesteroidiene. Inhibitoarele selective ale COX2 (nimesulidul,
meloxicamul, celecoxibul, etoricoxibul). Mecanismul acţiunii antiinflamatorii. Indicaţii.
Contraindicaţii. Reacţii adverse.
3. Antiinflamatoarele steroidiene (hidrocortizonul, dexametasonul). Mecanismul acţiunii
antiinflamatorii. Indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
4. Antiinflamatoarele de bază. Clasificarea. Indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
5. Clasificarea preparatelor utilizate în medicaţia reacţiilor alergice de tip imediat:
a) Antihistaminicele (difenhidramina, clemastina, loratadina, cetirizina). Clasificarea.
Mecanismul de acţiune. Indicaţii. Reacţii adverse. Intoxicaţia acută cu H1-antihistaminice.
Tabloul clinic. Tratamentul.
b) Inhibitoarele degranulării mastocitelor (cromoglicatul de sodiu, ketotifenul, nedocromilul).
Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Contraindicaţiile. Reacţiile adverse.
c) Particularităţile farmacologice ale glucocorticoizilor, -adrenomimeticelor, xantinelor, M-
colinoblocantelor. Indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse.
6. Asistenţa medicală de urgenţă în şoc anafilactic, astm bronşic, edem angioneurotic.
7. Preparatele utilizate în medicaţia reacţiilor alergice de tip întârziat (glucocorticoizii,
citostaticele). Particularităţile acţiunii.
8. Noţiuni generale despre imunomodulatoare. Clasificarea. Caracterizarea.
9. Imunodepresivele minore. Clasificarea. Mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Contraindicaţiile.
Reacţiile adverse.
10. Imunodepresivele majore (metotrexatul, ciclofosfamida). Clasificarea. Mecanismul de
acţiune. Indicaţiile, contraindicaţiile, reacţiile adverse.
11. Imunostimulatoarele (timalina, levamisolul, licopidul, echinacea). Indicaţiile. Contrain-
dicaţiile. Reacţiile adverse.
Pe verticală: Denumirea internaţională a preparatului. Acid acetilsalicilic Clemastină.
Dexametason. Diclofenac. Difenhidramină. Indometacină. Interferon. Loratadină. Mebhidrolină.
Meloxicam. Nimesulid. Prednisolon.
F. Indicaţi preparatele utilizate în: poliatrită reumatică, afecţiuni articulare degenerative,
miozite, neurita nervului facial. polinoze, urticarie, vomă postoperatorie, cinetoze, premedicaţie,
sindrom Parkinson, astm bronşic, şoc anafilactic, dermatită de contact, infecţii cronice, transplant
35
de organe sau ţesuturi, cancer.
ANTISEPTICELE ŞI DEZINFECTANTELE. ANTIBIOTICELE

A. Actualitatea. Cu scopul profilaxiei şi tratamentului proceselor infecţioase provocate de
diverşi agenţi patogeni se utilizează un şir de preparate, care pot împiedica multiplicarea
microorganismelor sau pot cauza liza lor.
Utilizarea efectivă şi inofensivă a antibioticelor în diverse domenii ale medicinii practice constituie
una din problemele-cheie şi necesită cunoştinţe profunde atât a etiologiei şi a particularităţilor
clinice ale maladiilor, cât şi a proprietăţilor farmacologice ale chimioterapicelor.
Microbiologia. Răspândirea microorganismelor în natură. Noţiune despre infecţii. Bacteriile,
virusurile, fungii patogeni, protozoarele şi maladiile omului, provocate de ele. Noţiuni despre
chimioterapie. Concepţiile contemporane despre mecanismul de acţiune a preparatelor
chimioterapeutice. Efectele bactericid şi bacteriostatic. Rezistenţa microbilor la medicamente şi
mecanismul apariţiei. Problema depăşirii rezistenţei microorganismelor la antibiotice. Antibioticele
ca variantă a preparatelor chimioterapeutice. Unitatea de măsură a activităţii principalelor
antibiotice.
1. Antisepticele şi dezinfectantele. Clasificarea. Principalele mecanisme de acţiune asupra
microorganismelor.
2. Halogenii. Particularităţile acţiunii şi întrebuinţării compuşilor de clor şi iod. Efecte adverse.
3. Agenţii oxidanţi (peroxidul de hidrogen, permanganatul de potasiu). Mecanismul de acţiune.
36
Utilizarea practică.
4. Acizii şi bazele utilizate ca antiseptice şi dezinfectante (acidul boric, acidul salicilic,
hidroxidul de sodiu, potasiu). Indicaţii. Mecanismul acţiunii. Reacţii adverse.
5. Compuşii metalelor (sărurile de Zn, Ag, Hg, Cu). Particularităţile acţiunii preparatelor.
6. Detergenţii (cerigelul, etoniul, benzalconiul) . Proprietăţile antimicrobiene. Utilizarea practică.
7. Antisepticele şirului aromatic. Coloranţii (albastrul de metilen, verdele de briliant). Fenolii
(fenolul, rezorcina, vagotilul). Derivaţii nitrofuranului (nitrofuralul, furazolidonul). Particularităţile
acţiunii antimicrobiene. Indicaţii.
8. Antisepticele şirului alifatic. Aldehidele (formaldehida). Alcoolii (alcoolul etilic).
Particularităţile acţiunii şi întrebuinţării.
9. Antibioticele. Principiile de clasificare.
10. Antibioticele beta-lactamice. Clasificarea. Spectrul şi mecanismul de acţiune Indicaţiile.
Reacţiile adverse.
11. Macrolidele şi azalidele (eritromicina, azitromicina, claritromicina, rovamicina). Spectrul şi
mecanismul de acţiune Indicaţiile. Reacţiile adverse.
12. Lincozaminele (lincomicina, clindamicina). Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
Reacţiile adverse.
13. Aminoglicozidele (gentamicina, tobramicina, brulamicina). Spectrul şi mecanismul de
acţiune. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
14. Tetraciclinele (tetraciclina, doxiciclina). Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
Reacţiile adverse.
15. Cloramfenicolul. Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţiile
adverse.
16. Glicopeptidele (vancomicina, teicoplanina). Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile.
Reacţiile adverse.
17. Polipeptidele (polimixina M). Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile
adverse.
18. Anzamicinele. Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile. Reacţiile adverse.
19. Diverse antibiotice (fusidina de sodiu, fuzafungina, bacitracina, mupirocina, cicloserina,
gramicidina).
20. Rezistenţa bacteriilor la antibiotice şi formele ei. Cauzele şi mecanismele de apariţie. Căile de
combatere.
21. Principiile asocierii antibioticelor. Antagonismul şi sinergismul. Indicaţiile de bază pentru
asocierea lor.
37
E. Caracterizarea succintă a principalelor preparate
Pe verticală: Denumirea internaţională a preparatului. Clorhexidină. Nitrofural. Soluţie
alcoolică de iod de 5%. Verde de briliant. Clorofilipt. Ampicilină. Azitromicină.
Benzatinbenzilpenicilină. Benzilpenicilină de sodiu. Cefalexină. Ceftriaxon. Doxiciclină.
F. Indicaţi preparatele utilizate pentru (în): dezinfectarea sputei, dezinfectarea
instrumentelor, potabilizarea apei, prelucrarea mâinilor, prelucrarea câmpului operator,
hiperhidroză, faringită, piodermii, profilaxia reumatismului, pneumonie, tifos exantematic, sifilis,
osteomielite, abcese, flegmone, salmoneloze, colita pseudomembranoasă, tifos abdominal,
meningite bacteriene, tuberculoză, infecţii urinare, tifos exantematic, dizenterie.
SULFAMIDELE ŞI PREPARATELE CHIMIOTERAPICE CU STRUCTURĂ CHIMICĂ

DIVERSĂ. ANTITUBERCULOASELE. ANTIVIRALELE. ANTIFUNGICELE
A. Actualitatea. În tratamentul unor procese infecţioase este mai eficace administrarea
sulfamidelor şi altor chimioterapice cu structură chimică diversă. Tuberculoza este o maladie
socială, indicii morbidităţii având o tendinţă de majorare în ultimii ani. Medicaţia antituberculoasă
specifică cuprinde chimioterapice de sinteză şi antibiotice. Tratamentul tuberculozei este complex şi
de durată şi necesită cunoştinţe profunde despre grupele de preparate utilizate în această afecţiune şi
principiile asocierii lor.
Fungii patogeni şi convenţional patogeni provoacă micoze locale şi sistemice, tratamentul
cărora este dificil şi de lungă durată. Eficacitatea remediilor antimicotice depinde de spectrul de
acţiune al preparatelor, particularităţile lor farmacocinetice şi localizarea fungilor. Studierea
remediilor antivirale şi antifungice este absolut evidentă din cauza că numărul bolnavilor de infecţii
virale şi micotice este destul de mare.
38
Chimia organică. Structura sulfamidelor, substanţelor medicamentoase antituberculoase.
Biochimia. Noţiune de antimetaboliţi.
Microbiologia. Bacilul tuberculos. Dezvoltarea rezistenţei. Profilaxia tuberculozei.
Virusurile. Clasificarea şi caracterizarea generală. Fungii patogeni - agenţii dermatomicozelor, mi-
cozelor sistemice, candidomicozelor.
1. Sulfamidele. Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţiile
adverse.
2. Sulfanilamidele asociate cu alte preparate (Co-trimoxazolul, salazodina, salazodimetoxina).
Utilizarea în practica medicală.
3. Chinolonele şi fluorchinolonele (acidul nalidixic, ofloxacina, ciprofloxacina). Spectrul şi
mecanismul de acţiune. Indicaţiile şi contraindicaţiile. Reacţii adverse.
4. Derivaţii nitrofuranului (nitrofurantoina, furazidina). Spectrul şi mecanismul de acţiune.
Indicaţiile şi reacţiile adverse.
5. Derivaţii nitroimidazolului (metronidazolul). Spectrul şi mecanismul de acţiune. Indicaţiile şi
reacţiile adverse.
6. Derivaţii 8-oxichinolinei (enteroseptolul, nitroxolina). Spectrul şi mecanismul de acţiune.
Indicaţiile şi reacţiile adverse.
7. Definiţia şi principiile de clasificare a antituberculoaselor:
a) Antibioticele antituberculoase (streptomicina, rifampicina).
b) Hidrazidele acidului izonicotinic (izoniazida).
c) Derivaţii acidului paraaminosalicilic.
d) Antituberculoasele din diverse grupe farmacologice (ciprofloxacina).
8. Antiviralele. Principiile de clasificare. Spectrul şi mecanismul de acţiune.
a) Antiviralele active faţă de virusul gripal (amantadina, rimantadina, arbidolul). Particularităţile
acţiunii.
b) Antiviralele active faţă de virusul herpetic (aciclovirul, famciclovirul, ganciclovirul).
Particularităţile acţiunii.
c) Antiviralele active faţă de virusul imunodeficienţei umane (zidovudina, zalcitabina).
39
Particularităţile acţiunii.
d) Antiviralele utilizate în infecţiile citomegalovirale.
9. Interferonii. Proprietăţile farmacologice şi utilizarea terapeutică. Inductorii interferonului
(interferonogenii). Interferonii recombinaţi.
10. Antimicoticele. Clasificarea.
11. Antibioticele antimicotice (nistatina, amfotericina). Spectrul şi mecanismul de acţiune.
Indicaţiile. Reacţiile adverse. Farmacocinetica.
12. Derivaţii imidazolului (ketokonazolul, clotrimazolul). Spectrul şi mecanismul de acţiune.
13. Derivaţii triazolului (fluconazolul, itrakonazolul). Spectrul şi mecanismul de acţiune.
14. Derivaţii acidului undecilenic (undecina, zincudanul). Spectrul şi mecanismul de acţiune.
15. Derivaţii N-metilnaftalinei (terbinafina). Indicaţii. Reacţii adverse.
Pe verticală: Denumirea internaţională a preparatului. Aciclovir. Amfotericină B. Co-
trimoxazol. Fluconazol. Interferon. Izoniazidă. Itraconazol. Metronidazol. Rifampicină.
Streptomicină. Sulfasalazină.
F. Indicaţi preparatele utilizate în: pneumonie, dizenterie, conjunctivită, infecţiile căilor
urinare, enterocolita ulceroasă nespecifică, angină, faringită, tuberculoză, peritonite, osteomielite,
meningita tuberculoasă, profilaxia tuberculozei, tuberculoză rezistentă la streptomicină, profilaxia
gripei, keratite, variolă, encefalită herpetică, herpes Zoster, herpes simplex, varicelă, hepatită virală
B, C, D, SIDA, actinomicoze, candidoze, epidermofiţie, tricofiţie, microsporie, meningită micotică,
onicomicoze.
COMPLICAŢIILE FARMACOTERAPIEI.
MĂSURILE DE PRIM AJUTOR ÎN INTOXICAŢII ACUTE CU MEDICAMENTE
A. Actualitatea. Răspândirea largă a medicamentelor în ultimele decenii a dus la apariţia
bolii medicamentoase, la baza căreia stau reacţiile adverse induse de farmacoterapie. Complicaţiile
40
apărute ca urmare a tratamentului necesită o atitudine corespunzătoare în administrarea remediilor
medicamentoase.
Dozarea corectă a remediilor medicamentoase are o importanţă deosebită, deoarece greşelile
posologice pot duce la intoxicaţii cu medicamente. Combaterea acestora necesită cunoaşterea
măsurilor de prim ajutor.
B. Scopul lecţiei practice constă în familiarizarea studentului cu cunoştinţe despre com-
plicaţiile de bază, apărute ca urmare a tratamentului medicamentos şi măsurilor de profilaxie a lor,
în familiarizarea studentului cu măsurile de prim ajutor în intoxicaţiile acute cu medicamente şi alte
xenobiotice.
C. Scopuri didactice
Studentul trebuie să cunoască: clasificarea şi Caracterizarea generală a complicaţiilor
farmacoterapiei, sistemul de supraveghere şi farmacovigilenţă a medicamentelor din ţară,
răspândirea intoxicaţiilor acute cu medicamente, cauzele lor, consecutivitatea măsurilor de prim
ajutor în dependenţă de simptomele dominante.
Studentul trebuie să poată: evidenţia şi grupa remediile medicamentoase după complicaţiile
posibile, substanţe medicamentoase obligatorii în intoxicaţii cu medicamente şi să le indice în
funcţie de simptomele intoxicaţiei.
1. Clasificarea complicaţiilor farmacoterapiei.
2. Complicaţiile terapiei medicamentoase, provocate de supradozarea absolută şi relativă a
medicamentelor. Efectele observate ca urmare a interacţiunii la nivelul absorbţiei, distribuţiei,
metabolizării şi eliminării.
3. Complicaţiile terapiei medicamentoase legate de toxicitatea şi reacţiile adverse ale
medicamentelor. Acţiunea neurotoxică, hepatotoxică, hematotoxică, ulcerogenă, teratogenă
etc. Psihozele medicamentoase. Profilaxia.
4. Reacţiile alergice. Profilaxia şi tratamentul.
5. Complicaţiile tratamentului medicamentos, condiţionat de factorii genetici.
6. Complicaţiile terapiei medicamentoase, condiţionate de dereglările imunobiologice ale
organismului (diminuarea reacţiilor imune, manifestate prin superinfecţie, mărirea frecvenţei
recidivelor bolilor infecţioase, disbacterioză, candidomicoză, aspergiloză). Profilaxia şi
tratamentul.
7. Complicaţiile farmacoterapiei, apărute ca rezultat al suspendării tratamentului. Rebound-
sindrom (după utilizarea preparatelor -adrenoblocante, clonidinei, cimetidinei,
anticoagulantelor indirecte, barbituricilor, tranchilizantelor), fenomenul de lipsă după cura cu
41
glucocorticoizi. Profilaxia şi tratamentul.
8. Dependenţa medicamentoasă psihică şi fizică - rezultatul utilizării îndelungate a analgezicelor
opioide, tranchilizantelor, excitantelor SNC, alcoolului etilic.
9. Intoxicaţiile acute cu medicamente, cauzele, structura şi consecinţele lor.
10. Măsurile principale de asistenţă în intoxicaţia cu medicamente şi toxice. Metodele opririi
pătrunderii de mai departe a toxicului în organism (din tubul digestiv, de pe suprafaţa pielii şi
mucoaselor, prin pulmoni). Metodele înlăturării mecanice, inactivării chimice, neutralizării
fizico-chimice a toxicului din tubul digestiv, piele, mucoase.
11. Metodele de neutralizare a toxicului absorbit în organism şi corijarea funcţiilor dereglate
(terapia antidot, antagonismul funcţional), stimularea funcţiilor fiziologice (transfuzia de
sânge şi a substituenţilor lui). Antidoţii tiolici, indicaţiile, mecanismul de acţiune.
12. Importanţa antagoniştilor funcţionali în terapia intoxicaţiilor.
13. Restabilirea şi menţinerea funcţiilor fiziologice de importanţă vitală ale organismului în
intoxicaţii. Preparatele ce restabilesc echilibrulul acido-bazic şi hidro-salin. Importanţa lor.
14. Metodele de intensificare a eliminării toxinelor din organism (diureza forţată, alcalinizarea şi
acidifierea urinei, hemotransfuzia, hemodializa, dializa peritonială, hemosorbţia).
Pe verticală. Denumirea internaţională a preparatului. Atropina. Clonidină. Diazepam.
Glucoză. Epinefrină clorhidrat. Flumazenil. Furosemid. Insulina. Magneziu sulfat. Naloxon.
Neostigmină. Prednisolon. Strofantină.
F. Indicaţi preparatele utilizate în (pentru): intoxicaţiile cu acizi, abolirea
bronhospasmului provocat de substanţe anticolinesterazice, abolirea convulsiilor, intoxicaţia cu
analgezice opioide, stimularea activităţii inimii, edemul pulmonar şi cerebral, accelerarea eliminării
toxinelor din organism prin rinichi, excitaţia psihomotorie, hipotensiunea acută, criza hipertensivă,
coma hipoglicemică, coma hiperglicemică, intoxicaţia cu glicozide cardiace.
42
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. Cristea A.N. Farmacie clinică. Bucureşti, Editura medicală, 2006.
2. Fulga I. Farmacologie. Editura medicală, Bucureşti, 2004, 2006.
3. Ghicavâi V., Gonciar V., Bacinschi N., Gasnaş V. Farmacologia. Chişinău, „Ştiinţa”,
1993.
4. Ghicavâi V. şi al. Indicaţii metodice pentru lucrări de laborator la farmacologie. C.E.P.
Medicina, Chişinău 2009.
5. Gonciar V. şi coautorii. Scurt dicţionar explicativ de termeni farmacologici. Chişinău,
1991.
6. Guţu N. Farmacotoxicologie. Chişinău, 1998.
7. Harchevici D.A. Farmacologie. Chişinău, „Lumina”, 1991.
8. Harchevici D.A. Îndreptar pentru lucrări de laborator la farmacologie. Universitas,
Chişinău, 1993.
9. Harchevici D.A. Farmacologie. Manual pentru instituţii superioare de îvăţământ.
Ediţia a X-a, revizuită; completată şi corectată. Chişinău, 2009.
10. Matcovschi C. Manual de receptură, ediţia a III-a, revizuită şi completată. Chişinău,
2000.
11. Nicolai S., Scutar C., Cekman I., Cârlig V. Farmacologie. Chişinău, C.E.P. Medicina,
2003.
12. Stroescu V. Bazele farmacologice ale practicii medicale, ediţia a VII-a (revizuită şi
completată). Editura medicală. Bucureşti, 2005.
13. Tratat de farmacologie/ sub red. Prof. A.N. Cristea. Bucureşti, 2006.
14. Аляутдин Р.Н. Фармакология. Учебник для вузов, 4-е издание, исправленное.
Москва, Изд. дом ГЭОТАР-МЕД, 2005.
15. Гикавый В.И. и др. Методические указания для практических занятий по
фармакологии. Кишинев, ИПЦ Medicina, 2003.
16. Воронов Г.Г., Рождественский Д. А. Общая фармакология. Вопросы, ответы,
тесты. Минск, ВЫШЭЙШАЯ ШКОЛА, 2003.
17. Катцунг Б.Г. Бертрат. Базисная и клиническая фармакология. т. I, II, Санкт-
Петербург, 1998.
18. Кукес В.Г., Стародубцев Л.К. Клиническая фармакология и фармакотерапия.
Учебник./Под ред. В.Г.Кукеса, 2-е издание, М.: ГЭОТАР Медицина. 2008.
19. Машковский М.Д. Лекарственные средства (в 2-х томах). М., Медицина, 2002.
20. Мухин Е.А. и др. Методические рекомендации к лабораторным занятиям по
43
фармакологии (часть I, II, III), 1987.
21. Мухин Е.А. и др. Фармакология. Санкт-Петербург, 2004.
22. Фармакология (тестовые задания). Под ред. Д.А. Харкевича – М.: МИА, 2005 –
456 с.
23. Харкевич Д.А. Руководство к лабораторным занятиям по фармакологии. М.,
Медицина, 2004.
24. Харкевич Д.А. Фармакология. Учебник для вузов. Издание 7-е, переработанное
и дополненное. Москва, Изд. дом ГЭОТАР-МЕД, 2002.
44

Elaborare Sanatate Publica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elaborare Sanatate Publica

Încărcat de

Informații document

Descriere originală:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Elaborare Sanatate Publica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIŢANU”

Catedra Farmacologie şi farmacie clinică

Aprobat de Consiliul metodic central al USMF

Aprobat la şedinţa Comisiei Metodice de profil

Aprobat la şedinţa catedrei Farmacologie şi

Indicaţiile metodice pentru lucrările de laborator la farmacologie au fost elaborate de

V. Gonciar - conferenţiar universitar, şef de catedră

Indicaţile metodice sunt destinate studenţilor anului II facultatea Sănătate publică şi

FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV

SUBSTANŢELE CU ACŢIUNE ADRENERGICĂ

FARMACOLOGIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

MEDICAMENTELE CU INFLUENTĂ ASUPRA

ANTIHIPERTENSIVELE. ANTIHIPOTENSIVELE. ANTIANGINOASELE

MEDICAŢIA APARATULUI DIGESTIV

MEDICAŢIA HORMONALĂ ŞI ANTIHORMONALĂ

ANTIINFLAMATOARELE. ANTIALERGICELE ŞI IMUNOMODULATOARELE

ANTISEPTICELE ŞI DEZINFECTANTELE. ANTIBIOTICELE

SULFAMIDELE ŞI PREPARATELE CHIMIOTERAPICE CU STRUCTURĂ CHIMICĂ

S-ar putea să vă placă și