Excomunicare
Excomunicarea este excluderea sau separarea sau oprirea unui creștin ortodox de la împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos. Excomunicarea este o acțiune disciplinară care pe care Biserica o ia față de o persoană care prin acțiunile sale aduce prejudicii moralei creștine sau păcii Bisericii. Prin pocăință, persoana excomunicată este primită în deplina comuniune a Bisericii.
Termenul „excomunicare” este de origină latină, ex însemnând „în afara”, iar communio sau communicatio însemnând „comuniune, împărtășire, părtășie”.
Pentru acte de o mai mare gravitate, cum ar fi erezia nepocăită, Biserica pronunță anatema, care este o expulzare desăvârșită a persoanei din Biserică.
Excomunicare vs. anatema
Biserica Ortodoxă face distincţia între excomunicare, care e o "separare de comuniunea Bisericii" (prin oprirea de la împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, alte sancţiuni bisericeşti sau epitimii sau canoane de pocăinţă), şi anatemă. Cel aflat sub sancţiunea excomunicării rămâne membru al Bisericii, cu toate că participarea lui la viaţa mistică a Bisericii, îndeosebi la Sfânta Împărtăşanie, nu este îi îngrădită până la pocăinţa celui aflat sub sancţiunea excomunicării. Cel căzut sub anatema este în schimb complet separat, rupt de trupul Bisericii până când se va pocăi.
Surse
en:Excommunication după:
