Craniul

Scheletul capului numit si craniu este format din 22 de oase,care se grupeaza

în doua segmente: craniul cerebral si craniul visceral.

1.1. CRANIUL CEREBRAL

Craniul cerebral (neurocraniul sau cutia craniana) adaposteste în interiorul lui
encefalul. Are forma aproximativ ovoida, cu axul mare îndreptat antero-
posterior. I se pot distinge doua parti: bolta craniului si baza craniului. Aceste
doua parti pot fi delimitate printr-un plan care trece prin gabele( depresiunea
osoasa dintre cele doua arcade sprâncenoase) si prin protuberanta occipitala
externa a osului occipital. Tot ce ramâne deasupra acestui plan formeaza
bolta craniului, iar tot ce ramâne sub el se numeste baza craniului. Fata
interna a bazei craniului se numeste endobaza, iar fata externa se numeste
exobaza.
Cutia craniana este alcatuita din opt oase,dintre care patru sunt perechi si
patru neperechi. Oasele perechi sunt reprezentate prin doua oase parietale si
doua oase temporale. Oasele neperechi sunt reprezentate prin osul frontal,
osul etmoid, osul sfenoid si osul occipital (figura 1.1).
Bolta (calota) craniului este alcatuita din urmatoarele oase:
- osul frontal, prin portiunea lui verticala
- osul occipital, prin partea sa superioara;
- cele doua oase parietale, în întregime si cele doua oase temporale, prin
partea lor mai latita, numita solzul temporalului.
Aceste oase se unesc între ele prin suturi dintate si prin suturi solzoase.
Bolta craniului, privita pe dinauntru (partea concava), prezinta pe linia
mediana a osului frontal o creasta osoasa, numita creasta frontala, pe care se
prinde coasa creierului.
Baza craniului (endobaza) este alcatuita din sase oase, dintre care unele, prin
forma lor si legaturile pe care le au, iau parte si la formarea segmentului
facial:
- posterior se afla osul occipital, care ia parte la formarea bazei, prin portiunea
sa inferioara;
- anterior se afla osul sfenoid;
- transversal se afla osul frontal ce închide portiunea interioara a bazei.
Spatiul ramas liber între osul frontal si osul sfenoid este completat de lama
ciuruita a osului etmoid.
Partile laterale ale bazei craniului sunt închise de o parte si de alta de stânca
osului temporal.
Baza craniului este strabatuta de o serie de gauri mari si mici, precum si de
fisuri, (crapaturi). Aceste gauri sunt locul de trecere pentru cele 12 perechi de
nervi cranieni, pentru bulbul rahidian care continua cu maduva spinarii,
precum si pentru arterele si venele craniului si encefalului.
• OSUL FRONTAL
Osul frontal este un os nepereche, asezat în partea anterioara a cutiei
craniene,ia parte la formarea cavitatilor nazale si a orbitelor si este format din
mai multe portiuni.Frontala. Marginea posteriora a frontalului este crestata si
se articuleaza cu oasele parietale.
Partea verticala sau solzoasa ce formeaza fruntea, are pe partea
anterioara doua proeminente numite tuberculi frontali sau eminente frontale.
Sub tuberculii frontali, deasupra orbitelor, sunt doua proeminente arcuite,
numite arcuri sprâncenare sau arcade orbitale; între ele, pe linia mediana, se
afla glabela,o suprafata osoasa care prezinta pe linia mediana o sutura
dintata, sutura metopica; la unele cranii adulte, aceasta sutura lipseste, dar
exista în timpul dezvoltarii. Arcadele orbitale se continua lateral cu apofizele
zigomatice, care se articuleaza cu osul zigomatic. Marginile interne ale
arcadelor sprâncenare si glabela se prelungesc în jos prin portiunea nazala a
frontalului. Aceasta prezinta o scobitura, numita incizura nazala si se termina
cu o apofiza ascutita, spina nazala a frontalului sau spina frontala. Pe fiecare
arcada orbitala, spre extremitatea interna, se observa o scobitura, numita
incizura supraorbitala; în unele cazuri aceasta se prezinta ca un orificiu
supraorbital. Marginea posterioara a apofizei zigomatice se continua în sus si
înapoi cu o creasta, creasta laterala a frontlului. Marginea fiecarei arcade
orbitale se continua posterior cu o lama triunghiulara, apofiza orbitala sau
lama orbitala,care formeaza o parte din peretele superior al orbitei; între
marginile mediale ale celor doua apofize orbitale ramâne un spatiu, incizura
etmoidala, vizibila pe fata orbitala a osului frontal. Pe marginile incizurii
etmoidale sunt niste scobituri mici, numite celule etmoidale; ele reprezinta
continuarea sinusurilor etmoidale. Pe fata interna a frontalului, pe linia
mediana, se afla un sant, santul sangital, care, în partea anterioara, se
continua cu creasta În osul frontal, în regiunea de la baza nasului, înapoia
incizurii nazale, sunt doua cavitati neregulate, sinusurile frontale. Fiecare
sinus frontal comunica cu cavitatea nazala printr-un canal frontonazal, care se
deschide în meatul mijlociu.
• OSUL ETMOID
Osul etmoid (figura 1.3) este un os nepereche. El apartine atât cutiei craniene,
cât si craniului visceral. Se afla asezat în partea dinaintea bazei cutiei
craniene, între frontal si sfenoid, fiind format din: lama ciuruita, lama verticala
si masele laterale;articuleaza, anterior si lateral, cu osul frontal, iar posterior
cu osul sfenoid si formeaza plafonul cavitatii nazale.
Lama verticala a etmoidului este perpendiculara pe lama ciuruita si este
asezata în planul median. Ea are doua parti: una deasupra lamei ciuruite,
numita apofiza crista galli, si alta sub lama ciuruita, numita lama
perpendiculara. Apofiza crista galli are forma unei lame groase triunghiulare
care proemina în cutia craniana. Prin marginea ei anterioara se articuleaza cu
osul frontal, iar pe marginea ei posterioara se fixeaza coasa creierului.
Lama perpendiculara se prezinta ca o lama subtire, cu forma dreptunghiulara,
si formeaza partea superioara a septului nazal.Lama ciuruita a etmoidului este
partea centrala a etmoidului si ocupa incizura etmoidala. Are forma
dreptunghiulara, cu lungimea antero-posterioara, si este caracterizata prin
existenta unui mare numar de orificii care o strabat si prin care trec fibrele
nervilor olfactivi. Lama ciuruita se
Masele laterale se mai numesc labirinte si sunt asezate pe partile laterale
inferioare ale lamei ciuruite. Ele au forma aproximativ cubica. Fetele externe
ale maselor laterale sunt formate din câte o lama subtire, lama orbitala, care
contribuie la formarea peretelui medial al orbitei. Fetele interne ale maselor
laterale sunt formate, din câte o lama subtire - lama mediala si formeaza
peretele extern al cavitatii nazale. Aceasta lama prezinta doua îndoituri
curbate în jos, cunoscute sub numele de cornete nazale – cornetul nazal
superior si cornetul nazal mijlociu. Sub cornetul nazal superior este un spatiu-
meatul nazal superior-iar sub cornetul nazal mijlociu este un altul-meatul
nazal mijlociu. Pe fata superioara a masei laterale se afla niste cavitati, care
sunt închise de celulele etmoidale ale frontalului, formând împreuna sinusurile
etmoidale. Aceste sinusuri se gasesc si în grosimea maselor laterale.
· OSUL SFENOID
Osul sfenoid este un os nepereche, se găseşte în partea centrală a bazei
craniului, privit pe faţa inferioară, are forma unui fluture şi este format din:
corp, aripile mici, aripile mari şi apofizele pterigoide.Corpul sfenoidului, este
partea centrală care se sudează anterior cu frontalul şi etmoidul, iar posterior
cu occipitalul. Pe faţa superioară a corpului se află o scobitură transversală,
care poartă denumirea de şaua turcească. În fundul acesteia este o gropiţă-
gropiţa hipofizară, în care este adăpostită glanda hipofiză. Marginea
anterioară a şeii turceşti este formată dintr-un tubercul numit tuberculul şeii.
Pe fiecare latură a tuberculului şeii este o apofiză - apofiza clinoidă anterioară.
Posterior, şaua este mărginită de o ridicătură lamelară, numită lama
patrulateră. Pe fiecare latură, lama patrulateră prezintă unghiuri
superolaterale denumite apofize clinoide posterioare. Lama patrulateră se
continuă posterior, cu suprafaţa înclinată, care se articulează cu corpul
occipitalului.
Înaintea tuberculului şeii se observă un şanţ transversal, şanţul optic sau
şanţul chismatic. La fiecare extremitate a şanţului optic se găseşte un orificiu,
numit orificiu optic; prin cele două orificii intră în craniu nervii optici, care în
şanţul optic, se încrucişază formând chisma optică. Porţiunea de pe faţa
superioară, aflată înaintea şanţului optic, poartă denumirea de jugul
sfenoidului şi se articulează cu etmoidul. În corpul sfenoidului sunt săpate
două cavităţi- sinusurile sfenoidale-care se deschid în cavitatea nazală prin
orificii situate în meaturile superioare.
Aripile mici ale sfenoidului sunt două lame osoase de formă triunghulară, care
pornesc de pe părţile anterioare ale marginilor feţei superioare a corpului.
Baza este fixată pe corpul sfenoidului, iar vârful este îndreptat în sus şi
înainte. Baza fiecărei aripi mici corespunde extremităţii şanţului optic şi
închide orificiul optic. Unghiul medial posterior al aripii mici corespunde
tuberculului şeii turceşti şi formează apofiza clinoidă anterioară. Prin marginile
anterioare se articulează cu frontalul şi cu etmoidul. Aripile mici contribuie la
formarea peretelui superior al orbitei.
Aripile mari ale sfenoidului reprezintă două apofize mari, care pornesc de pe
feţele laterale ale corpului, îndreptându-se înainte şi în sus. Ele au o formă
aproximativ piramidală, prezentând trei feţe:
- faţa posterioară sau cerebrală este concavă în sus şi formează o
parte din baza craniului;
- faţa anterioară sau orbitală are o formă patrulateră şi formează o
parte din peretele extern al orbitei;
- faţa externă sau temporală are o formă neregulatăşi formează
peretele cutiei craniene dintre frontal şi temporal.
La baza aripii mari se găsesc mai multe orificii,dintre care amintim:
- pe partea anterioră-gaura rotundă, prin care trece nervul maxilar
superior
- pe partea posterioară-gaura ovală, prin care trece nervul
mandibular.
Între marginea posterioară a aripii mici şi marginea anterioară a aripii mari se
află fisura orbitală superioară, prin care se face legătura cu orbita. Apofizele
pterigoidale ale sfenoidului sunt două apofize care pornesc de pe feţa
inferioară a corpului, din dreptul bazei aripilor şi se îndreaptă vertical în jos.
Fiecare apofiză pterigoidă este formată din două lame sau aripi: lama internă
şi lama externă; între ele rămâne un spaţiu care se numeşte incizura
pterigoidiană. Baza apofizei pterigoide este străbătută de canalul pterigoidian.
Apofiza pterigoidă serveşte la inserţia muşchilor pterigoidieni. Pe faţa
inferioară a corpului sfenoidului, există o creastă mediană care se termină
anterior printr-o spină cu formă triunghiulară-ciocul sfenoidului
.· OSUL OCCIPITAL
Osul occipital este un os nepereche, aşezat în partea posterioară a cutiei
craniene, este format din partea bazală sau corpul osului occipital, două părţi
laterale şi solzul occipitalului. Aceste părţi sunt grupate în jurul unui orificiu –
marea gaură occipitală – prin care se comunică între cutia craniană şi canalul
vertebral.
Partea bazală sau corpul occipitalului este situată anterior faţă de marea
gaură occipitală, pe linia mediană, şi are forma aproximativ cuboidală. Faţa sa
anterioară se articulează cu corpul sfenoidului. Faţa superioară, de formă
aproape patrulateră, este netedă şi înclinată înainte înapoi; ea este scobită în
forma unui şanţ larg antero-posterior şi sustine bulbul rahidian şi puntea. Faţa
inferioară, tot de formă patrulateră, este rugoasă şi are pe linia mediană,
aproape de marea gaură occipitală, o proeminenţă – tubercul faringian –
servind pentru inserţia aponevrozei faringiene. Feţele laterale se articulează
cu oasele temporale.
Părţile laterale sau parţile condiliene sunt aşezate pe laturile găurii occipitale.
Ele sunt două masive oase de formă neregulată. Pe faţa inferioară a fiecărei
părţi laterale se găseşte o apofiză ovală numită condil occipital. Cei doi condili
occipitali au suprafeţe de articulare pentru cavităţile articulare ale primei
vertebre cervicale. În dreptul marginii anterioare a condiluilui, partea laterală
este străbătută de un canal – canalul condilian anterior – prin care trece
nervul hipoglos. Prin feţele lor laterale, părţile laterale se articulează cu oasele
temporale.
Solzul occipitalului este aşezat posterior faţă de marea gaură occipitală şi este
partea cea mai dezvoltată şi cea mai subţire a osului occipital. Faţa externă a
solzului este convexă. Pe linia ei mediană o ridicătură care se numeşte
protuberanţa occipitală externă. Ea se continuă în jos, pe linia mediană, cu o
creastă, care se numeşte creastă occipitală externă şi merge până la marea
gaură occipitală. Tot din protuberanţa occipitală externă porneşte lateral, la
dreapta şi la stânga, o linie curbă, linia nucală superioară; aproximativ la
mijlocul crestei mari este o altă linie curbă, linia nucală inferioară. Partea din
faţa externă a solzului, care se găseşte deasupra liniei curbe superioare, este
netedă şi se numeşte palanum occipitale, iar partea care se găseşte sub
această linie este rugoasă şi se numeşte palanum nucale; pe aceasta din
urmă se inserează unii muşchi ai cefei.
· OSUL PARIETAL
Osul parietaleste un os pereche, aşezat în părţile latero-superoiare ale cutiei
craniene, are formă patrulateră neregulată.Faţa externă este convexă; în
mijlocul acestei feţe convexitatea este mai accentuată, formând eminenţa
parietală. Sub aceasta se observă două linii curbe: una superioară - linia
temporală superioară şi alta inferioară – linia temporală inferioară, pe ele se
inserează muşchiul temporal. Faţa internă este concavă şi prezintă
numeroase şanţuri, în care sunt adăpostite vasele sanguine şi impresiunile
circumvoluţiilor cerebrale. Marginea superioară este dinţată şi se articulează
cu parietalul din cealaltă parte, formând sutura sagitaală, care trece prin
creştetul capului. Anterior parietelele se articulează cu frontalul, posterior cu
occipitalul, iar lateral cu temporalul
· OSUL TEMPORAL
Osul temporal este un os pereche, asezat pe părţile latero-inferioare ale cutiei
craniene, are formă neregulată şi este format din mai multe părţi: partea
pteromastoidiană, partea timpanică, partea hioidiană sau apofiza stiloidă şi solzul
temporalului.
 - Partea pteromastioidiană este formată din stânca temporalului şi din
partea mastoidiană.
Stânca temporalului sau piramida este porţiunea cea mai groasă a
temporalului şi are formă de piramidă triunghiulară. Vârful ei este orientat
anterior şi medial, iar baza este orientată posterior şi lateral, unindu-se cu
partea mastoidiană. Are o faţă anterioară, o faţă posterioară şi o faţă
inferioară. Pe faţa anterioară, aproape de vârf, există o mică scobitură pentru
ganglionul Gasser. Pe faţa posterioară, aproape de mijloc, se găseşte orificiul
conductului auditiv intern, prin care trec nervii cranieni, iar lângă el, spre
exterior un orificiu în formă de fantă care duce în apeductul vestibulului, canal
care adăposteşte conductul endolimfatic. Faţa inferioară formează o parte din
baza craniului şi pe ea se inserează muşchii. În stânca temporalului sunt
săpate cavităţi şi canale care formează labirintul osos al urechii interne.
Partea mastoidiană este aşezată posterior şi lateral faţă de piramidă. Se
prezintă ca o masă osoasă, turtită lateral. Faţa externă este convexă şi
rugoasă şi serveşte pentru inserţia unor muşchi. La partea antero-inferioară
formează o proeminenţă puternică, apofiza mastoidă care la rândul ei are
suprafaţă rugoasă pentru inserţia muşchilor. Faţa internă este concavă şi
străbătută de un şanţ sigmoidal. În interiorul părţii mastoidiene sunt săpate
numeroase cavităţi pneumatice, celule mastoidiene, care sunt mai numeroase
în apofiza mastoidă. În partea astoidiană, superior şi medial, se găseşte un
sinus, antrum mastoidian, care se deschide în urechea mijlocie.

Scheletul capului
in Referate medicina

Este alcatuit din neurocraniu, care adaposteste encefalul, si din viscerocraniu, unde se afla
segmentele periferice ale organelor de simt, cat si primele segmente ale aparatelor respirator si
digestiv (fig. 9).
Neurocraniul are forma unui ovoid, cu partea mai voluminoasa situata posterior, prezentand o
baza si o bolta. Oasele boltii sunt legate intre ele prin suturi. Sutura sagitala uneste cele doua
oase parietale, sutura coronara uneste scuama frontalului de oasele parietale, iar sutura
lambdoida uneste parietalele de scuama occipitalului.
Toate aceste suturi sunt dintate (prezinta dinti care se intrepatrund). Parietalele sunt unite la
scuama temporalului printr-o sutura solzoasa (marginile oaselor care se articuleaza se subtiaza sj
se aplica una peste alta ca solzii de peste). Baza neurocraniului este formata din portiunea
orbitara a osului frontal, de osul etmoid, de sfenoid, de stanca oaselor temporale si de osul
occipital (fig. 10 sj 11). Baza craniului este prevazuta cu orificii prin care ies nervii cranieni,
precum si vena jugulara interna si intra o serie de artere (carotida interna, vertebrala, arterele
meningee). Unul dintre orificii este mai mare si se numeste gaura occipitala. La nivelul acestuia,
maduva se continua cu bulbul, iar meningele spinale cu meningele cerebrale. Tot pe aici intra si
artera vertebrala.
Mentionam si alte orificii mari, cum ar fi gaura jugulara prin care ies din craniu nervii
glosofaringian, vag gi accesor, cat si vena jugulara interna, gaura rotunda, prin care iese nervul
maxilar, gaura ovala prin care iese nervul mandibular (nervul maxilar si nervul mandibular sunt
ramuri din nervul trigemen), fisura orbitala superioara, prin care intra in orbita nervii
oculomotor, trohlear, abducens si ramura oftalmica a nervului trigemen, precum si gaura optica,
prin care iese din orbita nervul optic si intra artera oftalmica.
Neurocraniul este alcatuit din patru oase neperechi - frontal, etmoid, sfenoid si occipital - si din
doua oase perechi - temporale sj parietale.
Numele Situatie Elementele anatomice Detalii
1.Osul In partea anterioara Portiunea verticala Pe fata exocraniala,in partea
frontal a neurocraniului, (scuama frontalului) inferioara se afla glabela,iar
participand la formeaza fruntea. ateral arcurile sprancenoase,
formarea boltii Prezinta o fata sub care se afla marginea
si a bazei craniului. exocraniala si o fata supraorbitara a frontalului,
endocraniala. prevazuta cu gaura supraorbitara,
Portiunea orizontala prin care ies artera si nervul
formeaza peretele omonim.Deasupra arcurilor
superior al orbitei. sprancenoase se vad tuberozitati
frontale.Arcurile sprancenoase se
termina prin procesul zigomatic al
frontalului.Pe fata endocraniala,
medial,se observa creasta frontala
interna,care se continua in sus cu
santul sinusului sagital.La intalnirea
portiunii verticale a frontalului cu
portiunea orizontala se afla sinusul
frontal.
 Numele Situatie Elementele Detalii
osului anatomice

2. Osul Inapoia osului Partea orizontala Prezinta o serie de orificii prin care
etmoid frontal. Apar- (lama ciuruita). trec nervii olfactivi. Segmentul
(fig. 12) tine bazei cra- Portiunea superior este numit crista galli si
niului sj parti- verticala, cu doua ofera in-sertia coasei creierului.
cipa la forma- segmente: Segmentul inferior este reprezentat
rea orbitelor si superior si de lama perpendiculara a
a foselor naza- inferior. etmoidului, care se ar-ticuleaza
le. inferior cu vomerul, for-mand
portiunea osoasa a septului nazal.

Masele laterale Contin celule etmoidale si participa

ale etmoidului. la formarea peretilor laterali ai
foselor nazale si a peretilor mediali
ai orbitelor. Pe fata interna se afla
cor-netul nazal superior si mijlociu,
care delimiteaza meatul superior si,
res-pectiv, mijlociu.
Numele Situajie Elemente Detalii
osului anatomice

3. Osul Inapoia Corpul, situat Pe fata superioara a corpului se afla

sfenoid etmoidului sj central, are saua turceasca, iar pe partile laterale
(fig. 13) anterior de forma cubica. santul arterei carotide interne. In corpul
portiunea sfenoidului se afla sinusurile sfenoidale.
bazilara a
occipitalului. Aripile mici. Sunt situate lateral de corp si anterior.
Are forma de
fluture, cu Aripile mari. Sunt situate inapoia aripilor mici si
aripile prezinta, in partea mediala, gaura
intinse. rotunda si ovala. Intre aripile mari si
mici se afla fisura orbitara superioara,
iar medial, gaura optica. Intre cele doua
gauri optice se afla santul optic, care
adaposteste chiasma optica.

Procesul Se detaseaza de pe fata inferioara a

pterigoid. corpului sfenoidului. Ofera insertie
muschilor pterigoidieni(mediali si
laterali).

4. Osul Participa la Apofiza Pe fata endocraniala prezinta o

occipital formarea ba- bazilara adancitura, numita clivus, in care se afla
zei craniului situata in puntea si artera bazilara. Pe fata
sj a boltii partea ante- exocraniala prezinta tuberculul
craniene. rioara. faringian.

Scuama Pe fata exocraniala prezinta creasta

occipitalului. occipi-tala externa, care se termina la
protuberanta occipitala externa. Lateral
de protuberanta occipitala externa se
afla linia nucala superioara si inferioara
si paralel cu ea, linia nucala inferioara.
Pe fata endocraniala se observa un sant
longitudinal si unul transvers.

Masele Pe fata exocraniala se observa condilii

laterale. occipitali. Inaintea lor se afla canalul
nervului hipoglos, prin care paraseste
craniul nervul hipoglos, iar inapoi
canalul condilian, prin care intra o vena
mica ce uneste sistemul venos
exocranial cu cel endocranial.

5. Oasele Scuama tempo Pe fata exocraniala se prinde muschiul

tempo ralului. temporal. De pe fata exocraniala pleaca
 Numele Situatie Elemente Detalii
osului anatomice

5. Oasele Apofiza Este o proeminenta pe care se insera

temporale mastoida. muschiul sternocleidomastoidian. In
Conti- interiorul sau se afla celule
nuare (fig. pneumatice, dintre care una este mai
14) mare (antrum) sj comunica cu casa
timpanului printr-un canal osos, numit
aditus ad antrum.

Procesul Se detaseaza de pe fata inferioara a

stiloid. stancii. Pe el se prind o serie de muschi
(muschii stilieni).

Osul Se dispune in jural conductului auditiv

timpanal. extern, avand forma de "U" majuscul.

6. Oasele In sus se articuleaza intre ele (sutura

parietale sagitala); in jos se articuleaza cu
scuama temporalelor (sutura
scuamoasa), anterior cu scuama
frontalului (sutura coronara), iar
posterior cu scuama occipitalului
(sutura lambdoida). Sunt situate pe
partile laterale ale boltii craniene si au
o forma patrulatera.
Articolul anterior Articolul urmator

Orifices de la base empruntés par les Vaisseaux

Deux types d'artères traversent la base du crâne: les artères nourricières de l'encéphale & les
artères méningées destinées à la dure-mère & au squelette.
* Les principales artères méningées sont au nombre de trois paires: antérieure (ma), moyenne
(mm) & postérieure (mp), irrigant chacune un étage.
Elles pénètrent à travers les orifices de la lame criblée de l'ethmoïde (2), le foramen épineux (8)
& le trou déchiré postérieur (11). Elles cheminent entre la dure-mère & le squelette sur la table
interne duquel elles impriment leur trajet sinueux.
* Les artères cérébrales sont représentées par les deux
carotides internes (ci) & par les troncs issus de la
confluence des deux artères vertébrales (v).

- Chaque carotide interne apparaît dans la cavité crânienne

au niveau de l'ostium carotidien (9), puis se dirige en avant
en suivant la gouttière qui longe le flanc du corps du
sphénoïde. Elle y décrit un trajet en S, le siphon carotidien.

Elle se termine à l'aplomb de la clinoïde antérieure, niveau

d'où naît son unique collatérale, l'artère ophtalmique (o)
qui s’engage aussitôt dans le canal optique (3).

- Les deux artères vertébrales, collatérales des sous-

clavières, abordent la fosse postérieure à travers le
foramen magnum (14). Elles contournent le bulbe et
fusionnent en formant le tronc basilaire (b) qui monte
appliqué entre la lame quadrilatère et la face ventrale du
tronc cérébral.
L'image de gauche montre le segment exo crânien de la carotide interne dans sa traversée du
canal carotidien. Ce tunnel intra pétreux est orienté dans l’axe du rocher, l’orifice d’entrée (5’)
est situé en avant du trou déchiré postérieur (7). L ‘orifice de sortie (5) correspond à l’ostium
carotidien qui marque le début de la gouttière carotidienne.
Cette dernière est représentée sur l'image de droite qui expose l'intérieur d'un hémi crâne. La
carotide interne (ci) y décrit un trajet en S allongé, le siphon (S); de son extrémité antérieure se
détache l'artère ophtalmique (o) qui passe dans le foramen optique.

La presque totalité du sang veineux issu de l'encéphale & de ses enveloppes aboutit à la veine
jugulaire interne qui quitte la base du crâne par le trou déchiré postérieur.
Les veines cérébrales, homologues des artères se déversent dans des conduits développés par
dédoublement des insertions de la dure-mère sur l'endocrâne, appelés sinus veineux. Ces derniers
se distinguent en sinus de la voûte & sinus de la base.
* Le sinus longitudinal (sL) est le principal collecteur veineux de la voûte.
Il est médio-sagittal, il commence très fin à l'étage antérieur, à partir du foramen cœcum, puis se
dirige vers le pole occipital en augmentant progressivement de calibre; il est appliqué contre la
gouttière longitudinale du dôme crânien. Il se termine au niveau du confluent occipital appelé
torcular (T) (pressoir d’Herophile).
De ce dernier, le sang veineux de la voûte est drainé par le sinus latéral (L), puis sigmoïde (S)
vers le confluent terminal (G), origine de la jugulaire interne.
* Les sinus de la base figurent sur l'image de droite. Le sang veineux de l'étage antérieur est
drainé par le sinus de la petite aile (a) vers le sinus caverneux (C), volumineux confluent
développé entre le flanc du corps du sphénoïde & la fosse temporale. Il se déverse à son tour par
l'intermédiaire des sinus pétreux (p/p') dans le confluent jugulaire (g). Celui-ci, appelé golfe de la
jugulaire, occupe la fossette contiguë au trou déchiré postérieur, avant de se vider dans la veine
proprement dite.
Synthèse
Les troncs vasculo-nerveux traversant les orifices de la base figurent sur les deux aspects de la
base du crâne reproduits ci-dessous.
 Orifices: Artères: Eléments veineux: Eléments nerveux
1: foramen vidien - B: Bulbe
2: for. ovale - I: nerf olfactif
3: for. épineux - II: n. optique
4: trou déchiré ant. - b: tronc basilaire - a: sinus de la petite aile - III: n.moteur ocu
5/5': orifices carotidiens - ci: carotide interne - C: s. caverneux - IV: n. trochléaire
6: fossette jugulaire - ma: méningée ant. - L: s. latéral - V1 n. ophtalmiqu
7:: trou déchiré post. - m/mm: méningée moy. - p/p': s. pétreux sup. & inf. - V2: nerf maxilla
8: for. stylien - mp: méningée post. - S: s. sigmoïde - V3: nerf mandib
9: for. hypoglosse - o: ophtalmique - T: torcular - VI: n. abducens
10: for. mastoïdien - v: vertébrale - VII: n. facial
- VIII: n. acoustic
- IX: n. glossopha
- X: n. nerf pneum
- XI: n. accessoire
 - XII: n. hypoglos

Noter sur cet aspect exocrânien la présence de:

- l'artère méningée moyenne (m) traversant le foramen épineux (3);
- les foramens vidien (1) & mastoïdien (10) livrent passage à des veines dites émissaires.