Dimensiunile stării de sănătate

Definiția sănătății
Nu exista o definiție unică , ci o pluralitate de definiții ,pluralitate care ține de
cunoștințele acumulte ,de dinamica și specificul valorilor culturale și pentru că sănătatea
are un carater procesual,evolutiv.
Criterile utilizate pentru definiția sănătății sunt :
- bunăstarea funcțională ;
- capacitatea organismului de a se adapta la condiții variate de muncă și viață ;
- condiția umană care îl face pe individ creativ .

Definiția sănătății individuale din constituția OMS : “ starea de bine completă din
punct de vedere fizic , mintal și social și nu numai absența bolii sau a infirmității “este
cea mai frecvent utilizată .
Caracteristicile acestei definiții sunt :
- este acceptata de toata lumea ca o aspirație ;
- subliniază caracterul pozitiv al sănătății
- realizaează și presupune responsabilități societății .

Sănătatea grupurilor umane ar putea fi definită ca fiind o sinteză a sănătăților

individuale apreciate într-o viziune sistematică globală .
Sănătatea este anslamblul forțelor biofizice ,fizice , afective , psihice și sociale,
mobilozabile pentru a înfrunta, compensa boala ,a o depăși .Sănătatea reprezintă
aptitudinea de a înfrunta, schimbarea greutăților fizice sau normale ,suferința ,moartea ,
chiar ca parte integrantă din viața fiecăruia .
Realizam ,deci ,că nu putem trăi solitari doar în această viață de echipă ,de grupri ,
fiecare în fond suntem ființe autonome .
Trebuie să facem față unor schimbări continue ,suferințelor de viață : fizică , socială ,
spirituală .
Moartea face parte din viața fiecăruia de la naștere ,avem imprimat genetic care este
durata vieții noastre . Moartea se produce adesea printr-o îmbolnăvire fară viitor .
Sănătatea unei persoane se situează în cadrul capacității sale de a acționa adecvat
asupra mediului pentru a scoate elementele necesare pentru creșterea și dezvoltarea sa
.Sănătatea depinde de ce se va dezvolta sau va veni în contact cu viața biologică ,dar ea
este legată de sensul pe care îl dă fiecare existenței sale ,rațiunii de a fi de neînlocuit în
societăți și roulurile sale viitoare. Sănătatea este legătură cu valoare individuală care să
aleagă între viața și moarte .
Sănătatea este o stare de echilibru trio-psihic-social ,cultural și spiritual ,stare de
autonomie și independenta fără a fi eu ales bolii sau a infirmității ,este starea dinamica ce
dă posibilitatea unui organism de a ramane în echilibru cu mediul interior și exterior.
Dinamica – se referă la capacitatea indivitului de adaptare la modificare mediului
interior și exterior .Sănătatea este o stare în care necesitățile sunt satisfacute în mod
autonom ,nu se limiteaza la absența bolii.

1
 Sănătatea este o stare bună fiziologică a unei ființe vii , funcționarea sa regulată și
armonioasa de durată ,apreciabilă , independentă de anomalii ,traumatisme și
handicapuri ce ne afectează funcțiile vitale favorabile sănătății sunt integrate într-un efort
al părinților , școlii și societății .

Educația pentru sănătate

- este un sistem care include conștiinta stării de sănătate ,procesul de predare

/învățare ,participare .

Educația pentru sănătate are următoarele scopuri

- ridicarea nivelului de cunoștințe medicale al populației , în principal în domeniul
sănătății, protecției mediului și prevenirii bolilor.
- Formare și dezvoltarea unor deprinderi corecte care să promoveze sănătatea ;

Educația pentru sănătate este definită ca educația sanitară care vizeaza igiena
personală .Elemenetul fundamental al educației pentru sănătate este comunicația .
Educația pentru sănătate nonformală , vizează acele componente din conduita
indivizilor care se formează prin experiență sau imitație (socializarea primară a
individului ) , nu necesită efort cu carcter de educație ,de transmitere a cunoștințelor .
Educația pentru sănătate formală este rezultanta unui process planificat de
transmitere de experiențe ,cunostiințe ce vizeaza toată populația (socializare secundară a
individului ,cu efort de predare /învățare ) necesară educației .
În cadrul educației pentru sănătatea comportamentală se distrig :
- o educație pentru sănătatea comportamentală conform normelor sociale pentru
sănătate ;
- o educație pentru sănătatea comportamentală care vizează dezvoltarea sănătății ,care
să influențeze societatea ,defavorizând comportamentele defavorabile și promovând
pe cele favorabile sănătății.

Obiectivele educaționale :
- dezvoltarea cunoștiințelor ;
- dezvoltarea aptitudinilor ;
- dezvoltarea atitudinilor ,convingerilor ce vizează sănătatea .

Conceptul transmoțional al promovării sănătății are ca obiective :

- a da viață, prin controlul morbidității și incapacității și realizarea potențialului
fizic ,mintal,social .
- a da sănătate vieții prin promovarea sănătății ;
- a da ani vieții – prin scăderea deceselor premature și prelungirea duratei vieții .

Abordări posibile în educația pentru sănătate

1. Abordarea medicală – medical este cel ce pune diagnosticul de boală sau incapacitate
,deci el este cel ce prescrie măsuri cu caracter preventiv sau de control sau se
realizează prin persuasiune sau prin autoritatea de care dispune fața de bolnavi

2
 .Medicul urmărește formarea la pacient a unor atitudini comportamentale conforme
cu principiile sale pentru sănătate .
2. Abordarea educațională – transmite cunoștințe asupra unor comportamnete
favorabile sănătății sau defavorabile sănătății.Cel ce primeste informații este liber să
facă ceea ce dorește , să aleagă . Facilitează adoptarea unor decizii
comportamentale ,nu impune un anumit comportament .Această abordare ține de
conduita socio-economică care favorizează un anumit comportament.
3. Abordarea orientată spre individual (personalizat )- rolul profesionistului
(educatorului ) este de a explica ,de a transmite persoanei care dorește să știe ,pentru
a adopta o anumită decizie .
4. Abordarea ce necesită o schimbarea de mediu – medicul transmite cunoștințe
,individul întelege ,dar societatea nu-i favorizează schimbarea sau alegerea
comportamentului .Sănătatea este un drept fundamental al omului ,la americani
importantă este participarea individului la promovarea păstrării sale.Sistemul care
permite satisfacerea nevoilor fundamentale al oricaror categorii de sănătate sunt
nevoile primare de sănătate .
Dacă nevoile de sănătate depașesc granița unei țări trebuie rezolvate prin
cooperare internațională.

Conceptul de boală
Este ruperea echilibrului ,armoniei ,un semnal de alarma tradus prin suferință
fizică ,psihică ,o dificultate sau o inadaptare la o situație nouă provizorie sau definitivă.
Este un eveniment care poate merge până la respingere socială a omului sau din
anturajul său.Concepția statică privind sănătatea și boala este repusă în discuție de
biologii ce studiaza procesul de adaptare ,ei ajung la concluzia că sănătatea se situeaza în
afara facultăților de adaptare la factorii de mediu ce afectează comportamentul și starea
de bine .
Această noțiune de dinamică a sănătății a contribuit mult la dezvoltarea cadrului
conceptual al îngrijirii .Sănătatea și boala sunt abordate în concept global ,multifactorial .

PIRAMIDA MASLOW
Abraham Maslow psiholog și umanist american afirmă că există cinci categorii de nevoi
umane ,ierarhizate în ordinea priorităților .
1. Nevoi fiziologice
2. Nevoi de securitate
3. Nevoia de apartenență
4. Nevoia de recunoastere socială
5. Nevoia de realizare sau de depășire

După această teorie trebuie satisfacute întâi nevoile de bază ,toate sau în cea mai
mare parte ,fiziologice și de securitate pentru ca persoana să poată tinde spre satisfacerea
nevoilor de ordin superior ,apartenența,stimă ,realizare ,stima depășirii.
Satisfacerea în ansamblu a nevoilor unei persoane permite conservarea în stare de
echilibru a diverselor sale procese fiziologice și psihologice .

3
 Nevoia este starea care are un aport de ușurare ,lipsa unui lucru de necesitate
,dorința , de utilitate.Nesatisfacerea unei nevoi fie ea de ordin fiziologic sau psihologic
este succeptibilă de a avea repercursiuni la una sau mai multe nevoi .
Dupa Maslow , sănătatea face parte din tipurile de necesități umane și anume :
- condiția de subzistență ;
- necesitatea de dragoste și acceptare ;
- necesitatea de statut social ;
- necesitatea de autoactualizare

Indivizii trebuie să fie preocupați nu atat de speranța lor de viața ,cat de speranța lor
de sănătate .Etica medicală este o componenta a etici societății.
Politica sanitară este o politică a echității ,accesibilității sociale .
O politică normală de sănătate cuprinde echitate , accesibilitate socială , respectul
pentru drepturile omului ,calitate , eficacitate ,eficiență ,umanism . Promovarea sănătății
după O.M.S. este procesul ce permite indivizilor și comunităților de a-și mari controlul
asupra determinantilor sănătății și astfel să-și îmbunătățeascaă sănătatea .
Dobandirea sănătății reprezintă orice schimbare pozitivă sau îmbunătățire în
starea de sănătate a oamenilor , grupurilor sau la toată populația .

Mediul determinat al stării de sănătate

Omul trăiește într-un mediu de viața complex ( ecosistemul ) într-o îmbinare a
biologicului sau cu realitatea socială a existenței .
Determinanții sănătății sunt factori care influențează sănătatea fizică , mentală și
socială a individului uman.
Omul construit de societate este o fracțiune care depinde de numitor, iar valoarea
lui se raportează la întreg reprezentat de social .

Conditiile esențiale pentru sănătate

Dreptatea este noțiunea a conștiinței sociale prin care se apreciază caracterul
instituților sau raporturilor sociale în lumina unei anumite concepții despre idealul social
sau binele omului .Dreptatea caracterizează diferite stări de lucru sau acțiuni din punct de
vedere al repartiției binelui și raului între oameni .Ea include îndeosebi raportul despre
rolul diferitelor case sociale în viața societății și poziția lor specială dintre faptă și
răsplata ,dintre bine și pedeapsă , drepturi și daotorii .Orice neconcordanță între aceste
noțiuni este apreciata ca o nedreptate .