Explorarea Metabolismului Protidic
Explorarea Metabolismului Protidic
Explorarea Metabolismului Protidic
INTRODUCERE
Starea de EUPROTEINEMIE este rezultatul unor mecanisme de reglare care permit ca rezervele de
proteine labile sa poata fi utilizate pentru suplinirea anumitor pierderi, cautand astfel sa se mentina o
adevarata homeostazie proteica; în vederea asigurarii ei exista un continuu schimb între proteinele din
tesuturi si cele plasmatice, asa cum s-a dovedit cu ajutorul izotopilor radioactivi.
Proteinele indeplinesc multiple roluri in organism printre care amintim : mentin substanta azotata in
limite normale, mentin homeostazia tensionala prin proprietatile hidrofile ale proteinelor realizeaza presiunea
coloid-osmotica a plasmei ,transporta ioni ,hormoni,bilirubina indirecta ,medicamente; intervin in procesul de
coagulare,contribuie la mentinerea echilibrului acido-bazic prin sistemul tampon proteina acida /proteina
bazica; participa la apararea specifica si nespecifica.
Functiile multiple pe care proteinele le îndeplinesc explica necesitatea unui aport adecvat, cantitativ si
calitativ, evaluat pentru un adult la 1 gram de proteine/ kilogram corp/ pe zi, din care cel putin jumatate
trebuie sa fie de origine animala.
Exolorarea metabolismului proteinelor presupune:
1.DOZAREA PROTEINELOR TOTALE PLASMATICE
2.DOZAREA PROTEINELOR URINARE
3.ELECTROFOREZA PROTEINELOR si IMUNELECTROFOREZA
4.TESTE DE DISPROTEINEMIE
5.DERIVATI AZOTATI AI CATABOLISMULUI PROTEINELOR SI
NUCLEOPROTEINELOR
1. DOZAREA PROTEINELOR TOTALE PLASMATICE
- metoda spectrofotometrica
VALORI NORMALE
6-8 g/dl
Implicatii clinice
Cele mai importante tulburari ale metabolismului protidic se reflecta la nivelul plasmei si se traduc
prin:
1. Hipoproteinemii
2. Hiperproteinemii
3. Disproteinemii
O paraproteina este o populatie de molecule de imunoglobuline omogena ca lant greu si lant usor ,
care rezulta din proliferarea unei singure clone celulare. Clona celulara proliferanta sintetizeaza de obicei
molecule de imunoglobuline întregi, mai rar numai lanturi usoare si extrem de rar numai un tip de lant greu.
Paraproteinele pot fi constituite din:
- imunoglobuline complete IgG, IgA, IgD sau IgE în diferite variante de mielom multiplu sau IgM în
macroglobulinemia Waldenstrom.
- lanturi usoare de tip Lambda sau de tip Kappa în mielomul micromolecular (proteine Bence-Jones în urina).
- lanturi grele de tip gamma, alfa sau în boala lanturilor grele.
Hemopatiile maligne în care celulele proliferante produc paraproteine, se numesc gamopatii
monoclonale maligne.
Suspiciunea unei paraproteinemii o ridica anumite tablouri clinice ca: fracturi spontane, anemie si
infectii repetate, dureri osoase si insuficienta renala sau/si modificarea unor analize de screening uzuale cum
ar fi: VSH mult crescut, probe de disproteinemie foarte alterate fara sa existe o suferinta hepatica, hematii în
fisicuri pe frotiul de sange. În aceste cazuri, trebuie facute pe langa o punctie osoasa (care pune în evidenta
celulele maligne), unele investigatii asupra proteinelor din ser si urina, începand cu electroforeza în gel de
agar, apoi imunelectroforeza sau imunodifuzia radiala Mancini.
VALORI NORMALE:
Proteine totale=7-8 g/100 ml
Albumine=3,5-5,2 g/100 ml sau 35-52 g 0/00 sau g/L
1-globuline=1-4 g/L
2-globuline=5-10 g/L
-globuline=6-12 g/L
-globuline=7-16 g/L
În procente:
Albumine=50-65%
1-globuline=2-6%
2-globuline=6-10%
-globuline=8-13%
-globuline=12-20%
1. ZONA ALBUMINELOR – cuprinde fractiunea albumina si prealbumina. Albumina reprezinta mai mult
de 50% din proteinele serice umane si se prezinta sub forma unui arc simetric.
Nivelul scazut – hipoalbuminemie – se întalneste în afectiuni hepatice grave, necroza de tesuturi,
aport deficitar proteic (malnutritie).
Prealbumina reprezinta un arc simetric ce intersecteaza partial arcul de precipitare al albuminei. În
anomalii genetice sau cand albumina este cuplata cu bilirubina, cu diverse medicamente se poate observa un
arc asimetric.
2. ZONA 1-GLOBULINELOR – contine diferiti constituienti dintre care mai putini importanti: 1
antitripsina, 1 glicoproteina (acida) si 1 lipoproteina.
Fractiunea 1 antitripsina (seromucoidul) reprezinta arcul cel mai intens al zonei, fiind utilizat ca si
ghid în orientarea celorlalte linii. Rolul ei este de a inhiba actiunea tripsinei si chimotripsinei; protejand astfel
tesuturile de efectele proteolitice.
Cresteri de 1 antitripsina în bolile inflamatorii acute si cronice, stress, tumori maligne, anomalii
hematologice si scaderi în emfizemul pulmonar, afectiuni hepatice severe, sindrom nefrotic, casexie,
malnutritie.
1 glicoproteina acida (orosomucoidul), prezinta un arc fin ce poate intersecta albumina si
antitripsina.
3. ZONA 2-GLOBULINELOR – este zona cea mai heterogena continand aproximativ 12 componente –
cele mai importante fiind: 2 macroglobulina, haptoglobina si ceruloplasmina.
fractiunea 2 macroglobulinica – variaza mult (la nou-nascuti este ca valoare asemanatoare
adultului, între 2-4 ani depaseste valorile adultului, apoi la varsta de 10 ani revine la nivelul varstei adulte).
Cresterea 2 macroglobulinei – se întalneste în sindromul nefrotic, în GNA (glomerulonefrita acuta în special
la copii), boli alergice, etc.
haptoglobina – transporta hemoglobina libera. Nu se excreta în urina. Creste în anemiile hemolitice,
în hepatita acuta, ciroza hepatica, în inflamatii.
ceruloplasmina – transporta cupru. În boala Wilson este scazuta (degenerescenta hepato-
lenticulara). Cuprul fiind secundar, la nivel crescut poate produce afectarea tesuturilor prin depozitarea lui.
Ceruloplasmina scade de asemenea în sindromul nefrotic, hipoproteinemii, anemii, hepatite, nefroze. Creste
în inflamatii, tumori maligne, leucemii.
4. ZONA -GLOBULINELOR – este reprezentata de transferina (siderofilina), hemofexina si sistemul
complemetului (cu rol deosebit în procesele inflamatorii, stress, infectii, procese imuno-alergice,
colagenoze, reactii citolitice). Transferina – are rolul de a transporta ionii (Fe +3) ferici de la nivelul
mucoasei intestinale la organele de depozit. Scade în inflamatia acuta si cronica, în sindromul nefrotic, în
hipoalbuminemii.
Cresterea de transferina are loc în hepatita acuta, În sindroamele anemice si în hemoragii.
5. ZONA -GLOBULINELOR – este cea mai lenta în migrarea electroforetica, cuprinde fractia Ig
imunoglobulinelor – IgG, IgA, IgM, IgD, IgE.
VALORI NORMALE
Ser si plasma
Barbati: 0.6 -1.1 mg/dL = 53-97mol/L
Femei : 0.5 – 0.9 mg/dL = 44-80mol/L
Urina - 1.0-1.5 g/24 h = 8.84-13.3 mmol/24 h. Aceste domenii sint date orientativ ; fiecare laborator
putandu-si satabili domeniile sale de valori normale.
VARIATII PATOLOGICE : CRESTEREA CREATININEI apare in insuficienta renala cronica.