CHIMIE

clasa a X-a
frecvenţă redusă

prof. Bucaciuc Camelia

 HIDROCARBURI ALIFATICE

I ALCANI (PARAFINE)

1. DEFINITIE: Se numesc alcani(parafine) hifrocarburile alifatice

saturate aciclice.

2. FORMULA GENERALA: CnH2n +2

3. NOMENCLATURA:
n=1 metan
n=2 etan
n=3 propan
n=4 butan
n=5 pentan
n=6 hexan
n=7 heptan
n=8 octan
n=9 nonan
n=10 decan

4. STRUCTURA:
- legaturi simple de tip σ C – H
C–C
3
- C hibridizare sp
- orientarea covalentelor carbonului – tetraedrica
- unghiul intre legaturile carbonului - 109º28’
- lungimea legaturii C – 1.1Å – H
C – 1.54Å – C

5. RADICALI: sunt fragmente moleculare obtinute prin indeparterea unui

numar oarecare de atomi de H din molecula alcanului; apar intermediar in
reactii chimice.
= radical hidrocarbonat alcanic = radical alchil

monovalenti: numele hc – an + il
ex: CH4 –> -CH3
metan metil

divalenti: numele hc – an + ilen

 ex: CH4 –> >CH2
metan metilen

trivalenti: numele hc – an + in
ex: CH4 –> ->CH2
metan metin

6. IZOMERIE: de catena pentru alcanii cu n≥4

catena – liniara – n. alcan (normal alcan)
– ramificata – pozitia + numele ramificatiei + numele
alcanului corespunzator catenei principale
ex: C4H10 CH3 – CH2 – CH2 – CH3 n.butan
CH3 – CH – CH3 2 – metil – propan
(izobutan)
CH3
Izomeri = compusi cu aceeasi formula moleculara si aranjament structural
diferit, avand proprietati fizice si chimice putin diferite.

7. PROPRIETATI FIZICE:
n = 1÷ 4 -> termini gazosi
n = 5 ÷ 15 +: termini lichizi
n ≥ 16 -> termini solizi

- p.f.º si p.t.º cresc cu numarul atomilor de C din molecula

- ramificarea catenei micsoreaza p.f.º
- termenii lichizi si solizi au densitatea mai mica decat a apei
- alcanii lichizi si solizi sunt insolubili in apa, solubili in solventi organici

8. PROPRIETATI CHIMICE

- alcanii au reactivitate mica.

A. Reactii de substitutie
a) Halogenarea (X=Cl, Br)
Conditii de reactie: lumina(hυ) sau 300 - 600ºC
Mecanism de reactie: substitutie radicalica SR
CH4 + Cl2 – hυ –> CH3 – Cl + HCl
metan monoclormetan
(clorura de metil)
CH3 – Cl + Cl2 – hυ –> CH2Cl2 + HCl
clorura de metil diclormetan
 (clorura de metilen)
CH2Cl2 + Cl2 – hυ –> CHCl3 + HCl
clorura de metilen clorura de metin
(triclormetan, cloroform)
CHCl3 + Cl2 – hυ –> CCl4 + HCl
cloroform tetraclorura de carbon

b) Nitrarea (cu HNO3)

Mecanism de reactie: substitutie radicalica SR
CH4 + HONO2 - tºC –> CH3 – NO2 +H2O
metan nitrometan

c) Sulfoclorurarea (+ SO2 + Cl2) SR

CH4 + SO2 +Cl2 –> CH3 – SO2Cl + HCl
metan sulfoclorura de metil

B. Reactii de izomerizare
Mecanism de reactie: transpozitie T
Conditii de reactie: AlCl3, 50 - 100ºC
CH3 – CH2 – CH2 – CH3 <= AlCl3, tº => CH3 – CH – CH3
n.butan
CH3
2 – metal – propan
(izobutan)
C. Descompunerea termica – dehidrogenare + cracare

t<650º –> cracare

t>650º –> piroliza CH4 +CH2 = CH – CH3
>cracare
CH3 – CH2 – CH2 – CH3 – CH3 – CH3 + CH2=CH2

H2 + CH2 = CH – CH2 – CH3

>dehidrogenare
H2 + CH3 – CH = CH – CH

D. Reactii de oxidare
a) Oxidari => produsi ce apartin altor clase de substante
CH4 + 1/2O2 – 60 atm, 400ºC –> CH3 – OH
metanol
(alcool metilic, hidroxi-metan)
 CH4 + O2 – 400-600ºC, oxizi de azot –>CH2 = O + H2O
metanal
(aldehida formica, formaldehida)
1
CH4 + /2O2 –> CO + 2H2
gaz de sinteza
CH4 + O2 –> C + 2H2O
negru de fum
CH4 + NH3 + 3/2O2 – pt, 1000ºC –>HCN + 3H2O
amonoxidare
CH4 + (N2, O2) –> CO2 + 2H2O +N2
aer
CH4 + H2O – Ni, 650-900ºC –> CO + 3H2
gaz de sinteza
R – CH3 – 100ºC, catalizatori, oxidare –> R – COOH
alcan superior acid gras
b) Arderi => CO2 + H2O + caldura (Q)
CH4 + 2O2 –> CO2 + 2H2O + Q
CnH2n+2 + 3n+1/2O2 –> nCO2 + (n+1)H2O

! Alcanii inferiori formeaza cu O2 si aerul amestecuri detonante.

Alcanii superiori ard progresiv si cu viteze controlabile.
 ALCHENE

Definitie, nomenclatura, structura

Def. Se numesc alchene hidrocarburile aciclice care conţin în molecula lor o

legătură covalentă dublă între doi atomi de carbon C═C şi a căror formulă moleculară
răspunde la formula generală
CnH2n
Datorită prezenţei legăturii duble, alchenele fac parte din clasa hidrocarburi
nesaturate.
Daca dăm valori lui n în formula generală a alchenelor, obţinem seria lor omologă.
Compuşii se denumesc prin înlocurea sufixului „an” de la alcani cu „enă”.
Trebuie să remarcăm că seria alchenelor începe de la n=2.
Ex. H2C═CH2 etenă
CH3─CH═CH2 propenă
CH3─CH2─CH═CH2 butenă..... etc.
Se mai foloseşte şi terminaţia veche de ilenă: etilenă, propilenă, butilenă.
Alchenele se mai numesc şi olefine, deoarece derivaţii lor cloruraţi şi bromuraţi sunt
lichide uleioase.
La alchenele cu mai mult de trei atomi de carbon, se denumeşte atomul purtător al
dublei legături:
CH2═CH─CH2─CH3 CH3─CH═CH─CH3
1 2 3 4 1 2 3 4
butena-1 butena-2
La o catenă ramificată, se precizează atât poziţia dublei legături cât şi poziţia
ramificaţiei, folosind indici numerici, alegându-se situaţia în care indicele care arată
poziţia dublei legături să fie minim.
Ex. CH3
│
H2C═CH─CH2─CH3 H3C─C═CH─CH3
1 2 3 4 1 2 3 4
butena-1 2-metil-2butena (nu 3-metil-2-butena)

Izomerie.

Pe langa izomeria de catenă, întâlnită la alcani, alchenele pot genera un nou tip de
izomerie, denumită izomerie de poziţie. Cel mai întâlnit caz este butena-1 şi butena-2
prezentate anterior.

Obţinere:
1. Deshidratarea alcoolilor, prin încălzire cu acid sulfuric (sau cu alţi acizi tari) la
150 - 200°C.

R─CH─CH2 R─CH═CH2 + H2O

│ │
 H OH
alcool alchenă

2. Dehidrohalogenarea derivaţilor halogenaţi. La încălzire cu baze tari, în soluţii

alcoolice, derivaţi halogenaţi elimină hidracid cu formarea unei alchene:

R─CH─CH2 R─CH═CH2 + HX unde X = F, Cl, Br, I

│ │
H X
derivat halogenat alchenă
3. Cracarea alcanilor. În acest proces, larg aplicat în industrie, se formează cantităţi
mari de alchene.

Proprietăţi fizice:
Alchenele pot fi gazoase, lichide sau solide, după numărul atomilor de carbon din
moleculă.
C1 ................ C5 ................... C18 .......................
gaze lichide solide
Punctele de fierbere şi de topire cresc o dată cu masa moleculară, dar sunt mai
mici decât la alcanii corespunzători. Au densitatea mai mică decât apa, sunt insolubile
în apă dar solubile în solvenţi organici. Sunt incolore şi fără miros.

Proprietăţi chimice:
Datorită prezenţei dublei legături, reactivitatea chimică a alchenelor este mai mare
decât a alcanilor.
1. Reacţii de adiţie. Legătura dublă din alchene se compune dintr-o legătură sigma
(σ) şi o legătură pi (π). În reacţiile de adiţie are loc desfacerea legăturii π sub
acţiunea unor reactanţi, atomii de carbon care au fost angajaţi în dubla legătură se
leagă de atomi sau grupe de atomi proveniţi din reactanţi. Substanţele capabile de
a da reacţii de adiţie se numesc nesaturate; prin aditie ele se transformă în
substanţe saturate.

a) Adiţia hidrogenului
R─CH═CH2 + H2 R─CH2─CH3
alchenă alcan
Procesul de hidrogenare decurge în condiţii catalitice, la temperaturi cuprinse
între 80 - 200°C şi până la 200 atm. Drept catalizatori se folosesc metale în
stare fin divizată, ca Ni, Pt, Pd.
b) Adiţia halogenilor la alchene conduce la derivaţi dihalogenaţi
vicinali(halogenul se leagă la atomii legaturii duble)
R─CH═CH2 R─CH─CH2
│ │
Cl Cl
alchenă derivat dihalogenat vicinal
c)Adiţia de hidracizi la alchene duce la derivaţi monohalogenaţi.
 CH2═CH2 CH2─CH2
│ │
H Cl
Atunci când alchena este simetrică, adiţia decurge fără condiţii. Dacă
alchena este asimetrică, atunci atomul de halogen se fixează la atomul cel mai
sărac în hidrogen. Aceasta este regula lui Markovnikov.

Ex.
R─CH═CH2 + HCl R─CH─CH2
│ │
Cl H
alchenă nesimetrică derivat halogenat
d) Adiţia apei la alchene conduce la formarea derivatilor hidroxilici. Adiţia
se face în prezenţa acidului sulfuric concentrat, conform regulii lui
Markovnikov:
R─CH═CH2 + H─OSO3H → R─CH─CH3
│
O─SO3H
R─CH─CH3 + H─OH → R─CH─CH3
│ │
O─SO3H OH
sulfat acid de alchil alcool

2. Reacţia de ardere

C2H4 +3 O2 →2 CO2 + 2H2O

3. Reacţia de polimerizare
Dacă etena este încălzită la circa 300°C şi la aproximativ 1000 de atmosfere, rezultă
un compus alb, lăptos sau transparent care are acelaşi conţinut procentual de carbon şi de
hidrogen ca şi etena (87,7%C şi 12,13%H) dar are o masă moleculară medie egală cu 50
000 u.a.m.. Prin polimerizare se înţelege procesul chimic prin care un mare număr de
molecule identice, ale unor compuşi nesaturaţi, se leagă între ele, formând o moleculă
unică, de dimensiuni apreciabile, adică o macromoleculă. Schematic, procesul de
polimerizare se reprezintă:
nA → ─[A]n─
adică n molecule de tip A se leagă între ele într-un lanţ în care A intră de n ori iar legătura
π se rupe. În cazul etenei se poate scrie:
nCH2═CH2 → ─ [CH2─CH2]n ─ (polietenă)
Indicele n, numit grad de polimerizare, arată numărul de molecule de etenă care
alcătuiesc lanţul macromolecular. Substanţa A este monomer iar produsul final este
polimerul.
După condiţiile de lucru, gradul de polimerizare poate avea o gamă foarte largă de
valori.
- dacă valoarea sa este redusă (n=2, 3, 4, .... , 10, ... 20 unităţi) este vorba de
polimeri inferiori (dimeri, trimeri, tetrameri, ....) sau de oligomeri;
 - dacă aceste valori sunt ridicate (sute, mii de unităţi) este vorba de polimeri înalţi
sau simplu polimeri.
Polimerii sunt substanţe solide, cu proprietăţi plastice sau elastice, cu puncte de
înmuiere cuprinse între 70-180°C, solubile în diferiţi solvenţi(acetonă, alcool metilic,
apă, etc.); au însuşiri termoplastice, putând fi prelucraţi prin turnare, presare. Au
proprietăţi dielectrice (izolatori electrici) ridicate. Din punct de vedere mecanic,
proprietăţile polimerilor depind foarte mult de regularitatea structurală a
macromoleculelor lor; rezistenţă mare la rupere, îndoire, forfecare, întindere prezintă cei
cu structură ordonată.
În general, polimerii cu proprietăţi elastice sunt folosiţi la fabricarea maselor plastice.
Masele plastice sunt materiale tehnologice care au în compoziţie un polimer, un
plastifiant, o umplutură inertă şi un colorant.
 HIDROCARBURI NESATURATE : ALCHINELE

Alchinele sunt hidrocarburi aciclice nesaturate care conţin în molecula lor

o legătură triplă şi compoziţia chimică este exprimată prin formula:

CnH2n-2

I. CLASIFICARE. NOMENCLATURĂ. IZOMERIE.

Denumirea alchinelor se face prin înlocuirea sufixului -an din denumirea

alcanilor corespunzător cu sufixul -ină:

HC≡CH etină sau acetilenă

HC≡C-CH3 propină

HC≡C-CH2-CH3 butină

HC≡C-CH2-CH2-CH3 pentină, hexină... etc.

Prezenţa legăturii triple în molecula alchenelor determină apariţia

izomerilor de poziţie, deosebiţi prin locul pe care îl poate ocupa legătura
triplă, de exemplu:

CH≡C-CH2-CH3 CH3-C≡C-CH3

1-butină 2-butină

De aceea, la alchinele ce conţin patru sau mai mulţi atomi de carbon, la

denumirea compusului se folosesc şi indici de poziţie corespunzători.

Alchinele mai pot prezenta şi izomeri ce ţin de ramificarea radicalului de

hidrocarbură. De exemplu:

3-metil-1-butină

CH3-C≡C-CH2-CH3

2-pentină
 III. METODE DE PREPARARE

1. Obţinerea acetilenei din metan: (15000C)

a) cracarea la arc electric: 2CH4  HC≡CH + 3H2

b) procedeul arderii incomplete: în acest procedeu căldura

necesară reacţiei este dată de arderea unei părţi din metan în cuptoare de tip
special; o altă parte din metan se descompune în acetilenă şi hidrogen, ca şi
în varianta anterioară.

2. Obţinerea acetilenei din carbură de calciu:

CaC2 +2 H2O  Ca(OH)2 + HC≡CH reacţia decurge violent.

Carbura de calciu se obţine în urma reacţiei:

(15000C )

CaO + 3C  CaC2 + CO

3. Acţiunea soluţiei alcoolice de hidroxid alcalin asupra dihalogenurilor

alcanilor cu atomi de halogen vecinali sau geminali:

1,2-dibromoetan acetilenă

1,1-dicloropropan propină

4. Dehidrogenarea alchenelor:

CH3-CH=CH2  CH3-C≡CH +H2

propena propină
 III. PROPRIETĂŢI CHIMICE

Factorul determinant al comportării chimice a acetilenei şi omologilor săi

îl constituie legătura triplă. Legătura triplă, fiind formată dintr-o legătură
sigma şi două legături pi cu stabilitate diferită, imprimă moleculelor în
care apare un caracter nesaturat mai accentuat decît legătura dublă. Cu toate
acestea alchinele au o activitate chimică mai scăzută decît alchenele, ceea ce
se datorează interpătrunderii norilor electronici ale legăturilor .

Pentru alchine sunt caracteristice reacţiile de adiţie la legătura triplă,

precum şi reacţiile de substituţie al hidrogenului acetilenic.

1. Reacţii de adiţie:

a) adiţia apei: se realizează în prezenţă de catalizatori. Deosebit de uşor - în

prezenţa sărurilor de Hg(II) în soluţie de H2SO4.

Hg(II)

HC≡CH + HOH  [H2C=CH-OH] (compus intermediar)

Deci, din acetilenă se obţine aldehida acetică, iar din omologii ei -

cetone:

De exemplu:

acetona

Adiţia apei la omologii nesimetrici ai acetilenei decurge conform regulii

lui
Markovnikov:

b) adiţia hidrogenului - catalizată de Pd, Pt sau Ni:

CH3-C≡CH + H2  CH3-CH=CH2

propină propenă

CH3-CH=CH2 + H2  CH3-CH2-CH3

propan

c) adiţia halogenilor:

CH3-CH2-C≡CH + Br2  CH3-CH2-CBr=CHBr  CH3-CH2-CBr2 –

CHBr2

1,2-dibromo-1-butenă 1,1,2,2-
tetrabromobutan

d) adiţia hidracizilor :

HC≡CH + HBr  H2C=CHBr  CH3-CHBr2

bromură de vinil 1,2-dibromoetan

Atomul de hidrogen din hidracid se orientează spre atomul de carbon

mai hidrogenizat (reg. lui Markovnikov). În rezultat se obţine un compus, ce
conţine ambii atomi de halogen la acelaşi atom de carbon:

H3C-C≡CH + 2HCl  H3C-CCl2-CH3

2,2-dicloropropan

2. Reacţii de dimerizare:

O importanţă mare din punct de vedere tehnic o are reacţia de dimerizare a

acetilenei, ce decurge în urma trecerii ei prin soluţii acidulate, ce conţin
NH4Cl şi CuCl:
 HC≡C-H + HC≡CH  HC≡C-CH=CH2

Vinilacetilenă

3. Reacţii de trimerizare:

4. Reacţii de oxidare:

KMnO4

HC≡CH + 4[O]  HOOC-COOH

HIDROCARBURI AROMATICE ( arene )

Arenele sunt substanţe compuse din carbon şi hidrogen, în structura cărora

apar unul sau mai multe nuclee benzenice :

I. CLASIFICARE. NOMENCLATURĂ. IZOMERIE.

Cel mai simplu reprezentant al hidrocarburilor aromatice este benzenul.

Derivaţii lui se formează în urma ramificării catenei laterale.

De exemplu
 Primul omolog al benzenului - metilbenzenul, sau toluenul, C6H5-CH3 nu
are izomeri de poziţie, la fel ca şi alţi derivaţi monosubstituiţi. Al doilea
omolog C8H10 se găseşte în patru forme izomere: etilbenzen şi trei forme ale
dimetilbenzenului sau xilenului (orto-, meta-, para- xilen sau 1,2- ,1,3- şi
1,4-dimetilbenzen):

La denumirea derivaţilor mai complicaţi ai benzenului se ţine cont de

următorul fapt. Din posibilile ordine ale denumirilor se alege acel pentru
care suma cifrelor numerelor substituienţilor va fi cea mai mică. De
exemplu: pentru dimetilbenzen se va da denumirea 1,4-dimetil-2-etilbenzen
(suma cifrelor e egală cu 7) şi nu 1,4-dimetil-6-etilbenzen (suma cifrelor e
egală cu 11).

II. METODE DE PREPARARE

1. Benzenul se obţine prin trecerea acetilenei printr-un tub cu cărbune

activat, încălzit pînă la 6000C. Are loc polimerizarea a trei molecule de
acetilenă;
2. Metoda de reformare:

În genere, în cantităţi mari omologii şirului benzenic se conţin în anumite

specii de petrol, din care se obţin în urma prelucrării lui.

PROPRIETĂŢI CHIMICE

Hidrocarburile aromatice pot da două tipuri de reacţii:

reacţii la nucleu şi reacţii la catena laterală.

1. Din reacţiile la nucleu putem menţiona următoarele:

a) reacţii de substituţie - uşurinţa cu care arenele participă la reacţii de

substituţie constituie particularitatea esenţială a caracterului aromatic.

FeCl3

De exemplu: C6H6 + Cl2  C6H5Cl + HCl

clorobenzen

H2SO4

C6H6 + HNO3  C6H5NO2 + H2O

nitrobenzen

C6H6 + H2SO4  C6H5SO3H + H2O

 acid benzensulfonic

Orientarea substituenţilor în nucleul benzenic:

În molecula benzenului toţi atomii de carbon sunt identici. Dacă în inel

este de acum un substituent, ceilalţi atomi de carbon devin inechivalenţi.
Substituenţii influenţează asupra activităţii chimice a inelului şi determină
locul, pe care-l va ocupa al doilea substituent.

După capacitatea de orientare substituenţii se împart în:

- substituenţi de ordinul I (orientează noul substituent în poziţiile orto- şi

para-; ei măresc reactivitatea inelului).De exemplu:

-Cl, -Br, -I, -OH, -NH2, -CH3, -C2H5 etc.

- substituenţi de ordinul II (orientează noul substituent în poziţia meta-;

micşorează reactivitatea inelului). De exemplu:

-NO2, -COOH, -SO3H, etc.

Exemple:

m-dinitrobenzen 1,3,5-trinitrobenzen

b) reacţii de adiţie:

exemple:
 c) reacţia de ardere:

(t0C)

2C6H6 + 15O2  12CO2 + 6H2O

2. Reacţii la catena laterală:

a) clorurare în prezenţa luminii:

b) oxidare: