Utilizarea Energiei Geotermale
Utilizarea Energiei Geotermale
Utilizarea Energiei Geotermale
Bucureşti
Facultatea de Energetică
Profesori:
Conf. Victor CENUŞĂ
Conf. Constantin IONESCU
Masteranzi:
George Bădescu
Antonia Tănăsescu
Cuprins:
a. PRESIUNEA LITOSTATICĂ
Rezultă din greutatea rocilor de deasupra punctului considerat și, în principiu, este egală
cu produsul dintre greutatea specifică medie (dr) a rocilor acoperitoare și adâncimea (h) a
punctului. Ținând seamă de raza Pământului, presiunile rezultate trebuie să atingă valori uriașe.
Se estimează presiuni de circa 0,5 Mbar la o adâncime de 1000 km, 1,7 Mbar la 3000 km și de
peste 3,1 Mbar în centrul Pământului. Teoretic, presiunea litostatică este uniformă, neorientată,
egal distribuită în toate direcțiile spațiului, ca și în cazul presiunilor hidrostatice calculate după
principiul lui Pascal, P= dr • h [8].
b. CĂLDURA PĂMÂNTULUI
Faptul că, în raport cu temperatura generală a spațiului cosmic, aflată în apropierea
valorii de 0° K, Pământul are o temperatură mult mai ridicată, demonstrează un aport de energie
calorică din surse variate, care determină un anumit regim termic al planetei.
Sursele de căldură ale Pământului sunt, după origine, de două tipuri: surse externe,
constând în majoritate din energia calorică furnizată de Soare, și surse interne, generate de
procesele proprii planetei.
Se știe ca Soarele radiază în spațiu o energie calorică enormă, de ordinul a 1026 cal/ora,
însoțită de radiații luminoase și electromagnetice. Pe Pământ însă, nu ajung decât cantități
extrem de mici din această energie, abia 0.5 ∙ 10−9 din total, iar din această cantitate, 40% este
reflectată de păturile exterioare ale atmosferei, neavând nici un fel de influență asupra
Pământului. Se consideră ca fluxul caloric mediu recepționat de globul terestru este de 1,9
cal/𝑐𝑚2 într-un minut. Spectrul radiației solare se compune din 41% radiații luminoase vizibile,
9% radiații de mare energie, de tipul γ, X sau UV și 50% raze infraroșii [9].
c. CĂLDURA INTERNĂ A PĂMÂNTULUI
Deși căldura externă influențează în mare măsură procesele desfășurate la suprafața
Pământului, ea afectează numai o pătură superficială extrem de redusă relativ la raza planetei,
până la pătura de temperatură constantă. Sub această pătură, sursele de energie calorică sunt de
natură internă, determinate de procesele proprii ale planetei, neinfluențate de factorii externi.
Faptul că Pământul are surse proprii de energie termică este dovedit cu prisosință de o
serie de fenomene ca vulcanismul, existența izvoarelor termale, creșterile de temperature
constatate în lucrările miniere odată cu creșterile de adâncime etc.
3. Energia geotermală
Cele mai simple C.G.T.E. cu abur sunt cele în care, dupa destinderea în turbina, fluidul
de lucru geotermal este evacuat în direct atmosfera. C.G.T.E. cu abur si T.A. cu evacuarea
aburului în atmosfera pot fi, în functie de starea de agregare a fluidului geotermal, cu: abur uscat
sau cu abur umed.
Acest tip de energie geotermală este caracterizată prin nivelul relativ scăzut al
temperaturilor la care este disponibilă şi poate fi utilizată numai pentru încălzire, fiind imposibilă
conversia acesteia în energie electrică. Energia geotermală de acest tip, este disponibilă chiar la
suprafaţa scoarţei terestre, fiind mult mai uşor de exploatat decât energia geotermală de potenţial
termic ridicat, ceea ce reprezintă un avantaj.
Pompele de căldură, pot să absoarbă căldura din sol, de la diferite adâncimi, din apa
freatică, din apele de suprafaţă (dar numai cu condiţia să nu existe pericolul ca apa să îngheţe),
sau chiar din aer (dar numai în perioadele în care temperatura aerului este suficient de mare,
pentru a permite funcţionarea pompelor de căldură, cu o eficienţă ridicată).
Câteva dintre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească sursa de căldură, pentru a
putea fi utilizată de către pompele de căldură sunt următoarele:
➢ Disponibilitate în cantitate suficientă;
➢ Capacitate cât mai mare de a acumula căldură;
➢ Nivel cât mai ridicat de temperatură;
➢ Capacitate de regenerare suficient de mare;
➢ Posibilitate de captare în condiţii cât mai economice.
Solul reprezintă o sursă de căldură eficientă, deoarece acumulează căldură atât direct sub
formă de radiaţie solară cât şi indirect de la ploi, respectiv de la aer. Căldura poate fi preluată cu
ajutorul unor circuite intermediare plasate în sol, care absorb căldură şi o transmit
vaporizatorului pompei de căldură. Este posibilă şi amplasarea direct în sol a vaporizatorului
pompei de căldură.
Circuitele intermediare de preluare a căldurii din sol, sunt compuse din schimbătoare de
căldură, denumite colectori, pompe de circulare a agentului intermediar din aceste circuite, vas
de expansiune, sistem de distribuţie a agentului intermediar în colectori, dispozitive de aerisire.
Agentul intermediar din circuitele intermediare este reprezentat de soluţii apoase de tip
antigel, iar majoritatea producătorilor recomandă diverse amestecuri ecologice de acest tip.
Uneori pot fi utilizate şi soluţii de apă sărată, dar nu se poate utiliza apa simplă, deoarece pe timp
de iarnă există pericolul ca apa să îngheţe, cel puţin în porţiunile de conducte aflate la suprafaţa
solului, sau chiar în aer liber (chiar dacă sunt izolate). Dacă agentul intermediar ar îngheţa
funcţionarea pompei de căldură ar deveni imposibilă. Temperatura de îngheţ recomandată de
majoritatea producătorilor pentru soluţiile de tip antigel utilizate în circuitul intermediar, este de
–15°C.
Există două tipuri de colectori care pot fi utilizaţi în circuitele intermediare de preluare a
căldurii din sol, colectori orizontali, care se montează la adâncimi de cca. 1,2…1,5m și colectori
verticali, denumiţi şi sonde, care se montează în orificii practicate prin forare, la adîncimi de
până la cca. 100m.
Pompele de căldură aer-aer sunt cele mai răspândite şi sunt reprezentate de toate
aparatele de condiţionarea aerului, care pot să realizeze atât răcire cât şi încălzire. În regim de
încălzire, aceste echipamente funcţionează ca pompe de căldură aer-aer.
La scăderea temperaturii exterioare, eficienţa pompelor de căldură care utilizează aerul ca
sursă de căldură, se reduce sensibil, ceea ce limitează posibilitatea utilizării acestor echipamente,
la o perioadă de timp de maxim 70…80% din an, fiind indicată utilizarea combinată a acestora,
împreună cu alte sisteme de încălzire. Pe de altă parte, în perioadele mai calde ale anului,
primavara, vara şi toamna, când temperatura aerului este mai ridicată, aceste echipamente pot fi
extrem de eficiente pentru prepararea apei calde menajere [22].
Agenţi termici de lucru utilizaţi in pompele de căldură cu comprimare mecanică
Alegerea agentului termic de lucru se face în funcţie de proprietăţile sale termodinamice,
termofizice, tehnologice, economice, ecologice şi de securitate.
În ceea ce priveşte cerinţele ecologice şi de securitate, agenţii termici de lucru trebuie să
şi aducă un aport cât mai mic la distrugerea stratului de ozon stratosferic şi la încălzirea globală
(prin efectul de seră).
Deoarece marea majoritate a agenţilor termici de lucru utilizaţi în pompele de căldură
sunt utilizaţi de asemenea şi în maşinile frigorifice, se foloseşte în mod uzual şi denumirea de
agenţi frigorifici.Dintre agenţii frigorifici naturali cel mai utilizat este amoniacul, un gaz incolor
cu un miros caracteristic. Acesta are bune proprietăţi termodinamice şi de transfer de căldură,
este ecologic, însă este toxic, explozibil şi inflamabil la concentraţii volumetrice în aer de
(15…28) %. Un alt agent frigorific natural este bioxidul de carbon, CO2 care este un agent
ecologic, ieftin, ce oferă un transfer de căldură bun în vaporizator şi nu prezintă pericol asupra
produselor (nu este toxic, fără miros, fără culoare).
Freonii sunt agenţi frigorifici utilizaţi pe scară largă în tehnica frigului, având volume
masice mai reduse ca ale amoniacului, fapt care duce la dimensiuni mai mici ale conductelor,
sunt inodori. Freonii fără clor (HFC) nu sunt toxici, iar freonii fără hidrogen (CFC) nu sunt
inflamabili sau explozivi. Ca dezavantaj principal trebuie menţionat faptul că majoritatea nu sunt
agenţi frigorifici ecologici; astfel toţi au efect de seră şi marea majoritate atacă stratul de ozon.
În funcţie de influenţa pe care o au asupra ozonului stratosferic freonii se clasifică în trei
tipuri:
▪ CFC- urile: Clorofluorocarburi – ce au efectul cel mai distructiv asupra ozonului datorită
prezenţei clorului şi fluorului şi au fost interzişi la nivel internaţional. Spre exemplu:
R11, R12;
▪ HCFC – urile: Hidroclorofluorocarburi – care au o acţiune mai redusă distructivă datorită
prezentei hidrogenului în molecule, consideraţi agenţi frigorifici de tranziţie. De
exemplu: R22, R123;
▪ HFC – urile: Hidrofluorocarburi –sunt inofensivi faţă de ozon (neavând nici Cl, nici Br),
dar au totuşi efect de seră, sunt consideraţi agenţi frigorifici de medie şi lungă durată. Cei
mai importanţi sunt: R134a, R404A, R407C, R410A.
Tendinţa generală care se manifestă la nivel internaţional în privinţa agenţilor frigorifici
este de renunţare definitivă la agenţii frigorifici din categoria CFC-urilor, apoi de renunţare
treptată la agenţii frigorifici din categoria HFC-urilor şi utilizarea cu precădere a agenţilor
frigorifici naturali. Această tendinţă trebuie respectată de toţi cei care se ocupă cu proiectarea,
execuţia şi exploatarea sistemelor frigorifice şi de pompe de căldură [23].
În 1996, cea mai mare instalație de pompele de căldură geotermale din lume a fost
finalizată la baza militara Fort Polk a Armatei Americane din Leesville, Louisiana. Pompele de
căldură au înlocuit 3.243 pompe de căldură cu sursă de aer și 760 centrale de aer condiționat /
focare cu gaze naturale cu aer comprimat pentru 4.003 de unități de locuit. Unitățile de locuit au
fost apartamente, case de locuit și duplexuri construite între 1972 și 1988.
Suprafata considerată a fost cuprinsă între 900 și 1400 de metrii pătrați. Configurația
geotermală a pompei de căldură implementată de Fort Polk este un sistem de schimbătoare de
căldură în formă de buclă închisă, cu foraje verticale. Fiecare pompă de căldură are propriul
schimbător de căldură la sol al conductei din polietilenă tip tub vertical U. Peste 8000 de foraje
pentru schimbătoare de căldură au fost facute. Fiecare foraj are un diametru de 10 cm și o
adâncime de 30 până la 130 de metrii.
O investiție de 19 milioane de dolari a fost făcută pentru a instala pompele de căldură
geotermale. Beneficiul așteptat al acestei investiții este reducerea costurilor cu energia și
întreținerea. Partea de economisire a energiei se bazează pe eficiența energetică mai mare a
sistemului de pompare a căldurii geotermale, comparativ cu sistemele de încălzire și răcire care
sunt înlocuite. Eficiența energetică a sistemelor de răcire este măsurată în termeni de evaluare a
eficienței energetice (EER), egală cu Btus de răcire produsă de sistem pe watt de energie
electrică consumată, în medie pe o analiză anuală, în timp ce eficiența încălzirii este măsurată în
termeniul de Coeficient de performanță (COP). La Fort Polk, sistemele de încălzire mai vechi
înlocuite au avut EER de 7 până la 8, în timp ce pompele de căldură geotermale au EER de 15,4.
Sistemele de pompare a căldurii geotermale Fort Polk sunt deținute și operate de o
companie de servicii energetice (ESCO).Astfel de companii instalează și dețin în mod obișnuit
sistemele de energie indiferent dacă acestea reprezintă upgrade al eficienței energetice sau
sisteme de gestionare a energiei în clădiri sau sisteme de încălzire și răcire, cum ar fi pompele de
căldură geotermale. Utilizatorul final plătește ESCO un procent din energia și reducerea
costurilor de întreținere pe care consumatorul o vede atunci când este instalat un sistem mai
eficient din punct de vedere energetic. Plățile permit ESCO să-și recupereze investiția de capital,
să acopere costul finanțării investiției, să acopere cheltuielile de funcționare și de întreținere a
sistemului și să câștige un profit.
În cazul Fort Polk, 77,5% din totalul economiilor merge la ESCO în timp ce
Departamentul Apărării din S.U.A.(DOD) păstrează 22,5%.
Pompele de căldură geotermale au permis utilizatorilor din Fort Polk să realizeze
economii de energie și să reducă vârfurile cererii de energie electrică în raport cu sistemele
pompelor de căldură înlocuite. Laboratorul Național Oak Ridge (ORNL) a efectuat o evaluare
independentă înainte,în timpul și după înlocuirea sponsorizata de către Biroul de Tehnologii
Utilitare DOD și DOE.
Constatările indică faptul că sistemele de pompare a căldurii geotermale, în combinație
cu alte măsuri de înlocuire a energiei, au redus consumul anual de energie electrică în întreaga
comunitate cu 33% (26 milioane kilowattiora) consumul de gaze naturale pentru încălzirea
spațiului și apă de încălzire cu 100%, cerere de vârf electric cu 43% (7,5 megawați) și factorul de
încărcare îmbunătățit de la 52% la 62% [25].