Anticonvulsivantele
Anticonvulsivantele
Anticonvulsivantele
Anticonvulsivantele simptomatice
Remedii din diverse grupe farmacologice capabile să înlăture sau să prevină
convulsiile de diferită geneză.
Cel mai frecvent aceste preparate se folosesc când sindromul convulsiv este
desfăşurat şi este necesar de al suprima, iar deseori de a preîntâmpina dezvoltarea lui
ulterioară până la determinarea cauzei acestuia. Anticonvulsivantele simptomatice se
subdivizează după două criterii:
I. Apartenenţa de grup:
1. benzodiazepinele: diazepam, fenazepam, clonazepam, lorazepam,
midazolam, etc.
2. barbituricele: tiopental, metohexital, fenobarbital, barbital, etc.
3. derivaţii GABA: oxibat de natriu
4. anestezicele locale: lidocaină
5. derivaţii alifatitici: cloralhidrat
6. preparatele de magneziu: magneziu sulfat
7. neurolepticele: droperidol, clorpromazină, talamonal
8. miorelaxantele periferice: tubocurarină, anatruxoniu, pancuroniu, etc.
II. După influenţa asupra centrului respirator:
1. preparatele ce slab inhibă centrul respirator:
- benzodiazepinele, derivaţii GABA, anestezicele locale, neurolepticele;
2. preparatele ce puternic inhibă centrul respirator:
- barbituricele, derivaţii alifatici, magneziu sulfat, miorelaxantele
periferice.
Cauzele convulsiilor pot fi: 1) maladiile SNC (meningite, encefalite,
encefalopatia bilirubinică, tumorile, traumele, anomaliile vasculare, etc).; 2)
intoxicaţii cu medicamente şi toxine (pentetrazol, bemegrid, stricnină, procaină,
compuşii organofosforici, etc); 3) dereglările metabolismului (hipocalciemia,
hipoglicemia, hipertermia, hipoxia, etc); 4) maladiile infecţioase (gripă, etc).
Frecvenţa mai mare a convulsiilor la copii impune o atenţie şi prudenţă deosebită din
partea medicului pentru a jugula rapid şi efectiv convulsiile, precum şi de a preveni
apariţia lor ulterioară.
Anticonvulsivantele simptomatice inhibă hiperactivitatea neuronilor ce
participă la formarea sindromului convulsiv şi oprimă iradierea excitaţiei prin
dereglarea transmisiei sinaptice. În primul rând are loc inhibarea scoarţei cerebrale,
formaţiei reticulate şi hipocampului.
BENZODIAZEPINELE CA ANTICONVULSIVANTE SIMPTOMATICE
CLASIFICA R EA
ANTIEPILEPTICELOR DUPĂ UTILIZAREA CLINICĂ
A. EPILEPSIILE GENERALIZATE
I. CRIZELE MAJORE – de elecţie – fenobarbital, primidonă,
fenitoină, carbamazepină, acidul
valproic, valproatul de sodiu
de rezervă – clonazepam, benzobarbital,
beclamidă, morsuximidă,
gabapentină
I. CRIZELE MINORE – de elecţie – etosuximida, acidul valproic,
valproatul de sodiu, clonazepam
de rezervă – morsuximidă, acetazolamidă,
trimetadionă
II. CRIZELE MIOCLONICE – de elecţie – fenobarbital, acidul valproic,
valproat de sodiu, clonazepam
de rezervă – etosuximidă, trimetadionă
II. CRIZELE AKINETICE – de elecţie – clonazepam, nitrazepam
de rezervă – felbamat
III. STAREA DE RĂU – de elecţie – diazepam
EPILEPTIC de rezervă – clonazepam, lorazepam,
fenobarbital sodic, fenitoină
sodică
B. EPILEPSIILE PARŢIALE
I. CRIZELE PARŢIALE SIMPLE – de elecţie – fenobarbital, fenitoină,
(crize jacksoniene, motorii, carbamazepină
senzoriale, vegetative)de rezervă – clonazepam, acidul
valproic, valproatul de
sodiu, vigabatrină,
gabapentină, lamotrigin,
sultiam
II. CRIZELE PARŢIAL COMPUSE – de elecţie – fenitoină, carbamazepină,
fenobarbital
de rezervă – clonazepam, acidul
valproic, valproatul de
sodiu, vigabatrină,
gabapentină, sultiam
i. ANTAGONISM CU
ADENOZINA ÎN
CREIER – carbamazepină.
ii. ÎMPIEDICAREA
ELIBERĂRII
NEUROMEDIATORILO
R STIMULATORI
(glutaminatul etc.) –
lamotrigin, fenitoină, acidul
valproic, carbamazepină.
III. INHIBIŢIA
CARBOANHIDRAZEI
DIN FOCARUL
EPILEPTIC
Acetazolamidă, sultiam.
FARMACOCINETICA ANTIEPILEPTICELOR
Multitudinea de preparate antiepileptice determină o variaţieimportantă a
proprietăţilor farmacocinetice. Totuşi pentru ele sunt caracteristice un şir de legităţi.
Remediile antiepileptice sunt utile pentru administrarea enterală un moment
important ce face ca acestea să fie accesibile pentru tratamentul de durată. Absorbţia
este bună, la majoritatea rapidă cu unele excepţii (fenitoină, fenobarbital).
Biodisponibilitatea mare, în fond peste 90%, ce este un avantaj pentru preparatele
date. Concnetraţia maximă după o priză se atinge comparativ şi lent cam peste 3-8
ore, iar cea stabilă timp de 10-15 zile ne denotă că odată cu începerea tratamentului
crizele de epilepsie nu vor fi abolite imediat. Cuplarea cu proteinele plasmatice este
variată. Ea este semnificativă pentru fenitoină, diazepam, acidul valproic,
acetazolamida şi neînsemnată pentru celelalte antiepileptice. Aceasta impune
prudenţă la asocierea unor preparate pe fondalul medicaţiei antiepileptice ce
deasemenea se cuplează intens cu proteinele pentru evitarea interacţiunilor cu
relevaţie clinică (anticoagulante, antidiabetice orale, antiinflamatorii nesteroidiene
etc).
E necesar de menţionat că metabolismul preparatelor antiepileptice are loc
inclusiv şi intensiv în ficat şi doar unele din ele (gabapentina, febamat,
acetazolamida) nu se supun metabolismului. Aceasta impune prudenţă la pacienţii cu
epilepsie în vederea supravegherii funcţiilor hepatice. Trebuie de reţinut că în
procesul metabolismului o bună pate din antiepileptice (primidona, diazepam,
carbamazepina, trimetachiona) formează metaboliţi activi. În acelaşi timp unele
preparate (fenobarbital, fenitoina, carbamazepina, diazepam) sunt într-o măsură sau
alte inductoare enzimatice cu accelerarea metabolismului proprie şi a altor remedii
prescrise concomitent. S-au constatat şi efectele paradoxale la asocierea a două
antiepileptice ce induc enzimele hepatice cu diminuarea metabolismului lor.
Eliminarea remediilor antiepileptice are lor prin urină sub formă de metaboliţi
şi doar unele (gabapentina, acetazolamida, felbamat) neschimbată. Perioada de
înjumătăţire (T0,5) este foarte variată pentru preparatul iniţial, cât şi metaboliţii lui şi
oscilează de la 2 până la 24 ore, contituind în mediu 15-50 ore.
Prepa- Absorb Bio- Cmax. Cupla- Meta- Meta- Elimi- T0.5
ratul -ţia dispo- (ore) rea cu boliza- boli- narea (ore)
nibili- protei- rea în ţii nes-
tatea nele ficat chimba-
tă urină
Fenitoina lentă 98% 3-6 90% 85- neac- variabilă 6-24
50% tivi
Fenobar- lentă 90% 6-8 50% 75% neac- 25% 99
bitalul tivi
Primido- bună 90% 4 20% 100% activi 5-10% 8 (99)
na
Diazepa- rapidă mare 1-2 98% 99% activi 1% 30-90
mul comp.
Clonaze- f. bună 98% 6-12 45% 99% neac- 1% 23
pamul tivi
Carba- bună 70% 3-12 70- 99% activi 1% 15-30
mazepina 80%
Acidul bună 90% 6-18 93% 98% neac- 2% 14
valproic tivi
Etosuxi- bună mare 1-3 f. puţin 75% neac- 25% 30-50
mida tivi
Trimeta- rapidă mare 3-7 practic 98% activi 2% 8
diona comp. nu (240)
Gaba- rapidă 60% 2-4 nu nu nu total 5-7
pentina comp.
Lamotri- rapidă mare 2.5 nu intens neac- parţial 29
ginul comp. tivi
Acetazo- rapidă 2-3 90- nu nu majorit 2-6
lamida comp. 95%
Felbama- bună 2-6 20- parţial majorit 15-23
tul 25%
CLA SIFICAREA
AN
TIP
A R
K INSON IENELOR
A. Preparatele dopaminergice
AGONIŞTII GABA
Baclofen (lioresal) este un derivat al GABA
Mecanismul de acţiune. Dozele terapeutice inhibă reflexele mono- şi polisinaptice.
Acţiunea se exercită asupra măduvei şi constă, în principal, în inhibarea eliberării
mediatorilor chimici excitatori la nivelul neuronilor α-motorii şi neuronilor
intercalari. Au fost descrise şi acţiuni agoniste asupra receptorilor GABA de tip B
(care nu sunt în legătură cu canalele Cl─). Se consideră că ele realizează
hiperpolarizarea membranelor neuronale prin creşterea conductibilităţii pentru K+ şi
prin blocarea canalelor Ca+1. Se estimează şi despre prezenţa unui efect analgezic
atribuit micşorării eliberării substanţei P.