Marti - nu mi-e frica de zilele de marti, mai ales de una ca cea de azi, ca o pisica somnoroasa intinsa la soare; balconul mi-e plin de soare , se aud ciripituri de canari tinuti in colivii de vecinii de alaturi; ma handeam cum sa descriu unui surd acest cantec, ce atingere , ce suflare , ce gest ca sa-i transmit vibratia asta fascinanta...
Afara - nu e iarna, desi e decembrie; desi pentru ei este iarna; dar pentru mine iarna inseamna altceva- zapada, frig, nisnoare, miros de brad, oameni pe strazi cu o nerabdatoare asteptare ; as spune ca e o zi de primavara si ca tocmai mi-am impufosat ochii de nimbusi albi
In casa - mai ajung si pe la bucatarie ! am gatit spanac si incerc sa ii povestesc Catalinei o poveste pe care nu o mai cred nici eu de multa vreme - popeye marinero facea muschi mancand spanac:))
Imbracata - in pijamale, moi, pufoase, de vacanta!
Ma gandesc - la cuvinte, ce ne-am face fara ele...
Handmade - am lucrat zilele acestea la un colier , accesoriu din fetru, va iesi frumos cred, imi vine sa-l fac cadou, dar nu stiu cui:))
Citesc - Nostalgia lui Cartarescu, in spaniola, o surpriza sa dau de ea la biblioteca aici
Am ascultat - de multe ori acest video , imi place melodia, dar mai ales ce fac ei din ea
Ce imi doresc - sa ma mai nasc o data!
Va las o imagine frumoasa , un desen digital de iarna
Albumul meu a ajuns cu bine la destinatie! A fost creat cu ocazia swapului de Craciun organizat pe Very Scrap, iar perechea mea, cea careia i-am trimis, a fost Asiris. Albumul contine fotos de familie cu ocazia iernii.
În ultimul timp,se pare caunii dintrenoi confunda pe Isus cuMos Craciun.La urma urmei,amandoi aubărbi șiporeclemulte,si de multe ori,avem speranta si iluzia caamandoi ne vor aduce tot ceea cene dorim.Cu toate acestea,să neamintimtotusi căunul dintre eivinesă ne deaceea cecredem ca vrem,celălalta venit săne deaceea ce avem nevoie.
Ne-am trezit cu picaturi de ploaie la geam, Catalina se joaca cu o lingurita si o cana, isi da singura sa pape, Miriuta este la scoala,tati la seviciu, mama...nazdravana de mama e aici!
Intru doar sa va doresc o zi frumoasa, sa va spun ca mai astept doar doua voturi pentru a departaja castigatorii, sa va las un video si o foto!
1 noiembrie, curge timpul precum nisipul in clepsidra, ce a fost va mai fi si ce s-a facut se va mai face spune inteleptul, totusi totusi totusi in Atelierul Elenei concursul cu Pietre Pictate a fost si ramane unic si irepetabil!
Am ajuns la final cu 10-11 lucrari deosebite , stiu ca ar fi putut fi mai multe dar in orase pietrele sunt tot mai rare, iar ce sa spun de inspiratie ,e foarte capricioasa!
Va multumesc tuturor, aceasta emotie in asteptarea fiecarei lucrari e speciala, e ca atunci cand astepti o nastere, curios si nerabdator sa vezi cum este noul nascut, cu cine seamana, ce trasaturi si particularitate are; si cum fiecare bebe este unic , special si frumos tot asa si lucrarie voastre!
Urmeaza votul!
Vor vota doar participantii la concurs, se vor vota doua lucrari - una din categoria adulti , iar cea de a doua categoria copii, deci va astept cu un comentariu in care sa va exprimati preferinta, daca puteti adauga si doua trei cuvinte de apreciere ar fi ideal,comentariile vor ramane ascunse pana la data incheierii voturilor asta inseamna 7 noiembrie.
Nu veti putea votaa propria lucrare.
Pentru ceilalti, veti putea vizita pagina blogului pe Facebook unde de asemenea veti putea oferi un like special uneia dintre lucrari, cea care v-a placut cel mai mult! Daca veti oferi mai multe likeuri , va rog sa il speificati pe cel special printr-un scurt comentariu .
Anisia a cules pietrele din gradina din fata blocului, in serile calde,
in care ne opream la bloc pentru a ne juca cu pietrele( facea impreuna
cu prietenele ei mancare, focul, sau ce alte lucruri isi imaginau). A
spalat pietrele, eu le-am sters, si apoi ne-a venit ideea sa pictam
niste flori. A ales culorile; astfel pitricica cu floare alba este
pictata cu guase, iar pitricica cu floare rosie este pictata cu
acrilice. A fost o placere sa infrumuseteze astfel pietricelele.
A fost odata,
doar o data, demult, dar nu tare demult, pe vremea cand copiii se jucau cu
pietre si cu bete, o fata. Era mica,blonda,bucalata,dragalasa,dar un pic
rautacioasa…
Intr-o zi, pe
cand se juca in curtea din fata casei noastre, fetita il zari pe Ioan pe drum.
Veni fuga,fuguta la poarta,dadu deoparte pietrele pe care le pusese in fata
portii pentru ca nimeni sa nu poata deschida poarta ( sa intre sa-i ia
jucariile) si curioasa il intreba pe face. Pe vremea aceea,Ioan nu stia sa spuna
prea multe.asa ca,in locul lui, pus pe sotii,raspunse tatal:
-Facem…ciorba de
pietre.Ai mancat vreodata?
-Nu,spuse mica
blonda.
-N-ai mancat?Nu
ti-a facut mama ta niciodata?
-Nu mi-a
facut,zise fetita.
-Hmmm…pai ia sa
o rogi sa-ti faca.e f buna.
Nici una,nici
doua,fetita noastra se puse pe cules pietre.culese,culese si dupa ce-si umplu
poala de pietre se-ntoarse acasa.le varsa pe masa,apoi o striga pe mama ei:
-mama,ti-am adus
pietre sa-mi faci ciorba!
-ce sa-ti
fac?intreba mama…
-ciorba,mama.nu
stii ce-I aia ciorba de pietre???
Mama,uimita,o
lua la intrebari: cine,cum,unde i-a spus o asemenea aberatie.fetita ii povesti
totul f serioasa,apoi lua pietrele,le spala si le puse in bucatarie.cu mare
greutate a reusit s-o convinga mama ei ca nu putem face mancare din pietre,ca
“nenea florin” a glumit,etc
Timpul a trecut,
copiii au crescut,iar pietrele…puse in castronele,”mancate”cu lingurite
improvizate,pictate cu acuarele
Este sfarsit de saptamana, ce bine, ne mai odihnim si noi un pic!
Azi , plimbandu-ma cu Catalina in drum spre colegiul lui Miri ma gandeam ca acest drum (care azi ne-a luat aproape o jumatate de ora sa-l strabatem) l-as fi parcurs in mod normal in 10 minute daca as fi fost singura sau daca as fi avut-o pe Cata in carut...Dar ei nu-i mai place cocotata acolo, ea stie ca de acum poate atinge, poate explora si cunoaste, poate ajunge oriunde isi imagineaza ea ca ar vrea...si fara graba, ea nu simte timpul, nu stie ce e timpul, isi traieste clipele cu uimire si bucurie, ca o curioasa mica ce e...Si atunci mi-am zis ca este o lectie pe care ar trebui sa o reinvat, sa fac asa din secunde clipe lungi, din ore un timp fara graba, sa ma bucur de ce este in jur si sa redescopar frumusetea si naturaletea lucrurilor...
Franturi din minialbumul pe care i l-am facut Catalinei, este prima incercare mai serioasa de a face un album scrap, e tare dragutel, eu imi imaginam ca voi face ceva cu multe pagini albe, poze colorate, fundite multicolore , dar a iesit altfel, am pus acolo si florile recent facute, si semnul de carte de la Alexandra ... si paginile, da, paginile sunt speciale, toate sunt create de mine in PS si imprimate, am sa va ofer curand cateva din aceste pagini in format digital, urati-mi succes ca am planuri mari:)
Puteti urmari si slideul , acolo am modificat un pic imaginile cu un efect sepia, iar melodia este cea pe care adoame Cata. si eu!! si adormea si Miri cand era mica
Miri, vrei sa-ti fac un caiet de poezii in stil scrap? Nu, am unul deja...normal...
Si n-am ascultat-o! :)
Pentru ca inca am multe hartiutechestiute imprastiate am vrut sa mai fac o incercare! Acum stiu ca nu poate fi album, nici minialbum , nici curat jurnal, ci un fel atelieroelenistico, o sa-l numesc caietul cu poezii dedicat lui Miri, i-a placut, am sa vi-l arat, sper sa va placa si voua si mai ales sa va inspire!
Eu incep cu copertile, cand se nasc copertile stiu ce voi aseza intre ele si ce poveste voi povesti.
Copertile pot incepe in orice fel, pot fi oricum dar pereche, asa e la mine...doua coperti-pereche:)
De data aceasta am reciclat un carton, am distressat cu vintage, am pus funde mari, mici, sifonate si am adaugat o floare taiata cu cricricricutul:), tulpina si frunze albe desenate de mine si decupate normal dintr-un carton alb texturat...
un fluturas de lemn pe care nu credeam ca o sa-i gasesc locul vreodata; nu l-am pictat, e natural, unele lucruri dau foarte bine asa, neartuite (cuvant inventat ne-arta:), cum le gasesti uitate prin sertare...si stiu de ce imi place asta, neatinsul timpului, amintirile fragile...
Miriuta, este o foto facuta in toamna, toamna calda cu parul lung si ochi caprui...
o fundita legata cu hartie
o fetita cu fundita
efect
secret : multe si variate texturi laolalta
despre floricelele astea am sa va povestesc in detaliu saptamana viitoare, au o poveste frumoasa!
efect
o hartie de ambalaj mototolita si dulcic stampilata
si cred ca sunt f f f obosita si nu mai pot sa povestesc...:)
aici se vor scrie poeziile
un plic - buzunar
servetele, simple servetele si culoare cerata
si floricica din plasa de cartofi reciclata care nu am reusit sa o mai inscriu la provocari verzi
si ultima coperta cand am avut o lumina tare frumoasa...
