Omul, fiin social

Pe tema existentei umane s-au emis diverse ipoteze de-a lungul timpului. Se poate spune
ca pe aceasta tema se discuta din totdeauna. Este un subiect care inca pune in dificultate gandirea
umana, se pun probleme de genul cum am aparut(sunt 2 ipoteze:cea religioasa si teoria
evolutionista a lui Darwin)?cum gandim si avem vointa proprie?de ce ne sunt conditionate
anumite actiuni?de ce se impun limite biologice?etc.
Ca termen OMUL poate fi definit ca: fiinta superioara,sociala ce se caracterizeaza prin
gandire, inteligenta si limbaj articulat, cu o pozitie verticala a corpului si creierul deosebit de
dezvoltat ce permite efectuarea a diferite activitati.
In timp ce religia sustine ca omul a fost direct creat de Dumnezeu pentru a stapani creatia
Acestuia, stiinta a emis teoria care presupune o origine animala a omului (maimute:
ex:cimpanzeii au reactii aproape identice umane : protejare puilor,a semenilor,activitati in grup,
au aparut cazuri chiar de ucidere - inca nu se poate explica aceasta anomalie), el fiind "cel mai
evoluat din regnul animal".Unii il incadreaza in regnul animal, altii il pun intr-o categorie
superioara din care face parte doar acesta; exista teorii si pareri impartite, dar adevarul nu este
cunoscut de nimeni in totalitate.
Din punctual meu de vedere exista o diferenta intre oameni si animale: ele actioneaza
doar din instinct; omul gandeste,are suflet si constiinta. La om se poate vorbi despre
subconstient, constient, Eu, supraeu.avand in vedere evolutia acestuia fata de celelalalte fiinte.
OMUL constituie obiect de meditatie al filosofiei. Filosoful german IMMANUEL KANT
considera ca intrebarea CE ESTE OMUL? Este o intrebare la care se reduc toate celelalte
interogatii si probleme filosofice. Kant sustine ca prin latura sa corporala, omul se manifesta ca
fiinta cu inclinatii biologice, deci egoiste, iar prin cea spirituala , el se manifesta ca fiinta morala.
In viziunea lui RENE DESCARTES omul este o imbinare eterogena a 2 substante res
extensa = substanta intinsa cu proprietatea de a ocupa spatiu si res cogitans = substaanta
cugetatoare cu proprietatea de a gandi.Luarea unei decizii se face la nivelul res cogitans, iar
executia ei la nivelul res extensa.
ARISTOTEL a definit omul ca zoonpolitikon = om social.

In conceptia lui PLATON omul este format dintr-un suflet nemuritor, care transmigreaza
si acarui origine este LUMEA IDEILOR, si un trup care este neesential; sufletul poate accede din
nou la lumea idielor prin filosofie.
Asa cum Descarte sustine rationalismul in care se presupune ca singura sursa autentica de
cunoastere este ratiunea, Locke, ca initiator al empirismului se afla in opozitie afirmand
perceptia senzoriala ca sg sursa valabila de cunoastere,iar ca ratiunea ne indeparteaza de
realitate. (pag 6-8 din manualul de Filosofie , cls a XII-a ed. Corint)
Din exemplele de mai sus observam ca exista foarte multe pareri asupra existentei umane,
iar toate diferite; fiecare filosof, om de stiinta,sau om de rand are o alta parere si de aici ramanem
tot cu intrebarile CE ESTE OMUL?CE INSEAMNA CA SUNT OM? Si multe altele..este un
subiect destul de amplu pe baza caruia se poate dezbate si s-a dezbatot timp de secole.
Teoriile despre natura umana incearca sa identifice setul de trasaturi prin care noi oamenii
ne deosebim atat de obiecte, cat si de celelalte vietuitoare, pentru a arata in ce consta deosebirea
dintre oameni si lucrurio, pe de o parte, si dintre oameni si celelalte vietuitoasre, gandira
filosofica nu putea sa ignore raporturile mentionate mai sus, dar si raporturile omului cu ceilalti
semeni, cu societatea in general.
Conceptiile filosofice asupra naturii umane sustin ca omul din natura este ofiinta
sociala sau sustin ca, originar omul a trait intr-o stare de natura si a dobandit sociabilitatea la un
anumit moment dat al existentei sale prin incheierea unui contract social cu semenii. Inca din
cele mai vechi timpuri, s-a considerat ca omul, prin natura sa, este o fiinta sociala dotata cu grai
articulat si stari morale prin simitrea binelui si a raului a dreptului si a nedreptului .
Aristotel (384-322) a fost un filosof si savant grec, nascut la Stagira. A fost elev al lui
Platon de care s-a distantat si profesor al lui Alexandru Macedon.
Politica
Omul este un animal sociabil
Teoria lui Aristotel despre natura umana, este influentata de conceptia sa teleologica,
conform careia natura nu creeaza nimic fara scop. In lucrarea Politica , Aristotel identifica
statul ca institutie naturala si omul ca fiinta sociala. Statul este autoritatea familiei si a
individului. El joaca rolul corpului, in timp ce individul joaca rolul organului, astfel, statul e
autoritatea familiei si a fiecaruia dintre noi, caci asa cum corpul poate exista fara un organ, la fel,
statul poate subzista fara un individ. Reciproca nu e valabila, intrucat individul nue suficient, iar

daca isi e suficient, atunci, este fiara sau zeu. Astfel, conceptia de la care pleaca este ca oamenii
nu sunt indivizi izolati, ci dimpotriva omul este din natura un animal social, iar omul
antioscial ar fi, prin urmare, un supraom . Aristotel evidentiaza superioritatea fiintei
sociale generata de starile morale prin simtirea binelui si a raului ,a dreptului si a
nedreptului . Asa cum spunem despre o stea ca are proprietatea de a fi corp ceresc, tot asa
spunem despre om ca e sociabil. Prin urmare, statul e anterior individului care isi manifesta
adevarata natura invatand virtutile individuale (cumpatarea) si sociale (dreptatea). Din punct de
vedere al genezei, statul este o consecinta a trairii laolalta a indivizilor, , mai intai in familii si
grup. Natura umana este una sociala, intrucat in fiecare din noi exista instincte pentru formarea
comunitatilor si pentru ca abia in stat existenta isi afla implinirea, desavarsindu-si astfel
posibilitatile proprii. Omul are in zestrea sa genetica instinctul pentru comunitate. Numai in
comunitate poate fi practicata dreptatea, caci e o virtute sociala. Statul poate asigura fericirea
cetatenilor sai, dar cu o conditie, ca statul sa aiba legi drepte. Lipsit de legi si de dreptate, omul
devine fiinta cea mai rea. Plecand de aici, spunem ca statul are o finalitate morala : realizarea
dreptatii in vederea binelui, rezultand anterioritatea statului.
Cu toii cunoatem legende, mituri n care oamenii au fost crescui de animale sau n
singurtate, acestea sunt doar legende, mituri ale diverselor societi. Cercetrile au demonstrat
c omul nu devine om dect mpreun cu ceilali oameni. Ca urmare principala caracteristic a
omului e aceea de a fi fiin social, el nu poate deveni om, nu poate s-i realizeze obiectivele
dect prin ceilali. Pe lng faptul c este fiin social mai e i o fiin sociabil, adic are
capacitatea de a tri i a se organiza n grupuri sociale, neexistnd efectiv un om care s nu fac
parte dintr-un grup social. n consecin acestea sunt grupuri sociale.
1. Statusul social: fiecare dintre noi ocupm un loc n aceast via, unii sunt studeni, alii
profesori, alii portari etc. altfel spus poziia, locul pe care l ocupm la un moment dat
ntr-o societate e statusul. E extrem de important statusul unui individ deoarece n funcie
de el se comport i acioneaz ceilali. Realitatea e c fiecare dintre noi avem simultan
nu un singur status, ci mai multe, adic un set de statusuri. Problema care se pune e dup
care dintre ele suntem apreciai, care dintre ele e cel mai important. Rspunsul depinde de
societate. Cel mai important e master statusul statusul ocupaional. Statusurile din
experiana noastr nu sunt amorfe, nu reprezint un agregat de statusuri, din potriv ele se

ierarhizeaz. Cei care ocup aceste statusuri autotmat intr ntr-o ierarhie social. Cei cu
statusuri superioare au o mare influen politic, au o parte de venit mai mare i au
capacitatea de a influena pe alii, cei cu statusuri inferioare deseori se afl ntr-o situaie
de subordonare fa de ceilali:

Statusuri atribuite: fie nu depinde de voina noastr, fie ntr-o mic msur de
voina noastr.

Statusuri dobndite sau ctigate: sunt invers, depind n bun msur de voina i
aciunea noastr. Sunt extrem de importante pentru c de ele depinde modul n
care ne trim viaa i nivelul respectiv.

Dac privim societile din perspectiva acestor dou statusuri ne dm seama c se acord mai
mult importan statuselor dobndite. A realiza, a dobndi statusuri nseamn a trece de la un
nivel la altul mai superior(a face carier).
Societatea American e din aceast perspectiv cea mai dinamic, cea mai dispus la evoluie
social i schimbare, pentru c sunt importante statusurile dobndite. Nivelul de status pe care l
ocupi i d rangul social pe care l ai, iar n plan psihic el genereaz prestigiul social.
2. Rolurile sociale: sunt reversul aceleiai monede, am putea s spunem c rolul social e
statusul n aciune. Conceptul de rol este din dramaturgie i ne arat felul n care i joci
statusul. Acest comportament se structureaz n ceea ce noi numim ateptrile
rolului(preexisrente). ndeplinirea acestor ateptri e realizarea rolului. Nu exist n
totdeauna o realizare a ateptrilor. Exist grade diferite de ndeplinire a ateptrilor n
societate. Dac avem un set de statusuri, avem i un set de roluri n societate. Modul n
care joci aceste roluri i alegerea unuia sau altuia depinde de situaie:

Probleme legate de roluri

1. Tensiune a rolurilor: definete o situaie, n care ntre diverse ale aceluiai rol
exist o tensiune
2. Conflictul rolurilor: e situaia n care ntre ateptrile a dou roluri diferite
apare un conflict(un ofier de poliie care trebuie s-i aresteze propriul fiu).
Teoretic acest conflict al rolurilor ar duce la blocarea aciunii umane. n
realitate nu se ntmpl aa, pentru c prin diverse mijloace rezolvm aceste
conflicte.

Conteaz nu numai s i joci rolul i s i ndeplineti rolul conteaz i stilul n care o faci.

Oamenii au statusuri i roluri cu care vin n grupuri sociale:

1. Agregatul social mulimea social. Agregatul social este o colecie de indivizi, de
oameni, aflai n proximitate fizic.
2. Categoria social: reprezint o colecie de indivizi care au aceleai statusuri sau cel puin
identice. Apare un element de solidaritate ntre ei.
3. Grupul social: reprezint o colecie de oameni care aparin acestuia, tiu c aparin
acestuia ntre ei exitnd interaciuni complexe i profunde i un obiectiv sau el comun,
mprtit de toi membri acestuia. Majoritatea imens a oamenilor fac parte din mai
multe grupuri.
Dincolo de imensa diversitate de grupuri ele au cteva caracteristici comune:
1. Dimensiunea grupului: se refer la numrul membrilor acestora, cel mai mic grup este de
2 persoane(diad), apoi triada. Apoi grupuri mici, nu exist o cifr exact(pn n 50 de
persoane). Exist o sociologie care se ocup de acestea: sociologia micro-grupurilor.
Grupurile cu dimensiune medie(sute sau mii de oameni) i grupurile mari(cu yeci de mii
sau milioane de oameni). ntr-un anumit sens i societatea este un macro-grup.
2. Durata i extensiunea intereselor: durate se refer la segmentul temporal al existenei
acestora. Sunt unele cu existen scurt(efemere-2 zile), cu durat medie de existen(ex.:
studfeni 3-5 ani), i grupuri cu durat lung de existen(partide, sindicate, familia,
grupuri de munc). Extensiunea intereselor se refer la paleta intereselor gruplui.
3. Gradul de organizare: avem 2 tipuri de grupuri din acest punc de vedere:
a. Informale: sunt grupuri relativ dezlnate, nu posed o structur interioar, nu au
lideri, comunicarea este greoaie, sunt relativ puine n societate, doar acum ncep
studiile asupra lor.
b. Formale: sunt imens majoritare n orice societate, ele au o constituie, prealabil
constituirii. Exist ierarhie de statusuri i roluri, are un lider, exist canale de
comunicare pe vertical i pe orizontal, ele sunt formalizate.
4. Coeziunea grupului: gradul de unitate a grupului, de solidaritate, loialitate. Grupurile au
coeziune diferit(redus n lumea artei, la studeni, extrem de mare familia, prieteni,
mafiile, cliciile).
Acestea sunt caracteristicile generale. Grupurile se pot clasifica n mai multe feluri:

a. Primale pe lng caracteristicile generale au proximtate fizic i existena unor

relaii profunde i intime. Duce la interaciuni mult mai complexe dect grupurile
cu scop.
b. Secundare(cu scop) sunt cele care se constituie n vederea atingerii unui obiectiv
Leadershipul se refer la existena unui leader, nu exist grup formal fr leader, nominal
sau real, exist grupuri cu leaderi numii din exteriorul grupului i exist grupuri cu leaderi reali
care sunt expresia dorinei membrilor. Nu totdeauna leaderul nominal coincide cu cel real.
Leaderul este o persoan care n virtutea unor caliti pe care le posed are capacitatea de a-i
influena pe ceilali membri.
Calitile leaderului: e mai puternic dect ceilali, este mai frumos dect ceilali, are un IQ
mai mare, are o viziune liberal, mai profund dect ceilali membrii, are capaciti de socialitate
i sociabilitate. Sunt dou tipuri de leader:
1. Instrumentali ales pentru a conduce grupul spre obiectivele pentru care grupul s-a
constituit(primul ministru)
2. Expresivi are rolul de a menine coeziunea grupului. El urmrete rezolvarea
conflictelor(preedintele).
La constituirea unui grup membrii aleg i leaderul instrumental i cel expresiv, dar pe parcurs
se ajunge ca s existe 2 persoane pentru leaderul instrumental i cel expersiv. Cel instrumental se
erodeaz mai repede. Pe lng leader, care ne conduce trebuie s rspund i la ntrebarea cum ne
conduce? Stilul de a conduce: un mod de abordare a conducerii unui grup. 3 tipuri eseniale:
1. Autoritar leaderul conduce prin ordine, nu se accept iniiative din partea grupului,
se cere ierarhie de fier i o disciplin de fier. Extrema este stilul dictatorial
2. Democratic leaderul se consult cu membri grupului nainte de luarea deciziei.
Ierarhiile de statusuri sunt flexibile
3. Laissez-fair el nu e creat de nimeni, dar exist. Acest stil ncurajeaz apariia
fraciunilor.
Stilul autoritar este necesar n anumite domenii ale vieii sociale. Stilul democratic este mai
indicat n unele zone ale vieii sociale. Dac privim actul de conducere, putem folosi i stilul
autoritar i cel democratic. n concluzie este o adevrat art de a ti ce stil de conducere trebuie
folosit, cnd, cum i unde.

Luarea deciziilor: exist la nivelul simului comun credina c mai multe mini vor lua
mai degrab o decizie corect dect una singur. n realitate deciziile i modul n care sunt luate
depind de natura problemei asupra creia exist discuii. Datele pe care le avem ne arat c o
decizie asupra unei probleme care prezint o singur soluie este mai performant dac este luat
de grup, dar acolo unde soluia unei probleme are mai multe alternative este mai eficinet decizia
unei persoane.
Etapele lurii deciziei:
1. Contactul, confruntarea cu problema: grupul afl c exist o problem i c
trebuie rezolvat, altfel nu se pot atinge obiectivele grupului
2. Cunoaterea problemei: se cer informaii despre natura problemei(n ce const
ea), se cer informaii dac ea a mai aprut n istoricul grupului, se consult
bibliografia despre problema respectiv, se ncearc o plenitudine
informaional
3. Elaborarea deciziei i promovarea deciziei: diverse fraciuni din grup ofer
soluii la problema aprut, fiecare aprndu-i i promovndu-i soluia, se
folosesc toate mijloacele pentru impunerea soluiei(i cele neortodoxe).
Pornind de la argumente i fapte pn la atacuri la persoan, trdri, spionaj,
manifestri emoionale, ameninri, cumprri de voturi etc. Una din soluii
este aleas, restul pierd.
4. Restabilirea echilibrului afectiv i a solidaritii grupului(coeziunii grupului)
este un truism c lupta pentru promovare creeaz resentimente, suprri care
pot duce la dezagrearea grupului. Ca urmare se face apel la solidaritate, la
colegialitate(se spun glume, se merge la bere) se lanseaz proiecte care s
mobilizeze.