Puiul de pinguin are nevoie de doua pana la 12 luni, in

functie de specie, din momentul in care iese din ou si

pana cand devine independent. In tot acest timp, el are
nevoie de caldura, hrana si ingrijirea parintilor. Mama si
tata alearga cu schimbul sa ii aduca de mancare, de
obicei, peste. Pinguinul imperial, cel mai mare, depune
un singur ou, asa ca puiul e singur la parinti, dar alte
specii pot avea doi sau chiar trei pui. Dupa ce cresc un
pic, ei se joaca impreuna cu altii “copii de varsta lor”,
adunandu-se gramada sau dandu-se pe tobogan. Parintii
isi recunosc odrasla dupa voce si sunt mereu aproape ca
sa o apere de animale de prada si alte pericole.

Puiul de koala are nevoie de o luna ca sa ajunga la

inaltimea de ... un centimetru! Desi se naste viu,
bebelusul de koala trebuie sa mai stea timp de cinci luni
in buzunarul mamei lui, numit marsupiu, unde suge lapte
ca sa se inzdraveneasca. Abia dupa aceea poate face si el
ce face orice koala: sa doarma mult si sa manance intruna
frunze de eucalipt.

Pui de urs panda urias

Pui de gorila

Pui de leu

Cand se nasc, puii de urs polar sunt tare neajutorati. Timp

de 24 de ore nu aud nimic, nu vad deloc timp de sapte
zile, iar mirosul si mersul li se dezvolta abia dupa cateva
saptamani. Mai mult, desi traiesc la Polul Nord, in locul
cel mai friguros de pe Pamant, blanita nu le tine inca de
cald. Asadar, mama trebuie sa le dea hrana, adapost si
caldura. Laptele ursoaicei albe are gust si miros de peste,
dar este mai gras si mai hranitor decat cel al balenelor si
al focilor. Proteinele din lapte ii vor ajuta pe ursuletii
polari, care se nasc de obicei in perechi, sa creasca. Au
nevoie insa de doi ani de scoala pe langa mama lor, ca sa
invete cum se vaneaza si cum se supravietuieste pe
pustiul inghetat si plin de capcane al Arcticii.
 Acest animalut miniatural cu codita scurta, este originar
din Asia. Hamsterii sunt animalute nepretentioase dar
foarte energice, care, la dimensiunile lor reduse au totusi
nevoie de spatiu de miscare care sa le permita sa-si
desfasoare "activitatile" zilnice - orice hamster isi va
alcatui depozite de mancare, pentru umplerea carora va
depune toata energia de care este capabil.

La speciile nordice de rata, masculii

de rata (ratoii) au un penaj mai
extravagant, pentru a atrage femelele.
Totusi, ei naparlesc de acest penaj in
vara, capatand o infatisare mai
apropiata de cea a femelelor.
Directiile de migratie au ramas
neschimbate atat de mult timp incat,
atunci cand migreaza spre Ecuator se
intorc ani de-a randul in aceleasi
orase.

Printesa s-ar fi gandit de doua ori inainte sa sarute

broasca in speranta ca o s-o transforme in print, daca ar fi
stiut ca ar fi putut lua negi de la ea. Are corpul indesat,
greoi, labele groase, de aceeasi lungime si pielea
acoperita de negi. Sunt animale nocturne, ce se hranesc
cu melci, viermi, insecte. Miscarile lor sunt lente, inoata
prost si fac sarituri scurte. In sezonul de imperechere,
broastele scot niste zgomote puternice, sub forma de
oracaituri; fiecare specie avand propriul “limbaj”.
Sunt printre cele mai jucause specii de pasari, aruncandu-
se in nameti doar pentru a se distra. Alte moduri de joaca
sunt acrobatiile spectaculoase in zbor. Sunt printre
singurele specii ce-si pot face singure jucarii. Negrul
intens al penelor si regimul alimentar destul de
dezgustator au facut din corb mesagerul funerar cel mai
de temut, asa cum apare in credintele populare si chiar in
doinele si baladele romanesti.

Lupul este cel mai puternic si inteligent animal de prada

din Carpati. El se ascunde in paduri dese unde se hraneste
cu iepuri, pui de mistret, caprioare, cerbi tineri, iar cand e
foarte flamand mai da iama si prin turmele ciobanilor. De
aceea multa vreme a fost vanat fara mila. Dar acum
Scufita Rosie invata la scoala ca si lupii au rostul lor, ca
acolo unde au disparut se inmultesc animalele slabe si
bolnavicioase. Acum Romania se mandreste ca are cam
4000 de lupi, cum in putine tari din lume se mai afla.

Alintat sub numele de Mos Martin, ursul poate fi deseori

intalnit nu numai in munti si paduri, dar cand e flamand
se apropie de cabane, de sate si chiar de orase. El
mananca cu placere mure, ciuperci, zmeura, jir, lastari
fragezi, uneori paste chiar iarba, si totusi cu aceasta hrana
vegetariana el creste foarte mare si puternic. Unii ursi
prind peste, dau iama in albine sau doboara animale
salbatice si domestice. Cel mai mare urs vanat la noi in
tara a cantarit 700 kilograme, cat greutatea a 10 oameni.
Cu toate acestea ursii nu ataca decat foarte rar si numai
cand cineva ii supara. Romania are cei mai numerosi ursi
din Europa, peste 6000. 

In Muntii Vrancei si Carpatii de curbura sunt putine sate

si drumuri dar in schimb sunt inca paduri mari. De aceea
aici traiesc mai multi ursi, lupi si rasi decat in alte locuri.
Pentru ca ei fac uneori pagube, unii spun ca ar trebui
exterminati si chiar incearca sa-i omoare cu capcane,
otrava sau arme. Dar sunt multi localnici si cercetatori
care cred ca e important ca nu numai oamenii, dar si
animalele salbatice trebuie sa traiasca. In prezent biologi
si ecologisti studiaza obiceiurile acestor animale si cauta
solutii care sa impace atat interesele oamenilor, cat si pe
cele ale animalelor salbatice. Ei au format cu banii primiti
de la Uniunea Europeana o echipa de interventie rapida
care salveaza animalele ranite sau prinse in capcane, un
spital pentru animalele salbatice si o cresa pentru ursuletii
ramasi orfani. 

Silviu Chiriac, care este unul dintre cei mai pasionati

cercetatori. Iata ce spune el despre convietuira cu ursul: 
Citatul despre urs, NG mai 2010 

„ In satele de la munte, convietuirea dintre ursi si oameni

are o istorie veche, in care conflictele nu au lipsit. Dar
pactul de neagresiune a fost propus de muntenii care au
inteles ca padurea este a ursului, ca nu ursii vin peste
oameni, ci oamenii ocupa terenurile salbaticiunilor sau ii
ademenesc cu oile lor.”

Vulpile sunt animale de vizuina, astfel ca oriunde isi pot

sapa o vizuina sau gasesc una de-a gata, unde este un pic
de liniste si ceva rozatoare, isi vor intemeia locuinta. Este
o mare consumatoare de rozatoare, in lipsa carnii, se
multumeste si cu zmeura, afine, mere, pere, scoruse,
faguri de viespi si albine, puii si ouale pasarilor care
cuibaresc la mica inaltime. Niciodata nu vaneaza in haita,
iar, daca prada i-a scapat, o haituieste ca un copoi.

Desi este inrudit cu broscutele, el nu este neaparat un

saritor, ci un maestru catarator datorita degetelor care se
termina cu pernute care functioneaza ca niste ventuze
care ii permit fixarea pe suprafete alunecoase. Are niste
ochi enormi, rosii si pielea fina de un verde sclipitor,
proaspat. Este blanda, docila, timida si se camufleaza
foarte bine in mediul inconjurator.
 Gratioasa si plutitoare, libelula este o insecta tare
indragita. Larvele se intalnesc in bazinele cu apa
statatoare, iar adultii in zona de litoral a lacurilor,
bazinelor cu apa curgatoare, la liziera padurilor, in
poiene. Pe toata durata dezvoltarii lor larvele naparlesc de
circa 12 ori. Atat adultii, cat si larvele sunt pradatori;
larvele se hranesc cu diferite animale acvatice mici, iar
adultii cu tantari si alte specii de insecte. Toracele este de
o culoare verde aprins. Abdomenul este alungit, la
masculi fiind de culoare azurie, cu o banda neagra in
forma de zigzag la partea dorsala, iar la femele - verde cu
banda de culoare bruna.

Acesti pinguini au o pata alba pe cap. Sunt inotatori

rapizi. Ei se hranesc cu krili sau cu pesti mici. Traiesc in
insulele nordice din Antarctica, in colonii foarte mari.
Femela depune doua oua si uneori amandoua sunt
crescute de parinti. Pinguinii sunt organizati in colonii
galagioase, in ciuda aglomerarii, fiecare pinguin isi
recunoaste perechea sau puiul, strigandu-l si
recunoscandu-i strigatul.

Balena care l-a inghitit pe Gepetto este printre cele mai

mari animale de pe pamant, alaturi de balena albastra,
atingand aproape 25 m. I se mai spune si balena cu capul
arcuit. Ea a primit acest nume din cauza infatisarii, avand
falca de jos incovoiata sub forma unui arc. Aceste cetacee
pot „sparge” cu respiratia un strat de gheata cu o grosime
de circa o jumatate de metru. Sunt animale blande,
inteligente; se hranesc cu microorganisme din ocean,
planctonul. Femele isi tin puiul de coada sau de spate,
pana cand acesta invata sa inoate. In timpul alaptarii
trebuie sa ajunga sub corpul mamei, si dupa un timp
hranirea va deveni "joaca" lui preferata. Deoarece au fost
mult timp vanate, in prezent pescuitul lor este
restrictionat.
Topaie chiar pana la 12 metri, iar viteza de deplasare
poate atinge 74 de km/ora, folosindu-se si de coada
pentru pastrarea echilibrului, dar are si rolul unui al
cincilea picior intr-o deplasare normala. In grup, cangurii
comunica intre ei prin intermediul bocaniturilor, pe care
le fac tot din coada. Mai mici decat degetul mare al
mainii si orbi, puii cangurului se tarasc (avand ghid
mirosul specific al mamei) prin blana cangurului pana in
marsupiu.

Caprele negre ajung in cele mai prapastioase locuri

datorita copitelor lor ca niste crampoane si a
extraordinarei agilitati. In acest fel nici lupii, nici ursii,
nici rasii nu pot ajunge la ele decat cu mare greutate si nu
le vaneaza decat pe cele mai neputincioase. Daca urcati
cu telecabina la Busteni sau la Balea, sau mergeti pe
potecile din Piatra Craiului si Retezat, puteti vedea
caprele negre stand mandre pe tancurile ascutite si
inaccesibile, ca un simbol al Carpatilor. La noi in tara
traiesc printre cele mai numeroase si mai mari capre
negre din Europa.

Pentru a se catara pe muntii verticali abrupti, alpinistii au

nevoie de corzi si pitoane, dar caprele negre ajung in cele
mai prapastioase locuri datorita copitelor lor ca niste
crampoane si a extraordinarei agilitati. In acest fel nici
lupii, nici ursii, nici rasii nu pot ajunge la ele decat cu
mare greutate si nu le vaneaza decat pe cele mai
neputincioase. Daca urcati cu telecabina la Busteni sau la
Balea, sau mergeti pe potecile din Piatra Craiului si
Retezat, puteti vedea caprele negre stand mandre pe
tancurile ascutite si inaccesibile, ca un simbol al
Carpatilor. La noi in tara traiesc printre cele mai
numeroase si mai mari capre negre din Europa. Ele stiu sa
se apere de pradatorii lor naturali, dar sunt usor doborate
de vanatorii si braconierii echipati cu arme cu luneta. De
aceea numarul caprelor negre a inceput din nou sa scada.
 Este o pasare minunata si foarte rara. Se mai numeste si
pormubelul-coroana Victoriei, in cinstea reginei Victoria
a Angliei. Si intradevar, cea mai mandra podoaba a sa
este smocul bogat de pene puternic colorate de pe cap.
Dealtfel aceasta pasare care are dimensiunea unei gaini si
nici nu prea obisnuieste sa zboare, seamana mai mult cu
un paun decat cu un porumbel. Obisnuieste sa scurme pe
pamant in cautare de gaze, fructe, melci. Porumbelul-
evantai traieste doar in indepartata Noua Guinee.

Gigantul animalelor, traieste in savana, in regiunile

meridionale din centrul Africii. Girafele sunt animale
timide si se sperie in principal de lei. Girafa are de
asemenea o limba exceptional de lunga, adaptata
necesitatilor alimentatiei sale, mananca un arbore numit
acacia. Sistemul circular este extraordinar pentru ca duce
sangele pana la cap, la o asemenea inaltime, si evita
acumularea lui in picioare. De asemenea trebuie evitata si
presiunea sangelui atunci cand girafa se apleaca sa bea
apa sau sa manance iarba.

Maimuta-om, sta mai mult prin copaci si din cauza ca

trebuie sa se catare mereu, bratele i s-au lungit si
dezvoltat mult in comparatie cu picioarele, iar pentru a nu
se impiedica de ele in mers si le tine deasupra capului.
Vocea maimutei este deosebit de patrunzatoare. In fiecare
dimineata, in padurile din sud-estul Asiei, rasuna duetele
muzicale ale perechilor de giboni. Punctul culminant este
un fel de lamentatie a femelei, care se aude in padurea
deasa, pe o distanta de aprox. 3 km. Strigatele sunt
insotite de cele mai multe ori de demonstratii acrobatice.
Dimineata, aceasta maimuta se scoala frumusel si pleaca
sa prinda o portie buna de soare, acest lucru este ceea ce
se numeste “adorarea soarelui”, rutina pe care o face in
pozitia lotus. Bronzarea este o activitate de grup, mai ales
in timpul diminetilor racoroase. Iar in timpul noptii, se
strang toate ghem pentru a-si tine de cald. Maki vari
casca cand vrea sa para amenintatoare si se stramba
aratandu-si toata dantura atunci cand este prinsa in lupta
cu alta maimuta.

Un animalut tare indragit pentru ca arata ca o balerina

sprintena cu rochita. Calutii de mare sunt singurii pesti
care pot inota in pozitie verticala. Masculul este cel care
face pui si are grija de ei. Icrele sunt depuse intr-un
marsupiu al masculului asemanator celui al cangurului.
Masculul si femela isi petrec timpul impreuna numai
dimineata si seara. Un alt lucru foarte curios este acela ca,
acesti pesti au puncte in comun cu cameleonii, ei putand
sa isi schimbe culoarea in functie de mediul inconjurator
si sa isi miste ochii independent unul fata de celalalt. Il
poti vedea mereu cand inoti prin mare.

Sa nu confundati caprioara cu capra-neagra, nici cu ciuta,

nevasta cerbului. Capriorul si perechea sa caprioara sunt
foarte raspandite in tara noastra. Sunt de marimea unor
capre domestice, dar mai suple, mai gratioase. Au
coarnele mai scurte si doar cu doua-trei ramuri. Se ascund
la marginea padurilor, prin lunci si in campii. Le puteti
vedea pascand in grup, sperioase, atente, gata s-o ia la
goana cand simt un pericol. Si, avand picioarele subtiri
dar puternice si trupul atat de agil sunt foarte bune
alergatoare.
 Cunoscut sub denumirea de fluturele zmeu de hartie -
paper kite butterfly, Idea Leuconoe este un fluture
subtropical originar din Sud-Estul Asiei si este foarte
apreciat datorita culorilor luminoase.

Sunt animale sprintene si delicate, cu coarnele inelate, in

forma de lira, care populeaza stepele Africii si ale Asiei.
Ele au un mers tantos, iar atunci cand isi disputa
suprematia masculii se ridica in doua piciaore si isi
smucesc capul, intr-o suita de pozitii ostentative. Gestul
cel mai distinct - jocul de cap - este unic printre gazele.
Cei doi rivali stau unul langa altul, cu fetele orientate in
directii opuse. In momentul in care se apropie, isi intorc
fetele, cu barbiile si capetele ridicate, apoi, simultan, isi
rasucesc capetele, privindu-se fata in fata.

Proiectul initiat de Societatea National Geographic “Big

Cats”a mobilizat tarile Americii de Sud, avand in vizor
cercetarea si protejarea jaguarului, una dintre speciile cele
mai periclitate de feline. Sunt printre singurii inotatori
dintre pisicile mari, dar se catara si in copaci pentru a
lansa o capcana prazii. Femelele nasc pana la 4 pui de
care vor avea grija timp de doi ani, pana ajung la
maturitate cand vor sti cum sa vaneze, protejandu-i de
orice pradator, inclusiv de tatal lor.
Ceea ce atrage privirea la aceasta pasare este culoarea
penajului: roz la specia europeana sau rosie la specia
americana. Culoarea pasarilor flamingo se datoreaza
colorantilor continuti de crevetii cu care se hranesc.
Flamingo stau intr-un singur picior. Motivul acestui
comportament nu este pe deplin cunoscut. Unul dintre
cele doua picioare este pliat sub corp, pentru ca flamingo,
asemenea altor animale, prezinta abilitatea de a-si induce
o stare de “somn”, odihnindu-si, in acest fel, alternativ,
cele doua jumatati ale corpului.

Pasare rapitoare din America de Nord, faimoasa ca

simbol al Statelor Unite. Vulturii au vederea de trei ori
mai buna ca a omului, putand zari prada chiar si de la doi
kilometri distanta, din inaltul cerului. Pot zbura 300 de
kilometri fara oprire, cu viteze care ajung si la 180 de
kilometri pe ora (aproape cat a unei masini de Formula 1)
atunci cand coboara aproape vertical pentru a inhata
prada. Datorita ghearelor puternice, vulturul poate cara,
in zbor, o prada care cateodata depaseste jumatate din
greutatea corpului.

Libelula imperiala, gratioasa,

plutitoare este una dintre cele mai
mari specii de libelule din Moldova.
Larvele se intalnesc in bazinele cu
apa statatoare, iar adultii in zona de
litoral a lacurilor, bazinelor cu apa
curgatoare, la liziera padurilor, in
poiene. Pe toata durata dezvoltarii lor
larvele naparlesc de circa 12 ori. Atat
adultii, cat si larvele sunt pradatori;
larvele se hranesc cu diferite animale
acvatice mici, iar adultii cu tantari si
alte specii de insecte. Toracele este de
o culoare verde aprins. Abdomenul
este alungit, la masculi fiind de
culoare azurie, cu o banda neagra in
forma de zigzag la partea dorsala, iar
la femele - verde cu banda de culoare
bruna.
 Crapii Koi reusesc sa se faca placuti si admirati, in primul
rand, datorita coloritului viu si foarte diversificat (pot fi
rosii, portocalii, albi cu pete rosii, gri, negriciosi, sau
combinatii ale acestora), este mai ales tinut in acvarii si
helestee particulare pentru decor. Originar din China, a
patruns treptat si in Europa, Anglia, Olanda, Belgia,
Germania, Italia, Ungaria si, mai recent, in Romania.

Penajul magnific al acestor papagali este predominant

albastru profund, de cobalt. In lumina naturala, capul pare
a avea o nuanta mai deschisa de albastru si are o calitate
aproape irizata. Frumusetea si temperamentul remarcabil
al acestor pasari atrag aprecierea tuturor iubitorilor de
animale dar si de frumos. Aria de raspandire a acestui
papagal include Brazilia, partea estica a Boliviei si nord-
estul extrem al Paraguayului. Fiind pasari timide, zboara
indata ce simt prezenta intrusilor, scotand sunete ascutite,
stridente.

Colorat, vorbaret si amuzant, papagalul african gri

reprezinta una dintre rasele cele mai interesante,
coeficientul lor de inteligenta fiind foarte mare: gandeste
la nivelul unui copil de 5 ani, iar din punct de vedere
emotional poate fi comparat cu un copil de 3 ani. Incep sa
vorbeasca dupa ce implinesc 1 an, repertoriul lor de
“conversatie” putand avea chiar si 200 de cuvinte. Imita
foarte usor soneria, telefonul, sunetele aparatelor casnice,
simtind chiar si emotiile pe care le traiesc oamenii din
jurul lor.

Mascul cu doua fete pasarea paradisului

NG a sprijinit proiectul lui Raoul Mulder care incerca sa

descopere cauzele misteriosului penaj al pasarii
paradisului. In Rezervatia Bealoka, una dintre cele mai
distincte tignale este cel retret al pasarii paradisului.
Masculii sunt inconfundabili la vedere , cu cozi de trei ori
cat lungimea corpului si cu un dans plin de culoare.
Femelele aleg varietatea de culori a masculilor cel mai
putin raspanditi, de obicei cel albi, dar cel care are parte
de cele mai multe intalniri ar putea sa moara singur
 pentru ca varietatea coloristica preferata de femele poate
fi mai vizibila si pentru pradatorii din padure.

Cu aparitia sa eleganta si colorata, este bijuteria vie a

lumii magice din recifele de corali. Una dintre cele mai
neobisnuite caracteristici a pestilor din recifele de corali,
deci si a unor pesti imperiali, este faptul ca, pe parcursul
dezvoltari, isi pot schimba sexul. Frecvent isi incep viata
ca femele, dar cand ating maturitatea se transforma in
masculi. Fiecare grup este alcatuit dintr-un mascul si
haremul acestuia. Daca masculul moare, atunci cel mai
varstnic si mai dezvoltat membru al grupului isi schimba
sexul si preia rolul masculului: protejeaza grupul si
fertilizeaza icrele.

Rata mandarin este una dintre cele mai deosebite pasari

de apa, fiind foarte apreciata si des intalnita, supranumita
si "curcubeul orientului indepartat". In salbaticie, rata
mandarin traieste in China, Coreea, Japonia si in estul
Siberiei. De fapt, ratoiul este cel cu penajul frumos
colorat, dar doar in perioada de imperechere, in restul
anului are culori mai sterse, iar femela de rata mandarin
are un colorit cenusiu. Ceea ce este deosebit la acesta
specie, este faptul ca ratele mandarin formeaza perechei
pe viata, sunt fideli aceluiasi partener.

Frumos desenate, cu pene in culori contrastante (negru cu

galben, negru cu rosu), toucanii au un rol special in
padurile tropicale din America Centrala si de Sud si din
Marea Caraibilor. Cu ciocul lor urias, puternic, aceste
pasari sparg fructele cu coaja tare si le imprastie
semintele, ajutand la raspandirea vegetatiei. Dar penele si
ciocurile multicolore, care pot depasi 15 centimentri
lungime – cam cat corpul, la unele specii – sunt si
principalii inamici ai tucanilor. Vanatorii ii cauta tocmai
pentru aceste trofee, astfel incat tucanii sunt acum pe cale
de disparitie.
 Traieste in Oceanul Atlantic. Are o infatisare comica: un
cioc colorat asemanator celui de papagal, marginiile din
jurul ochilor colorate in rosu si negru, doua pete mari,
palide, pe obraji si picioarele de un portocaliu stalucitor,
mai este denumit si “clovnul oceanului”. Aceste pasari isi
construiesc adaposturile sub pamant. Intr-o locatie
izolata, cat mai ocrotita de pradatorii terestri, precum
vulpile sau hermelinele, pinguinii pufin excaveaza un fel
de buncar, rezistent la apa, folosindu-se de labele sale
palmate. Tunelul poate ajunge la 1 m lungime, este
prevazut cu mai multe iesiri si, de regula, cuibul din
capatul lui este captusit cu iarba si pene.

Calutul de mare pitic

Chira cu creasta mare

Obrajii lui sunt ca de fildes si sunt inconjurati de penele
fine, de culoarea abanosului, de pe crestet si de pe gat. In
bataia razelor soarelui, penajul impresionant al capului,
format din pene subtiri, aurii care alcatuiesc o minunata
coroana, stralucesc asemenea aurului. Strigatul ca de
trompeta al cocorului cu coroana este unul dintre sunetele
de neuitat ale Africii: O-uang! O-uang! O-uang! Acest
tipat puternic poate fi auzit de la mari distante. Cocorii cu
coroana sunt niste dansatori entuziasti si amuzanti.
Batand din aripile lor colorate, ei se ridica vertical in aer,
iar apoi plutesc usor inapoi spre pamant, de parca ar fi
atarnati de o parasuta.

De marimea unei rate, dar mai suplu si mai rapid,

cormoranul este un pescar fara pereche. Cand zareste un
peste sub apa, plonjeaza in picaj si se scufunda adanc sub
apa. Penele lui unsuroase nu se umezesc si il apara de
frig. Deseori cormoranul coopereaza cu pelicanii pentru
ca impreuna sa aibe captura mai bogata, si iata cum:
pelicanii lovesc apa cu aripile lor puternice, ametind unii
pesti, pe care ii inhata pe loc. Dar alti pesti se ascund la
fund, unde pelicanul, care e o pasare mare si mai greoaie,
nu-i poate ajunge. Atunci intervine escadrila
cormoranilor, care nu numai ca pescuiesc pestii de la
fund, dar ii aduc pe altii la suprafata, la indemana
pelicanilor. Cormoranii sunt pasasri ocrotite si unii
supravietuiesc inca in Rezervatia Biosferei Delta Dunarii.

Lopatarii isi procura hrana mai ales la rasaritul si apusul

soarelui. Sunt vazuti foarte des in grupuri albe, ca niste
fantome, intrand dezordonat in apele putin adanci.
Datorita picioarelor lungi pot sa intre si in apele adanci de
50 cm. Pasesc incet si precaut ca sa nu tulbure apa si sa
sperie prada. La noi in tara este intalnit in special in Delta
Dunarii, aici cloceste netulburat si profita de hrana
abundenta. Toamna migreaza spre Valea Nilului, in
Africa Centrala si de Sud-vest; in aceste regiuni isi
petrece sezonul rece.
 Pelicanul, o pasare ciudata cu cioc lung si gusa, se
hraneste cel mai adesea in grupuri mari, batand cu aripile
in apa pentru a starni pestii. Din cauza ca sunt usori, desi
sunt mari, nu se pot scufunda dupa pesti. De acest lucru
profita cormoranii, care sunt in schimb excelenti plonjori.
Dar pestii care le scapa ies spre suprafata si nimeresc
direct in punga guturala a pelicanilor. Inca din 1933, la
initiativa mai multor specialisti, ca Emil Racovita si
Alexandru Broza, pelicanii dobandisera, alaturi de alte
specii periclitate, statutul de „monument al naturii”.

Inca din 1933, la initiativa mai multor specialisti, ca Emil

Racovita si Alexandru Broza, pelicanii dobandisera,
alaturi de alte specii periclitate, statutul de „monument al
naturii”. In Delta Dunarii cuibaresc in ultimii ani pana la
350 de perechi, ceea ce reprezinta cam 10% din intreaga
populatie mondiala. In cadrul unui proiect finantat de
Comisia Europeana s-au consolidat insulele unde
cuibaresc contra inundatiilor si a atacului din partea
pradatorilor terestri; s-a marit suprafata pentru cuibarit si
odihna; au fost marcate liniile electrice din traseul
stolurilor. Iar localnicii au aflat ca pelicanii au rolul lor in
ecosistemul deltaic si ca este motiv de mandrie ca-i avem.

Lacusta este una dintre cele mai lacome insecte, devorand

zilnic o cantitate de hrana egala cu greutatea sa. Lacusta
vaneaza in timpul noptii greierii care dorm. Printre
lacuste exista unele specii care se autodevoreaza.
Insensibile la durere, ele incep prin a-si manca picioarele
din fata, apoi partea posterioara a corpului. Acest lucru
nu-l fac din lipsa de hrana. Lacustele calatoare, duse de
vanturile dominante, pot zbura fara intrerupere 2000 km,
cu o viteza de 40 km/h, ceea ce le ofera o suprafata de
devastare considerabila. Nici o alta insecta nu este atat de
rezistenta.
Una dintre cele mai rapide specii din
lume, Falco peregrinus poate atinge
viteza de 250 de kilometri pe ora sau
chiar mai mult, atunci cand isi
urmareste prada. Soimul peregrin
emite o multitudine de apeluri,
inclusiv un ciripit puternic, persistent
si aspru, folosit impotriva intrusilor.
Se hraneste, in principal, cu pasari,
dar si cu mamifere, precum: liliecii,
iepurii sau rozatoarele si ocazional cu
insecte, reptile si peste. Soimul
calator poate fi observat, de cele mai
multe ori, singur sau in pereche,
fiecare “cuplu” mentinandu-si
propriul teritoriu de reproducere si
ramanand impreuna de-a lungul
intregului an.

Oricine incearca sa atinga un arici face cunostinta cu tepii

lui ascutiti. Daca simte un pericol el se face ghem si ia
forma de catus. Poftim de-i mai fa ceva! Doar smechera
vulpe il rostogoleste la apa si acolo il rapune, iar noaptea
bufnita cu ciocul ei puternic nu se prea sinchiseste de
acele lui. L-ati intalnit adesea in livada, in parc sau chiar
la margine drumului, mai ales primavara, cand se
furiseaza prin ierburi, atent sa nu dea de vreun bucluc.
Botul, ca un mic rat de purcel, il ajuta sa scormoneasca in
pamant in cautarea delicioaselor rame, coropisnite si alte
insecte cu care se hraneste, fiind astfel un animal
folositor.

Traiesc inca din cele mai vechi timpuri, cu 400 milioane

de ani in urma, impreuna cu paianjenii si capusele sunt
socotiti un grup primitiv. Simtul pipaitului este foarte
dezvoltat, de aceea cand «prada» se misca el simte pentru
ca face vibratii, scorpionul sta nemiscat pana cand se
apropie victima, o paralizeaza sau o omoara cu veninul
din virful cozii. Unele specii de scorpioni au un dans
nuptial rafinat care poate dura mai multe ore. Masculul
prinde femela de picioarele de pipait, o impinge inainte si
inapoi, imitind un dans.
 O gasim in Delta Dunarii mai peste tot, in special in
zonele cu salcii batrane unde isi construiesc cuiburile in
scorburile din trunchi. Insecta asemanatoare cu albina, cu
un corp de culoare galbena cu dungi negre. Are in partea
posterioara a abdomenului un ac veninos, care spre
deosebire de albina acul cu venin al viespilor nu ramane
in tesutul unde a fost injectat veninul. La om, intepaturile
de viespi sunt fie foarte dureroase, fie mortale. Viespile
traiesc izolat sau in colonii, construind din lemn maruntit
un cuib care are forma de fagure cu o textura
asemanatoare cu a hartiei. Adultii se hranesc cu nectar,
polen, sucuri de plante, insecte si larvele acestora.

Viperele sunt singurii serpi veninosi din tara noastra si

sunt de doua feluri: vipera comuna si vipera cu corn.
Toate se recunosc usor dupa dunga serpuita de pe spate.
Viperele traiesc la munte la marginea padurilor, prin
pajisti si mai ales prin stancarii unde le place sa se
incalzeasca la soare. La apropierea omului vipera se
retrage intr-o crapatura, iar uneori sasaie pentru a avertiza
asupra prezentei ei, vadind astfel prudenta si intelepciune.
In realitate viperele musca oamenii foarte rar, numai
atunci cand sunt atacate. Muscatura de vipera este
mortala doar pentru animalele mici cu care se hraneste,
mai ales soareci, pe care ii vaneaza noaptea. Cu toate
acestea, multi oameni cred ca vipera e agresiva si o
omoara, astfel ca in unele tari acesti serpi au disparut. In
prezent vipera cu corn este ocrotita in Europa.

Dragonul de apa
Un peste urat cu spume, cum s-ar zice, are corpul acoperit
de tepi pe partea dorsala si in jurul urechilor, capul
umflat, botul scurt, ochii bulbucati si mari. Prima
inotatoare dorsala este formata din tepi veninosi.
Muscatura lui este extrem de dureroasa si de periculoasa,
veninul secretat de peste fiind foarte puternic; in functie
de cantitatea de venin si de conformatia victimei, aceasta
poate fi, in unele cazuri, fatala omului. Traieste pe fundul
nisipos al marii, bine camuflat. Poate fi intalnit in Marea
Mediteraneeana, Marea Neagra, Marea de Azov, precum
si in apele tarmurilor europene ale Oceanul Atlantic.
Pentru a-si atrage prada, dracul de mare foloseste o
“undita de pescuit” sub forma unui spin mobil, prevazut
cu un bulb luminiscent in capat. Daca se apropie vreo
vietate sa cerceteze “momeala”, spinul sare in sus, falcile
animalului se casca brusc, iar prada este inghitita.

Corpul acestora este globulos, lipsit de brate si complet

acoperit cu o carapace formata din placi calcaroase, ceea
ce face ca animalul sa fie imobil. Sunt mancati de catre
vidre de mare, tiparul lup si alti pradatori. Aricii de mare
sunt recoltati si serviti drept delicatese. Aricii de mare
sunt membrii familiei Phylum Echinodermata, care mai
cuprinde stelutele de mare, castraveti de mare, crinoide.
Ca si alte echinoderme au si se misca folosind sute de
picioruse adezive mici si transparente.

Bine camuflata pe plantele cu care se

hraneste, omida moliei cinabru
prefera de exemplu planta otravitoare
numita rugina. Unele omizi ale
fluturilor geometrizi hawaieni sunt
chiar specializate in prinderea
mustelor. Ele se ridica pe picioarele
posterioare, semanand cu niste ramuri
mici, si cand musca le atinge, se
intorc repede si o prind. Omizile au
falci mari, bine dezvoltate, care le
permit sa roada materiale destul de
tari. Omizile moliei de casa, paraziti
raspanditi in multe tari, pot sa roada
covoare din fibre sintetice cand sunt
in cautarea hranei.

Cine nu-si aminteste de tropaitul in pas de cadenta al

turmei de elefanti din Cartea Junglei ? La fel ca elefantul
african, si cel asiatic traieste in turme formate din familia
celei mai in varsta dintre femele si puii ei. Uriasul este un
arhitect, pentru ca atunci cand strabate desisurile padurii,
rupand si calcand totul in picioare, “construieste”
adevarate drumuri. Si gradinar, deoarece, dupa ce
mananca fructele sau crengile pe care le rupe cu trompa,
scuipa semintele sau mugurii, care prind radacini si apoi
devin plante sau copaci. Peste 90 de specii de copaci se
inmultesc anual datorita elefantilor.

Pe cat de bine inoata in apa, pe atat de greu se taraste pe

stanci sau pe gheturile plutitoare. Foca traiste in marile
polare, in apropierea coastelor. Stratul gros de grasime de
sub piele, nu numai ca o apara de frig, dar o face sa fie
mai usoara sub apa. Focile sunt vanate pentru carnea,
grasimea si blana lor. Din blana de foca eschimosii si
laponii isi fac o imbracaminte calduroasa. Grasimea este
intrebuintata la incalzit si la iluminat. Localnicii o beau
calda, pentru a se incalzii. Nimic nu ramane
neintrebuintat: din sange se face o ciorba buna, iar din
oase se fac cuie si alte unelte.

Tatuul este o creatura fascinanta pentru ca, desi „armura“

care ii protejeaza corpul da impresia ca este un fel de
reptila, este de fapt un mamifer. Placile osoase din
exterior sunt legate de corp in asa fel incat tatuul se poate
transforma intr-un ghem pentru a-si proteja partile moi
ale corpului. In plus, pe abdomenul sau exista niste fire ca
niste ace, cu ajutorul carora aceste creaturi cu sange cald
isi alapteaza puii. Isi sapa vizuine, care masoara doar 18 -
20 cm, dar se intind pe suprafete de peste sase metri,
avand mai multe intrari. In aceste vizuine femelele dau
nastere la patru pui care sunt de acelasi sex la inceput.
Este un mamifer durduliu, acvatic cunoscut cateodata sub
numele vaca de mare. Lamantinul se hraneste cu ierburi
de pe fundul marii. In timpul acesta, nu are de ce sa se
teama de anumiti pradatori, deoarece este un gigant de 1
t, asa ca nu are nici un pradator. Lamantinii traiesc pe
coasta oceanelor din America si in Marea Caraibelor.

Mistretul un animal salbatic, mamifer si omnivor, in

general nocturn. Aria sa de raspandire cuprinde intreaga
Europa, nordul Africii inclusiv Muntii Atlas, mare parte
din Asia, intinzandu-se la sud pana in Indonezia. In
Romania populeaza padurile, incepand cu Delta si Lunca
Dunarii, pana in desisurile Carpatilor. Este colorat negru -
cafeniu. Scoate sunete foarte asemanatoare celor ale
porcilor domestici. Colinda in turma padurile si culturile
agricole de la marginea acestora. Produce stricaciuni in
special in lanurile de porumb si cartofi. Scroafa fata 4-6
purcei. Este vanat pentru trofeu si pentru carne. Poate
ataca omul, de aceea intalnirea cu aceste animale trebuie
evitata. Mistretul este stramosul porcului domestic.

Porc pitic
 Este foarte masiv si gras, asemanator cu un butoi;
ierbivor, se hraneste cu muguri, iarba grasa, frunze,
copaci mici si tufisuri. Nu are dusmani in randul
animalelor, ci in randul oamenilor. Acestia il vaneaza
pentru coltul frontal. Este aproape in permanenta plin de
noroi, acesta protejandu-l impotriva soarelui puternic si
insectelor. Pentru a scapa de acestea din urma permite
anumitor pasari sa stea pe spatele lui si sa manance aceste
insecte. Poate alerga cu 50 de kmora in timp ce loveste in
permaneta cu cornul. Se poate intoarce repede intr-un
spatiu mic, dand dovada de multa agilitate.

Uriasii albi ai nordului, jucausi si

foarte inteligenti, sunt cei mai mari
dintre toate speciile de ursi, au un
plan de atac excelent: se asaza langa
o copca ore in sir  asteptand ca focile
sa iasa. O lovitura puternica le aduce
ursilor o masa gustoasa. Culoarea
alba a blanii ii ajuta sa se camufleze.
Ei pot urca stanci abrupte de gheata si
au fost vazuti alunecand pe dealuri in
jos pe burta, folosindu-si picioarele
anterioare drept frane. Acesti ursi de
regula nu hiberneaza, ei ramanand
activi pe toata perioada anului. Din
cauza fenomenului de incalzire
globala, gheturile nordului se topesc
de la an la an, periclitand in viitor
supravietuirea ursilor albi.

Aceasta antilopa este un animal cu un colorit deosebit al

blanii, ca niste dungi albe de vopsea si coarne lungi, fine
intortocheate ca o spirala. Traieste in centrul si estul
padurilor africane. Este singura antilopa unde si femelele
si masculii au coarne, insa cele ale femelei sunt mai
subtiri. In timpul zilei, bongo sta pitita in padure, numai
in timpul noptii iese pe spatii intinse unde poate linge
sare si se poate desfata liber cu ierburi. Aceste scurgeri de
sare par a fi centrul activitatii turmelor de bongo si locul
unde isi stabilesc de obicei teritoriul. Un animal de
dimensiunea unei antilope bongo trebuie sa consume
cantitati mari de hrana pentru a-si asigura necesarul zilnic
de energie.
Maimuta maki catta

Okapi este un animal rumegator, care face parte din

familia girafei, dar se aseamana in acelasi timp si cu o
antilopa. Are o inaltime de 3 ori mai mica decat girafa.
Traieste in padurile ecuatoriale din Congo. Este un
animal solitar foarte timid. Nu a fost studiat pana la
sfarsitul secolului 19, intalnirile cu oamenii sunt rare
pentru ca traieste in locuri greu accesibile. Masculii au
doua coarne scurte, acoperite cu piele. Blana, de culoare
deschisa, are dungi albe pe membre si pe crupa cu o
forma foarte asemanatoare zebrei. Limba masoara 35 de
centimetri lungime si are culoarea negru-albastrui.

Evita lumina. In timpul zilei se ascunde in locuri

intunecate, ferite de vant si zgomote, ca de exemplu
diferite crapaturi, curburi, sparturi inguste, unde spatele si
burta intra in contact direct cu peretele ascunzatorii.
Ascunzatoarele sunt foarte variate. Ii place sa se
deplaseze in directii ascendente; de aceea, deseori, o
intalnim in zona ramelor foto, ale baldachinelor si ale
candelabrelor sau in crapaturile dintre pereti. De
asemenea, se simte foarte bine si in tapiseria patului sau
in preajma mobilierele tapitate, dar si intre carti sau
haine. Nu ii plac locurile umede, cu aburi. Organele
senzoriale nu sunt bine dezvoltate.
 Sher Khan, asa cum il stim ca inamic al micutului
Mowgli, il gasim in unele parti din India, Nepal, Burma.
Acest animal este in general de culoare portocaliu aprins
cu peste 100 de dungi, care variaza de la maro la negru.
Dungile difera de la un exemplar la altul, fapt ce ii ajuta
sa se recunoasca, exact ca amprentele la oameni. S-ar
putea ca numarul de tigri de Bengal din India sa fie mai
mic de 2.000. In aceste conditii, India a lansat un proiect
pentru salvarea animalelor salbatice pe cale de disparitie.
Astfel, de la efectivul de 1.200 din 1970 s-a ajuns la
3.000 in 1990 si a fost considerat unul dintre cele mai de
succes programe de salvare a animalelor salbatice.

Cum e oare zebra, alba cu dungi negre sau neagra cu

dungi albe? Le ajuta sa ameteasca pradatorii pentru ca le
deformeaza silueta in miscare. Zebrele duc o viata de
familie. Adesea adultii raman impreuna pana la sfarsitul
vietii. In cazul in care masculul este prea batran sau
bolnav, paraseste grupul si se alatura unei cete de
celibatari, fiind inlocuit la conducerea familiei de un
mascul tanar. Legaturile sociale dintre animale sunt
suficient de puternice pentru ca, la schimbarea masculului
conducator, grupul sa nu se destrame.

Sconcsii sunt animale extrem de inteligente, unii dintre ei

sunt deosebit de ingeniosi. Sunt raspanditi in America de
Nord, America de Sud, precum si sud-estul Asiei.
Sconcsii sunt omnivori, consumand atat plante, cat si
animale, in functie de anotimp. Se hranesc cu insecte si
larve, rame, rozatoare mici, soparle, salamandre, broaste,
serpi, cartite si oua. De asemenea, mananca si fructe de
padure, radacini, frunze, ciuperci si nuci. Blana lor este,
in general, neagra cu dungi albe, coada este lunga si
pufoasa, dar ce ii deosebeste este ca atunci cand se
apropie un pradator elimina un miros urat foarte puternic.
Singuratic, tacut si cumva suparat,
cameleonul traieste in copaci.
Caracteristica care l-a facut atat de
celebru este schimbarea culorii in
diferite varietati: maro, verde,
albastru, galben, rosu, negru si chiar
alb. Aceasta capacitate reprezinta un
sistem de comunicare, exprimand
diferite atitudini, precum si dorinta de
a se imperechea. Pielea isi schimba
culoarea ca reactie la lumina,
temperatura sau in functie de
dispozitia animalutului. Are degetele
orientate doua cate doua in laturi
opuse, formand un "cleste" care-i
permite agatarea si catararea pe
ramurile arborilor. Limba are o
dimensiune impresionanta, putand
ajunge la o lungime de 2 ori mai mare
decat cea a corpului, in situatiile in
care hrana este situata la distanta.

Traieste in Noua Guinee si in Australia. Are aripi ca niste

cioturi scurte si fel de „coif” care porneste din nas si se
continua spre frunte. Gatul, gol in jumatatea sa
superioara, este viu colorat, avand in partea anterioara
unul sau doi ciucuri din piele buretoasa. Casuarul este
inarmat pe fiecare laba cu cate un „pumnal” – o teapa
lunga si dreapta, crescuta din degetele interioare
modificate. Se deosebesc de celelalte pasari alergatoare
prin felul lor de deplasare: se misca tinand corpul intr-o
pozitie orizontala, intr-un fel de trap nu foarte rapid, care
poate, insa, deveni uimitor de iute atunci cand pasarea
este urmarita.
Iepurele este considerat cel mai fricos animal si el stie de
ce: pe iepure il vaneaza toata lumea- pradatorii de toate
felurile, cu blana sau cu pene, rapitoarele de zi si de
noapte, il doboara vanatorii, cainii fara stapan si chiar
pisicile care fug de acasa pentru un picnic. Dar neamul
iepuresc nu dispare pentru ca iepuroaica face de cateva
ori pe an cate 10 pui sau mai multi. Daca ar trai cu totii,
iepurii s-ar inmulti atat de mult incat ar nimici toata
vegetatia. Acest lucru s-a intamplat in Australia, unde
iepurii adusi din Europa, neavand inamici care sa-i
consume, au transformat multe zone verzi in desert. De
aici se vede cat de bine se autoregleaza ecosistemele si
cat de nesabuite sunt uneori actiunile omenesti care nu tin
cont de legile naturii. 

Iepurele de camp mananca ierburi, lastari, scoarta de

copac, dar daca are ocazia, da iama si in gradinile cu
morcovi si salata. Iepurele nu este un animal ocrotit. In
multe zone unde au disparut pradatorii sai traditionali
numarul lor este reglat prin vanatoare. E important sa stiti
ca de foarte multe ori vanatoarea nu este o masacrare a
animalelor salbatice, atunci cand cotele de vanatoare se
stabilesc pe baze stiintifice, ajuta la mentinerea
echilibrelor ecologice.

Prin salbaticie: Claes Andrén si Göran Nilson impreuna

cu NG au studiat diversitatea si distributia reptilelor si
amfibienilor din Iran si modul in care muntii afecteaza
raspandirea acestora. Foarte importanta a fost soarta unei
vipere despre care se zicea ca a disparut la sfarsitul anilor
’70. Au fost adunate peste 82 de specii de reptile, din cele
230 despre care se stia ca exista in Iran si alte zece noi
printre care o soparla gri-bej cu coada lunga fascinanta.
Conform credintei populare africane (in special in
Zambia), suricata este de asemenea cunoscuta ca ingerul
soarelui, si ea proteja satele de diavolul lunii sau de
varcolac despre care se credea ca ataca vitele ratacite sau
satenii singuri. Este un mamifer mic si un membru al
familiei mangustelor. Ea traieste peste tot in Desertul
Kalahari, in Botswana si in Africa de Sud. Un grup de
suricate este numit „gloata”, „ceata” sau „colonie”. O
colonie de suricate de obicei contine in jur de 30 de
suricate.

Iepurele este considerat cel mai fricos animal si el stie de

ce: pe iepure il vaneaza toata lumea- pradatorii de toate
felurile, cu blana sau cu pene, rapitoarele de zi si de
noapte, il doboara vanatorii, cainii fara stapan si chiar
pisicile care fug de acasa pentru un picnic. Dar neamul
iepuresc nu dispare pentru ca iepuroaica face de cateva
ori pe an cate 10 pui sau mai multi. Daca ar trai cu totii,
iepurii s-ar inmulti atat de mult incat ar nimici toata
vegetatia. Acest lucru s-a intamplat in Australia, unde
iepurii adusi din Europa, neavand inamici care sa-i
consume, au transformat multe zone verzi in desert.

Este acrobatul lumii animalelor. Uimeste prin sariturile

sale, de pe o creanga pe alta, la mare inaltime, si prin
viteza cu care alearga pe ramurile arborilor, de care se
agata cu ghearele ei ascutite. Se hraneste in special cu
alune, nuci, seminte, samburi si fructe de padure, dar nu
refuza - atunci cand se muta la oras si oamenii ii ofera -
biscuiti, covrigi, napolitane si chiar pizza! O curiozitate
careia zoologii nu-i gasesc alta explicatie decat cea a
inrudirii cu unele specii de rozatoare este faptul ca
veverita se poate deplasa prin apa inotand caineste si
folosindu-si coada drept carma! Unul dintre putinii
dusmani naturali ai veveritei ramane - indiferent de
anotimp - acvila, aceasta pasare de prada planand deseori
pe deasupra terenurilor pe care topaie micutele mogaldete
pufoase.
 Neputinta lui de zbor este compensata de cele doua
picioare puternice, prevazute cu doua degete, care ii
permit nu numai sa alerge foarte repede, dar sa le
foloseasca si ca arme de aparare. Ambii parinti clocesc:
masculii, avand un penaj atragator fapt pentru care sunt
mai predispusi de a fi vanati, clocesc noaptea, iar
femelele ziua. Uneori mai multe femele strut pot depune
ouale in acelasi cuib, clocindu-le pe rand. Femelele nu
scot niciodata niciun sunet, in timp ce masculii emit un
urlet puternic (asemanator cu urletul leului) in timpul
imperecherii, cand ciocul le este inchis si esofagul umflat.
Este cea mai mare pasare din lume.

Babuinul este cea mai mare maimuta

din familia primatelor din Noua
Lume. Babuinii traiesc in Etiopia,
Somalia sau chiar Peninsula Arabiei,
convietuind in grupuri mari, de pana
la 200 de membri, impartiti in bande
de cate 8-10 haremuri, conduse
fiecare de un mascul. Hrana de baza
este formata tot din plante, fructe sau
pui de porc mistret. Masculul babuin
este mai interesant ca studiu decat
femela, el avand pielea capului,
gatului si umerilor rosie, neacoperita
de blana. Ajunge la maturitate la 7
ani si tine sub o comanda stricta toate
femelele din harem, crescand adesea
puii orfani. Babuinii, in captivitate,
pot trai pana la 37 de ani.

Nu rapid, cel mai rapid! E singurul mamifer terestru ce

poate ajunge la o viteza de 64 km/h in doar 3 secunde.
Viteza record inregistrata a acestei feline este depaseste
101 km/h, cat o masina buna. Fantastic, nu?… Ceea ce ii
ofera aceasta abilitate ghepardului in comparatie cu
rudele sale feline este faptul ca are pernitele de la picioare
dure, iar ghearele foarte scurte si iesite in afara, ceea ce ii
ofera foarte multa aderenta. In plus de asta, ghepardul
este ajutat si de o forma aerodinamica aproape perfecta.
Nu poate insa sa mentina acest ritm foarte mult timp,
dupa mai putin de 500 de metri el incepand sa oboseasca.
Imblanit bine ca sa-i tina de cald, cu o privire apriga si
hotarata, leopardul de zapada are un comportament aparte
pentru o felina, pe alocuri lasand impresia unui animal
fricos, a fost pentru mult timp considerat de locuitorii
zonelor apropiate spirit al muntilor sau 'pisica fantoma.
Are cea mai lunga coada dintre toate felinele, ii serveste
pentru a-si mentine echilibrul cand sare peste stanci, iar
cand este ger si viscol se acopera cu ea ! Vaneaza la
fiecare 10-15 zile. Datorita blanii sale, foarte cautata de
vanatori, este in pericol de disparitie.

Fotograful Steve Winter a pandit leopardul de zapada in

habitatul lui natural pentru a-l surprinde in ipostaze
inedite, imaginile sale au luat de altfel premiul 1 la
categoria « Viata salbatica » a unui prestigios concurs
international de fotografie. Insa meritul lui Steve Winter
este de a-i fi convins pe braconieri ca pot castiga mai
multi bani daca i-ar duce pe turisti sa fotografieze
minunatul animal decat daca l-ar vana.

"Regele junglei" are un racnet care anihileaza sunetele

tuturor celorlalte animale din imprejurimi: hiena este
redusa la tacere, leopardul nu mai grohaie, animalele de
turma isi asteapta infricosate soarta. Dorm pana la 22 de
ore zilnic – intr-un adapost ascuns. Leoaicele, vaneaza
numai in grup: doua sau mai multe leoaice urmaresc un
singur animal.

Eu nu torc, nu ma frec de picioarele voastre cand veniti

acasa, nu dorm in fotoliu si nu miorlai ca sa-mi dati o
felie de salam. Eu traiesc libera in paduri, am blana
tarcata, ma furisez prin copaci si tufisuri si vanez pasari,
soareci, si chiar puii unor animale. Poate ca va e mila de
puii de iepuri sau de caprioara, va ganditi ca sunt atat de
dragalasi. Dar si puii mei sunt pufosi si frumosi si trebuie
sa manance si ei ca sa creasca mari. Asta e legea aspra a
padurii. E voie sa ucizi ca sa te hranesti pe tine si pe puii
tai. Dar nu ai voie sa omori numai ca sa te distrezi, cum
fac uneori oamenii.
 Departe de orice asezare umana sau chiar in mijlocul
oraselor, prezenta sa este marcata doar de urmele labelor
sau resturile prazilor. Alaturi de lei si de lincsii caracal,
pumele sunt singurele feline care au o blana intr-un
singur ton de culoare, roscat-galbui in diverse nuante.
Saltul unei pume poate acoperi lungimea unui autobuz,
pumele vaneaza in general o data pe saptamana. Corpul
unei pume este construit pentru a se catara in copaci,
pentru a strabate munti si a sari peste parauri sau a zvacni
intr-un salt fulgerator pentru a vana animalul indejuns de
neatent care trece prin fata sa. Vanator oportunist, puma
captureaza cu succes orice animal, de la soarece de
padure pana la cerbi adulti.

Copoiul isi urmareste prada stand pe ramurile copacilor

pentru ca apoi, dupa o supraveghere atenta, sa se
napusteasca, plonjand, asupra ei, si sa o smulga cu
ajutorul ghearelor. Dupa “pescuit”, pasarea se retrage in
locul de observare pentru a se hrani. Vaneaza uneori pesti
mai grei decat poate duce (peste 1.8 kg), ii tareste pe
suprafata apei, “pedaland” din aripi cu prada in gheare
pana ajunge la mal unde se va hrani. Corpul vulturului
este adaptat la aceasta activitate, astfel ca, sub degete
prezinta niste solzi ascutiti, care il ajuta sa nu-i scape
prada alunecoasa. Femela depune intre 1-3 oua, iar puii
ies din oua succesiv, la distanta de cateva zile, cel mai
mare dintre ei ii va omori, aproape intotdeuna, pe cei mai
mici.

Aceasta reptila cu dinti ascutiti are descendenti inca de

acum 240 de milioane de ani. Crocodilul mascul poate
atinge si peste 3 m lungime. Exista si unele cazuri de
crocodili uriasi care pot atinge 5 sau 6 m lungime
(crocodilul de apa sarata). Crocodilii se gasesc in
regiunile tropicale din Africa si Australia in timp ce
aligatorii traiesc numai in America de Sud si America de
Nord. Nu traiesc deloc in Europa. Pe uscat crocodilii sunt
mai lenti decat in apa. La rasarit urca pe mal unde se
odihnesc si se incalzesc la soare. Crocodilii vaneaza
folosind metoda ambuscadei. Stau nemiscati si asteapta
ca prada sa vina foarte aproape de ei.
“Marele vultur” zboara pe cerurile
Africii, Asiei si Europei, dar mai ales
in zona egipteana. Cel mai probabil,
pot fi vazuti dis de dimineata, cand isi
parasesc cuiburile si pornesc intr-un
zbor de veghe de 2-3 ore. Aceasta
pasare este un paradox, pe cat de
magnific si grandios arata in timp ce
zboara, pe atat de grotesc poate arata
cand se relaxeaza la soare, cocosat,
cu capul bagat in umeri si cu o aripa
care ii atarna de parca i-ar fi rupta.
Este un devorator de cadavre, ca si
alti vulturi, foarte bun pentru
ecosistem. Nu se stie exact cat
traieste, in jur de 50 pana la 70 de ani,
insa cel mai longeviv exemplar din
captivitate a ajuns la 118 ani.

Crocodilul de Nil este raspandit in cea mai mare parte a

continentului african. Desi cantareste pana la o tona si
atinge lungimi de pana la 6 m, acest crocodil se misca
surprinzator de repede atat in apa cat si pe uscat. Fiind un
pradator cu sange rece, poate supravietui perioade lungi
fara hrana. Dupa ce ucide un animal, ascunde o parte din
cadavru in apa, sub stanci pana cand acesta se
descompune, fiind mai usor de mancat. Partea dorsala a
gatului este acoperita cu solzi netezi. Fluierarul egiptean
este o pasare care se hraneste cu parazitii din botul
reptilei, si are o relatie de simbioza cu crocodilul.

Seara, cand multe vietuitoare merg la culcare, liliecii

sageteaza cerul noptii, cu zborul lor in zigzag. Liliacul
este unul dintre cele mai formidabile animale: este
singurul mamifer capabil de zbor, si se spune ca zboara
cu mainile si aude cu urechile, caci palmele lui s-au
transformat in aripi, iar un sistem de radar cu ultrasunete
-asemenea celor inventate pentru avioane- ii ajuta sa se
orienteze noaptea sau pe ceata. Pana dimineata, cand se
retrage intr-o scorbura sau pestera, liliacul vaneaza sute
de insecte. S-a constatat ca in regiunile unde liliecii au
disparut insectele au distrus recoltele si fructele. Si pentru
acest motiv liliecii sunt in prezent strict protejati in toate
tarile uniunii europene.
In anul 2000 Presedintele Romaniei a semnat Conventia
de la Londra, prin care tarile europene se angajeaza sa
protejeze si sa reabiliteze populatiile de lilieci. Unele
specii sunt periclitate din cauza folosirii substantelor
chimice in agricultura si a distrugerii habitatelor si
adaposturilor lor prin defrisari in masa, prin taierea
arborilor batrani si prin demolarea constructiilor vechi. 

Cercetatorii si ecologistii din Asociatia pentru Protectia

Liliecilor din Romania sunt foarte activi. Ei au descoperit
ca in tara noastra traiesc 31 de specii de lilieci, mai mult
decat in orice tara europeana si tot in doua pesteri de la
noi hiberneaza si cele mai mari colonii de pe continent,
de peste 80.000 de exemplare. S-a stabilit ca in timpul
hibernarii, cand nu exista insecte, liliecii trebuie sa
traiasca doar din rezervele micului lor organism, de aceea
ei stau amortiti iar inima bate de doua ori pe minut. Daca
sunt deranjati, o simpla desteptare le consuma energie cat
trei saptamani de hibernare normala. Stiind acest lucru
vizitarea pesterilor cu lilieci a fost restrictionata in timpul
iernii.

Un animal foarte inteligent, orca are in jur de 10 m

lungime, dar si o greutate de circa 7 tone. Desi mare, orca
poate atinge viteze de 45 km/h! S-a constatat ca orca se
obisnuieste usor in captivitate si accepta apropierea
omului, fata de care manifesta chiar atasament. Hrana
principala a orcilor o constituie bancurile de pesti -
heringi, scrumbii, somoni, toni si chiar rechini. Mai
mananca si cefalopode - sepii, calmari - si, mult mai rar,
mamifere marine - delfini si mai ales foci si vidre. Este
denumita „balena ucigasa”, dar practic nu este chiar o
balena, ci un delfin foarte mare. Cand vaneaza, oricile isi
inconjoara prada ca o haita de lupi, hartuind-o pana cand
aceasta cedeaza de epuizare.
Sunt considerati principalii pradatori ai marilor si
oceanelor. Nu au oase, sunt pesti cartilaginosi. Foloseste
cinci simturi pentru a vana. Acestea sunt: vaz, auz, miros,
tact si gust. De obicei asteapta noaptea pentru a pleca la
vanatoare, vederea lor nocturna fiind foarte bine
dezvoltata. Au un miros foarte fin chiar si de la mare
distanta si astfel descopera usor prada care se ascunde sau
se camufleaza. Datorita auzului foarte dezvoltat, pot
detecta sunete si de la 250 de metri distanta. Desi
considerat fioros si periculos, rechinii sunt timizi si foarte
rar ataca oamenii, din contra, oamenii tind sa extermine
rechinii pentru a face supa de aripioare de rechin, mii de
rechini sunt prinsi, li se taie aripile si apoi sunt aruncati in
ocean unde vor avea o lunga agonie.

Pantera zapezilor ramane o felina a marilor inaltimi,

fiecare vale din lantul muntilor Himalaya reprezenta
altadata teritoriul de vanatoare panterei. Hrana irbisului
este formata, in principal, din rumegatoarele ca mufloni,
oi si capre salbatice, dar si din animale mai mici, ca
marmotele. Parcurge zilnic in cautarea vanatului, distante
considerabile si deseori urmeaza turmele in migratiile lor
sezoniere, coborand iarna spre zonele impadurite.
Atacurile asupra prazii sunt extrem de rapide. Dupa ce si-
a ales o victima din turma, irbisul se apropie de ea
tarandu-se tacut, fara a fi simtit, ii sare ca un fulger alb in
spate, sfaramandu-i, cu o lovitura de laba, vertebrele
cervicale. Raspindita pe vaste teritorii, pantera zapezilor a
fost totdeauna un animal rar, insa astazi este pe cale de
disparitie.

Cine nu si-l aduce aminte pe Flipper, nastrusnicul delfin

care facea surf si sarituri in aer cum nimeni altul ?
Delfinii despica apele marilor si oceanelor cu o viteza de
doi metri pe secunda, ba chiar au uneori sprinturi de
10m /s (adica inoata de cinci ori mai repede decat marii
campioni olimpici). In timpul somnului, creierul
delfinului este activ pe jumatate, deoarece respiratia nu
este involuntara - ca la oameni - ci voluntara, adica
delfinul “se gandeste” sa respire. Un amanunt important
este acela ca fiecare delfin scoate sunete specifice doar
lui, care nu seamana cu cele ale oricarui alt delfin.
 Femelele leu vaneaza de obicei in grup, aplicand strategia
furisarii in apropierea victimelor. Cel mai adesea, cateva
femele incercuiesc turma din mai multe puncte, urmand
sa atace brusc si violent exemplarul cel mai apropiat.
Desii coltii leilor sunt foarte ascutiti si au dimensiuni
impresionante (pana la 8 cm lungime), prada este cel mai
adesea omorata prin strangulare. Comunicarea in cadrul
unui grup de lei este diversa, incluzand vocalizari
(mugete, ragete, maraituri, mieunaturi, suieraturi etc.),
dar si atingeri, lingeri, frecari sau anumite pozitii
corporale. Femela vaneaza mai mult de 90% din zi,
pentru ca are o greutate mai mica decat a masculului care
are nevoie de odihna 20-21 de ore pe zi.

Micuta maimuta cafenie e originara

din Japonia, dupa cum spune si
numele, desi o populatie introdusa de
oameni traieste acum si in Texas,
Statele Unite. Chiar daca nu atinge un
metru inaltime, este foarte rezistenta,
putand sa supravietuiasca iarna, la
munte, la temperaturi sub -15 grade
Celsius. In paduri, unde traiesc de
obicei, macacii se hranesc cu
radacini, seminte, fructe, ciuperci,
coaja de copac, dar si cu insecte,
viermi si uneori chiar peste. Macacii
sunt singurele animale, in afara de
racooni, care isi spala alimentele
inainte de a le manca. Luati exemplu!

Unul dintre proiectele pe termen lung pe care National

Geographic l-a sustinut in 120 de ani de existenta, a fost
cel de salvare a cimpanzeilor din Gombe, in Tanzania,
proiect condus cu competenta si pasiune de cercetatoarea
Jane Goodall. In 50 de ani de activitate Jane Goodall a
studiat indeaproape obiceiurile cimpanzeilor, stabilind
intre altele ca ei sunt capabili sa-si confectioneze, sa
foloseasca si sa refoloseasca unelte simple. De exemplu,
pentru a extrage larvele gustoase dintr-un musuroi, ei isi
pot folosi un pai lung. Inainte se credea ca aceasta
abilitate este exclusiv omeneasca. Ei au adesea
comportamente foarte umane dar fiind foarte inruditi cu
noi, cimpanzeii se pot molipsi de bolile noastre care apoi
ii ucid in numar mare. Jane Goodall a scris numeroase
 carti si a tinut mii de conferinte adunand sprijin
international pentru salvarea cimpanzeilor.

Dromaderul este un animal de povara nepretentios,

rezistent la sete si la caldurile tropicale, fiind folosit la
transportul de caravane prin regiuni de desert. Aceasta
adaptare la clima a permis dromaderului sa poata trai
mult timp fara apa, care este acumulata in cantitate mare
in stomac, are si un rezervor de energie in cocoasa, in
plus, dromaderii nu transpira. Sunt animale active ziua,
traiesc in harem, un mascul avand mai multe femele.
Camila este supranumita "vaporul desertului" pentru
modul in care se misca, desi multi sunt de parere ca
aceasta porecla ii provine din posibilitatile de trasportare
de care da dovada.

Hiena este cel mai comun carnivor al Africii. In Egiptul

Antic, erau domesticite, ingrasate si mancate, dar oamenii
puteau sa devina ei insisi hrana acestor animale. Hienele
patate sunt organizate in clanuri formate din exemplare
inrudite, care isi apara zona impotriva clanurilor intruse.
Centrul activitatii clanului este vizuina, unde sunt crescuti
puii. Hiena patata este un vanator priceput. Oportunista,
alege cea mai rapida si usoara cale de a atrage hrana.
Deoarece hienele vaneaza mai mult noaptea si devoreaza
tot, nu raman in urma lor semne ale "ospatului". Sunt
animale sociabile si comunica prin chemari specifice,
pozitii si semnale. Isi fac recunoscute rapid intentiile atat
celorlalti membri ai clanului, cat si oamenilor.

Poate fi intalnit in Algeria, Maroc, Tunisia si Gibraltar.

Grupurile sunt formate din 30 de membri de ambele sexe
in numar aproximativ egal, fiecare avand un rang bine
definit, mostenit din partea mamei. Pentru imperechere,
femela este cea care decide care-i va fi partenerul,
preferand uneori un mascul de rang inferior celui
dominant. Conflictele intre grupuri sunt frecvente, iar
pentru a le aplana, macacii fac cadou potentialului
adversar un pui, in semn de pace. Masculii se ofera de
buna voie sa ingrijeasca puiul, indiferent daca acesta este
al lui sau nu. De cele mai multe ori un mascul isi alege un
pui preferat din grup, pe care il poarta pretudindeni, il
creste, il curata si se joaca cu el, pana cand acesta se face
mare.

Maimuta bonobo

Supranumit si pantera Carpatilor rasul este cea mai mare

felina care traieste la noi in tara. Are colti si gheare
ascutite ca de pisica, dar e mult mai mare. Are o blana
dungata si coada frumoasa si este un vanator priceput. Sta
la panda prin stancarii si paduri neumblate, unde ataca
iepuri si caprioare, pui de mistreti iar iarna urca pe muntii
inzapeziti pentru a vana capre negre. E foarte greu sa vezi
un ras, caci e timid si se tine cat mai departe de oameni.
In multe tari a disparut de mult, dar in Romania mai
traiesc cam 1500 de rasi.

Avand o infatisare care aduce mai mult cu un raton decat

cu un urs, panda rosu traieste in sud-vestul Chinei. El
petrece cea mai mare parte a timpului in arbori, unde este
foarte agil. Pe sol se deplaseaza incet. In timpul zilei
dorm, iar dimineata devreme si seara se hraneste,
consumand in principal frunze si fructe pe care le procura
de pe sol. Se crede ca se hraneste si cu oua si se
presupune ca fura lapte si unt din satele nepaleze. Panda
rosu nu face multe in afara hranirii si dormitului din
cauza continutului caloric scazut al hranei. Imperecherea
are loc iarna, iar puii se nasc primavara. Acestia raman
neputinciosi pana cu putin timp inainte de nasterea
urmatoarei serii de pui.
Dragalasii topului, panda uriasi
mananca aproape exclusiv frunze si
muguri de bambus. Pentru a se satura,
au nevoie de 30 kilograme pe zi.
Acest lucru inseamna ca trebuie sa
manance si 16 ore pe zi, consumand
si uneori si bulbi de plante, radacini,
oua si mici mamifere. Se retrag in
pesteri sau in arbori inalti pentru a
dormi. Desi sunt activi tot anul,
miscarile lor sunt foarte lente , din
cauza regimului alimentar vegetarian
scazut in nutrienti. Panda isi
marcheaza teritoriul prin decojirea
copacilor. In China s-a adoptat o
masura extrema, pedeapsa capitala
pentru oricine omoara un ursulet
panda. Panda a devenit simbolul
organizatiei WWF, una dintre cele
mai cunoscute din lume dedicata
protectiei animalelor salbatice.

Broastele testoase uriase se gasesc in cele doua mari

grupuri de insule, aflate intre Ecuator si Tropicul
Capricornului, pot trai chiar pana la 250 de ani! Puterea
de regenerare a broastelor testoase este impresionanta -
de exemplu in cazul in care carapacea le este arsa sau
ranita profund, in proportie de 70%, refacerea ei dureaza
mai putin de doi ani. Forta lor de supravietuire este, de
asemenea, uluitoare: in cazul in care sufera amputari
grave, broastele testoase pot trai luni de zile. Aceste
animale traiesc pe uscat, in interiorul insulelor, dar se
reproduc pe costele marii, unde ajung in 2-3 zile,
parcurgand pana la 12 km. Ca si alte reptile, pot trai fara
hrana sau fara apa o perioada indelungata de timp – pana
la 400 de zile.
Bufnita este foarte bine inzestrata vanatoare: are ochi
imensi, cu care poate vedea doar la lumina stelelor, puful
aripilor face zborul lor de neauzit, pot detecta animale
sub frunze sau zapada fara sa le vada, simtind doar
caldura lor. O bufnita prinde soareci cat zece pisici, de
aceea este foarte folositoare. Alaturi de striga, ciuf,
ciuvica, cucuvea, bufnita alcatuieste grupul rapitoarelor
de noapte. Strigatul pe care-l scot noaptea ca sa le
semnaleze prezenta suratelor si terenul de vanatoare poate
baga in sperieti oamenii mai fricosi si care nu au citit
despre viata animalelor salbatice.

Hedwig, postarita preferata a lui Harry Potter este o

bufnita polara. Aceste pasari ce seamana cu un valatuc de
zapada pufoasa sunt rapitoare care spre deosebire de
suratele lor din zone temperate vaneaza ziua. Caci atunci
pot zari mai bine lemingii, iepurii polari si alte mici
animale cu care se hranesc. Puful lor bogat si penajul alb
le tine de cald si le camufleaza in imensitatea inghetata a
nordului. Au fost candva mult vanate, vulpile polare a le
mai inhata uneori, dar cel mai rau lucru care li se
intampla acum este restrangerea habitatului din cauza
incalzirii globale si a topirii ghetii, dar si din cauza
exploatarilor de petrol. De aceea sunt pasari strict
protejate.

Noaptea, cand oamenii si vietuitoarele pleaca la culcare,

soarecii ies din ascunzatorile lor sa rontaie graunte,
crezandu-se in siguranta. Dar se insala amarnic: din senin
asupra lor se arunca bufnita, care, din zbor, ii inhata intr-o
clipa. Bufnita este foarte bine inzestrata pentru acest fel
de vanatoare: are ochi imensi, cu care poate vedea doar la
lumina stelelor, puful aripilor face zborul lor de neauzit,
pot detecta animale sub frunze sau zapada fara sa le vada,
simtind doar caldura lor. O bufnita prinde soareci cat zece
pisici, de aceea este foarte folositoare. Alaturi de striga,
ciuf, ciuvica, cucuvea, bufnita alcatuieste grupul
rapitoarelor de noapte. Strigatul pe care-l scot noaptea ca
sa le semnaleze prezenta suratelor si terenul de vanatoare
poate baga in sperieti oamenii mai fricosi si care nu au
citit despre viata animalelor salbatice. Cei mai
superstitiosi cred ca bufnitele aduc nenorociri si le
omoara cand au ocazia. 
Pasarile se numara printre cele mai raspandite vietuitoare.
Unele, cum sunt vrabiile, ciorile, cotofenele, se pot vedea
pretutindeni. Altele, cum sunt acvilele, bufnitele, vulturii
sunt tot mai rare. Dropiile, care erau pasari foarte
frumoase, mari cat niste curci, ce traiau in campiile
Romaniei, au fost complet exterminate. Pentru a proteja
pasarile si a evita ca in viitor sa dispara complet unele
specii, s-a infiintat Societatea Ornitologica Romana si
Asociatia pentru Protectia Pasarilor Milvus. Ornitologii,
adica specialistii in pasari salbatice, urmaresc cu binoclul
pasarile in teren, salveaza puii cazuti din cuib, pun in
copaci cuiburi artificiale, explica localnicilor ce trebuie sa
faca pentru a nu primejdui pasarile.

Acesta traieste in padurile tropicale din America

Centrala, pe langa cursuri de apa. Broasca de copac cu
ochii rosi se urca in copaci, agatandu-se de frunze si
crengi cu ajutorul degetelor cu ventuze. Este recunoscuta
dupa ochii sai mari de culoare rosie care o ajuta sa-i
sperie pe dusmani si totodata o ajuta sa vaneze insecte pe
timpul noptii. Este foarte blanda, docila, timida, se
camufleaza bine in mediul inconjurator.

Printesa s-ar fi gandit de doua ori inainte sa sarute

broasca in speranta ca o s-o transforme in print, daca ar fi
stiut ca ar fi putut lua negi de la ea. Are corpul indesat,
greoi, labele groase, de aceeasi lungime si pielea
acoperita de negi. Sunt animale nocturne, ce se hranesc
cu melci, viermi, insecte. Miscarile lor sunt lente, inoata
prost si fac sarituri scurte. In sezonul de imperechere,
broastele scot niste zgomote puternice, sub forma de
oracaituri; fiecare specie avand propriul “limbaj”.
 In timp ce aterizeaza, veverita pare plata, aducand cu o
manusa. In rest, iti da impresia ca e imbracata intr-o
hainuta de blana cu cateva masuri mai mare. Coada are
rol de carma, orientand in zbor micutul animal. Chiar
inainte de a ateriza pe un copac, veverita isi deschide
"parasuta de franare", cu alte cuvinte isi aduce corpul in
pozitie verticala. Foarte rar se intampla sa aprecieze gresit
distantele si sa cada la pamant. Un alt avantaj al acestui
"deltaplanist" imblanit este greutatea lui mica, mai exact
150 g. Ochii veveritei sunt neobisnuit de mari si par a fi
doua perle negre. Spre deosebire de alte specii cu care se
inrudeste, veverita zburatoare este un animal nocturn.

Este foarte greu sa confunzi un

hipopotam cu orice alt animal: un
corp de forma unui butoi urias care
poate cantari peste trei tone, falci
enorme si nari care se pot deschide.
Hipopotamii traiesc doar in zonele
din sudul desertului Sahara, lenevind
toata ziua in apa sau chiar in namol si
iesind sa se hraneasca doar noaptea.
Avand un corp atat de voluminos,
hipopotamul pluteste foarte usor, dar
inoata destul de incet. Fiecare turma
are un singur mascul dominant, alti
cativa “subordonati” lui si mai multe
femele, de care doar conducatorul
grupului are dreptul sa se apropie in
perioada imperecherii. Tot capul
familiei este cel care delimiteaza
teritoriul pe care il “stapaneste”. Iar
daca se intampla ca strainii sa nu tina
cont de granitele fixate,
“comandantii” celor doua tabere se
confrunta intr-un ritual specific si
ciudat.
 Castorilor le place sa se balaceasca. Isi construiesc iazuri
din trunchiuri de salcii si plopi pe care le rontaie pana le
doboara, apoi adauga crengi, radacini si tufe, obtinand un
baraj de toata frumusetea. Dar prin prin indiguirea
luncilor stavilarele lor au fost distruse. Pentru blanita lor
calduroasa, foarte pretuita, au fost vanati peste masura,
asa ca in urma cu 200 de ani au fost vazuti la noi ultimii
castori. Au ramas doar in memoria locurilor denumirile
de Brebu, Brebeni si altele, caci in popor castorul era
numit breb.

Recent un grup ce cercetatori silvicultori si biologi din

Brasov au reusit, pornind de la cateva perechi de castori
importati, sa recolonizeze specia pe meleagurile noastre.
Peste 600 de exemplare traiesc acum in luncile din
bazinele Oltului si Muresului, putem deci spune cu
bucurie ca brebul a revenit in fauna noastra.

Este o pasare foarte vioaie si indrazneata, bataioasa daca

un alt tovaras indrazneste sa vina pe copacul ei. Unealta
ei de lucru este ciocul lung si puternic de culoare neagra.
Putem spune ca ciocul ei este un instrument universal,
servind ca tarnacop, ciocan, rindea ori dalta. Cu el
ciocaneste mereu in cautarea larvelor de sub scoarta
copacilor. Datorita auzului ei fin reuseste sa depisteze
daunatorii din scoarta copacilor cu mare precizie
indiferent de stadiul de dezvoltare al daunatorilor (larva,
pupa, adult). Pentru a putea ciocani in scoarta copacilor,
ciocanitoarea sta vertical pe scoarta copacului. Se prinde
bine cu cele patru degete inzestrate cu gheare lungi,
puternice si incovoiate si se sprijina pe coada.

Marmota, rozator simpatic, mare cat un iepure, cu dintii

lungi si obraji bucalati, traieste printre stancariile din
pajistile cu iarba bogata din Muntii Alpi. Sunt animale
foarte sperioase si indata ce li se pare ca se apropie o
primejdie, -un ras sau poate un caine ciobanesc- se anunta
intre ele si dispar ca fulgerul in vizuinele lor de sub
stanci. Marmotele nu traiau in Romania, dar in urma cu
vreo 50 de ani silvicultorii au adus cateva marmote din
Alpi. Ele s-au simtit bine in Carpatii nostri si s-au
inmultit, fara a produce niciun dezechilibru in fauna de la
noi. Acum, daca mergi pe cararile Retezatului sau ale
Muntilor Rodnei, fara sa faci mult zgomot- asa cum
 trebuie sa procedezi daca vrei sa te intalnesti cu animale
salbatice- poti auzi tipetele lor de avertizare si chiar le
poti vedea cum stau la soare pe stanci sau rontaie iarba si
lastarii gustosi.

Este acrobatul lumii animalelor. Uimeste prin sariturile

sale, de pe o creanga pe alta, la mare inaltime, si prin
viteza cu care alearga pe ramurile arborilor, de care se
agata cu ghearele ei ascutite. Se hraneste in special cu
alune, nuci, seminte, samburi si fructe de padure, dar nu
refuza - atunci cand se muta la oras si oamenii ii ofera -
biscuiti, covrigi, napolitane si chiar pizza! O curiozitate
careia zoologii nu-i gasesc alta explicatie decat cea a
inrudirii cu unele specii de rozatoare este faptul ca
veverita se poate deplasa prin apa inotand caineste si
folosindu-si coada drept carma!

Vidrele sunt animale cosmopolite, lipsind doar din

Australia si insulele invecinate. Ele vietuiesc pe litoraluri
stancoase marine, pe langa apele curgatoare si statatoare,
fiind inotatoare excelente. Ele ating pe uscat o viteza de
29 km/h. Vizuinele unor vidre sunt uneori dotate cu mai
multe incaperi sapate la cel mult 500 m de malul apelor.
Corpul are o linie curgatoare, iar picioarele sunt astefel
conformate incat sa se potriveasca vietii acvatice. Este
sperioasa si scoate o varietate de zgomote, suieraturi si
chitaieli. Vidrele sunt animale care sunt de obicei active
ziua, dar unele dintre ele practica un mod de viata
nocturn. Vidrele se hranesc cu peste, broaste, crustacei si
alte nevertebrate acvatice.

Este singurul animal lipsit aproape complet de vedere. De

altfel, vazul nu ar ajuta-o cu nimic pe micuta cartita, atat
timp cat traieste numai in tunelurile subterane. Fiecare
cartita traieste in propria retea subterana, lungimea
galeriilor putand sa varieze intre 30 si 50 m. Cartita se
deplaseaza aproape 4 ore prin galerii cautand hrana, apoi,
tot atat timp se odihneste. Teritoriul mai multor cartite se
poate suprapune partial, exemplarele insa incearca sa se
evite, cel putin in afara perioadei de imperechere. Daca
doua cartite se intalnesc are loc o lupta apriga, uneori
mortala. Hrana principala a cartitei este reprezentata de
rame, in plus distrug o cantitate mare de larve, insecte si
melci.

Furnicile traiesc pe Pamant de peste 100 de milioane de

ani, fiind considerata specia care a evoluat si s-a adaptat
cel mai bine la conditiile aparute de-a lungul timpului in
evolutia Terrei. Durata de viata a unei colonii depinde in
mod direct de viata reginei. Cand aceasta moare,
musuroiul nu va rezista mai mult de cateva luni, deoarece
foarte rar regina este inlocuita de o alta furnica. In timpul
“zborului nuptial”, femela se imperecheaza cu o furnica-
mascul, dupa care coboara pe pamant, iar dupa un timp ii
cad aripile, ea nemaiputand sa zboare niciodata. Acum va
incepe cautarea unui adapost sau va sapa un tunel
subteran. Din acest tunel se formeaza apoi asa-numitele
“camere subterane”, pe masura ce colonia creste ca
numar, aceste camere vor folosi pentru depozitarea
hranei, hibernare sau depunerea oualor.

Originara din Japonia, gargarita este

raspandita peste tot in lume,
exceptand locurile friguroase.
Aceasta insecta face parte din familia
carabusilor. Hrana gargatitelor consta
in insecte minuscule de gradina, oua
de insecte, nectar si polen, ceea ce la
face foarte utile in gradina. Ca sa se
apere de dusmani, gargarita elimina
din picioare o substanta uleioasa urat
mirositoare care tine pradatorii
departe. De asemenea, aceasta insecta
se preface ca e moarta pentru a nu fi
mancata de pasari. In lume exista
peste 5000 de specii de gargarite, iar
acestea se deosebesc una de cealalta
prin culoare si prin numarul de pete
negre de pe aripi. Cu cat o gargarita
inainteaza in varsta, petele negre se
raresc pana cand dispar.
 Este inrudita cu coralii, meduzele si hidrele. Cand o
vietate se atinge de tentaculele lungi si unduitoare,
acestea degaja sageti spiralate care tasnesc in afara,
injectand victima cu venin. Desi par delicate, anemonele
de mare sunt luptatori eficienti, razboiele dintre indivizi
desfasurandu-se dupa anumite strategii, existand, se pare,
pana si caste bine definite: razboinici, iscoade,
reproducatori. La reflux, actiunile sunt "tacute", insa,
imediat ce fluxul acopera coloniile, iscoadele depasesc
granita si cauta locuri de extindere a coloniei.
Razboinicii, organismele mai mari si mai bine inarmate,
isi umfla tentaculele si incep sa le roteasca. Anemonele
de mare cu rol reproducator se afla in centrul coloniei,
fiind pazite de atacurile inamice.

Caracatita este un animal solitar, foarte atasat teritoriului

sau, pe care vaneaza si pe care-l apara cu indarjire de
intrusi. Prada sa preferata o formeaza crustaceele - crabi
si languste, uneori scoici, cateodata pesti. Animalul
capturat este paralizat cu o muscatura care introduce in
corp o otrava secretata de glandele salivare, dupa care
este sfasiat cu cele doua falci cornoase. Pentru a-si
asigura retragerea, caracatita foloseste un procedeu care
si el este unic. Elibereaza un nor de „cerneala", a carui
forma este, in general, asemanatoare cu cea a corpului ei.
Aparitia brusca a norului de „cerneala" deruteaza, pentru
moment, urmaritorul, iar caracatita izbuteste astfel sa se
strecoare in fisura unei stanci, la adapost. Este unul dintre
cele mai inteligente animale marine, isi construieste
singura adapostul. Caracatita are un corp mic si 8-10
brate lungi.

Cand va scaldati in mare intalniti deseori umbrelele de

gelatina ale meduzelor si simtiti atingerea lor. Nu va
temeti, din fericire meduzele care traiesc in marea noastra
nu sunt periculoase, nici macar nu te urzica, cum fac
multe surate ale lor din tari tropicale. (Intre ele, asa-
numita Corabie portugheza, e frumoasa, dar mortala).
Cand marea este limpede, puteti zari de pe dig parasutele
gratioase, plutind in voia valurilor. Rhizostoma si Aurelia
aurita pot atinge chiar si o jumatate de metru in diametru.
Incalzirea globala a facut sa sporeasca mult numarul
meduzelor, provocand dezechilibre ecologice.
Recunoscuta datorita stomacului rosu, traieste de obicei
in apele calde tropicale. Arata ca o parasuta mica,
transparenta cu mai multe tentacule (doar ca are 5 mm in
diametru) care pluteste libera in apele calde ale oceanelor.
Dar cand vremea devine foarte aspra, se poate transforma
intr-o picatura de substanta vascoasa, se fixeaza pe o
suprafata, si incepe anumite procese de metamorfoza
inverse care o conduc intr-o stare tanara, asemanatoare cu
o tulpina de polip. Acest proces este similar cu
transformarea unui fluture in omida. Isi poate repeta
ciclul vietii la nesfarsit, cercetatorii spun ca este singura
vietate nemuritoare de pe pamant.

Exista peste 15.000 de bivalve, cele mai cunoscute fiind

midia, stridia si scoica de rau. Toate bivalvele au cochilia
formata din doua parti pe care le pot inchide si deschide
cu ajutorul unor muschi puternici. Ele respira prin branhii
si filtreaza hrana din apa in care traiesc. Midia isi incepe
viata ca larva minuscula, plutind in apa. Apoi, larva se
fixeaza pe o stanca, unde se transforma lent intr-o midie
adulta. Odata ajunsa pe o suprafata solida, midia produce
un lichid lipicios care se intareste in contact cu apa. Din
acest lichid intarit se formeaza un manunchi de fire
rezistente, care fixeaza si mai sigur midia de stanca, acolo
unde traieste, in locuri expuse, in bataia valurilor, care ii
aduc - insa - hrana suficienta.

Salamandrele au sangele rece, ca si reptilele. Pielea lor

este umeda si traiesc in mediu umed. Aproape toate
animalele mature au patru picioare, desi cateva, care isi
petrec tot timpul in apa, nu au membre posterioare.
Majoritatea au plamani si respira aer. O caracteristica a
salamandrelor este coada lunga, spre deosebire de
formele adulte de broasca si broasca raioasa. Salamandra
isi foloseste coada la inot. Tinerele salamandre sunt larve
- mici vietati ca niste mormoloci, avand pe cap branhii
asemanatoare cu niste pene. Dezvoltarea se petrece in
procesul numit metamorfoza. 

In fiecare stadiu se pierde o trasatura a larvei tinere si se

obtine o trasatura de adult. Galbenul si negrul sunt in mod
notoriu culori de avertizare in randul animalelor, de
obicei indicand faptul ca vietatea, de exemplu o viespe,
nu este buna de mancat. Mai multe salamandre au aceste
culori, printre ele numarandu-se si salamandra de foc.
Aceasta salamandra secreta o substanta otravitoare in
piele, facand ca gustul ei sa fie neplacut pentru pasari.

Pestele porc rosu

Guvidul se gaseste in apele noastre

de-a lungul intregului litoral marin si
in lacurile Razelm si Siutghiol, unde
patrunde din mare. Traieste pe fundul
pietros, unde se hraneste cu crabi,
creveti, amfipode, uneori si cu puiet
de peste de alte specii. Consuma si
scoici mici, culese din zona
pietrisului unde traieste. Are carnita
gustoasa, motiv pentru care este un
peste cautat.

In marele lor orgoliu, imparatii au dorit sa-si puna pe

steme si pe flamuri simboluri ale puterii, intre care chipul
unor animale mandre si temute. Dacii aveau pe stindardul
lor un cap de lup, americanii au un vultur, multi altii si-au
ales leul, pe stema Moldovei lui Stefan cel Mare era
zimbrul. La loc de cinste se afla acvila, o rapitoare
candva foarte raspandita, dar care acum s-a imputinat,
fiind vanata ca trofeu. Cu aripile ce pot avea o deschidere
de 2 metri, ea planeaza maiestuos, la mare inaltime,
descopera prada cu ochii ei ageri si intr-o clipa se
napusteste in picaj asupra ei. In scobiturile din peretii
greu accesibili din Muntii Apuseni, in Retezat, Fagaras,
Cheile Bicazului, acvilele isi fac cuib in care clocesc doar
unul sau doi pui, ii invata sa zboare si sa vaneze pana
reusesc sa se descurce singuri. Acvilele fac parte din
grupul rapitoarelor de zi care trebuie ocrotite, chiar daca
 mai rapesc cateodata cate un pui de curca sau vreo gaina.

Daroczi Szilard: „La acvila–tipatoare-mica, pe langa

factorii antropici de amenintare, puii sunt decimati de o
lege necrutatoare a speciei: cainismul, adica acvila are
intotdeauna doi pui, dar eclozati la un interval de 2-3 zile;
fratele mai mare, mai robust, il arunca in primele zece
zile pe mezin din cuib. Este un soi de selectie naturala,
insa si puii supravietuitori pot pieri, rapusi de
vicisitudinile unui mediu puternic modificat de om.
Cercetatorii au intervenit, luand din cuib pe micii Abeli
imediat dupa eclozare, tinandu-i 3 saptamani, dupa care
au fost reintrodusi in cuib. Fratii lor i-au acceptat si s-au
dezvoltat normal mai departe.”

Printul basmelor noastre, cerbul, este un animal care prin

eleganta si puterea lui innobileaza Carpatii. El poate fi
zarit mai ales toamna, cand este vremea boncaluitului,
adica a nuntii cerbilor. Atunci, cu coarnele argintii de
bruma, in lumina lunii, cerbii se infrunta pentru ca numai
cel mai puternic sa cucereasca miresele, ciutele sfioase.
El va lasa mostenire puilor lui forta de a se lupta cu lupii
si intelepciunea de a infrunta pericolele si iernile aspre.
Iar cerbii carpatini sunt cei mai mari si mai puternici
cerbi din lume, pentru ca in tara noastra mai exista lupi,
rasi, ursi, care nu iarta cerbii batrani, pe cei bolnavi sau
slabi. Astfel supravietuitori vor fi doar cei inzestrati de
natura. In prezent in Romania traiesc cca. 30.000 de
cerbi. Unele trofee au o deschidere a coarnelor de 1,65
metri, fiind adevarate recorduri mondiale.

Gorilele sunt maimute linistite si retrase: nu ataca omul

decat daca sunt atacate, necajite sau ingradite in ceea ce
priveste activitatea lor. Masculii suparati emit tot felul de
sunete, maraie si se lovesc cu pumnii peste piept.
Adeseori, stau pe picoarele din spate. De obicei, merg
garboviti, cu degetele indoite si falangele atingand
pamantul.
Curca

Cine nu si-l aduce aminte pe Flipper, nastrusnicul delfin

care facea surf si sarituri in aer cum nimeni altul ?
Delfinii despica apele marilor si oceanelor cu o viteza de
doi metri pe secunda, ba chiar au uneori sprinturi de
10m /s (adica inoata de cinci ori mai repede decat marii
campioni olimpici). In timpul somnului, creierul
delfinului este activ pe jumatate, deoarece respiratia nu
este involuntara - ca la oameni - ci voluntara, adica
delfinul “se gandeste” sa respire. Un amanunt important
este acela ca fiecare delfin scoate sunete specifice doar
lui, care nu seamana cu cele ale oricarui alt delfin.

Paunul este o pasare din familia fazanilor raspandita in

zonele calde si impadurite din Asia. Hrana paunilor este
constituita din serpi tineri si alte reptile mici precum
soparlele, plecand in cautarea acestora la rasaritul si
apusul soarelui. Numai masculul se „impauneaza”, in
momentul deschiderii intregului penaj cu desene
multicolore printre care se regasesc si renumitii “ochi”.
Prezentarea penajului inseamna inceperea ritualului de
imperechere, este un mijloc prin care acesta isi poate
impresiona atat partenera cat si masculii dominanti din
jurul teritoriului sau. In general paunii sunt pasari
sedentare, prefera sa nu-si paraseasca locul, din acest
motiv a fost pastrat in curtile regale ca pasare decorativa
in Egiptul si Roma Antica.
 Rechinul mako

Motatul nostru are un mers saltaret

indemanatic, iar de multe ori pe
portiunile acoperite cu zapada,
inainteaza alunecand pe burta.
Pinguinul este un animal sociabil si
isi petrece marea majoritate a
timpului in compania semenilor sai.
Dupa ce ies din ou, puii se furiseaza
sub corpul unui parinte; celalalt
porneste in cautarea hranei. Corpul
puilor ce se dezvolta rapid, este
acoperit de un strat de puf. Foarte
repede puiul ajunge la fel de mare ca
si adultul si penajul de pui, compus
din puf, se schimba in penaj de adult.
Dupa ce si adultii naparlesc,
impreuna cu tineretul, toata colonia
porneste spre mare.

Este raspandit in toata Europa, cu exceptia zonelor

nordice. Se hraneste cu plante mici si proaspete, dar si cu
vita-de-vie. Accepta si ramasite de plante, iar pentru a-si
mentine cochilia sanatoasa, consuma saruri de calciu.
Este activ din primavara pana la primele zile cu
temperaturi negative, cand se pregateste de hibernare.
Dormiteaza pana in martie; in timpul somnului, se
inchide ermetic in cochilie cu ajutorul unui „dop”
calcaros, cu atat mai gros cu cat e mai rece vremea.
Traieste 7-8 ani, perioada care poate atinge 20 ani daca
nu este mancat de pradatori.
Halucinant, il stim fiind perfid si inselator, pitonul verde
de copac are un stil de viata aproape exclusiv arboricol,
preferand sa se hraneasca, sa bea apa si chiar sa se
inmulteasca intre ramurile arborilor, in loc sa coboare pe
sol. Desi nu este un sarpe veninos, este echipat cu colti
lungi, indreptati inapoi, care strapung penele pasarilor
care alcatuiesc principala sa hrana. Multi adulti au o
nuanta de verde iridescent, dar puii sunt adesea de un
galben viu. Exemplarele prinse in salbaticie sunt renumite
pentru agresivitatea lor si pot provoca rani foarte
dureroase celor care ii manevreaza imprudent.

Este o reptila pe cale de disparitie din Noua Zeelanda.

Deseori denumita „fosila vie” pentru ca este un animal
preistoric. Spenodonul este un animal terestru si nocturn,
iar in timpul zilei ii place sa stea la soare pentru a-si
incalzi corpul. Are deseori un comportament de canibal,
insa hrana lui principala este reprezentata de greieri,
paianjeni, broaste si oua. Tepii de pe spate il fac sa
semene mai degraba cu un crocodil decat cu o reptila,
insa are extraordinara abilitate de a-si rupe coada daca
este prins de un pradator si de a se regenera. Suporta
temperaturi mult mai joase decat majoritatea reptilelor si
hiberneaza in timpul iernii.

In clasa reptilelor intra multe animale cu infatisare

ciudata sau chiar fioroasa: soparlele, serpii, crocodilii sau
uriasii din trecutul indepartat, dinozaurii. Niste rude ale
lor, dar cu infatisare blajina sunt testoasele. Exista si
testoase marine, care sunt mari. In tara noastra traiesc in
mlastini testoasele de apa, care mananca carne, iar in
stepele dobrogene sau in muntii din sudul tarii intalnim
testoasa de uscat. Ea este vegetariana, adora salata,
ridichile, morcovii, dar se bucura si de iarba frageda. Se
pare ca acest regim sanatos ii prieste, caci testoasa
traieste peste 100 de ani. Carapacea dura o scuteste de
multe complicatii: cand e deranjata, se retrage sub scut si
asteapta rabdatoare vremuri mai bune, caci timpul e de
partea ei.

Unii turisti needucati obisnuiesc sa adune testoasele

intalnite in natura pentru a le creste acasa. Mutate din
mediul lor, multe vor pieri. Altii le omoara in mod barbar
pentru a-si impodobi vitrina cu o carapace. Din acest
motiv s-a observat ca in zona frecventata de turisti a
Parcului Natural Portile de Fier numarul testoaselor a
scazut mult. Organizatiile ecologiste care colaboreaza cu
parcul si studentii geografi ai Universitatii Bucuresti, in
colaborare cu ecologisti din Germania au reusit sa
cumpere o clocitoare pentru... oua de testoase. Dupa ce
ies din oua puii sunt lasati sa creasca pana ajung cat un
puc de hochei. Apoi sunt eliberati in salbaticie, cu un
mini-emitator montat pe carapace care le permite
ecologistilor sa-i urmareasca si sa vada cum se descurca
in viata salbatica. In primul an, dintre toti, doar un pui nu
a supravietuit iernii, pentru ca a fost prea lenes si nu si-a
sapat culcusul mai jos de 15 cm. si a inghetat.

Numara pana la 750 de picioare si a fost descoperit in

regiunea San Benito County din California, insa lungimea
lor oscileaza pentru ca miriapozilor continua sa le creasca
segmente si picioare aditionale dupa ce ajung la
maturitatea sexuala. Capul este prevazut cu doua antene
lungi folosite pentru detectarea obstacolelor, precum si cu
o pereche de falci masive in forma de gheare. Falcile au
cate un canal prin care se scurge veninul injectat in prazi.
Cu toate ca miriapozii nu prezinta pericol pentru oameni,
muscatura speciilor mari poate fi deosebit de periculoasa
pentru copii.

Se dezvolta, de obicei, prin metamorfoza. Multe specii de

crevete sunt pescuite pentru carnea foarte gustoasa. Unii
creveti sunt buni inotatori si isi petrec intreaga lor viata in
ape deschise. Dar multe specii sunt locuitori ai
adancurilor si inoata doar ocazional. Acesti creveti se
tarasc pe deasupra pietrelor acvatice, a noroiului lacurilor
sau a fundului marii. Aproape toti crevetii scapa de
pericol inotand invers, cu rapide si bruste miscari
executate cu ajutorul cozii. De exemplu, crevetele roz
este locuitor al adancurilor, pe care il gasim de-a lungul
coastei Estice a Statelor Unite. Cand cade intunericul,
milioane de creveti roz se misca impreuna pentru a se
hrani de pe fundul marii. Mai departe in larg, crevetii de
apa inoata adeseori in ,,turme’’compacte. Ca bancurile de
pesti, acesti creveti se misca in aceeasi directie,
comportandu-se ca o singura unitate.
 O gasim inotand in largul marii, membrii acestei familii
de mari broaste testoase marine au ambele membre
propulsoare si picioarele din spate ca o carma. Carapacea
sa este in forma de inima, aplatizata; testoasa poate
cantari pana la 160 kg, dar greutatea medie a unui adult
este de 105 kg. Broasca testoasa Cacouanne este
carnivora, hranindu-se mai mult cu crustacee si moluste.
Ca si alte specii de testoase marine, femelele fac oua pe
care le depun, ingropate, pe malul marii, la fiecare doua
sau trei sezoane. Cele mai multe testoase care ajung la
maturitate pot trai mai mult de 30 de ani sau chiar peste
50 de ani.

Numara pana la 750 de picioare si a fost descoperit in

regiunea San Benito County din California, insa lungimea
lor oscileaza pentru ca miriapozilor continua sa le creasca
segmente si picioare aditionale dupa ce ajung la
maturitatea sexuala. Capul este prevazut cu doua antene
lungi folosite pentru detectarea obstacolelor, precum si cu
o pereche de falci masive in forma de gheare. Falcile au
cate un canal prin care se scurge veninul injectat in prazi.
Cu toate ca miriapozii nu prezinta pericol pentru oameni,
muscatura speciilor mari poate fi deosebit de periculoasa
pentru copii.