Muzica bisericească
În Biserica Ortodoxă, muzica sau cântarea este o componentă vitală a sfintelor slujbele.
Într-adevăr, în Biserica Ortodoxă toate simţurile omului sunt solicitate şi participă la slujbele aduse lui Dumnezeu: văzul, prin icoane, fresce, fumuseţea arhitecturală şi a veşmintelor liturgice; mirosul, prin parfumul tămâiei şi a mirului; auzul, prin cântările hieratice şi înălţătoare.
Cântarea sau muzica bisericească este mijlocul prin care omul îşi închină cugetele sale Domnului şi totodată le îmbracă într-o haină folositoare şi pentru alţii. Ideile rugăciunii cântate se iau din cărţile bisericeşti întocmite de către imnografi inspiraţi pe temeiul Sfintei Scripturi. Ele hrănesc duhovniceşte pe lot cel ce crede şi râvneşte întru a laudă pe Domnul în biserică, slujitorii aduc roadă buzelor, ca jertfă Domnului, folosindu-se şi pe ei înşişi şi pe alţii de unde aşteaptă o răsplată de la Domnul (Ev. 13,14; Osea 14,2). Şi orice creştin este dator să vorbească în psalmi şi în cântări duhovniceşti spre a laudă pe Domnul în toată vremea (Efes 5,19).
Tipuri
- Cântarea bizantină sau cântarea psaltică
- Muzica bisericească românească
- Muzica psaltică românească
- Cântarea cunţană (Transilvania)
- Cântarea bănăţană (Banat)
- Carpatho-Russian Chant
- Galician Chant
- Cântarea georgiană
- Cântarea gregoriană
- Cântarea rusească
Citate
- ”Ce înseamnă şi ce s-a zis de apostoli: “Cânt cu duhul, dar cânt şi cu mintea?” R. “Cântă cineva cu duhul când rosteşte numai cu limba cele cantate şi, cântă cu mintea, cunoscând înţelesul celor cantate, se veseleşte în contemplarea lor” - Filoc. II, 209,2.
- ”Cântărea este o dulceaţă a chitarei, a sufletului, atinsă de cineva dinafară. Iar sufletul, dacă nu-i vine în vremea rugăciunii într-ajutor grăirea tainică în duh, nu se străpunge uşor de cele cantate. “Căci a ne ruga cum trebuie, nu ştim”. La aceasta îl aduce, pe cel ce se roagă numai Duhul Sfânt” - Filoc. IV, 297,109.
- “Voim că cei ce vin în biserica spre a cânta, să nu întrebuinţeze strigări necuviincioase, silind firea spre răcnire, nici a pronunţa ceva din cele nepotrivite şi… neapropiate de biserica: ci cu multă luare aminte şi cu umilinţă să aducă lui Dumnezeu, privitorul celor ascunse, acest fel de psalmodii. Căci Sfinţitul Cuvânt a învăţat că fiii lui Izrael să fie evlavioşi” (Lev. 22, 32). - VI ec. 75.
- ”Afară de cântăreţii canonici care stau la strana şi cântă din cărţile de slujbă, nu se îngăduie altora să cânte în biserică, ca să nu facă dezordine.” - Laod. 15.
- ”Nu este îngăduit citeţilor şi cântăreţilor a purta orar ca ipodiaconii şi aşa să citească sau să cânte în biserică”. - Laod. 23.
- ”Nu se cade să se rostească în biserica cântări alcătuite de oricine, nici să se citească din cărţi neaprobate de biserică, ci numai din cărţile canonice ale Testamentului Vechi şi Nou”. - Laod. 59.
