* S *

&

3
ln acest numâr:
SIMPLE C O I N C I D E N Ţ E
Piesâ in douâ porfi ţi un intermezzo
www.cimec.ro de PAUL EVERAC
teatrul
S V M A R :

Radu Bcligan
Nr. 3 (onul XI) martie 1966 VITALITATEA ARTEI SGENIGE . . . 1
Revistâ lunarâ «ditatfi de SIMPLE COINCIDENŢE
Comitetul de Stat pentru Culturfi
ji Artfi *i de Uniuneâ Scriitorilor
Picsă în două părţi (zecc tablouri) dc Paul Evcrac 3
din Republica Sociolistfi România V. Mîndra
BEDACŢIA ŞI ADMIMSTRArli VICTOR ION POPA, INTRE TEORIA ŞI
Str. Constantln Mllle nr. 5-1-9-Bueureştl PRACTICA SPECTACOLULUI . . . . 40
Telelon 14.35.58 Valeria Ducea
Abonamentele se fac prin faetorll pestali „Ciuta" de V. I. Popa — Tcatrul de Stat din
*i oficille poştale din Intreaga ţară Piteşti ; „Răspîntia cea mare" de V. I. Popa
rreţnl nnui abonament: XI lel pe trel Inni, — Teatrul dc Stat din Bîrlad . . . . 44
48 lel pe saae Innl, 84 lel pe nn an
* *#
Jlcana Pojwvici
„Insula" de Mihail Sebastian la Tcatrul dc Co-
medie 49
Ana Maria Narti
„A doua dragoste" de Corneliu Leu
— Teatrul ue Stat din Constanţa . . . . 53
Aî. Popovici
„Cu cine mă bat" de Aurel Storin — Teatrul Mun-
citoresc CFR 58
COPERTA I ;
7oma Pavel
Sanda Tcma (Nadia), Ştefan Tapalaga „\u fost odată... două orfeline" de Eugcn Mirca
(Boby U) sl Mlrrea Şeitillei (Hannel B . — Teatrul „C. I. Nottara" 61
Mannel) tn „Insnla" de Miball gebas-
tlan - Teatrul de Comedle
Călin Căliman
„Idolul şi Ion Anapoda" de G. M. Zamfirescu
şi „Rădăcini" de Arnold Wcskcr — Teatrul
„Barbu Delavrancea" 65
B. T. Rîpcanu
„Un tramvai nuniit dorinţă" de Tennessec Wil-
tţfiSgSfjM liams — Tcatrul „Lucia Sturdza Bulandra" . 71
Mira losif
„Amooor !" dc M. Schisgal — Teatrul Mic . . 77
-'^îi&ma, v î •. ^Saj Florin Tornea
% „Omul cel bun din Siciuan" de B. Brecht — Tca-
*i ! 9 -£■ ■ trul „Matei Millo" din Timişoara . . . . 80
«^X^^
C. Paraschivcscu
■- • ■*? • ■■: „Mihai Viteazul" dc O. Dcssila (secţia română)
şi „Vrăjitoarele din Salem" dc A. Miller (scc-
ţia maghiară) — Teatrul dc Stat din Oradea 87
Mfţ, J d P w • ** *
9 L k ^ ,^ndPW. ^ ^ ^ A. Băleanu
„Secretul" Ilenei Predescu 90
/. P.
Ion Marinescu : o energie în continuă mişcarc 92
COPERTA IV: Dumitru Solomon
Carmen Stineseu (Totana) si Const. Ra- TEATRUL LA TELEVIZIUNE 94
nţrhl (Şbil() tn „Patima roşie"de Hihail
Sorbnl - Tealrul Naţional „I. L. Cara- Vesene : Victor lon Popa, Silvan
glale", văzuji de Kilvan Folo : I. Naumesen. Sandu Mendrea, A. Iloller, Dan Crigereseu
www.cimec.ro
 £Î0584
ZIU A
M O N D I A L Ă
A TEATRU LUI

vifcalifcafcea
arfcei
eceniceTeatrul nu este - ca filmul - o artâ care s-a născut sub ochii noştri, dar
e o artâ care cautâ şi gâseşte mijloacele de a recunoaşte şi de a ţine pasul cu
marile şi tinerele sale rivale : cinematogroful şi televiziunea.
Este cum nu se poate mai pasionantâ aceastâ confruntare, care marcheazâ
o zonâ largâ din istoria contemporanâ a culturii. Tn serviciul cinematografului
şi al televiziunii, instrumente de expresie beneficiind de o întinsâ putere de difu-
zare, func v ioneazâ tehni'ca şi toate miracolele ei. Teatrul nu dispune, în fapt,
de alte mijloace de atracţie decît cele de acum cîteva mii de ani : chipul, corpul
şi vocea unui om care reprezintâ anume pentru dumneavoastră un dramatic fapt de
viafâ. Auxiliarele iluziei şi ale emofiei au râmas cîfiva metri pâtraţi de scînduri,
perdelele şi lumina. Dar mai ales contactul direct, imediat, între scenâ şi salâ j
nici un perete izolator, fie el transparent 'ca o sticlâ, fie el subţire ca o pînzâ, nu
se interpune între actor şi spectator. Publicul are în fafa sa fiinfe de carne, de
spirit şi de sînge, octorul are în fafa sa chipurile acelora corora li se adreseazâ.
Acesta este inegalabilul privilegiu al teatrului. Televiziunea şi cinematograful pot
reoliza opere strâlucite, ele nu vor putea înlocui însâ niciodatâ fiorul pe core îl
naşte o salâ de teatru cu scena, foaierul şi culisele lui.
A spune toate ocestea înseamnâ a ftfce un act de credintâ în vitalitatea
teatrului. Un act de credinfâ e astâzi necesar, dor rvu suficient. Oamenii de teatru
din lumea întreagâ ştiu foarte bine câ ei nu trebuie sâ conteze numai pe dragostea
lor pentru scenă şi a unui public de mult cîştigat. latâ de ce în centrul atenţiei
se aflâ dotoria cuceririi pentru teatru a tinerelor generaţii. Mai ales în Occident,
aceastâ problemâ are un sporit coeficient de gravitate. Ea a revenit 'ca temâ
principalâ de discufie în cîteva colocvii internafionale şi s-a reflectat în numeroase
anchete sociologice şi articole tipârite în presâ. Ce poate oferi teatrul, în aceste
zile, adolescentului chemat prea adesea de titlurile senzafionale ale filmelor şi
invitat frecvent să asiste la aventura unor destine în existenfa corora violenia
şi erotismul defin o parte precumpănitoare ? Ce poate oferi teatrul, în cfceste zile,
adolescentului care preferâ comoditatea unui spectacol vâzut acasâ şi suficient de
scurt penrtu a-i lâsa liber restul serii ?
Rdspunsul nu e deloc lesnicios şi mereu pe alt colf al globului s-au realizat
reprezentafii care s-au dovedit a fi solufii demne de întreg interesul nostru. Nu am
sâ mâ refer lo inovafiile zgomotoase şi care câutau să salveze teatrul prefăcîndu-l
în oltceva, ci la acelea 'care fâceau totul pentru a revitaliza teotrul, fâră a-l înde-
pârta de la structura lui specificâ.

www.cimec.ro
 în adevâr, ceea ce a insuflat viaţâ activă scenei nu a fost marioneta electro-
nicâ menitâ sâ înlocuiascâ actorul, propusâ de Akakie Viala, nici arhitectura
noilor sâli de spectacole şi nici dramoturgia care împrumuta temele şi unele din
mijloacele de expresie ale cinematografului. Dacâ publicul a continuat să vinâ la
teatru a fost ca sâ-i vadâ pe Laurence Olivier, pe Jean-Louis Barrault, pe Nikolai
Cerkasov, pe Lucia Sturdza Bulanda ori pe George Vraca. Cînd un spectacol a
reunit mii şi mii de spectatori, aceasta s-a datorat valorii pieselor reprezentate,
însuşirii lor de a râspunde întrebârilor conştiinţei contemporane. Oare printr-un
simplu accident Vrăjitoarele din Salem, Vizita bătrînei doamne, Rinocerii, Marat-Sade,
Cazul Oppenheimer ori Celebrul 702 au cunoscut favoarea celui mai larg public ?
Revizuirea textelor ilustre ale dramaturgiei clasi'ce printr-o interpretore actuală
a constituit cea de-a treia împrejurare care a întreţinut interesul spectatorilor
pentru teatru. Pe multe scene ale lumii, spectacolele cu cea mai mare afluenţâ de
public le-au prilejuit Shakespeare, Moliere, Cehov. Cine ar fi 'crezut că aceşti
scriitori, reprezentaţi, pînă acum trei-patru decenii, mai curînd din pietate şi cu
titlul de sacrificiu, vor fi cei mai „comerciali"? Cine şi-ar fi închipuit câ resursele
de tinereţe, de forţâ şi de neprevâzut ale teatrului se afiâ în opera lor ?
în emulaţia dintre teatre şi cinematograf şi televiziune, teatrul are toţi sorţii
sâ-şi pâstreze necontestatâ şi neuzatâ vechea sa vrajâ. Şi sâ o transmitâ celor
mai proaspete contingente de spettatori. Cu douâ condijii : sâ nu renun'e la ele-
mentele sale definitorii şi sâ participe intens la dezbaterile actuale. Ceea ce
înseamnâ, pînâ la urmâ, unul şi ocelaşi lucru. Câci nu este teatrul o artâ prin
excelenţâ publicâ, implicată direct în sfera vietii politice ? M a i e oare nevoie să
reamintim că marile momente ale teatrului au fost acelea în care el a luat parte la
bâtâliile prezentului purtat spre inima maselor de valul unor preocupări comune ?
Câ succesul lui Beaumar'chais, al lui Caragiale, ori al lui Gorki şi al actorilor care
au jucat în aceste piese s-a datorat solicfarizârii lor explicite, fâţişe cu mişcârile
înaintate ale umanitâţii ? Hotărît lucru, teatrul a fost şi trebuie sâ râmînâ expresia
unei confruntâri şi un act de luptâ. Aristot are, ca şi în urmâ cu atîtea secole,
perfectâ dreptate : „tragedia nu imitâ oameni, nu istoriseşte o întîmplare, ci expune
un conflict şi este un anumit fel de a acţiona".
Nu are importanţâ da'câ reprezentaţia se desfâşoară la lumina lumînărilor
sau sub flacâra reflectoarelor, într-un amfiteatru sau într-o salâ rotundâ, important
este ca scena sâ fie o arenă pe care sâ se înfrunte personalitâţi proeminente,
îndrâgite de public, fascinanţi „ g l a d i a t o r i " artistici, într-o piesă care este o parte
a vieţii noastre. Şi anume, cea mai dramaticâ, cea mai pasionantâ, cea mai bunâ.
Scriind aceste rînduri, sîntem în consensul întregii noastre comunităţi artisti'ce
care, cu prilejul Zilei Mondiale a Teatrului, mediteazâ anul acesta din nou la
râspunderile profesiunii. ' Ale unei profesiuni care nu este numai o vocaţie şi o
pasiune, dar şi o responsabilitate.
Conştiinţa acestei responsabilitâ'i, noi octorii de pe aceste pămînturi o avem.
Căci ştim foarte bine câ nimic nu descurajeazâ mai uşor publi'cul tînăr decît un
teatru lipsit de credinţâ, respins de idee, exclus din actualitate şi neînsufleţit de
individualitâţi marcante. Dacă teatrul românesc a devenit o funcliune creatoare în
ansamblul culturii noastre, dacă el se aflâ într-un acord fericit cu cei mai tineri
spectatori, este fiincrcă cercul sâu de preocupâri s-a extins considerabil şi a urmârit
- cu amnezii incidentale şi nereuşite tolerabile - o linie de gîndire proprie, înaltă.
Nu o spunem numai noi, o recunosc toţi cei care iau contact cu spectacolele
româneşti. Urmâriţi ceea ce s-a scris despre teatrul nostru în presa strâinâ şi veti
constata îndatd unanimitatea unei preţuiri. A unei preţuiri legitime, în care - spre
satisfacţia nosatrâ - intrâ uneori şi o notâ de invidie. Câci beneficiem de ex'celente
condiţii de lucru, de criterii sigure şi de valori autentice. Condiţiile socialismului.
Raclu Beligan
artist al vovorului
vicevresedinte al Inrtitutului Interna(ionil
de Teatru

1 Din iniţiativa lui Jean Louis Barrault, noul director al Ţeatrului Naţiunilor, recent a luat fiinţH
la Paris un „Cartel Internaţional al Teatrului". Ţelul acestui organism internaţional, care !ndepline>te
functiile unui consiliu artistic, este să contribuie la cunoaşterea si confruntarea pe scena Teatrului Natiu-
nilor a tcior mai reprezentative valori teatrale.
Printre membrii Cartelului International al Teatrului se numără : Ed. Albee, Maurice Bijart,
Radu Beligan, Ingmar Beigman, R. Bing, Peter Brook, W. Fclsenstein, Ian Kott, Laurence Olivier,
Giorgi > Strehler, G. Tovitonogov, W. Wagner, Helene Weigel ti Fr. Zeffirelli.

9 't f ' " ■'

www.cimec.ro
Piesâ în două pârii (zece tablouri) In fotogiafie : Carmcn Galin (Danicla),
Georgc Comtantin (Kmil) >i Ovidiu Moldt»\.tn
(Sorin). — Spectacolul Tcatrului Mic din
de PAUL EVERAC Bucuresti.
www.cimec.ro
 UJ Emil Vlăsceanu
-I Teodora Vlăsceanu
u Sorin Vlăsceanu
Daniela Buzura
->
Gheorghe Buzura
<
Cecilia Epure
z Dănilă Coman
0 Moş Florică Predoiu
Vicki Miclescu
K Mia Caraman
u Agripina (voce)
d
Yirsta şi calitatea personajelor, locul şi timpul acţiunii
vor reieşi din text

R I N T I

U 1
Cameră de zi într-un apartament de tocana, da ? Vrei să-ţi sparg cîteva
bloc. Uşi spre baie, bucătăric. dormitor, ouă, ţi-e foame ?
studio. Uşă din antrcu. EMIL : De lup. Deşi am luat o brînzoaică
Năvăleşte un tînăr: 16 ani. suplu, di- la Cîmpina.
namic, foarte simpatic, cu o undâ de şmc- SORIN : S-a marcat, vine băiatul. Ştii ce
cherie şi franchefe care îl prinde. mai avem astăzi ? Sfeclă. Salatâ de sfe-
Zvîrle servieta. aruncă haina cam clă. Eşti baftos, tată.
strîmtă de pe el, îşi scoale mîncarc din EMIL : Baftos. M-a căutat cineva ? (Des-
răcitor, o încălzeşte, îţi aprindc o (igară, face un plic.) Invitaţie : a 75-a come-
dâ drumul la radio, se piaplănu, îmbucă, morare... (Altul.) Comitetul pentru... cu
frunzăreşte repedc o revistă, îmbucă iar, ocazia... Telefoane ?
îsi dezlipeste un plasture de pe o rană, SORIN : Nu prea. Mi se pare Grossu, de
îşi cxaniincazâ fa\a. tulciele din barbă, la C.C.S. A vorbit cu mama.
mai ciuguleşte din mîncare. răstoarnâ EMIL : încolo, linişte ?
cărţile din servietă pe dormeză ; şi în SORIN : Pace pe pămînt. Aşa a mai zbîr-
timp ce face cu prccipitare toate aceste nîit telefonul, dar erau interesele mele
lucruri şi a ajuns cu masa pe sfîrşite. uşa personale.
se dcschidc din nou si apare un bărbat de EMlL (puţin ironic) : E bine că nu-1 laşi
39 de ani. destul de suplu, destul de dina- să stea degeaba. Tot îl plătim, nu ?
mic, destul de simpatic. cu o undă de deş- SORIN : Eu ce zic ! Rentabilitatea întîi
tcptăciune şi francheţe, care îl prinde, si de toate ! Slănină îţi pun ?
cu o servietă pe care o asază linistit lîngă EMIL : Sînt sătul de slănină. (îşi freaca
cealaltă. frunlea obosit.) De cînd fumezi tu ?
SORIN : Mă fac că fumez. (Iese si vor-
EMIL : Bună, fiule. beşte din bucătărie.)
SORIN : Să trăiţi. EMIL : V-a obligat de la şcoală ? Cre-
EMIL : Cum o duci ? deam că v-a obligat. Să ştiu să-ţi procur
SORIN : Mă descurc. material didactic, dacă e cazul.
EMIL : Şi mamă-ta ? SORIN : Nu te obosi cu problema, se re-
SORIN : N-a venit încă. zolvă. Cum ţi-a mers pe teren ?
EMIL : Ea ce face ? EMIL : Binişor. M-a plouat trei zile la
SORIN : îmbunătăţeştc activitatca tehnico- Luduş. Pe aici a plouat ?
economică a întreprinderii nr. 4. SORIN : A încercat dar n-a îndrăznit.
EMIL : Bravo. (Uede (igara.) Ai musafiri? C-aveam antrenament. Apropo, ştii că
SORIN : Pe tine. (Stinge (igara.) Mă coşti a terminat Fănuş emiţiitorul ? Am con-
un leu, tovarăse. Ceasul râu. iţi încălzesc versat cu nişte băieţi din Austria :

4
www.cimec.ro
 „— W a s machen ? — Gut. Freundc. eşti mai dezgheţat niţel la minte, parcă
Frieden..." Nici nu 1-a costat scump, îi face plăcere să te atingă. Nu suportă
c-avea bobinele de la taică-său. nimic modern. De-aia e mamut !
E M I L : Fănuş e ăla bondocul ? E M I L : Şi cît ţi-a dat ?
S O R I N : Care bondoc ? Aiurea, Fănuş e SORIN : S-a zgîrcit rău : trei... Zicea
ăla cu nasul mare, creţul. Vezi dacă stai c-am copiat. M-a văzut el, auzi, de la
prea mult în deplasare, tovarăşe ? Rupi cinci metri, chior cum e ! ?
legătura cu masele. (Revine.) A sosit şi E M I L : Mda, e grozav.
omleta ! SORIN Grozav n-o fi... Cine 1-a pus să
E M I L : Bravo, Sorinel ! Şi salata cine a se uite ? Şi mai întîi că n-am prea co-
dichisit-o ? piat. A spus-o în duşmănie. Mă are mai
SORIN : Cin' s-o dichisească ? M a m a ! de mult la suflet, pot,i să întrebi şi bă-
E M I L : Cînd ? ieţii. „Tovărăşelul acela înaltul, care o
SORIN : Aseară, eu ştiu ? Nu-mi place să dai într-o zi uşa jos cu coarnele..."
să mă bag în prerogativele altora, aşa Aşa se vorbeşte în ziua de azi ?
că pe la opt trecute fix am uşchit-o. E M I L : Nu-ţi spune pe nume ?
E M I L : Şi ce faci tu seara, construieşti SORIN : Mai mult în beţe mă ia. „Ai
emiţătoare ? crescut ca neghina", cică. „ T e uiţi la
S O R I N : Mai construiesc... mai emit carte ca la poarta nouă ! Ori, fiindcă
direct... nu e «Sportul popular», nu mai cunoşti
E M I L : Aha. literele ?" Face pe subtilul, animalul.
S O R I N : Patru canale şi stereo. Uneori Da' ce ? Sportul nu e încurajat de stat ?
nici nu e nevoie de atît. Noroc că nu se uită nimeni în gura lui.
E M I L : Şi programul, interesant ? E M I L : De c e ?
S O R I N : Variat. Depinde de bambina care SORIN : Dacă e bolnav. Mai are anul ăsta
e pe recepţie. şi-1 scoate la pensie, scapă şcoala de el.
E M I L : Şi... cine e pe recepţie la ora asta ? Face mereu crize. Pe urmă, cînd e în
S O R I N : Aşa aplici tu principiul neames- toane bune, dă 8 şi 9 în serie. îţi mai
tecului în probleme interne ? torn ?
E M I L : Progresezi. fiule. (în trcwut.) Şi E M I L : Va să zică... asta e situaţia.
cu notele, cum stăm ? SORIN : Arc tot fclul de suceli, se poartă
SORIN : Cum să stăm ? Amestecat. 0 se- nasol, ce mai ! Cînd se înfurie ne face
cundă, că se arde tigaia ! Unchiu' Vic- ..rătăciţi", dar ştii, cu un anumit întc-
tor a dat duminică pe la noi : pleacă în les, politic. Zicea Olaru c-ar fi fost în
Polonia trei săptămîni. A adus un Pinot- nu ştiu ce partid istoric, băgat şi el pe
gris. L-am păstrat pentru tovarăşul tată. acolo... Ce crezi c-a făcut joi ? A luat
cu mari sacrificii. îl desfac ? (Emil caietul Iui Vlădel şi 1-a făcut ferfenită.
ezită.) Hai, că merge ! N - a v e a nici un drept, că nu-i cumpără
E M I L : N - a m să-1 pot lichida acum şi-i cl alt caiet. Am vrut să mergem cîţiva
păcat de el. la tovarăşul director. L-am lăsat încolo.
SORIN : Roagă-mă să te ajut eu în Dar acum, dacă mi-o mai spune ceva,
muncă. chiar mă duc !
E M I L : Ei bun. toarnă. Şi de ce spui că E M I L : Nu te duci.
stai amestecat? La ce te-a mai ascultat? SORIN : Mă duc ! Cred că e cazul să-1
SORIN : La mai multe. E normal. nu ? punem la punct.
E M I L : Şi normal să fi ştiut la toate. E M I L : Nu te duci nicăieri, înţelegi ?
SORIN : Asta nu-i normal, e ideal. Per- Te-apuci şi înveti.
fecţiunea. D a r nu sîntem încă în comu- SORIN : Atunci mergi tu şi rezolvă. Zău,
nism. Simplu, sau cu sifon ? tată, e un om imposibil. cu o mentali-
E M I L : Şi unde te-ai poticnit ? tate tipic retrogradă. U n pitecantrop.
SORIN : Poticnit ! Am scăldat-o niţel pe De ce să nenorocească oamenii, nu crezi?
la latină. Era şi nenea ăla într-o pasă Statul nu-1 ţine pentru ca...
neagră, îl durea stomacul. E M I L (întrcrupîndu-l) : întrebarea e alta,
E M I L : Care nenea ăla ? şefule : ai copiat sau nu ?
S O R I N : Mamutul, care ! Zău, nu face să SORIN : Asta e întrebarea ? ! (E foarte
ne stricăm gustul acum. Mîine-poimîine. simpatic.)
tot îmi scapă un opt, şi gata povestea. E M I L : Asta. (11 (ine sub ochi.)
Aşa are el, fedinguri. îi căşună pe cîte SORIN (oftînd): Am... dar nu mult...
unul. M-am uitat uşor prin carte. Nu eram
E M I L : Şi pe tine de ce i-a căşunat ? sifTur pe nişte lucruri.
SORIN : Nu sînt numai eu fericitul. a E M I L (pu/in acid) : Acum cred că eşti.
mai pocnit şi pe alţii. Cum simtc că SORIN : Ştii ce sînt sigur cu ? Că ne cam

5
www.cimec.ro
 pierdem vremea cu moaşte... Tot nu mă naiba ! Scorţosul ăla încearcă să facă pe
fac niciodată latinist, nu ? Şi nu se face grozavul, să ne-arate ce poate el. (Cla-
nimeni din clasă. în schimb, individul sîndu-l dcfinitiv.) Mamut fără umor !
ne tratează ca şi cînd... Şi noi ne certăm pentru o fosilă, care
E M I L : Individul are un nume. are nişte răfuieli mai vechi. Să fim se-
S O R I N : Mamutul. îşi închipuie că... rioşi, multă latină ai făcut tu, sau alţii ?
E M I L : Individul are un nume ! Şi aţi reuşit şi voi ceva în viată.
S O R I N : Mă rog, tată, dacă ţii sâ mă E M I L (ncmultumit) : Ascultă băiete, ce-ar
pui la punct, dă-i drumul ! D a r asta e fi să-ţi vezi de lungul nasului ?
părerea mea. în definitiv, de ce în- SORIN : Ăsta e un argument fără bază
vaţă omul ? Să se aleagă cu ceva. eu aşa ştiinţifică. (Zîmbeşte.)
cred... E M I L : Bază ştiinţifică, năpîrstocule? V a
E M I L : Tu să crezi mai puţine şi să-ţi să zică tc prinde profesorul copiind ca
faci şcoala acolo, înţelegi ? Să laşi teo- un măgar...
riile de ocazie, că nu vin bine. SORIN : Măgarii nu copiază. E dovedit.
S O R I N : Adică... cum... nu pot să am şi E M I L : N u mă enerva că-ţi ard una acum
eu o părere ? cît eşti de lung.
E M I L (nerăbdător): După ce iei note SORIN : Antidemocratic. Poate alţii, dar
bune, poti. Pînă atunci, părerea ta este tovarăşul activist sindical Vlăsceanu
şcoala. Te-ai prins ? nu-şi poate articula progenitura. (în re-
S O R I N (amuzat de falsul plcbeianism) : plică.) Te-ai prins ? (11 îmbrăţişcază
Rezon, nea N a e ! Glasul conştiinţei ! irezistibil.) Eşti un tată clasa una, ce
E M I L (a vorbit serios): N - o face pe gă- mai ! Ai poftă să te fac un spălat de
găuta cu mine, Sorine ! Ai cîteva lecţii vase, sau le lăsăm purcoi lui m a m a ?
acolo, ce naiba ! ? Din cîte ştiu, nu H a i că la cinci am o întrevedere.
te-am făcut nici tîmpit, nici bolnav. Şi E M I L (după ce-l priveşte o cîipă cu sa-
nici hot ! T e duci mîine la profesor. re- tisfacţia instinctivă de a-l vedea asa
cunoşti că ai copiat. îi ceri frumos să de suplu) : Şi vrei bani de cinema,
te mai asculte. nu ?
S O R I N : N - a m nevoie ! S O R I N (îl priveştc la rîndul său lung pe
E M I L : N - a i nevoie ? tată-său. oarecum mirat de naivitatea
S O R I N : îmi dâ el singur opt, o să vezi ! Jui) : A m bani.
Să-i treacă stomacul. E M I L (cu un aer de concesie) : Uite zece
E M I L : Faci cum îţi spun. E un profesor lei ! (Uede privirea băiatului.) Cinci-
excelent. sprezece, să vă luaţi şi o prăjitură. Ori
S O R I N : Aiurea ! De unde ştii ? nu-i plac dulciurile ?
E M I L : Ştiu eu... SORIN (indulgent şi evaziv) : îi plac, îi
S O R I N : H a b a r n-ai. Nici nu 1-ai văzut. plac... (îa banii ca şi cînd ar face el un
E M I L : Şi chiar dacă nu e excelent, e p r o - hatîr.) Să trăiti !
fesorul tău, ai obligatia să-1 asculti şi E M I L (cu un fcl de dclicatetc) : E d r ă -
am terminat discutia. (Se scoală de la guţă?
masă.) S O R I N : Ştie Dumnezeu ? !
S O R I N : D a r n-am nevoie de latină, asta E M I L : Cum adică ?
vreau să-ţi spun ! Şi nu pot să suport S O R I N : Depinde cum o vezi. O zurlie
tipii care nu înteleg nimica din viată E M I L : Asta e tot ?
şi care ne tratează ca în vremea bur- SORIN : Păi, ce mai vrei ? Iar le com-
gheziei. Eu mă mir că tu, care ai luptat plici. pater ? Nişte fete, acolo. simpa-
cu a r m a în mînă ca să... tice... mişcătoare...
E M I L (iritat) : Lasă demagogia. Am E M I L (binisor) : Bine, şi nu e totuşi vre-
luptat ca să înveţi tu, scurt. Să ai r ă - una care... ? (E timid, nu întreabă mai
gaz, să ai o cameră de lucru pe care mult.)
aş fi dat oricît s-o am... S O R I N : Care ce ? Dă-le încolo (serios),
S O R I N (dezarmat) : Chiar eşti în stare să astea-s nişte chestii unde nu trebuie
te superi, tată ? băgat reflectorul. Cînd se vîră litera-
E M I L (între supărare şi amuzament): tura în ele, mă umflă rîsul. Ce s-or fi le-
N - a m voie ? gînd oamenii la cap din orice, nu p r i -
S O R I N : Mă rog, dacă te distrează... T r e - cep, zău ! (Zîmbet stenic.) U n lucru e
buie să-ţi faci şi norma de părinte, nu ? clar : nici una nu mă duce. Poti să te
Deşi chestiile astea le-am mai auzit de culci liniştit.
o mie de ori. Şi nu mai ţin, zău aşa ! E M I L : Le duci tu ? !...
EMIL: Nu? S O R I N : Mă priveşte ! Mai născocim o
S O R I N : Ştii şi tu că nu. T u ai umor, ce problemă şi din asta ? Şi mă întrebi de

6
www.cimec.ro
 p a r c ă n-ai şti nimic, parcă n-ai fi un S O R I N (în avîntul polemicii): Ce să-1
bărbat umblat... Pot să te rog ceva ? mai critic eu, 1-au criticat alţii înaintea
Renunţă să ai atîta grijă de mine. mea. Citeşti critică, vezi că e prost. Pe
E M I L : Şi de ele cine are ? u r m ă vine altul şi zice că e deştept.
S O R I N (zîmbet carnasier) : T e pomeneşti Atuncea unul, în mod matematic, minte.
că trebuie să le păzesc tot eu, nu ? Bun, Ăluia de ce nu-i reproşezi, tovarăşe ?
lasă că le păzesc, îţi promit. U n a cîte E M I L (foarte intrigat) : T u vorbeşti de-a
una. Afla, tovarăşe, că fetele de azi sînt binelea acuma, sau te joci ?
isteţe, nu trebuie păzite. Ştiu ce vor. S O R I N (zîmbind) : Cum vrei s-o iei. Poti
E M I L : Şi ce vor ? s-o iei şi într-un fel şi în altul, de-aia
S O R I N : Zău, parcă ai fi pastor misionar vorbim dialectic.
în Zambezi. (Aţectiv.) Vor să ia zece la E M I L (scurt) : Eşti un dobitoc.
naturale, e bine ? Parcă n-ai fost tînăr, S O R I N (crezînd câ Emil glumeşte) : Fru-
aşa întrebi ! moasă recomandare de la creatorul
E M I L (puţin voalat) : Poate n - a m fost. meu.
S O R I N (delicioasă tandreţe) : Bătrînul E M I L (amar) : Asta eşti : un dobitoc ! Şi
meu tată ! mă gîndesc că am stat cîndva în tranşee,
E M I L (obosit) : Şefule, mi se p a r e că în hîrtoape, şi că umblu şi azi 26 de
ceva nu e-n regulă. zile pe lună ca să-ţi dau ocazia să faci
S O R I N (piin de solicitudine) : T e mai dezertatii din astea neghioabe.
doare piciorul ? D i n cauza ploii, asta e. S O R I N : Se spune : dizertaţii, dacă nu te
A r trebui să te întinzi. Eu îţi fac li- superi.
nişte imediat. îţi aduc şi pledul. E M I L (sarindu-i o ţandâră mai veclie) :
E M I L (în usa dormitorului, gata să se re- N u mă mai corecta, mucosule ! Poate e
tragă): Ceva nu e-n regulă... O să mai mai bine spus dezertatii. Şi dacă n-am
vorbim noi. (Oboseala, o anumită ener- spus corect, eşti obligat să ştii de şapte
vare instalată dinainte îl înfrîng. 'lna- ori mai mult ca mine, de o sută de ori,
inte de a iesij Cu şcoala sper că ne-am pentru că ai de o sută de ori mai multe
înţeles. posibilităţi, de care îţi bati joc. (Fără
S O R I N (evaziv. trecînd la îucruri curente): să vrea, puţin patetic.) N u fiindcă e
Da. sigur, să învăţ... H o r a t i u un prost n - a m învăţat eu lati-
E M I L (moale): Şi să-i spui profesorului nă, mă, ci fiindcă am stat sa fac război
mîine că 1-ai minţit. Să-i spui adevă- cînd nu erai pe lume, şi a g n c u l t u r a şi
rul. T o t d e a u n a te descurci mai uşor cu comasare, şi te-am delegat pe tine să
adevărul, Sorinele. conjugi şi să declini !...
S O R I N (care începuse sâ spele vasele, se SORIN (cu figura glumcată, dar cu un
opreste) : T a t ă , ţi-am spus care e adevă- sîmburc serios) : Mai bine mă luai cu
rul, nu ţi-am spus ? Mă enervează tine...
tipul, mă enervează latina şi în general E M I L : Cartea, ăsta e războiul tău !
aiurelile astea care :unt făcute <.şa din S O R I N (ţipînd dintr-o dată) : D a r nu e
vorbe. Vorbe goale, hai să vorbim. I-am acelaşi lucru, nu vreţi să pricepeţi ?
tras chiulul. recunosc. Dar şi el, de fapt, (Mai potolit, să nu-si amărască tatăl.)
trage chiulul la alţii. Stă acolo, ia banii N u e acelaşi lucru. Astea-s metafore
statului şi... ieftine ! N u - i tot una !
E M I L (surd) : Gura. E M I L : Ieftine pentru tine ! Dar noi am
S O R I N : Ăsta e adevărul ! Se face că ne plătit scump dreptul de a le face, meta-
învată. Ce nu mai vorbeşte nimeni azi, forele astea !...
şi nici în vecii vecilor. Nişte chestii, S O R I N (exasperarc mocnitâ. ţimită în frîu
nişte poezii... Şi ce, ăia vrei să zici că de respect) : T a t ă , înţeleg, tu ai făcut
spun adevărul ? totul pentru fiecare. Şi acum, cînd vreau
E M I L : N u mai fi chiar aşa de inteligent să mă duc şi eu seara după fete te uiţi
la ora asta. ca şi cînd, mă rog, n-aş fi la înălţimea
S O R I N : Domnul Horatiu acela ce v r ă - sacrificiilor tale de pe front — nu ? Aşa
jeşte? ,,Nu te băga, zice, stai deoparte, te-ai uitat.
trăieşte-ţi clipa, că nu ştii ce se mai în- E M I L : Pentru că te duci ca un derbedeu
tîmplă." îl aprobi, da ? Ţ i - a d u c textul : nepăsător.
minciuni! Sau, mă rog, dacă e adevărul S O R I N : D e u n d e ştii ?
ce trăncăneşte, atunci mi-am trăit şi eu E M I L : Pentru că eşti nepăsător în toate !
clipa, poftim, şi 1-am trişat pe Mamut ! S O R I N : Eu nu mai pot să fac ca tine,
E M I L (rcvcnind în camcră) : Sorine, ba- tată dragă, e clar. Ştiu c-ai fost volun-
gă-ti mintile în cap, Sorine ! înt»i să tar. (Simpatic.) Sîntem în '64, mă răz-
cunoşti şi pe urmă n-ai decît să critici. boiesc şi eu cu ce-mi cade înainte. (Ju-

7
www.cimec.ro
 câuş — ironic.) Ce spunea H o r a ţ i u ? SORIN (sc întoarce surp)ins, nu se astep-
..Carpe diem". Admit că-1 traduc prost, ta. spimr dezarmat dar sălbatic) : Da,
însă îl aplic ad litteram. mi-am făcut şi eu autocritica ! Ce mai
E M I L : îl aplici prost ! Mizerabil ! Să fi vrcti ?! (Smulgc haina si plcacă de aca-
avut eu acum tinereţea ta... să. Pauză.)
S O R I N : ... făceai exact ca mine. Cînd să T E O D O R A : Ai mîncat ?
fii tînăr dacă nu cînd eşti tînăr ? E M I L (gînditor) : Da. T u ?
E M I L (dintr-un adînc) : Aşa cum mă vezi, T E O D O R A : Şi eu.
să mai am mintea ageră ca atunci... E M I L : Ce faci acum ?
S O R I N : Eu cred că de-aia ai întrerupt T E O D O R A : Spăl vasele. Ai călătorit
şcoala. bine ?
E M I L : De ce ? E M I L : E îngrozitor cu băiatul ăsta, ce
S O R I N (mereu gînditor) : Fiindcă.. aveai puţin înţelege el din viaţă !
mintea ageră. T E O D O R A : Eu cred că înţelege foarte
E M I L (vine să înţeleagă această replică, multe.
cintărindu-i ironia) : Mai explică o dată. E M I L : Atunci nu-1 mai pot stăpîni eu ? !
S O R I N : Adică erai pus pe alte treburi T E O D O R A : ... M ă mir. Cît lipseşti, vor-
decît buchea. beşte mereu de tine ca de un erou.
E M I L (fierbînd) : Ce treburi ? (Zîmbind, deşi e obosită.) U n fel de
S O R I N : Mai mari, fără îndoială. (Deo- Ulysse.
dată tatăl său îl pălmuieste, simţind o E M I L : Ulysse. A fost de o ironie că a
ironie cruntd. Dar Sorin se apără.) Nu trebuit să-1 pălmuiesc ! (Teodora îl pri-
m-ai înţeles. veste surprinsă.)
E M I L : N u te-am înţeles ? Pleacă de-aici! T E O D O R A : Poate că eşti mai nervos ca
Du-te şi vezi-ţi de treburile tale, neîn- de obicei.
ţelesule. Nimeni nu te înţelege ! T e per- E M I L (puţină iritare) : N u cumva trebuie
secută profesorul, îţi face şicane, nu are să suport toată dezordinea din mintea
umor ! Nici eu nu am umor, să ştii ! lui ? T o t ce face, mai nou, e dezordo-
Eu am pretenţia ca în schimbul m î n - nat. Uite numai cum îşi lasă lucrurile !
cării pe care ţi-o dau şi al culcuşului, T E O D O R A : Poate. dimpotrivă. e prea or-
şi al cinstei şi al muncii mele, să vii cu dine. Emile. (Tot ce spune Tcodora are
ştiinţă solidă de carte, nu cu ironii m ă - o linişte şi un tîlc.)
găreşti ! Mai vrea şi războaie, cara- E M I L : Şi tu începi ? U n d e e ordinea, că
ghiosul ! după trei săptămîni vin acasă şi găsesc
(A intrat neobservată, Teodora, cu o ser- acelaşi aer de improvizatie. unul care
victă în mînd pe care o asază lîngă a celor- intră, altul care pleacă, mîncarea p e
lalfi doi.) sponci. conflicte la şcoală ? !
T E O D O R A (îngrijorată) : N u ţi-a plăcut
S O R I N : Sigur că vreau, tată ! U n război salata ?
cu ceva, în care să mă consum şi eu ! E M I L : Am mai obosit şi eu, draga mea,
E M I L : T e consumi în intrigi tu ! A m vă- de o asemenea ordine, nu mai am 25 de
zut cum ai pus chestia cu şcoala ! ani, ce să fac. nu e vina mea. Băiatul
S O R I N (început dramalic de indoialâ sin- creşte pe apucate, n - a r e busolă ! î n
ceră): Mă mir că tu care ai fost totdeau- schimb, mă corectează la vocabular !
na drept şi principial ai ajuns dintr-o T E O D O R A : Poate a făcut-o din bună in-
dată să încurajezi mamuţii. tenţie.
E M I L (scos din fire) : T e r m i n ă cu m i r a - E M I L : Şi la asta ai explicaţie. Şi asta e
rea ! Fă-ţi datoria ta, nu mai clasifica în ordine ! îmi cenzurează şi atitudinea,
tu oamenii în mamuţi ! Poate au şi ei nu vezi ?
nevoie să fie ajutaţi. Poate au şi ei n e - T E O D O R A : Vrea să te înţeleagă, e nor-
cazuri, îi doare şi pe ei ceva, nu sînt mal.
crescuţi în toate îngăduinţele, ca tine... E M I L : Pînă acuma cum a... ? (Schimbă
S O R I N (exasperat): Bine, e-n regulă, îmi gîndul.) Ai fost la şcoală să vezi ce „or-
iau angajamentul să învăţ ca să-i fac dine" e acolo ?
plăcere mamutului, ca să-ţi fac plăcere T E O D O R A : Am fost mai de mult.
ţie, mamei, ca să-i fac plăcere respon- E M I L : Cine vrei să meargă, eu ? Stai
sabilului U T M , ca să fac plăcere la aici în fiecare zi, te-ai putea deranja
toată lumea. Toţi au dreptate astăzi, puţin şi pentru asta.
toţi sînt tari fiindcă am luat întîmplă- T E O D O R A : A m să merg. Eu zic să te
tor un trei la latină ! culci acuma.
T E O D O R A : Ai luat şi alte note slabe, E M I L : N u mă învăţa tu ce să fac !
Sorine. T E O D O R A : Aş vrea să curăţ puţin.

6'
www.cimec.ro
 E M I L (joarle iritat): Acuma, da ? T o c - E M I L (dezarmat de sentimcntid ci) : M d a ,
mai acuma ! ? (Ea nu răspunde. El se cam aşa ! î n fiecare zi spun lucruri si-
domoleşte, regretă. Spune obosit.) N u te gure, trebuie să dau soluţii. N u - m i pot
supăra, d a r peste tot u n d e am umblat îngădui luxul lui ,,poate", ca tine
se făcea curat. Toţi făceau curat în zeci (Brusc, preocupat.) Ascultă, crezi că am
de feluri. Şi eu am făcut curat ! Am tot să devin şi eu mamut pentru el ?
rezolvat probleme, toată ziua. Vreau să T E O D O R A (rîzînd) : Poate.
vin o d a t ă acasă, să mă închid trei ore E M I L (dureros) : Crezi ?
în dormitor, fără probleme ! V ă d că şi T E O D O R A (blînd) : E inevitabil.
aici găsesc probleme. Au intrat aici, E M I L : Poate am şi devenit. Ce zici ? (O
cresc aici. secundă.) Pentru tine cum sînt ?
T E O D O R A : Dacă nu le pot ,,rezolva" cu T E O D O R A : Pentru mine eşti tot un urî-
aspiratorul !... E normal ! cios care se întoarce şi face scandal.
E M I L : E normal să nu găsesc niciodată Şi care trebuie hrănit şi aprobat. (Se a-
curat ? (Brusc.) Băiatul fumează ! Ştiai? propie de el.)
(Teodora dă din cap că da.) Şi ?
E M I L (gînditor) : A m observat un lucru :
T E O D O R A : Aşteptam să vii tu.
cînd un ins nu primeşte ce-i propun eu,
E M I L : Să rezolv şi asta, da ? N u puteai
nu consimte să mă înţeleagă, mă ia cu
sa vorbeşti cu el ?
fraze g a t a făcute. Se refugiază în fraze
T E O D O R A : Puteam. D a r e puţin. Ar fi
sigure : „sînt conştient de deosebita im-
fumat mai departe.
portanţă..." Adineaori, băiatul : „îmi iau
E M I L : N u te mai ascultă ? N u te mai angajamentul"... „mi-am făcut autocri-
iubeşte ? tica"... Adică nu mai am ce discuta cu
T E O D O R A : M ă iubeşte, cred. D a r n-are tine, am pus bariera ! N u crezi că e
nici o legătură. Nu mai pot să-i cer, grav ?
nici să-1 ameninţ. Acum se orientează
spre un model viu. T E O D O R A : Nici chiar aşa de grav...
E M I L : Ce model ? (Uine la cl şi începe sâ-i mîngîie frun-
T E O D O R A : La vîrsta asta, modelul eşti tea cu o afecţiune familiară.)
tu. E M I L (se lasă mîngîiat o clipă. ar vrea sâ
E M I L : De-aia e impertinent ? cedeze acestci didci moliciuni, dar izbuc-
T E O D O R A : Poate 1-ai decepţionat puţin. neşte dintr-o dată) : N u vreau să fiu
E M I L : ,,Poate, poate, p o a t e ! " Mă plicti- consolat, T e o d o r a ! N - a m ajuns încă să
seşti cu „poate" ăsta ! fiu consolat, Teodora ! N u vreau asta,
T E O D O R A (destul dc afectuos) : Ce să nu înţelegi ? (îşi ia pălăria si iesc brusc.)
fac ? T u eşti responsabilul cu certitudi-
nea. CORTINA

T A B L O U L 2
Camera profesorului Dănilă Coman. Mo- C O M A N : Contorul ? Nu vă puteţi alege
bilâ mai veche. Cărţi în oarecare dezor- alte ore ?
dine. Usă baricadată spre un apartament E M I L : Iertaţi-mă, nu ştiam că vă odih-
vecin. Uşă spre antreu. niţi...
Profesorul e în pat, bolnav. A încercat C O M A N : Vă este indiferent cînd veniţi
să citească, a renunţat. E ca totdeauna, peste om ! Citeşte-1, domnule, şi lasă-mă!
putin posac. în plus, are febra. (Se bagii iar în pat şi începe să tremure.
Cincva sună la usă. Profesorid nu se Spunc sec.) N u mă odihnesc. (Sinistru.)
mişcă. Soneria insistă, se aude de alături încă.
o voce care spune că da, crede că e acasă. E M I L (oprindu-se în fa\a patului. după ce
Profesorul îşi ia un halat vechi şi sc a închis cu grijă usa) : Probabil sînteţi
ducc la usă. O dcschidc. în prag stâ Emil bolnav. Mă numesc Emil Vlăsceanu.
Ulăsceanu. C O M A N (după ce l-a privit un lung mo-
ment) : Şi ce vrei ?
E M I L : Tovarăşul profesor Coman ? E M I L : Lucrez pe linie de sindicate...
C O M A N : Ce este ? (Emil tace.) De ce suni C O M A N : Bine. Şi eşti cineva. aşa-i ? Şi
de două ori ? ai un băiat în clasa a zecea
E M I L : Mi s-a spus că sînteţi acasă. E M I L : Am.
C O M A N : Şi de-aia trebuie să suni ca un C O M A N : Şi atunci de ce vii cu şirct-
sălbatic ? Ce pofteşti ? licuri ?
E M I L : A m venit să vă văd... E M I L (stdpînindu-sc) : Tovarăşe profesor.

9
www.cimec.ro
 îmi pare rău că v-am deranjat. Aş fi nuit cu succesele ! Sigur că sînt suve-
vrut să stau de vorbă cu dumneavoastră. ran... să-1 trec, dacă mă rogi dumneata.
C O M A N (hîrîit): L a şcoală, tovarăşe, nu Şi eşti gata să-mi faci şi servicii, în
aici ! N u crezi că am dreptul să stau schimb. Admirabil !
şi eu în propriul meu pat fără peţitori ? E M I L (stăpînindu-se mereu) : N - a m venit
E M I L : Poate v-aş putea fi de folos cu să vă rog nimic, tovarăşe profesor.
ceva ? C O M A N : Ştiu, e o directivă să mă laşi
•COMAN (ironic acidă): Da, e un gînd în pace. Atunci ai venit să-mi dai doc-
nobil. Dacă vrei să-mi fii de folos, la- torie cu linguriţa.
să-mă ! E M I L : Presupun că are cine s-o facă.
E M I L : N - a v e ţ i nevoie de nimic ? C O M A N : Presupui prost. (Tuşeşte, se
C O M A N : Ba da : de linişte. îneacă, pauză.)
E M I L : A m să fac linişte. (Se aşază.) Şi E M I L (dupâ ce Coman s-a liniştit) : N - a ţ i
mie îmi place liniştea. (Se aude tic-taad avut niciodată familie ?
pcndulei.) C O M A N : N u te priveşte pe dumneata !
C O M A N (iritat) : Ce-i, domnule, eşti în (E vizibil că l-a iritat într-im loc foarte
anchetă oficială, ce s-a întîmplat ? vidnerabil.)
E M I L (calm) : Spuneţi că vă place liniş- E M I L (se ridică să plece. Spune calm, se-
tea. M ă odihnesc şi eu un moment, dacă rios) : Dacă n-aţi fi fost... suferind, m - a r
îngăduiţi. Ştiţi, 26 de zile pe lună um- fi interesat foarte mult ce parere aveţi
blu. Peste un minut vă las. Ţ i n e a m să de feciorul meu. E î n t r - a d e v ă r o neghi-
vă văd, şi asta e tot. n ă ? A r e coarne mari ? D a r fiindcă a
C O M A N : N u ştiam că sînt expoziţie pu- intervenit această situaţie neplăcută...
blică. Ăsta e un tupeu special, domnule. C O M A N : „Neplăcută". „A intervenit".
să vii la mine să mă scoli din pat ca să Faci fraze, domnul meu. Ţii conferinţe
mă vezi ! Simţul decenţei unde 1-ai ui- des ? Neplăcută, pentru cine ? îl doare
tat ? Că, altfel, pari serios. pe cineva că mă-nec, aşa crezi ? N e p l ă -
E M I L (fără să se clintească, cu un accent cută că pleci fără rezultat, după ce te-ai
deoscbit) : Sînt serios, tovarăşe profe- deranjat personal ? îţi pierzi autoritatea
sor. Cel puţin aşa se spune. Poate o să la copil ? ! Mai bine ruinează-o pe a
am prilejul să vi-o dovedesc. mea, cît a mai rămas !
C O M A N : Ai venit deci să mă ameninţi. E M I L : îmi pare rău că interpretaţi greşit.
E M I L : Dimpotrivă. Să vă ajut. C O M A N (sarcastic): Da, eşti plin de bune
C O M A N : Lasă-mă, stimabile, cu gogoşile intenţii. N u m a i că eşti grăbit. T o a t ă lu-
astea, n-am momentan rezistenţa să ţi mea e grăbită. Ai venit fuga să-ţi trec
le suport. Ai venit pentru nevolnicul du- băiatul. T e uiţi la ceas. Mai ai o şedin-
mitale de Vlăsceanu E. Sorin, să mă ţă. Mai ai o întîlnire. Mai ai de rezolvat
şantajezi cu poziţia dumitale, să pledezi şi altele pînă diseară. Poftim, îi dau lui
în locul lui ! (Ironie seacă.) Nu pot să Vlăsceanu E. Sorin notă bună, eşti mul-
te ascult la latină, iartă-mă, sînt sufe- ţumit ? D u m n e a t a crezi într-adevăr că
rind. eu mă preocup mai puţin de soarta bă-
E M I L (muşcîndu-şi buza) : N - a m venit iatului dumitale decît dumneata ? Şi de
pentru Vlăsceanu E. Sorin. I-aţi dat trei, soarta copiilor acestei ţări decît dum-
să-i fie de bine ! Altă dată să nu mai neata ? A fost tata şi s-a a r a n j a t — şi
eu rămîn o zdreanţă în faţa lui, şi limba
copieze !
română o zdreanţă, şi latina la fel ! El
C O M A N (după ce-l priveste incredul) : face cosmodroame, pleacă în cosmos. E
T e sinchiseşti dumneata de treiul ăsta omul-şofer care îmi dă cu tifla, care dă
cum s-a sinchisit el ! îţi pasă de el, în cu motocicleta peste anii mei de studiu
fond, mai mult de-o g r ă m a d ă ! Să nu şi de probitate ! T e grăbeşti ? Ia-ţi cin-
rămînă corijent, asta e ! Să nu-ţi dea ciul şi te du, tovarăşe !
durere de cap, să nu te compromită !
(Ironie mortaiă.) Nu-i frumos într-o so- E M I L (reaşezîndu-se) : Aţi avut vreodată
cietate progresistă să ai copii corijenţi. familie, tovarăşe profesor ? Vă întreb ca
aşa-i ? Să salvăm aparenţele, tovarăşe ! să avem o platformă comună.
Să intervenim... C O M A N (mai potolit după iesirea febrilă):
Mi-e rău, domnule, asta se întîmplă. Şi
E M I L : în materie de latină sînteţi su- nu-i pasă nimănui. Dumneata ştii că nu
veran. mai există caritate ? Aţi pus aşa de
C O M A N : Asta mi-o spui mie aicea. Şi multă organizare pe platforma asta, că
lui acasă ce-i spui ? Lasă. mintosul tatii, nimeni nu mai are caritate. Ţi-ai plani-
că nu se răstoarnă lumea pentru un ho- ficat şi bunele sentimente.
dorog ! Merge tata şi rezolvă ! E obiş- E M I L : N u - i adevărat !

10
www.cimec.ro
(COMAN : D u m n e a t a ai timp să mă com- C O M A N (dur) : Taci din gură, nu vorbi
plîngi zece minute. Eşti specialist, mă prostii ! N u - m i trebuie aicea muncă de
•complîngi din profesie. Ca părinte ai lămurire. Ai un salariu, de nu ştiu cît,
nevoie de mine. Ca om, nu te interesez. şi atunci spui vorbe ! T e prefaci ! D ă - m i
N u zîmbi. Eu ştiu că nu interesez pe înapoi ceva dacă poţi ! Sau ştii ce ?
nimeni. Odorul dumitale nu se intere- N - a m nevoie de nimic de la dumneata.
sează de nimic din ce i-aş putea da eu. Eu nu cer. Şi d u m n e a t a n-ai ce da. D u m -
T o t ce-am adunat eu pentru el în zeci de neata h a b a r n-ai ce e istoria, domnule,
ani de studii nu-1 interesează. N u ştiu ştii numai ce ai trăit dumneata. Iar pă-
dacă înţelegi. puşelul dumitale se mîndreşte că poate
E M I L : Trebuie să facem să-1 intereseze, rămîne ignorant. Ia-ţi nota, la revedere!
tovarăşe profesor. (Sarcastic.) Victoria de la M a r a t h o n !
•COMAN (ironic) : Foarte just. N u m a i că E M I L : N - a r trebui să vă zbuciumaţi atîta.
băiatul dumitale e expeditiv, tovarăşe, A m greşit, am crezut că vă pot fi de
fiindcă e deştept ! T o t ce face e din folos. A m să vă trimit un doctor, fie că
deşteptăciune ! Aşa 1-ai crescut. El nu vreţi, fie că nu. Eu şi copilul meu re-
mai trăieşte cartea, el o rezumă ! El re- gretăm că sînteţi bolnav. Cu voia dum-
zumă totul ! A r e televizor, are filme, are neavoastră, amîn discuţia.
o mie de rezumate, de ce s-ar chinui ? C O M A N : „Eu şi copilul meu regretam..."
Reduce la util. N u e adevărat, e fals, dar sună a d m i r a -
E M I L : E firesc... bil. ,,Eu şi copilul meu..." Cînd i-a apă-
•COMAN (ricanînd) : D a r ce e cu adevă- rut lui Teodorescu tumoarea aceea, mi-a
rat util, poţi să-mi spui ? Ştim noi ce spus, cu dinţii lui de cal : ,,Nu-i nimic,
e util? sînt în fii-meu." (Comentează râutăcios.
E M I L : Eu cred că ştim. dar înduioşat.) Avea şi fiu-său dinţi de
C O M A N : Uitasem că d u m n e a t a ştii to- cal. N u ştiu dacă înţelegi.
tul. E M I L : înţeleg foarte bine...
E M I L (simplu) : N u prea, tovarăşe profe- C O M A N (cu bruscheţe) : ...Dacă am avut
sor. Mai învăţ şi eu... învăţ în fiecare familie ? ! (Vehemenţă coclită.) Puteam
seară. Şi în provincie. Şi în tren... N - a m s-o am, domnule. Trebuia, eram obligat
ce face. M ă interesează şi latina de alt- s-o am. M ă iubisem cu fata, îi făcusem
fel. un plod, eram student. Fată simplă, alt-
C O M A N (incredul) : Ţ i - a spus cineva că fel. Curată ! Excelentă ! învăţam. Mă
ai nevoie de ea ? agăţasem de î n v ă ţ ă t u r a mea cu tot ce
E M I L (fără să clipească) : M-aţi putea aveam sănătos şi meticulos de la părinţi
ajuta ? Sînt un elev silitor. — făgărăşeni. Voiam să fac carte, să
C O M A N (după ce l-a privit cu un pic de mă ridic, să pun umărul la... (gest expli-
căldură, izbucneşte iar) : Omule, nu juca cativ, larg)... ca Şincai ! (îşi trece i7iîna
teatru cu mine că nu m-am ramolit încă! peste frunte.) A m lăsat-o, am rupt-o din
D e ce să te-apuci să faci pedagogie cu viaţa mea, am sfîrtecat-o pe excelenta,
iin om vechi şi nu faci cu feciorul dumi- unica mea Maria, ca să fac cultură.
t a l e ? N u te uita aşa. Şi ce dacă m-am să-mi iau, ce ? Licenţa, doctoratul, bah !
r a t a t , te priveşte pe dumneata ? Ştiu, ăl ...ca să mă bage în buzunar feciorul du-
d e matematici înseamnă viitorul, să fie mitale (acru), să mă arunce la obiecte
sănătos ! D a r eu unde am greşit, spu- vechi, la mamuţi !... (Se lasă 'foarte obo-
ne-mi ? Cînd am ales ? D a r de unde era sit pe pernă.) De-aia am lăsat-o. (Pauzâ.)
să prevăd încotro o luaţi ? E r a m tînăr, E M I L : Şi copilul ?
m - a m instalat şi eu în atîta eternitate C O M A N : Copilul ? ! L-a pierdut. S-a mă-
cită am găsit la îndemînă. (Ride înce- ritat cu un inginer şi 1-a pierdut la două
tişor, sinistru.) Ştii care e hazul ? A m luni după naştere. A făcut altul, o feti-
fost mereu cumpătat, n-am jucat la lote- ţă. A botezat-o Daniela (cu accent) —
rie în viaţa mea. (Tuşeşte, se îneacă.) ca pe mine.
Ăsta e hazul, tovarăşe : am fost foarte E M I L : Trăieşte ?
cumpătat... (Emil îi dă apă, îl sprij'uiă.) C O M A N : Fetiţa ? Da. Femeia a murit. Fe-
E M I L : Vă arde capul. A r fi bine să vă meia mea a murit. Ce te p n v e ş t e ? (Pau-
vadă un doctor. ză.) Uneori mi se pare că am şi eu un
C O M A N (continuă, liniştit, cu ochii ficşi) : copil. D a r e al inginerului Buzura, de la
0 dată am jucat. O dată ! Se mai şi Trustul 2 Construcţii.
pierde, ce vrei ! N u e-n plan, d a r se E M I L : O vedeţi ?
pierde ! C O M A N (dă din cap câ da) : E toată
E M I L (neconvins) : N - a ţ i pierdut. Şi aveţi maică-sa. (Se sforfează să-şi retină emo-
încă viată înainte... t'ia. dar fcbra i-o st'unulează.) Aceeaşi

www.cimec.ro
 gură. (Tuse. Linişte.) I-am spus atunci: glas schimbat.) Aş vrea să-i ies uncori
,,Nu te pot lua. Lasă-mă să mă ridic. P ă - înainte să-i spun : — Daniela !... (Gcst
rintii mei sînt tărani, vreau să urc, să dc renuntare.) Inutil.
înteleg secolii." I-am spus: „Mario, iu- E M I L : N u cred.
bita mea (cu pasiune), adorata mea (îi C O M A N : ..Dumneata cine eşti ?" ,.Tatăl
vin lacritni). nu se poate, am un rost pe tău !... aş putea fi". ,,Am tată. Şi ce
pămînt, trebuie să mi-1 fac !" U n rost, vrei ?" ,,Eşti frumoasă. Să nu-ţi iroseşti
da : să stau acum tremurînd să-ţi suport frumuseţea. Să ţi-o cultivi. Să ţi-o puri-
optimismul de p a r a d ă , să iau picături fici. Să citeşti pe Catullus, pe Horatiu...
care nu mă mai fac bine, să plec într-o să ai bunătatea şi graţia mamă-ti !".
zi neştiut, neplîns... Aveam lozul, dom- ..Ai cunoscut pe mama ?" Şi mi-e tot-
nule, în mînă ! L-am jucat invers... (Bă- deauna frică să spun „ d a " — să n-o
tăi în uşa alăturată.) înjosesc. Umblu agale după dînsa. Vreau
0 V O C E D E F E M E I E : V - a m făcut un s-o apăr. Cine mi-o apără, tovarăşe Vlăs-
ceai cu rom, domnule profesor. ceanu ? (Sarcastic.) Ai un răspuns p r e -
C O M A N : N u sînt acasă. E Agripina. de fabricat ?
alături. E M I L : Nu am. (Ezită.) Poate eu.
V O C E A A G R I P I N E I : Cum vă mai sim- C O M A N (sceptic) : D u m n e a t a ?
ţiţi ? Lasă că ştiu că sînteţi acasă. Luati E M I L : Dacă n-aveti nimic împotrivă.
ceaiul cît e cald. Vă fac şi pîine p r ă - C O M A N (cu un fel de amicalitate, înca
j i t ă ? Şi nu te gîndi, maică, la boală, incredul) : De ce ai face-o ?
că trece, arz-o-ar focul s-o arză ! H a i de E M I L (uşor zîmbet) : Pentru că sînt plătit.
luati tava. Ori deschideti uşa, dracului ! Iau o leafă ca sa fiu caritabil.
(Desi Coman facc un scmn. Emil sc duce. C O M A N (îl măsoară lung. vede că e rcdu-
dă la o parte o mobilă şi ia tava cu tabil) : Pari deştept.
ccaiul.) Ce zice profesorul, i-e mai bine? E M I L (ripostînd punct cu punct) ■ Mă
(Confidential.) Stă singur cuc aicea, a- prefac.
mărîtul de el... îmi dai mata ceaşca pe C O M A N (mai dezarmai) : Şi ce ai să-i
urmă. că e de la serviciul complet. Din spui ?
porţelan. (Se retrage.) A venit moş Flo- E M I L : Vorbe. (Serios.) Şi acum linişti-
rică să-i taie lemne. ti-vă : lumea nu e chiar aşa de afurisită
pe cît vi se pare. Sincer de tot. n-am
E M I L : Vedeti că oamenii totuşi...
venit să iau cinci pentru Sorin. Am venit
C O M A N : S-ar sinchisi mai mult de
să văd de ce vi se spune mamut. Cred
ceaşcă, dacă s-ar sparge. D a r nu crăp,
că se exagerează.
spune-i. Mai am socoteli cu lumea. Mai
C O M A N (acid. dar cu un înccput dc amu-
am de băgat acuzative cu infinitive în
zamcnt) : Zău ? N u semăn ?
capetele sportivilor. Mai am de tinut în
şah pe Vlăsceanu E. Sorin că poate des- E M I L : M-ati cam dezamăgit : sînteţi un
om aproape cumsecade. Doar putin pesi-
coperă odată că în viată mai sînt şi
mist. Dar am aflat că vă trece repede.
alţi timpi de conjugat decît indicativul
Atunci vorbiţi frumos. daţi note mari...
prezent.
C O M A N (aprinzîndu-sc din nou): Fals !
E M I L : Foarte bine. Am să vă sprijin. Cînd pierd nădejdea. dau note mari.
C O M A N : , C a m tîrziu. (Cu un alt ton. cînd mi-e tot una !... D a r cînd mă reped
adînc.) Şi fata aia, trebuie s-o apăr de la copil, lupt pentru el !... Vreau să fac
derbedei. I-au crescut sînii, are şaispre- din el ceva şi-1 ţin de rău că nu-mi
zece ani. ajută, fiindcă-l iubesc. dobitocul ! Si
E M I L : Ştie că existaţi ? mi-e milă şi de dumneata, într-un fel,
c-o să-ti dea cu tifla într-o zi. pe ne-
C O M A N : N - a r e de unde... 0 văd prin
drept... Aşa ratat cum sînt. aş putea să-i
Cişmigiu, mă duc înadins. Se tin tot fe- las să rateze pe toti, sâ-mi fac normn.
lul de indivizi după ea. Tremur... asculti Mai ales că socotiti latina la periferia
tovarăşe, tremur la gîndul că fata asta, lumii. (Sugrumat.) Ah. de ce n-am un
a Mariei... într-o zi, ...cu un cotei, cu copil al meu. de ce ? (Sparge ceaşca in-
un golan din ăsta, ori cu un ins care voluntar, tuşeşte. se îneacd.)
ştie să învîrtă nişte vorbe, mă înţelegi E M I L (adunînd cioburilc) : E tîrziu s-aveţi
ce spun, care clacsonează... un copil. D a r mai e timp s-aveti un
E M I L : E interzis. prieten.
C O M A N (cu putere, sarcastic) : Clacsona-
C O M A N : N u mi-a reuşit nimica, dom-
tul, da ! E interzis ! Sigur ! M-am liniş- nule, asta e realitatea. Nimic pe lume.
tit, da ! N u mai sînt accidente !... (Cu Am fost diligent, m-am hrănit cu pilclc

12
www.cimec.ro
 mari, cu istorii de oameni iluştri, cu gîn- a acestei ţări şi a acestui neam omenesc,
duri ilustre, şi n-am iealizat nimic. De nevolnic cum e. Acolo cine răspunde ?
la o vreme trăiesc numai între umbre. Se E M I L : T o t ei.
întinde umbra pe tot ce am iubit. A mai C O M A N : C a r ă mobilă, se mută — nu
rămas un singur lucru viu, fără prihană. vezi ?
Acum inginerul acela, Buzura, se însoa- E M I L : Deocamdată.
ră iar şi biata Maria moare încă o dată. C O M A N : Şi crezi câ o să le dea cineva
Şi mi-e frică, tovarăşe Vlăsceanu, mi-e vreodată simtul valorilor eterne, fiorul
frică în fiecare clipă... Mi-e frică, nu ştiu unei cuituri mari ?
cum să-ţi spun. Mai ales dacă vine o fe- E M I L : Sigur.
meie străină în casă, înţelegi ce se în- C O M A N : Cine ?
tîmplă. Fata e un înger ! E toată abţi- E M I L : P r i n t r e alţii, dumneavoastră.
nerea mea, toată credinţa mea în plină- C O M A N (cu admiratie posacă) : Eşti tare
tatea fiinţei omeneşti, nu pot s-o gîn- la propagandă ! (Un fei de dragoste.)
desc altfel. Pînă acum a rămas învelită De ce v-aţi trezit aşa tîrziu, măi băieţi ?
în umbră, protejată. Şi vine altă mamă Ce să mai scoti dintr-un mamut ? (între
şi sfîşie umbra ! Şi eu nu pot să fac regrete şi speranţă.) Nici măcar sâpun
nimic ! N u mă pot amesteca în viaţa şi clei de oase... (Nostaîgic.) într-o zi o
lor, aşa-i ? (Aproape plingînd.) Eu fac să mă mut şi eu. (Rictus.) O să aveţi
diftongii şi prepoziţiile cu ablativ pentru spatiu mai mult. să vă puneţi pianul.
surzi ! Pentru Vlăsceni ! (îşi suflă nasul Să învete copiii muzică. (Sarcastic.) Mai
ca sâ ascundâ piînsuî.) bine mambo decît tuse seacă ! Ai s-o
E M I L (aşczîndu-se pe marginea patului si aperi pe Daniela, aşa-i ? Ai s-o aperi ?
iuîndu-1 bărbăteşte în braţe) : Tovarăşe (Emil dă tăcut din cap.)
profesor Coman, o să ne străduim să fie E M I L : Vin din nou peste cîteva zile să
bine. Vă promit... (De pe scară se aud vă văd...
zgomote de mobilă mutată de îa etaj, C O M A N (cu ironie îndulcită) :... Contorul?
vociferări, \ipete etc.) (Bombănini amical.) Să vii la o oră mai
C O M A N : Auzi binele ! Oameni care se potrivită... Să suni de trei ori. (Fioros.)
mută în jos şi-n sus. Li s-a dat a p a r t a - î\\ pregătesc nişte întrebări cu care te
ment, ce le mai pasă ? ! 0 să-şi ia frigi- ard. (Se trezeşte într-însul apetitul unci
dere. Au pus mîna pe un căpeţel de bine, dezbateri viitoare, aî unui dialog oricttm,
trag de el. Toţi umblă după drepturi, ccca ce înseamnă speran(ă.)
toţi apucă ! Au poftă de viaţă, auzi-i ! E M I L : Ardeţi-mă. daca puteti. Asta men-
L a răspunderi cine se gîndeşte ! ? tine vigoarea. Vă doresc multă sănă-
E M I L : Toti răspund. tate !
C O M A N : Lasă răspunderea în faţa şefu- C O M A N : Ai o pălărie frumoasă.
lui, a directorului. De răspunderea în
fata vremii vorbesc, a istoriei mai lunji CORTINA

T A B L O U L 3
Apartament în casu Miclescu, din care în V O C E A M I E I : Aiurit eşti, mă Vicki. So-
planul scenei o cameră-studio (deocamdatti rine, tu poţi ?
goală), despărţită dc rcst prin usti-glas- VICKI : Poate şi el. n-ai grijă. Acuma
vand. ,.Dincolo" se simte o peticccrc de ti- îţi ia candelabrul în dinti. Măsele de
neri: magnetofon, dans, rîsete, brambu- oltean ! (între timp, cu piciorid a deschis
reală. putin gîasvanduî.) îi intră un T r a b a n t
0 voce de fatti proltstcază rîzînd împo- în gură şi iese griş.
triva unei glume : —Esti imposibil. Vicki ! M I A : De ce tăceţi ?
Uocca lui Vicki, mtdţumită : — Binc VICKI (pid osnic) : Chiar aşa. Dacă aveti
că-ţi căzu fisa. Sper c-o spui şi lui mămica secrete, poftim dincolo. (li împinge uşor
acasă. Ori nu e dcstuî dc tare f pc Sorin şi Danieîa în studio.) Dar ST
0 partc din asistcn(ă e pe punctuî să fiti cuminti, puii mei. Aveti timp de
plecc. — se aud vociferări vescle, ncdcs- vorbă pînă la 11. J u m ă t a t e de coniac
luşite, proteste, fluiertituri. v-ajunge ?
Vicki face sotii: ia cupa dc cristai în S O R I N : Ne-ajunge.
dinţi si dansează aşa.) VICKI : Conversatie plăcută !

13
www.cimec.ro
M I A (îi dă 1111 pumn) : Taci. aiuritule ! S O R I N (ironic) : Zău ! ?
(Inaintc dc a icsi.) Cum te simţi, Dani ? D A N I E L A : E un fel de a mă împăca.
D A N I E L A (cu ochii lucind): Foarte bine. cu tot ce e abrupt şi colţos. Cred că
VICKI : Să vă încui ? oamenii ar trebui să danseze mai mult.
S O R I N : Nu-i nevoie. (Uicki si Mia au Şi mai profund.
ieşit. Sc facc tdcere. Numai magnetofo- SORIN (cautd scnsul în zona licenfiosu-
nul, alături, continuă.) Vrei să mai bei? lui) : Mai profund ?
D A N I E L A (clipind) : De ce nu ? (întindc D A N I E L A : Da. Dansul nu e o joacă..
paharul, Sorin îi toarnă.) (Adăugînd mai încet.) E o lege.
S O R I N : Ia întinde mîna mai tare ! Mi S O R I N : Lege ! T e exprimi cam fistichiu.
s-a părut că tremuri. Ţ i - e frig ? Vrei Poate vrei să zici o legătură.
să te încălzesc ? (li sărută braţul şi
D A N I E L A : Exact, exact !
niîna.)
SORIN : între sexe.
D A N I E L A : N u trebuie să-mi săruţi mina.
D A N I E L A : N u : altfel... D u m n e a t a nu î n -
S O R I N : De ce ?
ţelegi. Nici eu nu pot să-ţi explic. Sînt
D A N I E L A (simplu, fără ironic) : Săruţi
lucruri care se explică mai greu.
mîna cuiva cînd vrei să-1 omagiezi. C a -
SORIN : Şi de ce ai decretat că nu te
valerii sărută mîna.
înţeleg ? Astea-s nişte uşoare fiţe.
S O R I N : Atunci să trec direct la picior ?
D A N I E L A : Ce fiţe ?
D A N I E L A : Cred că nu e mare nevoie.
SORIN : Atunci ce să sărut ? S O R I N : De filozoafă cu termen redus.
D A N I E L A (exact, fără ascunzişuri) : N u H a i să nu pozăm, vrei ! Ce e de î n ţ e -
les ? Sîntem vii, sîntem aici, ai genun-
ştiu. (Puţină stinghereală.)
chiul ăsta rotund... (îi pune mîna pe
SORIN : H a i să ne aşezăm pe divan. Vino
încoace. Vii ? genunchi.)
D A N I E L A : Ţi se pare că asta schimbă D A N I E L A (îndepărtîndu-l binişor) : Eu
ceva ? (Se duce şi se aşazâ pe divan.) nu am genunchi. N - a m avut niciodată
SORIN : Ce să schimbe ? genunchi. (Ca şi cînd i-ar încredin\a un
D A N I E L A : Eu te-am întrebat. Piua-ntîi ! secret.) N - a m ştiut că am.
S O R I N : Asta-i bună ! D a r îi ai !
S O R I N (surprins) : Piua-ntîi ! T e mai joci
D A N I E L A : N u cred. Mă îndoiesc că aiu
de-a leapşa ? Poate te mai joci şi de-a
genunchi.
păpuşile ?
S O R I N : Dar uite-i, sînt aicea, îi desco-
D A N I E L A : Nu. dumneata te joci de-a
păpuşile. păr. N u - ţ i face plăcere cînd îi ating ?
SORIN : Cînd ? D A N I E L A . Nu. Deloc.
D A N I E L A : Acuma. (El o priveşte mirat.) S O R I N : De ce ? A m mîna prea caldă ?
Sau prea rece ?
Mulţi joacă jocul ăsta. Dar nu le stă
bine decît la copii. Şi ştii de ce ? Fiind- D A N I E L A : Nu-mi place să fiu îmbucătă-
că au păpuşi adevărate. în care se poa- tită. Eu n-am genunchi. N u - s făcută
te crede. din părţi.
S O R I N : Şi asta cu ce rimează în momen- SORIN (rîzînd forţat) : Grozavă chestie !
tul de faţă ? Dar din ce eşti făcută, metafizico ?
D A N I E L A : Cu momentul de faţă e greu (Cuprinzînd-o.) Atunci să te îmbrăţişez
să rimeze ceva. în întregime ?
S O R I N : De ce ? D A N I E L A (sculîndu-sc delicat) : Nu.
D A N I E L A : Fiindcă nu e adevărat. S O R I N (intrigat) : De ce ?
SORIN : Ce naiba, doar ştii pentru ce D A N I E L A : Asta nu e în întregime.
sîntem aici. Ţi-ai dat seama că te-am S O R I N : Dar ce e asta ?
ales fiindcă eşti o femeie mai altfel D A N I E L A : N u ştiu. U n fel de program.
decît altele. Cel puţin după cum d a n - Ai venit cu un fel de program. Şi mai
sezi. In privinţa asta să ştii că eu nu mă spuneai că sîntem aici. Eşti sigur ?
înşel. S O R I N (crezînd că ea îl aţîţă, vinc ţi o
D A N I E L A (ca şi ctnd n-ar pricepc dccît cuprindc din nou) : Ascultă, nu te mai
atît) : lmi placc dansul. fandosi aşa !

14
www.cimec.ro
D A N I E L A (cu un ?nic tremur) : Ce vrei S O R I N : Ia auzi !
să faci ? (Cum el are un moment de ezi- D A N I E L A : N - a i simţit uneori cum te i m -
tare.) T e - a m întrebat dacă eşti sigur că prăştii, ca şi cînd ai mîngîia cu fiinţa
sîntem aici. ta toate priveliştile ? T e faci lung sau—
cum să spun eu ? — nu lung, ci cuprin-
S O R I N : Dacă sîntem în siguranţă aici ? zător... (Cu puţină jenă.) Mi-e teamă că
Pînă la unsprezece... m-am îmbătat. (Explicînd mai departe.)-
D A N I E L A : Nu. Dacă eşti sigui că sîn- Adică îţi pierzi marginea. Dumneata
tem aici. Cea mai m a r e parte din seară ţi-ai pierdut marginea vreodată ?
eu am avut impresia că nu sînt aici. S O R I N (în bătaie de joc) : N u ştiu, o să
S O R I N : Chiar cînd dansai cu mine ? (Ea mă gîndesc la problemă. (Franc.) Cînd
confirmă, clătinîndu-şi părul.) D a r unde bei, atuncea îţi pierzi marginea.
erai ? Ai altă legătură ? (Ea confirmă D A N I E L A (serios): E altceva. Cînd bei
din nou.) De ce nu spui aşa ? Cu cine ? parcă ai avea un scripete care m e r g e r
Vrei să-mi spui ? merge şi scoate mereu dinlăuntru...
D A N I E L A (foarte serios şi simplu) : Cu S O R I N : Eu credeam dimpotrivă.
dansul. D A N I E L A : N u . Scoate ce e ferecat, ce
S O R I N (gata să se şifoneze, cu un ton s^ ţine tare înlăuntru ; întîi scoate cru*
forţat viril) : Uite ce este, fetiţo... tele, magmele, ştii, care sînt rocă, şi le
aruncă-n lumină. Atunci te moi pe din-
D A N I E L A (mergînd pe ideea ei, făra sa ia
lăuntru, spui ce n-ai spus niciodată. î n
seama) : Tocmai de-asta îmi place d a n -
jurul tău apar bucăţi din fiinţa ta dură,
sul, că nu mă îmbucătăţeşte. Unii oameni
dar transformată în culori. Nu ştiu d a c ă
se mulţumesc cu fragmente. N - a u de
mă exprim exact.
u n d e să ştie că lumea e întreagă. Nu
încearcă s-o privească decît prin S O R I N (cu umor) : Zi-i înainte !
gaura cheii. Dacă te plictisesc, iartă-mă. D A N I E L A : Pe urmă scoatc pămînt scri-
Poţi să-mi mai dai puţin coniac ? petele, şi pe urmă nisip şi apă, apă în
S O R I N (venind resemnat să-i toarne în trombă, tot aşa, multicoloră, cînd nu mai
pahar) : T u ştii ce fac acuma ceilalţi eşti solid. 0 scoate ca dintr-o fîntînă.
dincolo ? Pentru puţină irizaţie. Pentru curcubeu.
D A N I E L A (limpede) : Dansează. S O R I N (ironic) : Foarte interesant. Şi pe
S O R I N : Şi dacă fac altceva ? urmă ce mai scoate ? (Ciocneşte.) Hai
D A N I E L A : Atunci mint. noroc ! (Beau amîndoi.)
S O R I N : Aşa ? D a r dacă tocmai ăsta e ' D A N I E L A : Pe urmă, cînd ai început să
lucrul adevărat, cel mai adevărat dintre ai goluri, scripetele începe să scoată go-
toate ? Fiindcă nu ţine seama de nimic. lurile. Cîte un gol, cîte un gol...
nici de meridian. nici de istorie, nici de S O R I N : Ca la fotbal.
compunerea societăţii, nici de entropie, D A N I E L A : Nu... Ştiam că n-ai să pricepi.
de nimic ! E lucru adevărat, şi basta !
S O R I N : Ba am priceput. D a r să-mi spui
F ă r ă alte mofturi.
acuma de ce face scripetele această trea-
DANIELA (tidburată. soptind) : Nu bă ? De ce scobeşte ? Şi se cheamă scre-
cred...! per, nu scripete.
S O R I N : E un lucru bun. Şi pur, dacă ţii
neapărat. D A N I E L A . De ce face ? Ca să descopere
D A N I E L A : Eu nu sînt pură. Inima îngropată. E o inimă îngropată ca
S O R I N (zîmbind) : E-n regulă. Nici eu nu o pungă, cum sînt rezervele de petrol
te-am suspectat prea mult. sub pămînt. Peste ea stau, în straturi,
D A N I E L A : Eu simt uneori cum comunic îndoielile şi deznădejdile şi neîmplini-
cu străzile, cu apa uleioasă a Dîmboviţei rile şi inima zvîcneşte mereu şi ticăie,
şi chiar cu fumul din coşuri. Alteori cu să le străpungă. (Scuzîndu-se.) Asta e
jgheaburile. Simt apeductele Bucureş- altă poveste.
tiului, fîntînile, parcă ar trece prin S O R I N : Poţi să mai spui. Ai nişte buze
mine, cîteodată bineînţeles ; şi îmi care merită să fie privite. Spune-mi, nu
vine să curg în toate părţile, să cuprind te-ai sărutat cu nimeni pînă acum ?
oraşul pe dedesubt. Altă dată pe dea- D A N I E L A (oarecum surprinsă): Ba da.
supra. Cu doi bărbaţi. Sau cu trei. Mi s-a pă-

15
www.cimec.ro
 rut câ erau adevărati — nu erau. P ă - fiecare zi şi de fapt nu se întîlnesc nici-
cat de dînşii — nu ? odată.
S O R I N : Şi... restul ? N u 1-ai făcut ? S O R I N (continuînd s-o mîngîie. ca să nu-i
(Danicla tace.) N - a i simţit deloc n e - abată atenţia) : E adevărat.
voia ? D A N I E L A : Nici cu tata nu ştiu dacă mâ
D A N I E L A : De ce mă întrebi ? N u e întîlnesc totdeauna. Am impresia, cum
drăguţ că mă întrebi asta. (După o se- să-ţi spun, că nu face nimica, decît
cundă.) Poate am simţit-o. atît că activează. E foarte la locul lui :
S O R I N : Şi ? N u - m i spui tot ? probabil de-aia nici nu-1 găsesc. Spun
D A N I E L A : N u e cazul. prostii ?
S O R I N : Ai prejudecăţi ? S O R I N (abătîndu-i atcnţia): Nu, nu. E
D A N I E L A : Cred că dumneata ai p r e j u d e - interesant.
căţi. îţi spui : dacă nu fac asta, am D A N I E L A : Şi dumneata...
pierdut seara. S O R I N (intrcrupînd-o) : Zi-mi tu.
S O R I N : Şi nu-i aşa ? D A N I E L A : Cum vrei. Şi tu dai impresia
D A N I E L A : T a t a are şi el prejudecăţi. că... nu ştiu cum să mă exprim, vrei
Adică, dacă te-ar auzi, te-ar bate. Şi pe altceva. Adică spui nişte lucruri, dar în
urmă tc-ar pune. ştiu eu, să mă iei de fond vrei să-ţi reuşească altceva. N - a m
nevastă. Aşa judecă el. E foarte p ă m î n - dreptate ?
tean. Astă-vară am fost cu el la m a r e S O R I N (cuprinzînd-o, culcînd-o pe divan
şi cînd i-am spus c-am văzut o sirenă a s-o sărute) : Vreau exact ce vrei şi tu !
rîs şi mi-a spus că visez. D A N I E L A (după ce a fost sărutată, se ri-
S O R I N : N - a v e a dreptate. Şi tu eşti o dică delicat) : Totul este să nu fii inte-
sirenă. Trebuie să fii frumoasă goală. resat. Să se v a d ă că-ţi place un lucru
D A N I E L A : Eu sînt totdeauna goală. din tot sufletul, nu că urmăreşti altceva.
S O R I N (mai tainic, mai pu(in smecher) : îţi place un lucru fiindcă îţi place totul
N u ştiam. N u vrei să ne închipuim că în el. Cînd îţi place un lucru îţi dai
eşti la m a r e aici ? pentru el şi viaţa. Dar nu te gîndeşti la
D A N I E L A : N u pot să-mi închipui orice. altceva.
Şi apoi. la m a r e eram atît de mulţi! Stă- S O R I N : Acum nu mă gîndesc decît la
team pe o pernă pneumatică, o umflam tine.
cu gura în fiecare zi. Mi se părea foarte D A N I E L A : N u . T e gîndeşti să-ţi obţii
ciudat să stau pe propria mea respira- mica satisfacţie. (Scuzîndu-l.) N u face
ţie. Cîte cuvinte nespuse intrau în perna nimic. Sînt obişnuită.
aia — te gîndesti? Seara, cînd scoteam S O R I N : Atunci de ce ai venit la Vicki ?
dopul parcă expirau nişte mari versuri N u m a i fiindcă vrei să faci pe existen-
care ar fi putut fi rostite şi ar fi mîn- ţialista şi pe misterioasa ?
gîiat pe cineva. Aşa, încinse, turtite, se
pierdeau în aer... însă tata nu băga de D A N I E L A : N u vreau nimica. T u vrei.
seamă. Aici e greşeala. Eu sînt cum sînt. T u
eşti mai misterios decît mine, care am
S O R I N : Ai necazuri cu tata ?
vorbit atîtea, fiindcă tu n-ai spus des-
D A N I E L A : Nu. M i - a r fi plăcut să-1 pot
pre tine decît că vrei ceva. Şi acest
stima mai mult. E un om foarte munci-
ceva e de fapt altceva.
tor şi ordonat. Uneori mă înduioşează
să-1 văd trecînd cu atîta precizie pe lîn- S O R I N (de data asta hotărit) : Fato, lasă
gă miezul lucrurilor. îl îngrijesc, s-ar rebusurile, le-am depăşit de mult. ('li
zice că merge totul. însă el se miră tragc boleroul, ea sc opune.) Gîndeşte-te
foarte rar de ceva... Nici nu cred ca s-a că pot folosi forta. Atunci ce-ai să faci ?
întrebat vreodată ce sens are existenţa — (Trage din nou, îi rupe boleroul.)
are atîtea treburi ! D A N I E L A (cu o linişte nefirească, sema-
nînd cu paraîizia) : Atunci am să te
S O R I N : Noroc că te întrebi tu pentru
desfiinţez.
toată familia. Diviziunea muncii. (A cu-
prins-o pe dupa umăr şi o mîngîie.) S O R I N (rînjct de animal tinăr) : Adică ce
D A N I E L A (fără să bage de seama) : U n e - faci ? Mă baţi ?
ori, da, mă întreb de ce m - a m născut. D A N I E L A : T e desfiintez.
Cred că c firesc. S O R I N : Mă pîrăşti la şcoală ? Mă spui
S O R I N : Foarte firesc : te-ai născut ca să lui m a m a ?
te poţi întîlni cu mine aici. D A N I E L A : N u poţi pricepe ? T e scot
D A N I E L A : Mi se pare câ vorbeşti în dintre fiinţe. T e aşez între lucruri.
glumă. T i - a m spus că nu-i sigur că eşti Atîta fac. M a m ă n-am.
aici. Cunosc oameni carc sc întîlnesc în S O R I N (mai reticenl) : Spune-mi clar :

16
www.cimec.ro
 nu-ţi plac, aşa e ? Ţ i - a r fi plăcut mai D A N I E L A : De ce eşti prost ? Păcat că
mult Vicki ? oamenii sînt proşti, tocmai cînd ai vrea
D A N I E L A : Vicki nu-mi place deloc. să nu fie ! (îşi pune boleroul.)
S O R I N : Ştii ce-ar fi făcut el ? Ţ i - a r fi S O R I N (crezînd câ ea îşi bate joc de ezi-
dat două perechi de palme şi te-ar fi tările lui, gata să sară definitiv) : Aşa !
lămurit imediat. (Dar în clipa aceea se aud bătăi în usă,
D A N I E L A : N u m i - a r fi dat. şi imediat Vicki îşi bagă capul.)
S O R I N : Eşti sigură ? VICKI : E-n ordine ? Ce fac porumbeii ?
D A N I E L A : Foarte sigură. Ei, cum vă simţiţi ?
S O R I N : De ce ? S O R I N (evaziv) : Destul de bine...
D A N I E L A : Fiindcă m-ai fi a p ă r a t tu. VICKI : A telefonat bătrîna că vine acasă.
S O R I N : Eu ? (Fata hicuviinţează.) în ce N e - a întrerupt programul stereofonic.
calitate ? Aşa că, măi copii, rînim în doi timpi
D A N I E L A : N u ştiu exact. Ca bărbat... şi pe urmă uşcheală toată lumea. (Da-
Sau pur şi simplu, aşa ! D a r m-ai fi niela iese din cameră.) Ce faci, contesă?
apărat! U n d e te duci ? Hallo ! Daniela ! Ce-a
S O R I N : Să-ţi spun eu ca ce, dacă vrei apucat-o ?
să fim sinceri : ca un tip care te doreşte.
D A N I E L A : N u destul. Doreşti prea p u - Sorin, dintr-o datd afectat, îl îmbrîn-
ţin din mine. (El nu ştie dacâ e o dez- ceşte pe Vicki şi fuge după ea, în timp ce
amăgire sau o provocare.) cade
S O R I N : Cît vrei ? Vrei să-ţi cer şi mîna ?
Pe toată viaţa ? Vrei ? CORTINA

T A B L O U L 4
Biroul inginerului Buzura pe ttn şantier moare ? Să nu care cumva ! (Itttră în
de construcţii. S-a fâcut seară, activitatea birou, trînteşte uşa. Descoperâ cu sur-
pe şantier a scăzut. într-un fotoliu rudi- priză pe Emil.) D u m n e a t a cine eşti ?
mentar aşteaptă Emil Vlăsceanu. Un tirnp E M I L : Tovarăşul Buzura, da ? Sînt Vlăs-
de linişte. Apoi, în prag se iveşte Buzura ceanu de la Consiliul sindicatelor.
şi cu spatele întors spre scenă spune unui B U Z U R A (întunecîndu-se imediat) : Aţi
subaltern din anticameră. şi aflat. Bravo, vă felicit ! (O spune ca
şi cînd a fost învins într-un meci şi dă
B U Z U R A : T e ocupi de chestia asta ! Mă mîtia cu învingătorul.) Aveţi oameni
ţii la curent. Ce ziei ? Dacă moare ? prompţi. Putea să vină să se sfătuiască
(Desfide ipoteza cu toată construcţia lui cu mine. N u i-am spus nici inginerului-
solidă.) L a mama dracului, doar nu se şef deocamdată. Mă rog, aţi aflat, vă
moare aşa ! E o fractură şi atît. Să-şi priveşte. Eu măsurile le-am luat. Avea
facă şi doctorii datoria, de-aia există instructajul făcut. poftiţi fişele. (Cu ges-
doctori ! îmi telefonezi ! Şi segmenţii turi sobre, sigure, înfăţisează datele con-
ăia să-i am mîine la prima oră des- crcte.) Normele de protecţia muncii au
cărcaţi, ne-am înţeles ? Fierul-beton a fost controlate de mine şi de subalternii
venit ? Şapte am cerut ! Să-i spuie mei. Procesul-verbal e de luni. alaltăieri.
Bernescu lui Cupcea să fie de dimineaţă Omul era cam bleg. A venit şi băut,
cu situaţia la mine ! Şi acuma să nu poftiţi declaraţiile scrise ale şefului de
mai intre nimeni că am de lucru ! L a - echipă şi a doi muncitori. Familie n-are.
să-i lui Grigore cheia de la maşină ! La U n nepot militar. L-am chemat : reci-
cinci dimineaţa, d a ! Şi-mi dai de veste pisa telegramei. I-am făcut internarea
de la spital ! (Iese un pas şi răcncşte la de urgentă. am vorbit cu doctorul Co-
cineva de afară.) U n d e intri, mă ne- mănescu. Procuratura n-am a n u n ţ a t - o
ghiobule, cu rutierul ? Aşa şcoală ai fă- pînă acum. Ce doriti să m.ii aflaţi ? (A
cut ? Mi-aţi trimis pe toţi tîmpiţii pe sfitts tolul foarte exact. putin sec.)
cap, ca pe-ăia buni i-a ales Moşoiu. E M I L : Nimic.
grebla ei de alegere ! (Celui cu curc vor- B U Z U R A (dîndu-si dritinul. cătrănit) :
bea înainte.) fiai, dom'le, ai plecat ? Sînt proşti, tovarăşe, fac prostii ! Nu
(Cu un alt ton. de data asta înţţi ijorat.) toţi. Unii. Asta vine de la Bilciureşti,
Crezi că-mi face Arvinte figura şi se suie pe schelă şi-mi face tîmpenii. De

2 - c. 8193 !7
www.cimec.ro
 trei ori 1-am pus la punct numai eu. B U Z U R A (care nu suportă inactivitalca
Trebuia să nu-1 iau (înăbuşă o înjură- şi abstracţiunca) : Da. V ă ascult. (îşi ia
tură)... de boşorog ! Mi-a fost milă de un carnet şi un creion să noteze.)
el. Şi acuma mă ţine în loc cu toate. E M I L : Dar n-am nimica special să vă co-
T a i e prima la oameni, — altă forfotă. munic.
îmi aduce anchete pe cap. Tocmai acum B U Z U R A (tot mai ititrigat) : Totuşi... N u
cînd... se poate, tovarăşe. Dumneata ai venit
E M I L : ...Cînd? cu un scop aici. (Emil neagă zîmbind.}
B U Z U R A (îl privestc lung) : Cred că ştiţi Or fi frumoase construcţiile, dar dum-
mai bine ca mine. Poatc de-aia aţi şi neata eşti un om cu răspunderi, nu uni
venit. (Scăzînd vocea. mărturiseşte.) plimbăreţ. T e - a lăsat şi paza. Aşa că
Trebuia să intru în minister. Asta e. Şi eu propun să trecem la problemă. La o r a
cade unul beat şi începe tărăboiul. (Gata asta nu ne deranjează nimeni.
de luptă.) Poftiţi. sînt la dispoziţia E M I L (aparent destins) : Sînt arătoase
dumneavoastră. întrebaţi. blocurile cu parter şi nouă nivele, vor-
E M I L : N - a m venit pentru asta. besc de cele din stînga. Sus aveţi terasă
B U Z U R A : Nu ? sau uscătorie ?
E M I L : Nu. Vream să ştiu... vream să B U Z U R A : Uscătoria a fost proiectată la
ştiu ce mai faceţi (zîmbet franc. amical), subsol, fiindcă se asigură o mai j u d i -
în general. cioasă condiţionare a aerului. (E mul-
B U Z U R A (a privit încriuitat, s-a mai li- tuinit că acest chestionar repune lucru-
nistit): Nu sînteţi pe linie de asigu- rilc în ordine.)
rări sociale ? E M I L : Şi spălătoriile tot acolo ?
E M I L : Nu. B U Z U R A : Tot.
B U Z U R A : Aveţi alte probleme. întrece- E M I L : Mata ai un apartament bun a-
rea socialistă ? (Emil ncagă încet.) Co- casă ?
tizaţii ? (Emil neagă.) învăţămînt ? B U Z U R A : Trei camere şi dependinţe.
E M I L (ca să nu mai nege) : Să zicem... încăpător.
B U Z U R A : Merge. Deşi ar putea să mear- E M I L : Familie mare ?
gă şi mai bine. (Gest.) îl chem imediat B U Z U R A : Numai cu fiică-mea. Dar e
pe tovarăşul cu învăţămîntul, dacă n-a probabil să mă recăsătoresc. Prima soţie
plecat. (Scuzîndu-l.) E nouă seara. (Emil a murit.
îl reţine.) E normal să plece.
E M I L : Bolnavă ?
E M I L : Bineînţeles. Dumneata de ce n-ai B U Z U R A (scurt, de formă. ca să ajungă
plecat ? mai repede la miez) : Da.
B U Z U R A : Asta e altă poveste, tovarăşe. E M I L : Şi fata e mare, frumoasă ?
întîmplător. Am avut de lucru. (Cum
B U Z U R A : Destul de drăguţă. Au fost r e -
Emil nu pare încâ satisfăcut dc expli-
clamaţii în legătură cu împărţirea apar-
caţie.) Citesc. (Zîmbind grcoi.) Mă fac
tamentelor ? Eu am ridicat chestiunea
filozof. (Incercînd să glumcască.) Dacă
la „Proiect-Bucureşti" cînd eram încă
aţi venit pentru învăţămînt, m-aţi gă-
sit, cum s-ar zice, asupra faptului. (Pre- subşef de sector la grupul opt.
zintă un voîum din Lenin.) Am seminar E M I L : Şi cum învaţă fiica dumitale ?
joi. Vreţi să vă interesaţi de ce am B U Z U R A : Binişor. A avut media 8,23.
lipsit de două ori. (Cautâ îu mapâ nişte E M I L : O mai ajută cineva ?
acte.) B U Z U R A (prudent) : Nu prea. La m a t e -
E M I L : N u vreau. matică îi fac eu problemele. Poate nu e
B U Z U R A (întrcrupîndu-se, puţin nervos): bine. A r e obiceiul ăsta că stă şi citeşte
Atunci vă rog să vă arătaţi delegaţia şi pînă tîrziu. (Telefon. Dintr-o dată su-
să-mi spuneţi care e chestiunea care vă rescitat.) Scuzaţi-mă o clipă. Da ! (De-
aduce. zamăgit că nu e ce aştepta.) N - a r e ca-
mion ? D a r unde dracu' e Niculescu ?
E M I L (cald şi cît mai relaxat) : Tovarăşe
Să ia de la grupa unu, tovarăşe, să-i
inginer, eu lipsesc mult din Bucureşti
spuie lui Viişoreanu că am spus eu.
şi, cînd mă întorc, mă bucur ca un copil
Aşa ! (Inchide.)
de tot ce s-a mai clădit în „mahalaua"'
mea. (Intre timp i-a întins o legitima- E M I L (cu înţelegerc) : Nu-i spitalul... Şî
\ie care l-a satisfăcut pe inginer.) Şi cum va să zică, tovarăşe Buzura, zici că fiica
veneam pe poteca, am văzut lumină la dumitale citeşte prea mult ?
dumneata şi mi-am zis că doi oameni B U Z U R A (vizibil enervat că e frînat cir
care lucreaza cam cu aceleaşi elemente astfel de ocoluri) : Citeşte, tovarăşe, a s -
găsesc totdeauna cîte ceva să-şi spună. cultă muzică, şi cam asta. Trebuie s-o-

18
www.cimec.ro
 aduc cu picioarele mai pe pămînt, să are şi filozofia rostul ei, dar noi să n e
vadă şi ea cum se fac lucrurile. Şi să facem întîi treaba bine. Ei spun pala-
ştii că dacă moare omul ăla, nu am ab- vre despre Dumnezeu şi pe ocolite trag'
solut nici o vină ! Decit atît, că 1-am înainte.
angajat. Şi nu eu, ci maistrul meu. Dar E M I L (zîmbind) : Poate îi ajută Dum-
tot eu răspund. nezeu.
E M I L : Ce-ar fi să mergem la spital amîn- B U Z U R A : Crezi dumneata că Max
doi acum ? (Buzura îl priveşte ţintă să Planck mult s-a gîndit la Dumnezeu sau
vadâ unde bate.) Mă gîndesc că i-ar dacă materia există în sine ? ! El a des-
prinde bine să simtă pe cineva lîngă el. coperit cuantele, şi bună ziua. Aş vrea
Şi te-ai mai potoli şi dumneata. să văd în lumea asta, în care toţi s e
B U Z U R A (cnervat) : Şi cînd mai învăţ ? concurează, cine mai crede serios în
(Recunoscînd, răguşit, umilit.) îmi vine ,,lucrul în sine". A, eşti filozof ? N-ai
rău la spital, nu suport... (Rcdresîn- decît să faci teorie, tovarăşe, că ai leafă
du-se.) Tot nu-1 putem ajuta. Să facem pentru asta. Asta ţi-e ocupaţia. O văd
ce putem face, concret. pe fii-mea, Daniela, toată ziua ascultă
E M I L : Şi dacă nu vine nepotul militar ? muzică, încă simfonică ; dar ea nu face
B U Z U R A (cu voce moale) : Sigur că nu muzică ; vrei să te faci muzicantă, com-
vine. Eu, în orice caz, 1-am chemat. pozitoare ? T e dau la şcoala de mu-
(Văzînd privirea lui Emil.) Dacă are zică, îţi plătesc orele. dar atunci să ştiu
nevoie de medicamente, i le cumpăr eu. o socoteală, că o iei în serios. T r e a b a e
(Exasperat.) Şi dacâ moare, o să mă simplă : investeşti, trebuie să iasă. Dacă
închideţi, şi gata ! m-am apucat să fac un lucru, să văd re-
E M I L : N u se pune chestiunea aşa... (Li- zultatul. Inginer teoretic sau matemati-
nişte stînjenitoare. Buzura aşteaptâ tele- cian-că-mi-place-mie n-are rost. Cred că
fonul. Vlasceanu, amical. ca să-l apro- nici dumneata nu lucrezi numai de a-
pie.) în condiţiile astea nu e prea uşor să morul artei. Faci un lucru să fie făcut.
te ocupi şi de filozofie... (Răsfoieşte car- Trebuie să-1 facă cineva. Noi sîntem g e -
tca.) .Jmanenţii, tovarăşii de arme ai neraţia care trage, tovarăşe Vlăsceanu.
lui Mach şi ai lui Avenarius". Inte- (S-a mcii răcorît.)
resant ? E M I L : Dar de ce tragem, tovarăşe Bu-
B U Z U R A (izb ucnind) : Nu ştiu unde vreţi zura ? (Buzura. surprins, nu răspunde.r
să ajungeţi. Faceţi un ocol prea m a r e ! Dumneata ai fi tras poate la fel sub
E interesant, da, pentru cine are timp burghezi.
să despice firu-n patru, dacă voiţi nu- B U Z U R A (dcsciimpânit) : Nu ştiu. (Rcfu-
maidecît părerea mea. Cum aveţi pro- giindit-sc într-un lucrit ccrt.) în orice
babil dumneavoastră. Eu n-am timp. caz, atunci proprietatea era a capitaliş-
tovarăşe, eu trebuie să ajung la fond. tilor, pe cînd acum lucrăm pcntru noi.
Alte civilizaţii nu suportă atîtea digre- E M I L : Să ştii ca n-am venit să-mi repeti
siuni. mari adevăruri. (Ccîutînd în sinc.)
E M I L (cît mai colcgial cu putihţă) : Şi Vream să te întreb dacă nu cumva tra-
dacă tocmai ăsta e fondul ? îţi pun o gem ca domnişoara dumitale să poată
ipoteză. asculta muzică uneori si fărct să se facă
B U Z U R A : N - a m timp nici de ipoteze, profcsoară de muziccî ? Nu e o afirma-
tovarăşe, de ce nu vrei să mă înţeleji ţie, e o ipoteză. (Frămîtilat.) Dacă nu
odată ? Toate chestiile astea de aicea cumva tragem ca să fim mai veseli, mai
sînt ipoteze : dacă există lumei. sau bine dispuşi decît sîntem atunci cînd
dacă nu există. D a r cine e tîmpitul care tragem ? Dar unii din noi nu mai avem
să creadă că nu există ? Şi s-o mai spu- vremc să fim bine dispuşi ? !
nă şi altora ? ! Dumneata crezi că idea- B U Z U R A (ricanînd) : Bine dispuşi ? ! Am
liştii ăştia sînt idealişti, c-o iau de şi de ce !
bună ? Crezi că sînt aşa de fraieri să E M I L : T r a g e m ca să desfiinţăm obsesia
nege realitatea ? N u vezi că-şi fac şi ei asta de Dumnezeu, nesiguranţa p ă m î n -
maşini, construicsc oraşe, aruncă şi ei tului pe care stăm.
sputnici în cosmos ? Dacă ar nega rea- B U Z U R A : N - a m probleme cu Dumnezeu.
litatea n - a r mai face nimic. Sînt nişte Am probleme cu fierul-beton.
mincinoşi şi atît. Nişte flecari. Şi eu E M I L (înccrcîndtt-l) : Şi dacă moare A r -
să stau să-i combat acum la teorie cînd vinte ?...
mie îmi cade materialul pe cap şi am de
B U Z U R A (dttpă cc a trcsărit, spttnc
dat de lucru mîine la 3.000 de oameni ?
Lasă-mă, dom'Ie, să-i combat în mese- sttrd) : Chestie de doctori. De rezistenţă
rie, dacă vrei să ţi-i combat. Sigur că-şi a organismului. Atit.
E M I L (insistînd) : D a r dacă fiica dumi-

19
www.cimec.ro
 "V

DIN SPECTACOLUL TEATRULUI DE STAT DIN TIMIŞOARA

In fotografii : Coostantin Anatol (Emil), St. Iordănescu (Dănilă Coman) şi Ovidiu Moldovan (Snrin)

www.cimec.ro
 tale ar păţi ceva, pe neaşteptate, tot ţile, Daniela ! Mi-ai făcut cina ? Las-o
aşa ai vorbi ? naibii de cină ! Ce este ? N u pot, dra-
B U Z U R A : Fiica mea... (Ca gîtuit.) N - a m gă ! A m lucruri importante. îţi iau o
timp de ipoteze. (Apoi.) Mă însor cu o prăjitură cînd trec pe la „Scala". (Emil
pedagogă să o poată supraveghea. surîde dulce şi amar.) Bine, noapte
E M l L : Fiica dumitale e fată mare. bună ! T i - e rău ? N u ? Atunci, noapte
B U Z U R A (slab): Şi ? bună ! (Inchide.) Ţ a r a arde şi baba se
E M I L : Sîntem amîndoi materialişti : piaptănă.
dumneata crezi în întîmplare ? (Buzu- E M I L (zîmbind obosit) : Ţ a r a nu arde.
ra tace.) Orice răspuns dai, faci filozo- Iar baba trebuie să se pieptene, dacă are
fie. Fără leafă. 16 ani.
BLTZURA (scos pentru prima dată dintr-o
B U Z U R A (îl priveşte o clipă mirat,
lume de concreteţe, îsi şterge faţa) :
apoi oftează) : Noroc că vine o femeie
Dumneata nu vrei să-mi spui exact de
energică în casă. Să se termine odată
ce ai venit ?
cu plutitul în nori. (Intrigat.) Nu vrei
E M I L (după o pauză, cumpănind bine cu-
să-mi spui totuşi de ce ai venit ?
vîntul): D i n t r - u n fel de... tovărăşie.
(\n clipa aceea sună telefonul. Buzura E M I L : Tovarăşe Buzura, veneam aşa pe
îsi recîştigă aplombul si pune mîna potecă şi am văzut lumină la dumneata.
înfrigurat pe receptor.) Şi mi-am zis că doi oameni care Iucrea-
B U Z U R A : Da. (Dezamăgit.) Ce e, fato ză cam cu aceleaşi elemente au totdea-
dragă ? Să vin acasă ? Ce s-a întîmplat? una cîte ceva să-şi spună...
Nimic ? Atunci de ce să vin ? Vorbeşte
româneşte, să înţeleg ! Lasă nebulozită- CORTINA

T A B L O U L 5
Casa Vlăsceanu. Teodora stă de vorbă tabilă. D e ce nu s-a înscris la politeh-
cu o tovarăşă, Cecilia Epure. nică ?
T E O D O R A : E greu. U m b l ă foarte mult
C E C I L I A : Trebuie supravegheat mai pe teren, în provincie.
mult. E păcat de el, fiindcă altfel e un C E C I L I A : înţeleg. Şi dumneavoastră sîn-
băiat foarte inteligent şi dezgheţat. Eu teţi foarte ocupată probabil, aşa că bă-
nu-1 am decît de vreo trei săptămîni, — iatul... Daţi-mi voie să vă întreb : sîn-
căci am fost transferată de curînd. Şi teţi în relatii bune cu soţul ?
la mine e destul de zvăpăiat, de distrat, T E O D O R A (zîmbind) : Eu aşa cred...
d a r alţi colegi, cum e cel de latină, se C E C I L I A : Iertaţi-mă că mă amestec, dar
plîng că e de-a dreptul obraznic. T r e - de fapt ăsta este rostul vizitei noastre :
buia să venim împreună, însă colegul poate s-au ivit în ultima vreme unele
s-a îmbolnăvit. Aşa că eu, deşi nu sînt greutăţi în relaţiile dumneavoastră, care
dirigintă. vă rog să faceţi un efort să pot să aibă oarecare influenţă asupra
vedeţi care e cauza. Eu cred că el are atmosferei familiale. Copiii, mai ales
condiţii bune de dezvoltare. la o anumită vîrstă, sînt foarte sensi-
T E O D O R A : Şi noi ne închipuim aşa... bili.
A r e o cameră, are lumină... Căldură, T E O D O R A : Ştiu. Deocamdată nu s-a ivit
poate prea multă... (Acclaşi ton moalc. nimic.
de care nu stii dacă e simplu. sau plin
C E C I L I A : „Deocamdată" ? ! Eu v-aş
dc subîjiţelcsuri.)
ruga să aveţi încredere în mine şi să-mi
C E C I L I A : Dumneavoastră unde lucraţi ?
vorbiţi ca unei prietene, fiindcă noi din
T E O D O R A : Sînt economistă la o între-
comisie sîntem dornici să vă ajutăm.
prindere metalurgică.
Bineînţeles, în măsura posibilităţilor.
C E C I L I A : Aţi terminat ISEP-ul ?
Sînteţi căsătorită de mult, probabil.
T E O D O R A : Nu, din păcate. Nici nu
1-am început. M-am calificat prin prac- T E O D O R A (răspunzînd cu o blîndeţe nu
tică. lipsită de un fulger dc ironic) : Din '47.
C E C I L I A : E bine totuşi s-aveţi o facul- C E C I L I A : De 17 ani. V-aţi măritat de
tate. Asta vă dă şi o altă posibilitate de tînără.
educaţie. Soţul e licenţiat ? T E O D O R A : E r a m studentă.
T E O D O R A : Nu încă. A început abia C E C I L I A : Studentă ? L a ce ?
Ştiinţele juridice. T E O D O R A : L a arheologie.
C E C I L I A : Foarte frumos, la vîrsta lui. C E C I L I A (miratu) : Şi n-aţi putut termina
Deşi nu cred că e o carieră prca ren- facultatea din cauza măritişului ?

21
www.cimec.ro
T E O D O R A (liniştit) : Ba da. am termi- T E O D O R A : Nu cred că simte aşa ceva.
nat-o. C E C I L I A : Ba da. fii sigură. Şi bărbatul.
oricît de recunoscător ti-ar fi, într-o zi
C E C I L I A : Atunci de ce spuneaţi că...
o să considere că nu-1 mai poţi urma,
T E O D O R A : Am spus că n-am făcut
că el se împlineşte ca personalitate, pe
ISEP-ul. Am făcut numai arheologia.
cînd dumneata... Zău, crede-mă. Şi apoi
C E C I L I A : Şi de ce lucraţi ca economistă?
e mult mai bine să ai o anumită inde-
De ce nu lucraţi în specialitate ?
pendenţă faţă de el, fiindcă nu poti să
T E O D O R A : Sînt multe de spus. Arheo- ştii niciodată. Viaţa e aşa de complexă,
logia a luat amploare la noi în ultima încît trcbuie să te pregăteşti din toate
vreme... între timp. eu am mai pier- punctele de vedere, să fii cineva. N u
dut legătura. umbra cuiva. în vremea de astăzi ai po-
C E C I L I A : Şi nici la început n-aţi lucrat sibilitatea să-ţi valorifici orice însuşire.
în ea ? Puteai să intri la Institutul de arheologie.
T E O D O R A : Nu s-a putut. La 25 de ani bărbatul dumitale putea să pună o
1-am avut pe Sorin. Poate ştiţi ce e un vorbă. dacă spui că are o poziţie aşa de
copil mic : scutece. alăptat... Am fost solidă. şi nu plecai din Bucureşti.
bucuroasă să-mi dau măcar examenele. T E O D O R A : Bărbatul meu nu intervine.
E r a u atîtea de spălat în fiecare zi... C E C I L I A : Foarte rău face ! El e dator să
Apoi, soţul meu a primit diverse sar- intervină, în sensul cel mai bun al cu-
cini. Era greu. El umbla de colo- vîntului, ca un cadru care s-a pregătit
colo. Arheologia înseamnă şantier într-o specialitate să lucreze acolo unde
Nu puteam pleca amîndoi, aveam copilul poate fi util. E o treabă politiceşte justă.
de crescut. Şi cam asta a fost... Âvea Dumneata ai investit ceva ca să fii ar-
cîteva clase de meserii, şi-a echivalat heolog, iar ţara are nevoie de arheologi.
studiile... Ziua lucra, seara învăţa. Pe T E O D O R A : Sînt rămasă în urmă.
u r m ă a fost în acţiuni destul de grele. C E C I L I A (ambalîndu-se tot mai mult) :
în anii ăia '51, '52... Locuinţă n-aveam. Destul de greşit că ai lăsat lucrurile să
— poate mai ţineţi minte cum era. ajungă aici. Din inerţie. Din vina du-
C E C I L I A : Stăteam în provincie pe atunci. mitale, dacă îmi dai voie să-ţi spun. Şi
Eram fată tînără. a soţului, dar şi a dumitale. Mă gîn-
desc la cîte bucurii ai renunţat pînă
T E O D O R A : Aşa că vezi şi dumneata că
acuma ca să poti fi acasă să primeşti
nu puteam face altfel.
telefoanele pentru cei doi bărbati. Ştii,
C E C I L I A : înţeleg. Mai ales că 1-aţi luat noi ne facem soarta pe care o merităm.
din dragoste, nu ? N e închipuim că mare lucru e să vii
T E O D O R A (zîmbind misterios) : Aşa s-ar acasă să mai dai de un stapîn care tre-
părea. buie îngrijit şi care are „probleme", de
C E C I L I A : N u sînteţi sigură ? orgoliu, de răspundere, uneori chiar de
T E O D O R A : Să nu facem arheologie dragoste, pe care le poartă singur în
acum, tovarăşă profesoară. dispoziţia lui, lăsîndu-ne să fim ecoul
C E C I L I A : Eu vă spun însă că este o acestei bune sau rele dispoziţii. Cred că
mică nedreptate aici. în definitiv, şi în anii noştri s-a terminat cu aşa ceva.
dumneavoastră ar fi trebuit să vă valo- T E O D O R A (cu zîmbetul ei misterios, plin
rificaţi cunoştinţele. Să vă duceţi la ca- de sagacitate ascunsă) : N u cred.
păt vocaţia dumneavoastră de om. C E C I L I A : Ba da, d r a g a mea, ascultă-mă
T E O D O R A : Şi cum să fi făcut ? Să fi pe mine. în orice caz, trebuie să se ter-
lăsat casa baltă ? mine ! (A intrat pe usă, obosit, Emil si
C E C I L I A : Nu ştiu exact cum. D a r d u m - văzînd că Teodora are musafiri, vrea
neata trebuie să trăieşti tot aşa ca şi sâ se slrecoare spre dormitor, fără să
soţul dumitale. Ai aceleaşi drepturi. El se uite atent. Nici ele nu-l observă.) Şi
se realizează prin activitatea lui, dum- eu mi-am luat cu multe greutăţi titlul
neata de ce să nu te realizezi ? D u m - şi am făcut pe naiba-n patru ca să
neata ai să rămîi toată viaţa cu o nos- ajung la o situatie în Bucureşti. D a r am
talgie îngropată în fundul sufletului luptat şi am ajuns. Logodnicul meu,
care o să te rîcîie pe dinăuntru ? Să nu inginerul Buzura, e un om cu perspec-
crezi că asta nu se va băga de seamă. tivă, care o să facă cu sigurantă carieră.
Şi cei dintîi care o vor bâga de seamă (Emil s-a oprit în pragul dormitorului.)
vor fi tocmai cei din j u r u l dumitale : D a r ce vreau să-ţi spun ? Casa şi n u -
bărbatul şi fiul. Crezi că pe băiat nu-1 mele pe care mi le oferă mă satisfac
influenţeaza faptul că simte la dumneata numai în măsura în care pot realiza
o nerealizare ? ceva personal. N u mă subjugă. Eu t r e -

22
www.cimec.ro
 buie să am în minte că o casatorie poate EMIL : Cecilia Epure.
avea diverse cotituri. Nu mai sînt la CECILIA : Tocmai la tine ! N - a m ştiut
YÎrsta cînd se prind fluturi. Uite, un niciodată că te cheamă Vlăsceanu. Ai
cxemplu eşti chiar dumneata, care te-ai uitat să-mi spui.
dăruit cu totul şi în momentul cînd E M I L : Nici nu te-ai sinchisit de cum
dragestea încetează simţi că personal, ca mă cheamă.
om, nu te mai bizui pe nimic. Fiindcă CECILIA : Nici tu de altfel de cum mă
te-am înţeles destul de bine. Şi asta ex- cheamă pe mine.
plică şi unele dificultăţi în educaţia co- EMIL : Erai încă la vîrsta cînd se prind
pilului. Oricît de brutal ar părea, dum- fluturi. Ai mai crescut.
neavoastră ne îngreunaţi indirect munca CECILIA : Chiar fără ajutorul tău. Ai
noastră de educatori. uitat să-mi spui că eşti însurat.
E M I L (care s-a apropiat intre timp) : EMIL : Era aşa de important pentru tine ?
Chiar aşa ? (Cecilia ridicci ochii şi amîn- CECILIA : Şi pentru tine. (Cu o undă
doi au o mică tresărire, repede repri- de nostalgie.) Poate ai uitat de-a bine-
fnatâ.) lea că erai însurat ! ?
EMIL (după ce o priveşte lung, atent) :
T E O D O R A (prezentînd) : Soţul meu. T o -
Nu mai ştiu ce am uitat atunci. Impor-
varăşa..,
tant e să uităm acum.
CECILIA : Cecilia Epure.
CECILIA (cu o privire care lasă deschise
E M I L : Emil Vlăsceanu. încîntat.
toate agresiunile) : O să mai vedem.
Ţ E O D O R A : Tovarăşa e profesoara lui
EMIL (sec, direct) : Viu de la inginerul
Sorin. A venit să se intereseze ce e cu
Buzura. (Intră Teodora cu dulcea[a.)
băiatul. A fost foarte drăguţă că s-a
deranjat. CECILIA (protestînd politicos) : Vai de
mine, n-ar fi trebuit, pentru nimic în
E M I L : într-adevăr. Dumneavoastră vă lume !
ocupaţi cu problemele de educaţie ale E M I L : Serviţi, tovarăşă. E făcută chiar
fiului meu ? de nevastă-mea. Deşi are foarte mult de
C E C I L I A : Da, tovarăşe. Şi eu. lucru, e o gospodină excelentă.
T E O D O R A : Vă rog să mă scuzaţi o se- CECILIA : Se cunoaşte, fără îndoială.
cundă. Serviţi o dulceaţă, nu-i aşa ? Sînteţi foarte amabilă. N - a r fi trebuit.
CECILIA : Mulţumesc, nu vă obositi. Doar
un pahar cu apă. (Teodora a iesit.) CORTINA

1 N T E R M E Z Z O*
S-a făcnt noapte. Le ferestrele Bucureş- Am tot spus : Freunde. Frieden. Să le
ţiului s-au aprins lumini. La ora asta midti spun şi ceva faptic. Ce-ar fi să le trag
insi, necrezut de mul(i inşi, citesc. E o vre- o latină ? Pasăre rară — rara avis. ..Ich
me în care o mare parte din ţară învaţă. liebe rara avis." Ca exerciţiu. Amo... La
ce caz vine pasărea ? „Păsărică albă-n
SORIN (singur, în camera lui. întins pe cioc, subţirică la mijloc." Unde eşti, ma-
covor, cu cartea in mînă) : Tipesa mă mutule ? Şi pe taică-meu ce l-o fi apu-
interesează, are ceva amuzant. Cu tata cat să devină chiţibuşar ? Parcă îi e fri-
cred că am încurcat-o prea tare, totul că de viată, zău aşa ! Se întoar-
mergea mult mai simplu. (Mai citeşte, ce tot mai ordonat, tot mai căl-
cască.) Am să pun mîna pe ea, asta e duţ, a terminat cu nebuniile. Pal-
certo. Am să mă prefac că mă interesea- ma pe care mi-a dat-o nu mai avea nici
ză toate şotiile astea ale ei, toate ciudă- o glorie. E vîrsta ? Bătrîna nu pare, da'
teniile, şi am să pun mîna pe ea. (Se e mai deşteaptă. I-a dat dreptate de for-
vuttă alene pe pat.) De fapt, de ce aş mă, în fond mă întelege că nu vreau să
spune că pun mîna pe ea şi n-aş spune mă tîmpesc cu întelepciunile altora.
că pune ea mîna pe mine ? (îşi aprinde ,,Subţirică la mijloc." De fapt, se spune
o ţigară.) Cam zăltată niţel. Mîine ra- screper, dar chestia cu fîntîna a fost
diotelegrafiez : am găsit o pasăre rară. epatantă. Mai ceva decît domnii clasici
latini, — de unde dracu o fi scos-o ?
* Reprezentarea intermezzoului e facultativă. (Stitige ţigara.) ,,Tragi cu puşca, nu ia

23
www.cimec.ro
 foc." (Cu un r'injct simpatic.) O să ve- asta e situatia. Azi s-a îndoit de douâ
dem mîine ! (Pregătindu-se să stingă lu- ori de mine, mîine poate de zece şi pe
mina.) De fapt, dacă în faţa inamicului urmă hîc ! — ruptura. (îngrozit.) Aşa
tragi cu puşca şi nu ia foc (mirare amu- repede ? (Recapitulînd.) Şi profesorul
zată), te distruge el... (Se scoală brusc s-a îndoit. Şi Buzura. Şi totuşi, eu t r e -
în capul oaselor şi pune o întrebare ca o buie să merg mai departe, să le umplu
chemare.) Daniela ? H m ! existenţa cu conţinutul uman. (Tigară,
C O M A N (mergînd anevoie să-şi ia din raft cafea.) Ce simplu era la început ! Două
o carte legată în piele) : T o a t ă viaţa or- tabere, unii s-au împotrivit, i-am strivit.
donezi lumea în minte, să-i asiguri un Acum sîntem între noi, încercăm să n e
echilibru. Cît mai exact, cît mai meticu- ajutăm unii pe alţii, să construim oa-
los. Ca să aibă viaţa cît mai mult de îne- meni. Greu lucru. Cel mai greu. Mi s-a
cat, cînd se revarsă. Experienţa ta de părut, sau Teodora s-a uitat într-un fel
om ? N - a i folosit-o. Se duce. Ăştia dacă la mine ? A m să-i spun tot. Acuma !
au rezolvat ceva e că trec mai uşor în (Se ridică, se opreşte.) D a r dacă n-a ob-
alţii. Individul a venit astăzi şi mi-a servat nimic ? Cecilia o să tacă, sper.
transmis ceva, în zece minute. Eu n-am însă ce soi de m a m ă o să fie ea pentru
izbutit să trec o viaţă întreagă, nici acu- copilul acela, unde o să-1 împingă ?
ma, nici înainte. T r e b u i a să acţionez ! (Revoltîndu-se, tare.) N u ! N u se poate
A m aşteptat ce ? (Zvîrcolindu-se.) Fata amîna ! Trebuie să clarific pe loc ! T e o -
aia, care e un fel de fiică a mea, t r e - dora !
buie să simtă că vreau să-i dau tot, tot ; T E O D O R A (din dormitor, unde citeşte
şi că n-am cum ! Cîndva o să-mi treacă nişte publicaţii scoase dintr-o ladă) :
peste cenuşă cu vreun h ă n d r ă l ă u , şi n-o M-ai strigat ?
să ştie că mi-am ars nopţile pentru feri- E M I L (râzgîndindu-se) : N u dormi ? Ce
cirea ei. Tot ce-am ordonat o j u m ă t a t e faci acolo ?
de secol, pentru ea şi alţii... — nici cît T E O D O R A : Fac puţină ordine.
o ceaţă ! E posibil ! Nici n-o să simtă E M I L : Ce uşor îi este ei, în fond. M u n -
că am fost. 0 sâ meargă prin ceaţă, în ceşte, dar pe un sector determinat. Aşa
vremea cînd voi muri, şi o să spună : că umple totul pe dinlăuntru. Ce bine
„mi-e cam rece", şi el se va lipi de ea. să am un lucru sigur. îi spun mîine di-
Şi toată respiraţia mea de acum se duce, mineată... (Continuă să citească.)
fiindcă n-am putut rosti o vorbă odată. T E O D O R A (la ea, răsfoind caiete, albu-
C e - a m aşteptat ? Ce-am tot aşteptat ? me, fotografii) : De fapt, nu fac ordi-
(Scoate termometrul.) 39,8. „Tu ne quae- ne... dimpotrivă. (Găsind un caiel.) T e o -
sieris, scire nefas quem mihi, quem tibi, dora Bercescu. Săpături la S ă r a t a - M o n -
finem dis dederint, Laoconoe..." (Cu o teoru. N u m-am dus, eram gravidă. (O
rezoluţie fcrmă, optimistă.) Mîine mă diplomă.) „Cum l a u d e " la profesorul
scol, mă duc la şcoala ei, o chem în can- Vancu. Oare o să mai am copii ? Dacă
celarie şi-i spun... (Tuseşte, se îneacă.) s-a întîmplat ceva cu el, s-a întîmplat
E M I L (la birou, cu o cafea alături) : ... în '52, '53... Criză de creştere. E un bă-
Băiatul creşte, e normal să mă nege. iat mare, deşi are aproape 40 de ani.
Trebuie să nege pe cineva ca să crească. Acum e a doua criză, mai potolită însă...
I-am dat tot ce-a vrut, n-are decît să Se coace, devine altceva.
facă şi muzică dodecafonică dacă vrea. Dinogeţia, Garvăn... Ăla mic nu e rău.
N u m a i să ştiu că vrea cu adevărat, cre- Ştie mai mult decît pare, dar nu face
de în ea cu adevărat. Cum am crezut caz. Trece repede, e un fel de cochetă-
noi în mitralierele noastre. Ce mi se rie a vîrstei. O să vină experienţele,
pare teribil : noi ne educăm pe noi şi în singure. O să mi-1 ia. Şi o să rămîn
acelaşi timp îi creştem pe ei. Ei au punc- cu ce ? Profesoara dădea din coate, poa-
tul de plecare mai sus, bineînţeles, totuşi te făcea bine în felul ei. îmi trasa feri-
noi trebuie să-i dominăm tot timpul, cirea. Oare toţi dăm lecţii ? Unii au tem-
fiindcă noi avem de înfăptuit o expe- peranţa fericirii, alţii n-o au. Să nu se
rienţă de la capăt, ei o preiau pe drum. fi văzut că m-am enervat ! (Alt album.)
De-aia ei n-au patos, pe ei nu i-a opri- în '53 se săpa la Grădiştea, aşezare d a -
mat nimeni, n-au dat sînge. Ei au exact cică. Codri seculari, pietre milenare, is-
atîta patos cît primesc în mers de la torie îngropată. Am făcut bine că am
noi. Cu condiţia ca noi, taţii lor, să nu stat lîngă el tot timpul, ne-am trăit
ne oprim. Cum te opreşti, cum dispari vremea. Acum pot să mă întorc din cînd
pentru copiii tăi pe plan moral. Şi mai în cînd la cetăţi. El contează pe d r a -
tîrziu şi pe plan social, căci vin ei şi gostea mea ca pe un trecut imuabil. D a r
ştiu mai multe. Creşti sau mori, cam eu am să-1 părăsesc. (Suspcnsie.) Nu de

24
www.cimec.ro
i tot. Am să-i părăsesc pe amîndoi, sînt stanţelor presupuse care se..." E foarte
mari de-acum. Mă întorc la studenta complicat ! E îngrozitor de complicat !
Teodora Bercescu pe care am lăsat-o în (Reia.) „Interacţiunea se prezintă mai
drum. A venit şi vremea ei. (Aruncă întîi ca o cauzalitate... mm... mmm... faţă
încet albumul.) Mîine prezint cererea. de alta, în acelaşi timp, şi substanţă ac-
Sau demisia. Am pus destule conserve, tivă şi..." Mîine o să fie groaznic. „Inter-
nu-i nevoie să-mi pun şi viaţa. acţiunea se prezintă..." E teribil de...
B U Z U R A (la biroul sumar de pe san- (Sună telefonul. Buzura, crispat, se arun-
tier, aproape adormit, lîngă telefonul câ asupra lui. Ascultă cu dinţii încleş-
care nu mai sună): „Interacţiunea se ta(i. Se destinde. Izbucneste, cu un rîs
prezintă mai întîi ca o cauzalitate reci- nervos.) A scăpat ? — Tres bien. Tres
procă a substanţelor presupuse care se bien ! (Midfumit, voios, regăsindu-se,
condiţionează una pe alta : fiecare este reia.) „...fiecare este faţă de alta, în a-
faţă de alta, în acelaşi timp, şi substan- celaşi timp, şi substanţă activă şi sub-
ţă activă şi substanţă pasivă." (Işi sterge stanţă pasivă." Da, da, foarte simplu !
fruntea, strâduindu-se să asimileze.) Şi înţeleg ! E perfect logic ! Mîine o să
Lenin scrie pe margine : — Tres bien ! fie perfect !
(Reia.) „Interacţiunea se prezintă mai
întîi ca o cauzalitate reciprocă a sub- CORTINA

P A R T E A A D O U A
T A B L O U L 6
Camera din casa Micîescu. Vicki si So- SORIN : Nu s-a uitat aşa, vezi-ţi de
rin. Sorin îsi roade unghiile. treabă.
VICKI : Ştii tu ! Am fost prost, trebuia
VICKI : Ce să-ţi fac dacă eşti mălai mare! s-o ţin mai din scurt. Dar tocmai atunci
SORIN : Termină, mă ! N-am vrut — e s-a terminat banda şi m-am dus s-o
bine ? Şi mai schimbă placa ! schimb.
VICKI : Te rîcîie, fire-ai să fii ! Aşa îţi SORIN : Ai un magnetofon tîmpit.
trebuie. Eu ţi-am creat condiţii. Făcea VICKI : Boarfă veche, ce vrei ! Am găsit
niţel pe delicata dînsa, de cum a venit acum un Grundig, dar n-au babacii loz
am observat-o. Cu mine însă nu ţinea că i-a tăiat macaroana lui ăla bătrîn la
figura. serviciu.
SORIN (agasat, simulînd indiferen(a): SORIN (îndîrjit) : Tîmpit magnetofon ! Şi
Nu ţinea, foarte bine. N-aveai decît s-o ce, alea-s bobine ? Şi cu selectorul blocat
iei să te pupi în bot cu ea. la 110! Cu rezistenţele paradite !
VICKI : 0 să-i spun una şi lui Mia să-i VICKI : Nu-s paradite, dă-le dracului. Au
meargă fulgii. Că ea mi-a adus-o. Nici fost suprasolicitate.
n-o mai primesc pe aici. SORIN (cu putină ură) : Vrei să-mi spui
cn nici condensatorul nu e varză. îţi
SORIN (barînd cu vulgarită(i drumul spre clachează mîine, nu mai face doi bani.
un fior nedesluşit) : Bine faci ! Să nu VICKI : Condensatorul ? Fii solemn ! Pe
mai vină cu pacoste de-astea pe la noi. ce că mai ţine un an ?
VICKI : Lasă că era valabilă ca speţă. SORIN : Nu ţine !
(Vicki nu e nici el strident-vulgar, VICKI : Şase luni. poftim ! Patru !
ci ţrust şi lejer : aşa vorbeşte el.) SORIN : Aiurea. Nu ăla cu tantal, loază,
SORIN (gîfîind echivoc) : Hm !
electroliticul ! Nu mai ai ce alege de el,
VICKI : Nu era bine ? Avea ceva de soi, poţi să-1 expediezi la fier vechi, dacă ţi
afurisita ! (A spus-o mai degrabă cu l-o primi. E rîşniţă, mă, degeaba spui.
un fel de simpatie admirativă.) Şi miro- VICKI : îl dau cu două mii oricînd, să
sea frumos, nu ca astea care-şi toarnă vreau. îmi mai pupă şi mîna.
drogheria-n cap. Mi-am apropiat nasul SORIN : Ce vorbeşti, mă ! Cu impedanţa
de sînii ei cînd dansam. aia nenorocită ?
SORIN (liniste nefirească): Şi ce-a zis ? VICKI : Vezi că baţi cîmpii ?
VICKI : Nimic n-a zis, ce să zică ? S-a SORIN : Ohmica mai ţine cum mai ţine,
uitat la mine, cu înţelesul : „Te pomc- dar inductiva e fleaşcă.
neşti că n-ai mai văzut pînă acum..." VICKI (rcvoîtat) : Inductiva mea ?

25
www.cimec.ro
 S O R I N : Ba a soacră-ti. Fugi că-ţi cîrpesc tromboneşti pe toate ? Fugi, că mi-e
u n a acuma. După ce că eşti ignorant, silă.
îţi mai dai şi aere. VICKI : Ce bă, eşti gelos pentru...
V I C K I : H a i să-1 desfacem la moment şi S O R I N (sărind la cl. ars) : Sa nu spui o
dacă o avea inductiva ceva, aici îmi vorbă, auzi ? O vorbă să nu sufli ! Că
pun capul ! te fac bucăţi ! Auzi ?
S O R I N : Ia-ţi moaca de-aici pînă nu ţi-o VICKI : Ia-ţi-o mă şi...
ating. S O R I N (c dcasupra lui, îl dă cu capuî de
VICKI : T u mă ? Care nu eşti în stare pămînt) : Taci ! N u - m i spune tu ce să
nici să... (Dar Sorin îi cxpcdiază prompt fac!
o dircctă în falcă.) Aşa faci ? (Se aruncă VICKI : Dacă nu poţi...
la cl. se încaierd. Işi dau pumni şi ghion- S O R I N (izbindu-l frenetic cu capul de pă-
ţi, directe şi upcrcuturi. Sorin reuşeşte tnînt. după ce 1-a pus pe doi umeri):
să-1 încalccc pentru un momcnt.) Taci ! Taci ! (11 mai dă de două ori cu
SORIN (dintr-un fcl dc adînc) : Hîrîie, capul. Vicki cedează. Se face tăcere.
mă ! Maşina ta, toată, hîrîie ! Apoi se ridică unul după altul. înalfi,
^VICKI (rcpczindu-i pe neaşteptate una. frumoşi, ostenifi. ca ditpă meci. Se aşază,
carc îl aruncă în colful camerei) : Hîrîie, mai destinşi, pe fotoliu şi canapea. Tac
ai ? Eşti colosal ! Noroc că hîrîie vocea un lung mojnent. hitr-un tîrziu.) M ă V i -
lui tanti Ella Fitzgerald, nu magul. (Se cki, mă ! (Vicki nu răspunde imediat.)
aruncă peste el.) Eşti analfabet şi bou, Vicki !
vorbeşti aiurea. VICKI : Ce vrei ?
S O R I N (dîndu-i o lovitură cu care redre- S O R I N : M i - a r fi plăcut să mă cafteşti tu
sează situaţia) : E r a Connie Francis, nu azi. Pe cuvîntul meu ! Să dai mai solid.
era Ella ! VICKI (care pricepe şi el ceva): Ce. nu
VICKI (gîfîind în luptă) : N u zău ? ! Con- cumva ?... (Tăcere. Vicki, uşor nedumc-
nie ? Mă faci să rîd. Cretinule ! (Se bat rit, lucrul i se pare nou. spune încet.)
din nou, râvâşesc şi sparg.). De-aia, bă ? De Dani ?
S O R I N (dîndu-i pumni) : Connie era, da, S O R I N (mai degrabă sfios) : Taci ! (Stau
Connie ! Connie, dacă vrei să ştii. Uiţi iar aşa, un lung moment. Apoi Sorin, li-
în cinci zile ? ! N u Ella, Connie ! Con- chidînd incidentul.) Fir-ar să fie !
nie, apucatule ! N u ştii nimic decît să te (Vicki, înseninat. rîde. Dar Sorin se în-
îmbeţi şi să faci circ. T o a t ă chestia asta toarce aspru.) Taci ! (Ascidtă concentrat
a ta e fumată. Şi cutia ta e un ciuruc. ceva din el. Apoi spune consta'ator. a-
V I C K I (contraatac ţizic) : Ciuruc eşti tu proape mirat.) Eşti un caraghios, bă-
şi cu cine te-a inventat ! Mai faci şi pe trîne.
rîiosul. ai ? Na, pentru Ella ! (L-a apu- VICKI : Şi tu eşti.
cat. îl înăbuşă aproape.)
S O R I N : Şi. (înciudat c-a fost invadat de
S O R I N (zbătîndu-se) : Lepră nenorocită !
Ţine, să taci ! A r trebui să-i săruţi ceva străin şi moral.) Şi să-ţi cumperi
picioarele ! După ce te speli pe gură ! nişte benzi noi, fire-ai al dracului... Să
dansăm şi noi odată ca lumea. Am au-
"VICKI (relaxînd pujin): Cui? Lui Connie?
•SORIN (coclit) : Da, lui Connie, sigur ! zit că scot ăia din J a p o n i a nişte maguri
Lui Connie ! (Cu un suprem dezgust.) mici, liliputane...
îţi bagi tu nasul tău aiurit în sînii ei ? ! VICKI : Bine, bine, o să vedem noi. (//
V I C K I (ripostînd mai moale din cauza priveste lung, cu comprehensiune.) Ce
mirdrii) : î n sînii cui ? De cine vorbeşti zici c-au făcut ăia în J a p o n i a ?
tu, mă ? (Sorin tace şi luptă.) De zgaiba S O R I N (brusc) : Nimic. Pe naiba r-ă le ia.
aia mică ? (Pleacă spre ieşire. lese.)
jSORIN (cu o furie năprasnică) : Zgaibă
eşti tu ! Nefericitule ! Ai ajuns să le CORTINA

T A B L O U L 7
Grădina Cişmigiu. în dreptul cofetăriei D A N I E L A (cu o mare distanfă în privire):
„La Buturugă". în clipa asta, Mia s-a Ce s-a întîmplat ?
întîlnit cu Danicla. M I A : Am dat la zece, la zece j u m ă t a t e .
Nu erai. A m dat şi alaltăieri. Şi ce-a fost
M I A : Bine că dau de rine. Pe unde um- miercuri ? N u trebuia să ne întîlnim ?
bli ? T e - a m căuta»t şi aseară la telefon. D A N I E L A (cu o complezenţă mai toistă

%Q
www.cimec.ro
 decît o ruptară): A m scăpat din vedere... D A N I E L A : Iertaţi-mă, nu sînt obişnuită
De ce m-ai căutat ? să primesc astfel de invitaţii. Şi nici
M I A : A venit băiatul ăla ca un nebun... dumneavoastra nu vă stă bine, crede-
ăla de-atuncca seara, Sorin. (Daniela Ire- ti-mă.
sare şi se închide vizibil.) T e caută, vrea E M I L (încercînd sd-şi stăpîncască nesi-
să-ţi vorbească. A venit şi ieri, si alal- guranţa): Ştiu asta. Vă pot spune că
tăieri la mine la magazin. Spunea că n-o fac de obicei.
trebuie să-ţi vorbească neaparat. I-am
dat numărul tău de telefon. Nu te-a gă- D A N I E L A : Vă priveşte. (Vrea să plece.)
sit ! (Daniela tace. O priveste fix ca si E M I L : Duduie Daniela ! (Ea încetincşte
cînd n-ar auzi-o.) Ce să-i spun dacă mai pasul, surprinsd. El o ajunge.)
vine ? V r e a să te întîlnească. (Daniela da D A N I E L A : Aţi auzit, probabil. conver-
din cap că a înfeles.) Era aiurit rău. saţia de adineauri...
Spunea că are de vorbit ceva cu tine. E M I L (care n-a auzit) : Să zicem. T e rog
(Daniela tace.) Vrei să te întîlneşti cu să accepţi să iei o îngheţată cu mine.
el ? (Daniela tace.) S-a purtat rău a- (Cu un ton cald. persuasiv.) T e rog !
tunci ? (Daniela tace.) Eu am simţit câ Cred că pot fi considerat un om mai
are ceva mai special cu tinc acuma. mult sau mai puţin serios. (Ea îl priveste
T r e a b a ta dacă nu vrei. Eu te-am anun- diafan-ironic şi cu un gest de bravadă
ţat. si de disponibilitate merge şi se aşaza la
D A N I E L A (sideral) : Mulţumesc. ('Tremu- masd.)
ră pe dinlăuntru.) D A N I E L A : Poftim, domnule. Spune.
VIIA : Eşti supărată, Dani ? Pe mine ? E M I L : Numele meu este...
(Daniela zîmbeşle indefinit si neagâ din
cap.) Eşti? Simt eu că eşti. Zău, nu fi D A N I E L A : Treci peste ceremonii, te rog.
nici tu aşa scrobită. Ia viaţa cum e. P a r - închipuie-ţi că am depăşit faza asta. (Ci~
că ce e, dacă... dansăm cu băieţii ? ! nism suav.) Vino la declaraţie.
Sînt băieţi de condiţie, chiar dacă mai E M I L (care e şi el. în fond, un timid) :
fac pe golanii. Mi-e teamă că Sorin Ce fel de declaraţie ?
ăsta al tău... D A N I E L A : N u ştiu. Dumneata ştii
D A N I E L A (întrcrupînd-o): Taci, lasă- E M I L : N u am nici un fel de declaratie
mă acuma, te rog. Bine ? să-ţi fac.
M I A : Ai vreo întîlnire ? (Priveşte jur- D A N I E L A (put'm agresivd) : Păcat. îmi
împrejur.) V ă d că se ţine un crai după place foarte mult să aud oamenii cum îşi
tine. potrivesc cuvintele. Sînt lucruri care se
D A N I E L A (mai stăruitor): Lasă-mă, tc pot spune simplu, altele însă devin mult
rog ! N u m - a m supărat... însă t* mai bine mai frumoase cînd se complică. (Privin-
să mă laşi. du-l fdrd sfiald.) Şi dumneata cultivi
M I A (a priceput) : De tot ? complicaţiile, deşi te-ai născut simplu.
D A N I E L A (slab): De tot. E M I L : După ce cunoşti asta ?
M I A : Ai alte cercuri unde nu vrei să vin D A N I E L A : D u p ă tot. N u comanzi înghe-
şi eu... ? ! (Daniela stiind că nu poatc tata?
explica. tace.) Şi lui Sorin ce să-i spun. E M I L : Eşti în ultima clasă, nu-i aşa ?
că ai alte combinaţii? Să-ţi mai dea te- D A N I E L A : Penultima.
lefon ? (Daniela tace.) Degeaba mai faci E M I L : Mai ai puţin şi termini. Cum îţi
pe mironosita acuma. Danicla ! (Daniela merge ?
se depdrtcază. Mia îi strigă.) Şi prostul D A N I E L A : Ce ?
ăla care crede că te iubeşte!... (Pcntru E M I L (luat prea repede dc limpiditatea
sine. cu o fugarâ nostaîgie.) Ceea ce nu ei): ... Şcoala.
prea se întîmplă. (Ridicd din umeri şi D A N I E L A : Potrivit. Mai sînt şi alte în-
pleacd. Daniela foartc frămîntată. revi- trebări pe fişă ?
ne: dar n-o mai gdscşte. Face cîtiva E M I L : Aş fi ţinut mult să ştiu dacă...
paşi. dcscumpunitd. Devine visdtoarc. D A N I E L A : Dacă ce ?
Un bdrbat sc opreşte în fa(a ci. E Emil E M I L : Ei bine, dacă dumitale îţi place...
Vldsccanu.) D A N I E L A : ... îngheţata de zmeură ? Da.
E M I L : Scuză-mă, domnişoară, nu v-ar îmi place. (Mai blînd dar mai de sus.) Şi
face plăcere să... (încurcat) să mîncăm te rog suspendă puţin interogatoriul.
o îngheţată împreună ? Ajungi Ia temă : ai o după-amiază libe-
D A N I E L A : Cu mine vorbiţi ? ră, presupun că ai rămas singur acasă ori
E M I L : Cu d u m n e a t a aş dori să vorbesc. că ai venit din provincie, am ghicit ?
Dacă îmi daţi voie. (El tacc interzis. Ea continuă izolîndu -sc.

'27
www.cimec.ro
 fără să-l privească.) Dar sînt arţarii ăştia E M I L : Ştiu ce trebuie să fi gîndit în pri^
din fată cu frunza lată, care se leagănă. mul moment : bărbatul ăsta mă a c o s t e a '
e bine să-i vezi şi pe ei, să te bucuri dc ză, vrea să-mi facă propuneri. E a d e -
ei... Şi eu, cînd sînt liberă, vin să-i văd. vărat ?
Merită, — sînt extraordinari ! Mai sînt D A N I E L A : Dacă zici. (7onul ci s-a răcit,
unii pe strada T u n a r i , la fel fiindcă acum îl suspectează de perfidie.)
E M I L : Eşti sigură că sînt artari ? E M I L (stăruie, stîngaci) : Recunoaşte c ă
D A N I E L A : Şi, dacă îmi dai voie să-ti rer ăsta a fost gîndul-: vrea să mă seducă,
şi eu ceva : apleacă-ţi putin capul. Prea să mă invite în garsoniera unui prieten,
stă drept tot timpul, nu crezi ? S-ar zice să-mi dea să beau şi... (Daniela tremură.)
că eşti în fiecare ceas responsabil cu Recunoaşte că ai avut această imagine.
probleme sindicale importante. Există şi astfel de imagini. Pe m i n e
mă interesează însă altceva. U n d e te
E M I L (surprins, amuzat) : Mă cunosti * gîndeşti ?
D A N I E L A : Ai luat un aer aşa de just şi
de rectiliniu, că oricine trebuie să vadă D A N I E L A (brusc, privindu-l aproape duş-
mănos) : N u mă interesează ce te inte-
că ai o funcţie cu răspunderi.
resează pe dumneata. T e rog să nu mai
E M I L (simulînd în glumă spaima) : Zău, minti atîta. Nu pot suferi minciuna, cre-
se bagă de seamă ? de-mă !
D A N I E L A : îhm ! E M I L (amărui, vexat) : Mă vezi aşadar c a
E M I L : Ce e de făcut ? N u - i nici o scă- seducător. Am simţit. E normal, cînd atî-
pare ? ţia îşi fac un prestigiu din asta. Fiindcă
D A N I E L A (privind mereu în altă parte. sînt mulţi din nenorocire care intră î n
vorbind mereu cu ea însăşi în prada unei sufletul vostru în vreun fel oarecare, po-
exaltări tainice): Mă uit ziua la oameni, ziţie, maşină, bani, tînăra innebuneşte
stau cu capetele bine înfipte. e normal. şi se iscă drama.
Dar pe urmă vine seara ca o învăluire D A N I E L A (părăsindu-l aproape ctt desă-
şi e un moment cînd încearcă să te cu-
vîrşire, în faţa iremediabilului său aer
prindă, cînd încearcă intrarea. Si vai.
pedagogic, pe care-l crede fals) : Ce d r a -
atunci. de oamenii care nu stiu să-şi
mă ? (El tace.) I a r t ă - m ă , sînt puţin a b -
aplece putin capul întepenit. de oamenii
sentă. N - a i decît să vorbeşti...
şi femeile care nu-şi pot da putin capul
E M I L (tatonînd foarte timid şi st'ingaci) :
pe spate să-i p ă t r u n d ă moliciunea unei
seri ca asta. Vai de oamenii care tin sea- Dumneata ce părere ţi-ai format despre
r a în prag, nu ştiu cum să-ti spun. Mă capitolul... bărbaţi ? Ai vreuna ?
gîndesc ce trist trebuie să fie să nu-ti D A N I E L A (cu capul pe ?nîini, privind
poti apleca niciodată fruntea sub o frunzele): Cum se mişcă aceste frunze,
creangă, să nu-ti întorci privirea după parcă şi-ar face vînt cu evantaiul...
o umbră.. E M I L (pufin pedant) : Sînt încă din neno-
E M I L : Eşti ciudată, Daniela. rocire destui oameni care...
D A N I E L A (simplu) : N u sînt Voi sînteti D A N I E L A (bltnd) : H a i să lăsăm discuţia
ciudaţi. asta, bine ? Vreau să privesc.
E M I L : Care voi ? F.MIL (descurajat câ n-a găsit drumul că-
trc ea) : Erotismul nu e totul, fată dragă,
D A N I E L A : Voi... bărbatii ăstia. aşa-zişii
chiar dacă la vîrsta cînd se trezesc sim-
oameni de acţiune, care găsiti cu greu
turile...
miezul adevărat al vorbelor. Si o să vin5
poate o seară cînd o să doriti si lucruri D A N I E L A (întrerupîndu-l, cu acelaşi ac-
pe care nu le puteţi exprima obişnuit cent de netncredere, pufin duşmănoasă) :
fiindcă aţi părăsit vorbele. ati rămas Vrei să-mi spui că m-ai oprit în Cişmi-
numai cu coaja lor şi atunci, în schimb, giu ca să-mi ţii predici ? De ce eşti fals?
exprimaţi lucruri pe care nu le doriţi- De ce falsifici totul, spune ? Cînd ştii că
e mult mai limpede să spui adevărul !
E M I L : Şi ce crezi că doresc eu de la tine?
D A N I E L A (blînd): De ce îmi spui tu ? Nu E M I L (revoltat) : N u mă crezi ? Ai ajuns
sîntem prieteni. Si nici nu văd cum arr> să nu mai crezi nimic, decît dacă t' s e
fi. pune mîna pe genunchi ?
D A N I E L A (agitată) : Nu ştiu ce vrei, zău!
E M I L : îmi pot înjrădui. sînt mult mai Nu ştiu ce vreti ! Să plătim. Să plec.
bătrîn decît tine. E M I L (punînd mîna pestc a ei): D r a g a
D A N I E L A (cu un rîs straniu) \ Tocmai mea, vreau să-ţi vorbesc ca un fel de
cînd mă străduiam s-o uit. Caraghios. părinte, ca un educator mai bun sau
nu ? mai prost, ca un... cap înţcpenit ! Poftim.

28
www.cimec.ro
D A N I E L A (a văzut, în sfîrşit, că e sincer, D A N I E L A (cu voluptatea intui(iei) : Ştiu.
îi spune cu o anumită amicalitate) : Lasă, T e înţeleg. Şi u r m a r e a ?
te rog... Să nu-mi ţii teorii... Acum nu E M I L : Ce urmare ?
pot suporta teoriile. Aici e o grădină, D A N I E L A : A jocului.
nu ştiu dacă simţi (înfiorare suavă), în
E M I L : Vrei urmări ? (Furat de o obsesie.)
care totul e acum nuntă, încîntare, ero-
tism... Dumneata nu întelegi. (Explicîn- Prin cincizeci, cincizeci şi ceva... dar de
du-i.) T o t parcul, tot Cişmigiul ăsta te ce îţi spun eu toate astea ? Nu le-am
contrazice. De ce îmi faci morală ? Du-te mai discutat niciodată, cu nimeni.
şi fă morală la flori, la pomi, la daliile D A N I E L A : De-aia. Ştiu eu de ce.
alea înalte de lîngă eroul francez. Cred E M I L : Prin cincizeci şi ceva eram într-un
că şi eroul francez care e mort acolo tîrg din Moldova. Zile de arşiţă.
respiră aerul ăsta îmbălsămat, de crini... Aveam tot felul de sîcîieli, şedinţe
(Cu o uimire care poate părea ironică.) nesfîrşite. în cîte o searâ, de supă-
N u I-ai simţit niciodată ? Ce fericit eşti ! rare, mă apucam să beau. Amicul meu
E M I L (jignit de indulgenţa ei, îşi găseşte avea nişte relaţii în tîrg, m-a dus şi pe
dintr-o dată tonul răgusit, înverşunat, de mine la cîteva baluri de provincie. Eram
bărbat) : Ascultă, fetiţo, la cincisprezece cam stîngaci eu ; nu prea mă ţinusem
ani, aşa neînţelegător cum par, am cu- de sindrofii. Vine o fată să mă ia la
noscut prima femeie. Şi pînă la 19 ani, dans. 20 de ani ea, eu 29. D r ă g u ţ a —
cînd am ajuns pe front, am cunoscut oacheşă. „Tovarăşe inginer — asta îşi
destule, de toate felurile, plus una care închipuia că sînt — nu dansaţi ?" Ridic
s-a otrăvit pentru capul meu pătrat. Aşa mîinile, ea crede că mă predau. M - a
că m-oi pricepe şi eu puţin să vorbesc dansat. Ţ i - a m spus că eram hărţuit. Răs-
despre amor, — fiindcă ţii s-o ştii. pundeam cu capul ăsta ţeapăn, cu care
am răspuns de multe, pe care a plouat, a
D A N I E L A : Ai fost pe front la 19 ani ?
nins, au intrat schije şi putea să cadă.
(11 priveste dintr-o dată mai atentă.)
E M I L : A m fost. Şi acolo am avut alte D A N I E L A : Şi fata ?
femei, dacă spui că totul e erotism. E M I L : Am mai văzut-o o dată, de două,
Moartea, femeie şi ea, stătea la o sută de zece ori. Am strîns-o lîngă mine ca
de paşi şi mă aştepta. D a r eu o înşelam pe un reazem de moment. între timp,
totdeauna. Pe atunci, dragostea era hăr- însă, mă însurasem. Fata ştia. Sau nu
ţuită, legată de ultima şansă, avea niţel ştia ? D a r cum am deviat de Ia subiect ?
preţ, ce zici ? ! Carne încinsă, ori carne D A N I E L A : Ca să fabrici o morală pentru
sfîşiată : cam astea erau cele două posi- mine. Acum eşti împuternicit cu morala
bilităţi. După '44, am umblat mult prin pe raion. Spune drept : o condamni ?
ţară. Destulă mizerie, acţiuni grele, îti E M I L : Ştii ce... Nu-ţi mai spun nimic.
cădea bine cînd într-un răgaz găseai D A N I E L A (ca într-o viziune) : Ştia că eşti
un pat cu pernă. T o a t ă ziua te scrijeleai. însurat. Avea 20 de ani, venise în va-
noaptea erai din nou neted. Erotism, canţă. Era un tîrg mic, seara mirosea a
zici ? Poate ! D a r pe fapte de viaţă tizic şi a glicină. Trebuia s-o iubească
însă, nu pe plictiseală şi pe modă ! cineva. Băieţii o curtau. însă dumneata
D A N I E L A (mai atentă): Da. Ştiu. Atunci îi aduceai şi îi ofereai o lume.
era pămîntul care exulta ! E M I L : Nimic nu i-am oferit. Nimic.
E M I L (mai voluptuos) : T e dăruiai în fie- D A N I E L A (foarte cordial. suprimînd con-
care zi, în fiecare minut. ven(iile) : Taci, te rog. nu fi prost. îi
D A N I E L A : Şi pe urma venea seara şi aduceai o lume. Dumneata nu ştii, dar
trăgeai totul îndărăt ! şi te simţeai mai eu ştiu. Ăsta e singurul lucru pe care
puternic ! trebuie să-1 ofere un bărbat : o lume.
E M I L : Exact, de unde ştii ? Dumneata veneai cu nişte lucruri adevă-
D A N I E L A (exaltată) : Ştiu. Spune mai de- rate, ale dumitale. Să le refuze ? De ce ?
parte ! De ce li se spune fetelor să nu se lase
E M l L (gîlgîind de pasiunea evocării): seduse. atunci cînd celălalt poartă un a-
După aia m-am adunat şi am iubit o sin- devăr în el. dragul meu tovarăş de
gură femeie. M-am pomenit cu un gust îngheţată? (Tot mai exaltată.) Ea s-a
al dcplinătăţii pe care nu-1 avusesem. bucurat, s-a înfrumuseţat pentru dum-
Am descoperit că sînt între oameni neata, te-a mîngîiat. A îndulcit aerul
lucruri care trebuie neapărat sudate de- din camera unde dormeai. D i n praf a
finitiv. Altfel nu merge. După aia, cînd făcut aur. Dumneata te-ai spălat cu a u -
am fost stăpîn pe mine, am început să rul ăsta pe faţă ! Dumneata luceai de
mă joc cu forţa mea. aur ! Tîrziu, după o vreme, duci mîna

29
www.cimec.ro
 la frunte şi spui că e praf. Şi încerci să oameni aşa ? Sînt curioasă ce-ar fi
te speli ! Nu e frumos ce faci. vrut să-mi spună. De ce te-ai
E M I L : Era o fată uşuratică. Ar fi stat posomorît aşa ? (Schimbă tonul. spunc
cu oricine venea de la Bucureşti. sacadat, şoptit. cu un fcl dc panicci.) N u
trebuie să mă iei în serios. Sînt nebună,
D A N I E L A : N u e adevărat ! Cum o nu ştiu ce s-a întîmplat cu mine. Vreau
chema ? să se termine odată ! Să se termine !
E M I L : Ceci... (Dîndu-şi seama în ultimuî Nu are cine să mă apere, întelegi ? Nu
moment.) N u pot să-ţi spun. discut cu nimeni despre mine. Uneori
D A N I E L A : Vezi ? înseamnă că o iubeşti lumea e senină, şi pe urmă, deodată se
încă. tulbură. Aş vrea să trec dintr-o dată
E M I L : Daniela, trebuie să ai grijă de într-o altă vîrstă ! Trebuie să-mi ajuţi
tine. Şi eu ar trebui să am grijă de tine. cumva — nu ştiu cum — tu eşti în lu-
Generaţia asta a voastră e uneori cam me — tu ştii ! (îl apucă strîns dc bra(.)
fluşturatică. Nu e bine. Noi doi trebuie Să nu rîzi ! Să nu rîzi de mine acum
să fim prieteni. T e rog să mă înţelegi că nu pot îndura ! Ai să mă ajuţi. aşa-i?
aşa cum se cuvine. T u înţelegi multe. Eu nu vreau să mă joc ! Nu sînt destul
de puternică să mă joc ! Ai să mă î n -
(7emîndu-sc totuşi dc un cchivoc posibil.
veţi, nu, sa iau lucrurile uşor, firesc,
îşi retrage mîna, uşor tulburat.) omeneşte... (în accst momcnt. în ghereta
D A N I E L A (cu un mic frison): Ţi-e telefonului public s-a ivit Sorin. Face
frică ?... un număr, aştcaptă.)
E M I L : Că n-ai să mă înţelegi exact ? N u S O R I N (la telefon) : Va rog, cu Daniela.
mai mi-e frică. U n coleg. U n prieten, da. N u - i acasă ?
D A N I E L A (cu o limpiditatc dc cristal) : D a r cînd e acasă ? Vreau să-i spun
Ţ i - e frică să mă mîngîi ? Spune ade- ceva important. Foarte important ! Sorin
vărat. Vlăsceanu. Bine—vă salut. (Văzîndu-1.
E M I L (înăbuşit) : Daniela, nu se poate să cei doi au tăctit, intcrzifi. Entil, care o
vorbeşti cu mine aşa ! apucase de mînâ. c gata s-o lasej
D A N I E L A : De ce ? De ce să-ţi fie frică ? D A N I E L A : N u mă lăsa. Exact aeuin nu
Mie ar trebui să-mi fie frică, nu ? mă lăsa. te rog ! Ai atîta siguranţii.
E M I L : De mine ? atîta stăpînire ! E ca şi cînd aş trcce un
D A N I E L A (cu un efort): De toţi. Şi uite pod şi am nevoie de bratul cuiva... (Tace
că mă stăpînesc, nu mi-e frică. Ştiu că va înspăi?nîntatci fiindcă Sorin a înaintat în
trebui să trec prin asta — ca toţi ceilalţi, grădină să ia foc dc la un vecin dc
nu ? Simt de-o vreme cum mă privesc masă. 1-a văzut ? Nu i-a văzut ? Nu se
unii oameni, parcă vor ceva de la mine. boatc $ti.) De ce ţi s-a accelerat pulsul ?
Şi ce e groaznic : nu-mi pare rău. Tot Din cauza mea ? (îi sărută mîna aproape
timpul înot parcă în nişte curenţi calzi. filial. Văzînd că Emil se uitâ lung. miş-
Pînă deunăzi se ţinea de mine chiar un cat. după Sorin. spune cu vocc gîtuită,
bătrîn de 60 de ani. Cu un aer de pro- ca si cînd Sorin ar rcprczcnla adcvcirala
fesor. Şi el mă privea lung, întrebător, primejdie.) îl cunoşti pc tînăr ?
parcă voia mereu să-mi spună ceva. E M I L (mîngîindu-i prictcncfte mîna. foarte
E M I L (tulburat) : Taci ! Taci ! preocupat) : într-o oarecare măsură...
D A N I E L A : Era teribil de ridicol. Cînd
mă vedea se pierdea. Cum pot fi unii CORTINA

T A B L O U L 8
Pavilion de expozifie a reahzarilor edi- ascultă explicatiile, cam stercotipe. alc unor
litarc din ultimii ani, situat în parcul He- prezentatoare: „în tdtimii ani. orasul Pi-
răstrciu sau în altă parte. în sala luminată teşti s-a înfrumuseţat cu noi clădiri. în-
cu neon se disting cîteva panouri cu foto- cepînd de la gară, o arteră urcă spre
montaje şi cîteva machete ale unor oraşe centrul administrativ etc. etc."
reconstruite şi ale unor solufii de interioa- între vizitatori o recunoaştcm Pe Ceci-
re-tip. Pe margini sînt două-trei scaune sau lia Epure.
bănci. Apare. cam grâbit, Emil Vlăsceanu,
Un mic flux de vizitatori: practic, ace- Cecilia îl întîmpină cu un aparent calm.
iaşi care s-au plimbat în Cismigiu în ta-
bloul 7 sau au circulat pe şantier în ta- E M I L : Bună seara.
bloul 4 ; trec acum dintr-o sală în alta si C E C I L I A (fals convenţional) : A, t o v a r ă -

80
www.cimec.ro
 şul Vlăsceanu. Ce mai faceti ? Ati venit E M I L : Poftim?
să vedeti expozitia ? E foarte instruc- C E C I L I A : T e priveşte tot aşa de puţin ca
tivă. Aşa de tîrziu, tovarăşe Vlăsceanu ? orice altă treabă de familie. Sper că nu
E M I L (direct): T e rog să mă ierţi. am urmăreşti repartiţia tuturor aventurilor
avut treabă. De ce tocmai aici ? tale trecute. Nici nu poti. Vrei să-ţi
C E C I L I A : Pentru că m-a interesat. aperi casa, să ai linişte din partea mea?!
(Adaugă, vdzîndu-i privirea.) Şi pentru 0 ai. Cum ai avut-o zece ani. Deşi, să
că se poate conta oricînd pe o simplă fiu sinceră, mă tem că n-ai mare lucru
coincidenţă. (Puţină stînjeneală.) de apărat.
E M I L : Aş fi bucuros să ştiu cu ce-ţi pot E M I L : Cecilia, nu-ti băga nasul, te rog !
fi de folos. C E C I L I A : Dar tu de ce ţi-1 bagi ? N u
C E C I L I A (degajament pu(in silit): Poti ti-1 băga nici tu şi atunci stăm d e
să-mi dai un ajutor principial ca să-mi vorbă.
îmbunătăţesc munca, tovarăşe. (Schi?)i-
bînd tonul.) Lasă-mă să te văd puţin. E M I L : Ştii a ce seamăna propunerea ta ?
(E caldă, feminină.) în neonul ăsta pari C E C I L I A : A şantaj, vrei să zici. Nu, t o -
cam rece. (Examinîndu-l.) Aceleaşi tră- varăşe. Seamănă a dreptul de a-ţi clădi
sături. bărbăteşti. Totuşi, altul. o viată şi a nu te mai împiedica d e
E M I L (cam jenat) : Se schimbă omul. Noi trecut, dacă 1-ai depăşit. Cine a şters
ne-am văzut numai la lampa cu sraz trecutul cu buretele, dintre noi doi ?
C E C I L I A : Pe care o făceai mică. Mi-au (Cum se apropie iarăsi unul-doi vizita-
trebuit zece ani ca să înteleg de ce. tori. schimbâ.) Această arteră, foarte-
E M I L : Acum mă vezi aşa cum sînt. frumoasă, e tăiată drept, peste cartierul
C E C I L I A : Acum eşti mereu în lumină, demolat. Erau numai bordeie şi mlaş-
nu ? Ca la expozitie. (Cu reală duiosie.) tini, mi-aduc aminte. Bine au făcut că
Trebuie să fie puţin trist. Erai mai viu au demolat totul. (Aceia s-au depurtat.f
cînd te ascundeai. Nu ti-a păsat, nu te-a durut capul de
E M I L : De d a t a asta te ascunzi tu. Eşti nimic. Ai vreo sarcină socială, politică
mai vie ? în legătură cu viata mea ?
C E C I L I A (după ce l-a privit lung, mustră- E M I L : Tot ce se poate.
tor) : Cred că da. Dar nu e nevoie să fii C E C I L I A : Acum zece ani n-o aveai ?
rău. (Deodată.) D e ce-ai fost la ingine- (0 secundă.) Am avut-o eu în schimb.
rul Buzura ? Şi nu socială, nici politică. Sarcina, p u r
E M I L : Aveam treabă cu el. şi simplu.
C E C I L I A : N u - i adevărat. L-ai întrebat E M I L : N - a m ştiut.
despre familie, despre fata lui... D e ce ? C E C I L I A : Nici n-am vrut să ştii. Puteam
E M I L : Am făcut conversaţie. E r a m în- să te fac s-o afli, nu era greu. D a r p e
tr-un ceas cînd aveam poftă de vorba. atunci mă gîndeam altfel la tine, fi^ura
C E C I L I A : Minti. M-ai şi amenintat. De ta avea alte culori, alte reflexe... Ches-
ce ? Ca să mă ţii la respect ? Stimate tie de lumină, nu-i aşa ? Deşi să ştii că
tovarăşe ! (Cum unii vizitatori se apro- nici luna nu e o lumină caldă. la urma
pie dc locul lor.) Ai văzut ce mult a urmei. Şi te-am văzut de-atîtea ori sub
crescut Piteştiul în ultimii ani ? (7ac o ea ! Şi cum !
clipă, aceia se îndepărlează. ca conti- E M I L : Lupti pentru viaţă. spui tu. Ce
nuă.) Ce ai de gînd ? Nu ştiam că sînt fel de viată, dacă o inaugurezi printr-o
în casa ta, îţi jur. Da, mi-aduc aminte minciună ?
că nu-ţi plac jurămintele, ziceai mereu C E C I L I A : N - a m inaugurat-o printr-o
că j u r ă pe dragoste cei ce nu sînt siguri minciună ! Am inaugurat-o printr-un-
pe ea. (Ironic.) D a r eu puteam fi sigură, adevăr. Acel adevăr eşti tu.
nu ? (Scurt.) D e ce nu vrei să mă mărit
E M I L : Eu ? Te-ai fi încurcat cu oricine
cu Buzura ?
ca să pleci de-acolo.
E M I L : Cine ţi-a spus-o ?
C E C I L I A (rîzînd în falset) : E nevoie să C E C I L I A : Ştiai asta ? Atunci eşti o secă-
mi-o spună cineva ? (Scrios.) Mi se pare tură, fiindcă ai exploatat această dorin-
că nu există nici un motiv în lume să-ţi tă, m-ai plătit cu iluzia că poti să mă
dea dreptul să te amesteci. (Şoviiind.) în scoti. N u mi-ai spus un cuvînt despre
afară de cazul că... (îl priveşte iarăsi tine, despre existenta ta...
lung)... dar nu ! Eşti aşa de rece acum... E M I L : N u te interesa nici atîta.
Milule ! C E C I L I A : Asta e, da. nu m-a interesat
E M I L (mişcat dc dezamagirca ei) : Mă atunci nimic ! (Sălbatic si surd.) N u -
face cadrul... îl iubeşti pe viitorul tău mai tu m-ai interesat, tu ! Tu ! Pe vre-
sot? mea aia nu te ocupai de morală, te ocu-
C E C I L I A : Ce te priveşte ? pai de agricultură.

31'
www.cimec.ro
E M I L : Cici, poate că ai dreptate. Şi tu C E C I L I A : De ce, pentru că lupt pentru
erai atunci o fată, printre altele, sub- o existenţă solidă ?
ţire, fierbinte... Şi eu, poate, am greşit. E M I L : Pentru că te foloseşti de copil
C E C I L I A (amar) : Autocritica, şi trecem ca să...
mai departe. „Printre altele." C E C I L I A : Ce-ţi trece prin cap ? Dar
ce-ţi închipui că sînt ?
E M I L : Da, aşa era. Nu regret nimic. Am E M I L : 0 femeie fără scrupule.
tinut la tine în felul meu. Am ţinut la C E C I L I A (foarte demn): Uite ce este,
tine mai mult decît ar fi fost poate ca- tovarăşe Vlăsceanu, dacă nu te-ar orbi
zul. Acum se pun însă lucrurile altfel. egoismul dumitale părintesc, mic-bur-
Sîntem oameni maturi, părinţi, educa- ghez, pe care-1 dai drept maturitate de
tori. Avem de făcut oameni. Ţ i - a m dat părinte şi educator... — adu-ţi aminte
un rău exemplu. T e - a m înăsprit. Vrei ce spuneai adineauri...
să-1 dai mai departe ?
E M I L (întrerupînd-o): N u vorbeam nu-
C E C I L I A (ricanînd): Acum sîntem pă- mai pentru copilul meu atunci. Vorbeam
rinţi, sigur, fiindcă am semnat catastife. şi pentru al tău.
Ţinem la copilul nostru de-acasă mai C E C I L I A : Care copil ?
mult ca la orice pe lume. Iar pe cei pe E M I L : Cel viitor. Daniela.
care i-am împrăştiat acum zece ani C E C I L I A (mirată) : D i n încredinţarea cui?
prin ţară, îi lichidăm prin autocritică. E M I L (cald) : Vream să te rog să ierţi to-
E M I L (privind-o drept în ochi): Acel tul, să uiţi totul, să fii bună, aşa cum
copil nu există, Cecilia. Şi n-a existat ai fost poate la 20 de ani, pentru acest
niciodată. N u eşti tu omul care să mi-o copil. Dacă am greşit cu tine, să nu
fi ascuns, dacă te puteai folosi de el. simtă. Presupun că-1 iei pe Buzura fărâ
C E C I L I A (revoltatâ): Va să zică, nu mă dragoste, — deşi e rău să nu fie d r a -
crezi ? ! Aici ai ajuns ? goste într-un cămin. N u - m i spune nimic,
E M I L : Nu, tu ai ajuns aici. Mi-ai spus ştiu ce vrei să-mi spui. D a r asupra ei
că primul... adevăr în viaţa ta sînt eu, apleacă-te cu blîndeţe, cu înţelegere. T e
ceea ce de asemenea nu are un temei rugăm, şi eu, şi...
real. C E C I L I A (idceratâ) : Şi mai cine ?
C E C I L I A : „Temei real ?" E M I L (încurcat) : Toţi te rugăm. Sînt
E M I L : Da, temei real, fizic. Celălalt a- copiii noştri, trebuie să se ridice sus, în
devăr, sufletesc, nu-1 pot verifica, iar- înţelegere şi cordialitate, nu în precepte
tă-mă. obiective, fiindcă atunci se închid şi-i
pierdem. Şi tu şi eu am transformat
C E C I L I A (tare): Pentru că ai trişat şi poate vechea dragoste din noi într-o
cine trişează crede că şi celălalt face ca anumită înverşunare moralizatoare, foar-
el. îi amestecă pe toţi în bloc! (Se apru- te principială uneori, d a r nu ajunge !
pie vizitatori.) Splendide blocuri ! In- Cum nici ţie n-o să-ţi ajungă numai
genios colorate în pastel, dau o impre- succesul tău social.
sie de prospeţime, nu găseşti ? Oraş
C E C I L I A (încet) : Ştiu. (Sincer. ivind un
mare, modern. (Au plecat ceilalţi.)
străfund de pasionalitate crîncen aco-
E M I L : Sâ nu vorbim de trişat, vrei ? Am perită.) Uneori, Milule, tînjesc după
fost al tău şi ai fost a mea. Două săp- acele absurdităţi depărtate care au fost
tămîni. Trei. 0 lună. M-ai ajutat să nopţile cu tine, în iarbă.
trec prin greutăţi. E M I L : S-au terminat.
C E C I L I A : Şi tu mi-ai ajutat. Nu C E C I L I A (palidă, schimbă vorba): Bu-
treceam dacă nu mă ajutai tu. zura e un om cumsecade, cu bun-simţ,
Mi-am terminat în ciuda ta şcoa- el ştie exact la ce ne înhămăm. (Cum
la. Am făcut ICEF-ul. Paralel am s-a apropiat ghidesa să spună câ e tîr-
învăţat două limbi străine. Mi-am ziu.) Sistematizarea e un lucru normal
dat diferenţa... A m intrat în învăţămînt în secolul nostru. Da, plecăm imediat.
prin muncă. Nu-ţi încreţi ochii ! Vreau (Ghidesa se depărtează.) Cu el îmi sînt
să răzbesc cît mai sus, da, să supun interzise şi acele cîteva iluzii pe care
viaţa. O merit. Vreau să am demnitatea mi le-am putut îngădui cu tine.
mea personală, adică ce n-am avut în E M I L (de data asta cordial, intim) :
faţa ta. De la tine am învăţat să d o - Acum ai fost sinceră, Cici. Erai lucidă
resc să ajung. T u eşti fără să ştii educa- de pe atunci, chiar cînd te abandonai
torul meu. Şi acum nu trebuie să te nebuneşte. Dar copiii noştri au nevoie,
îngrijorezi de copilul tău. A m ce să-i mai mult decît de luciditatc : de emoţie
predau şi lui. şi de patos. De unde ? Noi ni 1-am risi-
E M l L : Eşti înfiorătoare ! pit pe drum... Uite, simt chiar acuma

32
www.cimec.ro
 că revcderea ta, care ar fi trebuit să posibilităţile.) Acum o să plecăm pe
mă emoţioneze, nu mai are ecou. Am rînd. Ieşi tu primul.
pus prea puţin în tine ? Am trăit prea E M I L (mîrîind) : Rămîi cu bine. Şi noroc.
multe ? N u ştiu... (Tac o clipă, ea îşi (Amical totuşi.) Mai mult noroc ! (lese
muscă buzele.)
frămîntat.)
C E C I L I A : Vii la cununia mea ?
E M I L : Cum aş putea ? ! C E C I L I A (singură, îşi şterge o lacrimă.
C E C I L I A : Totul 'e posibil. Recunoaşte se fardează un lung rninut, apoi îi spune
că ţi-e frică încă de mine. E normal. zîmbind însoţitoarei: Foarte interesant,
(Emoţionată.) Măcar prin frică să ră- tovarăşă. Minunat. Vă mulţumim.
mîn puţin în existenţa ta, dacă altfel
nu. (L-a privit, lâsînd deschise toate CORTINA

T A B L O U L 9
Mansardă în bloc, pestrit mobilată. Stă n-o vindea. T e uitai în ochiul ei ca
în ea moş Florică Predoiu (şaptezeci şi într-o apă.
ceva de ani), care în acest moment dez- D A N I E L A : Şi dacă venea vremea s-o dai
noadă cu multă atenţie nişte căpeţele de la comun, o dădeai ?
sfori, tăiate la măsură. Bătaie în uşă. P R E D O I U : O dădeam. Dar era tot a mea.
E a ştia, crezi că nu ştia ? Ea cînd ma
P R E D O I U (fără să se conturbe) : Cine e ? vedea zicea : ,,bre, nea Florică, ce faci.
(Intră Daniela.) dom'le ?" De mine nu mai scăpa, da'
D A N I E L A : Eşti acasă, nene Florică ? nici eu de ea ! C-aveam un telefon de la
P R E D O I U : Păi da. Lucrez. (Daniela se Dumnezeu.
apropie, totul decurge simplu şi firesc.) D A N I E L A (deznodînd căpeţelele): Ce-o
A m avut necaz cu un pezevenghi. ,,N-are fi făcînd acum ?
cineva — zice — sfoară ?" Că luase o P R E D O I U : Vaca ? Păi cred c-a crăpat de
raţă de la stat, cam belalie. Zic, ba eu
mult. D a r cînd oi muri eu zic că iar
am. După ce-i leg raţa de picioare, îmi
dau de ea. Că vine şi ea acolo. Tot la
întinde mîna, mersi, şi se duce. Peze-
mine vine. Dac-am iubit-o !
venghi. N u sînt toţi oameni.
D A N I E L A (neconventional, ci firesc, în-
D A N I E L A (jucîndu-se distrată cu o sfo- trebare fâră dedcsubturi) : Vrei să mori,
ricică) : Cu asta legi ratele ? nene Florica ?
P R E D O I U : Raţe, pui, ce s-o găsi. Că ei P R E D O I U : Ba deloc. Păi dacă mor, cine
la stat le dau dezlegate. Cincizeci de mai leagă labele la orătănii în piaţă ?
bani legătura. Care e galanton îmi dă Am treabă eu. Las'să moară cine-a mai
şi un leu. murit, că-i învăţat. Eu m-am învăţat să
D A N I E L A (ca să se pună de acord cu trăiesc bine.
el) : Care e om, adică. D A N I E L A : Cîţi ani ai ?
P R E D O I U : Nu. (După un cod moral pro- P R E D O I U : Cu cît o mai da Dumne:eu
priu şi etern.) Omu-i om, e altă căciulă. fac o sută. Ştii cum m-am învăţat sâ
Poate să-mi dea şi un leu şi să fie tot trăiesc ? Tot pe morţi, săracii. Muri
pezevenghi. îl cunoşti după ochi. Aşa Rîznoveanu, care a fost angrosist în
că eu îmi prepar materialul pentru Elefterie, pezevenghi, miercurea tre-
mîine că auz că aduce curcani din cută. Avea dom'le, avere strînsă, uite
Banat. aşa neşte lămpi. Suceai, ţîşnea lumina
D A N I E L A : Ai fost în Banat ? din perete, suceai iar ţîşnea de sus, su-
ceai iar... I-am ajutat la coşciug. N-ajut
P R E D O I U : N - a m fost. Am stat la D r a - pe oricine eu, dar aveam obligaţii cu el.
gomireşti, la mine. pînă a nu mâ aduce Nu zici că mi-a dat o roată atîta de
fii-meu, care s-a prăpădit pe-acilea. colivă şi un vin de 1-am avut şi sîm-
Acu sînt şi demolat şi fără fii-meu. Da' bătă !? (Arată o policioară cu ulcele.)
ştiu eu cum e-n Banat. Tot aşa : şi Şi ulcelele astea. de unde crezi că sînt ?
oameni, şi pezevenghi. Tot nu mai beau ei, că şi-au stricat pi-
D A N I E L A : Ai rămas singur. pota aici, pc pămînt, îi ţine Dumnezeu
P R E D O I U : Păi cum ! (Tâccre calmă.) La la cură de apă minerală. Aia e de la
Dragomireşti, vîndu fii-meu. Vîndu şi generalul Popazu, care a fost la inten-
văcuţa, care era a mea. Eu mergeam dentă, om greu, dar supărăcios. Nu tre-
cu ea la păşune. la buhai. Era blîndă. buie să te superi, că tot aia e. Asta, d=
asculta de mine. Mă gîndesc că mai bine la un inginer care a damblagit, Iftode.

3 - c. 3193
33
www.cimec.ro
 de venea văr bun cu Iftode care P R E D O I U : Poate. Strigoi nu există, îţi
a ţinut farmacie în dreptul lui M a - spun eu.
tache, tramvaiul şase, la colţ. Mizileanu D A N I E L A : Nu. însă noaptea, cînd se.
n - a murit luna ailaltă ? Am şi de la el sting luminile pe toate planşeele astea
un crac de pantalon, să-i fie de suflet. de beton, lîna din saltele începe să foş-
Şi uite aşa. Başca de lumînări, care le nească. Şi lîna din hainele din dulap.
dau pe urmă lui popa Gheorghiţă. de Şi oile vin în somn la fiecare, şi la
le vinde paracliserul la tarabă a doua director, şi la ministru, şi la lăcătuş. Şi
oară. Cu bani le dau. Şi o încropesc. vin pajiştile alea pe care a umblat, pe
Păi, îţi spun pe degete cine a murit unde a fost copil cu picioarele goale,
săptămîna asta la Belu. Vrei ? şi florile alea uscate, toate. Şi se dez-
D A N I E L A (care a tăcut anxioasă, cu gîn- morţesc încet.
dul dus, spune acum, cu un fel de surîs P R E D O I U : Da, neică, aşa e. Florile pe
preocupat): N e n e Florică, dumneata care am şezut şi am călcat.
trebuie să ştii ! E frumoasă viaţa ? D A N I E L A : Şi toţi fulgii de prin
P R E D O I U : Eu ştiu ? ! Cum o iei. Mie puişoare încep binişor să cîrîie. Cînd se
dacă-mi dai acum un loc să-mi pun face întuneric, noaptea, vezi tot blocul,
nişte zarzavat şi să-mi ţin un purcel, tot Bucureştiul din cutii de beton, cutie
zic că-i frumoasă. Să-1 auz guiţînd di- peste cutie, şi-n ele oameni ; şi-n cutiile
mineaţa : „bre, nea Florică, ce faci, astea cu oameni vin înapoi pădurile,
dom'le ? Te-ai sculat tîrziu, ca boierii !" tufanii şi icnesc în cîte un sertar...
Atît sa am şi eu, un godăcel. Să-1 ţin P R E D O I U : Adicătelea : „Am venit şi
jos. noi".
D A N I E L A : Şi cînd vine vremea să-1 tai ? D A N I E L A : Adică : „ E r a m şi noi pe-aici,
P R E D O I U : îl tai, ce ! Cîţi am tăiat eu ! mai dinainte". N o a p t e a tot bărăganul
De pe la alţii ! Da-mi venea bine. (Cu şi toţi munţii şi apele se răspîndesc în
o cruzime firească, ancestrală.) Odată Bucureşti pe toate palierele, şi foşnesc.
băgam cuţitul aşa : pac ! drept în gît, P R E D O I U : 0 fi. D a r eu tin că vaca mea
aici. Pînă să zică hîc ! îl căsăpeam. nu umblă. Dacă i-a pus pielea pe băţ
(Oftează cu nostalgie.) Eh ! (Un timp.) stă liniştită acolo şi aşteaptă pe nea
Mai tai şi acu' găini prin piaţă, pe la Florică.
cucoanele astea miloase, dar nu se p o - D A N I E L A (ridichid capul ca după un
triveşte. (Scnzual.) Porcul are sînge, vis) : Ştii de ce-am venit eu, nene Flo-
cînd îi vîri mîna în burtă te faci pînă rică ? (Vrea sci-i spună ceva grav dai
aici. Ce mai încoace şi încolo ! A r e nu sc hotărăste si schimbă.) T a t a e în
maţe, are băşică. nu nişte sforicele, comitetul de bloc şi m-a trimis să văd
vai de ele. Altă dată noaptea visez că cine calcă mereu peste rondul de flori
tai porc. O dată am tăiat cinci. Se uitau din faţă. Şi să-1 lămuresc. N u cumva
cu nişte ochi la mine : ,,Ce faci bre, ştii dumneata ?
nea Florică ? — Vă tai, zic, că asta e P R E D O I U (privind-o atent) : H ă ? Cine
soarta porcului şi trebuie să vă tai !* să calce ? (Scărpinîndu-se în cap.) Să nu
D A N I E L A (oarecum vrăjită de acest sen- fie vreun pezevenghi.
zualism arhaic) : Nu ţi-e milă ? D A N I E L A (privindu-I lung) : Crezi că e
P R E D O I U : Eh, milă ! Aşa e legea. De un pezevenghi ?
ce să-1 taie la abator şi să nu-1 tai eu, P R E D O I U (cu o adorabilă şmccherie ino-
că-1 cunosc ? Cînd guiţă, ştii ce ? Văd centă) : Poate or fi oile alea care zici
turma cum o păşteam cînd cîntam din că vin noaptea.
trişcă, atunci. Acu nu mai cînt nici din D A N I E L A (între ei comunicatia e aşa de
trişcă, sînt la bloc. deh ! îmi cîntă alţii. dircctă încît nu se pot fofila) : De ce
Focul mi-1 face ăla de jos, nea Covaci. calci mereu peste rondul de flori, nene
Se scoală dis-de-dimineaţă şi-i dă gaz, Florică ?
să-mi facă focul mie, al dracului. Dar P R E D O I U : Ştiu şi eu, fetico ? Să-ţi spun
parcă mă ţine să crap şi eu două lem- drept, că nu vreau să te minţ pe tine.
nişoare pe podea aici, să le simt cînd Eu de-acu m-am rostuit. Ccntral stau,
le sparg.
lift am, am şi-o pensioară. A m fost şi
D A N I E L A (cu capul sprijinit pe mîini) : eu niţeluş proprietar, am dat cu toroi-
Ascultă, nene Florică ! N u ţi se pare panul în ăla şi-n ala, am mai ciupit, —
noaptea că auzi foşnind prin cameră ? da' omeneşte. L a alegeri, pe vrcmuri, am
P R E D O I U : ... Ba mi se pare. Or fi guz- dat şi cu ranga. Acuma au avut grijă
gani la mine, acilea ? N u ştiu să fie. tovarăşii, mi-au zis: „Nene Florică, te-ai
D A N I E L A : Nu-s guzgani. Tot blocul foş- cuminţit dom'le, viaţa e a ta." Am văzut
neşte. că fac ai noştri căşi, făbrici, mie mi-e

?,4
www.cimec.ro
 drag. Chirie plătesc şase lei. Nu supăr gurată. De fapt, momentul ăsta I-a aş-
toată ziua pe nimeni, am ajutat să vop- teptat tot timpul.)
sească şi gărduţul. D a ' vine cîte P R E D O I U (întrebarea-cheie): E om ? Sau
o seară, fato, nu ştiu cum, din e pezevenghi ?
senin vine, şi uite aşa, fără să D A N I E L A : N u ştiu...
ştiu, îmi ia dracul minţile şi calc P R E D O I U : Nu-1 cunoşti după ochi ?
neică peste rondul de flori, dinadins. D A N I E L A : Nu... (Slab.) Mai tîrziu cunoşti
Atîta fac. (Văzînd că ea tace.) D a r tu omul. (Rămîne dezarmată. Trece un mi-
să nu te superi. Că tot eu dau cu hîrle- nut, în care Predoiu a "examinat-o cu
ţul pe urmă şi dreg. (îngrijorat tle tăce- antenele lui ascunse.)
rea ei.) T e superi ? Uite, să-ţi dea nen- P R E D O I U (simplu) : Neică, eu cred că nu
tu Florică să guşti ceva. (Aduce un bor- mai e scăpare.
can.) E colivă proaspătă, acu un ceas a DANIELA : Nu ?
făcut-o. C-a murit un profesor, Coman... P R E D O I U : E lege. Porcu-1 tai cînd îi
unu... Dănilă Coman, pe Doro- vine vremea. Şi gîsca la fel. De-aia
banţi stătea. U n om. Mi-a dat o vecină le-ai crescut. N u să-ţi moară-n bătă-
a lui, u n a Agripina, care o cunosc din tură. (I-a adus o cană.) Bea şi din vin.
piaţă. Dacă nu iei înseamnă că te-ai Tot de la profesor, săracu' ! (în fclul liti,
supărat. M ă c a r bomboana. (Daniela ia nenea Florică e mişcat.)
bomboana şi o mănîncă.) D A N I E L A (dupd ce a băut, surîzînd prin-
tre lacrimi, îi întinde două degete) : Lea-
D A N I E L A : Mulţumesc. (Se face puţină g ă - m ă şi pe mine cu o sforicică. Eu am
pauză, apoi fata se hotărăste si îi spune să-ţi dau doi lei.
încet.) N e n e Florică, ştii că şi eu... P R E D O I U (serios, fără glumă) : N u se
P R E D O I U (atent, simţind un accent spe- poate, e mult doi lei, doar sîntem colegi
cial) : Ei ! de bloc. (Daniela îşi ia telegrama.) Bine
a ticluit-o, are şcoală. (Ea vrea să plece,
D A N I E L A : Şi eu... şi eu vreau să calc... dar el i-a luat capul, ca un părinte.) T e
peste rondul de flori. pup ici, pe-o tîmplă, că acolo cică se în-
P R E D O I U (cumpânind-o) : Vrei tu ? tîlneşte mintea cu inima. (Cînd e la uşă
D A N I E L A (lasă capul în piept, ca o con- îi spune simplu.) Aşa... omul... mai calcă
firmare, scoate o telegramă şi i-o în- rondul. Dacă lucrează cu dragoste, mai
tinde). frumos îl face. (Daniela a iesit. Predoiu
strînge vinul şi coliva.) Dumnezeu să
P R E D O I U : „Telegramă. Vino să-mi dai primească. (Cu o flegmă atee, hîtră dar
două palme ca să-ţi pot săruta de o mie filozofică.) Sau dracu, dacă e mai tare.
de ori palmele. Mi se pare că te ador. (îşi reia căpeţelele.) Rău s-au mai în-
Sorin." nodat...
D A N I E L A : Ei... ce zici ? (Aşteaptă înfri- CORTINA

T A B L O U L 10
Casa Vlâsceanu la o orâ tîrzie de scarâ. E M I L (după ce a ascultat miral intonaţia,
în haine comode de casa, cei doi so(i stau precizează) : De profesorul Coman.
şi citesc: Emil la masa lui de lucru, Teo- T E O D O R A : Crezi că putea să scape ?
dora într-un fotoliu, lîngă o lampă cu pi- E M I L : Nu în sensul ăsta. A murit scufun-
cior. Cele două lumini răzleţe (lampa de dat.
birou şi vcieuza), dcpărtare una de alta, T E O D O R A : Mi-ai spus că a murit su-
în camera semiîntunecoasci, închipuie două focat.
universuri distincte. E M I L : Sufocat, din punct de vedere me-
La un moment dat, Emil inchidc cartca. dical. D a r sufleteşte, scufundat. Şi mă
sau caietul de notiţe şi spune nervos. adrc- bate gîndul că puteam să-1 fac să moară
sîndu-se mai midt sieţi: altfel.
T E O D O R A : Poate era condamnat de la
E M I L : Pentru acest om n-am făcut tot ce început. (La Lcodora iarăşi nu se ştie
trebuia. dacă xunbcstc foarte gcncral sau foarte
T E O D O R A (din collul ei, desprinzîndti-sc concret.)
greu dc carte) : De cine vorbeşti ? (Sub- E M I L : De cine ? N u există condamnare,
liniate de intonaţie si pauză, cele doită nu trebuie să existe. (Febril.) Mă gîn-
rcplici se instalează în cameră ctt un ac deam adineauri că moartea omului nu e
ccnt speciol, generalizator.) niciodată neutră. Mori în felul tău spe-

35
www.cimec.ro
 cial, nu ca alţii. îţi gîndeşti moartea, Coman, pînă în ultima clipă. (Apoi.) Bă-
ţi-o simţi după filozofia vremii tale, a iatul unde e ?
societăţii în care ai trăit, în funcţie de T E O D O R A : N u ştiu.
ce gîndesc oamenii, prietenii, dc E M I L : Crezi într-adevăr că nu mă ocup
cum te văd ei murind. U n a e să mori deajuns de el ? Ar trebui poate să-i spun
crezînd în ceva, fie şi într-un Dumne- cîteva lucruri importante, să-i fac unele
zeu fictiv. sau într-o societate mai bună, confidenţe ?
sau într-un ecou al trecerii tale prin T E O D O R A (zîmbind. din curtca ci) : Azi
lumea asta, şi alta-i să mori pustiu, să eşti pus pe autocritică.
nu mai crezi în nimic, nici măcar într-o E M I L : Nu, poate că n-au fost toate lu-
lacrimă. Dacii mureau fericiţi, moartea crurile perfecte şi clare în familia noas-
lor avea un înţeles, tu ştii mai binc asta. tră. Sînt dispus să le gîndim din nou.
T E O D O R A : Ştiu... (Prin perdcaua de semiumbră înccarcă
E M I L : 0 să mă întrebi ce valoare repre- să ghicească dacă 7eodora ştie ceva.)
zenta profesorul. la ce mai putea el sluji. Să le lămurim.
T E O D O R A : Nu cred că am să te întreb. T E O D O R A (şăgalnic. dar nu ironic): Eu
E M I L : Din punct de vedere social era cred că au fost destul de perfecte.
terminat, mai avea două luni pînă la E M I L (ricanind. potrivit cu complcxul lui):
pensie. Era nerecuperabil. N u mai folo- Dacă aş spune eu ..destul de perfecte"
sea nimănui. Şi o ştia! Şi totuşi, mă gîn- m-aţi acuza câ sînt un incult. Dar tu,
desc că puteam să fac ceva pentru el... fireşte, eşti dincolo de bănuială...
să-1 aduc pe linia de plutire. T E O D O R A : N u te mai agita atîta, Emile.
N - a i ce confidenţe să-i faci băiatului
T E O D O R A (indcscifrabil): Totuşi.
tău.
E M I L : Mi-am pus de doua ori în gînd
E M I L : De unde ştii tu ?
să merg la el săptămîna asta, mi-am şi
T E O D O R A (categoric) : Pentru că n-ai.
notat, n-am avut timp. Cine ştie, îl pu-
Fiecare generaţie îşi începe experienţelc
team ajuta să treacă altfel dincolo, în
ei.
nimic, cu un alt sentiment. (Puţin anxios,
E M I L : Care se transmit.
deprimat.) Pe toţi ne aşteaptă undeva
T E O D O R A : Cît se pot transmite.
moartea, oricît de optimişti am fi, şi
E M I L : Poate am de transmis lucruri per-
nu e tot una pentru tine să vezi că pe
sonale.
alţii i-ai lăsat să moară fără speranţă.
fără acel mic sau mare răsunet care să le T E O D O R A (stâruitor) : Nu ai.
justifice viaţa. Asta îi poate otrăvi şi pe E M I L : Poate am făcut greşeli !
cei vii. Şi chiar dacă nu-i otrăveşte, de T E O D O R A : N - a i făcut. E prea devreme
ce să îngădui ca un om să moară rău pentru el să te imagineze făcînd greşeli.
cînd poate să moară bine ? ! E M I L : D a r îi datorez adevăr ! Dacă îi
cer adevăr, trebuie să-i dau adevăr.
T E O D O R A : Emile. nu te mai recunosc. T E O D O R A : Nu-i datorezi ! U n singur lu-
E M I L : Să citim. (Rcia cartea. dar peste cru îi datorezi acum : să-1 faci să creadă
o secundă.) Sînt comod, asta vrei să în tine în continuare. E obligaţia ta. Să
spui, nu ? (Agitat.) Sînt tot mai inco- nu te diminuezi, fiindcă dacă te scoţi
modat de lucrurile care sc înnoadă şi din sufletul lui pe tine, care eşti viu,
aşteaptă să le deznod. U n tehnician, e care eşti perfect...
simplu : randamentul — şi gata ! U n E M I L : Nu sînt !
economist : rentabilitatea. Profesorul Co- T E O D O R A : Ba da. care eşti perfect (pre-
m a n e cea mai nerentabilă investiţie pe cizînd)... acum, pentru el, — nu poţi
care o puteam face în viaţa mea. Şi pune nimic în loc. Pe Dumnezeu i-1
regret din tot sufletul că n-am făcut-o ! refuzăm. L-ar fi respins, nu-i modern.
D e ce spui câ nu mă recunoşti ? Am Dar lui îi trebuie nu atît norme, ci cî-
fost neom vreodată ? teva certitudini, fără greş.
T E O D O R A : Sa citim. E M I L (după o clipă) : T e are pe tine.
E M I L (după o secundă. repctînd întreba- T E O D O R A (închizînd cartea): Pe mine.
rea) : Am fost neom vreodată ? (Pauză. Altă voce.) Eu sînt o funcţio-
T E O D O R A : Nu, dragul meu, nu. nară, care n-am strălucit. 0 mamă co-
E M I L : Atunci de ce spui că nu mă mai rectă, mediocră, şi atît. Eu nu pot să-1
recunoşti ? influenţez. Eu pot să-1 mîngîi cel mult.
T E O D O R A (fără să răspundă direct) : Mi Să-1 consolez. Asta pot...
se pare că toată lumea creşte, la noi în E M I L : Şi dacă el descoperă singur că...
casă. totuşi ... şi eu...
E M I L : N - a i vrut să spui asta. (Reia car- T E O D O R A (cald, însă ferm): N - a r e ce
tea, mormăind.) Trebuia să crească şi să descopere. Lipsuri, păcate au toţi

36
www.cimec.ro
 oamenii. Trebuie să judeci un păcat E M I L : Cum am făcut şi eu ? Dar, T e o -
cînd eşti în stare să pricepi de ce s-a dora, să ne înţelegem, eram în condiţii...
întîmplat aşa, cînd ai înţelegerea coaptă (E vizibil că vrea să mărturisească.)
şi ştii să-1 aşezi în datele lui, să cîntă- T E O D O R A : N u ! T e rog ! Ştiu. erai în
reşti şi mărunţişurile, şi împrejurările condiţii aspre. Eu eram în conditii bune
şi tot. Şi asta nu e uşor pentru un ado- aici. Şi totuşi, uneori, simteam cum flu-
lescent. El vede numai laptul gol, ne- xul vietii mele curge alături de tine, în
potrivirea logică. Dar cauzele tale ome- altă albie. Şi nu-mi pare rău. N u - m i fac
neşti, lui nu i le poţi explica deocam- nici astăzi reproşuri că te-am părâsit,
data, dragul meu. (II privcşte zimbind de vreme ce familia noastră e consoli-
misterios.) dată şi merge înainte.
E M I L (uimit) : Acum cinci ziie. cînd cu E M I L : Va să zică. e sau nu e vorba de
mamutul, spuneai... o greşeală concretă ? !
T E O D O R A : M - a m mai gîndit. EI vrea T E O D O R A : Poate e vorba de ceva mai
încă sa creadâ in tine, asta e impor- grav. Faptul că ne putem trăi din cînd
tant. Şi noi trebuie să-1 ajutăm. în cînd vieţile noastre tainice, anulîn-
E M I L ( privind-o fix) : Amîndoi ? du-1 pe celălalt, m-a înspăimîntat la
T E O D O R A : Amîndoi. (Se privesc, reînce- început. Acum m-am obişnuit cu el, mi
pe lcctura ţiecare.) se pare chiar tonic. îmi propun să te
E M I L (după cîteva rînduri) : ... ,,Func- părăsesc din ce în ce mai des. (Zîmbetul
tionară mediocră" va să zică ? ! ei cald e derutant.)
T E O D O R A : M-am plîns ? (larăşi linişte E M I L : Cum aşa ? De ce ? Doar nu ţi-am
şi lectură.) făcut nici un fel de mizerii, afară de
E M I L (nemaiputîndu-sc stăpîni) : Draga cîteva fleacuri. Pentru mine eşti desă-
mea. aş vrea ca măcar cu tine să pot vîrşită, Teodora. Eşti prima necesitate a
clarifica... să-ţi spun... vieţii mele. Crede-mă !
T E O D O R A (cu un teribil ecliilibru carc îi T E O D O R A : Ştii care e cel mai mare de-
dă dreptul să fie dulce) : N u cred că fect al meu, Emile ? Că-ţi sînt î n t r - a d e -
trebuie să-mi spui nimic, Emile. Eşti un văr o necesitate. Prima. \\i calc, îţi pun
soţ foarte bun, şi asta e tot. T e - a m ur- totul la loc, îţi fac curat în casă, îti
mat fiindcă mi-a făcut plăcere să mer- cresc copilul, nu mai sînt pentru tine
gem împreună. în anii ăştia ai mai lipsit marea sărbătoare, plecarea undeva, în
de acasă. Poate am lipsit şi eu... plăcerea de a trăi pur şi simplu. E vina
E M I L : Ce fel de „poate* e ăsta ? (De mea, e adevărat. crezi că nu ştiu ? Dar
surpriză merge şi aprindc lampa marc. mi-e teamă că e tîrziu. dragul meu, să
fa(ă de carc veieuzele pălesc.) te las baltă cu toate pe cap, să ies din
T E O D O R A (cu eternul ei zîmbet miste- evidentă. La ora asta s-ar chema o de-
rios) : U n „poate" ca oricare altul. zertare, nu o sărbătoare. Aşa că mă
E M I L : Vrei să fii mai explicită ? mulţumesc să plec undeva provizoriu,
T E O D O R A : Da. Deşi la copii nu li se în gîndurile mele personale despre tre-
poate explica totul. Dar sper că tu eşti cutul Ţării Româneşti, şi să te înşel cu
mai mare decît un copil. cîţiva agatîrşi cu barbă, în unele din se-
E M I L . Aşadar, ce ai de mărturisit ? rile cînd lipseşti. Ce să fac ? Băiatul e
T E O D O R A : Stai. dragul meu, nu te bur- mare, iese, îşi caută şi el acum dreptul
zului aşa. Ţ i - a m spus că am lipsit şi eu de a iubi, de a fi fericit... El tine la
uneori. poate, de acasă. mine, curios, tocmai acum fiindcă nu-i
E M I L : în absenţa mea ? mai sînt prea utilă...
T E O D O R A : Uneori şi cî nd erai aici, în E M I L (mîngîind-o pe păr) : Mie imi eşti
Bucureşti. utilă, e adevărat. D a r nu uita că noi
E M I L : Ziua ? Seara ? utilizăm şi duminica ; (adaugă. suruthi-
T E O D O R A (zîmbet) : Mai ales noaptea. d-o) şi duminica e totuşi sărbătoare.
E M I L : Teodora ! T E O D O R A (destul de flatată) : Nu fi şme-
T E O D O R A : Copilule ! înţelege-mă exact. cher, Emile. Prea sînteti dibaci. voi.
Am lipsit, m-am înstrăinat, mi-am trăit Vlăscenii, prea rezolvati multe lucruri
viaţa mea de taină. Fiecare dintre noi cu vorba. Nu aparenţele, viata din stră-
avem o viaţă tainică, nu ? E un rău ? fund contează. Acolo sînt cu tine sau nu
Am trăit pe seama mea. sint. eşti sau nu eşti. Poti să vii cu reali-
E M I L : Dar m-ai înşelat cu cineva ? tatea ta fizică, socială şi să găseşti toate
T E O D O R A : Cu cineva ? E putin spus cu lucrurile la locul lor în casă. d a r locul
cineva. Uneori te-am eliminat cu totul tău — gol. Poti să te instalezi în el. să
din existenţa mea. Fără nici o ură. Cum functionezi în el ani de zile. şi totuşi să
cred că ai făcut şi tu cu mine. nu mai fii. Asta e groaznic.

$7
www.cimec.ro
E M I L (crispat, binişor): S-a întîmplat ? eu. S-o gîndesc, s-o amîn, şi s-o gîndesc
T E O D O R A (suspensie) : încă nu. din nou. (Tulburat.) D a r dacă Cecilia
E M I L (cu zîmbctul chinuit al iutregii sale m-a iubit î n t r - a d e v ă r ? Dacă sînt eu de
ţiinţe) : P o a t e scăpăm. Poate facem cum- vină că ea... dacă indirect fata... deci şi
va să scăpam. Cît depinde de noi ! (Op- profesorul... şi într-un fel Buzura... Ce
timismul său funciar înccarcă să răzbată coincidenţă! (Rcvine mai întărîtat la altă
la suprafaţă.) probă.) D a r dacă Cici a crescut, real,
T E O D O R A (înduioşată de încordarea lui) : ca mentalitate, cum au crescut şi alţii ?
Adineauri, cînd ţi-am spus că nu te mai Dacă am dispreţuit-o pe nedrept ? N u
recunosc, e că întîia oară mi s-a părut cumva nevastă-mea m-a ,,anulat" fiind-
că depăşeşti utilul, practicul vostru băr- că a simţit ceva de-atunci ? De ce nu
bătesc şi muntenesc, pentru un lucru mi-a spus ? Sau a vorbit de un lucru
mai de adîncime. mai general, care ţine de dialectica fa-
E M I L (mîngîind-o mereu) : Se mută lupta, miliei ? A cărei familii ? Băiatul meu
Teodora. N e - a m tăiat în spăngi. am bi- m-a recunoscut în parc, m-a văzut ? Ce
ruit, am pus cărămidă peste cărămidă. gîndeşte el acum despre mine ? Mamut
N u mai ajung nici cărămizile, Nici ci- în orice caz nu mai sînt. D a r atunci ce ?
mentul. Trebuie altceva. N u ştiu ce. U n Trebuie să-i explic ceva ? Sau să rămîn
fel de sare. Sarea pămîntului. Trebuie fără greşeală ? ! (Cu pasiune.) Să ne
să chimizăm sarea pămîntului. Cuminţe- mai gîndim. Şi fetii aceleia, Daniela,
nia lui. S-o alchimizăm. Ce citeşti ? (îi căreia îi datorez o dezlegare, o lămurire...
ia cartea din mînă.) (Se întrerupe, fiindcă aude un fluierat.)
T E O D O R A (cu zîmbetul în ochi) : Mi-ai Să ne mai gîndim ! N - a m soluţia în ser-
stricat o seară de lectură. tar, să ne mai gîndim ! ! !... (A intrat
E M I L (răsfoind surprins cartea) : Arheo- Sorin, cu ockii iluminaţi, fluierînd, în
logie ? ! (0 priveşte, o înţelege.) Cred extaz, valsul din „Cavalerul Rozelor".
că a venit, da, vremea să ne aşezăm Emil îl priveşte atent, înţelege câ s-a
fiecare la locurile noastre. întîmplat ceva hotărîtor.)
T E O D O R A (picant-ingenuă) : Am înţeles... S O R I N (cu o extremă generozitate şi fer-
(Stinge lampa mare şi se duce insinuant voare, ca beat): Tată, dacă te intere-
în dormitor, dupâ ce îi mai zîmbeşte sează, află că viaţa este... grozavă, eter-
o dată din uşă.) nă... Pe latineşte : pulchra... perpetua...
E M I L (se întoarce la masa de lucru şi Poftim cinşpe lei, nu mai am nevoie de
continuă singur, ca pentru el, conversaţia nimic !
începută) : Ce e de mirare, draga mea, E M I L (grav, privindu-l ochi în ochi) :
nu e numai că am depăşit utilul, dar că Ce-ai făcut, Sorine ? (Zgîlţîindu-l.) Ce
sînt în stare să înţeleg că există între- s-a întîmplat ?
bări unde nu se mai poate răspunde prin S O R I N : Rămîne între noi : viaţa e cît se
da sau nu. întrebări subţiri, afurisit de poate de eternă şi de colosală, tată !
întortocheate. N u am toate soluţiile în Vita perpetua. Ascultă-mă pe mine !...
buzunar. N u le are nimeni. M a r x mi-a Lux ! (Cum Emil se adumbreşte.) Nu, să
dat principii generale de construire a nu mă întelegi iarăşi greşit ! L u x - l u m i -
unei lumi mai drepte, mai bune, dar nu nă ! (Chinuindu-se să degajeze tot ce-i
mi-a spus exact dacă Cecilia E p u r e t r e - mai bun în el.) Lumină, tată ! (Devine
buie sau nu lăsată să se mărite cu ingi- el însusi flacără.) Viaţa e lumină, asta
nerul Buzura. Asta trebuie s-o rezolv s-a întîmplat, înţelegi...?

c o R T I N A

Ihicureşti—Satu-Mare, decembrie 1964

www.cimec.ro
Marcela Rusu (Adela Cosîmbescu) si Şt. Ciubotăraşu (Mitiră Blajinn)

Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra"

„SFÎNTUL MITICÂ BLAJINU"
de Aurel Barango
Regici : Aurel Baranyn

De Ia stinga la dreapta : Rodica Tapalagă (Doina Boboc), Panl Sava (Florin Colibas), Toma Caragin
(lon Cristea), Octavian Cotescu (Vasile Vasile), George Stilu (Gică Balaban), Vasile Floresca (Gheorghe
Mitrofan) si Şt. Ciubotăraşu (Mitică Blajinu)

www.cimec.ro
 2 0 DE A N I
DE L A M O A R T E A
LUI VICTOR ION POPA

♦>f>-A—

ititre tearia si prattica

spBttacoMui
Ceea ce caracterizează mai ales pasiunea pentru teatru a lui Victor Ion Popa\
este seriozitatea profesională, elanul pătimaş fiind mereu absorbit în efortul laborios.
Artistul este, de altminteri, dublat, în structura autorului Ciutei, de un artizan zelos,
dornic să înveţe cum se face teatrul, pe care îl vede ca pe un miraculos mecanism,
cu rotiţe zimţate şi şurubării colorate. Pentru acest multilateral, teatrul se prezintâ
ca o zonă de conslrucţie, în care totul trebuie calculat cu precizie într-o perspectiva
arhitectonică amplă. Manuscrisele sale, corespondenţa, schiţele dc laborator artisHc
înfăţişează, cu zeci de exemple, această concepţie inginerească. dominată de o g î n d i r e
cu tendinţe geometrizante. Este adevărat că în zămislirca artistică a spectacolului,
V. I. Popa presupune o scîmeie de fiar. dar şi aceasta pare a fi calculată în formula
firească a omului şi se cere eliberată doar de sub obrocul inerţiei.
Dimensiunea înaltă a respectului său pentru meserie o dă însă obligaţia dedu-
cerii, din experienţa altor meşteri, a unui mod de creaţie propriu. Astfel, învăţătura
specializată şi rîvna minuţiei trebuie neapărat să conduca spre originalitatc, asigurînd

40 www.cimec.ro
 limbrului propriu un fundamcnt de bazalt. Umblînd prin capitalele europene, Victor
lon Popa notează fără complexe ce i se pare realizabil în teatru, „cu gîndul precizat
al nevoi.i de creaţi : personală". Pe de altă parte, el nu ignoră necesitatea unei
informări continue, capabile să-i dea o „sub(iere" a .nervului artistic". Convingerea că
orice idee valoroasă trebuie să se verifice în munca practică este legată de sensul
complex acordat travaliului scenic, nedespărţit în seva interioară de luminile teoriei.
Răsfoind manuscrisui îndrumarului de regie conccput de Victor Ion Popa ca
un manual popular la îndemîna oricărui animator de spectacole teatrale (ale celor
de „amatori", mai ales), te surprinde substanţialitatea iecţiilor. reluarea într-un stil
accesibil. alături de indicaţiile meşteşugăreşti. a problemelor fundamentale care sc
puneau în faţa mişcării teatrale mondiale în anii 1930-1940. Este evident că, pro-
punîndu-şi să predea aliabetul breslei. meşterul nu renunţă la nici una din Laturile
constitutive ale muncii de specialitate şi — prin urmare — nu vede posibilă ocolirea
chestiunilor teoretice arzătoare. la ordinea zilei în culisele tuturor teatrelor lumii. EI
relevă astfel, cu limpezimea sa caracteristică, însemnâtatea t^xtului şi gravitatea pro-
biemei repertoriului („alegerea picselor"), oprindu-se aci asupra unor raporturi delicate.
ca acelea dintre realism şi naturalism, forţă educativă şi didacticism uscat, convenţie
şi reflectare. comic şi tragic etc. în capitolul „Studiul piesei" apare, chiar dacă într-o
formă simplificată, p r o b k m a raportului dintre regie şi text, dintre autor şi direcţia
de scenă. Este recomandată stăruitor o interpretare regizoralâ fermă, care, plecînd
de la datele interioare ale piesei („actiunea. mcdiuL atmosfera si oamcnii din piesă"),
să aiungă la ..armonia sigură, unitară" pe care o realizează „ritmul interior" al per-
sonatităţii directorului de scenă. Se dă astfel un răspuns răspicat disputei dintre dra-
maturg şi regizor, pe linia acelui respect faţa de text, care nu devine o simpl.'i
reconstituire, punct de vedere al discipolilor neortodocşi ai lui Copeau, al lui Baty
mai ales, pentru activitatea căruia Victor Ion Popa manifestă — în corespondenţa
sa — un interes viu. Această opinie se completează cu ideea înrudirii spirituale a
regizorului cu anumiţi autori, de care se sinitt apropiat temperamental şi cu care
poate realiza o fuziune de o particulară valoare. în ceea ce priveşte functia directorului
de scenă, ea este pusă sub semnul supremei rcsponsabilităţi, importanţa sa fiind de-
nionstrată de un cumul impresionant de obligatii derivînd din viziunea personală asu-
pra textului. care se cere materializată prin trudă necurmată. Caietul de regie va fi,
aşadar, „bucsii de note si însemnări", ca urmare a unor lecturi repetate ale piesei
pentru ..reconfirmarea înscmnărilor" şi controlarea „vizinnii'". Ajuns în acest punct,
profesorul de regie Victor Ion Popa se opreşte îndelung asupra dificultăţilor distri-
buţiei rolurilor. întîlnim de fapt o reluare a crezului său cu privire la rolul capita!
al actorului în spectacol, căci ..dccîl să sc facu o distributic uc/>otrivitâ. mai binc să
se alcagu o allă lucrare".
Pentru actor, Victor Ion Popa a nutrit mereu o înaltâ consideratie, bîntuita
de aprehensiuni. înţelegînd ca om de teatru cît de mult depinde spectacolul întreg
de comportarea actorului, el a vorbit despre misiunea covîrşitoare a interpretului din
scenă, cu o abia ascunsă spaimă idolatră pentru ceea re actorul poate face bine şi
rău. Scriind despre Nottara, putea spune cu deplină dezleirare că „leatrul este al
actoridui'1. căci prin jocul său „actorul cslc dcsăvîrsirca unui scriitor dc tcatru". punînd
„carne... pe (un) schelct de vorbe". Altădată însă, consemna cu amărăciune numărul
mare al actorilor „corcc(i", cu mentalitate de slujbaşi „constiincioşi". incapabili să se
ridice la transfigurarea artistică. Avea oroare, în interpretarea actoricească, de şcoala
veche gen „monstres sacres", pentru care scena devenea spatiu rexervat unor recitaluri
de virtuozitate stearpă. Despre Cecile Sorel scria. în însemnările sale de călătorie,
câ este „o actriţă mare şi nesuferită"... „fiindca în afară dc admirabilclc ci frazc plas-
tice zgiric urcchca si crcicrul cu un patos fals". Repudiind excelcnta gesturilor des-
prinse de sensul interior al cuvîntului. V. I. Popa observa că celebra actrită jucînd-o
pe Elmira din Tartuffc dovedea că „dt-dcsubtul rolului îi cra străin si nu purta diu-
tr-insul decît forma clegantu a vcaci:Iui". Preferintele sale mergeau întregi spre jocul
lui Jouvet, care în Knock n-a dizolvat acuitatea caracterului „în bogatiu rolului, a
si-a trdit abstracfia din plin". Incarnarea personajelor de către interpretul-actor este
văzută astfel ca un efort de spiritualizare. de ridicare la înăltimea misterului genezei,
acordîndu-se potentialului din text dimcnsiunea necesară trecerii unui caracter în viată,
în mişcarea pe deplin autentică. Actorului, Victor Ion Popa i-a închinat pagini nc-
numărate, fie sub forma unor portrete literare turnate în bronz (Nottara, Lucia Sturdza
Bulandra, Mania Antonova ş.a.), fie în observatii lucide cu privire la etica înaltci
profesii. Transcriind, înti-un rînd, sfaturile lui lrving adresate elevilor săi, el revenea,
cu bucuria regăsirii unor gînduri familiare, la concepţia sa binecunoscută despre necc-

41
www.cimec.ro
sitatea urmăririi continue a raportului dintre actor şi om în parcurgerea itinerariului
dificil al creaţiilor scenice.
S-a vorbit adesea despre atenţia pe care Victor Ion Popa a acordat-o teatrului
pentru săteni, teatrului muncitoresc, spectacolului pentru copii. Sensul complet al aces-
tor preocupări nu poate fi însă obţinut decît prin limpezirea temeiuriîor teoretice,
esenţiale concepţiei sale despre teatru ca „fenomen de cultură complex". 0 primă indi-
caţie ne-o procură valoarea acordată pitblicului în structura vie(,ii artistice a unei na-
ţiuni. Lucrînd în direcţia dezvoltării gustului şi culturii teatrale în mediile populaţiei
muncitoare şi în rîndurile tinerei generaţii, V. I. Popa acţiona, aşadar, nu sub un vag
impuls filantropic, ci pentru şcolarizarea teatrală superioară a spectatorului obişnuit,
trecut pe primul loc în enumerarea „condiţiilor de infăptuire" a unei mişcări teatrale
viabile. Mergînd mai departe. vom vedea că- „racilele teatrului românesc" din perioada
interbelică erau explicate de Victor Ion Popa prin „inexistenţa unei dezvoltări normale,
pornită din lipsa unui teatru pregătitor teatrului cult". Plecînd de la ideea că, isto-
riceşte vorbind, teatrul cult românesc n-a derivat întreg şi structural din formele
gestante ale unui teatru popular, cu un vast repertoriu, autorul lui „Velerim şi Veler
Doamne" releva necesitatea unei regenerări a dramaturgiei şi artei scenice printr-o
localizare puternică a temelor şi experienţei genului în literatura dramatică, ca şi în
formele spectaculare. Publicul nou, de extracţie populară, ca şi spectatorii de mîine
ocupau în viziunea acestui om de teatru neobişnuit un loc de prim ordin în acţiunea
de restabilire a unui stil naţional în teatru. Necesitatea dobîndirii unui stil specific,
ca o condiţie a originalităţii creaţiilor noastre, fusese relevată încă înainte, de N . Iorga,
în spiritul unui tradiţionalism închis. Victor Ion Popa reia tema într-o variantă sim-
ţitor evoluată. Specificul naţional nu este revendicat în sine, ci ca unica posibilitate
de respectare a „poruncii actualităţii absolute", căci numai găsind — în formele elevate
ale limbajului artistic — termenii unei comunicări depline cu marele public româ-
nesc, teatrul va putea să pâstreze pasul cu preocupările şi reacţiile spirituale proprii
omului de la noi, în perioada dată. „Altminteri" — înseamnă V. I. Popa într-un
manuscris rezumativ (pregătind, poate, un studiu de proporţii) — „înţelegerea reci-
procă între fapta de artă de pe scenă şi ascultătorul din sală" nu se poate împlini.
Pledoaria pentru un teatru cu un puternic relief naţional însoţeşte mereu articolele
scriitorului închinate teatrului muncitoresc şi sătesc, găsind accente patetice şi în ex-
punerea sa vibrantă din referatul „Teatrul sătesc şi teatrul pentru copii", tipărit în 1933.
Ar fi o greşeală să credem că stăruinta firească în directia adîncirii unei ex-
presii artistice naţionale 1-a îndepărtat pe Victor Ion Popa de la ideea încadrârii
creaţiilor specifice poporului nostru în contextul experientei artistice înaintate de la
noi sau din alte ţări. Echilibrul dintre respectul tradiţiei ca temelie necesară şi e x p r e -
sia inovatoare ca cerintă a unei sensibilităţi modificate defineşte mereu crezul estetic
al acestui creator, care cunoştea felurite căi de acces către împlinire. Investigînd
folclorul pentru a găsi elemente ale „absolutei originalităţi", V. I. Popa studiază p a -
raiel sugestiile mişcării teatrale europene, cu o deosebită atenţie pentru montările de
„destrămare liniară" ale lui Baty şi mai apoi pentru expresioniştii germani, pentru
Piscator mai ales, din scrierile căruia regăsim, la o lectură atentă, nu puţine idei
reformulate şi remodelate în activitatea lui Popa de dupa 1937. în această împletire
de cercetari paralele, de la valorificarea contemporană a pildelor lui Pepelea la recep-
ţionarea protestelor conţinute în stilul lui Piscator sau Karl Heinz Martin, s-au distilat
esenţele rare ale unei opere variate şi de o profundă originalitate. Fondul impresio-
nant de manuscrise, corespondenţa şi publicistica întinsă a autorului prezintă un necon-
tenit efort de racordare a practicii la marile principii, ceea ce impune o editare critică
a teoreticianului Victor Ion Popa.
Rîndurile de faţă îşi propun să prefaţeze şi să anunte o selecţie de scrisori ine-
dite, care vor apărea în revista „ T e a t r u l " într-un număr viitor, alese anume din pe-
rioade distincte ale vieţii scriitorului. Ele ni se înfăţişează nu numai ca un material
informativ suculent, dar şi ca probe ale unui remarcabil proces de evoluţie pe coordo-
natele unei viziuni consecvente. Scrisorile ne apar, în acelaşi timp, şi ca documente ome-
neşti tulburătoare, depunînd mărturie despre o epocă, cu forţa unei vibraţii interioare
de o remarcabilă spiritualitate. Atragem în mod deosebit atenţia asupra conceputului de
scrisoare către Al. Mavrodi, idocument străbătut de febra unui temperament exemplar.
Despre aceastâ epistolă — găsită printre manuscrise şi elaborată cu o amară luciditate
— nu putem şti dacă a fost sau nu expediată adresantului. Este de crezut că, în ultimă
instantă, ea se mărturisea unui public mai larg şi că publicarea ei astăzi consemnează
o simbolică atingere a destinaţiei sale supreme.
V. Mîndra
www.cimec.ro
 Citeva personaje de teatru cre-
ionate de Victor Ion Popa (din
caietul de schiţe şi însemnări
personale)

www.cimec.ro
 siese
• „CIUTA"
esre m 'mbstriaese
- Teatrul de Stat „ A l . Davila" din Piteşti *
• „ R Ă S P Î N T l A CEA M A R E " - Teatrul de Stat „Victor lon Popa"
dinBîrlad**

Cînd, în 1922, a apărut pe scena teatrului românesc prima piesâ a lui Victor
ion Popa — Ciuta. Liviu Rebreanu a scris o cronică entuziastă, prezicînd autorului
„un viitor de seamă în teatru"... Timpul a confirmat intuiţia lui Rebreanu, şi astăzi
— alături de Camil Petreseu. Mihail Sebastian. George Mihail Zamfirescu. Al.^ Kiri-
ţescu. Mihail Sorbul, Victor Eftimiu, T u d o r Muşatescu, G. Ciprian, Mircea Stefănescu
— Victor Ion Popa constituie prin opera sa. scrisă între cele două războaie. o pre-
zenţă dintre cele mai valoroase.
De-a lungul anilor. oamenii de teatru s-au aplecat cu dragoste şi interes asupra
lucrărilor lui V. I. Popa şi astfel au apărut. pe rînd. la lumină Tache. lanke şi Cadîr.
Răzbunarea sufleurului. Muşcata din fereastră. Publicul nu s-i lăsat aşteptat. De la
acea memorabilă reprczentaţic a Teatrului Municipal, în rare a evoluat cu strălucire
Jules Cazaban, de la spectacolul, Teatrului din Ploieşti. în care a excelat T o m a Ca-
ragiu. succesul piesei Tach(. lanhe şi Cadîr s-a răspîndit pe mai toate scenele din ţară.
profesioniste şi amatoare. La un interval de timp destul de - mare. după aproape zece
ani, Gheorghe Leahu se încumetă să înfrunte inerţia şi să dea ^răzbunării" lui Costică
sufleurul, după trei decenii dc. la data apariţiei piesei. pretuirea cuvenitâ. Iar afluenţa
mare de spectatori înregistrată anul trecut la Muşcata din fcrcastră (Teatrul Muncito-
resc C.F.R.), atît la sediu, dar mai ales în turneu, ne îndreptăţeşte să afirmăm că ea
e strîns legată de un principiu vitai de creaţie. pe care însusi Popa îl formula cu
ardoare în cîteva articole programatice. „El (publicul — ?i.n.) vrea suferinţe pe care
să le înţeleagă. răspunsuri care să fie nemărturisit rumegate în el, şi oameni. mai
ales oameni, pe care să-i simtă vii şi trainici în inima lui. în inima inimii lui... T r e -
buieşte înfrăţită sala cu scena şi asta nu se poate izbuti decît făcînd din scenă oglinda
sâlii. Dincolo de înfrăţirea asta nu ex.istă înţelegere întreagă, nu există succes, cei
mult un interes rece, obosit, ca în faţa unei piese de directic. prea de multe ori
repetată 1 ". '
Secretul popularităţii lui Victor Ion Popa stă m faptul că întreaga sa operă
ilustrează aplicarea exemplară şi statornică a acestui principiu. Parcurgînd cu înţe-
legere gama tragicomică a existenţei umane. cu romantisinul ei, cu elanurile şi fră-
mîntările ei, cu pasiunile, cu ideile şi cu suferinţele ei mari şi mici, V. I. Popa n e - a
lăsat o suită de conflicte şi tipuri. a căror caracteristică esenţială o constituie auten-
ticitatea, expresia lor specilic naţională. Fără a ignora inovaţiile dramaturgice ale
vremii. el a preferat linia tradiţională. rămînînd un „clasic" prin substanţa profund
umană a scrierilor sale. Faţă de aerul uşor desuet, faţă de aparenţele „facile" ale
intrigii unora din textele sale, mulţi se întreabă în ce constă rezistenţa lor în timp.

* Regia : Mihai Radoslavescu. Deccruri : Fmil Moise. Costume : arh. Andrei Ivăneanu Damaschin
Distnbuţia : Julieta Strîmbcanu (Carmen Anta) ; Mcrv Mihâescu (Ana Anta) ; Telly Barbu (Maria Doctor
Micu) ; Lucia Ripeanu (Eîiima) ; Adrian Grigoriu (Ootav Soimu) ; Ion Focşa (Doctor Micu) ; Alexandru
P>«căneţ (Tache Voinea) .; Radu Corioian /Coslea Moceanu).
** Regia : Cristian Nacu. Scenografia : Sorin Popa. Distribuţi^ : Bebe Banu (Florea) : Maria
Maximilian (Ecaterina) : Dimitrie Bitani: (Andrei) ; Gheorghe Tomescu (Mncea) ; Const. Vurteianu (lon^ ;
Dora Stoenescu (Anica) ; Carmen Costin (Tincuta) ; Ştefan Cîţu (Panait Ungureanu) ; Valer Donca (Petri»
al Vădanei).

1 ,,Teatrul pentru azi — pentru noi', „Viemea'", nr. 235. I mai 1932.

44
www.cimec.ro
 înainte de orice, forţa pieselor lui stă în încârcătura lor afectivă, derivată din viziu-
nea sa umanistă. „Secretul" perenităţii îl constituie galeria de eroi populari, oameni
de omenie şi de caracter, „vii şi trainici" — descinşi din lumea cinstită, simplă, ge-
neroasă, de mare nobleţe sufletească, a poporului, pe care autorul îi opune corupţiei,
imposturii, ipocriziei, ticăloşiei, dezumanizării din lumea exploatatoare. Seducţia exer-
citată asupra lectorului sau spectatorului de aceşti eroi îşi găseşte explicaţia în ome-
nescul şi gingăşia, în umorul blînd şi poezia discretă, în lirismul şi candoarea pe care
ei le cheltuiesc, în aspiraţia lor la frumusete ?i tericire.
Desigur că unda de optimism şi farmecul pe care le dezvăluie deznodămintele
comediilor sale ne sînt mai familiare decît accentele tragice din Ciuta. Dramă psiho-
logică, cu gravc impiicaţii sociale, această primă scriere a lui Victor Ion Popa ne
rclevă o latură mai putin cunoscută a personalităţii şi creaţiei autorului. Atitudinea
sa neconformistă. protestul său umanist sînt exprimate aci în acorduri dramatice în-
durerate. Sfîrşitul tragic al tinerei Carmen Anla, care şi-a dăruit iubirea modestului
funcţionar Octav Şoimu, refuzînd, cu preţul vieţii, căsătoria cu rentierul Costea Mo-
ccanu, aruncă o lumină revelatoare asupra convingerii autorului despre imposibilitatea
omului de a-şi realiza visul, fericirea, într-o lume josnică, prăbuşită în pâcate şi vicii.
Metafora piesei exprimă cu plasticitate imaginea omului pur in această lume. El pre-
feră însingurarea, îi place „să stea sus... sus... unde nu-i noroi... deasupra norilor,
lîngă soare" ; iar atunci cînd e hăituit şi încolţit de fiare, „cînd s-a stins şi cea din
urmă licărire de nădejde", ca şi ciuta închide ochii, „îngenunche oa de rugăciune...
şi se prăbuşeşte în prăpastie. strivindu-se de stinci". Asemenea ciutei, eroina piesei.
sensibilâ şi candidă, Carmen Anta, aspiră spre „soare". spre un alt ideal. Acest ideal e
întrevăzut ca o fericire personală, o fericire a dragostei curate... „undeva, la ţară,
într-un sătulet pierdut într-o văgăunâ. în care să curgă un firişor de pîrîu mic, mic...".
şi unde, pe banii din zestrea ei, ar putea trăi în linişte şi armonie. Nu e important
aici faptul că autorul nu a dat alt suport eroinei sale decît convingerea că doar
banii, averca ei personală, îi pot asigura independenta, posibilitatea de a trăi dez-
legată de socoteli şi tranzacţii meschine ; importante mi se par atitudinea de frondă
a eroinei, intransigenţa cu care ea înfruntă prejudecătile şi refuză să-şi cîştige fericirea
prin mijloacele odioase pe care i le pune la dispoziţie mediul ambiant. Desigur, gestul
final — sinuciderea (insuficient argumcntată de autor — numai pe premisa că şi-a
pierdut dota) — ne apare astăzi naiv şi artificial. Esenţială însă rămîne semnificatia
gestului. El condamnă societatea care ucide visul, oricît de mărunt ar fi el, care
i'alsilică relaţiile dintre oameni. El proclamă biruinţa sentimentului împotriva conve-
nienţelor abjecte, opune ipocriziei onestitatea. înrobirii — independenta. Fără a pre-
tinde că aspiră a atinge pragul marilor idei. „ciuta" rămîne un personaj interesant,
complex, cu o bogată structură sufletească. Ascmenca eroinei lui Ibsen — Nora, sau
celei a lui Camil Petrescu — Ioana Boiu, Carmen Anta este înzestrată cu luciditate
şi vointă, cu mîndrie şi farmec.
Alături de ea, în această piesă dc tinereţe a lui Victor Ion Popa, se desprinde,
foarte interesant intuită, imaginea tînărului intelectual Octav Şoimu. lnteligent şi
capabil, cult, chinuit de indoială şi de neputinţă, descumpănit că nu-şi poate cheltui
forţa de muncă. energia şi elanul pentru un scop mai înalt. el e nevoit, din cauza
sărăciei. să stea mereu Ia cheremul influentei şi al banilor lui Costache Moceanu, care
oricînd poate să decidă de „soarta" lui materială. dar care nu-i poate ucide şi sen-
timentul, nu-1 poate determina să renunte la dragostea „ciutei". Dispreţul autorului.
revolta sa faţă de impostorii şi parazitii sociali se manifestă concret şi viu, tăios, în
zugrăvirea lui Costache Moceanu. întruchipare a josniciei, a cinismului şi a dezumani-
zării, fostul vechil a parvenit, prin acumulare necinstită de avere, pînă la gradul de
rentier, în rîndul înaltelor oficialităţi ale micului oraş provincial. Vulgar, incult şi
brutal. de o lipsă de scrupule fără măsură, Costache Moceanu trăieşte, pînă în clipa
cînd îl înfruntă Carmen Anta, cu satisfacţia că poate cumpăra tot, pînă şi suflete. O
undă de ironie amară însoţeşte cuplul compus din tutoarea Ana Anta şi întretinutul ei,
Tache Voinea, uniţi în ticăloşia de a o vinde lui Moceanu pe Carmen, pentru ca, astfel
acoperite poliţele. combinatia lor amoroasă să poată supravietui. Opus acestei faunc
este doctorul Micu. Trăind o viaţă întrcagă în muncă, în cinste şi în armonie cu cre-
dincioasa lui sotie, acest personaj care a acumulat, în loc de avere, întelepciune şi
bun-simţ, deoccbit de simpatic în micile lui sîcîieli şi manii bătrîneşti, inaugurează un
şir de eroi specifici întregii creaţii ulterioare a lui Victor lon Popa.
Cu stîngăcii şi fisuri inerente începutului. cu aerul uşor melodramatic ce înso-
teşte unele scene, cu o încărcătură dulceag-sentimentală în limbaj, Ciuta rămîne o
piesă valoroasă, prin forţa mesajului sau social. prin fondul ei de observaţie tipolo-

V»
www.cimec.ro
Maria Maximilian (Ecaterina), Dimitrie Bitang (Andrei) şi Bebe Banu (Florea) în ..Răspintia cea mare"
dt Victor Ion Popa (Teatrul de Stat „V. I. Fopa" din Bîrlad)

gică, prilej de mari creaţii actoriceşti, printre care amintim pe acele ale Anei Luca,
Soniei Cluceru, Mariei Mohor, Nicolae Soreanu, George Vraca, Ion Finteşteanu etc.
Se cuvine salutată iniţiativa ansamblului din Piteşti, de a repune în circuitul
teatral această piesă. Dorinţa de reîmprospătare scenică a Ciutei, munca serioasă a
colectivului, atent la punctul de vedere contemporan. s-a soldat cu un spectacol meri-
toriu, în ansamblu. Regizorul Mihai Radoslavescu a ocolit aspectul uşor melodra-
matic al acţiunii, a reliefat cu sobrietate şi subtilitate tema majoră a piesei : triumful
dorului de eliberare, al năzuinţei spre frumuseţe şi lumină. Cu excepţia unor accente
de modernizare forţată (în actul III, unde decorul şi mişcarea excesiv stilizate —
un podium rotund, cenuşiu, în mijlocul scenei, pe care se aflau un singur fotoliu şi
o măsuţă de lucru pe care pîlpîie o lumînare ; un mic panou, suspendat în tavan, pe
care se proiecta — după sinucidere — imaginea eroineij, spectacolul se bucură de
acurateţe, de grijă în stabilirea relaţiilor dintre personaje, în sublinierea momente-
lor-cheie.
Cîteva realizări actoriceşti au contribuit la bunele rezultate ale punerii în scenâ.
Rolul titular a fost încredinţat Julîetei Strîmbeanu ; ea a dat prestanţă, vibraţie sin-r
ceră aspiraţiei spre fericire a eroinei. Cu un efort sporit de gradare a sentimentului
de dragoste ce i-1 poartă lui Şoimu, care domină personajul, de mai evidentă nuanţare
a derutei şi a spaimei în final, actrita poate apropia rolul de valoarea ce i-a con-
ferit-o autorul. Reprezcntînd-o pe Maria Micu, Telly Barbu a impus o excelentă
creaţie. investind personajul cu multă gingăşie şi candoare, conturînd discret, cu un
uşor aer desuet, emoţiile în faţa amintirilor evocate de soţul ei. Ion Focşa a fost un
Doctor Micu pitoresc şi uman ; 1-am remarcat pe Radu Coriolan, pentru măsura cu
care a conturat josnicia şi cinismul lui Costea Moceanu. Tînărul Alexandru Bocănet
demonstrează în Tache Voinea că stăpîneşte un registru bogat de posibilităţi. El a
subliniat, sub masca onorabilităţii şi a gesturilor de o căutată eleganţă şi preţiozitate,
caracterul jalnic prin compromisurile pe care le acceptă personajul. Adrian Grigoriu a
lăsat printr-un joc discret — poate prea discret — să se întrevadă chinurile lui Octav
Soimu. Corectă interpretarea datâ de Mery Mihăescu Anei Anta ; plină de graţie şi
farmec, Lucia Rîpeanu, în scurta apariţie a personajului episodic Emma.
** *
Cu Răspîntia cea mare, scrisă imediat după Ciuta, lucrare inedită, apărută îr,
revista noastră ', şi a cărei premicră absolută a avut loc la Teatrul din Bîrlad, Victor Ion

1 „Teatnil" nr. 8/1965.

m www.cimec.ro
Popa urcă treapta operelor de prim ordin,
pătrunde în zona dezbaterilor de idei, a
problemelor capitale ale omenirii. Trăind
amara expcrienţă a primului război mon-
dial, luptînd în prima linie, el are prilejul
să cunoască urmările nefaste ale acestui ca-
taclism. Jertfele celor ucişi, ca şi idealurile
atîtor generaţii strivite de măcelul mondial
au sădit în sufletul tînărului autor o ură
nestăvilită, o adîncă revoltă. încă în tranşee
fiind, scrie drama în versuri Lucia. întors
acasă, reia tema războiului în piesa Răspîn-
tia cea mare, în romanul antimilitarist pe
care îl publică în 1932, „Floare de oţel", în
volumul început „Mă doare sufletul cel nou".
în Răspîntia cea mare se întîlnesc
întrebări cu adîncă rezonanţă filozofică şi
socială. Pe fundalul tragic al războiului,
cu tot cortegiul său de nenorociri şi sălbă-
ticie, sub presiunea ocupaţiei străine, se ri-
dică imperios în faţa oamenilor problema
răspundcrii. î n raport cu acest uriaş gene-
rator de moarte, aflaţi la „răspîntia cea
mare", oamenii sînt datori să se definească,
să opteze. Demonstraţia dramatică din Răs-
pînlia cea mare exprimă triumful omului
asupra lui însuşi, arătînd că solidaritatea
umană, răspunderea sînt capabile să înfrîngă
atitudinile nedemne, spaimele, deznădejdea.
în nici una din lucrările sale, Victor Ion
Popa nu a atins gradul de profunzime
psibologică, uşurinţa de a se mişca printre
idei, ca în această piesă. Pe lîngă vigoarea
realistă a caracterelor, pe lîngă patosul şi
forţa mesajului său patriotic, lectura textului
ne dezvăluie o concentrată forţă dramatică
a replicii, o poezie discretă a limbajului
scenic. Deşi nu lipsită de slăbiciuni (trans-
formăriîe neargumentate suficient ale unora
din personaje, trecerea lui Mircea de la in-
dividualismul feroce, generat de dispreţul
faţă de iăzboi, din nou la acţiune, spre
exemplu, ca şi unele lungimi ale dialogului),
Răspîntia cea. mare rămîne un document
impresionant, care nu-şi pierde din actuali-
tatc, al fortei spirituale a naţiunii.
Punînd in scenă postuma lui V. 1.
Popa, Teatrul clin Bîrlad a dat un exemplu
de iniţiativă şi elan creator. Ambiţia nobilă
a colectivului, cie a dărui spectatorilor din
oraşul în care s-a născut autorul această
piesă inedită s-a soldat şi cu unul din cele
mai bune spectacole reprezentate în ultimii
ani pc scena bîrlădeană.
Regizorul Cnstian Nacu a înfăţişat
textul într-un stil direct, trăit, realist, izbu-
tind astfel un spectacol convingător în afir-
marea patosului profund patriotic al lucrării.
Ocolind efectele de suprafaţă. regia a tran-
scris ideile autorului în imagini simple, ade- Julieta Strîmbeanu (Carmen Anta) ţi Adrian Gri-
goriu (Octav Şoimu) în ..Ciuta" de Victor Ion
vărate. Multe momente, dar mai ales înfrun- Popa (Teatrul de Stat ,.A1. Davila" din Pi-
târile celt mai importante din text, intîl- teţti)
www.cimec.ro /
nirea Ecaterinei »i a lui Florea cu Andrei, confruntarea neliniştii lui Florea cu certi-
tudinea gravă a lui Ion (actele 1 şi 11), discuţia dintre Ecaterina şi Florea şi finalul
s-au impus atenţiei prin densitate şi sobrietate. prin naturaleţe dramatică. Aerul oare-
cum vetust pe care îl dezvăluie în text atitudinea prea servilă a argaţilor faţă de
Florea a fost estompat, punîndu-se în lumină fermitatea, abnegaţia, curajul, credinţa
nestrămutată în victorie a celor doi ţărani. în reprezentaţie a apărut puternic reliefatâ
ideea solidarităţii poporului în faţa primejdiei.
La reuşita spectacolului au contribuit hotărîtor scenografia şi costumele inspirate
alc lui Sorin Popa. El a imaginat, pentru interiorul conacului patriarhal al lui Florea,
un decor usor stilizat. ale cărui elemente expresive. preluate din arhitectura româ-
nească, au creat atmosfera specifică textului, au oferit regiei şi actorilor un cadru
autentic, aerat, în care ei au putut evolua cu uşurinţă Tipologia si problematica deo-
sebit de interesante ale piesci au prilejuit interpreţilor realizări importante. Ne referim,
în primul rînd, la Constantin Vurtejanu (Petru) şi Valer Donca (Ion). care au înfă-
ţişat două tipuri emoţionante. dominate de un real fior tragic. Ambii actori au compus
cu minuţie două întruchipări distincte ale durerii şi înţelepciunii populare. Maria M a -
ximilian în Ecaterina a adus în spectacol o ţinută de o certă nobleţe spirituală, mar-
cînd cu sensibilitate sincera îngrijorare a mamei şi devotamentul ei fără margini pentru
toţi membrii familiei. Actriţa a sugerat cu discreţie, făcînd-o credibilă în spectacol,
mutaţia sufletească din final. insuficient argumentată în text de autor. Am apreciat
jocul concentrat, dens, convingător al lui Dimitrie Bitang în Andrei, autenticitatea,
pitorescul sobru al Dorei Stoenescu în Anca. Ştefan Cîţu a reuşit, prin sinceritate şi
printr-o participare plină de vigoare, să impună tipul odios al cîrciumarului Ungu-
reanu. în rolul lui Florea — personajul cel mai important şi cel mai greu de redat
în urcuşul său t r a g k spre înalta conştiinţă umană — Bebe Banu a depus un efort
lăudabil. El a intuit pe Florea ca pe un om puternic. care îşi pierde treptat siguranţa
si devine o victimă a propriei sale slăbiciuni. Calea spinoasă parcursă de personaj
pînă la înţelegerea din final nu apare însă cu forţa şi cu nuanţarea cerute, inter-
pretul rămînînd uneori la un joc de supralaţă.
Renunţînd la unele clişee, gesturi stereotipe, la atitudini de poză, Gheorghe
Tomescu ar putea — datorită posibilităţilor reale, demonstrate în interpretarea lui
Mircea, căruia i-a schiţat convingător pe alocuri personalitatea copleşită de frămîntâii
— să ridice personajul în rîndul bunelor realizări din reprezentaţie.
Pe lîngă montarea acestui spectacol, care nu reprezintă pentru colectivul d m
Bîrlad doar un simplu act pios, ci un real succes de prestigiu, Teatrul din Bîrlad
merită toată stima pentru faptul de a fi contribuit la cinstirea memoriei marelui om
de teatru şi prin alte cîteva acţiuni. Astfel, în holul teatrului s-a amenajat o cameră
memorială, în care se găseşte biroul lui Victor Ion Popa, cu uneltele sale de scris,
cu manuscrise, desene, caricaturi, afişe, programe de la spectacolele pieselor lui. Ima-
ginea scriitorului e prezentă şi prin lucrarea sculptoriţei Florica Hociung. Pentru a
lace mai explicite şi deci mai acceiibile problematica şi epoca în care Răspîntia cea
mare a fost concepută, tînărul pictor din localitate Comel Vasilescu a realizat cîteva
panouri de grafică militantâ deosebit de interesante, reprezentînd convoaie de prizo-
nieri, oameni în tranşee, personajele principale ale piesei, totul într-o viziune originalâ.
A m urmărit participarea deosebită a spectatorilor, aderenţa totală la întîmplă-
rile scenice, puternicele aplauze la scenă deschisă. Faptul ne-a trezit părerea de rău
că teatrele din Capitală au ocolit pînă în prezent această piesă (ca şi Răzbunarea su-
jlcurului, de altfel, ca şi alte lucrări valoroase, uitate, ale acestui prodigios om de
teatru). Cu forţele ce posedă îndeosebi prima noastră scenă, Teatrul Naţional ar putea
asigura acestor texte o nobilă strălucire. Ce admirabile creaţii, care ar rămîne multă
vreme în memoria spectatorilor, ar putea oferi, de exemplu, George Calboreanu, A u r a
Buzescu, Eugenia Popovici şi alţi mari actori ai noştri în Răs/nntia cea rnare. Pe cind
bucuria unei astfel de ambitii creatoare ?

Valeria Ducea
www.cimec.ro
 uaalt
Mihail Ssbastian ?
* „ I N S U L A " la Teatrul de Comedie ¥

Delicat, sensibil, rezervat, Mihail Sebastian nu aspiră însă spre liniştea izolării,
ci nutreşte nostalgia unor relaţii umane de totală comunicare, clădite pe o francheţe
absolută ; fiecare din piesele lui e un vis de evadare dintr-o lume osificată, şi fiecare
dintre aceste evadări instaurează, ca pe o lege supremă. camaraderia. Eroii lui Se-
bastian au un fel simplu, tulburător de simplu, de a renunţa la schema uzuală a legă-
turilor de convenienţă, apropiindu-se cu un cuvînt, cu un gest. asa cum o fac copiii,
la joacă, în grădina publică. Prietenii de vacanţă din pensiunea W e b e r hoinăresc,
rîd şi visează împreuna ; cu firesc şi bună-credinţă, Miroiu îşi oferă spontan tot aju-
torul unei necunoscute „de pe altă planetă* 4 , introducînd-o, cu o sinceritate fără vorbe
de prisos, în miezul existenţei sale ; M a g d a Minu străbate dintr-un pas distanţa de
la student la profesor, intrînd în „marea aventură" ca egală a lui Andronic. Sus, în
munţi, rătăciţi în zăpadă, N o r a şi Paul sînt primiţi fără întrebări în casa lui Giinther
şi în dureroasele lui taine şi ştiu să se poarte cu discreţia perfectă a prietenului
apropiat. Nicăieri, în aceste întîlniri, condiţionarea fundamentală a lumii din care cu
toţii evadează (cerere-ofertă, serviciu-plată) nu-şi face apariţia. Măria-Sa Banul —
duşmanul, tiranul. opresorul — nu existâ. nu intră în discutie. împlîntate într-un cadru
„de toate zilele", ele rămîn însă întîmplări extraordinare, poetice jocuri ale închi-
puirii, cu o atmosferă diafană, tranr.parcnll ; cu insttla. /ucrurile se petrec oarecuro
invers : într-o istorie şi o geografie fanteziste, sub pretextul unei revolutii de operetă.
se naşte o mică lume foarte pămînteastă, cu preocupări prozaice. Aici, camaraderia nu
e neapărat şi în primul rînd un climat de bună-dispoziţie, un agrement suplimentar,
ci prietenie profundă, uneori eroică, pusă la încercare în raport cu greutătile reale ale
traiului ; se discută, fără false pudori, despre bani, despre mîncare, despre rufe de
spălat. Nadia. Boby şi Manuel sînt absolut singuri într-o ţară străină ; n-au o letcaie.
n-au unde locui şi ce mînca. Tot sistemul pe care s-a sprijinit existenţa lor socialâ
a fost iabolit : cecurile nu au nici o vialoare, titlurile şi rangurile nu spun nimic.
Esenţială e pîinea, esentiali sînt cartofii ; ei trebuie procurati, curătHi. fierţi, împărtiti
şi mîncaţi ; lucrul acesta e urgent, tot restul vine pe urmă. O explozie a sfîşiat parcâ
traiectoriile milenare, a încurcat itinerariile existenţelor ; stele oare , n u se abat nici-
odată din drumul lor", trecînd una pe lîngă cealaltă cu indifeienţă, se ciocnesc brusc.
într-o străfulgerare. A l t ă d a t ă aparţinînd unor lumi diferite. cei trei s-ar fi întîlnit fără
să se vadă, ar fi trecut fără să se oprească ; dar, în aceste împrejurări, o pictorită,
un interrnational de fotbal şi un bancher nu înseamnă nimic mai mult decît trei oa-
meni, pur şi simplu, pe o insulă. după potop. Tot ceea ce le rămîne de făcut e s-o
înţeleagă şi să se descurce împreună, cum or putea. (Iată un dat devenit, într-o anu-
mită măsură, traditional în literatura dramatică mondială.) Ce fel de civilizatie vor

* Regia : Crin Teodorescu. Decoruri i arh. Vladimir Popov. Costume : Gabriela Nazarie. Distri-
butia : Sanda Toma (Nadia D.) ; Mircea Şeptilici (Manuel B. Manuel) ; Ştefan Tapalagă (Boby II) ;
Mircea E. Balaban (Directorul) ; Mircea Constantinescu (Un domn bătrîn) ; Agnia Bogoslava (Proprietăreasa):
Dem. Savu (ITn agent de poliţie) ; Dem. Rucăreanu (Un tînăr lucrător) , Elena Caragiu (Dactilografa).

4 - e. 3193 49
www.cimec.ro
 clâdi însă, pe insula lor, Robinsonîi lui Mihail Sebastian ? Vor duce cu ei normelc.
preceptele, prejudecăţile lumii din carc vin ? Vor descoperi altele, mai autentice ?
Sigur că şi Insula e, la urma urmci. un vis : numai în vis se poate întîmpla
ca oitele" să trăiască în armonie cu lupii. Dar. fiind unul din acele vise care se ţes
din obsesiile şi dorinţele înăbuşite peste zi, din speranţele şi elanurile cele mai fier-
binţi şi mai secrete, Insula mai e şi altceva : mesajul unei conştiinţe pure şi gene-
roase, străduindu-se să descopere, dincolo dc ceea ce-i desparte pe oameni, şi ceca
ce-i uneşte. Scriitorul nu escamoteazâ condiţionările sociale atît dc categoric opuse. ci
încearcă, tocmai tinînd seama de ele, o experienţă regeneratoare. El îşi pune eroii
in situaţia de a simţi nevoia sprijinului reciproc la greu, de a întemeia o comunitate
omenească în care totul — bucurii şi necazuri — să se împartă frăteşte. Solidaritatca
e pentru ei o cucerire importantă : renunţînd la egoismul lor fundamental, eliberîn-
du-se, centimetru cu centimetru, de crusta de insensibilitate, neîncredere, răsfăt. cabo-
tinism, ei învată să stea drept unul în faţa celuilalt. Ucenicia e uneori foarte grea :
bancherul cel grăbit şi nepăsâtor face cunoştinţâ cu munca descărcînd pietre în port ;.
sportivul care vedea viaţa prin filtrul colorat al gloriei incepe să-i zărească contu-
rurile aspre ; chiar N a d i a , receptivă şi energică, a d e v ă r a t a inimă a grupului. îşi pune
dintr-o d a t ă noi probleme legate de întelegerea sensului vieţii şi artei ei. Ameţiţi dc
foame, beti de aspirină, cu hainele într-o stare jalnică, locuind într-o mansardă. aceşti
eroi simpatici, naivi, uşor ridicoli şi — tocmai de aceea — foarte înduioşători. simt
că viata căreia i-au aparţinut nu era cea mai bună, în cea mai bună dintre lumile
cu putintă ; ei încearcă, onest, sâ găsească puncte 'de reper în această nouă existenţă,
sa-şi construiască noi criterii de judecată. D a r bunăvoinţa lor e şi ea naivă, câci
lestul formatiei burgheze nu poate fi atît de uşor azvîrlit ; actionînd cumva în sub-
conştientul lor, acesta îi supune succesiv unor stări de agresivitate, dezarmare, obo-
seală blazată, disperare. în discuţia pasionată care se stîrneşte, tîşneşte, ca un strigăt
fierbinte, cristalizînd deadată o atitudine afirmativă, monologul Nadiei — una dintre
cele mai vibrante pagini pe care le-a scris dramaturgul. „Eşti nebun. Bob ! T u auzi
ce vorbeşte omul ăsta ? Vorbeşte de moarte. Şi tu taci, tu taci ! Spune un cuvînt,
vorbeşte, deschide gura. Ori eşti şi tu ca el, un sinucigaş cu demnitate ? M ă uit la.
voi şi mă sperii : nu ştiam că trăiesc în casă cu doi muribunzi. N u ştiam că sînt aici
singurul om viu. D a r eu sînt vie, domnii mei, vie, mă auziti ? Vie şi pentru voi. ( . . . )
Eu întind mîna, dacă e nevoie. Cer, iinplor, caut, urlu. Viaţa asta n-o dau din m î n â
— că alta nu ştiu bine daca mai găsesc. Veniţi cu mine ( . . . ) Mergem oriunde. M e r -
gcm în cîrciuma lui Lopez, şi vom eînta acolo. Vom cînta aşa de tare c-o să ne a u d ă
şi surzii şi-o să ne dea o bucată de pîine... fiindcă eu vreau să trăiesc. Fiindcă n u
vreau ca soarele, mîine dimineaţă. să răsară fără noi."
Cu această pătimaşă pledoarie pentru viaţă, piesa se întrerupe ; tot ce a fost
pînă aici comedie uşoară, joc de replică şi de situaţie, glumă agreabilă, se dă la o
parte, ca o perdea de tul, în fata emoţiei noaşteptat de grave a acestui apel. Ceea
ce rămîne e prea tulburător, prea complicat. nu mai poate fi tratat în acelaşi registru,
Mihail Sebastian n - a mai terminat comedia lnsula ; probabil, pentru că n-a mai ştiut
cum. (Esenţialul, de altfel, era spus.) 0 întoarcere înapoi, o resemnare surîzătoare,
ca după o mică escapadă oarecare, nu mai e, de d a t a aceasta. cu putintă. Căci tocmai
în această cea mai putin realizată dramatic scriere a sa, în care se găsesc scene mi-
nore, lipsite de o bogată substanţă dramatică, el atinge brusc, în plin elan liric, un
prag de luciditate sănătoasă, înrădăcinată în realitate. pe care nu se va mai afla
niciodată. Ca atunci cind te găseşti în munti, la o mare înălţime, şi norii se sfîşie
deodată, sub lumina orbitoare a soarelui, descoperind perspectiva pînă departe, el înlă-
tură vălul de abur al reveriilor încîntăteare, pentru a sirnţi sub picioare un teren ferm :
viaţa cotidiană, grea şi minunată, care merită să fie trăită. E aici un sîmbure d e
energie care anunţă un alt Mihail Sebastian. care n-a avut timp să mai fie... D e
aceea, N a d i a nu mai e o Monă, o Corină, nici chiar o descurcăreaţă M a g d a Minu ;
găsim la ea vigoare, robusteţe, curaj, perseveren^ă. Iniţiativele indrăzneţe îi aparţin,
şi tot ea posedă judecata cea mai maturâ, capacitatea de a hotărî. în reacţia ei vehe-
mentă împotriva stărilor morbide se desluşeşte repulsia omuiui sănătos, normal : dacă
fantazează cu voluptate (e o artistă !), ea, Nadia, cea care spală, la nevoie, cămăşile
şi curăţă cartofii. nu e în nici un caz omul care să schimbe ceva adevărat pe o
iluzie. însăşi condiţia ei de artistă, de fiinţă creatoare deci, o ridică deasupra celor-
ialte, o ajută să meargă spre esente, să se elibereze de servituţile clasei din care provine.

E foarte bine, deci, că Insula — singura piesă a lui Mihail Sebastian care nu
se afla în repertoriul permanent al vreunui teatru — a văzut acum lumina scenei :
fără ea, aşa nedesăvîrşită cum este, publicului nostru i-ar fi lipsit cheia pentru a întelege
www.cimec.ro
 Sanda Toma (Nadia) şi Mircca Şeplilici (Manuel B. Manuel)

deplin şi în profunziine universul scriitorului. Firesc, în această ordine de idei, cusu-

rurile nu au prea m a r e importanţă.
încercînd, în scopul reprezentării. să întregească scrierea, oferind personajelor
o perspectivă şi situaţiilor o rezolvare, dramaturgul Mircea Ştefănescu şi Teatruî de
Comedie şi-au asumat o misiune mai mult decît dificilă : este aproape imposibil pen-
tru un scriitor, oricît ar fi el de talentat, să iasă, ca dintr-un costum, din propria sa
personalitate, pentru a o îmbrăca pe a altuia, continuînd. fără hiatusuri sau fisuri, să
simtă, să respire, să gîndcască într-un alt ritm, pînă ieri străin. De aceea, se cuvin
cu atît mai mult apreciate respectul pios şi discreţia intervenţiei lui Mircea Ştefă-
nescu. El a dat Insulei un epilog cc se încadrează i'n logica faptelor : starea excep-
ţională ia sfîrşit, eroii nu pot rămîne împreună. Odată cu reintegrarea în respectivele
poziţii sociale şi drepturi, firava lor legătură se rupe ; nu le rămîne decît să caute
un mod amabil de a se despărţi. Drcpt care întreprind un joc, pe alocuri graţios,
uneori forţat din necesităţi de demonstraţie. Aceasta este perfect consecventă ideologic,
dar cîteodată insuficient de subtilă, de curgătoare.
Poate că efortul de a fi pînă la capăt fidel manuscriselor cercetate ale scriito-
rului dispărut — din care a considerat potrivit să-şi alcătuiască eşafodajul — 1-a de-
terminat pe continuator să elaboreze un final apropiat celui din Jocul dc-a vacanţa.

51
www.cimec.ro
Ca şi acolo, eroii fac efortul de a proteja visul. de a-1 păstra intact. închizîndu-1, ca
pe o amintire, într-un altfel de medalion. Opera fiind însă. din punctul de vedere al
ideii, practic. completă, ar fi fost foarte greu ca cineva să dezvolte, pe o cale origi-
nală, gîndirea întreruptâ, conlinuind-o din punctul ei maxim — unde se înălţa, prin
forţa semnificaţiilor şi prin perspective. într-o zonă prevestind vînturi tari, înnoitoare.
Acceptînd deci procedeul, acceptăm, implicit, faptul că ea se întoarce pe spiralele unui
drum cîndva străbătut. Caracterul a p a r t e . activ, al eroinei centrale, determinant în
structura piesei, păleşte însă, se diluează : în final, N a d i a a devenit o altă Corină —
melancolică, dezarmată. Această N a d i a nu mai poate determina nimic, împrejurările
o duc cu ele.
Spectacolul condus de Crin Teodorescu — ale cărui consecvente preferinţe pentru
piesa gravă sînt cunoscute — e vesel, mult mai vesel decît îl aşteptam. atît din partea
textului cît şi a regizorului. Există în el o graţie spumoasă, luminiscentă. glume.
gaguri, muzieă ritmată, un optimism care preface zîmbetul în rîs. Decorurile (cel de
la biroul de voiaj — strălucind de verva culorii : cel din mansardă — savantă com-
poziţie de obiecte eteroclite. stil pentru oare VI. Popov manifestă o constantă prefe-
rintă) şi costumele (tinereşti, dar de un bun-gust rafinat — Gabriela Nazarie) creează
un cadru plastic armonios, destins. Atmosfera antrenantă provine şi din faptul că
actorii au fost îndrumati spre un joc structurat pe mişcare. Ei circulă aproape tot
timpul prin scenă. sar, cad, se caţără, reacţionează de preferintă prin gesturi. instaurînd
un fel de „gălăgie vizuală". (Excelează. în acest sens, Ştefan Tapalagă-Boby ; actorul
are o excepţională mobilitate şi supleţe, o încîntătoare „lipsă de efort fizic", un plin
de umor limbaj al atitudinii : ceea ce-1 face „să se joace" cîteodată singur, de dragul
amuzamentului.)
Spectacolul se urmăreşte cu o plăcere necontrafăcută ; el lasă totuşi o anumită
senzaţie de neîmplinire. se topeşte parcă prea uşor din memorie. De ce, la sfîrşitul
spectacolului, ştim atît de puţin despre aceşti eroi, despre obiceiurile, preferinţele, reac-
tiile spontane. ce alcătuiesc ţesutul migălos. de multă vreme stabilizat, al existenţelor
lor ? în fond, spre deosebire de eroii Jocului sau de misterioasa Mona, ei vin în scenă
cu o biografie limpede. şi continuă să trăiască în faţa noastră, atît de „descoperit" cum
puţini eroi de teatru trăiesc în faţa spectatorilor. Totuşi, ei nu se dezvăluie, pînă la
urmă, în ceea ce au unic ca personalităţi umane. rămîn mai degrabă tipuri decît fiinţe
vii. Cred că pricinile trebuie căutate în concepţia oarecum „decorativă", care menţine
Insula cu exclusivitate în zona glumei, a jocului, a visului, eludînd tonurile. poate,
aspre, dar infinit mai bogate în forţă artistică, pe care le-ar fi pricinuit confruntarea
cu planul realităţii ; căutarea unor gesturi şi actiuni fizice de amănunţită observaţie
realistă a r fi oferit un _al doilea fundal", bogat în puncte de sprijin, şi ar fi diversi-
ficat, cu o notă nouă, mai viguroasă, umorul montării. încorporată în studiul rolului,
o asemenea atitudine creatoare ar fi oferit şi interpreţilor mai multe posibilităţi de
pătrundere în structura intimă a personajelor.
Dincolo de asta, jocul actorilor are însă o constantă eleganţă. Exact şi rece. Mircea
Şeptilici aduce în scenă un bancher ce se simte în stare să se adapteze situaţiei, păsitrîn-
du-şi, cu orgoliu. ţinuta : el compune inteligent disimularea j e n a t ă a reacţiilor umane.
Interpretarea e însă oarecum impersonală, fiind lipsită de contrastul comic revelator
dintre personaj şi situaţie : ea nu evoluează în funcţie de împrejurare, ci rămîne mono-
tonă. Mircea Balaban (Directorul), Elena Garagiu (Dactilografa), Mircea Constantinescu
(Domnul bătrîn). Agnia BogosLava (Proprietăreasa), Dem. Savu (Agentul de poliţie) şi,
cu un grăunte în plus de fantezie, Dem Rucăreanu (Tînărul lucrător) realizează crochiuri
relativ îngrijite ale unor tipuri tradiţionale.
Am aşteptat T o îndelungă vreme pe Sanda Toma într-un rol din teatrul lui
Mihail Sebastian, pentru care are atîtea aptitudini certe, şi aşteptările nu ne-au fost
înşelate. Spectacolul se sprijină esenţial pe jocul ei bogat şi divers, presărat cu momente
de strălucire. Actriţa aliazâ în creaţia ei inteligenţă, dinamism. luciditate ironică şi
secrete resurse de dramatism, îi dă Nadiei un aer de feminitate ingenuă, fragilitate re-
primată, aspiraţii spre poezie ; numai elanul liric nu e întotdeauna pe măsura vivacităţii
adolescentine.
Insula nu era spectacolul menit să prilejuiască o revelaţie. El aduce însă în peisajul
nostru teatral un moment de poezie optimistă. încărcată de umanism, în buna tradiţie
a dramaturgiei româneşti. Acest singur lucru şi încă ar fi suficient pentru a justifica
din plin efortul Teatrului de Comedie de a aduce la viaţă un text aproape uitat, pe care
unii 1-au întîmpinat cu o întristătoare opacitate...

Ileana Popovici
www.cimec.ro
 CRONICA
DRAMATURGIE!
ORIGINALE
CONTEMPORANE

« „A DOUA DRAGOSTE" de Corneliu Leu

\a Teatrul de Stat din Constanţa *

A doua dragoste, piesa lui Corneliu Leu, jucată nu de mult în premieră pe ţ a r ă

de Teatrul din Constanţa, s-a prezentat pe scenă mai bine decît la lectură. Diferenţele
nu se explică doar prin intervenţiile operate inteligent şi cu tact de interpreţi asupra
partiturii, ci, într-o anumită măsură, chiar prin structura piesei. Concepută cu simt,
teatral, mai bine zis, dramatic, aceasta are conflict, înlănţuie situaţii interesante, dez-
voltă acţiuni vii, uneori surprinzătoare ; de aceea, bine interpretată, ea poate să-şi ciş-
tige publicul, să placă. Neîmplinirile realizării literar-dramatice, estompate printr-un
j o c iiresc şi atent la subtexte, se fac simţite însă în timp ce citim textul.
Ce este bun în această piesă şi merită să fie salutat cu căldură ? Ideea cen-
tralâ este generoasă : e vorba de o demonstraţie etică, în cursul căreia se dovedeşte câ
nimeni nu se poate izola, că oamenii duc cu ei, pretutindeni unde s-ar afla, legile con-
vieţuirii colective, că ei nu pot să contrazică, mai ales într-o orînduire socialistă, impera-
tivele morale ale societăţii din care fac parte. Ideea este infiltrată intr-un conflict ade-
vărat, în amîndouă accepţiile pe care le poate căpăta acest epitet. U n asemenea conflict se
poate întîlni în realitate, el ni se înfăţişează cumva ştiut, cunoscut din viaţă, sună fami-
îiar. Fără ca eroul principal, George, să fie banal, noi ni-1 putem lesne închipui. î n t r - u n
fel sau altul, fiecare spectator a întîlnit în viaţa de fiecare zi oameni tentaţi să încalce
normele traiului şi muncii colective, din diferite pricini. Personajul în jurul căruia se
construieşte piesa nu face asta dintr-un parvenitism vulgar, nu intră în conflict cu mediul
său din dorinţa de a se cocoţa într-un post cît mai confortabil ; el este original şi capti-
vant, tocmai pentru că greşeşte din reală pasiune pentru muncă, dintr-o pasiune înţeleasă
şi trăită în mod egoist, exclusiv orgolios. fără să caute în ce realizează altceva decît beţia
efortului, voluptatea acţiunii, fără să ţină seama de necesităţile celorlalţi, gata să jertfească
totul în numele arderii sale intense. Credem că o asemenea personalitate — fără îndoialâ
din plin înzestrată, dar care a crescut strîmb, şi-a imprimat o orientare greşită şi de aceea
poate deveni primejdioasă chiar prin calităţile sale — poate să provoace confruntări pu-
ternice, poate să declanşeze momente de tensiune înaltă. Conflictul se intensifică şi prin
faptul că pasiunea neînfrînată a eroului intră în contradicţie deschisă cu realitaţi deosebit
de importante, vrînd să ignoreze şi să treacă peste interesele vitale ale oamenilor : întreg
viitorul unui mic oraş înapoiat, de provincie. depinde de hotărîrile acestui personaj, cerîn-
du-i să renunţe la ce este pasionant şi strălucitor într-o acţiune imediată. Dar George nu
este în stare să-şi refuze nici una din tentaţiile efortului şi astfel intră în conflict cu mica
societate în mijlocul căreia pregăteşte deschiderea şantierului — inclusiv cu vechii sâi
prietcni şi tovarăşi de muncă, inclusiv cu femeia oare îl iubeşte. Miza înfruntării dra-
matice este mare.

* Rcgia : Const. Dinischiotu, Sccnografia : V. Roman. Distribuţia : Ileana Ploscaru (Ana) ; Daj>
Herdan (George) ; Paul Lavric (Ilea) ; Const. Guţu (Roibu) ; Aurora Simionicâ (Mirela) ; Alexandn»
^imionică (lon).

5$
www.cimec.ro
 De calitate este şi perspectiva pe care o impune deznodămîntul. Finalul conceput
de Corneliu Leu nu aduce dezlegarea absolută a tuturor diiicultăţilor relatate de-a lungul
celor trei acte. nu-1 absolvă. nu-1 iartă creştineştc pe erou pentru erorile comise, ci se
încheie printr-o suspensie, lăsîndu-ne să întrezărim consecinţele distrugătoare ale laptelor
pe care le-am urmărit.
Aceste două însuşiri — vigoarea de fond a conflictului şi timbrul dramatic, grav
al deznodămîntului — sînt de remarcat, pentru că ele se afirmă în u r m a unui şir de piese
care, deşi aveau numeroase calităţi de sens şi expresie, se sprijineau pe conflicte timide,
abia schiţate, şi se încheiau prin rezolvări atotliniştitoare, netezind definitiv, într-o am-
nistie generală, toate nedreptătile şi greşelile şi îndreptînd fără şovăire, pe drumul cel
bun, pe toţi cei care. în lungul subiectului, se îndepărtaseră de linia conduitei exemplare.
A doua dragostc dovedeşte prin structura conflictului şi a deznodămîntului, atît talentul
real pentru teatru al dramaturgului, cît şi o atitudine serioasă, de răspundere în faţa con-
tradicţiilor vieţii.
D a t e fiind premisele oferite de schema generală a conflictului şi de încheierea lui,
era firesc ca portretizarea eroilor să se desfăşoare bogat şi convingător. Asta se întîmplă
mai ales cu personajul principal, inginerul George, caracter care se defineşte complex
şi neprevăzut. Vital, orgolios. dinamic. brutal. şi cu toate acestea totdeauna fermecător,
George este un personaj de teatru în cel mai bun înţeles al cuvîntului. Alături de el evo-
luează silueta feminină centrală a piesei. Ana, prezenţă care, p r i n situatiile în care se
află aşezată şi prin raporturile sale faţă de polii conflictului, avea toate datele pentru
a deveni şi ea un personaj extrem de interesant. D a r autorul s-a a r ă t a t mai puţin sigur
în acest caz, şi caracterul femeii a rămas, în ciuda posibilităţilor pe care i le oferea
locul ei în acţiune, relativ impersonal. lipsit de nota unicâ. particulară, care să-i dea
tonalitatea specifică a existenţei vii. în rest. distribuţia este destul de schematic prezen-
tată. îlea şi Roibu fac împreună un cuplu aparent comic, menit nu numai să coloreze
vesel acţiunea şi să aducă relaxare dupâ momentele mai încordate, d a r să şi dove-
dească, în momentele de răscruce, conştiinciozitate etică, luptînd pentru a-1 recupera
pe croul principal şi pentru a restabili echilibrul moral al colectivului. Mirela este o
aparitie destul de obişnuită în piesele noastre. Ea aminteşte stăruitor adolescentele
zglobii, vorbăreţe, îndrăgostite fără speranţă, visătoare, entuziaste, cîteodată prostu^e,
cîteodată obraznice, din diferite piese jucate în ultima vreme. Aici se pare că este pe
cale să se formeze un şablon tipologic şi căruia dramaturgul Corneliu Leu nu i s-a
opus. Cel mai puţin izbutit este însă chiar eroul care ar li trebuit să-1 înfrunte şi să-1
învingă pe George, şi anume geologul Ion, erou care ar fi trebuit sa ilustreze tot
pasiunca pentru muncă, d a r dintr-o perspectivă opusă, eliberînd-o de înclinări indivi-
dualistc. despovarînd-o de egocentrism. Acest erou, de însemnătate capitală pentru
semnificatia piesei, se confundă, din pâcate, cu schema de mult cunoscută a „poziti-
\ului'' fâră prihană. El devine incredibil şi uneori chiar dezagreabil prin teoriile mora-
lizatoare pe care le deapănă neîntrerupt, orice s-ar întîmpla în j u r u l său. Este păcat
că autorul a recurs la lungi tirade discursive, în dezvăluirea gîndirii acestui personaj.
şi nu a căutat să o 'descopere în atitudini, gesturi. fapte originale, impregnate de ade-
vărul propriu unei firi aparte.
Cum se face că. avînd multe premise de valoare, piesa înregistrează în redactare
inconsecvenţe artistice însemnate ?
P a r t e din acestea se explică prin numărul de „licenţe" dramatice sau scăpări din
vedere, pe care autorul le-a îngăduit. De pildă : tot timpul se discută despre mutarea
şantierului în alt loc. Eroii îi cer inginerului George să hotărascâ numai el soarta şantieru-
lui — ca şi cînd o decizie ca aceasta ar putea fi luată de un singur om, fără consultarea
celor care 1-au trimis să înceapă lucrările ! S-ar putea să admitem că este vorba aici de
o conventie, că d r a m a t u r g u l şi-a îndepărtat artificial, cu bună ştiinţă, eroii de anumite
coordonate ale cotidianului, pentru a dezvolta cît mai nestingherit dezbaterea de sensuri
generale. D a r Corneliu Leu distruge această convenţie, punînd accentul principal spre
mijlocul piesei, într-o scenă importantă, tocmai pe o convorbire despre plan, calcule,
aprobări.
O scăpare mult mai importantă — care nu se mai referă de d a t a aceasta la tiparele
curente ale relaţiilor de •'muncă, ci ţine de psihologie — a p a r e în actul I I I , cînd toţi
eroii, deşi ştiu că mica lor colegă este în cea mai m a r e primejdie, p a r loviţi de o ciudată
amnezie ; ei uită sau ignorează voit acest fapt, pentru a discuta indelung despre etica
raporturilor de muncă şi despre viitorul şantierului. U n asemenea schimb de replici nu
sună numai neverosimil, dar chiar, pe alocuri, monstruos. Pentru că nici un om, cît de cît

54
www.cimec.ro
 ..Dan Herdan (George) şi Aurora Simionică (Mirela)

«ensibil, cît de cît preocupat de existenţa tovarăşilor săi, nu se poate lansa cu pasiune în
dispute moral-filozofice, atunci cînd ştie că, dintr-o clipă în alta, viaţa unui om apropiat
poate să fie curmată.
Precizia sau imprecizia detaliilor aparent mărunte de comportare. atmosferă, mora-
vuri, reacţie psihologică influenţează desigur calitatea întregii lucrări. Teatrul refuză (ca
orice artă) aproximaţia ; niciodată, convenţia scenică generalizatoare nu trebuie confun-
dată cu indecizia, nedeterminarea, vagul, soluţia „în general". Chiar cel mai abstract tea-
tru al absurdului (ca să luăm un exemplu extrem), dacă este cu adevărat artistic, urmă-
reşte cu o minuţiozitate aproapc cxaspcrantă adevărul gesturilor, atitudinilor, împrejurări-
lor concrete, pe care dramaturgul lc uneştc în relatia generală, conventională, a metaforei,
compunînd di.n ele iniaginea-idee, acţiunea-simbol. Erorile pe care le-am semnalat pot fi
www.cimec.ro
 corijate relativ uşor, la o nouă montare sau într-o ediţie mai tîrzie a piesei. Prin ase-
menea modificări s-ar obţinc nu numai ameliorarea evidentă a unor momente ; calitatea
generală a lucrării dramatice s-ar putea ridica. Este aici o problemă mai largă de estetică.
teatrală — aceea a unui simţ aparte pe care trebuie să şi-1 educe dramaturgul pentru
a da putere de convingere întregii sale scrieri, un simţ deosebit al firescului, care, fără
să răpească ceva din expresivitatea convenţiei, să nu ştirbească nici o clipă senzaţia de
adevăr. „credinţa" spectatorului în ceea ce se petrece pe scenă.
Dacă. de pildă, lui George nu i s-ar cere să decidă singur mutarea şantierului, ci
i s-ar demonstra că a greşit în elaborarea proiectului, dacă el ar fi rugat să contribuie
la îndepărtarea acestei greşeli, piesa nu numai că n - a r pierde nimic din dramatism, ci,
apropiindu-se de realitatea măruntă a tiparelor de viaţă, ar putea să cîştige şi un surplus
de tensiune. î n această situatie, George nu ar mai lupta doar pentru a termina cît mai
repede, nu ar mai cheltui atîta energie în numele unei abstracte patimi pentru viteză, ci
întreaga lui acţiune s-ar intensifica, pentru că ar deveni o acţiune de apărare, tînărul
inginer punîndu-şi în joc toate puterile pentru a ascunde eroarea pe care a făcut-o cînd
a amplasat viitoarea uzină într-un loc nepotrivit. Opoziţia lui la orice schimbare ar cîş-
tiga o motivare imediată şi concretă, foarte plauzibilă pentru un asemenea caracter.
A doua licenţă pe care am amintit-o — aceea în virtutea căreia eroii uită zeci d e
minute de primejdia în care se află Mirela, pierzîndu-se în tot felul de controverse —
putea fi şi ea evitată cu cîştiguri şi mai mari pentru verosimilul şi dramatismul acţiunii.
Era destul ca George să nu spună tovarăşilor săi că i-a încredinţat Mirelei o misiune
riscantă, dîndu-şi seama de gravitatea imprudenţei pe care a comis-o şi sperînd că o va
putea ascunde, dacă fata va izbuti să sc salveze. Discuţiile şi lupta personajelor ar fi con-
tinuat fără ca cei din jurul eroului principal să cunoască drama pe care o trăieşte el urmă-
rind în gînd ce se petrete la locul exploziei. Tensiunea ar fi ciescut şi pentru caracterul
central şi pentru spectator. După consumarea exploziei, după ce majoritatea disputelor etice
s-ar fi încheiat, atunci cînd totul pare rezolvat — s-a găsit arama pe care o căuta echipa
geologică, iar şantierul nu mai poate fi mutat, în urma condiţiilor noi datorate exploziei —,
George poate să demaşte involuntar misiunea pe care i-a dat-o Mirelei. Din nou, toate
raporturile dintre eroi se pot răsturna : după tcnsiunea aşteptării şi după încordarea tutu-
ror înfruntărilor de opinie care au loc în acest răstimp, ar urma bucuria soluţiei mulţumi-
toare ivite în urma experienţei, şi apoi disperarea de a afla că totul s-a obţinut printr-un
sacrificiu uman. Acum, George poate fi judecat, de camarazii lui, ca un om care a ucis
fără voia sa, din imprudenţă. în faţa acestei ultime descoperiri, nici o dispută morală nu
mai are rost. Finalul se poate consuma pe planul unei foarte înalte încordări, printr-o în-
fruntare concisă şi violentă a personajului principal cu celelalte personaje, care abia
acum înţeleg cît de departe a putut să meargă furia egoistâ şi arbitrară a conducătorului
lor. Ultimul act, cel mai slab din versiunea actuală, ar devehi mai firesc şi ar obţine
o gradaţie normală, terminată printr-o dezlegare deplin teatrală — lovitură de teatru
d e conţinut, ultimă revelaţie de fond în raporturile dintre personaje.
Perfectibil încă este şi dialogul. P a r t e din replici sună cîntat, fiind construite pe
intonatii afectate, foarte favorabile rutinei actoriceşti („Ana: Le-ai văzut cum stau, cum
mănîncă. cum dorm, în marile lor cîrduri cu miros de peşte ?..." ; „Ion : Nu mă intere-
sează, Ana, eu am un scop prea precis, prea grav. Nu mă mai poate interesa şi persoana
mea. Nu mă impresionează nici dacă sînt scuipat, nici dacă mi se dau flori. înţelegi?!"V
Disputele de principiu eşuează pe alocuri într-un limbaj preţios, supraincârcat cu expresii
greoaie, care aduc aminte de pasajele mai neîndemînatice din dramaturgia noastră recentă.
{„Ion : Ştiţi ce înseamnă să ai un colectiv, cînd eşti într-o situaţie grea, să ai cu cine te
sfătui, să ai cu cine te ajuta... U n colectiv de oameni se formează greu, se rodează greu.
Ţ i - a m spus. Există un capital afectiv pe care îl investim în fiecare om cu care avem de-a
face... Maşini, agregate poţi importa de oriunde, dar oamenii, oamenii ăştia sînt cei cu
care lucrăm. îi formezi, ne formăm mereu, unii pe alţii.") Idei frumoase sînt astfel ex-
primate într-o formă care, din cauza rigidităţii unor expresii nefericite, nu ciştigă ade-
ziunea publicului. Unele replici schimbate de cei doi îndrăgostiţi, formulate in acelaşi fel,
sună parodic, evocînd umbra comediilor lui Mazilu, care persiflează cu atîta dreptate
amestecul vocabularului artificial, combinat din expresii ieftin intelectualizate şi stereo-
tipii de referat, în Telaţiile intime dintre bărbat şi femee. („Ana : De ce vrei să mă uni-
lateralizezi ?" ; „Aşa da, eşti iarăşi tu, iubitul meu cel măreţ !" ; „Crezi că eu sînt
numai femelă ?") Aici este din nou vorba despre acel simţ al firescului, care nu poate
lipsi din literatura teatrală şi pe care autorul trebuie să şi-1 antreneze.
Corncliu Leu a dovedit concret, prin ceea ce a scris, că în piesele inspirate din
viaţa contemporană se pot construi conflicte puternice, violente, grele de implicaţii, şi se

56
www.cimec.ro
pot obţine gradaţii ample de tensiune şi intensitate. Din acest punct de vedere, A doua
dragostc marchează un pas înainte, chiar în raport cu scrierile bune din stagiunile trecute,
în care conflictul nu depăşea opunerea de intenţii prudent schiţate şi grabnic impăcate.
î n ceea ce priveşte însă realizarea, piesa lui Corneliu Leu se situează în urma textelor
care au atras atenţia în stagiunile anterioare. în unele din acestea ne supărau o anumită
retorică seacă, o anumită sărăcie a eroilor ; în altele, ne displăcea citeodată artificialul
dialogului, în care toate personajele vorbeau aceeaşi limbă greoaie şi preţioasă. A douo
dragostc posedă aceste defecte într-o măsură mare.
Fireşte, nu putem cere unui scriitor care abia face cunoştinţă cu teatrul să scrie mai
îngrijit, mai atent, mai sigur decît dramaturgii încercaţi. Cu toate acestea, nu este nepo-
trivit să ne întrebăm cît timp discuţiile despre finisarea textului dramatic, despre exi-
genţă şi autoexigenţă vor continua să rămînă fără efect, cît timp teatrele vor mai îngădui
să apară pe scenele lor lucrări neîmplinite, piese care nu-şi duc pînă la capăt ideile inte-
resante şi intenţiile frumoase.
Deocamdată, în ciuda tuturor îndemnurilor şi dezbaterilor, nivelul de măiestrie şi
profesionalitate dramaturgică al noilor piese nu izbuteşte să crească ; este una din proble-
mele principale ale literaturii noastre dramatice, astăzi.

* * *

Realizatorii spectacolului din Constanţa au făcut tot ce au putut pentru a prezenta

piesa într-o lumină cît mai bună. Micile scurtări aduse textului, efectuate cu bun-simţ, au
despovărat partitura dramatică, mai ales spre sfîrşitul ultimului act, de multe falsuri de
replică şi situaţie. Efectele de bizar şi straniu, destul de facile, pe care le cerea autorul
în indicaţiile sale, au fost pe bună dreptate moderate. Regizorul C. Dinischiotu a distribuit
excelent rolurile principale : George e jucat de D a n H e r d a n , Ana de Ileana Ploscaru, Ion
de C. Simionică. Aceşti trei actori au purtat pe umerii lor desfăşurarea acţiunii, condu-
cînd-o dinamic, firesc, cu multă sinceritate şi forţă expresivă. D a n H e r d a n dovedeşte încă
o dată cît de bine se orientează într-un text contemporan, cîte nuanţe, variaţii, g r a d ă r i şi
surprize ştie să aducă în descrierea unui erou din zilele noastre. Ileana Ploscaru i-a dat
Anei o ţinută demnă, o feminitate sensibilă şi o inteligenţă activă. C. Simionică a jucat
simplu, reţinut, uneori poate monoton, căutînd să remedieze neajunsurile rolului prin
sobrietate.
Mai puţin inspirat au fost distribuite şi jucate celelalte roluri. Paul Lavric 1-a
investit pe Ilea cu cîteva gesturi şi atitudini mereu aceleaşi, subliniind prea mult aparenta
rigiditate a personajului. Constantin Guţu a făcut o inadmisibilă risipă de energie vocală,
strigînd aproape fără scădere de ton tot rolul lui Roibu, în speranţa că va smulge sălii
hohote de rîs prin agitaţie şi gălăgie. Aurora Simionică a încărcat interpretarea Mirelei
cu o neplăcută frenezie de răsfăţuri, drăgălăşenii şi graţii pretins ingenue, care frizau
diletantismul. Cum admite conducerea teatrului, alaturi de interpretări atît 'de interesant
gîndite şi conştiincios lucrate, ca acelea ale protagoniştilor, efecte şi procedee de joc atît
de vechi ?
Decorul lui Vasile Roman, util ca repartizare a spaţiilor de joc şi destul de îngrijit
în alegerea obiectelor aduse în scenă, păcătuia p r i n t r - u n fundal ostentativ, de o artificială
bizarerie.
Cu toate scăderile, montarea a scos în evidenţă calităţile piesei, datorită jocului
interpreţilor principali şi bunei conduceri a acţiunii pe toată întinderea spectacolului. T e a -
trul din Constanţa poate să înscrie în bilanţul stagiunii actuale, ca o realizare de merit,
această premieră pe ţară, care atrage atenţia asupra unor aspccte de primă importanţă ale
dezvoltării dramaturgiei noastre.
Ana Maria Narti
www.cimec.ro
• „CU CINE MĂ BAT" de Aurel Storin
\a Teatrul Muncitoresc C.F.R. *

Aurel Storin a depăşit cuprinsul formulelor : „tînăr debutant", „tînără speranţă",

„autor care promite" etc.,. etc. El se află la a treia piesă jucată (două pe scenele
teatrelor bucureştene). adăugîndu-i-se la aceasta o bogată experienţă legată de dome-
niul spectacolului muzical-estradistic. E limpede faptul că, scriind Cu cine mă bat,
A. Storin a proiectat să se autodepăşească, trecînd de la comedia lirică (0 felie de
Jună) sau farsa satirică (Duminică fâră fotbal) la comedia de idei (folosesc formula
„consacrată"). la piesa-dezbatere. Aceasta presupune o ascensiune. pe planul unor sfere
şî probleme general-umane, dar şi de o acuitate imediată, pregnantă.
Aparent, faptul de viaţă tematic e „decupat" din sfera jurnalistică, din foileton
sau chiar simpla informaţie, devenind impuls, acel prim impuls genetic, în j u r u l că-
r u i a autorul îşi ţese naraţiunea dramatică.
Această metodă creatoare îşi ancorează spectatorul în imediata actualitate, dă
senzaţia de autentic (sporind deci fiorul emoţional), este operativă prin direcţia ei
^ducativă (inclusă în autenticitate).
Dezavantajele însă planează în jur, poate în egală măsură : dacă autorul nu
are decît argumentul subiectului, netransfigurat prin măiestrie, piesa riscă să rămînă
o anecdotă diluată, conflictul substituindu-se acesteia, dezbaterea rămînînd tributară
nucleului prim, asemenea unui copilaş care n u face decît atîţia paşi cît este purtat de
mînă ; de asemenea, demonstraţia educativă poate deveni obsesiv explicitară prin
.apelul la „fapt".
Am făcut această scurtă introducere pentru că piesa lui Aurel Storin e o
aplicare vie a ceea ce e pozitiv. sau invers, în sfera genului.
Intr-o noapte ploioasă. un om necunoscut pătrunde cu anasîna în casa unui
rlirector general, prezentîndu-i precipitat faptul că este victima unei nedreptăţi parafate
de referinţe nedrepte şi dosare neverificate. După o scurtă ezitare, directorul, Tase
Mateescu, acceptă să facă un „control moral de stat" al referinţelor din dosar, pe
<care le găseşte strîmbe. Pentru aceasta, mobilizează în prealabil, telefonic, o parte din
referenţi, care într-un fel sau altul îşl recunosc greşeala. Şi, aşa cum recunoaşte direc-
i o r u l în final : „M-am bătut pu(in..."
Cine au fost inamicii ? Să-i dăm cuvîntul din nou iui Tase Mateescu : nOf.
cum aş sfişia bătrina lafitate. cum aş biciui ucigaşa indoîenţă, cum aş rupe cu dinţii
viteaza meschinărie !"
în acest sens, lupta pentru adevăr, responsabilitate şi demnitate umană, împo-
triva laşităţii, jndolenţei, meschinăriei, e o cauză demnă de a fi abordată de un tînăr
şi temerar dramaturg.
Mai ales că exemplele valoroase nu-i lipseau ironia sagace. farmecul captivant
ja] dezbaterilor lui Mirodan, incizia totdeauna lucidă, mişcarea gravă, dramatică a
ideilor la Everac... Şi fără îndoială că dramaturgului i-a venit greu să se rupă total
At aceste modele, ramînînd încă tributar replicii lui Mirodan (la Storin, mai puţin
cizelată), conciziunii lui Everac din Ştafeta nevăzută (în Cu cine mâ bat acţiunea des-
făşurîndu-se mai lent).
Ceea ce îi revine ca prim merit lui A. Storin, în afara abordării tematice, e
,0 anume prospeţime sinceră ce decurge din unele scene, sugerînd necontrafăcut viata
autenticâ. Autorul „se bate" şi el pentru ideea piesei sale, şi această fervoare e de
asemenea uşor sesizabilă, cu bune efecte scenice. Există în piesă numeroase fragmente
„mînate" de ritmul interior al dezbaterii, dinamizate de acesta, iluminate de noblcţea

* Regia : Mihai Dimiu. Scenografia : Eugenia Bassa Crîşmaru. Distribuţia : Silviu Stănculescii
(Tase Mateescu) ; Paul Ioachim (Alecu Negulici) ; Ion Gheorghiu (Ing. Cociaşu) ; Ileana Codarcea (Mimi
Arginteanu) ; Traian Dănceanu (Barbu Bozocea) ; Constantin Florescu (Costică Greavu).

5S
www.cimec.ro
Ileana Codarcea (Mimi Arginteanu) şi Const. Florescu (Costică Greavuj

Paul Ioachim (Alecn Negulici)

şi Silviu Stănculescu (Tase
Mateescu)

www.cimec.ro
 cauzei iniţiale. Există de asemenea scene. momente „rotunde" prin construcţie, conduse
cu îndemînare, demonstrative prin ele înşilc. Din păcate, aceste scene, alternate cu altelc
mai puţin inspirate, dau piesei caracterul de fragmentare, de şirag, slăbind însăşi forţa
de şoc a conflictului. care „gîfîie" pe parcurs. în acest sens, deşi hazlie, scena lui
Greavu e o „scenetă"... Aurel Storin vădeşte deseori şi o bună ştiintă a caracterizării,
rapide şi precise, a unor personaje, de la primul lor „pas" scenic. O uşoară exagerare
a unor elemente exterioare. facile (Barbu Bozocea, care repetă maşinal anecdote),
poate fi supusă atenţiei autorului.
Cred că piesa ar fi avut mai mult de cîştigat în dramatism. autenticitate şi fior
emotional. dacă prin acţiune directă, scenică. am fi avut mai plastic, mai viu, senti-
mentul „bătăliei" pe care o duce Mateescu. Din pâcate, acţiunile sale sînt imediat
încununate de un succes facil. Tensiunea ar fi trebuit să 9porească de la o scenă la
alta. Aşa, directorul ne dă iinpresia că se bate pentru o cauză cîştigata anrioric.
„Periclitarea" scenică implicită a acestui „cu cine mă bat" (bănuieşti imediat că
personaiele ezitante vor reveni pe loc la sentimente mai bune) ar fi dat nerv, fior
dramatic. Caracterul episodic al personajelor dă umor. dar totodată si impresia de
frcscă. prin neconturarea pregnantă a acestora (Al. Mirodan, de pildâ, dă emoţio-
nalitate autentică fiecărei aparitii). De asemenea. sondaiul psihologic nu se aplcacă spre
aspecte mai complexe tinînd de coordonate sociale, de o caracterologie mai adîncă.
aşa cum face Paul Everac. Autorul tentează un deznodămînt neaşteptat. dezvăluindu-ne
că unul dintre eroi. inginerul Cociaşu. care asistase impasibil alături de director la
investigaţii. e unul din principalii autori morali ai nedreptătii ce-1 lovise ne N c m l i c i :
surpriza. deşi e şocantâ, nu înviorează totuşi finalul. actul III rămînînd de fapt o
recapitulare.
Salutară însă, în genere. e initiativa pozitivă a autorului, care. cu bună ştiinţă,
şi-a conferit o sarcină dificilă. abordînd o temă contemporană. tratînd zone ale dez-
baterii de idei şi ale teatrului psihologic.
Am recunoscut deseori şi pana acidă a umoristului Aurel Storin. ca şi înclinaţiile
sale lirice.
în afară de aceasta, Cu cine mă bat, cu toate calitătile şi neajunsurile ei, e
o invitaţie adresată dramaturgilor de a părăsi subiecte facile. minore, sugerînd nece-
sitatea continuă a creşterii măiestriei artistice şi... poate ca e şi o ilustrare a vechiului
dicton latin : „per aspera ad astra".
Soectacolnl şi-a găsit un cald sprijinitor în regizorul Mihai Dimiu. realiza f orul
spectacolului. Dimiu a abordat textul cu seriozitate. pedalînd în egală măsură pe su-
gerarea momentelor psihologice. căutînd totodatâ să nu-i rupă fluiditatea. ci, dimpo-
trivă, s-o sporească scenic. „Momentele" au fost în bună parte realizate. Spectacolul
nu este lipsit de o anume armonie, de unitate, în ciuda unor inegalităţi stilistice şi
a unei d-stributii nu total o u o g e n e . Sugerînd cu discreţie tentele lirice, nesupralicitînd"
umorul. Mihai Dimiu ar fi trebuit să sporească ritmul intrinsec al spectacolului, acor-
dindu-i un mai susţinut „crescendo" final.
C ; nd unii tineri regizori supralicitează în căutarea şi descoperirea unor texte
din dramaturgia universală cît mai „exotice" şi mai ,pitoreşti", mai morbide şi mai
stranii. munca şi entuziasmul lui Mihai Dimiu faţâ de o piesă originală, chiar imper-
fectă, merită salutate.
Pe Tase Mateescu îl joacă Silviu Stănculescu, actor de farmec şi firesc. A fost
el însuşi. deşi putea conferi eroului un plus de absconsâ ironie spirituală, pentru a-f
scoate din ceea ce a devenit şablon de „erou cald, liric, cu o energie latenta". Pe-
scurt, am asteptat mai mult de la interpret...
Paul Ioachim, febril, agitat, a părut însă puţin stînjenit, derutat de poziţia unui
solicitant năpăstuit, care aşteaptă pasiv să fie la înălţimea calităţilor în jurul cărora.
se „bate" piesa. Jocul său de pauze, de tăoeri a avut însâ o discretă şi fină înţele-
gere a momentelor dramatice. Amuzant, anunţînd de pe acum un „capo comico" plas-
tic, o aparitje a p a r t e in rîndul tinerilor actori, este C. Florescu — care, ciudat, nu şi-a
afirmat pînă acum în cadrul generaţiei sale personalitatea. Florescu are savoarea cu-
vîntului, ştie să asculte excelent pe scenă şi are o mimică expresivă. T r a i a n Dănceanu
a debitat copios cîteva anecdote firave, subliniindu-le inconsistenţa prin contrastul oferit
de hazul său personal. I. Gheorghiu a sugerat o oarecare umilinţă cenuşie personajului
Cociaşu — insuficient de clar parcă autorului însuşi, în egală măsură cu silueta lui
Mimi Arginteanu, jucatâ de Ileana Codarcea.
Curios, decorul şi costumele nu lasă prea multe amintiri !
Alecu Popovici
www.cimec.ro
 yri^^Pt&u&svvtĂ' 4vpv*4s**&£

• „ A U FOST ODATĂ... DOUĂ ORFELlNE" de Eugen Mirea

la Teatrul „ C I. Nottara" *
Două sînt posibilităţile ce se deschid, teoretic, în faţa inteoţiei parodice. Uneori,
reluarea unei vechi teme — a unui mit — a r e nevoie, pentru întărirea noutăţii, de
distanţarea ironică. Cînd Giraudoux scrie din nou tragedia Electrei, sau Thomas Mann
viaţa doctorului Faust, seriozitatea conflictelor se reliefează pe umbra amară a paro-
diei. î n acest caz, atitudinea de parodist e o simplă componentă a tragicianului rafinat,
ce ştie — ca şi Euripide, care în a sa Electra introducea elemente de parodiere a
Orestiei lui Eschil — că ultimului venit îi stă bine, amestecat cu lacrimile, surîsul
avizat. Dar, alteori, parodia nu mai depinde de o dorinţă curat creatoare, ea nu mai
este o scuză şi o podoabă a nou-vecbiului, ci, autonomizată. se luptă cu formulele,
cu îmbătrînirea, cu prostul gust. Acum parodia, trăind pe propria ei socoteală, îşi
descoperă un duşman în ceea ce e gata-acceptat. în ceea ce, pe nemerit sau chiar pe
merit, are succes. Parodia singură, act negativ, foloseşte armele comicului împotriva
oricui. într-adevâr, disponibilitatea parodică este eompletă. Lupta comodă a parodiei
înfrînge de la început orice rezistenţă : în faţa ridicolului, seriozitatea nu a r e cuvînt.
Aşa nu are cuvînt melodrama în faţa freneziei comice din spectacolul Au fosl
odată... doaă orfeline ,de Eugen Mirea, la Teatrul „C. I. N o t t a r a " . Bine închegate,
textul, regia şi muzica reuşesc să creeze o agitaţie, o nerăbdare a rîsului, un fel de
crispare comică, specificâ parodiei. (Termenii nu au, fireşte, sens peiorativ.) Ţinta
parodiei, uşor de doborît, de altfel, e atacată din toate părţile. Textul, umplut pînă
la saturaţie cu glume, ilogisme, calambururi, anacronisme, e vesel şi vioi. Muzica (de
H . Mălineanu, conducerea muxicală J e a n Ionescu) parodiază şi ea operete. şlagăre, cîn-
tece din filme, dansuri vechi şi moderne. Sanda Manu, ajutată de o echipă entuziastă,
a dat spectaeolului — puţin cam lung — mişcare şi relief. Faţă de Chirifa in provincie.
regizoarea a obţinut, într-un sens, mai mult : mijloacele umoristice sînt aici mai dife-
rite, încordarea sporită. Şi totuşi în Chiriţa exista un fel de indulgenţă a umorului faţă
de istorie, faţă de textul admirabil — deşi poate puţin demodat — servit cu dragoste
şi şiretenie, în timp ce aici se observă un spor al vervei şi cruzimii.
Corul, format din cinci frumoase eroine de tragedie greacă (nu era nevoie să
aibă şi nume : Hecuba, Medeea, Electra e t c , pentru că râmîn unite în cor), deschide
şi comentează acţiunea, cu mişcări cînd rituale, cînd burleşti. Prologul e scris într-un fel
de hexametri dactilici, anunţînd mari nenorociri. Cele cinci bocitoare (Dody Caian-Rusu.
Cristina Tacoi, Camelia Zorlescu, Doina Ionescu şi A n d a Caropol) vor mai face în
cursul spectacolului plăcute diversiuni, schiţe de french-can-can, cuplete, reclame, chiar
cîntări îngereşti. Acţiunea începe la Paris, cu o răpire proiectată de un sinistru marchiz
d e Presle (Dorin Moga) şi de omul lui de încredere, Lafleur (Cornel Elefterescu). Corul,
speriat, protestează împotriva crimei şi luxurii. A p a r victimele răpirii : cele două orfe-
line, mişcîndu-se ca nişte păpuşi (Liliana Tomescu-Henriette şi Melania Cîrje-Louise).
Coborînd din diligenţă în Parisul unde nu cunosc pe nimeni, ele îşi cîntă durerea pe o
melodie veselă şi ritmată. între timp facem cunoştinţă cu o familie interlopă : Baba
Frochard (adevărată Babă Hîrca, în interpretarea lui Nucu Păunescu), fiul ei Jacques
(temperamental jucat de Ion Punea), un escroc întreţinut de biata M a r i a n n e (Rodica
Sanda Tuţuianu). şi celălalt fiu, cinstitul Pierre (Ştefan T a p a l a g ă sau Ion Siminie), care.
refuzînd cerşitul, desi este şchiop. trăieşte ascuţind cuţite. El îşi cîntă complexele de
inferioritate fizică, iar Rodica Sanda Tuţuianu aruncă o sfîşietoare cîntare a amorului,

* Regia : Sanda Manu Scenografia : Liviu Popa. Muzica : H. Mălineanu. Distribuţia : Dody
Caian-Kusu (Hecuba) : Cristina Tacoi (Medeea) ; Camelia Zorlesc:i (Elcctra) ; Doina Ionescu (Ifigenia) :
Anda Caropol (Cassandra) ; Nucu Păunescu (Baba Frochard) ; Dorin Moga (Marchizul de Presie) ; C. Elef-
terescu (Lafleur) ; N. Constantinescu (Martin) ; Ion Punea (Jacques) : Şt. Tapalagă (Pierre) Liliana
romescu (Henriette) ; Melania Cirjc (Louise) : Gh. Trestian (Tatăl) ; Puşa Scărlătescu (Mama) Rodica
Sanda Tuţuianu (Marianne) ; lon Siminie (Picard) ; Ştefan Iordache (Roger) : Andrei Bursaci (Primu!
invitat) ; A. Teodorescu (Al doilea invitat) ; Gh. Sîrbu (Al treilea invitat) ; Gr. Constantin (Al patrulea
invitat) ; Victoria Dobre (Florette) ; Angela Chiuaru (Julie) ; Mariana Vincze (Liane) : Nataşa Nicolescu
^Eugenie) Gh. Negoescu (Marest) ; Mihai Horoveanu (Contele de Lignieres) ; Coca F.nescu (Contesa de
Lignieres) Tonv Zaharian (Doctorul) : Tamara Vasilache (Genevieve).

61
www.cimec.ro
 f ascinaţiei şi nebuniei (foarte reuşită^ de a l t -
fel în comicul ei â 1 espagnole). Răpirea se
face, nu înainte însă ca cele două orfeline
s-o oprească pe Rodica Sanda T u ţ u i a n u de
la sinucidere. U n a din orfeline, Henriette-
Liliana Tomescu. dispare. Ccalaltă. oarbă,
Louise-Melania Cîrje, e luată de Baba Fro
chard, care o va exploata, obligînd-o sa
cerşească melodios. Corul e îngrozit ! H e n -
riette-Liliana Tomescu se trezeşte la un
banchet de desfrînaţi din secolul luminilor,
unde virtutea ei e apărată de tînărul blazat
Roger (Ştefan lordache). Acţiunea se com-
plicâ îngrozitor : unchiul lui Roger, contele
de Lignieres, prefect al poliţiei, cu demni-
tate teapănă, ridiculizat de Mihai Heroveanu,
nu ştie că el e tatăl lui Pierre, aşa cum
soţia lui (Coca Enescu) nu ştie unde e fetiţa
ei prenupţială, Louise. Cîteva arestări, eva-
Melania Cîrje (Louise) şi Liliana dări, sacnficii, o mică omucidere. Ocazie
Tomescu (Henriette) pentru parodia unui tango (bine cîntat pe
nas de Ştefan Iordache), pentru cîteva în-
flăcărate dansuri în costume diferite ale
Cocăi Enescu, pentru recitative de operă,
twisturi, balete.
Spectacolul a fost bine primit de pu-
blic. S-a rîs şi s-a aplaudat la scenă des-
chisă, aproape la fiecare gag. Meritul unui
astfel de spectacol stă, de fapt, în suc-
cesul lui. El d ă spectatorului încredere în
sine şi îl predispune la ascuţime critică.
Apoi dă ocazie actorilor să se zbenguie în
voie pe scenă, îi obligă să fie multilate-
rali, să cînte şi să danseze. D i n aceste punc-
te de vedere, parodia lui Eugen Mirea şi-a
atins scopul. Actorii au fost stimulaţi de
veselia textului şi muzicii şi s-au mişcat
energic şi liber. Trioul central, Liliana T o -
mescu, Melania Cîrje şi Ştefan Iordache r
a înţeles bine intenţia regizoarei şi persifla-
rea din text. Liliana Tomescu joacă plin
de haz simplu, cu mişcări puţine, mici şi
delicate. Cealaltă orfelină, Louise-Melania
Cîrje, mai angelică, umblă plutind, vorbeşte
cîntînd, e admirabilă. Ştefan Iordache (care
fusese în Anligona de Anouilh un Hemon
Ştefan Iordache (Roger) cam leşinat) umple aici scena, se agită,

Nucu Pâunescu (Baba Frochard) Rodica Sanda Ţuţuianu (Marianne)

www.cimec.ro
cîntă, se strîmbă, cu temperament îndrăcit.
A r putea j u c a un Figaro foarte bun şi —
cu puţină t r u d ă şi rafinare — chiar un
erou din Marivaux. Ştefan T a p a l a g ă , făcînd
pe tocilarul (fără să fie deloc avantajat de
text), reuşeşte să atragă simpatia publicului,
mai ales în scenele de bătaie cu Jacques
(Ion Punea), pe care îl şi ucide, cu ajutorul
corului. Moartea lui Jacques e, de altfel,
unul idin cele mai bune momente ale spec-
tacolului, iar zvîrcolirile ticălosului — foar-
te plăcute ochiului ! O energică prezenţă pe
scenă e Nucu Păunescu (Baba Frochard), de
o răutate şi un cinism vesel inimaginabile.
Decorul simplu, d a r desenat şi colo-
rat cu mult gust, şi luxoasele costume (Liviu
Popa, asistat de Ali T ă t a r u şi Mona Florica
Gheorghiu) au, î n t r - u n astfel de spectacol,
un rol deosebit. Remarc mai ales decorurile
din mediul aristocratic : cel al festinului din
actul întîi, al mansardei unde e ascunsă
Henriette şi cel de la contele de Lignieres
acasă. Muzica lui Mălineanu place, deşi nu
e destul de vioaie ; şi nu e n e a p ă r a t nevoie
de twist pentru vioiciune. Polcile lui J o h a n n
Strauss sînt cel puţin la fel .de „incendiare".
L a unele arii, unde substanţa muzicală nu
e destul de bogată, se putea renunta la o
strofă sau două. De pildă la începutul părţii
a doua, unde piesa cam trenează. (De altfel,
şi „scena nebuniei" Henriettei e cu totul
zadarnică.)
Deşi, repet, în genul său — un gen
intermediar între operetă şi revistă — spcc-
tacolul e o reuşită, el poate lăsa totuşi în
u n n ă un sentiment de tristeţe.
întreb, cu riscul de a părea caraghios :
e oare permis î n t r - a d e v ă r parodiei să ia
în rîs orice ? Proteica ironie are voie să
îmbrace chiar orice forme ? Rîsul trebuie să
se răzbune pe sentimente simple şi frumoase,
pe milâ, pe înduioşare ? Sînt lacrimile melo-
dramei atît de condamnabile ? Ştiu, se obiş-
nuieşte să se rîdă de sentimentalisţne, aşa
cum elevii din liceu rîd de colegii îndrăgos-
tiţi sau de cei ataşaţi mai duios de mamele
lor. Şi totuşi, nu cred că acei care rîd au
rolul nobil. Se va răspunde poate că paro-
dia i w rîde de sentimente, ci de clişee. Dar
ea însăşi nu se constituie tot din clişee,
însă comice ? E poate, în această îndoială,
o reflectare a neputinţei structurale a p a r o -
diei de a conviuge. Parodia rămîne în mod
necesar istrionică, separată de problemele
adevărate. Ea se joacă abil cu noţiuni şi
formule „gata", nu p ă t r u n d e mai ideparte.
De aceea, în conflictul dintre melodramă şi
parodie nu pot lua partea parodiei.

Toma Pavel

Mihai Heroveanu (Contele de Lignieres)

www.cimec.ro
 Teatrul Nafional „ I . L. Caragiale"

„DIN JALE SE INTRUPEAZÂ

■
' ' * ■ ELECTRA"
de Eugene O'Neill
Regia : A l . Finţi

Eikmâ^ml

Dina Cocca . (Cristina) ;i Eugenia Dra-

gomirescu (Lavinia)

Florin Piersic (Orin) Emanoil Petruţ (Ezra Mannon)

www.cimec.ro
 iiaaawilt i/nor vmcu0
m repertDriu
• „IDOLUL Şl I O N ANAPODA" de G. M. Zamfirescu*
• „RĂDĂClNl" de Arnold W e s k e r "
pe scena Teatrului „Barbu Delavrancea"

Premierele actualei stagiuni a Teatrului „Barbu Delavrancea" nu contribuie sa-

tisfăcător la cristalizarea profilului pe care scena din Ştefan cel M a r e (staţie-pilot în
decolarea montărilor spre scenele regiunii) şi-1 caută de cîţiva ani. Cel puţin din punct
de vedere teoretic, menirea şi raţiunile de existenţă ale acestui colectiv artistic mi se
par limpezi, nu necesită argumentaţie speciială. Şi totuşi teatrul — care de-a lungul
anilor a oferit spectatorilor montări interesante, a căror experienţă (repertorială şi de
spectacol) putea fi mult mai efieient fructificată şi consolidată — continuă să dibuie în
căutarea profilului, n-a reuşit încă să-şi definească specificul, contribuţia particulară în
peisajul teatral bucureştean. Căutările, experimentele îşi află, desigur, justificarea, dar
nu pot servi ca argument pentru absenţa unei orientări ferme în atingerea finalităţilor
propuse şi necesare. Presa a semnalat, în repetate rînduri, golurile de repertoriu ale
Teatrului „Barbu Delavrancea", care ştirbesc afirmarea plenară a funcţiei sale educativ-
estetice ; fără îndoială, contribuţia acestui colectiv sîrguincios la îndeplinirea misiunilor
etice şi artistice care stau la baza programului său, încă de la înfiinţarea teatrului, poate
fi mai complexă, mai rodnică. Recentele premiere, „comedia amară" a lui G. M. Zam-
firescu, Idolul şi lon Anapoda, şi piesa dramaturgului englez Arnold Wesker, Rădăcini
(dună ştearsa comedie originală a lui Coman Şova, lubcsc pe-al 7-Ica, după ,,momentul
clasic" Moliere cu Şcoala nevestelor, după spumoasa — totuşi facila — comedie Se cautii
un mincinos de D. Psathas, după incerta dramoletă Noaptea la drumul mare de Renato
Lelli şi înainte de comedia Ariciul de la ..Dopul perfect" de Ion Băieşu), aduc în cadrul
preocupărilor repertoriale două tendinţe noi, ale căror semnificaţii şi dimensiuni vorn
căuta să le desprindem în rîndurile ce urmează.
* **
Reluarea unei comedii ..uitate" dintre cele două războaie mondiale, cum este
Idolul şi Ion Anapoda a lui G. M. Zamfirescu (de care şi^a mai amintit doar Tele-
viziunea în ultima vreme), se înscrie pe orbita unor multe asemenea ..redescoperiri" sa-
vîrşite de teatrele din ţa-ră în ultimii ani (şi îndeosebi în ultimele două stagiuni). Dra-

* Regia : Ion Simicnescu şi Cornel Gîrbea. Decoruri-costume : N. Nobilescu. Distribuţia : Cornel

Girbea şi Constantin Răşchitor (Ion) ; Victoria Dinu şi Lucia Burcovschi (Frosa) ; Maria Burbea şi Coca
Gheorghiu (Stăvăroaia) ; Adina Atanasiu (Mioara) ; Costin Priscoveanu şi Al. Repan (Valter) ; Maiius
Marinescu şi Romulus Bărbulescu (Aristotel).

** Regia : Dinu Cernescu. Decoruri : arh. Vladimir Popov. Costume : Irina Borovski. Distribuţia :
Victoria Dinu (Beatie Bryant) ; Angela Macri (Jenny Beales) ; Cornel Gîrbea (Jimmy Beales) ; EHZH
Petiăchescu şi Dodo Iconomu (Mrs Bryant) ; Sandu Rădulescu (Mr. Bryant) ; Eugenia Ardeleanu (Peail
Biyant) ; Doru Atanasiu (Frankie Bryant) : Mihai Stan (Stan Mann) ; Dimitrie Dumitru (Mr. Healeyl.

5 - c. 31P3 65
www.cimec.ro
Victoria Dinu (Frosa) şi Cornel Gîrbca (Ion) în ..Idolul şî Ion Ana
poda" de G. M. Zamfirescu

maturgia unor scriitori reprezentativi ai epocii respective a fost prospectatâ în v r e m e a

din urmă cu mai multă atenţie de către diferite colective teatrale, astfel încît scrieri mat
puţin cunoscute, insuficient valorificate pînă acum, din moştenirea artistică a unor n u m e
consacrate — Camil Petrescu, Nicolae Iorga, Mihail Sebastian, Mihail Sorbul, Victor
Eftimiu, Al. Kiriţescu, Victor Ion Popa, Mircea Ştefănescu G. Ciprian, T u d o r Muşa-
tescu —, au fost puse. firesc. la îndemîna spectatorilor, prin intermediul unor diferite
montări. Reluarea Idolului... se integrează organic în acest proces amplu de reprezentare
a repertoriului naţional dintre cele două războaie mondiale, reactualizînd şi completînd
personalitatea artisticâ a dramaturgului G. M. Zamfirescu, care nu este (desigur !) numai
autorul comedici tragice Domnişoara Nastasia. (în paranteză fie spus, teatrele mai au şi
alte „datorii" faţă de dramaturgia autorilor sus-numiţi şi a altora din aceeaşi perioadă.
Şi, pentru eă vorbim de G. M. Zamfirescu, ne întrebăm care sînt cauzele nereprezentărik

66
www.cimec.ro
uneia din cele mai frumoase piese ale sale, Sam Teatrele sînt tiinorate de limitele vi-
ziunii autorului ? De dificultăţile montării ? N u ştim, dar nici una din aceste rezerye
— reale — nu ni se pare insurmontabilă, mai ales dacă ţinem seama de faptul că în
această profundă poveste d r a m a t i c ă „cu mine, cu tine şi cu e T , eroul, spre deosebire
de multe personaje corespondente surprinse în luptă cu realităţile ^epocii, caută soluţii
noi de existenţă, de îndreptare a răului din societatea contemporană lui.)
ldolul şi Ion Anapoda, cu suflul de umanitate care o caracterizează, aduce în
scenă profiluri cu revelatoare valenţe morale, care-şi caută fericirea, împlinirea aspira-
ţiilor, într-o lume ostilă. Tema, generală în dramaturgia dintre cele două războaie, con-
stituie un fel de leit-motiv dominant. Personajele din piesa lui G. M. Zamfirescu au
nenumărate corespondenţe în literatura dramatică a epocii. lon, acest personaj „ana-
poda", îndeosebi pentru familia spirituală a Stăvăroaiei, are ceva şi din credinţa lui
Chirică — straniul „om cu mîrţoaga" — şi din timiditatea visătoare a unui Andronic
sau Miroiu, şi din stînjeneala în faţa vieţii meschine din j u r a unui Spirache,^ şi din
spiritul de bravadă al unui Mitică Popescu. î n t r - u n climat moral care promovează egois-
mul şi lipsa de scrupule, Ion A n a p o d a ţine să trăiască nebăgat în seamă, nu vrea să stin-
gherească pe nimeni, dezvăluindu-şi puritatea sufletească, frumuseţea caracterului, bună-
tatea şi cumsecădenia, fără a înceta nici o clipă să viseze — chiar atunci cînd este
admonestat în sentimentele sale ceJe mai frumoase — la o lume pe măsură. Pînă şi
numele şi-1 pierde („toţi în casa asta îmi zic dînsu, un fel de ăsta sau ăla, un om de
pe stradă, fără nume şi fără identitate, ca şi cum Ion a r fi o vorbă de ruşine"), dar
este oricînd gata de sacrificiu faţă de cei apropiaţi, care nici vorbă că nu-i merită prie-
tenia ; numai amărăciunea la fiecare dezamăgire brutală pe care i-o rezervă viaţa nu
şi-o poate disimula, dar nici un reproş nu se ascunde în mărturisirile sale de mare
tristeţe („să ştii, frumoasă doamnă — spune el Stăvăroaiei în ziua nunţii idolului cioplit
care e Mioara — că e şi o bucurie a durerii !... Creşti şi duci pe umeri, ca un hamal,
fericirea altora, înflorind şi scuturînd, cu fiecare nerecunoscător, un vis nemărturisit).
Frosa, alt personaj „anapoda", alt Ion — pe altă treaptă spirituală —, are şi ea cores-
pondenţe feminine în literatura acelor ani, aspiraţiile o poartă şi pe ea spre limanul
„ P o p a Nanului", visul ei se aseamănă cu visul dintr-o noapte de iarnă al Mariei, vîn-
zătoare într-un magazin de b i j u t e n i . î n persoana Frosei, „idolul de vis", Ion, îşi
găseşte într-un tîrziu fericirea ; deznodămîntul fericit al acestei comedii amare semnifică,
desigur, posibilitatea omului de a-şi întemeia fericirea sfidînd vicisitudinile vieţii po-
trivnice. De altfeJ, faptul că Idoiul si Ion Anapoda, ultima lucrare a lui G. M. Z a m -
firescu, este şi singura cu un final tonic (după tragedia Domnişoarei Nastasia şi a lui
Sam, după realismul sumbru al romanelor sale inspirate din lumea „maidanelor cu d r a -
goste") devine simbolic pentru evoluţia viziunii dramaturgului.
încă din vremea scrierii sale, Idolul şi Ion Anapoda a lăsat limpede să i se în-
trevadă fisurile. Timpul le-a accentuat, astfel încît spectatorului contemporan îi pot
părea desuete unele date ale conflictului (ne vine greu, azi, în 1966, şi poate că ne-ar fi
fost la fel de greu cu trei decenii în urmă, să acredităm motivele concrete ale disen-
siunilor dintre Ion şi uşuraticul Valter ; ne vine greu să receptăm melodrama, ca şi
înclinaţia spre farsa facilă, pe care textul le conţine implicit). De asemenea, felurite
reacţii ale personajelor îşi relevă neverosimilitatea. Tocmai în aceste condiţii speciale
era de aşteptat ca spectacolul Teatrului „Barbu Delavrancea" să propună o viziune regi-
zorală in spirit contemporan, care să valorifice corespunzător piesa, luminîndu-i p r e g n a n t
semnificaţiile şi sprijinind-o în lupta cu timpul. înscrierea în repertoriu a unui t e x t „ u i t a t '
nu este suficientă în sine. pentru repunerea calificată în circuit a unei lucrări dramatice.
Montarea poate atinge sensul şi dimensiunile unui autentic act de cultură numai prin
idei regizorale originale, in spiritul gîndirii teatrale moderne, capabile să dea relief
artistic şi pregnanţă valorilor textului. Altfel, reluarea îşi anulează, pur şi simplu, uti-
litatea.
Din păcate, cam aşa stau lucrurile cu spectacolul Teatrului „Barbu Delavrancea".
Deşi dublu semnată (sau, poate tocmai de aceea), regia — Ion Simionescu şi Cornel Gîrbea
— îşi lasă ascunsă concepţia, nu se dovedeşte în suficientă măsură preocupată de eviden-
ţierea semnificatiilor contemporane conţinute de text. Spectacolul realizat nu are perso-
nalitate, dă impresia unei lecturi — nici aceea tocmai corecte — neinterpretate îndeo-
sebi pentru că nu reuşeşte să impună în prim-plan o idee direcloare (posibilităţi erau
multiple, în ciuda carcnţelor, textul fiind, după părerea mea, propriu unui spectacol, gîn-
dit pe coordonate contemporane). Vagi, se întrevăd unele schiţe de atitudine — o tentă
de autoironie în tratarea unor momente care nu mai răspund sensibilităţii spectatorului
de azi, o estompare pe ici, pe colo a mclodramei — dar aceste intenţii sînt atît dc vagi
(un fcl de „urme ncdozabilc") încît nu au darul să influenţeze, cumva, mersul specta-
www.cimec.ro
colului spre un făgaş actual. 0 greşeală de interpretare vădită, în rolul lui Ion, con-
tribuie la caracterul desuet al montării : în interpretarea lui Cornel Gîrbea sînt a p i o -
fundate tocmai acele date ale personajului carc-i ştirbesc verosimilitatea (naivitatea ex-
tremă, sentimentalismul exagerat, neîndcmînarca cronică). deşi o interpretare contem-
porană cerea evidentierea puternică şi revelatoari. a puritâţii sale morale, a trăsăturilor
nobile de caracter (actorul nu face suficient distincţia : Ion e considerat „anapoda"
de lumea meschină din casa Stăvăroaiei. nu trebuie receptat, într-un mod exagerat,
„anapoda" de către public ; atunci înseşi sensurile piesei se dizolvă). Mai bine, dcşi
anumite momente sînt excesiv şarjate. este înfăţişat principalul personaj feminin : Vic-
toria Dinu parcurge cu umor etapele devenirii Frosei — de la umilita şi desconsi-
derata fată în casă, din primele aparitii. spre fiinţa demnă din final —, dezvăluind
latent,ele sufleteşti ale eroinei. Interpretarea celorlalte roluri oscilează stilistic, fapt
care îngreunează relaţiile fireşti dintre personaje şi care denotă, şi el, absenta unei
idei directoare în spectacol. Cîteva b u n t momente de comedie se datoresc Mariei Bur-
bea (Stăvăroaia), dar „pasta" este aruncată uneori mult prea gros pe portretul văduvei
tomnatice, „care n-a renuntat încă la viată" ; Costin Prişcoveanu (Valter) surprinde
cîteva din trăsăturile determinante ale mult descurcăreţuiui personaj, deşi pare uneori
„spcriat" şi se precipită în relaţiile cu partenerii ; Adina Atanasiu (Mioara), pe o
partitură destul de dilicilă. d a t o r a t a absenţei unor detalii particularizante. este mai
mult frumoasă şi mai puţin proastă, deşi autorul a definit-o fără echivoc : „o nepoatâ
frumoasă şi proastă" ; intermezzo-ul datorat lui Marius Marinescu (Aristotel) are umor.
Decorul. urît, foarte urit, neartistic. semnat de N. Nobilescu. contribuie la i m -
presia amorfă. de ansamblu, a spectacolului. Cele cîteva momente comice izbutite,
care vor continua să facă ..acroşajul" la public, sînt insuficiente pentru valorificarea
corespunzătoare a textului lui G. M. Zamfirescu.
L a cîteva săptâmîni de la premieră. odată cu intrarea unor noi interpreţi în roluri
(Constantin Răşchitor-Ion şi Al. Repan-Valter), realizatorii spectacolului şi-au revizuit
„în mers" concepţia regizorală, ţinînd seama şi de unele sugestii critice apărute în presă.
De remarcat în acest sens că eroarea de interpretare din rolul lui Ion e»te eliminată cel
putin parţial. în interpretarea lui C. Răşchitor, personajul este mai verosimil, joacă mai
ritmat scenele, fără a fi încurcat de propria sa persoană. cum se întîmpla la premieră
cu C. Gîrbea (în paranteză, notăm că şi conceptia acestuia din urmă asupra personajului
a evoluat spre bine) ; totuşi, în actul al treilea al piesei, melodrama rămîne stăpînă pc
situatie, nici noul interpret nu reuşeşte să depăşească momentele critice ale rolului. în
ceea ce-1 priveşte pe noul interpret al lui Valter (Al. Repan lirizează excesiv şi impro-
priu în actul întîi, se „descurcă"' mai bine spre sfîrşit), rămînem la părerea că primul
intcrpret (C. Prişcoveanu) este, cu limitele semnalate, mai „în rol". Decorul, şi în viziu-
nea revizuită a spectacolului. rămîne neschimbat, la fel de urît
* **
Montînd Rădăcini, Teatrul „Barbu Delavrancea" investighează un alt filon, a cârui
prezenţă devine necesitate în peisajul nostru teatral : dramaturgia universală modernâ.
Dramaturgul englez Arnold Wesker — un „tînăr furios", deosebit de confratii
săi de generatie şi atitudine, mai ales prin tematica scrisului sâu, care concentrează
aspecte din experienta mişcării muncitoreşti din Anglia — îşi propune şi în Rădăcini,
ca şi în alte lucrări ale sale l , să înfăţişeze aspecte ale capitalismului contemporan. A m
asistat, cu patru ani în urmă, la premiera primei sale piese, Bucutăria, pe o scenă p r a -
gheză. Dincolo de naturalismul montării (pe care piesa îl poate prcsupune), această piesă
a dramaturgului englez, cu aparente aride, şochează printr-un ridicat coeficient de adevăr
înfâtişat scenic cu forţă şi originalitate ; trăind experienţa unor ani de ucenicie în bucă-
tăria unui mare restaurant, autorul imaginează metafora unei lumi-bucătărie („bucătăria
aceasta rău mirositoare e ca lumea"), în care „totul se desfăşoară într-o iuţeală prea
mare ca să-ţi dai seama ce se petrece", în care oamenii intră şi ies într-o mare învăl-
măşeală şi asurzitoare gălăgie. Pregnanta ideilor devine explicită, şi deşi spectacolul p r a -
ghez era pur şi simplu sufocat de detaliile tehnice ale imensei bucătării înfăţişate pe
scenă (benzi rulante, cuptoare masive, sute, mii de farfurii, vase, tacîmuri), valoarea
politico-socială protestatară a piesei răzbătea cu acuitate.
O replică rostită de un personaj tipic pentru teatrul weskerian, Sarah Kahn din
Supă de pui cu ovăz, poate fi pusâ drept motto programatic tuturor lucrărilor a u t o -
rului : „Omul poate fi frumos. Urăsc oamenii urîţi, urăsc invidia, nimicnicia, mes-
chinăria. Am nevoie de lumină. Sînt o femeie simplă, Ronnie, dar am nevoie de
lumină şi de dragoste". în fond, influenta lui Ronnie (alt personaj de largă circulaţie

i Vezi „Teatiul" nr. 2'1966.

OS
www.cimec.ro
 Eliza Petrăchescu (Mis. Bryant) şi Sandu Râdulescu (Mr. Bryanl) în
,.Rădâcini" de Arnold Wesker

în teatrul weskerian) asupra eroinei din Rădâcini, tînâra chelneriţă londoneză Beatie
Bryant. are ca punct de plecare tocmai aceste precepte de conduită morală exem-
plarâ. Perspectiva unor astfel de idealuri, teatrul lui Wesker le impune eonsecvent (fie
prin afirmarea lor directă şi brutala, în pasaje întregi voit aride, chiar moralizatoare,
fie prin negarea la fel de directă şi brutală a falselor principii de viaţă care sclerozează
spiritul şi adorm conştiinţele). Indiferent de deznodamîntul pieselor — dramatic uneori.
ca în cazul de faţă, cînd Beatie este părăsită de Ronnie —, mesajul weskerian are tona-
lită^i optimiste ; Beatie ajunge să reccpteze organic ideile revoluţionare ale iubitului ei,
aceasta însemnînd nu numai desăvîrşirea ei morală. dar şi o nouă adeziune conştientă
la cauza luptei.
Spectacolul Teatrului „Barbu Dclavrancea'* porneşte astfel încît ne facilitează
constatarea că regizorul Dinu Cernescu a intuit bine specificul piesei. Mediul moral
din familia tinerilor Beales (exponenţi, prin desccndenţă directă, ai „ c l a n u l u i ' Bryant,
obiectivul principal prin care autorul ţinteşte spiritul conservator, incultura, refuzul de
a gîndi, pasivitatea de acţiune) îşi înfăţişează pregnant tarele care îl rod pe d i n ă -
untru : laşitatea, frica de a lua hotărîri, teama de nou, de orice ieşire din obişnuinţe.

69
www.cimec.ro
De la începutul spectacolului şi apoi p e parcursul montării este convingătoare de ase-
menea preocuparea aplicată a regizorului Dinu Cernescu de a evidenţia „detaliul wes-
kerian", definitoriu pentru realismul (uneori naturalismul) scrisului său. Pe scenă se
spală vase, se găteşte mîncare adevărată în oale adevărate, J i m m y Beales îşi ţine bici-
cieta în casă, Beatie face baie, ascunsă după o perdea, de faţă cu spectatorii, iar
pioaia torenţială de afară se vede, se aude şi parcă se simte. Toate acestea — în
fond, detalii de atmosferă — sînt evidenţiate în spectacol nu numai prin cadrul sce-
nografic semnat de arh. Vladimir Popov. înzestrat cu toate mărunţişurile unei gos-
podării (foarte reuşit interiorul familiei Beales ; parţial realizat, cu mici abateri de
la exactitatea notaţiei plastice, decorul easei lui Bryant), ci şi prin valorificarea lor
regizorală. Detaliile contribuie în mare măsură la caracterizarea personajelor, la defi-
nirea lor socială şi caracterologică, constituind totodată unul dintre „argumentele" sti-
listice, atît ale montării bucureştene cît şi ale dramaturgului englez.
Dacă regizorul a simţit „pulsul" piesei, este de remarcat câ nu întotdeauna inten-
ţiile sale au fost iduse pînă la capăt. N u a fost ajutat, suficient, nici de actori. Victoria
Dinu, în rolul principalului personaj feminin, Beatie, personaj insolit şi nu prea facil
— e drept —, evoluează de-a lungul spectacolului pe o gamă relativ redusă de stări
sufleteşti ; actriţa îi conferă eroinei o identitate veridică, dar nici veselia contaminantă
a acesteia, nici, prin contrast, d r a m a din final (extremele unei partituri foarte diverse,
chiar dacă este dominată de un anume aer moralizator) nu capătă adîncimile cuvenite.
Protagonista are eîteva momente bune în spectacol : apariţia explozivă în casa surorii,
discuţiile neutre sau contradictorii cu J i m m y — în general, momentele din actul prim.
Apoi, însă, am fi simţit nevoia să ne destăinuie mai mult din firea tumultuoasă şi contro-
versată a eroinei, tocmai pentru ca transfigurarea să ne convingă. De la mimarea unor
precepte morale şi pînă la înţelegerea acestor precepte, Beatie — care în final ajunge
să descifreze cauze ale antagonismului de clasă din societatea în care traieşte („De două
mii de ani lumea evoluează necontenit şi noi nici n - a m băgat de seamă. Nici măcar nu
ştim cine sîntem, nici de unde ne tragem. Geva, cineva, ne-a desprins de începuturi, ne-a
amputat de rădacini"), exprimînd şi punctul de vedere al autorului — are de parcurs
o traiectorie complicată ; prin simplificare, prin apropierea extremelor, personajul — şi
implicit piesa, spectacolul — riscă anumite platitudini.
Tipologia variată a piesei lui Wesker, de la şeful clanului Bryant (interpretat
cu umor, cu reacţii spontane şi viguroase de către Sandu Rădulescu) şi pînă la episo-
dicul rol al bătrînului paralitic Stan M a n n (reţinem în mod deosebit compoziţia lui
Mihai Stan prin care eroul e înfăţişat naturalist — foarte în spiritul textului), oferă
fizionomii morale diverse, care-şi cereau o portretizare actoricească exactă. Mai bine
reuşesc aceasta Cornel Gîrbea (Jimmy) şi Angela Macri (Jenny). Primul conturează
un profil ide muncitor rural, pe cît de viguros fizic, pe atît de firav în mentalitate.
Actrita desenează mărginirea, lenea spirituală a unei fiinţe abrutizate de cotidianul unei
existenţe dificile, schiţînd în final gestul unei compasiuni pentru destinul tinerei Beatie,
prin aceasta dezvăluind virtualele resurse ale fondului său uman. N - a reuşit să ne
convingă, deloc, interpretarea ştearsă pe care Dodo Iconomu — spre deosebire de Eliza
Petrăchescu — o dă Mamei, personajul pierzîndu-şi semnificaţiile originale ale acestui
tip uman satisfăcut cu uşurinţă de „produsele de calitatea a treia" ; tirul întreprins de
autor împotriva inculturii — sursă de anchilozare şi amorţcală — nu îşi atinge ţinta.
Celelalte personaje, şi respectiv ceilalţi interpreţi (Pearl Bryant — Eugenia Ardeleanu,
Frankie Bryant — Doru Atanasiu, Mr. Healey — Dimitrie Dumitru), sînt mai mult
pitoreşti decît convingătoare.
Poate surprinde faptul că regizoiul Dinu Cernescu — foarte intreprid de obi-
cei, cu sugestii originale de spectaccl, adesea tentante cînd continuă spiritul textuiui
— este pentru prima oară „cuminte", tocmai în montarea piesei lui Wesker. Gred
că şi aici se ascunde cauza unor platitudini ale spectacolului ; ariditatea textului devine
în spectacol (mai ales cu cît ne apropiem de sfîrşit) evidentă. Montarea cere un efort
suplimentar în receptare şi credem că aceste dificultăţi „create" (la care se adaugă difi-
cultăţile reale ale textului) sînt improprii, poate şi în perspectiva deplasărilor colectivu-
lui pe scenele regiunii, dar mai ales pentru că nu contribuie eficient la evidenţierea psiho-
logiei personajelor. în ultimă instanţă, Rădăcini îşi ascunde forţa dramatică în sondajul
psihologiei umane.
Câlin Căliman
www.cimec.ro
 argumentele
unei opţiuni
• „ U N TRAMVAfNUMIT DORINTĂ ,/ de Tennessee Williams
la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" *

în fond — oricît ne-am feri s-o recunoaştem şi oricît ne-am strădui să nu se întîm-
ple aşa — ca spectator („avizat" sau nu !) duci cu tine la teatru un bagaj de idei pre-
concepute, întrebări şi îndoieli pe care nu le poţi lăsa în foaier şi cărora abia reprezen-
taţia le răspunde hotărîtor. î n aşteptarea celei dintîi ridicări de cortină la Un tramvai
numit dorinţă — prima versiune scenică în limba română a piesei lui Tennessee Williams—,
obstinat, o îndoială prindea contur : oare alături de Cum vă place, Sfînta Ioana, Copiii
soarelui, Opera de trei parale sau Clipe de viaţă, Tramvaiul nnmit dorin(ă — operă
tennessiană de început, în care încărcătura psihanalitică tarează virtuţile de analiză
socială — îşi va găsi locul firesc şi original, pe măsura acestor realizări, justificîndu-se inte-
gral în faţa spectatorului şi în evoluţia teatrului ce-1 prezintă ? Oare după remarcabilul
Clipe de viaţă, energia creatoare a unui regizor deplin stăpîn pe arta sa nu se consumă
gratuit (mergînd „la sigur" şi undeva în virtutea unei rutine, fie ea şi de inaltă calitate)
în înscenarea unei piese (evident depăşită şi de scrisul autorului ei şi, mai ales, de întreaga
dezvoltare a literaturii dramatice americane postbelice), care nu aduce nici adevăruri infinit
noi despre realitatea investigată, şi nici nu obligă la o formulă de spectacol net diferita
d e cele deja explorate ?

„Cred că Tennessee Williams e în unele piese un mare scriitor (...) şi nu pot să

despart această calificare de mare scriitor de capacitatea artistului de a surprindc adînc
fenomenul social care-l înconjoară" (s.n.) — notează Liviu Ciulei. în acest spirit abordează
el piesa dramaturgului american, căutînd să desluşească şi să pună în evidenţă, de pe pozi-
ţiile unui ideal etic şi estetic altul decît al lui Tennessee, permanenţele unei lumi „domi-
nate de mentalitatea primară a junglei", permanenţe sesizabile în subtextul zbaterii nepu-
tincioase şi iremediabil tragice, în comportarea cotidiană şi în patimile ce-i macină pe
eroi. în „tramvaiul numit dorinţă", cu care călătoresc eroii lui Tennessee şi Ciulei, oamenii
se împing, se strivesc, se amuză, îşi simt corpurile încinse şi excitate, se înghesuie către o
ieşire la care nu reuşesc să ajungă nicicînd, ei parcurg astfel spaţiul moral al Americ : i
moderne, spaţiul unei civilizaţii contradictorii care ascunde dincolo de bunăstarca aparentă
abisul cruzimii, inumanului şi nevrozei. Victime şi părtaşi ai acestei zbateri generale, eroii,
păstrînd evident datele temperamentale şi de caracter individuale, sînt uniţi prin acelaşi
nefericit, egalizator şi tragic (în raport cu menirea ideală a fiinţei umane) destin, poartă
apăsarea şi răspunderea vegetării, autodistrugerii şi distrugerii reciproce pe care o prac-
tică. Nici unul dintre ei nu poate fi propus simpatiei globale a spectatorului. pentru ca
adevărul contradictoriu al comportărilor lor defineşte fizionomii morale purtînd — sub
un aspect sau altul — semnele cancerului social şi biologic care-i macină. Ciulei nu îngroaşă
însă viciile personajelor către vulgar şi ieftin (el nu face din Blanche o erotomană

* Regia : Liviu Ciulei. Scenografia : Ovidiu Bubulac. Distribuţia : Clody Bertola (Blanche Du Bois) ;
Virtor Rebengiuc (Stanley Kowalski) ; Lucia Mara (Stella Kowalski) ; Petre Gheorghiu (Harold Mitchell) ;
Ica Matache Costescu (Eunice Hubbell) ; Corneliu Coman (Steve Hubbell) ; Mircea Gogan (Pablo Gonzales) ;
Ioana Cocea (O femeie neagră) ; Sorin Gabor (Doctorul) ; Matilda Bărbulescu (Sora) ; Ion Caramitru
(Un tinăr vînzător de ziare) • Ina Otilia Ghiulea (0 l'emeie mexicană).

71
www.cimec.ro
alcoolică şi mitomană, sau 'din grupul lui Stanley reprezentanţii primitivi ai lumpenproleta-
riatului) ; nici nu idealizează schematic vreuna din părţile în conflict (există o soluţie care
o poate propune pe Blanche ca purtătoarea idealurilor nobile, victimă a brutalităţii c r u d e
pe care a r reprezenta-o Kowalski, sau o alta care, glorificînd sănătatea fiziologică şi morală.
„simplitatea" grupului Kowalski, să justifice eliminarea tipului social, devitalizat, mincinos
şi anacronic, pe care-1 reprezintă Blanche). Micile şi marile cauzalităţi sociale determi-
nante în definirea caracterului şi gesturilor fiecărui personaj sînt limpede exprimate in
spectacolul lui Ciulei, în spiritul minuţioasei analize sociologice pe care o făcea, în în-
semnările sale la piesa lui Tennessee Williams, primul ei regizor Elia Kazan. î n specta-
colul său, Ciulei merge m a i departe, exprimînd un punct de vedere propriu, altul decît
cel al autorului, care de pe poziţiile „obiectivităţii" sale îşi condamnă şi apără concomi-
tent eroii „în raport cu greşelile şi justificările fiecăruia". Perspectiva superioară pe care
o sugerează Ciulei cuprinde în ea forţa unui adevăr generalizator care condamnă g l o -
bal şi neiertător alienarea omului în condiţii sociale precis caracterizate, închizînd posi-
bilităţile oricărei perspective acestei lumi sortite să piară în propriile-i, ireconciliabi-
lele-i contradicţii.
Evident, personajele lui Tennessee ar fi altele dacă nu ar purta semnele p a r t i c u l a r e
cu care le înzestrează autorul. Nevroza Blanchei şi compensarea alcoolică la care ea
recurge. erotismul de facturi diferite pe care dramaturgul îl notează la Stanley. Stella r
Blanche sau la cei doi vecini, chiar semnele tipului schizotic. pe care îl ghicim la Stanley,
nu sînt ocolite de Ciulei, ci aşezate într-o textură explicativă, care le dă a d e v ă r a t a v a l o a r e
realistă. secundară — totuşi importantă — pentru definirea concretă a eroilor. Momentul
cel mai dificil (şi delicat) al acestor aspecte, tensiunea erotică permanentă dintre Stanley
şi Blanche. care de fapt transpune pe acest plan tensiunea de mentalităţi a celor doi, este
voit escamotat de spectacol. P r i n aceasta, violul şi mai ales replica lui Stanley („această.
întîlnire ti-am dat-o din prima clipă") a p a r cu totul nejustificate. Nici filmul lui Kazan —
document valoros pentru istoria piesei lui Tennessee — şi nici spectacolul din T g . Mureş
nu rezolvau acest aspect al relaţiei Stanley-Blanche, căruia teoretic Kazan îi dădea o
explicaţie perfect verosimilă („Nimic nu e mai erotic şi mai aţîţător pentru Stanley decît
«aerele» Blanchei... el nu o poate aduce la nivelul său, şi atunci o nivelează cu sexul, o>
aduce jos, la nivelul lui, alături de el."). Pentru felul interesant în care dezvoltă Ciulei
relaţiile Blanche-Stanley ar fi existat poate o soluţie, aceea de a lăsa o îndoială asupra
realităţii violului. sugerînd spectatorului că el se petrece doar în conştiinţa zguduită a
eroinei. Spectatorul crede în prăbuşirea finală a Blanchei, chiar şi fără realitatea acestui
viol, sesizează just, şi altfel, perspectiva finală.
* » *
Spuneam că metoda realistă a lui Ciulei îmi apare în framvaiul numii dorinţcc
deplin elaborată, purificată. Poate părea paradoxal că aceasta se întîmplă tocmai acum,
cu prilejul montării piesei lui Tennessee. care — toată lumea e de acord —, Ia modul
absolut judecată, nu este acea culme a literaturii dramatice contemporane de care peisajul
nostru teatral nu se putea lipsi. De fapt, 7 ramvaiid nu reprezintă în creaţia lui Ciuleî
o etapă aparte — îndrăznesc s-o cred —. ci un moment de sinteză, sfîrşit de etapă.
lăgaz (de bilanţ înaintea unei noi şi dificile încercări, făcute de la nivelul unor poziţiî
cucerite şi acum bine stăpînite. Va fi Danton începutul unei noi etape ? Ne place s-c»
credem.
Ceea ce se impune în spectacolul lui Ciulei nu este numai punctul de vedere nou
asupra textului (exprimat în studiul de relaţii, în optica generală asupra personajelor
sau în finalitatea de idei a reprezentaţiei), ci mai mult, senzaţia de organicitate pe care
argumentul scenic concret o dă acestei optici. Regizorul >dispune azi (mai mult decît îrt
Cum vă place sau în Azilul de noapte, unde unele laturi ale concepţiei sale novatoare
rămîneau descoperite) de capacitatea demonstral.iei scenice, de bagajul de argumente
concrete, artistice, găsite şi integrate spectacolului cu o logică milimetrică. Partitura
acţiunilor fizice, construită cu mare expresivitate a detaliului şi cu o fantezie irpetabilă,
dezvoltarea ritmică a spectacolului, plastica actorului şi ambianţei, toate sînt conduse d e
mîna regizorului, pas cu pas, către acel adevăr pe care vrea să-1 exprime. Am putea spune
că, din acest punct de vedere, arta lui Ciulei e un realism al demonstrafiei sensibile.
Dacă ne referim din nou la conţinutul mesajului artistic, trebuie să consemnănn
faptul că, în toate împrejurările piesei, Ciulei descifrează valorile de cunoaştere prin
prisma analizei sociologice şi în lumina intenţiei permanente de a exprima „adevărul-
idee" şi „adevărul-sentimenf', proprii omului de azi, orizontului său filozofic şi politic.
U n realism al ideii de actualitate (descifrată oriunde aceasta îşi găseşte un sîmbure şi
considerată ca unica justificare a actului creator), un realism al actului de cultură, ur»

72
www.cimec.ro
 Clody Bertola (Blanche Du Bois)
www.cimec.ro
 :.ucia Maia (Stella Kowalski) ţi Victor Rebengiuc (Stanley Kowalski)

realism al analizei lucide devenite acţiune teatrală, un realism al „psihoîogiei devenite

comporlare" — sînt termenii definirii metodei sale teatrale.
Ar mai trebui vorbit aici poate despre mobilitatea viziunii lui Liviu Ciulei, capa-
bilă să folosească de la spectacol la spectacol cele mai surprinzătoare formule (Ciulei este
poate unul dintre regizorii noştri — mă refer la acei de prima mărime — care „trage"
cel mai puţin textul la el, la o viziune-tip, deşi partitura dramatică poate să apară în
reprezentaţiile sale total metamorfozată), sau despre amprenta realismului cinematografic
(în detaliu de joc, laconism verbal, subtext neîngioşat, eliminarea teatralismului exterior),
pe care — nu fără motiv — o poartă arta sa.

Revenim în teatrul modern — poate printr-o „negare a negaţiei*' — din nou la un

teatru al actorului. De data aceasta, nu actorul-vedetă, nu actorul-„monument", ci acto-
rul-personaj, creator al adevărului artistic teatral (sinteză superioară de sentiment, inte-
ligenţă scenică, acţiune organică, plastică şi verbală — într-un cuvînt, meşteşug actoricesc
<le înaltă profesionalitate), actorul purtător al „mesajului de autor".

74
www.cimec.ro
 Blanche idin spectacolul lui Ciulei, cea pe care o realizează pregnant Clody
Bertola (poate rolul care îi valorifică, în fine, din plin, toate posibilităţile artistice), apare,
în prima scenă, uşor intrigată, uşor uimită de noua ambianţă unde îşi întîlneşte sora,
dar parcă resemnată la ideea că aşa va trebui să arate acest ultim refugiu spre care s-a
îndreptat. în chiar prima sa întîlnire cu Stella însă, epuizarea nervoasă îşi spune cuvîntul.
Replica iritată cu care previne parcă suspiciunea (dar, de fapt, o stîrneşte), izbucnirea
dureroasă — brusc apărută, şi tot atît de repede reprimată — prin care reproşează Stellei
(şi în fond, întîmplării) împrejurările dramatice ale ultimilor ani încep să ne creioneze
portretul Blanchei. încă de aci, din această primă scenă, o simţim şi pe Blanche „profe-
soara de limbă şi literatură engleză", fiica familiei Du Bois, sau, mai exact, falsul pe care
le exprimă afectarea uşoară, voit rafinat-intelectuală, aristocratică, fantazarea permanent
mistificatoare. Acestea sînt „aerele" Blanchei, care ascund minciuna Blanchei şi prăbuşirea
ei lăuntrică. Aceasta e linia cea mai interesantă pe care se dezvoltă rolul. Masca pe care
o poartă eroina, din dorinţa naivă şi neputincioasă de a cîştiga oamenii sau de a le
impune adevăruri în care a crezut cîndva, dar care acum sînt doar o povară, îşi dezvă-
luie treptat semnificaţiile. Ea devine pe parcurs principalul argument împotriva Blanchei ;
de aci încep să se rupă toate punţile dintre Blanche şi Stanley, apoi dintre Blanche şi
Stella ; rde aci începe Blanche să-1 cucerească şi apoi să-1 piardă pe Mitchell. Aşa gîndit,
personajul e marcat de o contradicţie internă care nu se poate rezolva decît tragic. Ast-
fel, adevărurile frumoase pe care le debitează eroina, cu naivă exaltare şi afectare, nu
mai pot fi considerate decît ca rămăşiţe palide ale unor elanuri către adevăr şi frumos,
ultimul petic zdrenţuit, cîndva alb, pe care îl mai flutură neeficient şi poate penibil un
naufragiat. Actriţa nu obţine această „mască" permanentă prin joc exterior sau prin
distanţare, ci reuşeşte să marcheze, permanent trăit, acel caracter organic (pentru perso-
naj) al falsului, pe care îl presupune o asemenea concepţie asupra rolului. Gest, atitu-
dine, acţiune fizică (să ne reamintim doar de pregătirea intrării din tabloul 3, de cuce-
rirea lui Mitchell, sau de idiscuţia cu Stella despre primitivismul lui Stanley şi idealurile
nobile) marcheaza cu mare fineţe a detaliului evoluţia eroinei. în contradicţie cu toate
aceste momente de trăire a artificialului din personaj, jocul alb de profund reţinută
emoţie din finalul actului I (schimbul de replici cu Mitchell, pe scară, în noapte), sau
momentul de încercare a puterilor, de verificare a propriei capacităţi de a chema iubirea
(scena cu tînărul încasator, interpretat excelent de Ion Caramitru, readus după un ocol
prin grădina sforăitoare a marilor roluri la adevărul jocului realist), ne lasă să între-
zărim, în ciuda aparentei lipse ide subtext, profunzimi omeneşti nebănuite. Trebuie de
asemenea menţionate discreţia cu care actriţa marchează obsesia sinuciderii fostului soţ,
setea de alcool şi beţia, nebunia finală. Discreţia aceasta face mai sfîşietoare drama, mai
convingătoare interpretarea. Rolul necesită desigur o analiză foarte amănunţită, pe care
nu o putem face aici. Am vrea însă să menţionăm şi un moment pe care actriţa îl
ratează, neputînd acoperi marea mobilitate de sentiment pe care o pretinde o foarte
scurtă întindcre de text : scena scrisorilor din tabelul 2.
în rolul lui Stanley Kowalski, Victor Rebengiuc realizează o valoroasă compoziţie
de caracter. Foarte sigur, foarte stăpîn, sănătos şi viril, dar şi obtuz, grosolan şi rău (fără
nimic diabolic, ci de o cruzime, deşi conştientă, cu accente copilăreşti totuşi in încăpăţî-
narea ei destructivă), violent dar şi tandru (o tandreţe posesivă ostentativ arborată),
aşa se autoportretizează Stanley-Rebengiuc. Justificările pe care i le dă textul, dar şi con-
damnarea pentru „o vină de neiertat, cruzimea făcută cu sînge rece", se amalgamează
şi ele într-o compoziţie de factură tragică, ce te lasă să deduci măcinarea permanentă
a personaj'ului. Rebengiuc realizează treceri de mare fineţe de la grosolănia şi duritatea
pozei curente, la gestul de nespusă căldură (împăcarea, momentul în care Stella simte
apropierea naşterii), dar ratează una dintre cele mai dificile scene ale rolului : strigătul de
animal lovit, prin care îşi recheamă soţia (aci alunecă în penibil efect comic).
Calitatea interpretării actoriceşti a spectacolului semnat de Ciulei merge pînă la
sugerarea senzaţiei fizice aproape concrete : simţi pe Stanley-Rebengiuc, murdar, slinos,
provocînd repulsie celor două femei cu care mănîncă ; îl simţi pe Mitch (Petre Gheor-
ghiu e un Mitch emoţionant, fără cusur), permanent transpirînd, permanent chinuit de
hainele „de gală" cu care e obligat să iasă la întîlnirile cu Blanche, simţi febra care o
mistuie pe Blanche, palpitul existenţei Stellei.
Nu putem încheia aceste însemnări, fără a sublinia realizarea tinerei actriţe Lucia
Mara — poate cea mai bună din întreaga ei carieră.
Ca şi Rebengiuc, care îşi depăşeşte tipajul obişnuit, îngroşînd poate uneori excesiv
grosolănia personajului (Marlon Brando îl făcea, poate, prea calm, aproape şters şi stupid),
Lucia Mara, specializată în roluri de fetc cuminţi şi naive sau de femei limitat casnice,

75
www.cimec.ro
creează în rolul Stellei Du Bois-Kowalski un personaj cu totul străin genurilor de rolurî
jucate pînă acum. Este personajul cel mai apropiat de intentiile lui Tennessee, cel mai
puţin ..interpretat" de regizor şi actor, dar excelent susţinut pe toată întinderea sa. Sen-
zualitatea simplă şi nesofisticată, inteligenţa hormonală elementară, o oarccare predispo-
ziţie către lenea lascivă, dependenţa totală dc Stanley, omul care a revitalizat-o iubind-o,.
felul cum se conformă ,,eroic" vicisitudinilor vicţîi cotidiene şi felul cum se supune ea
dorinţei sînt admirabil formulate de actrită. De mare fortă expresivă mi se pare scena
Stella-Blanche (tabloul 4). E limpede că aci celc două lemei vorbesc limbi total diferite.
Noaptea de dragoste petrecută cu Stanley e atît de prezentă în întreaga fiintă a Stellei
(şi nu în detaliul naturalist), încît din tăceri. din cele cîteva, putine, fraze pe care le spune.
motivarea şi suportul material al superioritătii faţă de Blanche, cît şi baza ircconciliabili-
tâtii pozitiilor lor, sînt evidente. De notat, de asemenea, momentul de panică crispat
introspectivă dinaintea naşterii. disperarea retinută cu care e jucat tot ultimul tablou şi,
în special. finalul (aci regizorul îşi obligă în mod firesc eroina să se întoarcă la Stanley,
d r a m a căsniciei lor nefiind verosimil rezolvată prin plecarea Stellei, aşa cum o sugereazâ
Kazan).
Scene colective ca cele ale jocului de cărti sau cea din ultimul tablou trăiesc fară
îndoială în spectacol, nu numai prin rezolvarea regizorală a detaliului şi culorii ide atmo-
sferă, ci şi prin susţinerea actoricească de calitate a unor roluri de mai mică întindere.
interpretate de Mircea Gogan. Sorîn Gabor, Ica Matache. Corneliu Coman, Ioana Cocea-
Matilda Bărbulescu şi Ina Otilia Ghiulea.
Spatiul tipografic nu ne îngăduie să ne oprim în detaliu asupra muzicii de spec-
tacol — folosite aici, în mai mare măsură decît în alte spectacole ale lui Liviu Ciulei, cu
gust sigur — selecţionate d e Mircea Teodor Ciortea. Rîndurile ce ne mai rămîn trebuie
sâ le consacrăm contributiei scenografului Ovidiu Bubulac la reuşita reprezentaţiei.
Decorul lui Bubulac. dominat de mari panouri fotografice. înfăţişează ca într-o
ceată întunecată clădirile înalte ale unui New Orleans sordid, înghesuite pe verticala
oraşului. industrializat şi proletar, detaliază colorat universul obiectelor familiei Kowalski.
Din aceasta rezultă „expresivitatea vizuală aleasă şi densă", pe care Paul Bortnovschi
o considera ca proprie plasticii spectacolelor de la T e a t r u l „Bulandra".
Pe cenuşiul general al ambiantei. lumina cu care scenograful şi regizorul picteazâ.
atmosfera (..praful" primelor scene, „aburii" scenei de noapte şi apoi calmul finalului
de act. clar-obscurul scenelor dintre BJanche şi tînărul încasator, scenele Blanche-Mitchell
şi finalul de act cu statueta luminată în contre-jour de la lumînare), petele de culoare
ale elementului de decor şi costumului — şi ele într-o gamâ destul de temperată (excep-
tie uncle elemente din vestimentatia lui Stanley) — au sarcini dinamice proprii. în mate-
rie de costum. nici o ostentaţie mondenă nu-şi face loc, rafinamentul discret al lui
Bubulac spunîndu-şi şi de astă dată cuvîntul. Personajele îţi rămîn în amintire legate
de costum şi de detaliul de costum ce face parte din însăşi existenţa lor scenică (cazaca
lucioasă violent colorată a lui Stanley, rochia albă, proaspătă a Stellei. maioul albastru,
transpirat al lui Gonzales. şi bretelele sale late, papionul lui Mitch, costumul înţepenit
al doctorului. în fine, „toaletele B l a n c h e i ' , piese cu totul remarcabile în ceea ce pri-
veşte arta costumului).
Regizorul a 'găsit în decor elemente functionale de valoroasă expresivitate — scara
metalică în spirală spre nivelul superior, platforma acestuia. dispoziţia celor două încăperi
ale familiei Kovalski şi situarea perdelei desparţitoare, spatiul incomod prin care se face
trecerea la baie, ce i-au sugerat şi înlesnit definitivarea unei mizanscene simple, ca majori-
tatea găsirilor sale din acest spectacol. U n singur element de structură a decorului nu
se justifică suficient. Este vorba de spaţiul care, semicircular. înconjoară ca o alee deco-
rul pînă către planul doi. Regizorul nu-1 foloseşte pentru mişcare decît de cîteva ori
pe parcursul întregii reprezentaţii şi e greu altfel, întrucît fluxul spectacolului nu poate
crea pauzele destul de mari pe care le pretinde parcurgerea unei ascmenea distante. Ca
să nu mai vorbim de faptul că, din momentul ieşirii din planul întîi, personajele aflate
în acest spatiu de mişcare sînt scoase din interesul şi cîmpul vizual al unei bune părţi
dintre spectatori.
U n ultim element scenografic de un deosebit efect — cortineta de voal — a cărei
fîlfîire cade ca o ceaţă prăfuită. albă, tristă, peste eroii dramei închinate unei lumi fărâ
orizonturi deschise, fără căi de ieşire din apele tulburi, stătute sau înfierbîntate ale sen-
zualităţii, care aici, în eondiţiile sociale date, nu înseamnă sânătate morală şi biologică,
ci doar elan protestatar vag şi inconsistent.
B. T. Rîpeanu
www.cimec.ro
 un deliberat
acf polemie
• „ A M O O O R ! " de Murray Schisgal
la Teatrul Mic*
După ultima premieră a Teatrului Mic s-au făcut auzite unele voci critice care
protestau împotriva faptului că M u r r a y Schisgal, tînăr d r a m a t u r g american, recent intrat
în atenţia opiniei teatrale mondiale, s-a bucurat din partea teatrelor noastre de o ex-
cesivâ atenţie şi promptitudine. (Amooor /. după Tigrul şi Dactilografii, e a treia lui
premieră pe scenele bucureştene J
în configuraţia repertoriului din prima parte a actualei stagiuni, observatia pare,
la prima vedere, îndreptăţită. A m epuizat oare noi marele repertoriu contemporan, am
iăcut cunoscute spectatorilor dramele reprezentative, momentele cruciale în gîndirea tea-
trală a epocii noastre, pentru a ne cantona în j u c a r e a perseverentă a unui oarecare tînăr
talent, lansat acum la New York ? Cred că Dactilografii putea să lipsească, fără nici o
pierdere, din indicele bibliografic al scenelor noastre. D a r Amooor /? Piesa aceasta a stîr-
nit vîlvă peste tot unde s-a j u c a t şi a suscitat cele mai diferite şi contradictorii opinii.
Unii au alăturat — pripit şi exagerat, după părerea noastră — numele lui Schisgal de
marile conştiinţe ale teatrului contemporan, alţii 1-au catalogat — inexact — în moda
frenetică a unui nou „bulevard" ce stoarce ultimele picături din vechile scheme şi
reţete ale avatarurilor conjugale. Salutat cu entuziasm sau denigrat cu furie, Schisgal
oferă, cu tot ceea ce a scris pînă acum, prea puţine date consistente pentru o reală
judecată de valoare şi justifică prea puţin zarva publicitarâ din j u r u l său. Ultima
sa piesă Amoor! este însă binevenită azi pe scena noastră. N u pentru calităţile ei
dramatice sau literare, nici pentru profunzimea conflictului... N e intereseazâ aici ati-
tudinea polemică, cu adresă, în plină actualitate, la mode şi snobisme ! Mai puţin
piesă şi mai mult pamflet dramatic, Amooor ! demistifică poncife ale diferitelor for-
mule teatraJe de ultimă oră, dezumflîndu-le cu vervă satirică. Dialogul lui Schisgal
e plin de ironie, nu la adresa lui Beckett, Ionescu sau Sartre, ci vizează deriziunea
unor idei prin mimetism, distribuirea lor ca produse de larg consum, într-o îndoiel-
nică „piaţă" intelectuală.
Amooor! nu apare, aşadar. în repertoriul Teatrului Mic ca o programare întîm-
plătoare, ci are valoarea unui deliberat act polemic, ce se include în programul teatru-
îui, în dialogul său pe temele gîndirii şi culturii contemporane (cum, de altfel, a argu-
mentat — într-o convingătoare scrisoare găzduită de revista „Contemporanul" — Radu
Penciulescu, directorul Teatrului Mic). Replica ironică a lui Schisgal, bobîrnacul tras
motivelor uzate pînă la demonetizare în dramaturgia occidentală — incomunicare.
angoasă, singurătate : teme degenerate în clişee şi şabloane, în automatisme verbale şi
ticuri psihologice, ajută în felul lor şi publicului nostru să se descurce prin hăţişurile
literaturii occidentale, unde nu e lesne să deosebeşti strigătul sincer al unor conştiinţe
profund rănite (Beckett. Ionescu sau Sartre — cu ale căror concluzii filozofice nu putem
fi, bineînţeles, de acord), de pastişele mai mult sau mai puţin dibace, de epigonismul mai
mult sau mai puţin camuflat.
Socotim, aşadar, încăcvdată, binevenită aceasta caricatură a „nelinişilor" şi „vici-
situdinilor existenţiale", educativ acest pamflet al „pesimismului de două parale". Dacă
parodia melodramei, dacă rîsul la adresa teatrului lacrimogen, duios şi tremolo, a
sentimentalismelor siropoase şi diluate cîştigă teren, trebuie să iim de acord că Amooor !
ţinteşte în noile formule — deja clişee — ale teatrului de ultimă oră. Cascada de
situaţii ilare persiflează acea industrie ce ,.lansează", dincolo şi dincoace de Ocean.
un anumit climat „cultural" : lecturile şi producţiile „distractive" oferite publicului cu
tona ; cunoscutele sloganuri publicitare, „sexul şi violenţa", „tehnica reuşitei1* ; mitul
terapeuticii psihanaliste în vindecarea obsesiilor, a traumatismelor infantile. a insatis-
facţiilor erotice şi nesfîrşitele reţete de fericire şi convportament. Textul mai are în
„addcndă" şi un succint dar cuprinzător inventar al cpigonismului stilurilor şi for-

* Regia : Dinu Cernescu. Scenografia : arh. Armand Crintea. Distributia : Octavian Cotescu
(Harry Berlin) ; Florin Vasiliu (Mi!t Manville) ; Tatiana Iekel (EUen Manville).
www.cimec.ro
 Florin Vasilin (Milt Manville) şi Octavian Co-
tescu (Harry Berlin)

Tatiana Iekel (Ellen Manville) şi Octayian

Cotescu (Harry Berlin)

mulelor dramatice curente, care produc prin parodiere un haz tonic. Amintim umbra
tristă a eroinelor obsedate de catastrofe erotice din Tennessee Williams, conturul unor
relaţii anormale prezente în piesele lui Edward Albee, „poza" vedetelor de cinema
din recentele superproducţii, aluziile la faimoasele duete din comediile muzicale şi, de-
sigur, recuzita „teatrului disperării" şi al „naufragiului uman" : sordide lăzi de gunoi,
banca solitară din parc şi, bineînţeles, podul metalic suspendat peste „vidul realităţii"
din oraşul tentacular ! Gluma lui Schisgal sparge baloanele de săpun ale extazului
ieftin şi snob în faţa tuturor vocilor care pretind imperios „disperarea" şi „neliniştea
existenţială".
Spectacolul Teatrului Mic pune excelent în valoare latura pamfletară a piesei,
are o spirituală vehemenţă polemică ce merge direct la ţintă. Caricatura scenică
e copioasă, subtil gradată şi inteligent ritmată. Ea estompeaza slăbiciunile textului
şi acoperă inconsistenţa actului doi, act parazitar, care preluînd cu intenţie o tehnică
scumpă teatrului absurdului, „rotirea la nesfîrşit", reface situaţia iniţială schimbînd
termenii ecuaţiei între ei...
Dinu Cernescu a demonstrat din nou în această stagiune (după Nehiţclegerea
de Camus la Televiziune) maturizarea sa artistică. Pe un text care ispiteşte prin mul-
tiplele sale posibilităţi de jonglerii şi gaguri, Ccrnescu, mai sobru ca oricînd, a condus
spectacolul cu rigoare în direcţia satirică propusă. Valoroase sînt şi roadele muncii

78
www.cimec.ro
sale cu interpreţii. Reacţiile cele mai «ensibile le execută T a t i a n a Iekel, relevîndu-ne
o fizionomie artistică ineditâ. Multă vreme distribuită în roluri mai mult sau mai puţin
similare, T a t i a n a Iekel dovcdeşte cu acest prilej noi şi bogate fatete ale talentului
său. Elabt>rînd cu ireproşabilă spontaneitate, cu o eleganţă tăioasă şi subtilă, o întreaga
panoplie de „măşti", o mică antologie de ipostaze feminine, pe care le promovează mito-
logia vedetelor occidentale : naivă, perversă, snoabă, doctă. cuceritoare, pasională, T a t i a n a
Iekel a combinat cu dezinvoltură şi virtuozitate cele mai neaşteptate atitudini şi senti-
mente. Inedit faţă de maniera cu care ne-a obişnuit — şi, din păcate, mulţi ani s-a
obişnuit să lucreze — ne-a apărut de astă dată şi Florin Vasiliu. Fară a oferi imaginea
de „self-made m a n " propusă de text, şi interpretînd într-un stil personal masca „reuşitei
în viaţă", acest exemplar de „superman" american stîrneşte ridicolul voit. Scena evocării
„copilăriei frustrate" este jucată convingător, amint:ndu-ne o întreagă literatură ce explo-
reazâ cu nesaţ traumatismele şi consecinţele lor.
Octavian Cotescu în rolul celui de-al treilea personaj al ,,cuplului" (atenţie, acest
talentat actor e ameninţat de pericolul distribuirii-şablon !) creează cu inteligentă portre-
tul unui tip ce cuprinde în formula sa genetică suma unor trişori cu candori cinice, a
unor falşi dezabuzaţi ai vietii ce „întrebuintează'", printre alte produse de larg consum,
şi formule intelectualiste. Cotescu excelează în asemcnea roluri, după cum are surprinză-
toare intonatii şi în dramă, iar talentul lui trebuie folosit din plin, fără unilateralizări
într-o direcţie sau alta.
Decorul, deloc grotesc, dă un relief expresiv intentiilor reprezentatiei, prin so-
brietatea liniilor geometrice şi frumoasele acorduri cromatice (scenograf, arhitect A r -
m a n d Crintea).
Mira Iosif
www.cimec.ro
 Dialectica
comuniunîi
sociale
• „OMUL CEL BUN DIN SÎCIUAN" de Bertolt Brecht
la Teatrul „Matei Millo" din Timişoara*

î n 1933, Brecht părăsea Germania încăpută pe mîna nazistă. Printre alte proiecte
de care n - a găsit cu cale ?ă se despartă sub presiunea răsturnătoare de orizonturi a
evenimentelor, el a luat cu sine şi proiectul unei lucrări dramatice — Dic Ware Liebe.
Titlul scrierii, aşa cum 1-a ortografiat dramaturgul în notele lui intime, este, pentru
cunoscătorul de limbă germană, izbitor. Tâlmăcirea lui în româneşte e, din păcate.
nevoită să recurgă la parafrază şi să-i reteze astfel din forţa revelatoare. Deoarece ter-
menul determinant al titlului — Ware — oferă, prin corespondentul lui fonic (ortografiat
wahre) un sens, iar prin cel folosit de d r a m a t u r g în scris, alt sens. Sensul fonic (de
atribut adjectival) naşte, alături de Liebe, o asociaţie oarecum anodină — „adevărata
dragoste". Scriptic însă, el este un omonim substantival al adjectivului şi încorporează
„dragostei" din titlu un atribut de-a dreptul exploziv : „marfă". Joc de cuvinte, desigur.
D a r nu unul comun, gratuit : nu unul accidental. Titlul se cere receptat simultan pe
ambele planuri — pe cel auditiv şi pe cel grafic — legînd deci ambele sensuri între
ele, ca într-o sentinţă (eliptic) amară : „adevărata dragoste — dragostea marfă". Astfel

* Regia : Yannis Vcakis. Scenografia : Elcna Veakis. Distribuţia : Spiridon Cojocaru şi Daniel Pe-
trescu (Vang) ; Miron Şuvăgău (Primul zeu) ; Daniel Petrescu şi Spiridon Cojocaru (Al doilea zeu) ;
Miron Neţea (Al treilea zeu) ; Ştefan Mării (Trecătorul) : Dora Chertes (Şen-de) : Angela Costache
tDoamna Sin) ; Ecaterina Herbcrescu (Femeia) ; Gh. Stoian (Ma Fo) ; Ovidiu Moldovan (Nepotul) ; Ion
Olaru (Şomerul) ; Victor Odillo Cimbru (Lin To) ; Ştefan Sasu (Ven) ; Eugenia Cretoiu (Cumnata) .
Elena Simionescu (Mi Tsu) ; Al. Ternovici (Bunicul) ; Florina Cercel (Nepoata) ; Emil Reus (Poliţistul) ;
Geta Iancu (Bătrîna Teng) : Papil Panduru (Sun Iang) ; Emilia Mihai (Bătrîna prostituată) ; Ştefan
Iordănescu (Su Fu) : Gh. Boiangiu (Bătrînul Teng) ; Elena Ioan (Doamna Iang) ; Virgil Lechinţeanu
(Chelnerul) ; Sever Cîmpeanu (Preotul budist).

80
www.cimec.ro
receptat, el destramă plasa de vrajă şi visare în care sîntem deprinşi să proiectăm ideea
iubirii şi, prin jocul sunprizei, el obligă din capul locului la obiectivare, la atitudine
cercetătoare. Rosturile şi calitatea pe care dragostea — treaptă supremă a inefabilului
în relaţiile umane — le cunoaşte în etica şi în societatea capitalistă sînt, cum s-ar zice.
demistificate : dragostea apare înjosită, negociată şi negociabilă.
Tema alienării iubirii, relevată lapidar şi dur în titlu (anunţînd un act rece de
criticâ, poate didacticistă), se însoţeşte însă, pe un prag abia perceptibil în asociaţiile
subsidiare la care trimite latura imediată, aparent anodină, a titlului, cu o temă mai
adîncă, scormonitoare. Această temă evocă năzuinţa omului, în condiţiile alienării lui,
spre adevărata dragoste, spre descoperirea căilor şi mijloacelor de a o cunoaşte şi
dobîndi. E unul din motivele obsesiv tratate, în poezia şi teatrul său, de către Brecht.
Lumea „în care să poţi t r ă i " — o lume a dragostei, a prieteniei, a încrederii între
oameni — e, poate, motivul motor al întregii lui creaţii, creaţie aspru denunţătoare
a tot ce dezbină şi înjoseşte şi a cauzelor ce duc la dezbinarea şi înjosirea omului ; dar,
în acelaşi timp, creaţie pînă în adîncuri convinsă nu numai de necesitatea schimbării,
dar şi de inevitabilitatea schimbării etice şi sociale a lumii. Dragostea adevărată-marţu
e, pare-se, prima variantă a ceea ce, abia peste ani, în 1941, avea să se închege şi să
devină apelul patetic la „sfîrşitul*, care „trebuie, trebuie să fie bun", al Omului ccl bun
din Sîciuan. Asa împlinit, în acele „întunecate vremi" ale fascismului, războiului, geno-
cidului, cînd „a vorbi despre copaci era aproape o crimă, fiindcă aceasta implica să
taci în faţa nelegiuirilor", Omul cel bun..., cu o puternică radiaţie poetică, dezbate toc-
mai latura aparent subsidiară din prima variantă, dramatica încleştare dintre „ispita spre
bine u , care, în străfunduri, justifică şi defineşte pe om, şi icondiţiile sociale care îl dena-
turează şi-1 silesc a se ticăloşi

Numeroase clamări, mai depărtate ori rnai apropiate, îşi fac aici auzit ecoul, pe
registre mai acute sau mai grave, şi viziuni, puse cîndva pe seama unei anumite, extra-
vagante şi trecătoare modalităţi metaforice, reapar transmutate şi cu o putere -demon-
strativă înnoită. Se fac simţite aici, „vîntul cel rece" al indiferenţei şi mizeriei în care se
naşte, şi în bătaia căruia e nevoit să trăiască omul simplu („Predicile Domestice*') ; şi
„lumea rea" în care „există două soiuri de oameni" ; şi gîndul luptei pentru lichidarea
acestei dualităţi în duşmănoasă opoziţie („Cîntece de Leagăn"). Reapare aici ideea omu-
lui cu personalitatea lesne demontabilă şi substituibilă, într-o societate a aparenţelor şi
funcţiilor, în care „calci pe nisipuri mişcătoare" şi în care viaţa „nu e lipsită de pri-
mejdie" („Omu-i om"). Se dezvoltă în acţiuni dramatice edificatoare, noi, variaţii pe
temele bonom intonate în Opera de trei parale: „întîi mîncarea, morala pe urmă" şi

Om bun să fii ? Cine n-ar vrea să fie ?

Dar vezi, pe steaua noastră, ăsta-i baiul —
Mijloacele-s pe sponci şi lumea rea.
Cin' n-ar dori să-şi ducă-n tihnă traiul ?
Doai că tocmelile nu sînt aşa.

Ideea dublei personalităţi existente în om, întîlnită la regele industriei de carne

din Sfînta loana din abatoare, ca şi la moşierul Puntila, reapare şi ea ca o caracteris-
tică a resorturilor ce mişcâ această lume. Cu deosebirea că, de data aceasta, unghiul de
vedere nu este acela al deţinătorilor de „mijloace" (pentru care bunătatea e un instru-
ment al profiturilor, destinat să patineze catifelat exploatarea), ci unghiul de vedere
al celui în lipsuri, pentru care bunătatea e un gest şi o aspiraţie spontane, dar practic
nefaste — şi pentru el şi pentru cei din preajma lui — dacă ea nu e camuflată, spriji-
nită de asprime, de calculul rece, de procedeul rentabilităţii, de răutate.

în acest sistem închegat de voi,

Omenia e o exccpţie.
Cel ce, aşadar, se arata omenos
Are a da seama şi a plăti ponosul.
Vai de cel ce arată
O faţă prietenoasă.
Frînaţi-1, de vrea
Să-şi ajute aproapele !

Songul acesta din actul didactic Excepţia şi regula transpare cu consistenţa şi

forţa impresionantă a faptelor de viaţă în trama Omului celui bun, deopotrivă cu expe-

6 - C. 3193 S/

www.cimec.ro
 Dora Chertes (Şen-dc), Elena Ioai»
(Doamna Iang) şi Papil Panduru
(Sun Iang)

Ştefan Iordănescu (Su Fu), Dora

Chertes (Şui-ta) şi Elena Simionescu
(Mi Tsu)

rienta tristă a Sfintei loana din abatoare, care. prăbuşită sub povara cunoaşterii „bună-
tăţii" şi „binelui" în sine. proclamate ca virtuţi idcale în etica etern-umanului burghez,
se ridica împotriva „binclui ce nu ajută", împotriva „cinstei ce nu duce la o schimbare"
de care lumea „are nevoie'*, împotriva bunătăţii spontane şi naive, a „bunătăţii fâră
urmări".
Şen-de. Omul cel bun din Sîciuan, e într-un fel o altă faţă a Ioanei din abatoare.
Nu e o slujitoare întru Domnul a dragostei de oameni, ci o întrupare (rău famată !)
a „dragostei-marfă", dar o întrupare vergurală, dezarmată, de o candoare încrezătoare
în ordinea aşezată de „stăpînii divini" ai pămîntului. Experienţa ei printre oameni şi
cu oamenii — la Sîciuan — e similară celeia încercate de Sfînta Ioana în mediul de
mizerie şi de exploatare al abatoarelor din Chicago. Atît doar : concluziile pe care
Sfînta Ioana sfîrşeşte să le tragă (şi să le comunice explicit) din experienţa ei sînt pen-
tru Şen-de mai greu de tras. Ea trăieşte şi află nu numai contradicţiile societăţii, ci şi
contradicţia aprigă din propria ei complexiune sufletească, înlăuntrul şi iscată de rela-
ţiile sociale bazate pe adversitate, agresivitate şi egoism. Ea nu-şi îngăduie de-aceea
înţelepciunea de a privi în perspectiva militantă a unei necesare transformări a lumii ;
problema ei se încăpăţînează a se păstra în sfera „stării date". Ea e un simplu om
detreabă, fără veleităţi revoluţionare, dornică, dar neputincioasă de a fi bună cu cei-
lalţi şi de a fi în acelaşi timp bună cu sine :

Porunca voastră de-altădată (mărturiseşte ea zeilor)

de a fi bună şi totuşi de a trăi,
m-a sfîşiat, precum un trăsnet, în două jumătăţi...

Ea, înlăuntrul „tocmelilor care nu sînt aşa", caută să fie şi să rămînă bună. Aşadar,
înlăuntrul condiţiilor în care ofranda zeilor, folosită pentru incropirea unei biete tutun-
gerii, se iroseşte, din neputinţa lui Şen-de de a privi nepăsătoare la lipsurile celor din

82
www.cimec.ro
 jur şi la nevoile iubitului care, fără bani, e ameninţat să-şi reteze cariera şi e oricînd
gata s-o părăsească ; înlăuntrul condiţiilor în care bunătatea e răsplătită cu invidie, cu
intrigă, cu înşelătorie... Există — Şen-de încearcă — soluţia dedubiării, invenţia vărului
„rău", Şui-ta. Acesta este în stare să reziste la spectacolul durerilor şi nevoilor aproa-
pelui ; el e antrenat în folosirea metodelor de a restabili distanţa între cel ce are şi cel
ce nu are şi de a pune interesul personal mai presus de greutătile lumii. Pentru el, a
înşela e un act mai întelept, pentru că e mai rcntabil decît a se lăsa înşelat. Dar Şui-ta
nu e totuşi o solutie. E doar necesitatea adaptării la nevoie. Sui-ta poate să asigure o
existenţă confortabilă, să asigure viitorul unui copil ce va să se nască. Dar cu ce pret ?
Cu preţul îngroşării dispretuirii şi a mizeriei celor din jur, cu preţul mercantilizării, de
data asta „oneste". a dragostei. pe calea căsătoriei din interes, cu preţul jertfirii „dra-
gostci adevărate". Şui-ta nu e o ieşire din impas ; e demonstratia că „ceva e calp în
lume", în această lume în care „se pune preţ pe răutate, în timp ce cel bun e pedepsit".
Şui-ta — omul „binelui rentabil", al legalităţii şi al relaţiilor profitabile — departe de
a fi o solutie. sporeşte în Şen-de, „îngerul mahalelor", sentimentul că a recurge la gestul
conformist dar ..salvator" al răutăţii e un act nu numai dureros de greu, dar şi înafara
firii omului.
Şen-de nu află, aşadar. ieşire. Aşteaptă cu înfrigurare de la „zei" confirmarea
strîmbătaţii lumii şi, eventual, indicaţia unei soluţii. Dar „zeii" nu pot dezlega problema ;
nu ştiu şi nici nu vor s-o dezlege. Nu vor s-o vadă. Dacă există un om bun pe lume,
lumea e bună. Să renunţe la poruncile lor ? „Niciodată ! Să fie schimbată lumea ? Cum ?
Cine s-o schimbe ? Nu, totul e-n ordine." Se vor retrage în sferele lor înstelate, lăsînd
pe „omul bun" să se dcscurce singur. Degeaba strigă Şen-de : „...nu mă părăsiţi... Eu nu
pot rămîne aici /" Răspunsul e conciliant, dar fară replică : „Ba poţi. Fii numai bună,
şi totul va merge bine !"... Iar „cortina se închide, lăsînd toate întrebările deschise" şi
invitîndu-ne pe noi — spectatorii — să cugetăm asupra unui „bun sfîrşit" pentru
„omul cel bun"...

83
www.cimec.ro
 Ceea ce n-a putut vedea Sen-de, pătrunsă de propria ei problematică, apare l i m -
pede ochilor şi raţiunii noastre. Brecht ne-a introdus, pe calea unei poveşti diritr-o lumc
în care basmul şi exoticul se însoţesc cu o seamă de elemente de civilizaţie mai familiare
nouă, în miczul mecanismului şi legilor care guvernează şi potrivit cărora funcţionează
societatea capitalistă. Nu sîntem cu Omul ccl bun din Sîciuan în faţa unui caz excep-
ţional. Scenariul piesei, într-o eboşă mai veche, e conceput în stilul gazetăresc al rela-
tării unui fapt divers... Sînt însă, de-a lungul acţiunilor piesei, acumulate în fapte con-
crete de viaţă, elementele unei demonstraţii critice care atinge pînă la rădăcini sistemul,
în ce are el mai specific, mai monstruos, mai inuman : existenţa dezarmată, singură a
individului, într-o masâ de indivizi dezarmaţi şi singuri, împinşi a rezolva problemele
existenţei lor prin raportare la ei înşişi, aşadar printr-o continuă teamă şi hăituire reci-
procă, şi refuzaţi astfel răgazului de a-şi gîndi existenţa prin r a p o r t a r e la sistemul ce-i
condiţionează, răpiţi gîndului d e a concepe ca posibil alt sistem de condiţionare, de a
acţiona spre înlocuirea, spre transformarea societăţii. A se transforma, cu alte cuvinte,
din obieete ale istoriei în subiecte ale ei e un proces la Gare eroii piesei — victimele
neştiinţei lor — sînt prea neajutoraţi sa ajungă. Şcn-de rămîne de aceea, pînâ la capăt,
în toată crincena e> dilemă, legată de credinţa dependenţei sale de „zei" : „ 0 . nu vă
depărtaţi ! N - a m spus încă totul ! A m n e a p ă r a t ă nevoie de voi !" Ca şi M a m a Courage,
care n-a înţeles nimic din experienta războiului, Şen-de n-a întcles nimic din experienţa
bunătăţii sale ingenue, care o păgubeşte şi pe ea şi care pâgubeşte şi înveninează şi lumea
ei. Inconştienţa ei e însă şi ea demonstrativă. Ea e destinată a se răsfrînge, prin efectul
reversului, asupra conştiintei spectatorului şi a-i lăsa lui satisfacţia de a afla dezlegare
la problema bunătătii înfrînte a eroinei. Această dezlegare trimitc indirect înapoi, la
apelul Sfintei Ioana din abatoare :

Aveti grijă ca părăsind lumea

Să nu fi fost doar buni, ci părăsiţi
0 lume bună...

şi trimite, înainte, spre alternativa acelei „alte lumi", a „altui om'' şi „a nici unui zeu"
(propusă de epilog), spre lumea omeniei, fără exploatare, a socialismului. Omul cel bun
din Siciuan, care lasă, aparent, în final, „întrebările deschise", poartă de altfel in exergâ
următoarea notă lămuritoare : „Provincia Sîciuan din fabulă, care se patrivea cîndva
oricăror locuri în care oamenii erau exploatati de către oameni, nu mai aparţine astăzi
acestor locuri...."
„întrebările deschise" ale parabolei se pâstrează însă, cu aerul lor uşor malitios. în
actualitate, pentru alte locuri, în care dileme de tipul om bun-om rău persistă, ori in
care se incearcă a se masura existenţa şi calitatea omului după dimensiunile „neantului"
în care au ţinut să se evaporeze, derutaţi de propria lor neputintă, zeii bunei Şen-de.
Omul cel bun din Sîciuan îşi lărgeşte aşadar sfera de înţelesuri, iniţial legate de împre-
j u r ă r i l e istorice care 1-au inspirat, pentru a da şi în problemele vremii noastre, atît de
obsesiv angrenate de destinul omului, un răspuns stenic, istoriceşte verificabil în temei-
nicia lui. E reconfortant să-i poţi urmări iarăşi şi iarăşi argumentele comuniunii sociale,
într-un moment cînd irationalul, pe diferite meridiane, pe cele mai variate căi şi forme,
caută să-şi impună argumentul întunecat al naturii insolubil tragice, absurde ori viciate
a condiţiei umane. Şi de aceea e vrednică de salutat iniţiativa Teatrului de Stat din
Timişoara, de a-şi fi aşezat în repertoriul său şi de a fi pus în scenă parabola Omului
cel bun din Sîciuan.

* **

Se cuvine sa notăm dintru început că Yannis Veakis, regizorul, şi Elena Veakis,

semnatara scenografiei, au închegat un spectacol de demne virtuţi artistice. Aş fi fost
tentat să completez : virtuţi brechtiene, dacă, dintr-o prea exagerată şi adesea inepotrivită
folosire, termenii nu s-ar fi demonetizat l a noi. E vorba, dincoace de amănunte, de liber-
tatea pe care şi-au luat-o de a gîndi spectacolul, înainte de toate, în lumina textului şi a
adresei lui, de a fi evitat aşadar recursul cu orice preţ la propunerile teoretice ale
teatrului lui Brecht. A urmări cu înţelegere fabula piesei este, de altfel, indicaţia p r i -

84
www.cimec.ro
 mordială şi elementară a regizorului Brecht
însuşi. A ţine seama de condiţiile scenei pe
care montezi piesa şi de structura echipei
de actori cu care lucrezi, de asemenea. E
ceea ce mi s-a părut în primul rînd relevant
în spectacolul Omul cel bun..., la Timişoara.
Regizorul a gîndit înscenarea parabolei pe
coordonatele •destinderii, înăuntrul căreia işi
caută loc de deslăşurare coordonata instru-
irii. (Teatrul ca instituţie care „întreţine", ca
instituţie distractivă, este prin excelenţă, ex-
plicit şi subliniat, brechtian.) Şi-a colorat şi
ş-i-a construit cu discreţie spectacolul pe li-
niile unui exotism uşor atemporal, punctat
însă util (îndeosebi în costumaţie şi în miş-
care) de valori menite să adîncească infil-
traţia secolului nostru şi a Europei noastre
în viaţa, în nevoile şi problemele îndepărta-
tului Sîciuan. S-ar fi cerut poate ca aseme-
nea valori să apară mai subliniat şi pc spa-
ţiile decorului, a cărui linie specific locală,
cu uşoară tentă de stampă, închipuind car-
tierul mizeros al lumii în care trăieşte
Şen-de, suporta ampienta mai marcată {de-
sigur, pe dimensiuni şi în dozaje corespun-
zătoare) a unei idei de „piaţă de desfacere".
O paletă bogată de valori coloristice, stră-
ină de stridenţe însă, trimite de asemenea
explicit spre intenţii de poetizare (ceea ce,
desigur, nu e rău), dar aceasta oarecum în
dauna elementelor revelatoare de imagini
mai strîns legate de aspectele „instructive"
ale textului. E, poate, efectul unei prea mari
aplecări spre crearea încîntării feerice, la
care parabola cheamă şi se pretează.
în schimb, realităţile şi oamenii în-
tîmplărilor din parabolă au izbutit să lase
impresia unor realităţi „experimentale". Evi-
tînd consistenţa în sine, ele par a se fi ofe-
rit ca mijloace concrete în demonstraţie, să
lase adică drum iiber generalizărilor, să se
refuze localizării strîmt geografice, istorice,
tematice. Aceasta a îngăduit de altfel alter-
nanţa realitate-vis (visurile sacagiului Vang
şi apariţiile de vis ale zeilor), fără rezultate
stînjenitoare. Ceea ce nu înseamnă că s-a
recurs 1-a efecte, atitudini, ostentativ demon-
strative. Actorii şi-au jucat cu... caracter, cu
psihologie, cu elan rolurile. Inconsistenţa
lor parabolică s-a degajat din aerul des-
chis sugestiei, subordonat vizibil abstracţiei Dora Chertcs (Şen-de) >i Spîridon
cuvîntului rostit şi atmosferei ori gestului Cojocaru (Vang)
pe care cuvîntul (citeşte relatarea), mai pu-
ţin caracterul, le pretindea. Poate că e aici
un secret al distanţării fără voie (căci e
cert, Veakis n-a impus actorilor să joace „relatîndu-şi" rolurile). Poate că e efectul
îndeobşte de sugestie, de schiţă, al rolurilor episodice sau al celor de compoziţie, în
care se desfăşoară cea mai mare parte a distribuţiei. în aceeaşi ordinc de idei, se cuvin
notate momentele de grup. Unele sînt excelente (aglomerarea de intrusi în strîmta încă-
perc a tutungeriei lui Şen-de), altele mai puţin expresiv închegate (scena străzii, după
rânirea lui Vang, şi chiar frumoasa scenă a nunţii ratate, unde relatiile între personaje

$~i
www.cimec.ro
 par intimplătoare). în aceste momente de grup. dispoziţia valorilor se realizează dintr-o
binecumpănită interferare a plasticii scenografice cu compoziţia actoricească, cu rela-
ţionările dramatic-scenice ale protagoniştilor.
E lesne de înţeles că pe fundalul acesta scenic-uman, menit cu prccădere sugestiei,
rolurilc-chcie urmau să se mişte cu o eficienţă caracteristicâ mai subliniată. Spiridon
Cojocaru 1-a încadrat pe sacagiul Vang între două coordonate majore idistincte : creduli-
tatea bigotă şi constiinţa ticăloşirii din mizerie. Totuşi, în raport cu propria lui dexteri-
tate artistică ni se pare oarecum greoi sau ostenit. Cei trei zei (Miron Şuvăgău, Daniel
Petrescu, Miron Neţea) trataţi uniform. pe dimensiuni şi în linii onirice, cu tentă gro-
tescă placată pe feţe de bonzi tatuate, bonzi aclimataţi la confortul şi la boarea de civi-
lizatie europeană, au ştiut să se diferenţieze ierarhic, temperamental şi... ideologic, şi sâ
aducă o notă, poate revuistic nuanţată. de n u m ă r feeric în realitatea a m a r ă a lumii reale
din parabolă. O apariţie „puternică" de cavaler-fante trecut de vîrstă, dar păstrîndu-se,
cu bani, în speranţa favorurilor bunei Şen-de, a făcut Stefan Iordănescu în frizerul
Su-fu. T o t p e î i n i a forteicompozitionale.de remarcat: Angela Costache (în doamna Sin) şi
Elena Simionescu (în proprietăreasa Mi-tsu), aceasta puţin prea zgomotoasă şi nu chiar
„din partea locului". De asemenea, cuplul bătrînilor vînzatori de covoare (Ecaterina Her-
berescu şi Gheorghe Stoian), poate prea „funcţionali", în sensul că rolul lor este, în
esenţă, să ducă mai departe, prin împrumuturi de bani, experienţa bunătăţii înfrînte a lui
Şen-de ; bătrîna soaţă a lui Ma Fo se poartă însă fără echivoc, lacrimal filantroapă,
pierzînd din indiciile ascunse ale textului, în legăturâ cu interesul şi profiturile scontate
de pe urma „filantropiei" sale... Să mai notăm pe Emil Reus în rolul poliţistului, pentru
aplombul legalist şi pentru căutătura isteţ şi slugarnic interesată cu care şi-a modelat
personajul.
Străjuită parcă de două semicercuri concentrice — cel al personajelor de fundal
şi cel al personajelor-cheie —, interpreta eroinei centrale, a personajului dublu Şen-de
— Şui-ta. nevoită să stea mai tot spectacolul în scenă, are a d a un adevărat recital
actoricesc. Ea e chemată să alterneze o prezenţă firavă cu una viguroasă ; naivitatea cu
poza calculată ; umanitatea blajină cu aroganţa aparentă ; stîngăcia de a se descurca în
viaţă cu stăpînirea mijloacelor de acaparare şi parvenire ; durerea în faţa mizeriei umane
cu indiferenţa în faţa mizeriei ; fiorul dragostei curate cu cinismul afacerist în raportu-
rile dintrc sexe. Şi totuşi, ea e ţinută nu a juca două personaje, ci unul singur „sfîşiat,
precum de un trăsnet, în două j u m ă t ă ţ i " . D o r a Chertes s-a încumetat la o atare perfor-
manţă, deşi experienţa ei scenică nu e dintre cele mai bogate. S-a încumetat cu vizibilă
pasiune şi încredere în forţa artistic-educativă a rolului. A cules binemeritate şi înde-
lungi aplauze. D o r a Chertes — Şen-de a jucat cu sfiiciune şi a păstrat, puţin alterată
vocal, această sfiiciune şi cînd şi-a pus masca echilibratului şi rationalului Şui-ta. Şen-de
s-a „filtrat" astfel în Şui-ta cu discretia cuvenită, nerăpind ninuc din trăsăturile bărbâ-
testi ale niăştii, realizînd în feţele extreme, contradictorii, întruchipate, demonstratia marii
dificultăţi de a fi rău. Cu Omul cel bun, Brecht parc să ilustreze celebrele sale versuri,
despre „greaua strădanie de a fi rău"... Mai puţin „dragoste-marlă" decît s-ar fi cerut
(în pofida fondului ei pur) la p r i m a apariţie, Şen-de — Dora Chertes a transmis în (şi
scenografic) poetica scenă a întîlnirii cu aviatorul Sun Y a n g (Papil Panduru) o netăgă-
duită reverberaţie de candoare în sală. Ea a crescut apoi spre destrămarea finală, fără
grabă, aşa cum se şi cuvenea, iscînd iarăşi autentică emoţie. Păcat că Papil Panduru,
stentorial, lipsit de tonuri suficiente ş: de inventivitate gestică, nu i-a fost un partener
util. O uşoară înclinare spre larmoaiant, Dora Chertes trebuie totuşi să-şi recunoască,
pentru a o îndepărta din glas. Cu atît mai mult cu cît nota plîngăreaţă devine de-a
dreptul supărăţoare, atunci cînd înlocuieşte prin recitare (chiar secundată de muzică)
songul ce-i revine.

E d u a r d Weiser a servit muzica lui Paul Dessau cu vrednică modestie, stînd, cu

formaţia orchestrală pe care a condus-o, în umbra acţiunii dramatice şi slujind astfel,
fără insistenţe stînjenitoare, şi pe cîntăreţii songurilor şi spectacolul ca atare, la a cărui
rotunjire artistică a contribuit astfel şi căruia i-a imprimat, cînd şi cînd, şi zvîcnetul
salutar al unui ritm pe alocuri scăpat spre trenare. în privinta ritmului, lucrul e desigur
uşor reparabil. Omul cel bun... la Timişoara e un spectacol bun.

Florin Tornea
www.cimec.ro
• MIHAI VITEAZUL de O. Dessila
»_x\ *
(secfia română)

• VRĂJITOARELE DIN SALEM de Arthur Miller

(secfia maghiarâ) * *

î n paginile literaturii d r a m a t i c e r o m â n e crustat în contururi dramatice silueta

nu întîlnim nici pînă în zilele noastre legendară a domnitorului. Octav Dessila
p o r t r e t u l impresionant şi complex al ce- concepe astâzi evocarea eroului ales, în
lui care, p e n t r u p r i m a d a t ă în istorie, a trei î m p r e j u r ă r i capitale, să spunem în
înfăptuit unirea celor trei principate — trei mari capitole, care se referă, pe rînd,
M i h a i Viteazul. Evocarea chipului său, la p d m a biruinţă a domnitorului asupra
aureolat de legendă, s-a făcut, î n t r - a d e - invadatorilor turci (Călugărenii), la cea
văr, de l a primii paşi ai acestei litera- mai glorioasă perioadă a domniei sale —
turi, şi un m a r e actor şi p a t r i o t ca M i - unirea tuturor românilor (Atotbiruitorul)
hail Pascaly recita cu patos, p r i n t r e spec- — şi, fireşte, la s t r ă d a n i a de a men-
tatorii de acum un secol, tiradele destul ţine cuceririle, în a m b i a n ţ a intrigilor şi
d e firave ale unei piese ca Mihai Vi- ostilităţilor crescînde ('Turda). Fiecare
teazul după bătălia dc la Călugăreni de d i n t r e cele trei capitole se contureaza
Dimitrie Bolintineanu. Mai a p r o a p e de ca o piesă de sine stătătoare, deşi, fi-
noi, p a n a a doi scriitori de prestigiu, resc, ele se înlănţuie ca etape principale
Nicolae Iorga şi Mihail Sorbul, a în- în dezvoltarea unei trilogii despre o

* Regia : Ion Deloreanu. Stenografi.i : Eiiza Zisiade. Distribuţia : Eugen Ţugulea (Mihai Vitea-
zul) ; George Pintilescu (Marele logofăt Udrea) ; Octavian Uleu (Spătarul Negrea) ; Vasile Constantincscn
(Logofătul Teodosie-tatăl) ; Ion Abdrudan (Logofătul Teodosie-fiul) ; Vladimir Jurăscu (Generalul Baba
Novac) ; Carol Lavotta (Marele comis Calomfirescu) ; Corneliu Zdrehuş (Stroe Buzescu) ; Marcel Scgărceanu
(Radu Buzescu) ; Andrei Dâlnoky (Preda Buzescu) ; Constantin Simionescu (Mitropolitul Eftimie) ; Miţju
Vladimir (Episcopul Luca) ; Valentin Avrigeanu (Căpitanul Cocea) ; Ion Pater (Aga Fărcaş) ; Boris Petroff
(Căpitanul Mîrzea) ; Ion Martin (Căpitanul Racea) ; Grig Schiţcu (Postelnicul Andrei) ; Nicolae Toma
(Cămăraşul Bozdîgă) ; Pal6czi Fiigyes (Logofătul Andrei) ; Jean Săndulescu (Vistiernicul Dan) ; Constantin
Simionescu (Ţăranul Toader) ; Francisc Beleny (Hogea Ali Gean) ; Gâbor Iosif (Căpitanul Kiraly) :
Borsos Bârna (Balthazar Walther) ; Halasi Iuliu (Căpitanul Theil) ; Dorel Urlăţeanu (Sinan Paşa) ; Gill
Erno (Mehmet Bei) : Foldes Ladislau (Husein Paşa) ; Toth Alexandru (Ofiţerul cortului) ; Mogvorossi Ştef-an
(Sonni Cipriotul) ; Simona Constantinescu (Doamna Stanca) ; Viorica Cernucan (Stolniceasa Sima) ; Lili
Mihăilescu-Vladimir (Doamna Tudora-mama) ; Gina Nicolae (Tudora) ; Maud Mary (Rada) : Ana Popa
(Niculăită) ; Alla Tăutu (Femeia I) ; Doina Urlăteanu (Femeia II) ; Anca Miere-Chirilă jFemeia IIl) :
Annamaria Biluska (Femeia IV) ; Magda Papp (Femeia V) : Gulâcsi Adalbert (Logofătul Chesar) ;
Râdai Emeric (Banul Calotă) ; Tank Ladislau (Geafer Paşa) ; Orbân Carol (Hasan Paşa) ; Crăciun Oros
(Satîrgi Paşa).

** Regia : Szombati Gille Otto. Scenografia : Nagy Sandor. Distribuţia : Halasi Gyula (Parris) ; Oss
Eniko şi D. Halasi Erszebet (Betty Parris) ; Biluska Annamaria (Fituba) ; D. Halasi Erszebet, Oss Eniko
(Abigail Williams) ; Bânyai Iren (Mary Warren) ; Oberleitner Emoke (Susanna Walcott) ; Rardi Tertz
(Mrs. Ann Putnam) ; Solti Miklos (Thomas Putnam) ; Cs. Toth Kovâcs Ilonka (Mercy Lewis) ; Lavotta
Karoly (John Proctor) ; Banyâi Eva (Rebecca Nurse) ; Foldes Lrszlo (Giles Corev) ; Dâlnokv Antlr.ta
(Hale) ; G. Vitâlyos, Ildik6, Bânyai Iren (F.lisabeth Proctor) ; Radâi Imre (Francis Nurse) : Kiss Islvdn
<Ezekicl Cheewer) ; Orban Kâroly (Harrick) ■ Gâll Erno (Hawthorne) : Gâbor J6zsef (Danforth).

87
www.cimec.ro
mare personalitate istorică a neamului face aşteptările imediate şi dă, unui co-
nostru. Ce putem spune despre prima ei lectiv dornic s-o pună, putinta unor mai
parte. Călugărcnii, a cărei premieră a mari impliniri.
avut loc pe scena teatrului din Oradea ? E ceea ce se întîmplă cu colectivul
0 lucrare în care personalitatea lui Mi- teatrului din Oradea, care a montat
hai Viteazul să ne fie evocată pe măsura picsa — după cum ne informează în ca-
măreţiei şi monumentalităţii sale e aştep- ietul-program — cu prilejul împlinirii a
tată şi necesară. Deocamdată, Octav Des- zece ani de la înfiinţarea sectiei române.
sila ne înfăţişează o imagine fidelă docu-
La realizarea spectacolului şi-au dat con-
mentelor în contururile ei generale, dar
simplificată în caracteristicile particulare. cursul şi o parte din actorii secţiei m a -
Lipsa de adîncime dramatică a lucrării ghiare şi putem spune că am asistat la
nu dezvoltă, gradat şi în intensitate, o o realizare meritorie, de patos autentic,
acţiune rotundă şi un conflict unic, ci o faţă de care adeziunea publicului e
păstreazâ la o altitudine expozitivă, de aproape totală.
unde împrejurările, marile împrejurări Regizorul spectacolului, Ion Delorea-
evocate, se zăresc aproximativ şi decla- nu, a distribuit şi condus cu discernă-
rativ. Pe acest fundal, fireşte, nu se pro- mînt forţele interpretative, estompînd a c -
iectează complexe caractere dramatice, ci centele preţioase şi ostentative din text,
siluete, schiţe şi — în ceea ce-1 priveşte
imprimînd montării omogenitate şi vi-
pe Mihai Viteazul — un portret onest.
Există şi o tonalitate vetustă a limbaju- goare. I-am reproşa doar începutul foar-
lui, determinată nu în primul rînd de te firav şi stingher, cînd interpreta
arhaismele folosite, ci de constructia Doamnei Stanca (Simona Constantinescu)
greoaie şi stînjenitoare a frazei. şi cea a Doamnei Tudora-mama (Lili
Lucrare corespunzătoare din punctul de Mihăilescu-Vladimir) nu-şi găsesc tonul
vedere al autenticităţii istorice, ea satis- convenabil, deşi, în prezenta lor, asta o

Sccna din ...Milr.i Viteazul" de O. Dessila. In rolul titular. Eugen Ţugulea

www.cimec.ro
face foarte bine Stolniceasa Sima (Vic-
toria Cernucan) ; şi unele scăpări, ca de
pildă finalul tabloului 5, cînd, nu se ştie
de ce, Sinan Paşa îşi întrerupe brusc
memoriul pentru rugăciune. Interpretul lui
Mihai Viteazul este Eugen Ţugulea şi,
pe lîngă îndatoritoarea asemănare cu
portretul real, trebuie să-i remarcăm sin-
ceritatea jocului, simplitatea expresiei,
vigoarea declamaţiei. Alături de el, se
detaşează, în momente sau creaţii în mă-
sură să impresioneze, Nicolae Toma (Gă-
măraşul Bozdîgă), Boris Petroff (Căpita-
nul Mîrzea), Paloczi Frigyes (Logofătul
Andrei), George Pintilescu (Marele logo-
făt Udrea), Vasile Gonstantinescu (Logo-
fătul Teodosie-tatăl) şi Gina Nicolae, în-
tr-o apariţie meteorică (Tudora). O sa-
tisfacţie ne oferă cadrul de joc, a cărui
plastică ingenioasă şi de bun-gust a con-
ceput-o Eliza Zisiade.

* **

La secţia maghiară, una dintre pre-

mierele stagiunii a fost piesa lui Arthur
Miller, Vrăjitoarele din Salem. Sobrie-
tatea şi concentrarea dramatică sînt ca-
racteristicile principale ale acestui spec-
tacol reuşit, pus în scenă de regizorul
Szombati Gille Otto. Nu am avut pri-
lejul să vedem multe d i n producţiile
secţiei maghiare, dar avem impresia că
aceasta trebuie să fie apreciată printre
G. Vitâlyos Ildiko (Elisabeth) si Lavotta
momentele de vîrf ale activităţii acestei Karoly (John Proctor) în „Vrăjitoarele
secţii, ca unul din spectacolele care te din Salem" de Arthur Miller
atrag şi te impresionează prin limpezi- "
mea idcilor, prin acurateţea expresivi-
tăţii sccnice. Am întîlnit aici un simbol
grăitor în ambianţa scenografică, un fel măiestrie pentru care merită felicitări în-
de cadru fix : o cruce — siluetă ocroti- tregul colectiv. Unele atitudini ostenta-
toare şi înfricoşătoare — sprijină în pri- tive, pozate, unele reflexe operetistice din
mul act locuinţa pastorului (Halasi Gyu- jocul unor actori mai pot fi evitate. Sînt
la), se menţine în ambianţa familiei de menţionat creaţiile mature, viguros
Proctor şi se detaşează, dominînd, la realiste, ale actorilor Gâbor Jozsef (Vice-
tribunalul suprem, strivind apoi prin guvernatorul Danforth), G. Vitâlyos Ildiko
copleşitoarea sa masivitate în ultimul act. (Elisabeth Proctor), Bdnyai Iren (Mary
Toate celelalte elemente de decor îi sînt Warren) şi Dâlnoky Andrâs (Pastorul John
subordonate. O excelentă idee de func- Hale). Interpretul lui John Proctor (La-
ţionalitate, pentru care scenografului votta Kâroly) e sobru, expresiv în scenele
N a g y Sândor i se cuvin toate laudele. de maximă concentrare, dar uneori prea
Sînt cîteva scene de o profunzime şi rigid şi afectat. 0 interpretă cu certă vo-
frumuseţe remarcabile — arestarea Eli- caţie : D. Halasi Erzsebet (Abigail W i l -
sabethei Proctor, interogatoriul, confrun- liams).
tarea ei cu J o h n ; osînda. în general.
spectacolul este realizat la un nivel de
C. Paraschivescu
www.cimec.ro
 ctori .
1
rolurr
„SECRETUL" ILENEI PREDESCU

încerc zadarnic să definesc pe scurt j o - turisesc că am urmărit-o cu o indiscreţie

cul Ilenei Predescu. Personalitatea ei ar- profesională. Stătea liniştită, calmă, d a r
tistică e dintre acelea care scapă formule- ochii ei participau dramatic — aş spune —
lor. Am crezut cîndva că e, prin exce- la fiecare moment al dezbaterii, aprobau,
lenţă, o actriţă a trăirilor nemijlocite, a protestau, priveau înlăuntru şi reflectau,
sensibilităţii ce se revarsă spontan, dar părăseau pentru o clipă încăperea şi se
Tigrul şi Scaunele ne-au dezvăluit un întorceau, se îngrijorau, se mirau, zîm-
clovn şi un mim perfect, iniţiat în arta beau. Poate că sună cam patetic, dar
subtilă a ironiei şi autoironiei. Judecînd ochii actorului răspîndesc pe scenă lumina
după Portretul sau Cezar si Cleopatra, pu- sufletului său. Nimic nu e mai groaznic
teai crede că e născută pentru comedie, decît un actor ,,orb a , cu ochi de sticlă.
d a r nu pot uita că am văzut-o — şi „Secretul" capacităţii de a cuprinde o
cum ! — în Ofelia. Cadrul cotidian al gamă atît de diversă stă, cum se vede, în-
Passacagliei i-a convenit de minune, dar tr-o mare bogăţie interioară. Cu toate a-
în Cum vă place ne-a dovedit că gestul şi cestea, n-aş spune că stilul ei interpre-
graţia clasică îi sînt deopotrivă de fa- tativ aparţine aşa-numitei arte a „trăirii"
miliare. scenice. Jocul Ilenei Predescu — evoluţia
Care este secretul acestei multilatera- sa de la învăţătoarea pînă la Scaunele îmi
lităţi ? Am stat o dată, la o „masă ro- întăreşte convingerea că între teatrul „trăi-
tundă", în faţa Ilenei Predescu şi măr- rii" şi cel al „reprezentării" nu există o

90
www.cimec.ro
 1

opoziţie ireductibilă, că Stanislavski şi M e - din Tigrul sau din Scaunele, la acclaşi

yerhold îşi vin unul altuia în întîmpinare grad de fineţe şi bun-gust, şi fără ca efor-
şi că teatrul modern este menit să reali- tul să se simtă măcar o clipă ? Vreau să
zeze, prin îmbinarea acestor două direcţii. spun, cu alte cuvinte, că actriţa nu se bi-
o sinteză superioară. zuie numai pe talent, că ea îşi exersează
O intuiţie scenică remarcabilă se uneşte, şi îşi dezvoltă mijloacele de expresie —
în creaţiile Ilenei Predescu, cu elaborarea care, pentru actorul modern, sînt mult mai
profundă, inteligentă şi originală, cu o complexe decît în trecut. Oricine şi-a îm-
imaginaţie nesecată, care surprinde me- bibat plămînii cu pulberea scenei ştie că
reu. Lucrurile cele mai fireşti — a păşi, a arta actorului nu este numai inspiratie, ci,
privi, a asculta — dobîndesc la dînsa o în acelaşi timp, muncă istovitoare, trudă
virtute spirituală şi o nuanţă personală. de miner, de salahor. Este o luptă crîn-
Şi pentru că 1-am văzut recent în „De- cenă cu materia informă a rolului. Este
păşirea" pe Vittorio Gassman, un actor smulgerea dureroasă a personajului din
de „mare repertoriu", care la aproape propria ta carne, din gîndirea ta, din fră-
45 de ani cste în stare să danseze dezlăn- mîntările tale cele mai intime. Această
ţuit, să facă demonstraţii stînd în mîini, muncă poate fi executată corect. Ea poate
să sară peste portiera maşinii direct la vo- fi depusă cu tragere de inimă. Ileana Pre-
lan, şi pentru că prea mulţi dintre actorii descu e însă dintre acei care o îndepli-
noştri înzestraţi devin prematur rubiconzi nesc cu har.
— îmi pun întrebarea: cîţi interpreţi ar fi
putut realiza performanţa fizică a eroinei Andrei Băleanu
www.cimec.ro
ION MARINESCU: O ENERGIE
ÎN CONTINUĂ MISCARE

tinuă mişcare între cei doi poli ai perso-

nalităţii sale : căci este deopotrivă (raris-
simă întîmplare în generaţia sa, şi chiar
în peisajul actual al scenei noastre !) u n
lucid de o inteligenţă acută şi un romantic
pînă la exaltare ; un agitat al civilizaţiei
moderne şi un fantast. evadînd spre re-
verii originale ; un spirit ironic, poate
chiar rece. şi un patetic, un grav... T o a t e
acestea extind pe o arie foarte largă gama
rolurilor pentru care e apt : de la firile
complicate ale zbuciumaţilor eroi de trage-
die shakespeareană şi pînă la lumea atît de
contemporană a lui Osborne, să zicem (ce
J i m y Porter ar putea fi !).
1964-1965 — prima stagiune pe scena
Teatrului Mic — 1-a readus în centrul
atentiei, după o perioadă în care creaţiile
mai vechi — în special, un memorabil
Cyrano — începuseră să fie uitate. (Ciu-
dat lucru : acest excelent actor nu are încă
publicul fidel care-i răsfată pe junii-
primi...) Personajul pe care 1-a creat —
Horia D r ă g a n din Oricît ar purea de ciu-
dat de Dorel Dorian — a devenit u n a
dintre cele două energii, de egală inten-
sitate, pe care se construieşte contlictul
spectacolului ; mobilul piesei — recupe-
rarea morală a unui erou care-şi apără
eroarea cu o atît de disperată îndîrjire —
cîştigă astfel considerabil în dramatism.
Pentru a se opune forţei masive, stăpî-
nite, calme, cu abia una sau două flăcări
de mînie, pe care George Constantin 1-a
construit pe „Marele Roşca", Ion M a r i -
nescu a jucat extrem de variat şi de
mobil, contururile personajului scăpîndu-ţ»
parcă mereu printre degete, pentru a se
redesena în altă formă, neaşteptată. A c -
torul creează senzatia că mijloacele salc
sînt, practic, inepuizabile : e cinic, dur,
Tipul căruia îi aparţine un actor poate
nedrept, un „spirit al răului" modern, vă-
fi, de cele mai multe ori, definit cu uşu-
zîndu-se în acelaşi timp cu lucidă auto-
rinţă — fie că o facem după categoriile
ironie ; şantajînd cu propriile-i slăbiciuni
cam simpliste ale vechilor emploi-uri, fie
şi rîzîndu-şi de ele ; îndrăgostit patetic şi
că utilizăm nuanţele mai fine şi mai di-
neajutorat în faţa inflexibilităţii Letitiei.
verse pe care rolurile din teatrul modern
Febril, chinuit, încordat, D r ă g a n - M a r i
le-au introdus în limbajul profesiei. Ion
nescu e un om în care răsună o mic de
Marinescu se numără însă printre acei ac-
semnale de alarmă, mizînd mereu totul pe
tori structuraţi pe un mereu surprinzător
o carte, greşind, supralicitînd cu imperti-
aliaj de contrarii, fiind o energie în con-

92
www.cimec.ro
n e n ţ â şi calculînd speriat dezastrul ; acto- receptiv — ca într-un joc pe care-1 joci
r u l se mişcă repede, dar puţin, are gestu- din toată inima —, în universul plin de
rile atît de riguros gîndite încit simpla taine al poeziei şi se descoperea liric în
întoarcere a privirii dobîndeşte impor- avînturi şi adolescentin în uimiri, mişcîn-
tanţă. Extrem de concentrat, el reacţio- du-se lin, cu o graţie nouă. E greu să uiţi
nează tot timpul — la fiece nuanţă nouă cu ce candoare dezarmantă şi cu ce şirete-
în atmosferă, Ia cuvîntul şi chiar la into- nie de vulpe, cu cîtă ironie dezabuzată
n a ţ i a partenerului. Se materializează astfel ne-a povestit el strania istorie a vînătorii
în detalii de comportare, care fac şi mai de balene...
veridică, palpabilă aproape, ideea rolului : Cu Penciulescu, dezabuzatul secretar de
suspiciunea nu otrăveşte numai relaţiile cu redacţie din Jocul ielelor, Ion Marinescu
cei din jur, d a r face o victimă în primul izbuteşte, în stagiunea aceasta, un rol de
rînd din cel obsedat de bânuieli : carac- maturitate artistică sigură, sedimentată.
terul acestuia îşi pierde forţa centripetă Datorită lui, personajul încetează să fie un
care-i asigură unitatea şi logica interioară, erou de plan secund, un raisonneur „de
se descompune în faţete contradictorii şi fundal", ci avansează decis între protago-
antagonice. nişti, constituindu-se în factor activ al dez-
Excelenta fuziune a două personalităţi baterii. Filozofia lui amărui-blazată, con-
a t î t de antinomice (titanul somnolent, sigur struită pe scheletul unor observaţii exacte
pe sine, izbucnind în tunete, ca un vulcan şi reci asupra vieţii, în care idei de o re-
îndelungă vreme mocnit : George Constan- marcabilă energie şi fermitate intelectuală
tin, şi duhul încrîncenat al neliniştii, în- se disimulează sub aforisme cinice de doi
t r u p a t în Marinescu) a impus în teatru un bani, nu este însă expusă impersonal : Pen-
cuplu care şi-a păstrat valoarea şi din- ciulescu e un temperament colorat şi ex-
colo de cadrele acestei reprezentaţii. Sub ploziv, care reacţionează şi intervine —
Taportul comunicării, al potenţialului de un om viu, cu repulsii şi preferinţe, cu
valori expresive conţinut în acest contra- ticuri şi manii.
punct de sinteze şi antiteze, această ex- înclinaţia actorului d e a-şi defini eroii
perienţă artistică ar merita să fie stu- în primul rînd prin temperament s-a făcut
diată în continuare : căci e nevoie de un puternic simţită şi în montarea studioului
subtil aliaj de calităţi ce definesc actorul de televiziune cu Doisprezcce oameni fu-
modern, pentru a ritma just această suc- rioşi de Reginald Rose : aci însă, acordul
cesiune de prim-planuri şi discrete retra- cu ceilalţi interpreţi, care foloseau altă
geri în umbra, prin care doi actori se pot „cheie" — aceea a tipologiei sociale —, s-a
reciproc pune în valoare. realizat mai dificil ; compoziţia, minuţios
Rolul H o r i a D r ă g a n înfăţişează un actor alcătuită şi, prin ea însăşi, grăitoare, a
pe deplin stăpîn pe uneltele profesiei lui. putut de aceea să pară multora excesivă.
Se spune de multe ori că. atunci cînd nu î n portretizarea lui Creon (Antigona de
ştiu ce să facă în scenă, cînd nu-şi găsesc Anouilh, la Teatrul „C. I. N o t t a r a " ) , me-
o atitudine, actorii recurg la atotsalva- toda s-a dovedit de-a dreptul inadecvată :
toarea ţigară ; d a r în cîte feluri ştie să „despotul cu argumente logice" a apărut ca
fumeze Marinescu ! Gestului banal al un reflexiv, servind evenimentele â contre-
aprinderii ţigării el îi transmite un intreg coeur, aspirînd spre înţelepciune şi îngă-
alfabet de stări şi gînduri : nervi amenin- duinţă. Interpretul s-a desprins astfel de
ţînd cu explozie, nonşalanţă mimată, ideea polemică a rolului, mutînd conflictul
pîndă, înfruntare supremă sub cinism de pe planul sensibilităţii.
împrumut, joc impertinent cu spiralele fu- Evoluţia lui Ion Marinescu va fi, cu
mului, reculegere gînditoare, simplă destin- siguranţă, un teren plin de surprize : căci
dere — toate se exprimă tăcut, cu exacti- e un cristal cu multe faţete ; lumina reflec-
tatea observaţiei directe a vieţii. toarelor nu s-a oprit încă asupra tuturor.
în ipostaza inedită din spectacolul Pre-
vert, actorul matur pătrundea. sincer şi I. P.
www.cimec.ro
POSIBILITATI
Şl RA5PUJ\OERf
în ordinea manifestărilor bogate şi di- pronunţat caracter agitatoric, exprimînd,
verse prilejuite de împlinirea a 107 ani de dincolo de mai mult sau mai puţin deta-
la înfăptuirea Unirii Principatelor Române. liata evocare documentară, o vibraţie con-
act de importanţă cardinală în istoria temporană, pregnanţă în reconstituirea at-
poporului nostru, televiziunea a avut, da- mosferei de epocă, a relaţiilor sociale şi
torită pluralităţii mijloacelor sale de ex- politice. Spectacolele s-au bucurat, în ge-
presie, un rol deosebit. Studioul de tele- neral, şi de bune contribuţii actoriceşti,
viziune a ştiut să dispună de forţele sale interpreţii trebuind, nu o dată. să faţă faţă
artistice şi tehnice într-o măsură conside- unor dificultăţi inerente, decurgînd din
rabilă, celebrînd evenimentul istoric în necesitatea întruchipării anumitor persona-
emisiuni variate, cu caracter documentar lităţi politice şi culturale relativ apropiate
şi literar-artistic ; iar dacă, pe alocuri, nu în timp de noi, binecunoscute din istorie.
a putut desfăşura întreaga capacitate de Şi, oricum, nu este uşor să spui pe scenă
comunicare, faptul se explică şi prin pu- texte reproduse uneori chiar din docu-
ţinătatea textelor de literatură contempo- mentele vremii. E meritoriu deci faptul
rană închinate Unirii. că interpreţi ca Niki Atanasiu, Constantin
Două dintre emisiunile de teatru au atras Bărbulescu, Marcel Anghelescu, Costache
în mod special atenţia spectatorilor : piesa Antoniu (Teatrul Naţional din Bucureşti),
Cuza Vodă de Mircea Ştefănescu, trans- Miluţă Gheorghiu, Constantin Dinulescu
misă de la Teatrul Naţional ,,I. L. C a r a - (Teatrul Naţional din Iaşi) au reuşit, în
giale" din Bucureşti, şi piesa Povestea mai multe rînduri, să îmbine nota de au-
Urtirii de T u d o r Şoimaru, transmisă de la tenticitate documentaristica, solicitată d e
Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri" din text, cu o prezenţă u m a n ă vie, comunica-
Iaşi. Cele două riguroase evocări dramatice tivă, colorată. Mulţumită camerelor de
au avut premiera în 1959, cu ocazia cen- luat vederi, figurile evocate s-au apropiat
tenarului Unirii, de aceea nu e cazul să şi mai mult de spectatori, au devenit une-
fac ori să refac aici consideraţii de ordin ori portrete, iar în cazul transmisiei de la
analitic. Trebuie subliniat însă faptul că Iaşi, mai mult decît în cea bucureşteană
atît spectacolul bucureştean, în regia lui (cam neutră, neparticipativă), am asistat
Sică Alexandrescu, cît şi spectacolul ieşean, literalmente la spectacol, ca şi cum ne-am
în regia lui Miron Niculescu, au avut un fi aflat în staluri : regia de transmisie şi

94
www.cimec.ro
operatorii au subliniat momentele-cheie în numele unui spectator ideal. P r i n u r -
ale spectacolului, au redat atmosfera sălii, mare, maximum de răspundere artistică în
au trasat prin mişcarea aparatelor acea televizarea unui spectacol !
punte nevăzutâ, cum o numim de obicei,
care leagă scena de public. • **
Aceleaşi merite le are televiziunea şi
în transmiterea de la Teatrul de Operă Fără îndoială că problema repertoriului
şi Balet al R.S.R. a spectacolului literar- teatral al televiziunii este o problemă m a -
artistic care a avut loc în ziua de 24 ia- joră, iar concesiile, aici ca şi în teatre,
nuarie, cu prilejul aniversării Unirii P r i n - implică abdicarea de la principiile educa-
cipatelor Române : dinamismul imaginii, ţiei cultural-artistice a publicului spectator.
participarea vie a aparatelor de luat ve- F ă r ă îndoială că repertoriul trebuie să se
deri, comunicarea atmosferei festive de pe întemeieze îndeosebi pe lucrările reprezen-
scenă şi din sală. tative ale unor creatori, sau ale unor ten-
dinţe în dramaturgie, sau ale unor litera-
* ** turi dramatice nationale. în lumina aces-
tor adevăruri apodictice, nu încape discuţie
Există preocuparea la televiziune de a că piesa într-un act a lui Sean O'Casey
valorifica repertoriul mare al teatrelor se- Aventură nocturnă nu este nici pe departe
lectînd pentru micul ecran spectacole cu cea mai reprezentativă din creaţia d r a m a -
lucrări reprezentative ale dramaturgiei na- turgului irlandez. Dimensiunile social-cri-
ţionale şi universale. Salutăm, în acest tice sînt mai reduse în această comedie-
sens, p r o g r a m a r e a piesei Anton Pann de farsă, nu-1 recunoaştem aici pe faimosul
Lucian Blaga (pusă în scenă de Sorana poet-luptător din Trandafirii rosii pciitni
Coroamă şi transmisă de la T e a t r u l N a - mine, pe observatorul lucid al vieţii irlan-
ţional ieşean), profundă şi profund poetică deze din Umbra unui franctiror, Junona
reprezentare a condiţiei artistului din tre- şi pâunul sau Plugul şi stelele, pe m i -
cut. Există în această operă dramatică, litantul antifascist din Stcaua devine roşic,
scrisă acum două decenii şi, în mod cu din Frunze de stejar şi lavandâ sau hilrc
totul inexplicabil, absentă de pe scenele porţi. E de la sine înţeles că multe din
bucureştene, o remarcabilă înţelegere din- piesele „grele" ale lui O'Casey ar fi trebuit
lăuntru a vocaţiei şi faptului creativ, a încă de mult să stea în atenţia teatrelor
contactului artistului cu universul spiritual noastre, ca şi în atenţia televiziunii. D a r
al poporului, o m a r e cantitate de gîndire vasta operă a dramaturgului cuprinde şi
lirică majoră, umor, tragism şi culoare, o sumă de comedii, între care Pulbere
toate strînse într-o construcţie teatrală purpuric, Jocul de artificii al episcopidui
solidă. şi Tobele părintclui Ned se disting prin
puternicele lor accente satirice, antibur-
N u am fost lipsiţi, de d a t a aceasta, de
gheze şi anticlericale. Fireşte că şi aceste
anumite defecţiuni tehnice de transmisie,
lucrări s-ar fi cuvenit să dea de gîndit
între care lipsa totală a sunetului la în-
celor care alcătuiesc repertoriul teatrelor
ceputul spectacolului ne-a privat şi de
şi al televiziunii.
unele replici savuroase ale piesei. Deşi
regia de transmisie a fost ceva mai atentă Dar iată că televiziunea a ales spre a
şi mai activă decît în alte dăţi, rămîn încă reprezenta, într-o emisiune de sîmbătă
multe de făcut pentru a pune cît mai seara, nu una din piesele grave şi p r o -
bine în valoare particularitătile unui text funde ale lui O'Casey, ci o farsă mai pu-
şi ale unui spectacol de teatru cu mijloa- ţin marcantă şi mai puţin reprezentativă
cele specifice ale televiziunii. U n „telede- a aceluiaşi O'Casey : Avcntură nocturnă.
c u p a j " — ca să-i zicem aşa — poate fi Evident, alegerea nu a fost cea mai stră-
o reproducere creatoare a spectacolului şi lucită cu putinţă, pentru că, oricum, un
nu o simplă copie, poate evidenţia (prin d r a m a t u r g de talia lui Sean O'Casey, prea
lumină, alternarea planurilor şi unghiuri- puţin cunoscut publicului nostru, merita să
lor, cadraj, marcarea unui personaj sau a fie prezentat cu una din piesele lui de r e -
unui grup de personaje, exact atunci cînd zistenţă. N - a fost bună alegerea, indiscu-
se cuvine — toate acestea după un serios tabil, dar a fost ea un atentat împotriva
studiu prealabil) caracteristicile de text, culturii şi a bunului-simţ, aşa cum lasă
regie, interpretare, scenografie, costume, în- a se înţclege un cronicar de la „Informaţia
tr-un cuvînt concep(ia spectacolului. F ă r ă Bucureştiului" ?
a denatura, trebuie să intervenim ; fără a Să admitem, cu tovarăşul Saşa Geor-
îngroşa, trebuie să subliniem. în sală, se- gescu, că piesa incriminată „aduce mai
lecţia o face fiecare spectator în parte ; la mult a scenetă revuistică de modă veche"...
televizor, selecţia trebuie s-o facă aparatul, D a r de unde atîta dispreţ negru pentru

95
www.cimec.ro
 modul revuistic, şi încă la un cunoscut voacă în conştiinţa tineretului irlandez,
autor de reviste ? Să fie oare de vină nu ipocrizia şi laşitatea cultivate de raportu-
modul, ci moda, în speţă „moda veche" a rile sociale burgheze. Bineînţeles, toate
„scenetei revuistice" respective ? La acestea sînt difuzate în ţesătura inerent
această obiecţie nu avem ce răspunde : subţire a farsei. Victimă a unei etici tira-
într-adevăr, Sean O'Casey nu a reuşit, cel nice, J o h n J o Mulligan îşi vede p r i m e j -
puţin pînă în anul morţii, să se pună la duită cariera şi reputaţia în urma unei
curent cu ultima modă în materie de re- banale „aventuri nocturne" cu o femeie
vistă... De ce, pentru Dumnezeu, e nevoie care ştie să profite de spaima bigotă a
să ne exprimăm dezacordul faţă de un tînărului. „Vezi, Angelo — zice Mulligan
text literar, neaparat minimalizîndu-1 ? De — şeful departamentului în care lucrez
ce „piesuţe de acest gen" ? Piesuţe... Ce este Cavaler al Ordinului Columbanus, un
termen ! Şi cum e „povestit" subiectul pie- catolic intransigent, cu o concepţie asce-
sei, al unei piese de Sean O'Casey (nu tică despre viaţă, şi dacă ar afla, aş fi...
O'Cassey, cum se grafiază în „Informa- aş fi compromis, m - a r zbura afară, cît ai
ţia") ! Cu ghilimele, cu ironie, cu superio- zice peşte." Principala direcţie comică a
ritate ! Şi cu formulări ca : „educaţia reli- farsei este alimentată de această teamă de
gioaso-fariseică", sau, în cazul spectacolu- compromitere, de „conştiinţa păcatului" —
lui : „Singură eroina principală (nu inter- produsul unei îndelungi educaţii aberante.
preta ? — n.n.) deşi rolul îi cerea vulga- Piesa a fost pusă în scenă de Nicolae
ritate, şi -«proprietăreasa» (prin urmare, Motric, regizor talentat, autor, între altele,
nu „eroina" principală singură ! — n.n.) au al unui memorabil spectacol Diirrenmatt.
izbutit să păstreze o oarecare măsură per- Distribuind doi buni actori de comedie :
sonajelor lor". Dacă rolul cerea vulgari- Dumitru Dunea (Mulligan) şi Stela P o -
tate, iar interpreta „a păstrat măsura", pescu (Angela) în rolurile principale, şi
înseamnă în orice caz că măsura nu era alţi doi buni actori de comedie (Nataşa
a personajului... Am scris acestea nu pen- Alexandra şi M a r i a n Hudac) în celelahe
tru a formula un punct de vedere favora- roluri, regizorul a scontat obţinerea unor
bil piesei şi spectacolului, ci pentru a-mi efecte comice sigur" pe temeiul calităţilor
arăta stupcfacţia faţă de unele modalităţi interpretative individuale. Şi, într-adevăr,
critice stranii, care pot discredita nu nu- actorii şi-au întrebuinţat talentul cu p r i -
mai obiectul cronicii, dar şi pe autorul ei. sosinţă. Dar a lipsit forţa coordonatoare
După acest cam lung dialog, impus de (şi temperantă) a însuşi regizorului, prea
aprecierile, şi repezite, şi grăbite, din „In- bine ascunsă, iar interpreţii au întrecut
formaţia Bucureştiului", rămînem datori ci- măsura, şarjînd excesiv, anulînd gradaţia
titorilor cu propriile noastre observaţii pe şi anticipînd, încă de la primele replici,
marginea spectacolului. Scurta comedie a paroxismul final. A fost un spectacol pur
lui O'Casey — lucrare fără prea mari p r e - şi simplu amuzant. Nimic mai mult şi
tenţii de substanţă, dar bine construită dra- nimic mai puţin.
maturgic — vizează obiective constante ale Sărac în emisiuni teatrale de calitate
scriitorului : rigiditatea şi spiritul fariseic acest început de an !...
al moralei religioase, consecinţele, grave
şi ridicole totodată, pe care aceasta le pro- Dumitru Solomon

12
www.cimec.ro
 0 ţeafui

Restaurantul Sâftica, unitate a

cooperatiei de consum, vâ aşteaptâ
în acest sezon cu noi surprize.
Zilnic se ser-
HP^»^^ vesc sortimente va-
,•••«•< .••«
»••••••' riate de preparate
de bucâtârie, bufet şi co-
fetârie, pui la frigare, dife-
rite soiuri de vinuri, precum
şi vinul casei.
Se pot retine mese la telefon
interurban 267. oficiul Baloteşti.

'•"•••îî.
!••••••■•
;••••••••
> • • • ■ • • • •
»••••••"!
ii

,••••••
..»•••••"
L • • • • • • •

V, . . > • > •

www.cimec.ro
 ^v

I.P.I. — c. 3193

www.cimec.ro