Papers by Mădălina Nichita
Acum, cu mişcări puţine şi eficiente, am scos-o rapid; aş fi făcut orice pentru ca acel lup monst... more Acum, cu mişcări puţine şi eficiente, am scos-o rapid; aş fi făcut orice pentru ca acel lup monstruos să nu se uite spre mine. Săgeata era destul de lungă şi de grea încât să îl rănească-sau să îl omoare, dacă ţinteam bine. Dacă aş ucide lupul, căprioara ar fugi. Dacă aş ucide căprioara, lupul mar ataca sau mi-ar fura prada, distrugând cantităţi valoroase de blană şi grăsime. Pieptul mi se încleştă atât de tare, încât mă duru. Şi, în acel mo ment, mi-am dat seama că viaţa mea depindea de o singură întrebare: Lupul era, oare, singur? Am apucat arcul şi l-am încordat şi mai mult. Era o încercare bună, dar nu mai înfruntasem niciodată un lup. Credeam că sunt norocoasă-chiar binecuvântată. însă, acum... nu ştiam unde să lovesc sau cât de repede se mişcau. Nu îmi puteam permite să ratez. Nu cu o singură săgeată din frasin. Şi, dacă sub acea blană se ascundea un spiriduş, atunci, adio. Adio, după toate suferinţele cauzate de neamul lor. Nu voiam să risc să vină mai târziu în oraşul nostru pentru a măcelări, a mutila şi a chinui. Trebuia să moară, aici şi acum. L-aş fi ucis bucuroasă. Lupul se strecură mai aproape, iar o ramură se rupse sub una dintre labele lui-mai mari decât mâinile mele. Căprioara înlemni. Se uită împrejur, cu urechile ridicate spre cerul cenuşiu. Deoarece lupul se afla în direcţia vântului, nu putea să-l vadă sau să-l miroasă. Acesta îşi coborî capul, iar corpul masiv şi argintiu, atât de per fect camuflat de zăpadă şi de umbre, se lăsă pe picioarele din spate. Căprioara încă se uita în direcţia greşită. I-am privit pe amândoi. Cel puţin era singur-măcar atâta noroc îmi fusese dat. Dar dacă lupul ar fi speriat căprioara, aş fi înfruntat un lup gigantic şi flămând-probabil un spiriduş-care îşi căuta următoarea masă. însă, dacă ar fi omorât-o... Regatul Spinilor şi al Trandafirilor 15 I >acă nu cumpăneam bine, nu doar eu riscam să pier. în ultimii opt ani de vânat în pădure, viaţa mea fusese însă supusă riscurilor şi, de cele mai multe ori, luasem decizia corectă. De cele mai multe ori. Cu ghearele lui galbene şi sclipitoare, lupul ţâşni din desiş, stră lucind în gri, alb şi negru. în luminiş părea şi mai mare; o întru chipare musculoasă, rapidă şi cu o forţă extraordinară. Căprioara nu avu nicio şansă. Am tras cu săgeata din lemn de frasin, înainte să o nimicească. Aceasta îl nimeri în coaste, iar eu aş fi putut să jur că pământul s-a cutremurat. Urlă de durere, dând drumul gâtului căprioarei, în timp ce sângele, de un roşu foarte aprins, i se împrăştie pe zăpadă. Se întoarse către mine, cu acei ochi galbeni larg deschişi, cu blana zburlită. Ridicându-mă în picioare în zăpada care fremăta în jurul meu şi scoţând altă săgeată, i-am simţit mârâitul grav în sto macul meu gol. însă lupul, cu burta pătată de sânge şi cu săgeata mea din lemn de frasin adânc înfiptă în coaste, abia dacă se uită la mine. începu din nou să ningă. Privirea lui oarecum vigilentă şi surprinsă mă făcu să trag a doua săgeată. Pentru orice eventualitate-în caz că acea inteligenţă era una nemuritoare şi periculoasă. Nu încercă să se ferească de săgeata care îi pătrunse cu precizie în ochiul galben, larg deschis. Amestecându-se cu zăpada, culorile şi întunericul se învârtiră, înceţoşându-mi vederea. Lupul căzu la pământ. Picioarele îi zvâcniră şi un chelălăit slab se auzi în vânt. Impo sibil-ar fi trebuit să fie mort, nu pe moarte. Săgeata îi intrase în ochi aproape în întregime. Totuşi, lup sau spiriduş, nu conta. Nu cu acea săgeată din lemn de frasin înfiptă în coaste. Dând zăpada la o parte şi apropiindu-mă, păstrând încă o distanţă destul de mare, mâinile îmi tremurară. Sân gele ţâşni din rănile pe care i le făcusem, înroşind omătul. Regatul Spinilor şi al Trandafirilor 45 Am sărit înapoi, aproape împiedicându-mă de tatăl meu, care r mi ghemuit. Spiriduşul ar fi putut să mă omoare-ar fi putut; totuşi, Mura fu un avertisment. Plângând, Nesta şi Elain se rugară zeilor »li* mult uitaţi, care s-ar fi putut ascunde prin preajmă. CINE L-A OMORÂT? (.reatura se îndreptă spre noi. Puse o labă pe masă, care scârţâi utili greutatea sa. Intrând una câte una în lemn, ghearele lui scoaseră un zgomot surd. Am îndrăznit să mai fac un pas în faţă, în timp ce bestia îşi lut Inse botul peste masă, ca să ne miroasă. Ochii lui erau verzii u pete de culoarea chihlimbarului. Nu erau ochi de animal, nu cu lorma şi culoarea aceea. Vocea îmi era surprinzător de calmă când I am întrebat: Pe cine am omorât? El mârâi pe un ton coborât, care făcu lupul din pădure să pară un căţel. Lupul, spuse el, iar inima mi se poticni. Răgetul dispăru, dar mânia persistă-poate chiar cu urme de regret. Plânsetul lui Elain deveni un ţipăt ascuţit. Mi-am ţinut capul ridicat. Un lup? Un lup mare cu o blană gri, mârâi el drept răspuns. Ar şti dacă l-am minţi? Spiriduşii nu puteau minţi-toţi muritorii yl Iau asta-dar puteau oare să detecteze minciunile spuse de oameni? Nu aveam nicio şansă să scăpăm din această luptă, dar poate că erau ţi alte soluţii. Dacă a fost omorât din greşeală, i-am spus bestiei cât am putut de calmă, ce plată am putea oferi în schimb? Toate acestea erau un coşmar; într-o clipă, aveam să mă trezesc IA ugă foc, extenuată din cauza zilei petrecute la piaţă şi a după-amie-/il cu Isaac.
Traducere din limba engleză și note de: IULIA DROMERESCHI virtual-project.eu 2019 VP -2 PROLOG În... more Traducere din limba engleză și note de: IULIA DROMERESCHI virtual-project.eu 2019 VP -2 PROLOG În cel de-al doilea Sabat al lunii a Douăsprezecea, în orașul Plângerea, a căzut o fată din cer.
Steve Rune Lundin, un scriitor canadian apreciat ca unul dintre cei mai buni autori de fantasy ai... more Steve Rune Lundin, un scriitor canadian apreciat ca unul dintre cei mai buni autori de fantasy ai momentului. Steven Erikson s-a născut în Toronto şi a copilărit în Winnipeg. A locuit în Marea Britanie cu soţia şi cu fiul său, ca mai apoi să revină în Canada. Ca formare, este arheolog şi antropolog. A absolvit Iowa Writers' Workshop. Cea mai cunoscută lucrare a sa este seria (încă neîncheiată) Malazan: Cartea decăzuţilor. Grădinile lunii este prima carte din această serie. Acum că cenuşa aceasta s-a răcit, deschidem vechea carte. Paginile-acestea mânjite de ulei spun povestea celor Căzuţi, a unui Imperiu dezbinat, cuvinte lipsite de căldură. Vatra s-a stins, lucirea şi scânteile ei nu-s decât amintiri în ochi ce pălesc -ce-mi zice mintea, ce-mi strigă gândurile când deschid Cartea celor Căzuţi şi trag adânc în piept mirosul de istorie? Ascultaţi, deci, cuvintele purtate de acea suflare. Aceste poveşti sunt poveştile noastre, ale tuturor, iar şi iar. Suntem doar o repetare a istoriei, asta-i tot, şi fără de sfârşit e totul.
Steve Rune Lundin, un scriitor canadian apreciat ca unul dintre cei mai buni autori de fantasy ai... more Steve Rune Lundin, un scriitor canadian apreciat ca unul dintre cei mai buni autori de fantasy ai momentului. Steven Erikson s-a născut în Toronto şi a copilărit în Winnipeg. A locuit în Marea Britanie cu soţia şi cu fiul său, ca mai apoi să revină în Canada. Ca formare, este arheolog şi antropolog. A absolvit Iowa Writers' Workshop. Cea mai cunoscută lucrare a sa este seria (încă neîncheiată) Malazan: Cartea decăzuţilor. Grădinile lunii este prima carte din această serie. Acum că cenuşa aceasta s-a răcit, deschidem vechea carte. Paginile-acestea mânjite de ulei spun povestea celor Căzuţi, a unui Imperiu dezbinat, cuvinte lipsite de căldură. Vatra s-a stins, lucirea şi scânteile ei nu-s decât amintiri în ochi ce pălesc -ce-mi zice mintea, ce-mi strigă gândurile când deschid Cartea celor Căzuţi şi trag adânc în piept mirosul de istorie? Ascultaţi, deci, cuvintele purtate de acea suflare. Aceste poveşti sunt poveştile noastre, ale tuturor, iar şi iar. Suntem doar o repetare a istoriei, asta-i tot, şi fără de sfârşit e totul.
Internet: www.niculescu.ro Coperta: Carmen Lucaci ISBN ePub: 978-973-748-761-2 ISBN PDF: 978-973-... more Internet: www.niculescu.ro Coperta: Carmen Lucaci ISBN ePub: 978-973-748-761-2 ISBN PDF: 978-973-748-614-1 ISBN Print: 978-973-748-374-4
Vol. 1-Îngerul mecanic Prolog. Londra, aprilie 1878 Demonul explodă într-un şuvoi de măruntaie şi... more Vol. 1-Îngerul mecanic Prolog. Londra, aprilie 1878 Demonul explodă într-un şuvoi de măruntaie şi sânge. William Herondale smuci pumnalul, însă fu prea târziu. Acidul vâscos din sângele demonului începuse deja să corodeze lama strălucitoare, înjură şi azvârli arma cât colo; aceasta ateriză într-o băltoacă împuţită şi începu să fumege ca un chibrit stins în apă. Demonul, desigur, dispăruse-expediat înapoi în lumea infernală, oricare ar fi fost aceea, din care venise, nu fără să fi lăsat în urmă un dezastru.-Jem! strigă Will, răsucindu-se pe călcâie. Unde eşti? Ai văzut? Ucis dintr-o singură lovitură! Nu-i rău, ha? Dar nimeni nu răspunse chemării lui; cu doar câteva clipe înainte, partenerul lui de vânătoare stătea în urma lui, pe strada umedă şi întortocheată, păzindu-i spatele-putea să jure-, însă acum Will rămăsese singur în întuneric. Enervat, se încruntă. Era mult mai puţin amuzant să o facă pe grozavul, dacă nu o făcea pe grozavul în faţa lui Jem. Aruncă o privire peste umăr, unde strada se îngusta într-un pasaj ducând spre apele întunecate şi umflate ale Tamisei. Prin golul acela, Will vedea contururile de umbră ale vaselor ancorate la chei, o pădure de catarge asemenea unei livezi fără frunze. Nici urmă de Jem; probabil se întorsese către Narrow Street, în căutare de mai multă lumină. Ridicând din umeri, Will o luă înapoi pe drumul pe care venise. Narrow Street se intersecta cu Limehouse între docurile de lângă fluviu şi cocioabele înghesuite care se întindeau în vest, spre Whitechapel. Strada era la fel de îngustă pe cât sugera şi numele, mărginită de depozite şi de clădiri şubrede din lemn. În acel moment, era pustie; chiar şi beţivii care se clătinau în drum spre casă când plecau de la Grapes îşi găsiseră alt loc unde să zacă pe timpul nopţii. Lui Will îi plăcea cartierul Limehouse, îi plăcea sentimentul de margine de lume, de unde plecau zilnic vase spre porturi inimaginabil de îndepărtate. Nu-l deranja nici faptul că zona era o speluncă a marinarilor, şi în consecinţă plină de tripouri, de bârloguri pentru famătorii de opiu şi de bordeluri. Era uşor să te pierzi într-un asemenea loc. Nu-l deranja
Prolog. Londra, aprilie 1878 Demonul explodă într-un şuvoi de măruntaie şi sânge. William Heronda... more Prolog. Londra, aprilie 1878 Demonul explodă într-un şuvoi de măruntaie şi sânge. William Herondale smuci pumnalul, însă fu prea târziu. Acidul vâscos din sângele demonului începuse deja să corodeze lama strălucitoare, înjură şi azvârli arma cât colo; aceasta ateriză într-o băltoacă împuţită şi începu să fumege ca un chibrit stins în apă. Demonul, desigur, dispăruse -expediat înapoi în lumea infernală, oricare ar fi fost aceea, din care venise, nu fără să fi lăsat în urmă un dezastru.
Primul volum din seria Banda celor sase ciori ________________ t___________ Ketterdam: un centru ... more Primul volum din seria Banda celor sase ciori ________________ t___________ Ketterdam: un centru înfloritor al comerţu lui internaţional, unde poţi găsi orice dacă eşti dispus să plăteşti preţul -şi nimeni nu o ştie mai bine decât Kaz Brekker, un hoţ de geniu. Lui Kaz i se propune să dea o lovitură extrem de periculoasă, care l-ar putea face putred de bogat. Dar nu poate să acţioneze de unul singur... Aşa că iată care este banda lui: Un condamnat însetat de răzbunare. Un trăgător împătimit de jocurile de noroc. Un fugar cu un trecut privilegiat. 0 spioană poreclită Fantoma. 0 Sfâşie-Inimi care îşi foloseşte puterea ca să supravieţuiască într-un cartier rău famat. Un hoţ cu darul evadărilor imposibile.
Uploads
Papers by Mădălina Nichita