Mihai Eminescu: Luceafarul Apare in Almanahul societatii academice social literare Romania Juna din Viena, aprilie 1883,

reprodus in Convorbiri literare si apoi in editia princeps ingrijita de Titu Maiorescu, decembrie 1883. GENEZA Germanul Richard Kunisch culege 2 basme : Fata in gradina de aur si Miron si frumoasa fara corp . Le publica in lb germana in 1861. Poetul le traduce , le versifica, le recompune , obtinand 2 creatii originale. Publica un poem in versuri Fata in gradina de aur care nu e o simpla versificare a basmului , ci o etapa intermediara intre basm si poem. Baza folclorica va ficontinuu filtrata, transfigurata si incarcata de semnificatii filosofice. Compozitia Poem alegoric pe tema geniului, un poem epico- lirico- dramatic Schema epica e imprumutata de la basm, lirismul este cel al mastilor, iar dramaticul e dat de dialog si de tensiunea trairilor Pe o schemaa epica, apar scurte fragmente de: elegie (58-62), meditatie filozofica (7581), idila (89-94), pastel (66-68, 87,88,93) Partile poemului Prologul (1-7) Functie expozitiva : cadru de basm , decor romantic nocturn ; sunt prezentati protagonistii povestii de iubire Luceafar-Catalina ; portretul eroinei o singularizeaza : rang imparatesc , frumusete unica , surprinsa intr-o ipostaza nostalgic-visatoare , insetata de absolut ; luceafarul este un reper astral , prezenta cosmica revarsand lumina. E prezentata si tema - erotica. Imaginarul poetic e de factura romantica. Fata contempla de la fereastra castelului pe Luceafar, acesta la randu-I o indrageste. Semnificatia alegorica este ca fiinta pamanteana aspira spre absolut, iar spiritul superior simte nevoia compensatorie a materialitatii. Iubirea pamanteasca a fetei e prezentata in evolutie de la aparitia sentimentului pana cand erosul devine o preocupare staruitoare , acaparatoare Il vede azi, il vede mani/Astfel dorinta-i gata Prima metamorfoza strofele (8-24) Ca si in alte poezii de dragoste, atractia e sugerata de chemarea fetei O dulce al noptii mele domn/De ce nu vii tu?Vina!. Luceafarul se smulge din sfera sa si ia chip de inger. Se intrupeaza din cer si din mare (infatisarea uranica). Are o frumusete construita dupa canoanele romantice: fata stravezie, palida, par de aur, umerii goi, ochii vii. E o natura duala, contradictorie, se intrupeaza material, desi ramane o fiinta spirituala. Intrupandu-se , Luceafarul isi cheama iubita in spatii transmundane ( in adancul oceanului ) si in netimp . Catalina refuza o iubire care nu este pe potriva firii ei omenesti, fiind constienta ca nu este compatibila cu viata de dincolo de cercul stramt al lumii fenomenale .

A doua metamorfoza (25-43) Urmand repetatei chemari descantec Cobori in jos Luceafar bland/Alunecand pe-o raza, se intrupeaza a doua oara, de data aceasta in chip de demon, din soare si din noapte. Imaginea sa se inscrie in aceleasi canoane romantice: brate marmoree, ochi mari stralucitori, palid si ganditor, par negru. Din nou ia chip din elemente materiale desi ramane nemuritor. Scenariul de la prima metamoefoza se repeta . Din nou Luceafarul ii ofera o iubire care transcende lumea , in ceruri. Neputandu-si depasi limitele, fata de imparat ii refuza dragostea .Pasiunea dintre cei doi atinge punctul culminant cand Luceafarul accepta sacrificiul suprem, face incercarea extrema, dorind sa fie dezlegat de nemurire Prima intalanire idilica dintre Catalin si Catalina (44-64) Realizeaza o noua ipostaza a iubirii, opusa celei ideale. Asemanarea numelor denota faptul ca cei doi sunt compatibili, apartin aceleiasi lumi. Portretul lui Catalin e realizat in stilul vorbirii populare ( are o origine obscura , e siret si guraliv ) in antiteza cu Luceafarul; e simbolul erosului uman, vazut asemeni lui Shchopenhauer ca un viclean joc al naturii in care se manifesta vointa oarba de a trai. Daca Luceafarul ii oferise fetei un destin de exceptie intr-un spatiu ideal , Catalin ii propune un destin comun , anonim , obscur , in mijjlocul unei lumi in care toti sunt asemeni Idila se desfasoara sub forma unui joc. Baiatul o initiaza pe fata in tainele erosului uman, de la aspiratiile si chemarile lui Catalin, retractari ,ezitari pana la hotararea finala. Cei doi formeaza un cuplu norocos, fericit, supus legilor pamantene. Desi accepta iubirea lui Catalin, fata nu renunta la dragostea ideala pentru Luceafar, ceea ce sugereaza aspiratia spre absolut, atractia catre fiinta inaccesibila. Pasiunea ei e generata de obstacolul impus de apartenenta la conditii diferite, de dorinta specific romantica de depasire a propriei conditii. Zborul Luceafarului spre Demiur (65-85) Ilustraza planul cosmic si contine doua secvente poetice: zborul si discutia cu demiurgul Zborul: este o calatorie regresiva temporal in cursul careia el traieste in sens invers istoria creatiunii, se intoarce la haosul dinaintea genezei cand nu exista subiect cunoscator, cand spatiul si timpul erau inoperante. Zborul este imaginat ca o cosmogonie (modelul fiind Imnul creatiunii din Rig veda): vedea ca in ziua cea dintai/Cum izvorau lumine. Grandioasa viziune cosmogonica se intemeiaza pe teoria kantiana a pluralitatii universurilor , a genezei continue . Punctul in care ajunge este spatiul demiurgic, atemporal, momentul dinaintea nasterii lumilor: caci unde ajunge nu-I hotar/Nici ochi spre a cunoaste. Tonalitatea poetica devine aici una solemna, grava. Discutia cu demiurgul: Luceafarul, numit acum de Demiurg Hiperion (cel care zboara de asupra) ii cere Demiurgului sa fie dezlegat de nemurire, sa se nasca din nou. Demiurgul il refuza. Raspunsul este o meditatie pe tema efemeritatii formelor lumii fenomenale (lumea tangibila cunoscuta prin simturi; opusa lumii noumenale - Kant) in opozitie cu conditia lui Hiperian de fiinta nemuritoare. El face parte din ordinea primordiala a cosmosului, iar desprinderea ar duce la dezechilibrul universal, la haos. Refuzul vine din viziunea filozofica schopenhaueriana a unui univers static, in afara oricarei deveniri. Refuzul Demiurgului se poate motiva prin lipsa de sens a dorintei lui Hyperion , care nusi poate nega conditia pentru a cobora intr-o lume efemera , supusa nasterii , devenirii ,

mortii , intamplarii , sortii si patimirii .O asemenea mutatie ar insemna negarea puterii Demiurgului de a crea o entitate eterna , suficienta siesi . In raspunsul sau, Demiurgul pune in antiteza lumea muritorilor, care nu-si pot determina propriul destin, care sunt condusi de noroc si de soarta, de nestatornicie , de alteritate , de reluarea acelorasi cicluri existentiale ,cu omul de geniu ce se afla dincolo de timp si spatiu, capabil de a implini idealuri inalte , traind sub specia statorniciei si a valorilor absolute In schimb, Demiurgul ii propune lui Hiperion diferite demnitati (motivul tentatiilor): cantaret orfic = Dumnezeu prin cuvant (strofa 82); imparat drept si puternic (strofa 83); capitan de osti, geniu militar, cuceritor de popoare (strofa 84) A doua intalnire idilica Catalin-Catalina (strofele 86-98) Are loc intr-un cadru romantic, intr-o natura feerica, generoasa si ocrotitoare. Scenele de iubire se petrec departe de lume in pacea codrului, sub lumina lunii. Declaratia patrunsa de dragoste a lui Catalin (Caci esti iubirea mea dintai si visul meu din urma) il proiecteaza pe acesta intr-o alta lumina. Profunzimea pasiunii si unicitatea iubirii constituirea cuplului adamic, il scot pe Catalin din ipostaza terestra. El este acum un tanar sobru, infiorat, purificat de iubire. Erosul are aici functie initiatica si cognitiva . Imbatata de amor, Catalina are inca nostalgia astrului iubirii pe care il invoca a treia oara, de data aceasta pentru a-i lumina norocul. Luceafarul este invocat a treia oara ca zeitate tutelara ce poate ocroti fericire efemera a omului . Epilogul (ultimele 6 versuri) Raspunsul final al Luceafarului reprezinta cheia poemului. Luceafarul nu mai cade ca in trecut, accepta senin destinul sau eliberat de patima si de amagitoarele chemari ale fericirii. Afirma din nou ca relatia om-geniu este incompatibila. Atitudinea geniului este una de asumare a eternitatii si a indiferentei stoice, in timp ce omul comun este incapabil sa-si depaseasca limitele, viata lui urmeaza o miscare circulara orientata spre accidental si intamplator. Fata este definita prin limitele conditiei pamantene in timp ce Luceafarul este etern , imuabil , o entitate contemplativa , seninatate apolinica Particularitati de limbaj si expresivitate, procedee artistice, elemente de versificatie Dintre particularitatile stilistice se remarca : A ) limpezimea clasica Poemul apartine ultimei perioade de cratie, perioada scuturarii de podoabe (T.Vianu). De aceea se observa o concetrare lexicala maxima, un limbaj esentializat, o economie a mijloacelor stilistic. Figurile de stil sunt: 1. Alegoria pe baza careia este construit intregul poem, alegoria despre omul de geniu dupa cum marturisea poetul insusi: intelesul alegoric ce I-am dat este ca daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de

2. 3. 4. 5. 6.

alta parte aici pe Pamant nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi el fericit . El nu are moarte, dar n-are nici noroc. a. Fata de imparat fiinta feminina la varsta delicata a zburatorului b. Visul fetei criza puberala, dorinta de realizare prin dragoste c. Dragostea dintre fata si Luceafar atractia contrariilor d. Metamorfozele Luceafarului degradari ale unui mod superior de organizare a materiei universale in ipostaze inteligibile e. Demiurgul impersonalitatea universala f. Idila pamanteasca implinirea aspiratiei spre fericire prin iubire Antiteza pe baza careia e construit intregul text. Sistemul de antiteze din text este romantic: om superior om comun, dubla valenta a eroului ce penduleaza intre cer-pamant, terestru- cosmic, dualul contradictoriu inger-demon, vis-realitate. Imagini hiberbolice in portretizarea Luceafarului: venea plutind in adevar scaldat in foc de soare Comparatii construite prin asocierea unor termeni abstracti: e un adanc asemenea uitarii celei oarbe Metafore sinestezice (auditie colorata): si ochii mari si grei ma dor, privirea ta ma arde Lirismul mastilor: personajele sunt simboluri, voci lirice, masti, ipostaze ale poetului exprimand tendintele divergente ale eului romantic( T Vianu ) a. Luceafarul apare ca simbol al iubirii, inger si demon, Hiperion, sau omul de geniu cu urmatoarele atribute: inteligenta dominatoare, sete de cunoastere, capacitatea de a sesiza esenta lucrurilor, dorinta de a se darui oamenilor b. Catalina erosul uman, simbol al omenescului care aspira catre ideal dar ramane limitata de moarte c. Catalin intr-o prima ipostaza reprezinta erosul uman vazut ca viclean joc al naturii.; a doua ipostaza apare inobilat de iubire caci in viziunea romantica iubirea transfigureaza viata omului, e o cale de salvare ,de infrangere a mortii d. Demiurgul esenta absoluta, imuabila, impersonalitatea universala B ) exprimarea gnomica , aforistica , care contine maxime, sentinte precepte morale , formulate in chip memorabil C ) puritatea limbajului preponderenta latina a termenilor ( din 1908 de cuvinte , 1688 sunt de origine latina ) , cuvinte vechi , expresii populare , putine neologisme . Limba e curat romaneasca , de o puritate deosebita . C ) muzicalitatea data de prozodie e.

Prozodia Ritm iambic, rima incrucisata, masura 7-8 silabe, asonante, si pe alocuri rima interioara (rima de la emistih cu finalul) , alternanta rima masculina cu feminina

Teme si motive romantice 1.Timpul tema fundamentala a liricii eminesciene - vazut ca o curgere universala, ca o permanenta devenire a omului, ceea ce confera si tonul elegiac, meloncolic al intregii sale lirici - tema prezinta doua aspecte, si aici ca si in intreaga poezie: o timpul poate fi universal, cosmic, al luceafarului o timpul limitat, istoric, al omului comun, supus destinului, norocului si morii. - melancolia eminesciana ca atitudine romantica provine in poem din adevarul ca omul e o fiinta trecatoare, ce nu poate pastra clipa fericirii, supusa norocului in mod implacabil in fatalitatea devenirii 2-3 Natura si iubirea natura apare aici in doua ipostaze tipic eminesciene: una cosmogonica si una elegiac viziunea cosmogonica imagineaza o natura cosmica, stihiala, de inceput de lume, cu lumi siderale, cu muzica sferelor, cu zborul uranic. Prin cosmogonie, poetul prezinta spectacolul refacerii lumilor pana la geneza ipostaza elegiaca prezinta o natura familiara, domestica, ocrotitoare a intimitatii iubirii. Tema apare aici cu toate motivele ei specifice: luna, codru, izvor, flori de tei etc tema erotica comporta si ea aspecte diferite: o dragostea dintre un pamantean si un suprapamantean o aventura Catalin-Catalina, ce se poate implini, pentru ca cei doi apartin aceleiasi lumi o imposibilitatea geniului de a se implini prin iubire o cele doua explicatii ale erosului influentate de filosofia lui Schopenhauer: erosul ca viclean joc al naturii in care se manifesta vointa oarba de a trai si erosul ca aspiratie de depasire a efemerului si de obtinere a nemuririi

4 tema geniului- a omului superior poemul este o alegorie pe aceasta tema, dupa cum marturisea poetul insusi: Intelesul alegoric ce i-am dat este ca.... geniul eminescian e impersonal, nemuritor, rece, impasibil, nefericit. Aceasta tema apare in Luceafarul in ceea ce are ea esential, si anume, in incompatibilitatea geniului cu iubirea fiinta solitara si nefericita, geniul este antiteza omului comun. Termenii acestei antiteze sunt: o inteligenta - instinctualitate o obiectivitate - subiectivitate

o aspiratia spre cunoastere vointa de a trai o singuratate sociabilitate trasaturile lui Hyperion sunt in poem, trasaturile omului de geniu: o sete de cunoastere o nesatiul iubirii ca manifestare a nevoii de a iesi din sine o capacitatea de a se darui oamenilor o inteligenta dominatoare o puterea de a opera cu entitati abstracte o puterea de patrundere a lucrurilor si de a sesiza esenta lor

Motive romantice motivul cosmogonic : cosmogonia se naste in zborul spre Demiurg calatorie interstelara, in care natura e cosmica, iar eroul se intoarce la momentul genezei motivul visului specific romantic visul este la romantici un univers compensatoriu . In acest poem totul se petrece in sferele inaccesibile ale visului; formulele de basm (A fost odata) sau forma descantecului popular (Cobori in jos) ne avertizeaza ca tot ce se petrece e posibil in plan oniric, magic, in visul fetei motivul mortului viu prezent in cele doua metamorfoze ale Luceafarului (proza lui Hoffmann) luceafarul ia chip de inger si apoi de demon, se intrupeaza din elemente materiale, desi ramane o fiinta spirituala, numai pentru a deveni accesibil fetei sistemul de antiteze din text este romantic: om superior- om comun; dualul contradictoriu inger-demon, vis-realitate; terestru- cosmic, dubla valenta a eroului care penduleaza intre cer si pamant atitudini romantice: o nostalgia muritorilor in aspiratia lor catre un ideal o metamorfoza fiintelor nemuritoare o ideea incompatibilitatilor o pendularea eroului intre cer si pamant, in fond intre spirit si pasiune o constiinta geniului ca apartine unei lumi superioare, prin cunoasterea rece, filosofica a adevarurilor existentei o protestul impotriva marginirii si insingurarii omului o

CULME SI SINTEZA A CREATIEI 1) 2) 3) 4) sinteza a temelor si motivelor sinteza a genurilor si speciilor sinteza clasic romantic sinteza culturala ( folclor- mitologie filosofie )

5) sinteza a vocilor poetului 6) sinteza a nivelurilor si structurilor lingvistice