Trifoiul rou - Trifolium pratense L.

8.2.1 Importan.
n prezent, trifoiul rou se cultiv n toate continentele chiar dac are o
plasticitate ecologic inferioar lucernei, ocupnd o suprafa de circa 15 mil.
ha, din care 1/3 n SUA, n timp ce n ara noastr se cultiv pe 123,7 mii ha
(Anuarul statistic, 1999).
Trifoiul rou se folosete n hrana animalelor sub form de mas verde,
fn, fin de fn sau nutre nsilozat. Recoltat la nflorire, fnul de trifoi conine
circa 14,5% protein brut, 20,4% celuloz brut, 22-26 mg caroten/kg furaj i
cantiti nsemnate de vitamin (B, C, D, E etc.).
Digestibilitatea substanelor organice are valori ridicate att n masa
verde (>70%) ct i n fn (60%). Valoarea nutritiv a unui kilogram de trifoi
recoltat
la
nceputul nfloririi este de 0,62 UN la fn i 0,18 UN la masa verde. Trifoiul
rou
prezint
importan deosebit i n ameliorarea unor nsuiri ale solului. Aciunea de
refacere
a
structurii solului este mai mare dect la lucern i sparcet. n stare proaspt
poate
produce meteorizaii la rumegtoare (Resmeri I. i col., 1973).
8.2.2
nsuiri
morfologice
Trifoiul rou este o plant peren, cu rdcina pivotant, care n anul I se
dezvolt
n stratul de 20-30 cm, iar n urmtorii ani poate ajunge la 175 cm adncime.
Cea mai mare parte din masa de rdcini se gsete n stratul 0-10 cm (68-73%),
n timp ce n stratul 10-20 cm numai 19-20%, n cel de 20-30 cm, doar 7-8%
(Resmeri
i col., 1973). Pe rdcini se dezvolt nodoziti datorit simbiozei cu bacteria
Rhizobium
trifolii, care este mai puin pretenioas fa de condiiile de mediu, fiind activ
i
la
pH
<6,0, dar nu mai mic de 5,5, pe soluri bine aprovizionate cu fosfor, potasiu,
calciu,
microelemente (bor, molibden, mangan etc.) i ap, iar temperaturile de minim
10-120C.
Tulpinile, (lstarii aerieni), nalte de 70-80 cm, sunt fistuloase, ramificate, erecte
i
bogat
foliate (indicele foliar este de 4-5 m2). Frunzele sunt alterne, trifoliate, cu
foliole
ovate
,
obovate sau eliptice, ce prezint pe faa superioar o pat albicioas n forma
literei
V.
84

Florile sunt sesile, roii-purpurii, grupate n capitule globuloase sau ovate.

Fructul
este o pstaie ovat, mic, monosperm, dehiscent. Seminele sunt ovatasimetrice,
brunglbui
sau verzi-glbui cu nuane violacei, cu dimensiunile 1,6-2,3/1,2-1,8/1,0-1,2 mm,
iar
MMB
de
circa
1,6-2,0
g.
8.2.3
Sistematic
i
soiuri
Trifoiul rou face parte din familia Fabaceae, tribul Trifolieae, genul Trifolium,
care cuprinde 250 de specii, din care 45 au fost identificate i pe teritoriul rii
noastre.
Specia Trifolium pratense L. cuprinde mai multe varieti i forme ce aparin la
dou subspecii: ssp. eupratense A. i K. i ssp. frigidum (Gannd.) Simonk (Flora
R.P.R.,
vol.V).
Materialul biologic ce exist n cultur este reprezentat de cteva populaii
locale
(de Transilvania, de Suceava) i soiuri autohtone sau importate. Soiurile create
i
omologate n ara noastr sunt: Select, Napoca Tetra, Apollo Tetra, Dacia Tetra,
Roxana.
Apollo Tetra, omologat n 1990, este tetraploid, mai tardiv cu 3-5 zile dact
Napoca Tetra, dar cu o mai bun capacitate de regenerare dup cosit i cu
perenitate
mai
mare. Este productiv (15-16 t/ha s.u.), rezistent la secet, iernare, cdere i
finare.
Napoca Tetra, omologat n 1977, este primul soi de trifoi rou tetraploid creat n
ara nostr. Are o bun rezisten la ger, potenial productiv ridicat (15-16 t/ha
s.u.)
i
calitate
superioar
a
furajului
(19-20%
P.B.
din
s.u.).
Sunt n cultur i alte soiuri romneti, omologate n 1998, precum Flora,
Roxana
i soiurele strine Maro (D), Pirat, Triel (F) i Verdi (F), Vesna (lista oficial a
soiurilor,
2002).
8.2.4 Cerine fa de clim i sol. Trifoiul rou este mai pretenios dect lucerna
fa de elementele climatice, dar mai puin exigent fa de sol. Este o plant bine
adaptat la climatul umed i rcoros. Temperatura minim de germinare este de
10C, iar cea optim ntre 20-300C. Pentru parcurgerea fenofazelor pn la
nceputul nfloritului sunt necesare 800-9000C, iar pn la maturarea seminelor
1200-14000C. Rezist bine la ger, n condiiile unui sol cu strat protector de
zpad. Recoltrile trzii de toamn i producerea de smn micoreaz
rezistena trifoiului la ger. Creterea vegetativ intens are loc la temperaturi
cuprinse n intervalul 15-270C, iar la peste 320C se reduce mult dezvoltarea

sistemului radicular i a rozetei de frunze. Se pot realiza producii normale i la

32-350C, dac umiditatea n stratul biologic activ este mai mare de 60% (I.
Moga i colab., 1996). Trifoiul rou, dei nu este un mare consumator de ap,
este foarte pretenios la regimul hidric, dnd rezultate bune n zonele cu
precipitaii de peste 600 mm.
n condiii de irigare se poate cultiva i n zone mai secetoase. Perioada
critic pentru ap este la mbobocire. Rezistena redus la secet se datorete
sistemului radicular mai puin profund dect la lucern. Cele mai potrivite
pentru cultura trifoiului rou sunt solurile mijlocii, profunde, permeabile, bogate
n humus i calciu, cu pH peste 6,0. Aceste condiii pot fi ntlnite pe soluri
brune de pdure, cenuii i pe podzoluri secundare. Rezultate bune se obin i pe
cernoziomuri, cnd se asigur un regim hidric corespunztor. Nu se recomand
pe
solurile nisipoase, cele cu pH peste 7,5 i cele puternic acide, ultimele datorit
unui
coninut
ridicat
n
aluminiu
mobil
i
oxid
de
mangan.
Cele mai favorabile zone pentru cultura trifoiului rou se ntlnesc n regiunile
subcarpatice ale Transilvaniei, Olteniei, Munteniei i Moldovei, Podiul
Transilvaniei,
Maramure, N-E i N-V rii i n Banat (Dragomir N., 1997).
8.2.5
Tehnologia
de
cultivare
pentru
furaj
Rotaia. Trifoiul rou se cultiv dup plante care elibereaz terenul devreme i-l
las curat de buruieni. Sunt preferate pritoarele fertilizate organic, culturile
furajere
anuale, cerealele de toamn i de primvar. Nu se recomand pritoarele
trzii,
cele
tratate cu erbicide triazinice, leguminoasele perene, precum i revenirea pe
aceeai
sol
la
mai puin de 3-4 ani, datorit fenomenului de ,,oboseal a solului.
85
Dup trifoi gsesc condiii bune de dezvoltare culturile exigente fa de azot i
care au o perioad scurt de vegetaie, cum ar fi: porumbul siloz, hibrizii de
porumb
semitimpurii pentru boabe, cartoful timpuriu, plantele furajere anuale. n
condiii
climatice foarte favorabile, n regim irigat, dup trifoi se pot cultiva i hibrizi de
porumb
mai
tardivi,
soiuri
tardive
de
cartof,
sfecl
sau
in.
Fertilizarea i amendamentarea. Pentru realizarea produciei, trifoiul consum
cantiti mari de substane nutritive. La o producie de 8 t/ha fn, trifoiul extrage
din
sol
circa 220-250 kg N, 80 kg fosfor, 170 kg potasiu i 210 kg calciu. Cea mai mare
parte
din

cantitatea de azot este furnizat de bacteriile simbiotice. Cu toate acestea se

recomand
aplicarea a 40-50 kg N, pe solurile cu un coninut n humus mai mic de 1,5%.
La
culturile
n amestec cu graminee perene, cnd trifoiul particip cu mai puin de 50%,
doza
de
azot
poate
crete
la
N100-120.
Dozele de ngrminte cu fosfor se calculeaz n funcie de aprovizionarea
solului cu acest element, coninutul optim pentru trifoiul rou fiind de 7-8 mg la
100
g
sol. n absena datelor de cartare agrochimic, dozele orientative de fosfor sunt
de
90100
kg/ha,
aplicate
o
dat
la
doi
ani.
ngrmintele cu potasiu sunt necesare pe solurile acide, cnd coninutul n
potasiu mobil este sub 16 mg la 100 g sol. Se recomand aplicarea anual a 6080
kg/ha
K2O.
Gunoiul de grajd se aplic plantei premergtoare sau direct culturii de trifoi, pe
solurile acide, slab permeabile, n doz de 30-40 t/ha. n timpul vegetaiei,
gunoiul
bine
fermentat se poate aplica primvara devreme sau n ferestrele iernii, n doze
anuale
de
1520
t/ha.
Pe solurile acide, cu pH <5,8-6,0, se recomand administrarea de amendamente
calcaroase, n doze de 5-6 t/ha, o dat la 6-7 ani (Panait V., 1978).
Lucrrile solului. Indiferent de modul de cultivare, lucrrile pentru pregtirea
patului germinativ trebuie s asigure o bun mrunire i nivelare a solului, care
favorizeaz o rsrire uniform i rapid. n general, trifoiul rou se cultiv sub
plant
protectoare, iar lucrrile solului care se efectueaz, trebuie s satisfac i
exigenele
trifoiului. Cnd semnatul se face fr plant protectoare, lucrrile solului sunt
asemntoare
cu
cele
de
la
lucern.
Smna i semnatul. Smna de trifoi trebuie s fie descuscutat, sntoas,
cu
puritate
i
capacitate
germinativ
ridicat.
Epoca de semnat este primvara devreme, cnd utilajele agricole pot intra pe
teren. La cultivarea cu plant protectoare de primvar, semnatul se face dup
amestecarea seminelor de la cele dou culturi sau se seamn nti planta
protectoare
i
apoi perpendicular pe rndurile acesteia trifoiul rou. Cnd planta protectoare
este
o
cereal de toamn, primvara devreme se grpeaz cultura i imediat se
seamn
trifoiul,

dup care se tvlugete. Norma de smn la planta protectoare se reduce cu

20-30%.
n zonele colinare umede sau n regim irigat, trifoiul se poate semna i la
sfritul verii sau nceputul toamnei (20 august-5 septembrie).
Cantitatea de smn util n cultur pur este de 18-20 kg/ha, asigurnd o
desime de 1000 semine germinabile la m2 i o suprafa de nutriie de 10-16
cm2/plant.
Semnatul se realizeaz cu semntori universale, la 12,5-15 cm ntre rnduri i
la adncimea de 1,5-2 cm pe solurile mai grele i de 2-3 cm pe solurile cu
textur
mai
uoar.
Trifoiul rou se comport bine i n amestecuri simple sau complexe cu
graminee
perene (timoftic, golom, raigras hibrid, raigras aristat i piu de livezi).
Lucrrile de ngrijire. Lucrrile de ngrijire care se aplic culturilor de trifoi sunt
asemntoare cu cele de la lucern, dar cu multe particulariti pentru
combaterea
buruienilor
la
cultivarea
cu
plant
protectoare.
Cnd planta protectoare este o cereal de toamn, pentru a evita stnjenirea
trifoiului de ctre erbicide, se impune ca acestea s se aplice nainte de rsrirea
trifoiului,
folosind doze mai mici cu 20-25% fa de cele utilizate n mod curent n
culturile
de
cereale de toamn i dizolvate ntr-o cantitate de ap ct mai mic (max. 200
l/ha).
86
Cnd mburuienarea este puternic i nu se pot respecta condiiile de mai sus, se
poate folosi erbicidul Basagran (2-2,5 l/ha), n faza optim pentru planta
protectoare,
deoarece
este
bine
tolerat
de
trifoi.
Atunci cnd planta protectoare este o cereal de primvar, combaterea
buruienilor se poate face prin aplicarea Basagranului (2-2,5 l/ha) n faza de
nfrire
a
cerealei. Dac se dorete folosirea erbicidului Icedin, se impune semnarea
trifoiului
la
circa 20-25 zile dup nsmnarea cerealei i respectarea msurilor prezentate
la
cultura
cu
plant
protectoare
de
toamn.
Cnd trifoiul se cultiv n ogor propriu, combaterea buruienilor se face folosind
aceleai erbicide ca la lucern. {i n acest caz se remarc eficiena erbicidului
Pivot,
n
doz de 0,6-0,7 l/ha, aplicat la 2-3 sptmni dup rsrirea trifoiului. n anii de
exploatare, erbicidul Pivot (0,8-1 l/ha) are o eficien deosebit n trifoitile

infestate
cu
buruieni dicotiledonate, inclusiv tevie (Rumex sp.), aplicat la 20-25 zile dup
desprimvrare, cnd buruienile sunt n faza de rozet, iar trifoiul are 5-6 cm
nlime.
Datorit sistemului radicular mai puin profund dect la lucern, trifoiul este
mai
sensibil la secet, valorificnd eficient apa din sistemele de irigaie, n zonele
mai
secetoase.
Consumul specific la trifoi este de 500-700 mm/an, maximul fiind n lunile
iunieaugust,
cnd consum 4-5 mm/zi. Se apreciaz c 1 mm precipitaii produce 21-22 kg
substan uscat sau 100 kg mas verde (dup Rodica Pltineanu, citat de I.
Moga,
1996).
n culturile semnate la sfritul verii se aplic o udare de rsrire de 300350 m3/ha. n toamnele secetoase se impune ca dup 7-8 zile s se mai aplice o
udare
de
350-400 m3/ha. n timpul vegetaiei se recomand udri la intervale de 10-12
zile
n
lunile
iulie-august i la 15-18 zile n mai-iunie, n afara perioadelor ploioase, cu norme
de
600650 m3/ha pe cernoziomuri i soluri aluviale i de 500-550 m3/ha pe celelalte
tipuri
de
soluri.
Recoltarea, depozitarea i conservarea. La trifoiul semnat n ogor propriu,
recoltarea plantelor n anul I de vegetaie se face pe parcursul perioadei de
nflorire,
la
toate coasele, iar n anii umtori, la mijlocul fazei de nflorire. De obicei se
realizeaz
dou coase i o otav. Spre deosebire de lucern, trifoiul rou prezint o
plasticitate
mai
larg n privina epocii de recoltare, deoarece mbtrnirea plantelor este mai
lent,
iar
scderea coninutului de protein i creterea celui de celuloz brut este mai
puin
accentuat, dnd posibilitatea realizrii unui furaj de bun calitate.
Cnd trifoiul se cultiv cu plant protectoare, recoltarea n anul I se face o
singur
dat, cu 4-5 sptmni nainte de ntrarea n iarn, pentru a permite plantelor si
formeze un sistem radicular viguros i s acumuleze cantiti mari de substane
de
rezerv. Conservarea trifoiului prin nsilozare este mai facil dect a lucernei,

datorit coninutului mai ridicat al plantelor de trifoi n zaharuri solubile (1011%, fa de 5-7% la lucern) i a puterii tampon mai reduse. Pentru realizarea
unui siloz de bun calitate se recomand lsarea plantelor n brazd 1-2 zile,
pn ce coninutul n substan uscat ajunge la 30-38%, apoi se toac i se
nsilozeaz dup metodele cunoscute.
Pentru grbirea fermentaiei lactice se indic utilizarea preparatului
Lactosil (0,2%), ca i la lucern.
Producia. n zonele favorabile de cultur se pot obine 6-10 t/ha s.u. (3050 t/ha mas verde).

Cautare

Username / Parola
inexistente
Login Register

Home Documente Upload Resurse

CATEGORII
DOCUMENTE

Agricultura Asigurari Comert

Transporturi Turism

Alte
limbi

Confectii Contabilitate Contracte Economie

Zootehnie

Afaceri
Calculatoare
Casa masina
Didactica
pedagogie
Diverse
TRIFOIUL ALB - Samanta si semanatul
Educatie
Finante
Agricultura
Geografie
Istorie
&+
Font
mai
mare
|
politica
Legislatie
Limba
Management

Font

mai

mic

Sanatate
Tehnologie

DOCUMENTE SIMILARE
Share on facebook Share
on twitter Share on email
Share on print More
Sharing Services 2
FUZARIOZELE
CEREALELOR
PLANTATII ZMEURA
PRACTICA APICOLA Metode de introducerea
matcilor in familiile de
albine
SOLUL - GARANTIE A
DEZVOLTARII
DURABILE
SI
SIGURANTEI
ALIMENTARE
MAZAREA FURAJERA
DE
PRIMAVARA
Recoltarea si conditionarea
semintei
IMPORTANTA
RESURSELOR
NATURALE
ALEGEREA
SISTEMELOR
PRODUCTIE

IN
DE

T R I F O I U L ALB
(Trifolium repens)

Calitatea laptelui materie

prima - Agenti patogeni in
laptele crud

Importanta economica

Rolul
ingrasamintelor
Cercetarile de aprofundare din domeniul chimice in agricultura
producerii azotului pe cale simbiotica la
Mierea de molid si brad
leguminoase au inceput din anul 1941, o data cu
introducerea tehnicii cu gaze cromatografice de Secara in AGRICULTURA
reducere a acetilenei, pentru testarea capacitatii (FERTILIZAREA,
de fixare a azotului pe cale simbiotica a azotului ROTATIA, SAMINTA SI
atmosferic. De fapt, fenomenul de producere a SEMANATUL)
azotului pe cale simbiotica a fost intuit de mai
multi cercetatori cu secole in urma, care au
sesizat ca in pajistile naturale in care sunt TERMENI importanti pentru
prezente leguminoasele perene gramineele se acest document
dezvolta mai bine si sunt mai valoroase calitativ. : : seminte trifoi alb : trifoiul
in aceste pajisti leguminoasa perena cea mai des alb : trifoi alb semanare :
intalnita si cea mai valoroasa este trifoiul alb.

Trifoiul alb are cateva caracteristici

distincte. In primul rand este o leguminoasa stolonifera de lunga perenitate
Sistemul radicular este constituit din radacini pivotante relativ superficiale
prevazute cu numeroase radacini adventive care se formeaza pe parcursul intregulu
an. Tulpina este taratoare si din nodurile acesteia se dezvolta numeroase radacin
adventive care conduc la formarea continua de noi plante, fapt ce explica
perenitatea ridicata a speciei. Cand solul este relativ bine aprovizionat cu apa, pe
radacini se formeaza numeroase nodozitati care se refac la intervale de 3-4
saptamani, pe tot parcursul perioadei de vegetatie, cand temperaturile sunt mai mar
de 7-8C; in aceste conditii trifoiul alb produce cantitati importante de azo
simbiotic, o parte din aceasta fiind utilizat de gramineele perene cu care convietu
iesc in pajistile naturale sau in amestecurile semanate. Sub acest aspect cercetarile
intreprinse la I.C.D.A. Fundulea au evidentiat ca o tona de substanta uscata de trifo
alb produce pana la 30-35 de kg de azot simbiotic, o patrime din acesta fiind azo
simbiotic remanent.

Trifoiul alb are o mare plasticitate ecologica, motiv pentru care se poate

extinde in cultura, pentru producerea furajului, pe soluri a caror pH este cuprins

intre 5,5 si 8,0, unde temperatura medie anuala depaseste 7,0C, iar precipitatiile
medii anuale sunt de 550-800 mm

Trifoiul alb are un grad ridicat de variabilitate, cu particularitati morfologice

distincte, in tara noastra sunt prezente trei tipuri de trifoi alb si anume: silvestris
care este prezent mai ales in pajistile naturale, giganteum de tip Ladino, cu o
perenitate mai scurta si hollandicum, care este o varietate intermediara. Pentru tara
noastra au importanta cu precadere tipurile silvestris si hullandicum.

Trifoiul alb se cultiva intotdeauna in amestecuri intensive cu graminee perene

exploatate prin pasunat. Cercetarile intreprinse in tara noastra in ultimele doua
decenii, cu amestecuri constituite din trifoi alb (tipul hollandicum) si graminee
perene (mai ales cu raigras peren si golomat) au evidentiat niveluri de productie
cuprinse intre 8 si 10 t/ha (substanta uscata), in zonele colinare umede si 6-9 t/ha in
zonele colinare cu veri relativ secetoase. Pe solurile fertile din Campia Romana
sudul Moldovei, Dobrogea si Campia Banatului, in regim irigat, amestecurile
constituite din trifoi alb si graminee perene au dat productii, pe media anilor I-V de
vegetatie, cuprinse intre 12 si 14 t/ha substanta uscata, respectiv 70-80 t/ha masa
verde. Valoarea nutritiva a acestor amestecuri este foarte ridicata, 1 kg de substanta
uscata continand 0,92 - 1,0 U. N., iar continutii) in proteina bruta depasind 19-20%.

Trifoiul alb este folosit si pentru imbunatatirea pajistilor naturale prin

suprainsamantare. Este bine cunoscut faptul ca in Noua Zeelanda, unde trifoiul alb
este leguminoasa perena cea mai importanta, pajistile naturale care sunt extinse pe
suprafete mari sunt imbunatatite prin suprainsamantari, la intervale de 5-6 ani, cu
samanta de trifoi alb (2,0 kg/ha), operatiune realizata cu aviatia.

Din aceste cateva idei rezulta importanta mare pe care o are trifoiul alb in
imbunatatirea pajistilor naturale si pentru constituirea amestecurilor intensive cu
graminee perene destinate exploatarii prin pasunat, care este modalitatea cea ma
economica de valorificare.
Soiuri de trifoi alb
Origine, istoric, raspandire, sistematica

Trifoiul alb (Trifoliutn repens) are ca zona de origine Orientul Apropiat, de

unde s-a raspandit in Italia si Olanda la sfarsitul secolului al XVI-lea, zone de unde

apoi a trecut in celelalte tari din vestul si centrul Europei, iar in secolul al XVII-lea
a ajuns si in tarile din nordul Europei. La inceputul secolului XIX trifoiul alb a fos
introdus in America de Nord, iar de aici a trecut apoi si in America de Sud; astfel, la
sfarsitul secolului al XlX-lea era raspandit in toate zonele ecologice favorabile
acestei specii.

In Romania, trifoiul alb a patruns in secolul al XIX-lea in Transilvania, de

unde s-a extins si in alte regiuni. Suprafata cultivata cu trifoi alb pe glob variaza
intre 30 si 40 milioane hectare; suprafetele cele mai mari se gasesc in America de
Nord, Europa de Vest si Noua Zeelanda.

Specia de trifoi alb (Trifolium repens) din punct de vedere sistematic

cuprinde mai multe varietati si forme:

- Trifolium repens var. silvestris, caracterizat prin plante de taiie mica, foliole
mici, petiol scurt si este cunoscut si sub denumirea de tip de pasune');

- Trifolium repens, var. hollandicum, de talie intermediara, este varietatea cea

mai raspandita, fiind reprezentata prin cele mai multe soiuri in cultura;

- Trifolium repens, var. giganteum (sau Ladino), de talie inalta, cu foliolele

mari si petioluri lungi; este un component de baza in cadru! structurii amestecurilo
pentru cultura intensiva a pajistilor temporare.
Obiectivele programului de ameliorare la trifoiul alb in Romania

In lucrarile de ameliorare ale trifoiului alb se urmareste crearea de soiur

sintetice cu capacitate ridicata de productie la furaj si samanta, cu o buna calitate a
furajului si cu o buna adaptabilitate la conditiile de mediu biotic si abiotic.

In acest scop se au in vedere urmatoarele: selectia unor genotipuri cu

internodii scurte, respectiv marirea numarului de noduri si implicit cresterea
numarului de lastari vegetativi si generativi, cresterea inaltimii plantelor, mai ales la
tipul silvestris si hollandicum, imbunatatirea uniformitatii infloritului, reducerea
continutului in substante antinutritive, competitivitate in amestecuri, precum s
imbunatatirea perenitatii, a rezistentei la pasunat, imbunatatirea rezistentei la
iernare, boli si daunatori.
Metode folosite in ameliorarea trifoiului alb

Metodele folosite in ameliorarea trifoiului alb tin cont de particularitatile

genetice ale acestei specii, care este alogama autotetraploida (2n=32, x=8), la care
au aparut si forme autohexaploide (2n=48, x=8).

Metoda consacrata si pentru trifoiul alb este aceea de creare de soiuri sintetice
prin metoda polycross. Componentele soiurilor sunt stabilite pe baza selectiei pe
grupe de familii, ceea ce presupune studierea descendentelor mai multe generatii s
testarea capacitatii combinative generale in polycross. Trifoiul alb fiind o planta la
care inmultirea vegetativa (donarea) da rezultate foarte bune, la realizarea soiurilo
sintetice pot fi folosite clone, nu familii. in general, pentru o buna uniformitate a
soiului se apreciaza ca numarul de 4-6 clone parentale este suficient, totus
eforturile de selectare a unui numar mai mare de componente (clone, familii) pot f
o piedica in calea vulnerabilitatii genetice.

Pentru testarea capacitatii combinative generale se poate utiliza si metoda

top-cross', metoda ce consta la utilizarea unui soi tester.
2.4. Prezentarea soiurilor de trifoi alb create in Romania

In tara noastra programul de ameliorarea trifoiului alb este coordonat de catre

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Pajistilor Brasov, in colaborare cu
Statiunea de Cercetare-Dezvoltare Timisoara si Universitatea de Stiinte Agricole s
Medicina Veterinara Cluj-Napoca.

Eforturile depuse in ameliorarea acestei specii au fost concretizate prin

inregistrarea a 5 soiuri: Magurele 1, Dacia, Miorita, Carpatin si Carmen.

Magurele 1 este un soi creat la I.C.D.P. Brasov (M. Krauss) si a fos

inregistrat in anul 1984. Soiul Magurele 1 apartine tipului hollandicum. Magurele 1
este un soi ce realizeaza o productie de 9-10 t/ha substanta uscata, cu o buna
rezistenta la iernare. Realizeaza productii ridicate de samanta (300-350 kg/ha). Este
un soi care s-a extins in cultura in amestecurile de pajisti cu soiuri de graminee
semitardive in zona coli-nara umeda. Da rezultate bune si in conditii de irigare.

Dacia a fost creat la U.S.A.M.V. Cluj-Napoca (M. Savatti) si inregistrat in

anul

1988. Soiul Dacia apartine tipului giganteum. Are o perioada mai lunga de
vegetatie fata de soiul Magurele 1, este rezistent la iernare si seceta, are un potentia

ridicat de productie de furaj si samanta. Este recomandat in amestecuri cu soiuri de

graminee perene exploatate prin pasunat.

Miorita, soi creat la I.C.D.P. Brasov (I. Breazu si M. Neagu) si inregistrat in

anul 1989. Soiul Miorita apartine tipului hollandicum. Este un soi semitimpuriu
are o buna rezistenta la iernare si seceta si realizeaza productii ridicate de furaj s
samanta.
Miorita este un soi recomandat pentru amestecuri ce se exploateaza prin pasunat.

Carpatin, soi creat la I.C.D.P. Brasov (I. Breazu) si inregistrat in anul 1996
Apartine tipului silvestris, are foliole mici, stoloni scurti si este pretabil pentru ex
ploatarea prin pasunat in zonele mai inalte. Soiul Carpatin are un potential ridicat de
fructificare.

Carmen, creat la S.C.D.P. Timisoara (N. Dragomir si A. Oros) si a fos

inregistrat in anul 1996. Soiul Carmen este intermediar intre hollandicum s
giganteum si se caracterizeaza prin aceea ca are o foarte buna rezistenta la conditiile
de mediu. Carmen este un soi semitardiv si este recomandat pentru folosinta mixta
Valorifica foarte bine conditiile de irigare.
2.5. Metodica si tehnica producerii de samanta la trifoiul alb

La trifoiul alb, ca si la celelalte plante furajere, se are in vedere mentinerea

valorii biologice a soiurilor de-a lungul generatiilor de multiplicare a semintei
Principalele verigi ale procesului de productie de samanta sunt urmatoarele:

1. Campul de mentinere a clonelor. Acest camp se poate realiza in doua

variante:

- mentinerea vegetativa a clonelor componente ale unui soi, situatie in care

ele se pot planta invecinat;

- mentinerea clonelor in campuri izolate in spatiu la distanta minima de 200

m una de alta, varianta mai greu de realizat.

Prin producerea de samanta pentru mai multi ani (2-3) se poate realiza ma
usor aceasta etapa.

2. Campul de polycross se alcatuieste cu clonele din campul de mentinere sau

din samanta. Se amplaseaza randomizat in scopul realizarii unei panmixii totale.

Campul de Prebaza se alcatuieste cu samanta din campul polycross

Participarea componentelor soiului poate fi egala sau diferentiat, intr-un procen
stabilit de creatorul soiului. Se realizeaza in camp izolat in spatiu.

4. Campul de Baza se realizeaza cu samanta din campul de Prebaza in unitat

specializate in producerea de samanta.

5. Campul de samanta Certificata se realizeaza cu samanta rezultata in

campul de Baza.
Tabelul 26
Conditii de aprobare in camp la trifoiul alb
Specificare
za

Unitatea de control,
ha (maximum)
Rotatie
dupa
aceeasi
specie,
ani
(minimum)
Distanta
de
izolare,m (minimum):

Categoria biologica
Preba
Certifi
cata
Baza
10

30

200

100

100

50

- lot semincer pana

la 2 ha;
semincer peste 2 ha

lot

Conditiile de aprobare in camp la trifoiul alb (tabelul 26) pentru toate

categoriile biologice sunt similare cu cele prezentate la trifoiul rosu; astfel, se
impune respectarea unei rotatii de minimum 2 ani, nu se admit mai mult de 0,3%
seminte din alte specii. Distanta de izolare este aceeasi la categoriile biologice
Prebaza si Baza si anume 200 m la loturile cu suprafata mai mica de 2 ha, sau 100
m, la loturile cu suprafata mai mare de 2 ha, distante care la samanta Certificata se

reduc la 100 si 50 m, in aceleasi conditii.

Tabelul 27
Conditii de valoare culturala la trifoiul alb, seminte Prebaza si Baza
Continutul total in seminte de alte
specii
T
otal

Greutate
a probei pentru

Continutul numeric de alte

numarare
semintelor

specii

Rumex
Melilo a
altor
(
spp.
altele tusspp.
% din singura decat
R.
specii (g)
specie acetosella si
gr
R. maritimus
eutate)
0,
2
5
0
20
3
0
0

Conditiile de valoare culturala pentru samanta de Prebaza si Baza limiteaza la

0,3% impurificare cu alte specii, nu mai mult de 20 seminte dintr-o singura specie s
nu mai mult de 5 seminte din Rumex spp., altele decat R. acetosella si R. maritimus
(tabelul 27). Pentru samanta Certificata se admite o puritate fizica de 97% si germi
natia de 80% (tabelul 28).
Tabelul 28
Conditii de valoare culturala la trifoiul alb, samanta Certificata
a)
GERMINATIE

Seminte straine (%
Gr
uritate din greutate)
eutatea

Ger
Co fizica
T
0
M probei de
minatia
singura elilotus laborator
ntinutul
otal
%
max.de
%(max.)
spp.
g(min.)
total seminte
(min.)
sp
a
ecie,
tari
% (% din
%
(min.)
(max.)
sa
manta
pur
a)
80

40

9
7

1,
5

1,
0

0,3

20
0

b)
Continutul maxim de seminte din alte
Greutatea
specii numeric/proba
probei pentru
Avenafatua,
Cusc
Rumexs numararea
ludov., sterilis
utaspp.
pp. altele decat semintelor altor
R. acetosella si specii (g)
R. maritimus
0
0
10
20
Exigentele trifoiului alb pentru samanta fata de conditiile ecologice

Desi trifoiul alb are o plasticitate ecologica remarcabila cantitati economice

de samanta se obtin pe soluri relativ fertile si permeabile, a caror pH se inscrie intre
6,2 si 7,8. Se cere ca in perioada infloritului in stratul biologic activ (0-30 cm) solu
sa fie aprovizionat cu apa in proportie de cel putin 60% din capacitatea de camp s
in acelasi timp sa fie prezente multe zile senine, relativ calde care asigura secreti
abundente de nectar, care atrage insectele polenizatoare, cand florile sunt fecundate
in proportie mare.

Majoritatea cercetatorilor considera trifoiul alb o planta de zi lunga, in care

foto-perioada favorabila sa fie combinata cu temperaturi care pe parcursu
infloritului sa depaseasca 23-25C ziua si 15C noaptea, iar umiditatea relativa a

aerului sa fie de cel putin 50%. Sub aceste aspecte exigentele trifoiului alb sun
satisfacute pe areale in care in sezonul rece din precipitatii se acumuleaza peste 250
mm, iar in perioada de vegetatie precipitatiile medii depasesc 350 mm.

La trifoiul alb nu s-a semnalat fenomenul de proliferare a lastarilor nici in

zonele relativ umede, dar la coasa I, mai ales in primaverile umede si reci, proportia
de lastari generativi este modesta; in aceste conditii se cer luarea unor masur
tehnologice care vor fi prezentate in subcapitolele urmatoare.
Biologia infloritului si polenizarea trifoiului alb

Pentru a rasari trifoiul alb are nevoie de 150-170C si de o cantitate de apa

ceva mai mare decat lucerna.

Parcurgerea primelor faze de crestere a trifoiului alb are loc dupa schema
mentionata la trifoiul rosu; in a doua jumatate a toamnei, cand semanatul se face la
sfarsitul verii, din mugurii de pe colet se formeaza lastarii taratori, respectiv
stolonii, din care ulterior se diferentiaza lastarii verticali, vegetativi si generativi
Pentru a se ajunge in faza de 3-4 lastari, plantele au nevoie de 1000-1300C. in
aceste conditii in zonele irigate din Campia Dunarii, sudul Moldovei, Dobrogea s
Campia Banatului aceste faze de vegetatie sunt parcurse pana la sfarsitul toamnei
iar la desprimavarare numarul de lastari este egal cu cel de la intrarea plantelor in
iarna, motiv pentru care in anul I de vegetatie se pot obtine productii mari de
samanta; in primaverile cu temperaturi nu prea ridicate pana la inceputul luni
aprilie, plantele pot forma noi lastari, care sunt generativi si concura la obtinerea
unor productii mai mari de samanta.

Cand semanatul lotului semincer se face la desprimavarare fazele mentionate

mai sus se parcurg pana la mijlocul verii; in aceste conditii, in anul I de vegetatie
plantele dezvolta si lastari generativi care insa infloresc pe parcursul unei perioade
lungi de timp, iar productia de samanta obtinuta este mica; in aceasta situatie
samanta se produce incepand din anul II de vegetatie. Pentru cresterea eficiente
lotului semincer de trifoi alb, s-a incercat si insamantarea acestuia sub plante
protectoare (ovaz etc), care dau productii economice pe parcursul anului I de
vegetatie al trifoiului alb, dar in anii umezi de regula planta protectoare se dezvolta
luxuriant si trifoiul alb este stanjenit; din aceasta cauza se prefera semanatu
trifoiului alb pentru producerea semintei in cultura pura.

In amandoua situatiile cele mai favorabile conditii pentru inflorit si formarea

semintei se intalnesc din a doua jumatate a lunii iunie si pe parcursul lunii iulie.

Inflorescentele trifoiului alb sunt grupate in capitule globuloase de culoare

alba; in conditii favorabile de mediu numarul de capitule la m2 oscileaza intre 450 s
550 iar numarul de pastai pe capitul este de 80-120.

Trifoiul alb este o specie alogama entomofila, iar polenizarea se face mai ales
de catre albina melifera; pentru o polenizare eficienta stupii de albine se instaleaza
in apropierea lotului semincer de trifoi alb, asigurandu-se pentru fiecare hectar 3-4
stupi.
Progrese tehnologice realizate in domeniul producerii semintei

Aspectele cu privire la cunoasterea mai intima a biologiei trifoiului alb au

fost abordate de cercetarea stiintifica, in masura mai mica decat la lucerna si trifo
rosu. Au fost obtinute cateva rezultate interesante care se refera la cunoasterea
potentialului de rezistenta la ger a plantelor in faze timpurii de vegetatie, in situatia
in care semanatul s-a facut la sfarsitul verii si inceputul toamnei. Studiile de
aprofundare intreprinse in fitotron la I.C.D.A. Fundulea au evidentiat rezistenta
remarcabila la ger in situatia in care de la semanat la intrarea in iarna s-au acumula
1000-1300C; in acest interval termic potentialul de rezistenta la ger a plantelo
tinere de trifoi alb este cu ceva superior trifoiului rosu, plantele suportand gerur
repetate de -23-25C fara strat de zapada.

Se poate afirma si in cazul trifoiului alb ca aceasta specie este mai degraba o
cultura de toamna.

Cunoasterea acestui aspect biologic a condus la posibilitatea insamantari

trifoiului alb la sfarsitul verii si inceputul toamnei cand, in zonele favorabile, in anu
I de vegetatie se pot realiza productii mari de samanta, spre deosebire de tehnologia
traditionala in care samanta se produce incepand din anul II de vegetatie, deci se
pierde un an. Acest deziderat se poate realiza in exclusivitate in zonele foarte
favorabile si mai ales in regim irigat unde sunt asigurate conditii optime pentru
rasarirea si dezvoltarea plantelor pana la intrarea in iarna.

Alte cercetari, care au o importanta practica remarcabila, au adus precizar

utile pentru cunoasterea mai intima a cerintelor plantelor pentru apa, elemente
nutritive, spatiului de nutritie, alegerea perioadei optime de inflorire si fructificare
etc.

Zonarea ecologica a trifoiului alb pentru samanta

Trifoiul alb fiind o specie mezohigrofila, producerea de samanta se

organizeaza in loturi semincere situate in zone colinare cu veri moderat de calde, ca
si in sudul tarii in regim irigat, pe soluri permeabile cu o capacitate sporita de
retinere a apei, unde temperatura medie multianuala este mai mare de 10,0-10,5 C
si cu precipitatii medii anuale de 600-700 mm, din care in perioada lunilor aprilie
august sa cada cel putin 300 mm.

Tinand seama de aceste exigente cat si de cerintele precizate in subcapitolele

precedente, pentru organizarea loturilor semincere de trifoi alb pot fi apreciate ca
favorabile urmatoarele zone:

* Zona foarte favorabila cuprinde: Campia Dunarii, sudul Moldovei

Dobrogea si Campia Banatului, in care loturile semincere de trifoi alb se
organizeaza in exclusivitate in unitati agricole cu posibilitati de irigare; in aceste
areale, productii mari se obtin pe cernoziomuri, soluri aluvionare si soluri brun
roscate cu pH de peste 6,5.

* Zona favorabila pentru producerea semintei de trifoi alb se intalneste in

partea de sud-vest a Campiei Banatului, in partea de nord-vest a tarii si in centru
Campiei Transilvaniei, pe soluri brun-roscate, pe soluri aluvionare si pe
cernoziomuri, in regim neirigat.

* Zona mediu favorabila se intalneste pe solurile fertile din centrul si nordu

Moldovei, unde precipitatiile medii multianuale nu depasesc 700-750 mm si tempe
ratura anuala este mai mare de 9,0 - 9,5C.
Locul trifoiului alb in cadrul asolamentului

Alegerea plantei premergatoare pentru trifoiul alb vizeaza in principal doua

obiective: in primul rand eliberarea terenului cat mai de timpuriu posibil, pentru
favorizarea acumularii in sol a unor cantitati mai mari de apa pana la insamantarea
lotului semincer si in masura egala executarea lucrarilor solului in perioade cu
conditii favorabile de umiditate; sub aceste aspecte trifoiul alb este mai exigen
decat trifoiul rosu si lucerna.

Aceste exigente sunt satisfacute mai ales cand premergatoarea este o cultura
furajera anuala care elibereaza terenul pana la mijlocul lunii iunie, cat si cerealele de

toamna si de primavara. Aceste premergatoare satisfac exigentele trifoiului alb si in

situatia in care semanatul se face la sfarsitul verii sau inceputul toamnei.

Nu sunt bune premergatoare pentru trifoiul alb culturile prasitoare, cu

exceptia cartofilor timpurii care ofera conditii favorabile pentru infiintarea loturilo
semincere de trifoi alb cand acesta se insamanteaza la desprimavarare.

In zonele colinare in care semanatul loturilor semincere se face la

desprimavarare sub plante protectoare, dintre acestea sunt indicate mai ales ovazu
recoltat pentru furaj in faza de lapte-ceara sau pentru boabe si orzoaica de
primavara; in aceste situatii plantele protectoare se seamana cu norme de samanta
reduse cu 30-35%.

Dupa intoarcerea loturilor semincere de trifoi alb culturile postmergatoare

cele mai indicate sunt prasitoarele care se insamanteaza pe parcursul lunii aprilie
respectiv porumbul pentru boabe si furaj; incepand din anul al doilea dupa intoar
cerea lotului semincer de trifoi alb pot fi incluse in asolament si sfecla de zahar s
furajera etc.

Revenirea lotului semincer pe acelasi teren este posibila dupa o perioada

minima de patru ani.
Utilizarea ingrasamintelor si amendamentelor

Trifoiul alb este foarte exigent fata de continutul solului in fosfor mobil
Productii mari de samanta de trifoi alb sunt posibile cand la infiintarea lotulu
semincer solul contine 9-10 mg fosfor mobil la 100 g; exigentele mai mari fata de
lucerna si trifoi rosu se explica prin sistemul radicular superficial care valorifica
acest element din stratul biologic activ al solului (0-40 cm). Calculul necesarului de
ingrasamant fosfatic se face dupa formula mentionata la lucerna. in lipsa datelor de
cartare agrochimica in aprecierea dozei de ingrasamant fosfatic se tine seama de
nivelul dozelor aplicate plantelor premergatoare si de tipul de sol. In aceste conditi
dozele de ingrasaminte fosfatice care se aplica la infiintarea lotului semincer sunt de
P50-60 (P2 O5) pe cernoziomuri si P70-90 pe restul tipurilor de sol. Dat fiind faptul ca
lotul semincer de trifoi alb se exploateaza mai multi ani, dozele mentionate mai sus
se repeta din doi in doi ani. ingrasamantul fosfatic se administreaza sub aratura, la
infiintare, sau pe cuvertura pe parcursul sezonului rece, in anii urmatori.

Trifoiul alb este exigent si fata de continutul solului in potasiu mobil, care

este necesar sa fie de cel putin 17 mg/100 g de sol (stratul de 0-30 cm); pe solurile
acide deficitare in acest element calcularea dozei de ingrasamant potasic se face
dupa formula mentionata la trifoiul rosu, iar in lipsa datelor de cartare agrochimica
se aplica, la infiintare si apoi din doi in doi ani K50.7o (K20).

Interventia cu ingrasaminte azotate nu este indicata nici pe solurile sarace in

acest element, dat fiind faptul ca in conditii favorabile de umiditate si temperatura
trifoiul alb asigura exigentele plantelor pentru azot pe cale simbiotica.

Cand premergatoarea este cartoful timpuriu, interventia cu ingrasaminte

fosfatice si potasice nu este necesara pe tot parcursul mentinerii lotului semincer in
cultura.

Amendamentele calcaroase sunt necesare doar pe solurile acide al caror pH

este mai mic de 5,8; in aceasta situatie amendamentul calcaros in doza de 6-7 t/ha se
administreaza o data pentru 8-9 ani, de preferinta la o cultura anuala de primavara
din asolament.
Lucrarile solului

Avand o inradacinare superficiala, trifoiul alb nu reclama o mobilizare adanca

a solului; in schimb reclama executarea unor lucrari de calitate. Pentru realizarea
acestei cerinte, cand semanatul lotului semincer se face la desprimavarare aratura se
va executa cat mai timpuriu posibil, la o adancime care sa nu scoata bulgari
Independent de tipul de sol, adancimea optima a araturii este la 18-20 cm, realizata
cu plugul in agregat cu grapa stelata. Este important ca dupa executarea araturii, la
cateva zile dupa caderea unei ploi de cel putin 15-18 mm sa se faca o lucrare cu
grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti, operatie ce se executa perpendicular pe
directia de arat. Pana la mijlocul toamnei, dupa o ploaie mai consistenta se executa
inca o lucrare cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti. Prin cele doua lucrar
superficiale se asigura o combatere eficienta a samulastrei si a buruienilor, cat si o
prelucrare optima a stratului superficial de sol, la desprimavarare in preajma
semanatului, fiind suficienta o singura lucrare cu combinatorul prevazut in spate cu
tavalugi.

Cand semanatul lotului semincer se face la sfarsitul verii sau inceputu

toamnei, daca premergatoarea este o cereala de toamna sau de primavara, este de
dorit sa se renunte la aratura urmand ca pregatirea solului sa se faca in exclusivitate
cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti; inaintea executarii acestei lucrari

imediat dupa eliberarea solului de resturi vegetale se va arde miristea, situatie in

care numarul de lucrari necesare pentru pregatirea patului germinativ este mai mic
de regula, executarea a doua lucrari cu grapa cu discuri imediat dupa arderea
miristei mobilizeaza solul pe o adancime de 12-14 cm. Ultima lucrare cu grapa cu
discuri, de data aceasta in agregat cu tavalugul, se va face in preajma semanatul
Cand sunt restrictii pentru arderea miristei, la recoltare masa de taiere a combinei se
regleaza la 6-7 cm de nivelul solului, cand grapa cu discuri corect reglata, poate sa
faca o pregatire corespunzatoare a patului germinativ.
Samanta si semanatul

Samanta de trifoi alb are culoarea galbena-auriu, cu MMB de 0,50-0,65 g s

cu greutatea hectolitrica de 76-82 kg.

Epoca de semanat, la fel ca si la trifoiul rosu este elementul agrotehnic care

diferentiaza nivelul tehnologic.

In tehnologia intensiva intervalul termic optim de semanat este cuprins intre

1100 si 1200C; calendaristic acest interval se inscrie intre 20 august si 5
septembrie in zonele de campie din sudul tarii si intre 10 si 25 august in zonele
colinare.

In tehnologia traditionala semanatul se face la desprimavarare, imediat dupa

zvantarea solului; in anii normali aceste conditii se intalnesc in prima jumatate a
lunii martie in zonele din sudul tarii si intre 10 si 30 martie in zonele colinare. In
situatia in care semanatul trifoiului alb se face sub planta protectoare, dupa crearea
conditiilor favorabile se seamana planta protectoare (de preferinta ovazul) perpen
dicular pe latura mare a parcelei si apoi imediat trifoiul alb, in directia laturii mari a
parcelei.

Densitatea optima de semanat, in cele doua tehnologii este cea de 2,0-2,5

kg/ha, cand semanatul se face in randuri distantate, de preferinta la 75 cm; s-a
putea folosi densitati mult mai mici, chiar de 0,8 kg/ha, dar in acest caz exista riscu
realizarii unei densitati insuficiente, cunoscut fiind ca dupa semanat pot cadea
precipitatii mai mari care sa favorizeze formarea crustei si o parte din seminte sa nu
mai rasara, in timp ce daunatorii pot si ei sa rareasca cultura.

Cand semanatul se face sub planta protectoare aceasta se va semana cu o

norma de samanta echivalenta cu cel mult 60% din norma indicata in cultura pura

realizarea acestei masuri este posibila prin semanatul in randuri la 25 cm sau la 37,5
cm.

Este extrem de important ca adancimea de semanat a trifoiului alb sa nu

depaseasca 1,5 cm, indiferent de tipul de sol; pentru realizarea acestei masur
tavalugirea solului inainte de semanat este obligatorie, iar semanatoarea se va regla
corespunzator.
Lucrarile de intretinere

Imediat dupa semanat lotul semincer se va tavalugi, operatie prin care

samanta se pune in contact mai intim cu solul; aceasta lucrare este obligatorie cand
semanatul se face la sfarsitul verii sau inceputul toamnei, dar poate sa fie utila s
cand semanatul se face la desprimavarare, in anii in care solul este uscat in stratul de
la suprafata (0-3 cm).

Trifoiul alb, prin covorul vegetal dens pe care-1 formeaza, lupta eficient cu
buruienile mai ales cand masurile tehnologice se executa corect. Cu toate acestea in
fazele timpurii de vegetatie, cand cresterea plantelor de trifoi alb este relativ lenta
samulastra si unele buruieni pot stanjeni cultura; in consecinta, folosirea erbicidelo
este strict necesara si intotdeauna intretinerea curata de buruieni a lotului semince
conduce la obtinerea unor productii economice.

In tehnologia intensiva cand premergatoarea este o cereala de toamna

samulastra se combate eficient cu Butiran 11 (6-8 l/ha), Diizocab sau Eradicane (7-8
l/ha), aplicate la pregatirea patului germinativ. in aceste conditii, in unele zone pot f
prezente anumite buruieni cum sunt Stellaria spp., Sinapis spp., care sunt extrem de
daunatoare, vegetand si in ferestrele iernii, iar la desprimavarare densiatea acestora
este mare. Aceste buruieni se combat eficient cu erbicidul Pivot 100 LC in doza de
0,5-0,7 l/ha, care se aplica in a doua jumatate a toamnei cand se observa prezenta
acestor buruieni, sau la desprimavarare, la 10-15 zile dupa pornirea plantelor in
vegetatie.

Erbicidul Pivot este indicat si cand semanatul trifoiului alb se face la

desprimavarare, cand aplicarea acestuia se face in doza mentionata mai sus, inainte
ca buruienile sa se gaseasca in faza de rozeta.

In situatia in care lotul semincer este infestat cu palamida este mai indica
erbicidul 2,4 DB, care se aplica in doza de 2,0-2,5 l/ha, in faze timpurii de

dezvoltare a buruienilor.

Lotul semincer de trifoi alb semanandu-se in exclusivitate in randuri rare

prasilele mecanice sunt necesare in anul I de vegetatie si ele se aplica dupa criteriile
mentionate la trifoiul rosu.

Incepand din anul II de vegetatie, trifoiul alb fiind o specie stolonifera ocupa
integral solul, motiv pentru care lupta cu buruienile este eficienta, cu atat mai mul
cu cat o parte din acestea sunt inlaturate si prin cosirea primului ciclu de vegetatie in
faze timpurii. in situatii extreme, cand in anii 11-V sunt prezente buruien
dicotiledonate, acestea se combat cu erbicidul Pivot 100 CL.
Combaterea bolilor si daunatorilor

Plantele de trifoi alb pot fi atacate in faze timpurii de vegetatie de uni

daunatori, dar numai pe parcursul anului I de vegetatie si cand semanatul se face la
desprimavarare. in aceste conditii samanta de trifoi alb se trateaza in preajma
semanatului cu unul din insecticidele mentionate pentru trifoiul rosu. Tratarea
semintei cu insecticide nu este necesara cand semanatul lotului semincer se face la
sfarsitul verii sau inceputul toamnei.

Pe parcursul perioadei de vegetatie plantele de trifoi alb sunt atacate in

masura mai mica de daunatori decat plantele de trifoi rosu. Este totusi indicata
aplicarea unui tratament, cu unul din piretroizii mentionati pentru trifoiul rosu, la
sfarsitul infloritului.
Irigarea trifoiului alb

Avand un sistem radicular superficial si un consum de apa destul de mare pe

parcursul formarii recoltei de samanta, in zonele de campie din sudul tari
infiintarea loturilor semincere de trifoi alb este posibila doar in regim irigat.

In tehnologia intensiva prima udare se aplica imediat dupa semanat cu o

norma de 30-35 mm; in aceste conditii, pentru a rasari plantele au nevoie de 7-8
zile. in conditii de seceta apa administrata se consuma relativ repede motiv pentru
care cea de a doua udare se face dupa 8-9 zile de la prima udare, cu o norma de 40
45 mm; dupa rasarirea plantelor sistemul radicular coboara cu o viteza de 0,8-1,0
cm pe zi, motiv pentru care plantele valorifica apa si din straturile mai adanci
aceasta ridicandu-se prin capilaritate. In consecinta cu doua udari corect aplicate

plantele beneficiaza de conditii favorabile de umiditate pana la intrarea in iarna, da

fiind faptul ca in anii normali pe parcursul lunilor septembrie si octombrie
precipitatiile insumeaza 60-80 mm. In aceste conditii, in anul I de vegetatie, rezerva
de apa acumulata pe parcursul sezonului rece si in prima jumatate a primaveri
satisface exigentele plantelor pentru coasa I, care se recolteaza pentru furaj, la
inceputul infloritului; la coasa a Ii-a in schimb, la care se produce samanta, plantele
au un consum mediu zilnic de apa de 3,5-4,0 litri. In conditii de seceta prima udare
se aplica la 4-5 zile dupa recoltarea coasei I, cu o norma de 55-60 mm care asigura
necesarul de apa pentru 12-15 zile; daca conditiile de seceta se mentin, se intervine
cu cea de a doua udare cu o norma de 60-65 mm. in continuare interventia cu udar
nu mai este necesara, tinand seama si de precipitatiile cazute pe parcursu
infloritului si fructificarii. Cele prezentate pentru anul I de vegetatie.in tehnologia
intensiva, sunt valabile in totalitate si pentru anii urmatori de vegetatie (II-V), in
tehnologia traditionala sau in tehnologia intensiva.
Alegerea perioadei optime de fructificare si recoltarea semintei

In toate situatiile si in toti anii de vegetatie pe parcursul coasei I, plantele

formeaza deopotriva lastari generativi si vegetativi in proportie aproape egala; pe de
alta parte la coasa I, infloritul se desfasoara pe parcursul unei perioade lungi de
timp, iar conditiile de temperatura sunt mai putin favorabile pentru polenizare.

La coasa a doua, in schimb, numarul de lastari generativi creste substantial

iar perioada de inflorire se reduce si ea cu 30-35%.

Pentru folosirea in masura mai mare a rezervei de apa existenta in sol

recoltarea coasei I pentru masa verde se face de timpuriu, de preferinta in intervalu
cuprins intre inceputul si mijlocul fazei de imbobocire a lastarilor primari. In aceste
conditii plantele regenereaza rapid, iar numarul de lastari cu inflorescente depaseste
500-600 lam2.

Pentru favorizarea unei polenizari eficiente la inceputul infloritului se

instaleaza stupii de albine, in numar de 4-5/ha.

Recoltarea lotului semincer se face cand 82-85% din inflorescente s-au

brunificat; recoltarea se face in doua faze, prima operatie facandu-se cu vindroveru
reglat cu masa de taiere cat mai de jos posibil, iar dupa o perioada de 2-3 zile
insorite se introduce combina echipata cu ridicator, reglata conform instructiunilo
tehnice ale tipului de combina cu care se recolteaza.

Dat fiind faptul ca dupa trecerea combinei raman in brazde cel putin 10% din
lastarii generativi se face inca o lucrare suplimentara cu grebla mecanica, masa
stransa in brazde treerandu-se cat mai repede posibil.

Subliniem inca o data ca lotul semincer de trifoi alb produce economic in ani
I-V de vegetatie, in tehnologia intensiva si II-V de vegetatie, in tehnologia
traditionala. Dupa conditionarea semintei, aceasta se decuscuteaza in mod
obligatoriu.

Bolile trifoiului
Bolile produse de ciuperci
1. Mana trifoiului - Peronospora sp.
Boala cunoscuta la noi din 1930 este frecventa in toate tarile cultivatoare
fara a produce insa pagube mari.
Simptome. Pe frunzele plantelor atacate, apar pete fara un contur precis, galbui,
in dreptul carora pe fata inferioara apare un puf cenusiu-plumburiu. Plantele
raman slab dezvoltate, cu un frunzis decolorat, care va cadea inainte de vreme.
Transmitere-raspandire. Ciuperca rezista de la un an la altul sub forma de spori
de rezistenta, care in primavara urmatoare, vor da nastere la spori, din care apar
micelii, ce vor da primele infectii. Infectiile produse mai tarziu si raspandirea
ciupercii, sunt asigurate de sporii de pe frunze, care sunt dusi de vant si apa de
ploaie.
Prevenire si combatere. Se recomanda ca
loturile de trifoi sa fie cosite prematur in cazul
aparitiei manei, pentru a nu se ajunge la
defolierea plantelor.
2. Patarea neagra si caderea frunzelor
de trifoi - Dothidella trifolii
Aceasta boala este destul de raspandita in
Europa, iar la noi in unii ani poate produce
pagube insemnate.
Simptome. Pe frunze si cozile lor, apar pete
neregulate, rotunjite, galbui sau brunii la

inceput. Pe vreme umeda, petele, ce la inceput au fost izolate, se unesc, iar in

dreptul lor pe fata inferioara a frunzelor, apar cruste negre de 1 mm in
diametru. Ca urmare, frunzele se vestejesc, se usuca si cad (fig.12.4).
Transmitere-raspandire. Ciuperca se poate raspandi foarte usor in timpul
vegetatiei, prin sporii de tip Polythryncium dusi de vant si ploi, iar spre toamna
prin sporii de tip Sphaeria. Ciuperca poate rezista peste iarna prin spori, dar si
sub forma de cruste negre, din care vor aparea alte fructificatii cu spori. Crustele
raman viabile pe sol pana la 5 ani.
Prevenire si combatere. In cazul aparitiei in masa a bolii, se recomanda cosirea
prematura a trifoiului, strangerea si arderea fanului cosit.
3. Rugina trifoiului-Uromyces trifolii
Boala este raspandita in America, Europa,
Noua Zeelanda, Japonia, Asia, Australia si Africa de
Nord, producand pagube destul de mari `n ceea ce
priveste productia de fan.
Simptome. Primavara se observa pe nervurile
frunzelor si pe codite puncte galbene, aglomerate ce
produc deformarea organelor. Ceva mai tarziu, pe
coditele frunzelor si pe frunze apar puncte brune,
apoi negre si prafoase. Frunzele se rasucesc si se
usuca inainte de vreme (fig.12.5).
Transmitere-raspandire. Ciuperca rezista de la un
an la altul sub forma de spori de rezistenaa care, in
primavara vor da nastere la spori, ce vor produce
primele infectii. Raspandirea ciupercii in cultura este asigurata de mai multe
tipuri de spori (ecidiospori, picnospori, uredospori), pe tot parcursul perioadei
de vegetatie.
Prevenire si combatere. In vederea limitarii pagubelor, se recomanda cosirea
lanurilor inainte de aparitia sporilor de rezistenta.
Boli produse de plantele parazite
4. Cuscuta trifoiului si lucernei - Cuscuta sp.
Plantele parazite cunoscute sub numele de cuscuta sau tortel sunt
raspandite in toata lumea si produc pagube deosebite in culturile pentru seminte.
In Romania, in studiile lui I. Buia au fost descrise 18 specii ale acestui gen.

Caracteristicile plantelor sunt: tulpina subtire ca un fir, cilindrica, galbenroscata sau bruna, ce se rasuceste pe alte plante, groasa de 0,3-5 mm, alcatuita
din internodii si noduri, cu ramificatii. Pe tulpini se gasesc frunze sub forma
unor solzi mici. La locul de contact cu planta parazitata, din tulpina apar un fel
de radacinute, ce perforeaza tesuturile gazdei, absorbind seva. In inflorescentele
globuloase apar flori pe tipul 5, ce au la baza 5 frunzulite unite si 5 petale unite
partial. Fructul este o capsula conica, globuloasa cu 2-4 seminte ovoide,
globuloase sau alungite, galbene-brunii, portocalii sau cenusii, cu tegumentul
aspru, rugos (fig.12.6).
Prevenire si combatere. Se va folosi la
semanat numai samanta decuscutata, iar in
jurul lanurilor suprafata va fi mentinuta curata
de buruieni, ce ar putea fi la randul lor
parazitate. Vetrele de cuscuta se vor erbicida
cu:

LUCERNA. (Medicago sativa)

Importanta economica
Zonarea ecologica a diverselor specii de plante furajere a vizat alegerea
speciilor celor mai potrivite pentru fiecare zona ecologica si amplasarea
acestora intr-o succesiune care sa conduca la obtinerea de productii optime
pentru fiecare cultura in parte, dar si pe ansamblul sortimentului de culturi.
In acest context lucerna, in zonele ecologice in care este recomandata,
este cultura proteica cea mai valoroasa. Cercetarile intreprinse in reteaua
experimentala a Academiei de Stiinte Agricole si Silvice in zonele foarte
favorabile si favorabile de cultura au evidentiat productii medii pe un numar
mare de ani, care pe parcursul unui ciclu de cultura (3-5 ani) au insumat 50-60
t/ha substanta uscata (250-300 t/ha masa verde), din care 9500-11.400 kg/ha
proteina bruta. La aceste niveluri de productie azotul simbiotic total reprezinta
1500-1800 kg/ha din care 375-450 kg/ha este azot simbiotic remanent, care poate

asigura 45-60% din azotul necesar pentru obtinerea unor productii economice la
culturile postmergatoare, in urmatorii 3-4 ani.
In zonele ecologice considerate mediu favorabile pentru cultura lucernei,
aceste productii au oscilat intre 30 si 40 t/ha substanta uscata (150-200 t/ha masa
verde), din care 5700-7600 kg/ha reprezinta proteina bruta. La aceste productii
azotul simbiotic total a insumat 900-1200 kg/ha, din care 225-300 kg/ha
reprezinta azotul simbiotic remanent. Privita prin prisma acestor rezultate,
lucerna poate sa fie apreciata ca una din cele mai valoroase culturi agricole.
Extinderea lucernei pe suprafete corespunzatoare este conditionata in
primul rand de asigurarea semintei la nivelul necesarului, din soiurile cele mai
valoroase. Se apreciaza ca producerea semintei de lucerna, cel putin in climatul
continental si continental excesiv, este un domeniu destul de dificil, ce reclama
multe cunostinte si aplicarea acestora cu strictete in procesul tehnologic.
Progresele realizate in cunoasterea biologiei lucernei au condus la elaborarea
unor tehnologii intensive, fapt ce a determinat cresterea semnificativa a
productiei reducerea fluctuatiilor de la un an la altul si obtinerea primei recolte
de samanta numai 11 luni.
Soiuri de lucerna. Origine, istoric, raspandire, sistematica
Lucerna este cea mai veche planta de cultura; se cultiva inca din anul
1300 i.Ch. in Asia Mica si din anul 700 i.Ch., in Babilon. Centrul de origine al
lucernei situat in sud-vestul continentului asiatic, zona care corespunde cu
actualul teritoriu al statelor Iran si Irak. Primii cultivatori ai lucernei au fost
persii, arabii, grecii apoi romanii. Persii au introdus lucerna in Grecia in jurul
anului 4900 i.Ch. Din Grecia, in secolul al II-lea i.Ch., lucerna s-a raspandit in
Italia, in deceniile urmatoare raspandirii in Italia, lucerna a fost extinsa si in alte
tari cum sunt: Franta, Spania, Germania si Elvetia, in Europa Centrala si de Est,
lucerna se cultiva din jurul ai 1780. Se presupune ca in aceasta perioada au
aparut primele culturi de lucerna in Transilvania si Banat, iar din anul 1800 a
inceput sa se cultive si in Muntenia si Moldova, cu samanta adusa din Franta. In
America Centrala si de Sud, lucerna a fost introdusa de catre spanioli, in secolul
al XVIIl-lea lucerna a fost extinsa si ii nordul continentului nou.
Lucerna este o planta de climat temperat, cu o plasticitate ecologica foarte
mare, fiind adaptata la o gama larga de conditii de clima si sol. Lucerna s-a extins
in cultura pe areale largi, in toate continentele; in prezent este cultivata pe o
suprafata de 35 milioane hectare. Cele mai mari suprafete de lucerna se cultiva
in S.U. A. (ij lioane ha), Argentina (7 milioane ha); in Europa suprafetele cele
mai mari se gasesc in Italia (1,3 milioane ha), Franta (0,67 milioane ha) si la
nivelul intregului continent european existand circa 3,5 milioane hectare. In
Romania suprafata cultivata cu lucerna in perioada 1997-2002 a fost in jur de

350 mii hectare, suprafata cea mai mare s-a inregistrat in anul 1990, de 442 mii
ha; in perspectiva se apreciaza cresterea acesteia in urmatorii ani la peste 500 mii
hectare, odata cu cresterea efectivelor de animale.
Lucerna cultivata (Medicago sativa) este o specie autotetraploida, are 32
mozomi (x=8) si face parte din genul Medicago, gen ce cuprinde 62 specii.
(Medicago apartine clasei Dicotiledonales, ordinul Leguminales, familia
Leguminoase, tribul Trifolieae.
Obiectivele programului de ameliorare la lucerna in Romania
Pentru a creiona o imagine a procesului de ameliorare, se va face o
prezentare succinta a obiectivelor si metodelor folosite in acest proces la
lucerna, care in linii mari, sunt valabile pentru majoritatea leguminoaselor si
gramineelor perene, dar si pentru alte plante furajere. In lucrarile de ameliorare a
lucernei la I.C.D.A. Fundulea se urmareste obtinerea unor soiuri cu potential mare
de productie de furaj si samanta, cu o calitate superioara a furajului si buna
adaptabilitate la conditiile nefavorabile de mediu. Soiurile trebuie sa se
caracterizeze prin distinctivitate si stabilitate.
Sporirea productiei de furaj. Acest obiectiv se realizeaza prin selectia unor
genotipuri caracterizate printr-o rata ridicata a asimilarii substantei uscate,
exprimata fenotipic prin regenerare si crestere rapida dupa cosiri, cu o buna
repartitie a productiei pe coase, genotipuri cu o lastarire bogata si talie relativ
inalta. La productia totala, pe ciclu de exploatare, contribuie si longevitatea
genotipurilor, exprimata prin perenitatea acesteia, care este data de rezistenta la
boli si la conditii nefavorabile de mediu (iernare, seceta).
Imbunatatirea calitatii furajului este un obiectiv primordial al ameliorarii
lucernei si se incearca a se realiza prin selectia unor genotipuri cu foliaj bogat,
internodii scurte si lastari fistulosi. Aceste insusiri morfologice vor fi exprimate
din punct de vedere al calitatii furajului prin cresterea valorii nutritive si a
consumabilitatii furajului, prin valori ridicate ale continutului de proteina bruta si
in zaharuri solubile, de crestere a coeficientului de digestibilitate, a cantitatii de
energie neta si a valorii energetice.
Rezistenta la boli este un obiectiv care influenteaza atat calitatea, cat si
cantitatea recoltei. Cercetarile de genetica si ameliorare intreprinse in tara noastra
au avut si au in vedere cresterea rezistentei lucernei la vestejirea fuzariana
(Fusarium oxsporum f. medicaginis), boala care produce mari pierderi de recolta,
mai ales in regim irigat. Mai putin frecvente in Romania sunt rugina lucernei
(Uromyces atriatus) si patarea bruna a frunzelor (Pseudopeziza medicagininis),
boli care determina o crestere a continutului de cumestrol si, implicit, fac ca
furajul sa devina toxic.

Rezistenta la iernare si la seceta. Plasticitatea ecologica mare, concretizata

prin areale foarte largi de raspandire a lucernei, precum si unele particularitati
morfologice ale speciei (sistem radicular profund) dau posibilitatea selectiei unor
genotipuri cu rezistenta sporita la ger si la seceta, care sunt factorii limitativi ai
productiei. De fapt, lucerna este o mare consumatoare de apa, rezistenta la seceta a
unor genotipuri fiind data de capacitatea de a dezvolta un sistem radicular cat mai
bogat si adanc si de insusirea de a trece mai usor peste perioadele de stres hidric si
de refacere rapida dupa incetarea deficitului hidric.
Competitivitatea in amestec cu alte specii de plante furajere se realizeaza
prin selectia unor genotipuri cu tufa stransa si erecta, genotipuri care fac fata
competitiei in asociatia vegetala in lupta pentru spatiu de nutritie; in plus, un soi,
pentru a participa in amestecul furajer, trebuie sa aiba ritm de crestere asemanator
cu celelalte componente ale amestecului si epoca optima de recoltare foarte
apropiata.
Intre soiurile din speciile componente ale amestecului trebuie sa existe un
echilibru in competitia pentru spatiu de nutritie, astfel incat sa se pastreze o
proportie intre acestea, care sa permita realizarea unui raport energo-proteic optim
pentru furajarea animalelor.
Crearea de soiuri cu potential ridicat de productie la samanta. La lucerna
ca si la celelalte plante furajere intereseaza in primul rand productia si calitatea
furajului insa introducerea si extinderea a noi soiuri in productie necesita si un
potential ridicat de samanta. Sigur, definitoriu, in ceea ce priveste productia de
samanta care se realizeaza pe hectar este sistemul de tehnologie: traditional sau
intensiv.
Rezistenta la aciditatea solului este un obiectiv ce se incearca a se rezolva
prin selectie la nivel celular, obiectiv necesar a se dezvolta ca urmare a tendintei de
cultura a lucernei si pe soluri acide.
Crearea de soiuri pretabile a se cultiva pe soluri saraturate, ca si
obiectivul precedent se incearca a se rezolva prin selectie la nivel celular.
Precocitatea, in general, la lucerna sunt extinse in cultura soiuri
semiprecoce; diferentele la inflorit sunt foarte mici, de 3-5 zile, ceea ce impune
recoltarea intr-un timp foarte scurt si conservarea furajului pentru a pastra calitatea
acestuia. Crearea de soiuri cu precocitati diferite va permite exploatarea in
sistemul conveierului verde.
Metode folosite in ameliorarea lucernei in Romania. Metodele de ameliorare
ale lucernei tin cont de particularitatile de reproducere ale speciei, precum si de
particularitatile genetice.

Lucerna este o planta tipic alogama, autotetraploida, la care folosirea

efectului heterozis este posibil pe doua cai: prin crearea de hibrizi pe baza de
androsterilitate citoplasmatica, cale ce nu a depasit faza experimentala, iar cea
de-a doua, calea de creare a soiurilor sintetice, metoda unanim folosita in toate
centrele de ameliorare din lume.
Soiul sintetic' este o populatie artificiala, rezultata prin multiplicarea
sexuala pe parcursul unui numar determinant de generatii a descendentelor unei
incrucisari multiple naturale, intre un anumit numar de constituenti (linii, clone,
familii) selectionati pentru anumite insusiri.
In ameliorarea lucernei, spre deosebire de alte specii alogame (porumb,
floarea soarelui) la care se utilizeaza in productie hibrizi FI, se lucreaza pentru
crearea si introducerea in cultura de soiuri sintetice. Acestea sunt alcatuite din
mai multe componente asemanatoare din punct de vedere fenotipic, dar
deosebite din punct e genetic pentru a permite exteriorizarea unui efect
heterozis maxim atat (de productie), cat si adaptativ.
Lucrarile de ameliorare a lucernei organizate la I.C.D.A. Fundulea,
urmaresc sa puna in valoare intr-un grad cat mai inalt efectul heterozis la
populatiile hibride nou constituite. In linii mari, schema de lucru cuprinde
urmatoarele etape:
1 - studiul colectiei de soiuri;
2 - crearea materialului initial;
3 - campul de selectie;
4 - campul de descendente;
5 - constituirea sinteticilor;
6 - culturile comparative de orientare si de concurs.
Colectia de lucerna de la I.C.D.A. Fundulea reprezinta o germoplasma
foarte diversa si este alcatuita din populatii locale si soiuri romanesti si straine; a
fost mereu imbogatita pe baza schimbului de seminte cu diferite centre de
ameliorarea lucernei, rata de la diverse banci de gene din lume.
Crearea materialului initial. Pentru a putea fi realizate obiectivele
urmarite in ea lucernei, ca si la alte specii, foarte importanta este marirea
variabilitatii germoplasmei utilizate, in acest scop se foloseste hibridarea dirijata

(sub izolator) urmarindu-se gruparea in forme hibride a genelor valoroase utile

intr-un dozaj genetic mai ridicat.
Se urmareste depistarea unor surse de gene utile procesului de
ameliorare si acumularea acestora in noi genotipuri prin hibridare. Hibridarea
intraspecifica la lucerna ramane metoda de baza pentru obtinerea variabilitatii,
in vederea crearii de noi soiuri.
Succesul ameliorarii prin hibridare depinde in mare masura de formele
parentale utilizate. Alegerea se face astfel incat sa determine in hibrid, prin
complementaritate, concentrarea unui numar cat mai mare de alele favorabile.
Progresul genetic insa este dependent de heritabilitatea si intensitatea
selectiei a un anumit interval de timp, fiind cu atat mai mare, cu cat
heritabilitatea si intensitatea selectiei sunt maxime intr-un timp minim, dar
situatia se complica la lucerna, datorita particularitatilor disjunctiei gametice,
precum si faptului ca productia vizeaza intreaga parte vegetativa aeriana.
Campul de selectie este alcatuit din hibrizi F, obtinuti intre linii
consangvinizate in generatiile C1-C3, precum si alte descendente elita valoare.
Acest camp se mentine 3-4 ani, perioada in care selectia naturala actioneaza
pentru insusiri ca rezistenta la boli, rezistenta la iernare, perenitatea. Uneori,
cand se are in vedere selectia pentru perenitate indelungata, alegerea se face abia
in anul V sau VI de vegetatie.
Campul de descendente se alcatuieste cu o parte din samanta fiecarei plante
elita, fiecare descendenta fiind semanata numai daca pe langa insusiri de
productie pentru furaj are si o productie de samanta, care sa asigure
multiplicarea acesteia.
Constituirea sinteticilor se face pe baza observatiilor din campul de
descendente privind inaltimea plantei, culoarea florilor, fenotipul general al
plantei, forma frunzei, grupa de precocitate. Gruparea descendentelor in sintetici
se face astfel incat, acestia sa raspunda cerintelor UPOV privind distinctivilatea
(D) si omogenitatea (H), urmand ca stabilitatea acestora sa fie determinata prin
testari in reteaua ecologica. Fiecare soi sintetic se seamana in camp izolat
polycross'. Numarul de componente care au fost incluse in soiurile sintetice este
foarte diferit, in general numarul mic asigura o uniformitate mai mare a soiului,
dar soiurile cu componente multe pot asigura o stabilitate mai mare, o rezistenta
mai buna la boli. Trebuie mentionat faptul ca ele reprezinta o germoplasma
diversa si aceasta s-a avut in vedere in scopul prevenirii vulnerabilitatii genetice.
Culturile comparative de orientare si de concurs. Culturile comparative de
orientare (microculturi) se organizeaza numai la I.C.D.A. Fundulea; se urmaresc

3-4 ani pentru productie de furaj, calitate, rezistenta la boli si iernare. Soiurile
cu bune rezultate sunt promovate in testare in reteaua ecologica a institutului,
inca 3-4 ani, dupa care, cele mai bune soiuri noi sunt inscrise pentru verificare
in reteaua Institutului de Stat pentru Testare si inregistrarea Soiurilor. Dupa 3 ani
de testare, urmeaza inregistrarea celor mai bune creatii in Catalogul oficial al
soiurilor de plante de cultura din Romania'.
Descrierea soiurilor romanesti de lucerna
Activitatea de ameliorare a lucernei se desfasoara in Romania la I.C.D.A.
Fundulea de peste patru decenii si a fost concretizata prin crearea si
inregistrarea a 18 soiuri.
Primele soiuri romanesti de lucerna, Fundulea 652 (C. Ilchievici si P. Varga,
1962) si Luxin (P. Varga si colab.1973) au constituit etapa de creare a soiurilor
extensive caracterizate prin productii bune de furaj la vremea respectiva, dar cu o
mare sensibilitate la vestejirea fuzariana (Fusarium oxysporum). A urmat apoi
soiul Lutetia (P. Varga si colab., 1981), superior soiului Luxin nu numai la
productia de furaj, dar si Ia productia de samanta. O etapa noua in ameliorarea
lucernei a marcat-o inregistrarea in anul 1982, a soiului Gloria (Ludmila
Gumaniuc si colab.), soi in componenta caruia a intrat o linie androsterila
citoplasmatic (HS-35) tip A, analogul de mentinere a sterilitatii (tip B) si
restauratorul de fertilitate a polenului. Acest soi pe langa rezistenta buna la
iernare si seceta s-a caracterizat si printr-o rezistenta sporita la vestejirea
fuzariana, iar heterozisul vegetativ s-a manifestata si printr-o productie mare de
furaj.
Soiul Triumf (P. Varga si colab.), inregistrat in anul 1986, a fost primul soi
romanesc selectionat pentru rezistenta la un intreg complex de boli (vestejire
fuzariana, patare foliara, viroze) si longevitate de cel putin patru ani de
exploatare in conditii de tehnologie intensiva.
Soiul Adonis (P. Varga si colab.), inregistrat in anul 1987, se caracterizeaza
in primul rand prin aceea ca este mai precoce decat soiurile prezentate anterior cu
3-5 zile, insusire caracterizata la momentul inregistrarii si printr-un potential de
productie la samanta superior acestora, in plus, aceasta da posibilitatea si
exploatarii in sistemul conveierului verde (tabelele l, 2 si 3).
Soiul Selena (P. Varga si Ludmila Gumaniuc), inregistrat in anul 1991, a
venit cu un plus la calitate fata de soiul Adonis (tabelul 1) pe langa o productie
mare de furaj si pretabilitate pentru cultura in amestecuri intensive cu graminee
perene (golomat, raigras hibrid).

Soiul Topaz (P. Varga si colab.) a fost inregistrat in anul 1994. Topaz s-a
dovedit o creatie valoroasa atat in ceea ce priveste capacitatea de productie la
furaj si samanta, precum si in ceea ce priveste calitatea furajului si mai ales
plasticitatea ecologica, dand rezultate foarte bune in testarile efectuate in mai
multe tari Europene.
Tabelul l
Productia de furaj (substanta uscata) realizata de soiurile ADONIS,
SELENA, SIGMA si MAGNAT, in diferite zone ecologice, in tehnologie
intensiva
Media 1994-1996
Soiul

Fundul

Magn

20,4

18,5

13,5

Media
t/ha
17,5

Sigm

18,2

17,2

13,7

16,4

106,5

Selen

17,6

17,4

12,5

15,8

102,6

Adoni

17,8

16,1

12,3

15,4

100,0

ea

Carac
al

Podu
Iloaie

%
113,7

at
a
a
s
Soiul Sigma (P. Varga si colab), inregistrat in anul 1995, a reprezentat
o noutate in domeniul ameliorarii lucernei deoarece provine din somaclone. Este un
soi cu o mare uniformitate fenotipica, realizeaza productii ridicate de furaj si de buna
calitate, precum si de samanta in tehnologia intensiva (tabelele 2, 3).
Tabel 2
Productia de furaj (substanta uscata) realizata de noi soiuri de lucerna, in
tehnologia intensiva, in anul 2000
Anul I

Anul II

Ad

t/ha%
20,5

100,0

t/ha%
20,4

100,0

Sel

21,0

102,5

20,8

102,0

Top

21,3

104,5

Soi
ul
onis
ena

az
Sig

21,8

106,4

22,1

108,4

Ma

22,6

110,3

22,1

108,4

Gra

21,6

105,4

ma
gnat
nat
A urmat soiul Magnat (P. Varga si colab., 1996) un soi care realizeaza
productii foarte bune de furaj (tabelul 1, 2) si cu o calitate buna a furajului, caruia i sau alaturat in anul 1998, soiurule Granat si Satelit (P. Varga si colab.) soiuri
intensive, care produc cu 4-7% mai mult furaj decat soiul Adonis (tabelul 2), iar in
privinta calitatii, ofera un furaj cu 0,93-0,95 U.N. si 1320-1353 kcal. energie neta.
Tabel 3
Productia de samanta a unor soiuri romanesti de lucerna realizata in anul
1994
Tehnologia intensiva
Soiu
l

Fundul
ea

Mag

Lov
rin

975

Cara
cal

530

500

Media

Pod
u Iloaiei
324

nat

82
Sig

1000

493

440

348

ma

70
Sup

985

538

410

345

er

70
Sele

975

472

382

306

na

36
Ado

nis

965

477

425

333
50

Kg/ha%
5
05,9
5
03,7
5
03,7
5
7,5
5
00,0

1
1
1
9
1

In anul 2000 a fost inregistrat soiul Super (P. Varga si colab.), soi
precoce care infloreste mai devreme decat soiul Adonis cu circa 6 zile. Aceasta
insusire permite cultivarea alaturi de soiurile medii cu precocitate si exploatarea in
sistemul conveierului verde.
Tabelul 4

Valoarea nutritiva a furajului produs de soiurile de lucerna la Fundulea, in

anul 2000
Anul I-coasa I
Soiul

Adonis
Selena
Sigma
Magnat
Granat

Substa
Coeficient
Energi
Unitati
nta organica de digestibilitate e neta (E.N. nutritive
digestibila
kca lorii)
(U.N.)
(C.D-s.0.)
(SOD)
655
72
1452
1,03
681
74
1531
1,08
659
73
1472
1,04
655
73
1455
1,03
656
72
1510
1,03

Aurora (P. Varga, M. Schitea, Th. Martura) este un soi sintetic inregistrat
in anul 2001, cu o buna capacitate de regenerare dupa coasa, si cu o foarte buna
perenitate. Este rezistent la boli si iernare. Soiul Aurora produce 17-20 t/ha,
spor 5% fata de soiul martor Adonis. Furajul produs de soiul Aurora are o
valoare nutritiva buna (68% coeficient de digestibilitate, 1340 Kcal, energie
neta 0,94 unitati nutritive ov si 20,72% P.B., din substanta uscata).
Dorina (Maria Schitea, Th. Martura, P. Varga), Madalina (Th. Martura,
Maria Schitea, P Varga), Sandra (Maria Schitea, Th. Martura P. Varga) si
Cosmina (Maria Schitea, Th. Martura), sunt cele mai recente creatii din
domeniul ameliorarii lucernei la I.C.D.A. Fundulea. Dorina si Madalina,
inregistrate in anul 2002, sunt soiuri semiprecoce, care realizeaza 70-90 t/ha
masa verde (18-20 t/ha substanta uscata) in tehnologia intensiva de cultura a
lucernei (tabelele 5,6).
Tabelul 5
Productia de masa verde realizata de soiurile DORINA si MADALINA la
Fundulea in conditii de irigare
Anul/So
iul

19
99

Dorina

00
76,

3
Madalin
a

20
95,

76,

Selena

2
76,

3
89,

dia

Me

77,

90,

73,
3

01

20

2
71,

%
Adonis
83,
10
4,9
81,
10
2,4
78,
98,
4

%
Selena
106
,7
104
,1
100
,0

Adonis

72,
9

92,
3

72,
8

79,
3

10
0,0

101
,7

La lucerna, ca si la celelalte plante furajere, in ameliorare se lucreaza

pentru cresterea cantitatii de substante utile per hectar. Soiurile Dorina si
Madalina ofera un furaj cu o valoare nutritiva foarte buna (67-72 coeficient de
digestibilitate al substantei organice, 1320-1400 kcal, energie neta, 0,94-1,00
U.N.ov}.
Progresul realizat in ameliorare prin crearea si inregistrarea soiurilor
Dorina si Madalina, reiese din tabelul 6, unde se prezinta comparativ productia
realizata in substanta uscata si unitati nutritive per ha; astfel, fata de un spor de
5,0-5,5% la substanta uscata (19,05-19,10 t S. U/ha ) la Fundulea, exprimarea in
unitati nutritive/ha a reprezentat 18.145 U.N. /ha Ia soiul Dorina, spor 10,2%
fata de soiul Adonis si 18.050 U. N. /ha la soiul Madalina, spor 9,6% fata de
soiul Adonis si 7,2-7,8% spor fata de soiul Selena. In medie, pe reteaua
ecologica si cei trei ani de experimentare (1999-2001), soiul Dorina a realizat
11.903 U. N. /ha, spor 11,3% fata de Adonis si 8,7% fata de Selena, iar soiul
Madalina, 11.916 U N. /ha, spor 11,4% respectiv 8,8% fata de cele doua soiuri
martor, comparativ cu numai 5,4-6,7% spor la substanta uscata.
Tabelul 6
Productia de substanta uscata si de unitati nutritive realizata de soiurile
DORINA si MADALINA
Soiul

a
lina
a
is

a
lina

Substanta uscata
U
U.
%
N./ha
Adonis
k
%
%Se .N.
g/ha
Adonis lena
1. C D. A. Fundulea, medie 3 ani (1999-2001)
Dorin
1
10
104,
0
181
11
9100
5,5
4
,95
45
0,2
Mada
1
10
103,
0
180
10
9000
5,0
8
,95
50
9,6
Selen
1
10
100,
0
168
10
8100
0,0
0
,92
36
2,2
Adon
1
10
98,9
0
164
10
8100
0,0
,91
71
0,0
Medie retea ecologica (7 statiuni) ti medie 3 ani (1999-2001)
Dorin
1
10
105,
0
119
11
2529
6,6
3
,95
03
1,3
Mada
1
10
105,
0
119
11
2543
6,7
4
,95
16
1,4

%
Selena

10
7,8
10
7,2
10
0,0
97
,8
10
8,7
10
8,8

Selen
a

1
1900

Adon
is

10
1,3

1
1753

100,
0

10

0
,92,

48

98,8

0,0

109

0
,91

10
2,4

106
95

10
0,0

10
0,0

97
,7

Cu o productie de samanta cuprinsa intre 400 si 875 kg/ha (in tehnologia

intensiva), soiurile Dorina si Madalina ofera perspectiva extinderii rapide in
productie.
Soiul Sandra (2003) face parte din aceeasi grupa de precocitate cu soiul
Selena semitardiv. Are capacitate buna de regenerare dupa coase, este rezistent
la iernare si cadere. Este rezistent la boli, in special la vestejirea fuzariana
(Fusarium oxysporum f. medicaginis).
Experimentarea ecologica, efectuata in reteaua de statiuni a I.C.D.A.
Fundulea si in reteaua I.S.T.I.S. a scos in evidenta ca soiul Sandra se
caracterizeaza prin potential ridicat al productiei. Soiul Sandra a realizat, in
medie pe trei ani de exploatare, productii cuprinse intre 12,7 si 19,6 t/ha
substanta uscata, spor 4-6% fata de soiul martor, Selena (tabelul 8).
Tabelul 7
Performantele noilor soiuri de lucerna Dorina si Madalina la productia de
samanta in tehnologia intensiva, 1995
Soiul
/

F
P
C
L
Tel
undulea odu
aracal ovrin eorman
Iloaie
g/
Local
i

itatea

Media
K %

Adoni Selen
sh
a

a
MAD
ALINA
DOR
INA
SEL
ENA
ADO
NIS

8
63

4
20

8
75

48

05
48

8
4

34

12
51

5
95

65

70

51

3
70

96

70

83

8
35

70

02

50

48
45

37

6
14,0
6
12,7
5
02,1
5
00,0

1
11,7

1
10,4

1
00,0

9
8,0

Tabelul 8
Productia de substanta uscata si de unitati nutritive realizata de soiul
SANDRA

MEDIE 3 ANI (2000-2002)

I.C.D.A. fUNDULEA
Soiul

SAND

Substa
%
nta
uscata Selena
(kg/ha)
19600

RA

105,

U.N.
ov.

/ha

1,08

9
SELEN

18500

U.N.

%
Selena

211

111

190

100

149

110,

68
100

1,03

55
MEDIE RETEA ECOLOGICA (6 STATIUNI)
SAND
13866
105
1,08

RA

75
SELEN

13200

100

1,03

135

100

96

Productia maxima de furaj, in conditii de irigare, realizata de soiul

Sandra a fost de 21,6 t/ha in anul 2001, la I.C.D.A. Fundulea, spor 8,0% fata de
Adonis si 13,1% fata de Selena.
Tabelul 9
Productia de samanta realizata de soiul de lucerna SANDRA
Medie 2 ani (1996 si 2000)
Loc
Fu
C
Tel
alitatea
ndulea
aracal eorman
Soiul/
SA
48
6
548
NDRA
5
44*
SEL
45
5
530
ENA
6
76

odu
ovrin edia
Iloaiei
Kg/ha Selena
4
4
5
1
90*
38
21
07,6
4
4
4
1
55
05
84
00

Soiul Sandra ofera un furaj cu o buna valoare nutritiva (coeficientul de

digestibilitate de 75%, 1528 kcal energie neta si 1,08 unitati nutritive), medie pe
trei ani (2000-2002), continutul in proteina bruta din substanta uscata poate
depasi 20,0%.

Soiul Sandra are si potential mare in ceea ce priveste productia de

samanta, realizeaza productii cuprinse intre 550 si 850 kg/ha (tabelul 9).
Soiul Cosmina a fost inregistrat in anul 2004 este un soi cu capacitate de
regenerare dupa cosire foarte buna, superioara soiului martor Selena. Este un soi
semitardiv, de aceiasi precocitate cu soiul martor. Are rezistenta buna la iernare,
fuzarioza si boli foliare.
Soiul Cosmina a fost testat la 6 statiuni in reteaua ecologica, situate in
cele mai reprezentative zone de cultura ale lucernei, in perioada 2001-2003
(tabelul 10).
Tabelul 10
Productia de furaj (substanta uscata) realizata de soiul de lucerna
COSMINA, in reteaua ecologica
medie 3 ani (2001-2003)
Loc
I.
S.
S.
alitate Soi C.D.A. C.D.A. C.D.A.
Caracal
F
L
undulea ovrin
CO
1
1
2
SMINA 9,4
1,4
0,6
SEL
1
1
1
ENA mt. 8,4
1,7
7,9

S.
S.
S.
C.D.A. C.D.A. C.D.A.
Podu
Simnic
Tel
lloaiei
eorman
1
1
5,3
2,4
4,4
1
1
4,2
1,5
4,1

M
edie mt.
t/ha

3,9
2,9

1
1
07,8
1
1
00,0

Productia maxima s-a inregistrat la S.C.D.A. Caracal, respectiv 20,6 t/ha

substanta uscata, medie pe doi ani. Media celor 6 localitati a fost de 13,9 t/ha
S.U., spor 7,8% fata de soiul martor Selena.
Aprecierea valorii nutritive a furajului exprimata prin cantitatea de
energie neta, unitati nutritive, coeficient de digestibilitate si proteina bruta,
evidentiaza superioritatea soiului Cosmina fata de soiul martor Selena. Astfel, in
medie pe trei ani (1999-2001), soiul Cosmina a realizat un furaj cu o valoare
nutritiva foarte buna: 1524 kcal., energie neta, 1,09 unitati nutritive ovaz, 74,0%
coeficient de digestibilitate si 19,8% proteina bruta din substanta uscata, fata de
1439 kcal. energie neta, 1,00 unitati nutritive, 71,0% coeficient de digestibilitate
si 18,7% proteina bruta, la soiul martor Selena. De asemenea, soiul Cosmina are
un potential ridicat de productie si la samanta, ceea ce va permite extinderea
rapida in productie (tabelul 12).

Tabelul 11
Calitatea furajului produs de soiul de lucerna COSMINA comparativ cu
soiul martor SELENA
Soiul

Coeficient
Energia
ul
de neta kcal.
digestibilitate %
M
%
M
edia
mt.
edia
mt.
COSMI
7
1
1
NA
4
04,2
524
05,9
SELEN
7
1
1
A mt.
1
00,0
439
00,0

Unitati
nutritive ov.

Proteina
bruta (% din
S.U.)
%
M
%
M
%
edia
mt.
edia
mt.
1
1
1
1
1
,09
09,0 9,8
05,9
1
1
1
1
1
,00
00,0 8,7
00,0

Tabelul 12
Productia de samanta realizata de soiul de lucerna COSMINA
medie 2 ani (1998 si 2002)
Localitate
Soi

I.C.D.A.
S. C. D.
Medie
Fundulea
A. Caracal
kg/ha
COSMIN
680
612
646

% mt.

SELENA

100,0

104,4

A
634

605

619

mt.
Metodica si tehnica producerii semintei la lucerna
Sporirea productiei de furaj este determinata in mare masura de calitatea
semintelor utilizate la insamantare; samanta de calitate superioara trebuie sa
posede un inalt grad de puritate biologica si fizica, indici ridicati de germinatie,
masa a 1000 boabe, masa hectolitrica, sanatate si vigoare.
Folosirea la insamantare a unor astfel de seminte contribuie la exprimarea
in conditii optime de cultura, a intregului potential productiv si calitativ al
soiurilor de lucerna.
Obtinerea unor seminte cu insusiri calitative superioare este conditionata
de fundamentarea stiintifica a activitatii din domeniul producerii semintelor care
consta in cunoasterea bazelor teoretice ale producerii semintelor, in aplicarea
unor metode de mentinere a puritatii genetice a soiurilor, precum si a
tehnologiilor specifice procesului de producere.

In acest context este structurata si metodica si tehnica producerii de

samanta la lucerna, metoda ce consta in mentinerea componentelor (linii,
familii) de baza si interpolenizarea acestora (polycross).
Procesul producerii de samanta la lucerna cuprinde urmatoarele 5 verigi:
1. Campul de mentinere a componentelor (linii, familii);
2. Campul polycross;
3. Campul de Prebaza;
4. Campul de Baza;
5.Campul de samanta Certificata.
Campul de mentinere a componentelor (linii, familii) este una din cele
mai dificile verigi ale procesului de producere de samanta. Tinand cont de
dificultatile in mentinerea vegetativa a componentelor exista tendinta de a se
renunta la aceasta, in schimb autorii soiului asigura la momentul inregistrarii o
cantitate mai mare de samanta din fiecare component, care se pastreaza la
temperaturi scazute, 15-20 ani, cat timp se cultiva soiul respectiv. Anual din
aceasta cantitate se foloseste cat este necesar pentru campul de polycross.
Avand in vedere ca acest camp de polycross se infiinteaza odata la 3-4 ani, se
poate calcula necesarul de samanta din fiecare component pentru 15-20 de ani.
in general, un soi se cultiva in jur de 10 ani; sunt relativ rare situatiile cand un
soi se pastreaza in cultura un numar mai mare de ani.
Campul polycross se seamana cu semintele obtinute in campul de
mentinere de la componentele soiurilor. Semanatul se efectueaza dupa scheme
bine stabilite, astfel incat sa se realizeze o panmixie totala.
Din acest camp se obtine samanta Amelioratorului' (S.A.), samanta ce
este produsa de creatorul de soi, sau sub directa responsabilitate a acestuia sau a
mentinatorului. Aceasta samanta are caracterele soiului, asa cum au fost
descrise in momentul inregistrarii acestuia si satisface conditiile minime
impuse de reglementarile in vigoare privind puritatea varietala pentru semintele
de Prebaza. Astfel, sunt admise pana la 0,3% din greutate, seminte de alte
specii, nu mai mult de 20 seminte dintr-o singura specie si nu mai mult de 3
seminte de Rumex spp., altele decat R. acetosella si R. maritimus. Aceastea se
determina dintr-o proba de 50 g.
Campul de Prebaza - se infiinteaza cu samanta Amelioratorului' (S.A.).
Este produsa de mentinator sau sub directa indrumare a acestuia.

Samanta de Prebaza poate fi:

- samanta de Prebaza (P. B.) inseamna samanta din toate descendentele
sau categoriile biologice dintre samanta amelioratorului si samanta de Baza;
- satisface cerintele impuse de reglementarile in vigoare privind puritatea
varietala si de valoare culturala si anume nu se admit mai mult de 0,3% din
greutatea semintei, seminte din alte specii, nu mai mult de 20 seminte dintr-o
singura specie si nu mai mult de 3 seminte de Rumex spp., altele decat R. acetosella si R. maritimus, determinate dintr-o proba de 50 g (tabelele 13,14).
Campul de Baza - se desfasoara in sectorul de dezvoltare al institutului si
in statiunile de cercetare din reteaua acestuia.
Samanta de Baza' (B) inseamna samanta:
- produsa de/sau sub directa responsabilitate a mentinatorului;
- se produce din samanta de Prebaza;
- este destinata producerii de samanta Certificata;
- indeplineste cerintele impuse de reglementarile in vigoare privind
puritatea varie-tala si de valoare culturala, specificate la categoria biologica Baza
(tabelele 13,14).
Campul de samanta Certificata' (C1, C2) - se desfasoara in sectorul de
dezvoltare al Institutului de Cercetare - Dezvoltare Agricola Fundulea, al
Statiunilor de Cercetari Agricole din reteaua acestuia, precum si la diversi
agenti economici, persoane fizice sau juridice implicate profesional si autorizate
pentru producerea semintei si care au acordul de multiplicare de la amelioratorii
sau mentinatorii soiului.
In conformitate cu prevederile Legii nr.266/2002 privind producerea,
prelucrarea, controlul si certificarea calitatii, comercializarea semintelor si
materialului saditor si a Ordinului nr.350/2002 pentru aprobarea Regulilor si
normelor tehnice privind producerea in vederea comercializarii, prelucrarea,
controlul si certificarea calitatii, precum si comercializarea semintelor de
cereale, oleaginoase si textile, plante furajere, sfecla cartof si legume, agentii
economici specializati, persoane fizice si juridice care produc, prelucreaza si
comercializeaza seminte se autorizeaza in acest scop de Ministerul Agriculturii,
Padurilor si Dezvoltarii Rurale, respectiv de Inspectia de Stat pentru Calitatea
Semintelor si Materialului Saditor prin reprezentantii sai teritoriali de
specialitate.

Tabelul 13
Conditii de aprobare in camp la lucerna
Specificare

Categoria biologica
Preb
Certificata
aza Baza
c,
Unitatea de control, ha (maximum)
10
30
Rotatie dupa aceeasi specie, ani
2
2
(minimum)
Distanta de izolare,m (minimum):
200
100
100
50
50
lot semincer pana la 2 ha;
-

C2
50
2
100

lot semincer peste 2 ha

Controlul si certificarea oficiala a semintelor se face de catre Inspectia de

Stat pentru calitatea semintelor si materialului saditor (I.S.C.S.M.S.) din cadrul
ministerului. Aceasta isi exercita atributiile prin Laboratorul Central pentru
Controlul Calitatii Semintelor (I.C.C.C.S.) si prin inspectoratele teritoriale
pentru controlul calitatii semintelor.
Certificarea calitatii semintelor de lucerna ca si la alte specii reprezinta un
ansamblu de operatiuni de control si verificare in principalele faze ale
procesului de multiplicare, conditionare si ambalare care asigura ca semintele
corespund normelor specifice pentru diversele categorii biologice; astfel, se
impune respectarea unei rotatii de minimum 2 ani (tabelul l3), la controalele ce
se fac in camp. Trebuie respectata o distanta de izolare de 200 m la Prebaza si
Baza si 100 m la samanta Certificata in situatia in care lotul are o marime pana
la 2 ha si 100 m la Prebaza si Baza si 50 m la samanta Certificata in situatia in
care lotul are o suprafata mai mare de 2 ha.
Tabelul 14
Conditii de valoare culturala la lucerna, seminte Prebaza si Baza
Continutul total in seminte de alte

Greutat
ea probei

Continutul numeric de alte specii

pentru
numararea

specii
Total
(%
din
greutate)

0
Rumex
Melilot
seminte
lor altor
singura specie spp.
altele us spp.
decat
R.
specii
acetosella
(g)
Si R.
maritimus

0,3

20

50

Conditiile de valoare culturala pentru samanta de Prebaza si Baza (tabelul

14) limiteaza la 0,3% impurificarea cu alte specii, nu mai mult de 20 seminte
dintr-o singura specie si nu mai mult de 3 seminte din Rumex spp., altele decat
R. acetosella si R. maritimus. Pentru samanta Certificata se admite o puritate
fizica de 97% si; germinatia de 80% (tabelul 15).
Prezenta unei seminte de Melilotus spp. intr-o proba de greutate fixata, nu
se considera ca impuritate, daca o a doua proba de greutate dubla, nu contine
seminte de Melilotus spp. la samanta Prebaza si Baza.
Prezenta unei seminte de Cuscuta spp. intr-o proba de greutate fixata, nu
se considera ca impuritate, daca o a doua proba de greutate dubla nu contine
seminte de Cuscuta spp. la samanta Certificata; aceasta reglementare nu se
aplica la Prebaza si Baza.
Tabelul 15
Conditii de valoare culturala la lucerna, samanta Certificata
a)
GERMINATIE

Pu

Seminte straine (% din

Greu
greutate)
tatea probei

Germi
Conti ritate
T
0
Meli de
natia totala nutul max.
otal % singura lotus spp. laborator
fiz
de
max. specie,
g(min.)
ica
%
% max.
(min.)
semint
%
e tari (% din
(min.)
saman
ta pura)
80
40
97
1
1,
0,3
300
,5
0
b)
Continutul
e seminte din alte specii
Greutatea
probei pentru
maxim c
numeric/proba
Avena fatua,
Cus
Rumex spp. altele
numararea
ludov., sterilis
cuta spp. decat R. acetosella si R.
semintelor altor
maritimus
0

10

specii (g)
50

Exigentele lucernei pentru samanta fata de conditiile ecologice

Cercetarile intreprinse in S.U.A. au precizat ca pentru a produce cantitati
mari de samanta lucerna, pe parcursul perioadei de inflorire si fructificare,
necesita temperaturi apropiate de 25C ziua si 18C noaptea, iar umiditatea
relativa a aerului sa nu depaseasca 50%. in perioada mentionata se cer zile
senine cu luminozitate de cel putin 15 ore si cu precipitatii moderate. in aceste
conditii lastarii generativi acumuleaza cantitati relativ mari de lignina si se
reduce cresterea vegetativa, factori ce limiteaza caderea plantelor.
Conditiile de umiditate si temperatura mentionate se intalnesc mai ales in
California si Israel, unde pe parcursul toamnei, iernii si pana la jumatatea
primaverii se acumuleaza in sol cantitati insemnate de apa (400-500 mm), iar in
perioada infloritului si fructificarii lucernei precipitatiile sunt aproape
inexistente (15-25 mm), iar temperaturile inregistrate sunt si ele favorabile.
Aceste conditii determina o dezvoltare echilibrata a plantelor, care nu cad si, in
consecinta, infloresc si fructifica abundent.
In tara noastra, in zonele considerate favorabile pentru producerea
semintei de lucerna, din septembrie si pana in aprilie se acumuleaza in sol
cantitati moderate de apa (250-350 mm), dar in intervalul lunilor mai-august, in

anii apropiati de normala multianuala, cad cantitati de apa de 8-10 ori mai mari
decat in California (200-250 mm). in aceste conditii, in tehnologia traditionala
(cand semanatul se face la desprimavarare si samanta se produce in anii II-IV de
vegetatie) plantele se dezvolta luxuriant si in majoritatea anilor acestea cad si se
declanseaza fenomenul de proliferare a lastarilor, cand polenizarea si
fructificarea se desfasoara anevoios, iar productia de samanta este cu atat mai
mica cu cat precipitatiile sunt mai abundente.
Pe parcursul ultimelor decenii s-a incercat sa se elaboreze tehnologii de
cultura adaptate conditiilor ecologice din tara noastra, care sa asigure productii
de samanta eficiente economic, cu costuri moderate.
Biologia infloritului si polenizarea lucernei
Pentru a rasari lucerna are nevoie, in conditii favorabile de umiditate, de
130-140C; pentru formarea stindardului si primei frunze trifoliate sunt
necesare 200C, iar pentru formarea urmatoarelor doua frunze trifoliate inca
cate 150C; odata cu formarea frunzei a treia se evidentiaza si primul lastar. In
continuare pentru formarea fiecarui lastar sunt necesare cate 95C. Pentru a se
ajunge in faza de 3-4 lastari, plantele au nevoie de 835-930C. Cand semanatul
se face la inceputul toamnei, in zonele din sudul tarii, parcurgerea fazelor de
vegetatie mentionate se face pana la sfarsitul toamnei, cand apar temperaturile
negative. In aceste conditii la desprimavarare si in continuare nu se mai
formeaza lastari noi, cei existenti dezvoltandu-se echilibrat, la inceputul
infloritului plantele atingand inaltimea de pana la 60 cm. Aceasta faza de
vegetatie se realizeaza de regula pana la mijlocul lunii mai, dupa care procesul
de inflorire se desfasoara pana la sfarsitul decadei intai a lunii iulie. In perioada
de timp mentionata florile sunt polenizate si se formeaza semintele care ajung la
maturitate la sfarsitul lunii iulie, cel tarziu pana la sfarsitul decadei intai a lunii
august.
Cand semanatul lotului semincer de lucerna se face la desprimavarare pe
parcursul anului intai de vegetatie plantele se dezvolta cu precadere vegetativ,
iar proportia de lastari generativi este relativ mica, motiv pentru care producerea
semintei se face in anii urmatori de vegetatie (II-IV).
Lucerna este o planta alogama entomofila.
Se cunoaste ca androceul si ginoceul florii de lucerna se gasesc inchise in
carena, de unde nu se pot elibera decat prin interventia insectelor polenizatoare
din entomofauna spontana, iar uneori si de albina melifera. Albinele care
viziteaza florile de lucerna elibereaza coloana staminala din carena prin
indepartarea lodiculilor aflati la baza aripioarelor; in acest moment al
polenizarii, coloana staminala loveste abdomenul albinei si apoi se lipeste de

stindard. In acest mod albinele sunt poleite cu graunciori de polen care se

mentin pe capul lor datorita unei pilozitati accentuate. Pe abdomenul albinei se
gasesc graunciori de polen din alte flori (alopolen) si graunciori din aceeasi
floare (autopolen), in anumite raporturi. Exista un mecanism regulator care
declanseaza aparitia unor enzime care accelereaza cresterea tuburilor polenice
ale alopolenului, care este in felul acesta favorizat, asigurandu-se astfel o
polenizare corecta.
Florile de lucerna atrag un numar mare de insecte, dar numai anumite
specii pot indeplini functia de polenizatori. Albina melifera (Apis mellifica) are
un rol insemnat in polenizarea lucernei in zonele semiaride, mai ales in
California (S.U.A.) si Israel, unde, neexistand alte plante melifere in perioada
infloririi lucernei, este obligata sa foloseasca nectarul si polenul acestei plante.
In conditiile tarii noastre albina melifera deschide si polenizeaza florile de
lucerna vizitate in proportie de 3-9%. Polenizarea florilor de lucerna este
efectuata de catre albinele tinere care nu cunosc culesul lateral al nectarului fara
deschiderea florilor; in acest scurt timp insa acestea invata culesul lateral si nu
mai participa la polenizare.
Insectele ce polenizeaza usor lucerna sunt albinele salbatice. In conditiile
tarii noastre, florile de lucerna sunt vizitate si polenizate de 35 de specii de
albine salbatice, apartinand la 11 genuri si anume: Andrena, Antohophora,
Antihidium, Bombus, Melitturga, Eucera, Eriadis, Helictus, Melita, Megachile
si Xylocopa. Aceste specii deschid 45-100% din florile de lucerna vizitate.
Polenizarea este influentata semnificativ de umiditatea relativa a aerului
si de temperatura din perioada infloritului. Cresterea temperaturii si scaderea
umiditatii relative a aerului determina o deschidere mai usoara a florilor.
Actiunea acestor factori se reflecta mai bine in prima parte a zilei. Nebulozitatea
accentuata si vanturile cu viteze mai mari de 4-5 m/sec. stanjenesc polenizarea
florilor de lucerna. Pe parcursul formarii semintei insuficienta umiditatii din sol
si temperaturile mai mari de 30-320 C determina o diminuare semnificativa a
productiei prin numarul mare de seminte seci si diminuarea MMB.
Polenizarea florilor de lucerna este inexistenta in zilele ploioase. In aceste
conditii florile raman apte pentru polenizat dupa incetarea ploilor, dat fiind
faptul ca in acest interval de timp, temperatura aerului este mai coborata; daca
intervalul ploios este mai mare de 2-3 zile, o parte din flori nu mai sunt apte
pentru a fi polenizate. Florile care se deschid in ultimele 8-10 zile ale
intervalului de inflorire, chiar daca sunt perfect polenizate, produc in buna parte
raceme care capata culoarea neagra, samanta fiind in buna parte sistava, fara
importanta economica.
Progrese tehnologice realizate in domeniul producerii semintei la lucerna

Producerea semintei de lucerna a constituit subiectul multor cercetari,

realizate in zonele cu climat continental si continental excesiv. In toate situatiile,
aceste cercetari au fost realizate in cadrul tehnologiei traditionale, in care
semanatul loturilor semincere de lucerna s-a facut la desprimavarare, iar
samanta s-a produs in anii urmatori de vegetatie (I-IV). S-au obtinut o
multitudine de rezultate experimentale care au condus la formularea unor
concluzii utile, menite a sporii nivelul productiilor, care in buna parte sunt
valabile si in zilele noastre.
Se simtea nevoia de a se realiza unele cercetari de aprofundare in care sa
se elucideze cauzele care determina productiile plafonate si foarte fluctuante de
samanta de la un an la altul.
Aceste cercetari s-au realizat la I.C.D.A. Fundulea si in reteaua
experimentala ASAS, in diverse zone ecologice, din care au rezultat cateva idei
mai importante pe care le prezentam in cele ce urmeaza.
In tehnologia traditionala in care lotul semincer se seamana la
desprimavarare, in anul I de vegetatie plantele se dezvolta cu precadere
vegetativ cu un sistem radicular la sfarsitul anului, profund, bogat in substante
de rezerva. In anii urmatori de vegetatie, la desprimavarare coletul dispune de
un numar insemnat de muguri
vegetativi care in conditii favorabile de umiditate se transforma in lastari
generativi. Numarul acestora este cu atat mai mare cu cat densitatea de semanat
a fost mai mica si conditiile climatice ale anului precedent au fost mai
favorabile. in aceste conditii la desprimavarare numarul de lastari oscileaza intre
10 si 20. Prezenta substantelor de rezerva din radacini in cantitati insemnate si
conditiile favorabile de umiditate, din rezerva de apa acumulata in sezonul rece
si din precipitatiile cazute pe parcursul primaverii, conduc la o dezvoltare
luxurianta a lastarilor care se dezvolta intr-un ritm intens, la inceputul
infloritului plantele atingand inaltimea de 80-90 cm, iar la sfarsitul infloritului
120-130 cm. Cand pe parcursul perioadei de inflorire conditiile de umiditate
sunt favorabile si sunt prezente si intensificari ale vantului plantele cad si se
produce in mod frecvent fenomenul de proliferarea lastarilor' care se poate
repeta pana la sfarsitul infloritului. In aceasta situatie florile avorteaza, iar cele
care au fost polenizate produc samanta cu o valoare biologica modesta.
Cercetarile de aprofundare realizate la I.C.D.A. Fundulea, in care
dinamica dezvoltarii sistemului vegetativ aerian s-a urmarit in relatie cu
dezvoltarea sistemului radicular, au evidentiat ca fenomenul de proliferare a
lastarilor' poate sa fie evitat in situatia in care semanatul lotului semincer se face
la inceputul toamnei; in aceasta situatie la intrarea in iarna, numarul de lastari
este limitat (2-4), iar sistemul radicular se dezvolta pe parcursul infloritului

concomitent cu sistemul vegetativ aerian. In consecinta 25-30% din substantele

elaborate in procesul de fotosinteza sunt folosite pentru dezvoltarea sistemului
radicular, motiv pentru care lastarii se dezvolta echilibrat si la inceputul
infloritului plantele nu depasesc inaltimea de 60 cm si 80-90 cm la sfarsitul
infloritului.
Aceste cercetari au conturat posibilitatea dirijarii cresterii plantelor si s-a
putut elabora o arhitectura ideala a plantei care sa evite caderea si in consecinta
sa se creeze conditii optime pentru polenizare si fructificare.
A rezultat o noua tehnologie de producere a semintei de lucerna in care
semanatul se face la inceputul toamnei, intr-un interval bine precizat si samanta
se produce in exclusivitate in anul I de vegetatie la coasa I; aceasta tehnologie a
fost denumita intensiva', tinandu-se seama de nivelurile ridicate de productie si
de argumentele stiintifice ce au stat la baza elaborarii ei.
In tabelul de mai jos prezentam cele doua tehnologii la care ne-am referit,
care de fapt evidentiaza progresele tehnologice remarcabile obtinute in
domeniul producerii semintei de lucerna, pe parcursul unei perioade lungi de
timp, in zonele ecologice considerate favorabile din Romania.
Tabelul 16
Progrese tehnologice realizate in domeniul producerii semintei de lucerna
in Campia Dunarii,
Dobrogea, sudul Moldovei si Campia Banatului, in regim irigat (19801999)
(dupa I. Moga si Maria Schitea, 2000)
Tehnologia
Traditionala*
Intensiva**

Productii de samanta (limite)

kg/ha
Diferenta, kg/ha
100-600
400-1200
300-600

'Semanat primavara, producerea semintei in anii ll-IV de vegetatie,, la

coasele I sau II in functie de conditiile climatice. ** Semanat la inceputul
toamnei, producerea semintei in exclusivitate in anul I la coasa I (in 11 luni).
Din acest tabel se constata ca in tehnologia intensiva productiile au
oscilat intre 400 si 1200 kg/ha, fata de tehnologia traditionala in care productiile
au fost cuprinse intre 100 si 600 kg/ha; in acelasi timp in tehnologia intensiva
conditiile climatice din zonele mentionate au influentat semnificativ nivelul

productiei, dar productia minima a depasit de patru ori nivelul minim din
tehnologia traditionala, iar nivelul maxim a fost de doua ori mai mare decat in
tehnologia traditionala.
Aceste rezultate experimentale, confirmate pe parcursul unei perioade
lungi de timp, evidentiaza progresele tehnologice remarcabile obtinute la
lucerna pentru samanta; aceste progrese aplicate de producatorii de samanta
autohtoni vor conduce la obtinerea unei eficiente economice remarcabile; exista
sanse mari pentru export la samanta de lucerna, chiar si in tarile dezvoltate din
Europa, fermierii romani putand fi competitivi cu cele mai prestigioase firme
straine producatoare de samanta de lucerna.
Tehnologia intensiva se refera strict la producerea semintei in anul I, la
coasa I, dupa care sunt posibile urmatoarele solutii:
1. Dupa 11 luni lotul semincer sa se mentina inca 1-3 ani, cand acesta
intra in domeniul tehnologiei traditionale, samanta producandu-se la coasele I
sau II in dependenta de conditiile de umiditate.
2. Cultura sa se pastreze inca 1-3 ani pentru producerea furajului.
3. Dupa 11 luni lotul semincer sa se desfiinteze, plantele postmergatoare
beneficiind de azotul simbiotic remanent produs de lucerna.
In concluzie in conditiile tarii noastre, in etapa actuala si poate inca mai
multi ani de acum inainte, se vor practica paralel cele doua tehnologii; pe
masura ce agricultura Romaniei se va moderniza, tehnologia intensiva va fi
extinsa pe suprafete din ce in ce mai mari.
Zonarea ecologica a lucernei pentru samanta
Zonarea lucernei pentru samanta se diferentiaza semnificativ fata de
zonarea lucernei pentru producerea furajului. Din arealele destinate lucernei
pentru furaj, lucerna pentru producerea semintei se poate extinde pe cel mult
30% din aceste areale.
Lucerna pentru samanta valorifica cel mai eficient solurile cu textura
mijlocie inspre usoara al caror continut in argila nu depaseste 35%; aceste soluri
au o capacitate mare de retinere a apei, cu o buna circulatie capilara si cu o buna
permeabilitate. In conditii de seceta de regula crapaturile solului sunt relativ
superficiale,
iar
dupa
precipitatii abundente nu se formeaza crusta, care sa stanjeneasca plantele.

Solurile cu inceput de saraturare (sub 0,1-0,2% reziduu fix), daca sunt

permeabile, bine drenate, iar pH nu depaseste 7,8 pot fi considerate mediu
favorabile pentru producerea semintei de lucerna. La fel si solurile nisipoase
din incintele irigate, luate in cultura de cel putin 15 ani, ofera conditii mediu
favorabile pentru producerea semintei de lucerna.
Nu sunt potrivite pentru infiintarea loturilor semincere de lucerna solurile
argiloase (cu peste 40% argila), care desi au un complex adsorbtiv bine
constituit si o capacitate mare de retinere a apei sunt greu permeabile si in
conditii de seceta fac crapaturi adanci, iar in prezenta excesului de apa plantele
se dezvolta luxuriant si cad.
Nu sunt propice pentru infiintarea loturilor semincere de lucerna nici
solurile cu aport freatic in care nivelul apei freatice la desprimavarare se ridica
pana la 1,2-1,5 m fata de suprafata solului, iar franja freatica urca pana la 50-60
cm de suprafata solului; in aceste conditii plantele de lucerna dezvolta multi
lastari generativi care au o crestere luxurianta, favorizandu-se caderea si apoi
poliferarea lastarilor.
Plantele de lucerna se dezvolta echilibrat si infloresc abundent pe solurile
bogate in humus (2,8-3,5%), cu o activitate microbiana intensa si care sunt bine
aprovizionate in elemente nutritive (N,P,K,Ca) si microelemente; bogatia in
elemente si microelemente este determinata de tipul de sol si, in masura egala,
de umiditate si temperatura cat si de nivelul masurilor tehnologice.
Lucerna este o planta de zi lunga, inflorirea si fructificarea reclamand
conditii de luminozitate cat mai favorabile. Fotoperioada optima, in conditiile
tarii noastre, este cea de 14-15 ore de luminozitate pe zi cu o intensitate
luminoasa de peste 18 mii lucsi, care favorizeaza dezvoltarea unui indice foliar
echilibrat.
Luand in considerare rezultatele experimentale obtinute in ultimii 30 de
ani, din tara noastra, zonarea producerii semintei de lucerna cuprinde
urmatoarele areale mai importante:
- Zona I de favorabilitate se intalneste in judetele: Constanta, Tulcea,
Braila, Buzau, Ialomita, Calarasi, Ilfov, Giurgiu, Teleorman, Dolj si Olt.
- Zona a II-a de favorabilitate cuprinde judetele: Galati, Vrancea, Vaslui,
lasi, Prahova, Timis, Arad, Dambovita.
In amandoua zonele conditiile cele mai favorabile se intalnesc pe
cernoziomuri lipsite de aport freatic si soluri aluvionare unde temperatura medie
anuala este mai mare de 10,5-11C, cu precipitatii medii anuale mai mici de 680

mm. In aceste zone se pot extinde deopotriva tehnologia traditionala, dar mai
ales tehnologia intensiva; aceasta din urma se poate realiza cu precadere, in
regim irigat, iar in regim neirigat numai in anii in care inainte de semanat si in
intervalul optim de semanat cad precipitatii suficiente.
- Zona a III-a de favorabilitate pentru organizarea loturilor
semincere de lucerna cuprinde restul judetelor tarii din zonele de campie, unde
acestea se amplaseaza pe cernoziomuri, soluri aluvionare si brun roscate cu pH
de
peste
6,8,
unde
precipitatiile medii anuale nu depasesc 600-650 mm, iar temperaturile medii
anuale sunt mai mari de 9,5-10,0C. In aceasta zona ecologica se practica cu
precadere tehnologia traditionala, iar tehnologia intensiva este posibila in anii in
care la sfarsitul verii si inceputul toamnei, cad cantitati suficiente de apa.
Locul lucernei in cadrul asolamentului
Reusita organizarii loturilor semincere de lucerna depinde in masura mare
de plantele premergatoare, care se cere sa elibereze terenul cat mai devreme si
sa nu fie imburuienate.
Sunt foarte bune premergatoare pentru loturile semincere de lucerna in
primul rand plantele anuale furajere care elibereaza solul la sfarsitul primaverii
si mijlocul verii (borceagurile, rapita furajera etc). Dupa aceste premergatoare in
straturile adanci ale solului (mai jos de 100 cm) raman cantitati de apa
neconsumata, iar conditiile climatice relativ favorabile permit o lucrare timpurie
si de calitate a solului; precipitatiile ce cad dupa executarea lucrarilor solului se
constituie, in buna parte, intr-o rezerva utila de apa. In acelasi timp prin
procesele fermentative ce au loc in stratul arabil resturile vegetale se
descompun, iar buruienile care rasar pot fi usor combatute prin lucrari
superficiale. Pot fi considerate foarte bune premergatoare si cerealele de toamna
(orzul, graul) si de primavara (orzoaica), daca se iau masuri urgente de eliberare
a terenului de resturi vegetale si se executa lucrari corespunzatoare ale solului.
Exista o caracteristica esentiala care recomanda cerealele ca foarte bune
premergatoare pentru organizarea loturilor semincere de lucerna. Se stie ca
odata cu inceputul fazei de ceara a boabelor de cereale exigentele plantelor
pentru apa scad semnificativ, iar pe de alta parte masa vegetala constituie un
mulci care inlatura in buna parte pierderea apei din sol prin evaporare directa. In
consecinta, precipitatiile ce cad pe parcursul coacerii boabelor se constituie in
masura mare intr-o rezerva insemnata de apa, fapt pentru care solul se poate
lucra relativ usor cu consumuri moderate de energie. in acelasi timp boabele
scuturate in procesul de recoltare a cerealelor, cat si semintele de buruieni
existente in sol, intalnesc conditii favorabile de incoltire si prin lucrari

corespunzatoare, samulastra si buruienile rasarite pot sa fie usor eliminate in

urmatoarele saptamani.
Cerealele de toamna sunt mai bune premergatoare decat cerealele de
primavara, care elibereaza terenul mai tarziu cu 2-3 saptamani.
Sunt excluse ca premergatoare culturile tratate in ultimii trei ani cu
erbicide triazinice. Porumbul cultivat pentru boabe, chiar si atunci cand se
folosesc hibrizi semitimpurii nu creeaza conditii bune pentru organizarea
loturilor semincere de lucerna.
Revenirea lotului semincer de lucerna pe acelasi teren este posibila dupa
o perioada de 4-5 ani in tehnologia traditionala si dupa 2-3 ani in tehnologia
intensiva.
Utilizarea ingrasamintelor
O nutritie echilibrata cu elemente nutritive creeaza conditii favorabile
pentru obtinerea unor productii mari de samanta.
Asa cum se cunoaste, pe solurile fertile, lucerna produce cantitati
insemnate de azot simbiotic, motiv pentru care fertilizarea cu acest element nu
este indicata. Este de dorit ca planta premergatoare sa nu fi beneficiat de o
fertilizare cu ingrasaminte organice, pentru evitarea infestarii cu cuscuta cat si
pentru excluderea unei aprovizionari abundente cu azot.
Pe solurile nisipoase, in stratul de sol de 0-30 cm, temperatura in timpul
zilei depaseste 33C, iar la suprafata solului 55C; in aceste conditii
nodozitatile de pe radacini sunt putin active si in consecinta produc cantitati
mici de azot simbiotic. Pe aceste soluri, aplicarea unei doze de azot de N100,
cand ingrasamantul folosit este azotatul de amoniu sau N40 cand ingrasamantul
aplicat este nitrocalcarul, sporeste productia de samanta cu 30-35%.
Ingrasamintele fosfatice sunt necesare aproape in toate situatiile.
Productiile cele mai economice de samanta se obtin cand solul contine 8-9 mg
fosfor mobil la 100 g (in stratul de 0-30 cm). Calculul necesarului de
ingrasamant fosfatic se poate face dupa urmatoarea formula:
Y - (a-b) x Dy,
in care:
- Y este doza de fosfor (P2O5 kg/ha) ce urmeaza a se administra la
infiintarea lotului semincer;

- a - continutul optim al solului in fosfor mobil la care se obtine productia

de samanta cea mai economica (in cazul lucernei pentru samanta: 8-9 mg la 100
g de sol);
- b - continutul solului in fosfor mobil in parcela unde urmeaza a se
insamanta lucerna (dupa datele cuprinse in cartarea agrochimica;
- Dy - un indice rezultat din prelucrarea datelor experimentale (care pe
cernoziomuri, soluri brun-roscate si soluri aluvionare este de 20-22).
Aceasta formula de calcul este sustinuta si de datele experimentale din
tabelul 17, din care se constata ca in lipsa datelor de cartare agrochimica, se
administreaza, la infiintarea lotului semincer P60-80 (P2O5), raport de fertilizarea
plantei premergatoare. Aplicarea ingrasamantului fosfatic se face inainte de
efectuarea lucrarii de baza a solului sau inainte de pregatirea patului germinativ
pentru semanat. In tehnologia traditionala, la sfarsitul anului II de vegetatie, pe
parcursul sezonului rece, se face o fertilizare suplimentara cu doza de P 50-60 care
favorizeaza fructificarea normala a plantelor.
Pe solurile nisipoase, in lipsa datelor de cartare agrochimica, doza optima
de fosfor este cea de P100 (P205).
Ingrasamintele potasice nu sunt necesare, solurile pe care se amplaseaza
loturile semincere continand peste 17-18 mg potasiu mobil la 100 g (in stratul
arabil). Pe solurile nisipoase insa se administreaza in fiecare an o doza de
potasiu de K100 (K20).
Tabelul 17
Efectul dozelor de fosfor asupra productiei de samanta de lucerna, in
tehnologia intensiva
(dupa I. Moga, D. Craiu, M. Negrila si A. Florea)
Doza de
fosfor
(kg/ha
s.a.)

Productia de samanta kg/ha

Fundulea
Teleorm
Caracal
(1980-1986)
an (1985-1986) (1974-1975)

k
g/ha

%
k
g/ha

%
k
g/ha

Media

%
k
g/ha

P0

5
12

P70

1
00

6
92

P140

31
1

35
7

26

35

1
28

00
4

74
1

42

10

1
51
1
93

5
82

1
00

5
31

1
06

00
6

20
1

12

1
1
17

6
45

1
21

Lucrarile solului
Lucrarile solului imbunatatesc aprovizionarea plantelor cu apa prin
marirea vitezei de infiltrare, a capacitatii de inmagazinare, a accesibilitatii apei
pentru plante si prin evitarea scurgerii apei la suprafata.
Lucrarile solului trebuie sa vizeze in primul rand o nivelare
corespunzatoare a parcelei. Procesul de nivelare priveste, de fapt, intregul
ansamblu de lucrari ale solului printre care un loc important il ocupa executarea
corecta a araturii, a lucrarilor de intretinere a araturii in perioada urmatoare si a
lucrarilor de pregatire a patului germinativ.
In asociatiile agricole si fermele bine organizate nivelarea solului se poate
realiza, o data la 4-5 ani, cu utilaje specializate (N.T. 2,8 etc); operatia de
nivelare se face pe parcursul toamnei, de regula la cultura anuala din asolament
care se insamanteaza primavara.
Aratura se executa cat mai devreme posibil, imediat dupa eliberarea
terenului de resturi vegetale. Cum in majoritatea situatiilor, loturile semincere
de lucerna se amplaseaza dupa cereale paioase sunt strict necesare urmatoarele
masuri:
Dupa eliberarea terenului de resturi vegetale, care se face in mod necesar
in urmatoarele 1-2 zile dupa treierat, cand miristea este inalta este de dorit
arderea acesteia; aceasta masura este utila mai ales cand lotul semincer de
lucerna se organizeaza dupa tehnologia intensiva, cand semanatul se face la
inceputul toamnei. Arderea miristii prezinta avantajul ca se combat o parte din
daunatori in timp ce semintele de cereale scuturate isi pierd, in buna parte
germinatia, creandu-se in acelasi timp conditii mai favorabile pentru lucrarile ce
se executa in continuare. Arderea miristii, care nu este indicata in cazul altor
postmergatoare, se face dupa luarea masurilor cunoscute de delimitarea a
parcelei prin brazde (late de cel putin 5-6 m) pentru excluderea raspandirii
focului.

Cand sunt restrictii pentru arderea miristii, cutitul combinei de recoltare a

cerealelor se regleaza cat mai de jos posibil, pentru ca miristea sa nu fie mai
inalta de 6-7 cm.
Operatiunea imediat urmatoare este dezmiristirea facuta cu grapa cu
discuri inclinata corespunzator, prin care se intrerupe copilalitatea si deci
pierderea apei de la suprafata solului.
Este de dorit ca in urmatoarele 2-3 zile dupa dezmiristire sa se are, cu
plugul in agregat cu grapa stelata, la adancimea de 20-22 cm. In situatia in care
executarea araturii se amana, cand dupa recoltarea cerealelor urmeaza o
perioada secetoasa, apa din stratul de sol de 0-25 cm, se pierde in 8-9 zile si
aratura nu se mai poate face.
Cand aratura se executa de timpuriu, solul fiind reavan, brazda se revarsa
usor, iar grapa stelata atasata in spatele plugului are rolul important de a
faramita bulgarii si de a tasa usor solul, cand se reduce semnificativ suprafata de
evaporare.
In saptamanile urmatoare, dupa caderea unor cantitati satisfacatoare de
precipitatii, semintele de cereale scuturate si semintele de buruieni incoltesc;
dupa un interval de 10-12 zile, cand plantele de cereale incep sa-si formeze
frunza a doua, solul se va lucra cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti,
lucrare prin care se combat buruienile si se uniformizeaza aratura printr-o
usoara nivelare. Aceasta lucrare este utila atat pentru tehnologia traditionala, dar
mai ales pentru tehnologia intensiva.
Pe parcelele lipsite de buruieni, care in anii precedenti au fost corect
arate, in cazul tehnologiei intensive pregatirea solului se poate face in
exclusivitate prin lucrari superficiale cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu
colti. Aceasta operatiune se face imediat dupa arderea miristii; pentru o
mobilizare corespunzatoare a solului (10-12 cm) sunt necesare 2-3 lucrari cu
grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti.
Pregatirea patului germinativ se face in raport de tehnologia practicata.
Cand semanatul se face la inceputul toamnei, in preziua insamantarii,
patul germinativ se va pregati printr-o trecere cu grapa cu discuri in agregat cu
tavalugul sau cu combinatorul prevazut in spate cu tavalugi.
Cand semanatul se face la desprimavarare, in preziua semanatului,
pregatirea patului germinativ se face printr-o singura trecere cu combinatorul
prevazut in spate cu tavalugi; lucrarea se face de preferinta perpendicular pe
directia de semanat.

Samanta si semanatul
Samanta de lucerna este reniforma, de culoare galbena-deschis, inspre
brun-deschis. MMB este apropiata de 2,0 g cu variatii cuprinse intre 1,7 si 2,2,
iar greutatea hectolitrica este de 73-77 kg. In raport de conditiile de temperatura
si umiditate din perioada de formare a semintei, o proportie de 3-8% o
reprezinta semintele tari', care rasar de regula mai tarziu.
Epoca de semanat este factorul ce conditioneaza nivelul tehnologic si in
consecinta potentialul de productie. In tehnologia traditionala semanatul se face
la desprimavarare, cand solul este suficient de zvantat pentru a se putea
introduce atelajele de pregatire a patului germinativ; calendaristic, acest interval
se inscrie, in majoritatea anilor, in primele doua decade ale lunii martie, in
zonele de campie si in a doua jumatate a lunii martie, in zonele colinare.
In tehnologia intensiva, semanatul se face la inceputul toamnei.
Productiile cele mai mari de samanta se obtin cand plantele intra in iarna cu 2,53,5 lastari scurti, situatie in care potentialul de rezistenta la iernare este ridicat,
cand plantele se dezvolta echilibrat pe parcursul infloritului si fructificarii.
Intervalul termic optim de semanat este cuprins intre 800 si 900C;
calendaristic, acest interval se inscrie intre 1 si 12 septembrie in zonele de
campie si intre 25 august si 5 septembrie in zonele colinare. In unitati mari
producatoare de samanta, semanatul se poate incepe mai devreme cu 3-4 zile.
Este important ca in anii secetosi lotul semincer sa fie irigat in limitele
intervalului optim de semanat, fara a se depasi data de 15 septembrie in zonele
de campie si 7-8 septembrie in zonele colinare (tabelul 18).
In tehnologia intensiva, productiile cele mai mari de samanta se obtin in
anii in care in sezonul rece si pana la inceputul infloritului precipitatiile
insumeaza 300-350 mm si pe parcursul infloritului si fructificarii 175-200 mm;
in tehnologia traditionala este de dorit ca aceste valori sa fie mai mici cu 1520%.
Tabelul! 18
Relatia dintre suma gradelor termice de la semanat la intrarea in iarna si
productia de samanta la lucerna in tehnologia intensiva, in zonele irigate din sudul tarii, in anul I de vegetatie, medie (1983-1987)
(dupa I. Moga,1993)

Data
Suma
Productia
semanatului gradelor termice samanta
de la semanat la
e samanta
intrarea in iarna
25
august
1
septembrie
5
septembrie
10
septembrie
15
septembrie
20
septembrie
25
septembrie
1
octombrie

de

1100

kg/ha
680

%
100

1000

760

112

900

820

121

800

810

119

700

760

112

600

600

88

500

510

75

400

340

67

Densitatea de semanat este determinata in masura mai mica de tehnologia

practicata, in tehnologia traditionala densitatea optima de semanat este cea de
150-200 de seminte germinabile la m2 (3,0-3,5 kg/ha); in acest caz semanatul se
face in randuri distantate (50 cm) si la adancimea de 1,5-2,0 cm.
Cand semanatul se face la inceputul toamnei densitatea optima de
semanat este de 200-250 seminte germinabile la m2 (4-5 kg/ha) cand semanatul
se face in randuri distantate (la 50 cm intre randuri) si 500-550 seminte
germinabile la m2 (10-12 kg/ ha) cand se seamana in randuri la 25 cm (tabelul
19); semanatul in randuri la 25 cm este de perspectiva in viitorul apropiat, cand
vor fi accesibile erbicidele cu un spectru largit de combatere si in tara noastra.
In aceste conditii densitatea va putea fi redusa substantial; adancimea optima de
incorporare in sol este la 2,5-3,0 cm.
Pe solurile nisipoase, productiile cele mai mari se obtin cand se seamana
cu o norma de samanta de 3,0-3,5 kg/ha, in randuri la 70 cm; in aceasta situatie,
productia de samanta este mai mare cu pana la 32% fata de situatia in care
semanatul se face la distanta de 25-50 cm intre randuri si cu o norma de samanta
mai mare.

Tabelul 19
Efectul densitatilor reduse de samanta asupra productiei lucernei in
tehnologia intensiva, in zonele irigate din sudul tarii, in anul I de vegetatie
(1986-1987)
(dupa I. Moga si colab.,1996)
Distanta dintre randuri
25 cm
P
S
Pr
lante amanta oductia
la m2 utila (g) (kg/ha)
1
3
83
6
20
1
4
2
4
87
4
80
9
00
3
6
91
2
40
6
04
4
8
94
0
00
2
07
4
9
95
8
60
8
09
5
1
96
6
120
3
09
6
1
95
4
280
8
08
5
1
88
00
0000
2
00

50 cm
%
P
S
lante amanta
la m2 utila (g)
9
4
8
0
1
6
1
20
1
8
1
60
1
1
2
0
00
1
1
2
2
40
1
1
2
4
80
1
1
3
6
20
1
2
5
50
000

Pr
oductia
(kg/ha)
59
8
72
3
81
4
87
0
89
2
88
0
83
3
84
5

7
1
8
6
9
6
1
03
1
05
1
04
9
9
1
00

Lucrarile de intretinere
In tehnologia traditionala tavalugirea solului dupa semanat este necesara
numai in anii secetosi cand solul este lipsit de umiditate in stratul de 4-5 cm. in
tehnologia intensiva tavalugirea solului inainte si imediat dupa semanat este
necesara pentru a se provoca un rasarit uniform.
Combaterea buruienilor se face prin lupta integrata' in care un loc
important il au planta premergatoare si lucrarile solului. Folosirea erbicidelor
este strict necesara, dar un rol insemnat il au si prasilele, cand se seamana in
randuri distantate.

Pentru combaterea samulastrei si a buruienilor monocotiledonate se

aplica la pregatirea patului germinativ unul din produsele: Butiran 11 (6-8 l/ha),
Benefex (4-5 l/ha), Diizocab 80 CE (8-9 l/ha) sau Eradicane (6-7 l/ha);
buruienile monocotiledonate, inclusiv costreiul pot fi combatute si dupa
rasarirea culturii, folosind unul din erbicidele: Fusilade forte, Targa super,
Gallant super (1,5-1,6 l/ha), aplicate in fazele timpurii de dezvoltare a
buruienilor. Pe solurile nisipoase buruienile monocotiledonate specifice se pot
combate eficient cu erbicidul Nabu S (4 l/ha).
Buruienile dicotiledonate pot fi combatute cu Basagran, Dual sau Laso
(2,0-2,5 l/ha) aplicate la inceputul fazei de rozeta. O foarte buna eficienta o are
erbicidul Pivot 100 L.C., care se aplica in doza de 0,5-0,7 l/ha, la 5-6 zile dupa
ce plantele au rasarit; acest erbicid nu combate palamida. O buna eficienta in
combaterea buruienilor dicotiledonate o are si erbicidul Embutone (2,0-2,5
kg/ha), care se aplica in faze timpurii de dezvoltare a buruienilor; erbicidul este
indicat cu precadere pe parcelele infestate cu palamida.
Pentru inlaturarea buruienilor care nu sunt combatute de erbicidele
mentionate mai sus, prasitul mecanic al intervalelor dintre randuri este foarte
eficient.
Prima prasila mecanica, in cazul tehnologiei intensive, se face in ultima
parte a toamnei, cand plantele au cel putin doi lastari. Cultivatorul se regleaza
astfel incat sa se lucreze la adancimea de 4-5 cm si la o distanta de 5-6 cm de
randurile de plante.
A doua prasila mecanica se executa cu cultivatorul prevazut cu aripioare;
in felul acesta se realizeaza o usoara escavare a solului pe spatiul dintre randuri
si acoperirea bazei plantelor cu un strat de sol de 3-5 cm, modalitate prin care se
distrug mai eficient buruienile, se mareste rezistenta plantelor la cadere si se
evita in acelasi timp emiterea de lastari nedoriti din colet. Aceasta lucrare se
face in primavara anului urmator cand plantele de lucerna au inaltimea de 30-35
cm.
In tehnologia traditionala, in anii II-IV de vegetatie prima prasila
mecanica se face la 20-25 de zile dupa pornirea plantelor in vegetatie, iar cea
de-a doua dupa alte 16-20 de zile, cand este de dorit sa se ataseze la cultivator
aripioare. In cazul parcelelor cu potential mare de imburuienare inlaturarea
buruienilor de pe randurile de plante este de dorit sa se faca printr-o prasila
manuala selectiva.
Combaterea bolilor si daunatorilor. Pentru prevenirea bolilor, metodele cele mai
eficiente vizeaza in primul rand crearea de soiuri tolerante la principalele boli si
prin metode tehnologice; acestea din urma se refera la respectarea rotatiei

culturilor si la executarea corecta a lucrarilor solului. in zonele in care lucerna

este afectata de caderea plantutelor' (Pytium de baryanum), este de dorit ca
samanta sa fie tratata cu fungicidul Baret MLX 360 FS (3 kg/t).
Ca metode biologice de prevenire si combatere, se poate utiliza unul
dintre preparatele: Dipel, Elcor, Boverin sau Muscordin.
In tehnologia traditionala, cand semanatul se face primavara, tratarea
semintei cu produse pe baza de carbofuran (Carbodan 35 ST, Carbofuran 350
FS etc. in doza de 28 l/t); acest tratament evita atacul daunatorului Sitona si
altor daunatori prezenti in cultura in primele 20-25 zile dupa rasarirea plantelor;
tratamentul nu este necesar cand semanatul lucernei se face la inceputul
toamnei.
In unii ani plantele de lucerna sunt atacate de larvele de Hypera variabilis
care pot compromite lotul semincer. Combaterea acestui daunator se face cu
unul din piretroizii cunoscuti, dintre care cei mai eficienti sunt: Fastac 10 CE
(150 ml/ha), Decis 2,5 CE sau Karate (300 ml/ha), Diazol 60 EW (0,9 l/ha).
Pentru combaterea daunatorilor florifagi (Contarinia medicaginis,
Dasyneura ignorata) si seminifagi (Tychius flavus, Bruchophagus roddi) sunt
necesare trei tratamente cu unul din piretroizii mentionati mai sus:
Primul tratament se face la inceputul fazei de imbobocire; de regula acest
tratament coincide cu aparitia atacului larvelor de Hypera variabilis.
Al doilea tratament se face la inceputul infloritului, deci dupa 12-15 zile
de la primul tratament.
Tratamentul al treilea se face la sfarsitul fazei de inflorit. In toate
situatiile, reglarea masinilor de stropit se face cu 250-300 1 de apa la hectar.
Irigarea loturilor semincere de lucerna. In tehnologia traditionala irigarea
loturilor semincere de lucerna nu este necesara; in zonele din sudul tarii, cand
samanta se produce la coasa a II-a in anii foarte secetosi, interventia cu o irigare
stimulativa de 30-35 mm, aplicata la 20-25 de zile dupa recoltarea coasei I, este
utila.
In tehnologia intensiva in 3-5 ani din 10, precipitatiile de la sfarsitul verii
si inceputul toamnei sunt suficiente pentru infiintarea loturilor semincere. In
schimb, in 5-7 ani din 10, reusita infiintarii loturilor semincere este conditionata
de prezenta apei de irigare. In aceste conditii prima udare se aplica imediat dupa
semanat cu o norma de 30-40 mm; aripa de udare se amplaseaza perpendicular
pe directia vantului dominant, aspersoarele montandu-se din doua in doua tevi.

Mutarea aripei se face la trei tevi, deci din 18 in 18 m, cand udarea va fi

uniforma. in aceste conditii plantele rasar in 7-8 zile; in toamnele secetoase
irigarea se repeta, cu o norma de 40 mm. Pe parcursul perioadei de vegetatie
irigarea lucernei nu mai este necesara, rezerva de apa acumulata in sezonul rece
si precipitatiile cazute pe parcursul primaverii si in prima jumatate a verii
favorizand o dezvoltare echilibrata a plantelor. in anii in care rezerva de apa la
desprimavarare este mica (mai putin de 50-55% din normala zonei) iar prima
jumatate a primaverii este foarte secetoasa, inainte cu 5-6 zile de inceputul
imbobocirii plantelor (a doua jumatate a lunii aprilie) aplicarea unei udari
stimulative cu 30 mm este utila, mai ales in situatia in care semanatul lotului
semincer s-a facut in ultimele zile ale intervalului optim de semanat, cand dupa
desprimavarare sistemul radicular este relativ superficial.
Pe solurile nisipoase loturile semincere de lucerna au nevoie de cantitati
de apa mai mari decat in situatiile aratate mai sus. Acest fapt se explica in
primul rand prin consumul mare de apa in intervalul cuprins intre inceputul
butonizarii si inceputul fazei de ceara a boabelor (la lastarul principal al
plantelor); in acest interval plantele consuma pe zi, in medie 4,5-5,5 l/m2, fata
de 3,5-4,0 l/m2 in zona cernoziomurilor si solurilor aluvionare din sudul tarii.
Pentru satisfacerea acestor cerinte, atat in tehnologia traditionala, cat si in
tehnologia intensive, sunt necesare 4-5 udari de cate 35-45 mm, cand norma
optima de irigare este de 180-190 mm; in aceste conditii, nivelul productiei de
samanta, fata de situatia in care lotul semincer nu se iriga, creste cu pana la
45%. In tehnologia intensiva, imediat dupa semanat se aplica o norma de udare
de 40-45 mm, care se repeta dupa 8-10 zile; in toamnele foarte secetoase, dupa
alte 8-10 zile se aplica cea de a treia udare cu o norma de 40 mm.
Alegerea perioadei optime de fructificare si recoltarea semintei
In tehnologia traditionala, cand samanta se produce in anii II-IV de
vegetatie, potentialul maxim de inflorire a lucernei se realizeaza la coasa I; in
acelasi timp insa la coasa I, plantele prezinta un numar mare de lastari
generativi, care fiind alimentati abundent cu zaharuri reducatoare cresc
luxuriant si in conditii favorabile de umiditate in urma caderii plantelor se
produce fenomenul de proliferare si diminuarea drastica a productiei de
samanta.
Aceasta stare de lucruri poate sa fie intrucatva ameliorata cand imediat
dupa desprimavarare, loturile semincere se lucreaza energic cu grapa cu discuri,
perpendicular pe directia de semanat. Pentru reducerea corespunzatoare a
numarului de lastari (cu pana la 30-35%) si pentru combaterea buruienilor sunt
necesare doua lucrari care se executa la intervale de 6-7 zile. Prin executarea

corecta a lucrarilor cu grapa cu discuri productia de samanta creste semnificativ,

mai ales in primaverile umede.
Exista inca o modalitate de diminuare a caderii plantelor, prin folosirea
erbicidului Pivot in doza ceva mai mare (1,0 l/ha) care se aplica la 15-18 zile
dupa pornirea plantelor in vegetatie, cand acestea ating inaltimea de 8-10 cm si
buruienile se gasesc la inceputul fazei de rozeta. Prin aceasta interventie talia
plantelor se reduce cu pana la 18-20% si riscul de cadere este mult diminuat.
In principiu in zonele din sudul tarii, cand rezerva de apa la
desprimavarare nu depaseste 55-60% fata de normala, iar precipitatiile cazute
pana la mijlocul fazei de imbobocire sunt si ele mai modeste (sub 60% din
media multianuala) si nu se manifesta semne de cadere a plantelor, coasa I
produce cantitati relativ mai mari de samanta, in aceste zone cand rezerva de
apa la desprimavarare este mare si primavara este umeda este de dorit sa se
produca samanta la coasa a II-a, coasa I recoltandu-se pentru furaj la inceputul
fazei de imbobocire a plantelor; cand in intervalul mentionat cad precipitatii
abundente este indicat sa se amane recoltarea coasei I pentru furaj cu pana la
10-12 zile, perioada in care o parte din excesul de apa este consumat si se
creeaza conditii mai favorabile pentru producerea semintei la coasa a II-a. in
zonele colinare, care sunt mai bogate in precipitatii, samanta de lucerna se
produce in exclusivitate la coasa a II-a, prima coasa recoltandu-se pentru furaj
pe parcursul fazei de imbobocire, in raport de rezerva de apa existenta in sol.
In tehnologia intensiva samanta de lucerna se produce in exclusivitate, in
anul I, la coasa I, cand proliferarea lastarilor nu se produce si, in consecinta,
productia de samanta este mare. In aceste conditii daca coasa I se recolteaza
pentru furaj, la coasa II-a nivelul productiei de samanta este mai mic cu 5055%. Totusi, sunt ani, in zonele din sudul tarii, in care pe parcursul lunilor mai
si iunie (in perioada infloritului) cad precipitatii mai mari de 250 mm (cum s-a
intamplat in anii 1991 si 2005); in aceste conditii coasa I se va recolta pentru
furaj la inceputul decadei a doua a lunii iunie, urmand ca samanta sa se produca
la coasa a II-a.
Cercetarile realizate in domeniul calitatii semintei de lucerna au
evidentiat rolul important pe care-1 are proportia semintelor galbene la
recoltare, care se cere sa fie cat mai mare. Semintele galbene produc plante
viguroase, au o germinatie de peste 90%, iar proportia semintelor tari nu
depaseste 6-7%.
Acest deziderat se realizeaza cu conditia ca recoltarea semintei sa se faca
cand 80-85% din pastai sunt brunificate.

Sub aspectul calitatii semintei sunt diferente mari intre cele doua
tehnologii de cultura; in tehnologia traditionala, proportia de seminte galbene
variaza intre 50 si 60%, in timp ce ponderea de participare a semintelor brune,
din productia totala este cuprinsa intre 40 si 50%. In tehnologia intensiva de
cultura, care ofera conditii mult mai favorabile pentru polenizare si formarea
semintei, proportia semintelor galbene la recoltare este de 90-93%, iar semintele
brune reprezinta 7-10%. in acelasi timp, in tehnologia traditionala, MMB este
de 1,4-1,7 g, iar in tehnologia intensiva de 1,9-2,2 g.
Recoltarea lotului semincer se face direct din lan, cand in faza mentionata
mai sus se face un tratament cu desicantul Reglone (4,0 - 4,5 l/ha); in acest caz
treieratul se face dupa 3-5 zile de la aplicarea tratamentului.
Recoltarea se poate face si in doua faze, mai ales in zonele din sudul tarii.
Cand 80-85% din pastai sunt brunificate se recolteaza cu vindroverul. Pentru
evitarea pierderilor prin scuturare, vindroverul va lucra numai pe roua, deci in
primele ore ale diminetii, pana cel tarziu la orele 9. Masa cosita se lasa in brazde
1-2 zile dupa care se treiera cu combina echipata cu ridicator sau cu botari. In
toate situatiile treieratul se face cand plantele sunt bine uscate (intre orele 11 si
19).
Se vor folosi combine bine etanseizate si se vor respecta cu strictete
prescriptiile inscrise in fisele tehnologice ale combinelor.
Inainte de depozitare samanta se va conditiona; decuscutarea este o
masura obligatorie si ea se executa cu masinile electromagnetice.
Dupa recoltare intervine repausul germinativ secundar, care este un
proces fiziologic normal; in consecinta, germinatia semintei se afla in crestere
continua pana la sfarsitul lunii octombrie.
Germinatia semintei se pastreaza la valori ridicate o perioada de 11-12
luni.
In anul II de pastrare a semintei, germinatia scade in medie cu 2,2%, in
anul III cu 4,6%, iar in anul IV cu 7,9%. in consecinta este de dorit ca samanta
de lucerna sa nu se pastreze o perioada mai lunga de doi ani.

Ierbicide Pentru Lucerna si Trifoi

Oferta erbicide pentru culturile de lucerna si trifoi:

Basagran Forte
Ambalaj: 100ml si 5L. Este un erbicid pe baza de bentazon, din grupa
diazinelor, are o actiune prin contact cu impact asupra procesului de...
47,86
Disponibil

lei

Cerlit
Ambalaj: 1L. Erbicid sistemic, substanta activa este rapid translocata,
care, la buruienile sensibile provoaca o reactie tipic auxinica.
131,44
Disponibil

lei

Pulsar 40
Ambalaj: 1L si 5 L. Este un erbicid care combate buruieni anuale
dicotiledonate si unele monocotiledonate anuale in culturile de soia,
lucerna,...
286,44
Stoc epuizat

lei

Agil 100 EC
Ambalaj: 1L si 5L. Agil 100 EC contine substanta activa propaquizafop,
cu actiune sistemica de combatere a tuturor buruienilor graminee si...
169,88
Disponibil

lei