Bolile Plantelor Cultivate
Bolile Plantelor Cultivate
Bolile Plantelor Cultivate
Mana este una dintre cele mai raspandite boli, ea atacand planta, plantele
afectate sunt: vita de vie, cartof, salata, ceapa, varza, castraveti,tomate, vinete,
plante ornamentale, etc. aparand in special cand vremea este ploioasa si rece.
Principalele plante atacate sunt:
1.Mana cartofului (Phytophthora infestans)
Originara din America de Sud (Peru, Chile) mana cartofului a fost introdusa in
Europa in prima jumatate a secolului al XIX-lea. In tara noastra mana cartofului
este frecventa si pagubitoare in regiunile deluroase si muntoase, mai ales in anii cu
veri ploioase si racoroase.
Simptome: Mana se manifesta pe organele aeriene si pe tuberculi. Primele
simptome se observa pe frunze prin lunile mai-iunie, de obicei inainte de infloritul
culturilor.
Pe frunzele atacate apar pete galbui, la inceput mici, cu un contur difuz si mai
numeroase la marginea foliolelor. Petele se maresc treptat, devin brune, apoi brunnegricioase si sunt inconjurate de o dunga galbena, cu margini neregulate si difuze.
Pe fata inferioara a frunzei, la periferia petelor, se observa un puf foarte fin,
albicios, format sporangioforii si sporangii ciupercii.
Pe vreme relativ calda puful este foarte putin distinct sau nu se mai formeaza, iar
petele stagneaza in crestere. In conditii de umezeala ridicata petele se maresc,
putand ocupa intreaga suprafata a foliolelor care se brunifica, se usuca si se
innegresc.
Pe tulpini, pe petiolurile frunzelor si pe pedunculi apar pete alungite, brunnegricioase, de marimi variabile. In cazul in care petele cuprind tulpina de jur-
Mana este considerata una din cele mai raspandite boli ale vitei de vie. In tara
noastra aceasta boala poate determina pierderi de productie mari, in functie de
evolutia conditiilor climatice.
Simptome: Se observa pe toate organele supraterane ale plantei. Atacul pe frunze
este cel mai frecvent. Acestea pot fi atacate dupa ce ating o suprafata de 10 cm si
pana cand imbatranesc, cand nu mai pot fi infectate. Aspectul frunzelor atacate este
diferit, dupa stadiul in care se gaseste boala.
Primavara, pe fata superioara a frunzelor apar pete galbene, cu aspect undelemniu,
de unde si denumirea acestui stadiu al bolii de stadiul petelor undelemnii. Daca
umiditatea relativa a aerului este ridicata, dupa cateva zile pe epiderma inferioara a
frunzelor in dreptul petelor undelemnii, apare un puf alb-cenusiu ce reprezinta
partea asexuata a ciupercii, respectiv sporangioforii cu sporangi.
Treptat petele foliare se maresc, se unesc si capata o culoare rosietica, avand
aspectul de ars, ca urmare a necrozarii tesutului. Acest stadiu al bolii este cunoscut
sub numele de stadiu cu arsuri. In situatia in care pe frunze au fost numai 2-3
pete, tesuturile brunificate, uscate sunt depistate de vant, iar daca infectia a fost
puternica, se produce fenomenul de defoliere a butucului cu implicatii in coacerea
lemnului care va degera in timpul iernii.
Spre toamna (septembrie-octombrie) frunzele mature prezinta pete mici de 1-2 mm
diametru, colturoase, brune, care prin contrast cu tesuturile verzi dau frunzei un
aspect mozaicat. Acest stadiu al bolii este cunoscut sub numele de stadiul petelor
in mozaic cu importanta in ciclul evolutiv al agentului patogen. In tesutul petelor
kg/ha), Folpan 80 WDG (1.5 kg/ha), Mikal Flash (3 kg/ha), Polyram DF (0.2%),
Shavit F 72 (2 kg/ha), Universalis (2 l/ha).
Masuri de prevenire si combatere: Produsele folosite sunt:
Mana este una dintre bolile pagubitoare ce apare in toate culturile de ceapa cand
vremea este ploioasa si rece.
Simptome: Boala se manifesta pe frunze, pe tije florifere, pe pedunculi florali si pe
bulbi in toate fazele de dezvoltare.
Pe frunze apar pete oval-alungite de culoare verzuie deschis la inceput, apoi
galbuie. Pe vreme umeda petele se acopera cu un puf cenusiu-violeceu, bine
dezvoltat, constituit din sporangioforii si sporangii ciupercii.
Cu timpul tesuturile din dreptul petelor se necrozeaza, iar frunzele putrezesc. In
cazul unor atacuri puternice miceliul ciupercii trece din frunze in bulb, localizanduse in partea lui apicala. Bulbii parazitati nu se dezvolta, raman mici, se inmoaie si
putrezesc de timpuriu.
In sectiune prin bulbii afectati se observa culoarea cenusie a tunicilor si aspectul lor
ca de ceapa fiarta. In depozitele cu temperatura si umiditate ridicata bulbii
infectati sunt rapid si complet distrusi.
Pe tijele florifere, boala se manifesta prin simptome asemanatoare cu cele de pe
frunze, cu deosebire ca petele sunt mai mari si mai evidente. Frecvent tijele
florifere se rup in dreptul petelor la cea mai mica adiere de vant, ca urmare a
faptului ca tesuturile sunt mortificate.
Agentul patogen: Peronospora destructor, ciuperca ierneaza in resturile de plante
bolnave ramase pe camp dupa recoltare. De asemenea, ciuperca mai poate ierna si
sub forma de miceliu de rezistenta in bulbi si arpagic.
Profilaxie: Se recomanda respectarea cu strictete a asolamentului, ca ceapa sa
revina pe acelasi teren dupa 3-4 ani, plantarea de material (bulbi, arpagic) si
utilizarea de samanta provenite din culturi sanatoase, recoltarea bulbilor pe vreme
uscata si expunerea lor la soare timp de 8-10 zile inainte de depozitare.
In timpul perioadei de vegetatie se fac tratamente cu Acrobat MZ 90/600 WP
(0.2%), Aliette 80 WG (2 kg/ha), Antracol 70 WP (0.2 %), Bravo (1.5-2 l/ha),
Dithane M45 (0.2%), Folpan 80 WDG (0.15%), Infinito (1.4 l/ha), Ortiva (0.75
l/ha), Polyram DF (0.2%), Ridomil Gold (2.5 kg/ha).
Masuri de prevenire si combatere: Produsele folosite sunt:
Boala este raspandita pe toate continentele, fiind intalnita atat la culturile din camp,
cat si la cele din solarii si sere.
Simptome: Plantele sunt parazite in toate fazele fenologice, boala manifestandu-se
numai pe frunze. Pe epiderma superioara a limbului apar pete colturoase, de
Patarea este o boala produsa de ciuperci si de bacterii. Boala este frecvent intalnita in culturile
de tomate din sere si solarii, castraveti, fasole, prun, trandafir, sfecla etc. Este o boala raspandita
in tarile cu climat temperat si oceanic, provocand importante pagube in culturi in anii in
favorabili. Principalele plante atacate sunt:
Pe cotiledoane, imediat dupa rasarirea plantutelor, apar pete mici circulare sau
colturoase, de culoare verde inchisa si apoase la inceput, ca apoi sa devina brune.
Pe frunze apar pete unghiulare, hidrozate, de culoare verde inchis, dispuse intre
nervuri si inconjurate de o zona galben-verzuie. In conditii favorabile petele
conflueaza, iar in dreptul acestora, pe partea inferioara a frunzelor apare un exudat
bacterian mucilaginos, albicios, sub forma de picatura.
Pe vreme secetoasa exudatul bacterian se usuca si formeaza o crusta alba cenusie.
Ulterior tesuturile atacate se necrozeaza, se desprind si cad, iar frunzele apar
ciuruite, zdrentuite. Pete asemanatoare apar pe tulpini si pe petiolul frunzei. Florile
infectate se usuca si cad. Pe fructe apar pete mici (1-3 mm), adancite in tesuturi, de
culoare albicioasa.
Pe vreme umeda aceste pete se acopera cu exudatul bacterian albicios. Daca atacul
are loc pe fructele tinere acestea se deformeaza. Agentul patogen patrunde pana la
seminte, pe care le infecteaza.
Agentul patogen: Pseudomonas syringae pv. lachrymans, transmiterea bacteriei se
face prin seminte infectate si prin resturi vegetale provenite de la plantele bolnave,
iar raspandirea in timpul vegetatiei se realizeaza prin apa provenita din ploi sau
irigatii, insecte, unelte. Patrunderea in plante se face prin deschideri naturale sau
rani.
Profilaxie: Ca masuri preventive se recomanda respectarea asolamentului de 3-4
ani, folosirea de samanta sanatoasa, strangerea si arderea resturilor vegetale,
inlaturarea din cultura a plantelor atacate.
La semnalarea atacului se vor aplica tratamente cu Champ 77 WG (3 kg/ha),
Funguran OH (3.2 kg/ha), Zeama bordeleza (0.75%).
Masuri de prevenire si combatere: Produsele folosite sunt:
La noi in tara se manifesta frecvent in anii cu primaveri ploioase, indeosebi in livezile neingrijite
sau pe prunii batrani, la care provoaca defolierea, iar fructele raman mici si au continutul redus de
zahar.
Simptome: Boala se manifesta spre sfarsitul lunii mai inceputul lunii iunie, cand pe frunzele
atacate apar pete aproximativ circulare, la inceput de culoare galbena-crem, ca apoi sa devina
portocalii si in final rosii-caramizii.
Tesuturile din dreptul petelor se ingroasa, devin crustoase, cu aspect cerat si se bombeaza usor
spre partea inferioara a frunzelor, unde se observa mici formatiuni punctiforme care reprezinta
ostiolele picnidiilor agentului patogen.
Pe timp umed picnosporii sunt eliminati din picnidii si apar pe partea inferioara a frunzelor in
dreptul petelor ca un strat de gelatina de culoare alba. In anii favorabili bolii, ca urmare a
atacurilor intense, frunzele se usuca si cad de timpuriu, ceea ce determina o slabire a rezistentei
pomilor la gerurile din timpul iernii.
Agentul patogen: Polystigma rubrum, agentul patogen se transmite de la un an la altul prin
resturile vegetale ramase pe sol.
In timpul vegetatiei, agentul patogen produce un numar mare de generatii de picnidii cu
picnospori care produc infectiile secundare.
Profilaxie: Prevenirea bolii se poate realiza prin cultivarea de soiuri de prun rezistente si prin
efectuarea in plantatii de araturi adanci in vederea ingroparii frunzelor atacate.
Tratamentele chimice se aplica la avertizare cu Bravo (1.5 l/ha), Delan 700 WDG (0.05%),
Dithane M45 (0.2%), Folpan 80 WDG (2 kg/ha), Topsin 70 WDG (0.7 kg/ha), Zeama bordeleza
(0.5%).
Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:
Este o boala foarte comuna, intalnindu-se pe tot globul, in regiunile unde se cultiva trandafirul.
Simptome: Boala se manifesta in special pe frunze, pe partea lor superioara formandu-se pete
negre, circulare, cu aspect radiar si margini neprecis delimitate.
Petele variaza in diametru, de la 3-4 mm la 12-16 mm, aspectul radiar datorandu-se cresterii
miceliului, ce porneste radiar de la punctul de infectie. In conditii de mediu favorabile, petele
conflueaza cu usurinta si produc leziuni mari, neregulate ca forma.
Tesutul din jurul petelor se ingalbenesc, iar la final ingalbenirea cuprinde frunzele in intregime.
In cazul atacurilor puternice au loc defolieri premature ale plantelor cu implicatii in ceea ce
priveste numarul si calitatea florilor.
La suprafata petelor aper mici proeminente de culoare neagra, ce reprezinta fructificatiile
ciupercii. Prin ruperea cuticulei are loc punerea in libertate a conidiilor, deci diseminarea
patogenului.
In afara de frunze pot fi parazitati si lastarii tineri pe suprafata carora apar pete violet-negricioase.
Agentul patogen: Diplocarpon rosae, care se transmite de la un an la altul prin conidiile de pe
frunze, prin ascosporii care rezista peste iarna in apotecii si prin miceliul de rezistenta din
leziunile de pe lastari.
Profilaxie: Se recomanda taierea lastarilor plantelor bolnave si adunarea frunzelor atacate in
vederea distrugerii lor prin ardere, in spatiile protejate se recomanda aerisirea periodica in
vederea reducerii umiditatii atmosferice.
Cand infectia este puternica se recomanda aplicare fungicidelor Dithane M45 (0.2%), Bravo
(0.2%), Mirage 45 EC (1 l/ha), Systhane Plus (0.025%).
Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:
Este boala cea mai raspandita in toate tarile unde se cultiva marul. In tara noastra se intalneste in
toate regiunile pomicole, fiind considerata una dintre cele mai pagubitoare boli ale marului,
datorita pierderilor mari de recolta, atat cantitative, cat si calitative.
Simptome: Sunt atacate toate organele tinere ale marului (frunze, sepalele florilor, fructele si
ramurile tinere). Pe frunze se observa la inceputul atacului, pete mai mult sau mai putin
circulare,cu contur neprecis delimitat, de culoare cenusie.
Culoarea petelor este data de miceliul ciupercii, care se dezvolta sub cuticula radiar, in jurul
punctului de infectie. Mai tarziu, odata cu formarea partii asexuate petele capata o culoare brunamaslinie si aspect catifelat.
Atacul pe flori, in special sepale, este asemanator cu cel descris pe frunze. Fructele sunt atacate
de cand sunt tinere si pana la maturitate. Pe acestea apar pete cenusii-maslinii, in dreptul carora
tesuturile se suberifica si crapa. Fructele tinere se deformeaza puternic, iar mezocarpul lor are
gust fad. Deseori crapaturile de pe fructe reprezinta porti de intrare pentru sporii de Monilinia
fructigena, cat si pentru alte ciuperci ce distrug pulpa in totalitate.
Pe ramurile tinere apar pete asemanatoare celor de pe frunze. Ciuperca determina pe suprafata
ramurilor o usoara exfoliere a scoartei, iar sub tesutul atacat se formeaza un strat de suber care
separa partea sanatoasa de cea bolnava.
Agentul patogen: Venturia inaequalis f.c. Fusicladium dendriticum, iernarea ciupercii are loc in
frunzele cazute sub forma de peritecii, precum si sub forma de miceliu stomatic in scoarta sau
miceliu de rezistenta in solzii mugurilor.
Boala este favorizata de umiditate mare sub forma de ploi abundente sau atmosfera saturata cu
vapori de apa.
Profilaxie: Se recomanda strangerea, arderea si aratura adanca de toamna pentru micsorarea
sursei de infectie, taierea si arderea ramurilor de rapan, cultivarea de soiuri rezistente.
In timpul perioadei de vegetatie se recomanda tratamente cu Antracol 70 WP (0.2-0.3%), Bravo
(2.5 l/ha), Champ 77 WG (0.2%), Chorus (0.3 kg/ha), Clatinet (1.5 l/ha), Delan 700 WDG
(0.05%), Dithane M45 (0.2%), Flint Plus (0.125%), Folicur Solo (0.75 l/ha), Folpan 80 WDG
(0.15%), Funguran OH 50 WP (0.2%), Kocide 2000 (0.25%), Merpan 80 WDG (0.15%), Orius
25 EW (0.05%), Polyram DF (0.25%), Score 250 EC (0.225 l/ha), Shavit F 72 (0.2%), Stroby DF
(0.01%), Topsin (1 kg/ha), Zeama bordeleza (0.5%).
Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:
Este o boala mult easpandita in tarile cu climat temperat si oceanic, atacand in afara de tomate si
alte solanacee cultivate si spontane.
Simptome: Plantele pot fi atacate in toate stadiile de dezvoltare, boala manifestandu-se pe
frunze, tulpini si foarte rar pe fructe. Boala debuteaza pe frunze, prin aparitia unor pete circulare,
cu diametrul de 0.5-1 mm, de culoare bruna.
Dupa catva timp, petele se maresc in diametru ajungand la 3-4 mm, capata o culoare alba-cenusie
si raman inconjurate pe margini de un halo brun-intunecat. La suprafata tesuturilor atacate, pe
partea superioara a frunzelor, apar formatiuni punctiforme, de culoare neagra, care reprezinta
picnidiile ciupercii. Tesuturile atacate se necrozeaza, iar frunzele afectate se usuca, incepand cu
cele bazale.
Pete similare pot fi observate pe tulpini si foarte rar pe fructe. Cand atacul se manifesta de
timpuriu pe rasaduri, acestea pot fi distruse partial sau total daca nu se aplica tratamente adecvate.
Agentul patogen: Septoria lycopersici, de la o perioada de vegetatie la alta, ciuperca se transmite
prin miceliul de rezistenta, forma sub care ciuperca ierneaza in resturile vegetale.
Profilaxie: Ca masuri preventive se recomanda strangerea si distrugerea resturilor vegetale,
rotatia culturilor cu revenirea tomatelor pe aceeasi sola, dupa 2-3 ani, utilizarea de rasad sanatos.
In timpul perioadei de vegetatie se recomanda tratamente cu Antracol 70 WP (2 kg/ha), Bravo (4
l/ha), Dithane M45 (0.2%), Polyram DF (0.2%).
Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:
Boala este frecventa in culturile de tomate din sere si solarii si se manifesta rar in culturile din
camp.
Simptome: Atacul incepe pe frunzele bazale apoi progreseaza si pe frunzele din etajele
superioare. Pe partea superioara a frunzelor apar pete mici, de culoare galbuie, care se maresc in
diametru si devin galbene.
Pe partea inferioara a frunzelor in dreptul petelor apare un puf alb, care devine cafeniu si in final
brun-violaceu, format din conidioforii si conidiile ciupercii. In conditii favorabile de mediu, in
cazul unor atacuri puternice, petele conflueaza, tesuturile atacate se brunifica si se necrozeaza, iar
frunzele se usuca, ceea ce determina debilitarea plantelor.
Agentul patogen: Cladosporium fulvum, transmiterea agentului patogen de la un an la altul se
face prin miceliul de rezistenta din organele afectate sau prin conidiile care rezista in conditiile
din sera.
Raspandirea agentului patogen in timpul perioadei de vegetatie este asigurata prin conidii.
Profilaxie: Ca masuri preventive se recomanda dezinfectarea serelor, strangerea si distrugerea
resturilor vegetale, cultivarea de soiuri si hibrizi rezistenti.
In timpul perioadei de vegetatie se aplica tratamente cu Antracol 70 WP (2 kg/ha), Bravo (1.5-2
l/ha), Dithane M45 (0.2%), Ortiva (0.75 l/ha), Polyram DF (0.2%), Topsin 70 WDG (1 kg/ha).
Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:
Este boala cea mai raspandita in culturile de sfecla. In tara noastra se intalneste in fiecare an si
poate produce pagube de pana la 50% din productie in anii cu conditii favorabile.
Simptome: Boala afecteaza frunzele. Pe suprafata acestora apar pete mai mult sau mai putin
circulare, bine conturate, de 1-5 mm in diametru, la inceput galbene, apoi cenusii. Petele sunt
marginite de un halou de culoare bruna-inchis, bruna-rosiatica sau chiar negricioasa. La inceputul
atacului petele sunt izolate, mai tarziu putand sa conflueze.
Pe vreme umeda, in dreptul petelor, apare un puf fin cenusiu ce reprezinta partea asexuata a
ciupercii, respectiv conidioforii cu conidii. Frecvent, tesuturile foliare afectate se nectozeaza, se
usuca si uneori cad, frunza ramanand ciuruita (perforata).
In cazul unui atac intens, frunzele se ingalbenesc si se usuca prematur, ceea ce are efect negativ
asupra cantitatii de zahar ce se acumuleaza in radacini. Pe petioli apar pete de aceeasi culoare, dar
mai alungite.
Boala se poate manifesta si in culturile semincere de sfecla prin pete caracteristice pe frunze, iar
pe tulpini prin pete brune alungite. Ca urmare a acestui atac semincerii se usuca sau formeaza
glomerule mici, deformate, adesea seci.
Agentul patogen: Cercospora beticole, care se raspandeste de la un an la altul si in timpul
perioadei de vegetatie prin conidii, care isi pastreaza capacitatea de infectie pana la 20 luni.
Profilaxie: Se recomanda cultivarea de soiuri rezistente, respectarea rotatiei culturilor, utilizarea
de samanta sanatoasa, strangerea si distrugerea frunzelor atacate pentru reducerea sursei de
infectie.
In timpul perioadei de vegetatie se recomanda tratamente cu Bravo (1.5-2 l/ha), Duett Ultra (0.5
l/ha), Score 250 EC (0.3 l/ha), Tango Super (1 l/ha).
Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:
Boala se manifesta frecvent in culturile de tomate din camp si solarii, unde produce pagube
importante.
Simptome: Plantele pot fi atacte in toate fazele de dezvoltare, boala manifestandu-se pe toate
organele supraterane. In rasadnita atacul se manifesta prin pete alungite, cu aspect neregulat, brun
inchise, care cuprind partea bazala a tulpinii de jur-imprejur, simptom caracteristic denumit si
putregaiul in forma de guler.
Cele mai frecvente simptome ale bolii se manifesta pe frunze incepand cu cele bazale si
progresand si pe cele din etajele superioare. Pe frunze apar pete izolate, circulare, brune, zonate
concentric. In conditii favorabile, petele conflueaza si ocupa portiuni mari din frunze, care se
usuca.
Pe tulpini, petioli si pedunculi florali apar pete ovoide concentrice, brun-negricioase. Atacul pe
fructe se manifesta mai frecvent in jurul pedunculului, unde apar la inceput, pete mici, circulare,
adancite in tesut, care cu timpul devin negricioase, lucioase si prezinta zonarea concentrica
specifica atacului. La suprafata tesuturilor atacate apar fructificatiile asexuate ale ciupercii
reprezentate prin conidiofori cu conidii.
Agentul patogen: Alternatia dauci f.sp. Solani, transmiterea agentului patogen de la un an la
altul se face prin conidii si prin miceliul de rezistenta, forme sub care ciuperca ierneaza in
resturile plantelor atacate. Raspandirea agentului patogen in timpul perioadei de vegetatie se
realizeaza prin conidii. Seceta si caldura din timpul verii sunt factori care favorizeaza dezvoltarea
alternariozei.
Profilaxie: Se recomanda strangerea si distrugerea resturilor de plante atacate, folosirea de rasad
sanatos, rotatia culturii.
In perioada de vegetatie se recomanda tratamente cu Antracol 70 WP (2 kg/ha), Bravo (1.5-2
l/ha), Curzate Manox (2.5 kg/ha), Orius (0.05%), Ortiva (0.75 l/ha), Polyram DF (0.2%), Rovral
500 SC (1 l/ha), Score 250 EC ( 0.5 l/ha), Zeama bordeleza (0.75%).
Masuri de prevenire si combatere:
Produsele folosite sunt:
La noi in tara boala se intalneste mai frecvent in regiunile umede, unde produce pagube
insemnate.
Simptome: Boala se manifesta pe frunzele si fructele de fasole. Pe partea superioara a frunzelor,
in timpul verii, apar pete mici, cenusii sau brune, unghiulare ce sunt dispuse intre nervuri.
Pe fata inferioara a frunzelor, in dreptul petelor, intr-o faza mai avansata a bolii, apar numeroase
punctisoare brune ce reprezinta partea asexuata a agentului patogen. In regiunile umede, atacul
este foarte intens, putand determina uscarea si defolierea prematura a plantelor. Atacul apare si pe
pastai sub forma unor pete mici, colturoase.
Agentul patogen: Isariopsis griseola, transmiterea agentului patogen de la un an la altul se
realizeaza prin miceliul de rezistenta, forma sub care ciuperca ierneaza in resturile vegetale.
Raspandirea agentului patogen in timpul perioadei de vegetatie se realizeaza prin intermediul
conidiilor.
Profilaxie: Se recomanda strangerea si distrugerea resturilor vegetale si rotatia culturilor.
Comentarii: