Turism Rural Volumul I NR 4

TURISMUL RURAL ROMÂNESC
ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII
DURABILE
Volume I (XXVIII) – Issue 4

August 2012
Romanian Academy
Iaşi Brach
“Gheorghe Zane” Institute for Economic and Social Research

Advisory Board
Editor in Chief
Ion Talabă (PhD Scientific Researcher I) Dobrescu M. Emilian, PhD Professor,
Romanian Academy Bucharest
Executive Editor Gherman Matei Corina, PhD, Associate

Alina-Petronela Haller (PhD Scientific Lecturer, University ,,Al. I. Cuza” Iasi
Researcher III)
Glăvan Vasile, PhD, Professor, ,,Spiru
Haret” University, Bucharest
Assistant Executive Editor
Gribincea Alexandru, PhD., Professor
Dănuț Ungureanu (PhD., Ing., Expert in
Hab.,International Free University
Tourism)
Chișinău, Republic of Moldova
Editors Ignat Ion, PhD Professor, University ,,Al.

Dorian Vlădeanu (Ing., PhD, Scientific I. Cuza” Iasi
Researcher I)
Teodor Păduraru (PhD Scientific Researcher
II)
Ovidiu Gherasim (PhD Scientific Researcher NiţăValentin, PhD, Professor, Faculty of
III) Economics and Business Administration,
Ciprian Alecu (PhD Scientific Researcher University "Al. I. Cuza", Iaşi
III)
Marilena Doncean (PhD Scientific Puiu Nistoreanu, PhD, Professor,
Researcher III) Academy of Economic Studies, Bucharest
Cornelia Mihai, PhD Student, General
Manager Ministry of Agriculture Rusu Constantin, PhD Professor,
and Rural Development – Rural University ,,Al. I. Cuza” Iași
Development General Department
SăvoiuGheorghe, PhD, Professor,
University of Piteşti
Contact Address Serghei Hakman, PhD, Professor,
Romanian Academy Iasi – ICES ,,Gh. Zane” National University "Yuri Fedkovich",
Iasi, T. Codrescu Str., No. 2, 700481 Cernăuţi, Ukraine
Phone/Fax: 004/032106507
www.ices.ro Simion Certan, PhD, Professor hab, State
E-mail: [email protected] University of Moldova, Chişinău,
Republic of Moldova
Romanian Rural Tourism in the Context of

Sustainable Development. The full responsibility for the scientific
ISSN-L 2284-7006 and informational content of the articles
ISSN 2284-7006 belongs to the authors.
Volumul este indexat CAB internaţional
(CABI)

CUPRINS
Creştere şi dezvoltare ......................................................................................................... 5
TURISMUL CA FACTOR DE DEZVOLTARE ÎN ZONA RURALĂ .............................. 7
Felix H. ARION, Iulia C. MUREŞAN, Diana E. DUMITRAŞ, Mugurel I. JITEA
CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE PRIN TURISM ÎN CONDIŢII DE LIBERALIZARE.
TEORII ŞI CONCEPTE ....................................................................................................... 15
Alina-Petronela HALLER
O ANALIZĂ ORIGINALĂ A TURISMULUI ÎN ROMANIA,
IN ECONOMIA DE PIAŢĂ ................................................................................................. 31
Gheorghe SĂVOIU, Constantin MANEA
EFICIENŢA ECONOMICĂ A PENSIUNILOR TURISTICE ÎN MEDIUL
URBAN ŞI RURAL ............................................................................................................. 43
Cristiana TINDECHE, Liliana POPESCU
POSIBILITĂŢI DE CREŞTERE A VALORII ADĂUGATE ÎN
TURISMUL RURAL ROMÂNESC .................................................................................... 51
Ion Talabă
Investiţii în turismul rural ................................................................................................. 63
INVESTIŢIILE STRĂINE DIRECTE ŞI TURISMUL ROMÂNESC ................................ 65
CREŞTEREA ATRACTIVITĂŢII INVESTIŢIONALE A
LOCALITĂŢILOR RURALE .............................................................................................. 79
Dr. Carmen UZLĂU, Drd. Liviu UZLĂU
CONTRIBUŢIA LA IMPLICAREA PRACTICĂ ÎN TURISMUL RURAL
DIN CROAŢIA: DE LA IDEE LA REALIZAREA CU SUCCES ...................................... 89
Damir DEMONJA, Robert BAĆAC
TURISMUL RURAL ŞI IMPLICAŢIILE SALE ÎN DEZVOLTAREA
COMUNEI FUNDATA ........................................................................................................ 109
Mariana BĂLAN, Nadia STOIAN, Gheorghe-Stelian BĂLAN
Tendinţe şi relaţii ................................................................................................................ 121
CARACTERISTICI ŞI TENDINŢE ALE TURISMULUI RURAL EUROPEAN ............. 123
Florin FRANT
TENDINŢE ACTUALE ÎN DEZVOLTAREA TURISMUL RURAL ROMÂNESC ........ 131
Tamara SIMON, Roxana AŞTEFĂNOAIEI, Adrian RĂDULESCU
NOI TENDINTE IN EVOLUTIA SPATIULUI RURAL CU IMPACT
ASUPRA TURISMULUI ROMÂNESC .............................................................................. 147
Tamara SIMON, Mădălina ANDREI
TURISMUL ŞI AGREMENTUL RURAL .......................................................................... 159
Ileana (BĂDULESCU )ANASTASE
RELAŢIA DINTRE TURISM ŞI AGRICULTURĂ ........................................................... 173
Florin FRANT

TABLE OF CONTENST
Growth and development ...................................................................................................... 5

TOURISM AS FACTOR OF DEVELOPMENT IN RURAL AREAS ............................... 7
GROWTH AND DEVELOPMENT THROUGH TOURISM
IN CONDITIONS OF LIBERALIZATION. THEORIES AND CONCEPTS .................... 15
AN ORIGINAL ANALYSIS OF ROMANIAN TOURISM IN MARKET ECONOMY ... 31
THE ECONOMIC EFFICENCY OF TOURISTIC PENSSIONS IN URBAN
AND RURAL ENVIRONMENT ......................................................................................... 43
WAYS TO INCREASE VALUE ADDED IN ROMANIAN RURAL TOURISM ............. 51
Ion Talabă
Investments in rural tourism ............................................................................................. 63
OREIGN DIRECT INVESTMENTS AND ROMANIAN TOURISM ................................ 65
RISING THE INVESTMENT ATTRACTIVENESS OF THE RURAL
SETTLEMENTS ................................................................................................................... 79
CONTRIBUTION TO THE PRACTICAL ENGAGEMENT IN RURAL
TOURISM IN CROATIA: FROM IDEA TO SUCCESSFUL REALIZATION ................. 89
RURAL TOURISM AND ITS IMPLICATIONS IN THE DEVELOPMENT
OF FUNDATA VILLAGE ................................................................................................... 109
Trends and relationship ..................................................................................................... 121
CHARACTERISTICS AND TRENDS IN EUROPEAN RURAL TOURISM ................... 123
Florin FRANT
TRENDS INROMANIAN RURAL TOURISM DEVELOPMENT ....................................131
NEW TRENDS IN THE EVOLUTION OF THE COUNTRYSIDE
WITH ROMANIAN TOURISM IMPACT .......................................................................... 147
TOURISM AND RURAL LEISURE ................................................................................... 159
THE RELATIONSHIP BETWEEN TOURISM AND AGRICULTURE ........................... 173
Florin FRANT

GROWTH AND DEVELOPMENT
CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE
TOURISM AS FACTOR OF DEVELOPMENT IN RURAL
AREAS
TURISMUL CA FACTOR DE DEZVOLTARE ÎN ZONA RURALĂ

conf. dr.
University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj-Napoca
Department of Economic Sciences
Abstract
The paper understands the potential of rural tourism in Romania, appreciating
that an unused potential is just another lost chance. The work consists in an analysis on
the link between the measures, instruments and tools used for development of the tourism
in rural areas and the potential development of the specific region. There are observed
the possible effects not only from economical perspective, but from cultural and social
point of view on local communities. It is observed that rural tourism is considered as
being a priority both by national and local bodies, but its effects are only superficially
anticipated, being, generally, ignored its negative influences.
Key words: tourism strategy, development plan, instruments, legislation, sustainability
Method and Methodology

Tourism represents not only a leisure activity for tourists and a revenue generator
for tourism’s services providers [Briedenhann and Wicken, 2004], but, in the same time,
its potential for local and regional development has not to be ignored. Its effects are
widely recognized [Mansfeld and Jonas, 2006] as a valuable instrument for conserving
and supporting the social and cultural heritage of the communities, even if it generates
financial and social costs [Reeder and Brown, 2005] and effects in many ways the living
standards [Látková and Vogt, 2011].
As part of the multi-functionality of rural areas [Hansen and Francis, 2007],
tourism services suppliers has to fulfill more functions than just gaining money as result
of the business running. In the same time, they are the ones that have to deal with
employment, house costs with social impact, too: population increase – domestic and
visitors –, poverty rate, education and health measures and, not in the least, the crime rate
[Reeder and Brown, 2005].
United Nation World Tourism Organization published in 2004 a guidebook
designed to present a set of over 40 issues for sustainable development of tourism
destination [UNWTO, 2004], as result of a team international teamwork. The sustainable
issues are ranging starting from the management of natural resources (waste, water,
energy etc.), to development control, satisfaction of tourists and host communities,
preservation of cultural heritage, seasonality, economic leakages, or climate change and
the list is still open and there are still making efforts to complete it.
The same institution elaborated in 2003 a document called “Recommendations to
Governments for Supporting and/or Establishing National Certification Systems for
Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile – Volume I – Issue 4 (August 2012)
Sustainable Tourism” [UNWTO, 2003] and, as result of an international workshop run in

2007 in Kolašin, Montenegro, described the link between the sustainable tourism
indicators and destination management [UNWTO, 2007].
Introduction
Tourism proved to be one of the most dynamic economic activities
worldwide. According to the preliminary data of the UNWTO in 2011 the
international tourists’ arrivals grew by over 4% 980 million up from 939
million in 2010. With the same growth rate the number of tourists’ arrivals
in 2012 is expected to exceed 1 billion.
Due to the economic and political instability in the Middle East and
North Africa, the growth registered in these parts was below the one
registered in advance economies after many years. The number of tourists’
arrivals in Europe reached 503 million.
Central and Eastern Europe and Mediterranean destinations
registered the best growth (8% each one) [UNWTO World Tourism
Barometer, 2012]. In Romania in 2011 in comparison with 2010, the
tourists’ arrivals had grown by 16%, while the overnight stays by 12.2%.
The net occupancy rata also registered of 1.1% in 2011 compared with
2010 [INS, 2012].
Specialists largely agreed that tourism has both positive and
negative effects [Naser, Abbas and Sayyed, 2011] and that a unilateral
approaches of tourism it is not to be effective for an analysis. A continuous
request for development of tourism just to use the entire possible potential,
especially in rural areas, it is not to be desired as long as it is not evaluated
from the perspective of its undesired influence on the region and on the
community [Payne, 2010].
As the methodology of UNWTO is very complex and difficult to be
measured on all the indicators included, specialists use for measuring the
impact of the sustainability of tourism a 3 core impacts: economic impact
[Archer, Cooper, and Ruhanen, 2005], social and cultural impact
[Zhenhua, 2003] and environmental [Neto, 2003] impact, each of them
being computed from several other secondary indicators, any of them
being estimated both as positive and negative impact.
Tourism as factor of development in rural areas

Local, regional and national authorities recognize the capacity of
tourism, and mainly the rural tourism, to use efficiently use natural and
anthropic local resources in the benefit of the region. National
8
Development Plan 2007-2013 assigns a relevant importance to tourism,

generally, and includes relevant elements about the vision of the
Government on the rural tourism, observing to the oxymoron between an
increasing interest for Romanian rural tourists’ services and the lack of
infrastructure and poorness of quality of services offered [National
Development Plan, 2007-2013, 2007, pp. 73-80]. Unfortunately, there are
not found out viable solutions for the weaknesses.
National Strategy Plan for Rural Development 2007-2013
emphasize that it can be observed a major lack of organization and strategy
at almost every level, but, it consider that, using an suitable marketing and
a national coordinated support, the unique tourism products of Romanian
tourism can valuable their potential, as their diversity is attractive enough
for potential clients [National Strategy Plan for Rural Development, 2007-
2013, 2008, pp. 43-44]. The idea is included into the National Rural
Development Programme 2007-2013, including the idea that it is
extremely important to project and conserve the rural heritage as
preliminary and consequent steps in rural tourism development in
Romania, because its positive effect on increasing the number of tourists
[National Rural Development Programme 2007-2013, 2011, pp. 45].
As a complementary instrument of the ones mentioned above, the
Master Plan for Development of National Tourism 2007 – 2026 recognize
the potential benefic effects of rural tourism on development of the rural
areas, as many of the well-recognized and required attractions in Romania
are located in rural areas (monasteries, Danube Delta, castles and so on)
[Master Plan for Development of National Tourism 2007 – 2026, 2007, pp.
34-35], but, in the same time, observes its administrative and logistic limits
comparative with other forms of tourism, as is spa, for instance.
Anyway, as a consequence of increasing the interests for the
protection of the environment, Ministry of Tourism expresses its interests
on the field though National Strategy of Development of Ecotourism in
Romania, of which Phase II named Strategic Plan of Development of
Ecotourism in Romania, proposes objectives and strategic actions for
promoting green tourism in Romania [Strategic Plan of Development of
Ecotourism in Romania, 2009, pp. 12] which have a direct effect on rural
areas, too.
There are many other documents elaborated or in the process of
being created at diverse levels of authority. One of this is the one created
by the Work Thematic Group 1, named Promotion and Valuation of
Cultural and Natural Patrimony (Including Rural Tourism) of The National
9
Network of Rural Development. As working objectives they try not only to

identify good practices on the field and promotion the rural tourism by a
partnership between The National Network of Rural Development and the
Romanian National Television, but they intend to find solutions for
adaptation of the national legislation, too [RNRD, 2012].
It can be seen the interests for setting up strategies and plans for
rural tourism, but they are not convergent enough, even if they must be
part of the same national policy. It can be observed a coherence regarding
the potential of the tourism resources (intact landscape and human made
attractions – monasteries, for instance, unique in the world; traditional way
of life; hospitality; flora and fauna and so on) that are considered as being
irresistible fascinations for potential tourists, raising the question why
tourism is still a potential and not a reality? The same strategically
documents mention a couple of problems as are poor infrastructure,
inconsequent promotion and unreliable legislation. The analysis of the
situation is not complete, as stakeholders (international, national, regional
and local) are not comprehensive perceived, not being identified relevant
NGOs, associations, private operators, academic institutions, local
communities, but just authorities and governmental agencies. That
unbalanced view of the stakeholders can be observed on the policies and
management frameworks, as they are not a properly specialized on
regional or local level.
Beside all those mention above an important aspect that needs to be
considered is the quality of the tourist destination and the quality of
tourism services. In order to estimate the quality of the tourist destination
the QUALITEST method was developed. This method, in its original form,
was first proposed by the European Commission for Enterprise and
Industry in 2003, when the “Manual for Evaluating the Quality
Performance of Tourist Destinations and Services” was published. This
manual provides a tool to facilitate measuring, monitoring and
benchmarking the quality performance of the tourist destination and
services, called QUALITEST. Another method to estimate the quality of a
tourist destination in general, and rural tourism area especially is
QUALITOOL, which was developed by EUROGITES.
The main method used to estimate the quality of tourism services is
SERVQUAL. This method can be used in its original form [Kouthouris
and Alexadris, 2005; Grzinic, 2007; Akbaba, 2006] or adapted to the
realities and needs of specific services or areas such as the HOLSAT
[Truong and Foster, 2006] method to evaluate the satisfaction level of
10
visitors in a tourist destination. Murphy highlighted the importance of

planning the tourism activity and of providing qualitative services by using
the SERVQUAL method [Murphy, 2003]. Lynch developed the
ATTRACTQUAL method [Lynch, 2007] to evaluate the quality of tourist
sights.
Based on the SERVQUAL model, Khan developed a new model
named ECOSERV [Khan, 2003], for estimating the quality of ecotourism
based on six dimensions instead of five as it is the case of the original
model.
Considering tourism as factor of development in the rural areas
impose as overall goal the necessity to monitor and determine sustainable
development objectives using distinctive, comprehensible and coherent
tools. In other words, the sustainable development of tourism must be
continued measured, estimated and forecasted though a system of
indicators of sustainability. The construction of a coherent system of the
indicators is, in fact, the most difficult task, while environmental and social
and cultural preservation cannot be measured by themselves, but as a result
of other subsidiary indicators which are interrelated with other factors
affecting tourism industry, as are, for instance the competition for land or
for specialized labor in the area.
The creation of the indicators has to be correlated with their
relevance and the possibility of obtaining the data for computing them. As
a consequence, the sources of obtaining the information for computing the
indicators are diverse. That is why it is necessary a coherent procedure of
collecting statistical data, not only from public authorities, but from other
stakeholders and even beneficiaries, too. Information related to tourism
supply and demand has to be obtained fast, unitary, comparable and in a
manner that allowed to be systematized and unitary used.
The UNWTO set of the core indicators of sustainable tourism
[UNWTO, 2004]: site protection, stress, use intensity, social impact,
developing control, waste management, planning process, critical
ecosystems, consumer satisfaction, local satisfaction, tourism contribution
to local economy to which are added as composite indices carrying
capacity, site stress and attractiveness have not to be used no matter of the
touristic destination and they must be adapted accordingly for costal zones,
mountains, managed wildlife parks, urban environments, cultural sites –
built heritage or unique ecological sites (often ecotourism destinations).
For instance, for natural park, the management plans must include as issues
overcrowding (use intensity as number of visitors or ration of people /
11
animals on peak period), human encroachment (including human

population in park and surrounding area and activities of people in park
and surrounding area) and not only.
But the entire collection of indicators have to point out the general
direction of sustainable tourism development and management practices
which are applicable to any forms of tourism, in each kind of destinations,
including rural tourism and the various niche tourism segments, such as the
one in protected areas. Sustainability refers to necessity to establish an
appropriate balance among three dimensions for long term: preserving of
environmental issues, socio-cultural heritage conservation and, obviously,
economic development. Therefore, sustainable rural tourism should offer
solution for an optimal use of the environmental resources which are, in
fact, the key elements in tourism development – maintaining essential
ecological processes and maintaining natural heritage and biodiversity –
but meeting social and cultural authenticity of the host communities in
order to preserve cultural heritage and to interrelate their existing
traditional values to contribute to intercultural understanding and tolerance.
Only if those desiderates are fulfilled, tourism operations are expected to
ensure long-term economically viability by providing socio-economic
benefits to all players who are rewarded equally, including job stability,
opportunities for financial advantage and social services to host
communities by contributing to reducing poverty.
Conclusions
Rural tourism is, indeed, an important tool for sustainable rural
development and national documents elaborated on the last decade about it
confirm that authorities wish to use touristic potential of rural areas as a
promoter for increasing the economy and quality of life of the local
communities. No doubts that Romania has to look for solutions to increase
the values of the economic indicators of tourism, especially the rural
tourism in terms of revenues, profit and taxes paid.
Finding solutions to improve the level of use of the tourism
potential depend by the strategy of the authorities for investments in
infrastructure, promotion, consulting, advisory and technical assistance
services, but, also, in studies of impact and diagnosis of future tools as,
meanwhile, there starts to be observed the pressures of negative impact of
tourism in some areas, mainly on the protected areas, anxieties essentially
related to the environmental pollution and lose of the cultural authenticity.
12
For dealing with the cluster tourism efficiency – communities and

environment sustainability, there are necessary to be observed the status of
the regions, of the local communities for guaranteeing the desired
sustainability of the tourism related sectors, and, based on these, detailed
and effective plans and strategies have to be created, particularized for
each destination. A higher importance has to be granted to protected areas
open for tourism, where destinations need a special care as local tourism
suppliers (public, private and/or civil sectors) as well as tourists, have a
direct impact both on the natural resources and on the social and cultural
heritage.
References:
1. Akbaba A., 2006, Measuring service quality in the hotel industry: A study in a
business hotel in Turkey. Int J Hospit Manag. 26:170-19
2. Archer B., Cooper C., Ruhanen Lisa, 2005, The Positive and Negative Impacts of
Tourism, in Global Tourism 3rd Edition, Edited by Theobald W. F., Elsevier Inc., pp.
79-102
3. Briedenhann Jenny, Wicken Eugenia, 2004, Tourism routes as a tool for the economic
development of rural areas—vibrant hope or impossible dream?, Tourism
Management, Volume 25, Issue 1, pp. 71-79
4. Grzinic Jasmina, 2007, Concepts of Service Quality Measurement in Hotel Industry,
EKON MISAO PRAKSA DBK GOS XVI BR. I. pp. 81-98
5. Hansen M. Twyla, Francis C. A., 2007, Multifunctional Rural Landscapes. Economic,
Environmental, Policy and Social Impacts of Land Use Changes in Nebraska,
University of Nebraska – Lincoln, USA
6. Khan, Maryam, 2003, ECOSERV Ecotourists’ Quality Expectations, Annals of
Tourism Research, vol. 30, pp. 109-124
7. Kouthouris, C. and A. Konstantinos, 2005, Can service quality predict customer
satisfaction and behavioural intentions in the sport tourism industry? An application
of the SERVQUAL in an outdoors setting Journal of Sport Tourism 10 (2), pp. 101-
111
8. Látková Pavlína, Vogt A. Christine, 2011, Residents’ Attitudes toward Existing and
Future Tourism Development in Rural Communities, Journal of Travel Research vol.
51 no. 1, pp. 50-67
9. Lynch, D., 2007, Measuring Perceptions of Service Quality within the Visitor
Attractions Sector, http://conferences.anzmac.org/ANZMAC2007 /papers/
Lynch_1.pdf, 29 mai 2011
10. Mansfeld Y., Jonas Aliza, 2006, Evaluating the Socio-Cultural Carrying Capacity of
Rural Tourism Communities: A ‘Value Stretch’ Approach, Oxford: Tijdschrift voor
Economische en Sociale Geografie, Vol. 97, No. 5, pp. 583–601
11. Murphy Ann Elaine, 2003, Illustrating the Utility of a Modified Gap Analysis as a
Regional Tourism Planning Tool: Case Study of Potential Japanese an German
Travelers to the Cowichan Region, Journal of Travel Research, vol. 41, pp. 400-409
13
12. Naser E., Abbas B. N., Sayyed K. S. A., 2011, Effects of positive and negative rural
tourism (case study: Rural Semnan Province), Journal of Geography and Regional
Planning Vol. 4(2), pp. 63-76
13. Neto, F., 2003, A new approach to sustainable tourism development: Moving beyond
environmental protection, Natural Resources Forum, 27: 212–222
14. Payne Sarah, 2010, Tourism in the Dominican Republic: Social and Economic Effects,
Gatton Student Research Publication. Volume 3, Number 1., Gatton College of
Business & Economics, University of Kentucky, USA
15. Reeder R. J., Brown D. M., 2005, Recreation, Tourism, and Rural Well-Being¸ USDA:
Economic Research Report No. (ERR-7) 38
16. Truong, T.H and D. Foster, 2006, Using HOLSAT to evaluate tourist satisfaction at
destinations: The case of Australian holidaymakers in Vietnam, Tourism Management
27, pp. 842-855
17. Zhenhua Liu, 2003, Sustainable Tourism Development: A Critique, Journal of
Sustainable Tourism, Vol. 11, Iss. 6, pp. 459-475
18. ***, 2003, World Tourism Organization, Recommendations to Governments for
Supporting and/or Establishing National Certification Systems for Sustainable
Tourism, Madrid, Spain
19. ***, 2004, World Tourism Organization, Indicators of Sustainable Development for
Tourism Destinations A Guidebook (English version), Madrid, Spain
20. ***, 2007, Master Plan for Development of National Tourism 2007 - 2026,
Government of Romania, Ministry of Tourism, http://www.mdrl.ro/
_documente/turism/studii_strategii/masterplan_partea1.pdf
21. ***, 2007, National Development Plan 2007-2013, Government of Romania,
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/pnd/documente/pnd/PND_2007_2013.pdf
22. ***, 2007, World Tourism Organization, Sustainable Tourism Indicators and
Destination Management, Kolašin, Montenegro
23. ***, 2008, National Strategy Plan for Rural Development, 2007-2013, Government of
Romania, Ministry of Agriculture Forests and Rural Development,
http://www.madr.ro/pages/dezvoltare_rurala/programul-national-strategic-
update_3.11.2008.pdf
24. ***, 2009, National Strategy of Development of Ecotourism in Romania, National
Institute of research and Development in Tourism. Phase II. Strategic Plan of
Development of Ecotourism in Romania,
http://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/ecoturism_faza2.pdf
25. ***, 2011, National Rural Development Programme 2007-2013. Consolidated
version, July 2010, Government of Romania, Ministry of Agriculture and Rural
Development, http://www.madr.ro/pages/dezvoltare_rurala/PNDR-versiunea-
VII_iulie_2011.pdf
26. ***, 2012, National Institute for Statistics, Press Communicate no. 23 from 2nd of
February 2012, http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/
turism/a11/turism12r11.pdf
27. ***, 2012, UNWTO World Tourism Barometer, Volume 10, January,
http://dtxtq4w60xqpw.cloudfront.net/sites/all/files/pdf/unwto_barom12_01_january_e
n_excerpt.pdf
28. ***, 2012, The National Network of Rural Development, www.rndr.ro
14
GROWTH AND DEVELOPMENT THROUGH TOURISM
IN CONDITIONS OF LIBERALIZATION. THEORIES
AND CONCEPTS
CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE PRIN TURISM ÎN CONDIŢII DE

LIBERALIZARE. TEORII ŞI CONCEPTE
Postdoctoral Grant Recipient POSDRU/89/1.5/S/56815
Academia Română Filiala Iaşi
ICES ,,Gh. Zane”
Abstract
The economic liberalization offers a wide opening through the free movement of
persons and allow the increasing tourism activity. Tourism is one of the activities
considered, especially in the developing countries, the main source of development and
growth both for local communities and on a much larger area. We examine a series of
theories that are applied on the tourism field but these theories are from other
disciplinary scientific areas.
Keywords: liberalization, growth, development, tourism, local communities
Acknowledgement
This paper was made within The Knowledge Based Society Project supported by
the Sectoral Operational Programme Human Resources Development (SOP HRD),
financed from the European Social Fund and by the Romanian Government under the
contract number POSDRU ID 56815.
Metodă şi metodologie
Metodele de cercetare sunt de tip descriptiv, iar instrumentele folosite suntspecifice
cercetării fundamentale. Aceste metode şi intrumente ajută explicarea teoriilor şi
conceptelor de creştere şi dezvoltare în turism şi prin turism.
Introducere
Turismul a intrat, de câteva decenii, în atenţia preocupărilor
economice ca una din potenţialele modalităţi de creştere şi dezvoltare
economică. Liberalizarea economică înseamnă, printre altele, deschiderea
graniţelor şi creşterea mobilităţii persoanelor între diferite puncte
geografice altfel greu accesibile. Liberalizarea economică, în toate cele
patru forme ale sale, dar în special a persoanelor, este un proces favorabil
activităţii turistice. Îmbunătăţirea nivelului de trai, creşterea veniturilor,
diversificarea posibilităţilor de transport concomitent cu creşterea eficienţei

(reducerea timpului de transport, reducerea preţurilor, îmbunătăţirea
condiţiilor), creşterea gradului de cultură şi civilizaţie sunt doar o parte din
cauzele care au permis dezvoltarea activităţii turistice. La acestea putem să
adăugăm creşterea timpului liber sau, după caz, valorificarea eficientă a
prea puţinului timp liber de care dispunem. Turismul nu este la dispoziţia
oricui. Pentru a călătorii, o persoană are nevoie, în primul rând, de bani.
Turiştii cheltuie sume consistente în locurile pe care le vizitează. Faptul că
ajung rar într-o anumită zonă sau poate nu vor mai ajunge niciodată, că un
concediu secondează o perioadă de muncă intensă şi este o perioadă de
relaxare pe parcursul căreia fiecare merită un confort superior celui de
acasă, determină oamenii să cheltuie sume consistente de bani. Ţările unde
activitatea turistică are pondere ridicată în PIB, cum ar fi, de exemplu,
Grecia, Italia, Spania, Israel etc., sunt repere, în special pentru statele
emergente care caută soluţii de stimulare a creşterii şi dezvoltării
economice. Importanţa turismului rezidă din preocupările pe care
teoreticienii le au de a dezvolta diferite teorii prin care obiectivele de
creştere şi dezvoltare economică sunt atinse.
Teorii de dezvoltare a activităţii turistice

În cele ce urmează vom prezenta o serie de teorii dezvoltate cu
scopul de a impulsiona activitatea turistică şi, prin aceasta, creşterea şi
dezvoltarea anumitor comunităţi, regiuni sau ţări.
1. Teoria ciclului de viaţă a zonei turistice (Butler`s Tourist Area Life

Cycle)
Teoria ciclului de viaţă al zonei turistice a fost dezvoltată în anii
1980 de către RichardButler şi se bazează pe un concept dezvoltat în
marketing, cel al ciclului de viaţă a produsului1.

1
Teoria ciclului de viață a produsului este specifică marketingului. A fost dezvoltată de
Michael Porter: Acesta împarte viața produsului în patru stadii: lansarea pe piață,
expansiunea, maturitatea și declinul. Lansarea produsului coincide cu scoaterea acestuia
pe piață. Este determinată de o inovație, de o idee novatoare care permite obținerea unui
produs nou. Investițiile inițiale sunt substanțiale, cheltuielile sunt mari și depășesc
veniturile. Creșterea este pozitivă dar nu este însoțită de profit. Tehnologia firmei se
schimbă și crește treptat cota de piață. În expansiune poziția pe piață se consolidează,
prețurile se reduc, iar principala problemă este concurența. Investițiile încep să fie
recuperate și se obține profit. În faza de maturitate investiția inițială este recuperată sau
cvasirecuperată dar se fac investiții de dezvoltare. Profitul este satisfăcător, se caută noi
16
Growth and development through tourism in conditions of liberalization
Butler descrie patru etape pe care o zonă turistică le parcurge în

procesul de dezvoltare.
Iniţial, numărul de turişti atraşi este redus, la fel şi numărul
facilităţilor oferite. Accesul în zonă este limitat, restricţionat de
infrastructura deficitară şi de cultura locală neadaptată activităţilor
turistice. Localnicii încă nu ştiu foarte bine ce îşi doresc turiştii, nu ştiu
cum să îşi adapteze oferta şi comportamentul. Prima etapă este una de
adaptare. Turişti sunt aventuroşi, curioşi, deoarece nu deţin suficiente
informaţii despre regiunea vizitată şi caută locuri neexploatate sau puţin
exploatate. Sunt din ce în ce mai atraşi de zonă şi aduc cu ei schimbarea.
Această etapă este numită, de către Butler, Explorare(Exploration)şi
corespunde etapei de lansare pe piaţă din teoria ciclului de viaţă a
produsului.
Cu timpul, arealul turistic al zonei creşte, la fel şi numărul de turişti.
Oferta se dezvoltă, la fel şi activitatea de marketing. Prin diseminarea
informaţiilor privitoare la zonă creşte popularitatea. Devine clară
implicarea localnicilor şi a autorităţilor şi dorinţa de a atrage turişti în
număr cât mai mare. Se iau măsuri de îmbunătăţire a infrastructurii
(transport, cazare, recreere etc.). Tocmai datorită creşterii gradului de
implicare al localnicilor etapa a doua este numită Implicare (Innvolvement)
şi corespunde celei de expansiune din teoria ciclului de viaţă a produsului.
Toate eforturile converg către o stare de ocupare deplină a
capacităţilor de cazare. Numărul turiştilor creşte, uneori depăşindu-l pe cel
al populaţiei locale. Sunt create elemente de specificitate ale zonei:
naturale, culturale, religioase, recreative etc. Pe lângă localnici, potenţialul
zonei este valorificat de investitori străini atraşi de ideea câştigului.
Peisajul şi geomorfologia locului se schimbă, iar turismul este de masă.
Această etapă este numită Development (Development) şi corespunde
maturităţii din ciclul de viaţă a produsului.
Numărul turiştilor scade în ciuda eforturilor de marketing
(promovare, în general). Imaginea zonei nu mai poate fi îmbunătăţită.
După o perioadă de stagnare se intră în declin dacă agenţii economici

piețe pentru a prelungi viața produsului și pentru a majora profitul. Eforturile de inovare
sunt obligatorii. Declinul este cea de a patra etapă a ciclului de viață a produsului.
Concurența scoate pe piață produse mult mai atractive prin calitate și preț. Produsele
firmei devin depășite. Numărul clienților se reduce. Dacă producătorul nu găsește soluții
inovative, produsul este eliminat de pe piață. Este absolut necesar ca firma să lanseze un
produs nou și să reia ciclicitatea.
17
implicaţi nu găsesc modalităţi de redresare. Este o fază critică a cărei

finalitate este incertă: ieşire de pe piaţă sau redresare. Butler o numeşte
Declin (Decline).
Modelul lui Butler este considerat simplist dar, cu toate acestea, este
important pentru a înţelege modul în care activitatea turistică se dezvoltă.
Teoria ciclului de viaţă a zonei turistice a inspirat alţi teoreticieni să
dezvolte propiile teorii şi concepte, aşa cu vom prezenta în continuare.
2. Sistemul turistic industrial (Leiper)

Neil Leiper consideră turismul o componentă a industriei turistice şi
nu o simplă destinaţie. Modelul lui Leiper este simplu. Inspirat din lucrări
ale unor geografi, acesta îşi defineşte modelul în termenii mişcării turistice.
Figura nr. 1
Modelul lui Leiper
Sursa: Beeton Sue, 2006, Community Development Through Tourism, Land-Links

Press, p. 33;
Leiper ia în considerare două regiuni principale, una generatoare de

turişti, de fapt locul de reşedinţă, şi una receptoare, destinaţia turistică şi o
regiune secundară, de tranzit. Zonele de tranzit oferă turiştilor servicii, mai
ales celor care călătoresc cu maşina. În aceste zone secundare se dezvoltă,
cu precădere, afaceri hoteliere şi restaurante.
3. Sistemul pieţei turistice (Hall)
18
Colin Michael Hall şi-a dezvoltat modelul inspirat de teoriile lui

Murphy şi McArthur. Hall descrie turismul ca un sistem complex în cadrul
căruia cererea şi oferta turistică sunt analizate în context social şi
comportamental. Experienţa turistică este element central, interfaţa între
turist, piaţă şi sistem. Experienţa turistică modifică cererea şi oferta. Hall o
defineşte ca rezultat între trebuinţele şi dorinţele turiştilor (cerere) şi
produsele furnizate (ofertă). În analiză nu este inclusă comunitatea gazdă,
ceea ce reprezintă o omisiune importantă. Teoria este orientată spre piaţă şi
nu spre comunitate.
4. Teoria ierarhizării nevoilor (Maslow)

Maslow nu s-a gândit la turism când a formulat teoria ierarhizării
nevoilor (trebuinţelor) dar aceasta este inclusă de către teoreticieni în lista
teoriilor care se aplică inclusiv activităţii turistice pentru a explica şi
descrie trebuinţele şi experienţele turiştilor şi comunităţilor gazdă. Maslow
consideră oamenii fiinţe în aşteptare care se străduiesc să îşi satisfacă o
gamă variată şi ierarhizată de trebuinţe. Trebuinţele sunt aranjate în funcţie
de importanţă într-o ierarhie cunoscută sub denumirea de piramida
nevoilor.
La bază stau nevoile elementare, de strictă necesitate (apă, aer,
locuinţă etc.), urmate de nevoile de siguranţă şi securitate (protecţie şi
stabilitate). Odată satisfăcute aceste două paliere de la baza piramidei,
oamenii dezvoltă al treilea palier, al nevoilor sociale (afecţiune, prietenie,
apartenenţă). Ultimele două etaje ale piramidei, caracteristice ego-ului,
însumează nevoile superioare dezvoltate doar la unii oameni, evoluaţi
intelectual, material şi spiritual (prestigiu, implinire profesională, respect),
ca în vârful piramidei să regăsim un ultim ţel, de auto-împlinire sau auto-
realizare.
Dacă iniţial, piramida a avut cinci nivele ierarhice: fiziologice
(alimente, apa, aer etc.), securitate (siguranţă, protecţie), sociale şi iubire
(acceptarea şi prietenia), autoestimare (sentimentul propriei valori),
autorealizare (de a deveni ceea ce cineva este capabil să devină), ulterior,
piramida a suferit modificări. De la bază spre vârf, nevoile sunt:
fiziologice, de securitate, de apartenenţă şi iubire, de stimă, de cunoaştere,
estetice, de autorealizare [Nica P., 1999, p. 310]. Elementele ierarhiei
nevoilor care îi conferă utilitate sunt:
- o trebuinţă nesatisfăcută activează un anumit comportament,
având o funcţie energizantă;
19
- o trebuinţă de bază satisfăcută nu mai constituie o motivaţie

primară, adică nu mai motivează;
- o trebuinţă de ordin superior nu devine forţa activă de motivare
până ce nevoia de ordin inferior nu a fost satisfăcută;
- nicio persoană nu se mulţumeşte cu satisfacerea nevoilor
fiziologice;
- nevoile superioare sunt nelimitate, iar caracterul lor dinamic
constituie o motivaţie permanentă pentru oameni.
Conformteorieilui Maslow, factorii care motiveaza oamenii sunt
trebuinţele acestora şi modul propriu de ierarhizare.
Turismul este o activitate care satisface trebuinţele incluse în
piramidă. După satisfacerea nevoilor de ordin inferior (alimente, cazare),
turistul le satisface pe cele superioare de socializare şi autoîmplinire.
Vizitarea unor locuri noi presupune cunoaşterea populaţiei locale,
obiceiurilor, limbii, culturii etc. Acumularea de informaţii noi,
experimentarea unor situaţii inedite îl împlineşte pe om şi îi dă sentimentul
de autorealizare şi autoîmplinire.
Turismul satisface, cu siguranţă, nevoile din vârful piramidei. Este
orientat cu preponderenţă spre trebuinţele de ordin superior altfel oamenii
nu ar căuta să călătorească în locuri noi. Fiind şi o activitate costisitoare se
adresează populaţiei cu venituri peste medie, capabile, în orice
circumstanţe, să îşi satisfacă trebuinţele elementare. Totuşi, turismul rural
este o formă mai accesibilă financiar şi persoanelor cu venituri medii.
5. Teoria motivaţională push and pull(Dann)

Teoria a fost dezvoltată de către Graham Dann în anul 1977 şi
explică factorii de atracţie push şi pull. Aceşti factori motivaţionali de
natură socio-psihologică determină decizia de a călătorii. Nevoia unei
pauze, a unei perioade de respiro după una de stres accentuat, dorinţa de a
ieşi din rutină şi din plictis se încadrează în categoria push (presiune,
împingere) [Dann Graham, 2011, p. 7]. Dann consideră factorii push ca
fiind reacţia la anomie (sentiment de alienare socială), corelaţi cu ego-ul
(satisfacerea unei dorinţe profunde, reacţie la un ego exagerat)[Dann
Graham, 1996, p. 12]. Factorii pull sunt de atractivitate şi sunt incluşi în
activităţile de promovare sau alte activităţi conexe prin care este influenţată
decizia de achiziţionare a unui produs turistic: plajele, vremea, curăţenia,
posibilităţi de recreere, atracţii culturale, peisajul natural, posibilitatea de a
face cumpărături etc [Dann Graham, 1996, p. 12].
20
Figura nr. 2
Modelul Push and Pull
Sursa: Yoon Yooshik, Uysal Muzaffer, 2005, ,,An Examination of the Effects of
Motivation and Satisfaction on Destination Loyalty: A Structural Model”, Tourism
Management, Issue 26, Elsevier Science, UK, p. 46
Teoria push and pull a fost dezvoltată şi de către Crompton. Acesta

analizează aceeaşi dihotomie în termeni socio-psihologici intercorelaţi.
Dorinţa de evadare (push) este pusă în relaţie cu dorinţa de prestigiu, de
menţinere a condiţiei psihico-fizice, de petrecere a timpului liber cu
familia. Factorii push sunt, după Crompton, în număr de şapte, şi îşi găsesc
corespondent în cei dezvoltaţi de Dann.
Tabel nr. 1
Factorii PUSH în concepţia lui Dann şi Crompton

Dann Crompton
- evadare din mediul cotidian;
- relaxare;
Anomie
- consolidarea relaţiilor familiale şi a celor de prietenie;
- interacţiunea socială.
- exploatarea şi evaluarea propriei persoane;
Ego - prestigiu;
- comportament dezînhibat.
Sursa: Beeton Sue, 2006, Community Development Through Tourism, Land-Links
Press, p. 37
Spre deosebire de Dann, Crompton identifică încă doi factori
motivaţionali din categoria celor culturali: noutatea şi educaţia. Chiar dacă
21
legătura cu dihotomia lui Dann nu există, sunt consideraţi factori

push[Ballantyne Roy, Packer Jan, Axelsen Megan, 2009, p. 150].
În termeni de marketing, teoria push - pull are înţeles uşor diferit. Are
două componente strategice: push şi pull. Strategia push presupune
direcţionarea produsului turistic spre consumator prin diferite canale de
distribuţie asigurate de către agenţi economici intermediari (agenţii de
turism, tour operatori, unităţi de rezervare etc.). Strategia pull se
focalizează pe consumatorul final căruia i se induce dorinţa de
achiziţionare a unui produs turistic.
6. Modelul motivaţional turistic (Iso-Ahola)

Iso-Ahola şi-a dezvoltat teoria în anii 1980 analizând cumulat toţi
factorii motivaţionali deja menţionaţi de predecesorii săi. Acesta a propus
două mari grupe de factori de care depinde decizia de a călători: nevoia de
a evada din cotidian(din mediul familial şi de muncă) şi nevoia de nou-
căutarea (de a vedea locuri noi, de a învăţa lucruri noi, nevoia de relaxare).
Cele două grupe de factori nu se exclud una pe cealaltă. Iso-Ahola
consideră nejustificată separarea factorilor motivaţionali ai deciziei de a
călători având în vedere că a vizita locuri noi este pentru oricine un câştig
chiar dacă evadarea din rutină este un motiv de a călători. Cele două grupe
de factori sunt împărţite în patru subgrupe:
- evadarea personală (ieşirea din cotidian, ieşirea din rutina
zilnică, schimbarea stării de spirit);
- evadarea interpersonală (ruperea contactului cu persoane a căror
prezenţă crează disconfort, detaşarea de un mediu stresant,
ruperea interacţiunii cu persoane inagreabile);
- căutarea personală (noi experienţe, deconectare, relaxare);
- căutarea interpersonală (compania unor persoane cu preocupări
similare, legarea de noi prietenii, socializarea cu persoane noi).
22
Figura nr. 3
Modelul lui Iso-Ahola
7. Segmentarea psihografică (Plog)

Stanley Plog a făcut analize pe baza unor segmentări specifice ale
pieţei (nişe de piaţă). Iniţial s-a făcut uz doar de indicatori demografici:
ţara de origine, vârstă, nivel de educaţie, nivel al venitului. Statisticile
demografice nu oferă informaţii complete. Plog dezvoltă analiza
segmentării în funcţie de caracteristicile psihologice şi comportamentale
[Gnoth Jurgen, 1997, p. 300]. Astfel, turiştii sunt împărţiţi în două grupe în
funcţie de personalitate, interese, trebuinţe şi comportament. Concluzia
este că turiştii au personalităţi diferite, caută experienţe diferite, implicit,
aleg forme de turism şi destinaţii diferite. Înţelegând că turiştii nu se
încadrează într-un grup omogen şi simplu, Plog optează, fără a complica
analiza, pentru o dihotomie: turişti psihocentrici şi turişti alocentrici.
Turiştii psihocentrici sunt anxioşi, inhibaţi, neaventuroşi, preocupaţi
de puţine lucruri, preferă produse turistice standardizate, călătorii
programate din timp, pun preţ pe confort, fac rezervări fixe, nu sunt foarte
activi, preferă destinaţii accesibile şi se adaptează greu altor culturi.
Turiştii alocentrici sunt persoane cu foarte multă încredere în ele,
sunt curioşi, aventuroşi, dispuşi să călătorească, să viziteze mereu locuri
noi, acceptă şi condiţii modeste, le place diversitatea, inclusiv cea
culturală.
8. Teoria relaţiei localnici-turişti - Modelul Irridex (Doxey)
Cu excepţia teoriei ciclicităţii produsului turistic dezvoltată de Butler,
mai toate teoriile se centrează pe turist. Însă, turismul ca activitate, nu se
23
dezvoltă prin simpla prezenţă a turiştilor. Comunitatea locală are o

importanţă covârşitoare.
În anul 1975, Doxey a analizat reacţia comunităţii locale în prezenţa
turiştilor cu referire la toleranţa gazdelor în faţa fluxului turistic şi la
eliminarea rezistenţei induse de frica pierderii identităţii locale.
Dezvoltarea turismului într-un anumit perimetru supune comunitatea locală
unei evoluţii în etape fără să se formeze o ierarhie. Modelul lui Doxey
descrie reacţia localnicilor la dezvoltarea turismului pe baza interrelaţiilor
sociale. Este numit modelul Irridex, de la Irritation, având în vedere că
evidenţiază efectele negative ale turismului asupra populaţiei autohtone.
În faza incipientă dezvoltării turismului, localnici au o reacţie
pozitivă, sunt deschişi fluxului de turişti şi obţin beneficii care le susţin
comportamentul. Atitudinea deschisă se transformă în una apatică pe
măsură ce localnicii constată că avantajele activităţii turistice nu se
repartizează egalitar, iar cu timpul ajung să îşi exprime deschis
nemulţumirea raportat la dezavantajele rezultate prin prezenţa unui număr
ridicat de persoane străine în spaţiul lor vital.
Tabelul nr. 2
Modelul Irridex
Evoluţia relaţiei
Natura relaţiilor sociale Natura relaţiilor de putere
localnici-turişti
Control neformalizat.
Lipsa planificării.
Euforie Turiştii sunt bineveniţi.
Influenţa mare a populaţiei
locale.
Se dezvoltă activităţi de
Turiştii sunt toleraţi. marketing.
Apatie Relaţiile localnici-turişti sunt Se face lobby din ce în ce mai
formale. puternic pentru susţinerea
activităţii turistice.
Localnicii resping activitatea Controlul se face prin
Deranj turistică. consolidarea infrastructurii şi nu
Este atins nivelul de saturaţie. prin limitarea creşterii.
Cresc eforturile de promovare
Iritaţia este arătată direct.
pentru a compensa deficitul de
Antagonism Localnicii pun pe seama
imagine a zonei.
turiştilor toate problemele lor.
Lupta între grupuri de interes.
Sursa: după Beeton Sue, 2006, Community Development Through Tourism, Land-
Links Press, p. 40
24
Relaţia turişti-localnici parcurge patru etape şi este inevitabilă. Există

o oarecare corelaţie între teoria lui Butler şi cea a lui Doxey. Spre deosebire
de teoria ciclicităţiiprodusului turistic, modelul Irridex nu poate fi reluat.
Localnicii nu-şi schimbă starea de la antagonism la euforie. Această
reversibilitate este aproape imposibilă.
9. Teoria schimbului social şi aculturaţia

Ca şi modelul Irridex, această teorie se referă tot la relaţia dintre
localnici şi turişti. Între populaţia locală şi vizitatori se produc interreacţii
în dublu flux (dinspre localnici spre turişti şi invers) în grade diferite.
Teoretic, când două sau mai multe culturi vin în contact, se produce
un schimb de cunoştinţe. Modelul descrie modul în care se iniţiază
schimbul de idei şi cum sunt sau nu acestea transmise şi receptate. Când
schimbul se produce, este evaluat de ambele părţi. Dacă evaluarea este
pozitivă, este etichetată ca fiind echitabilă şi, cel mai probabil, schimbul va
continua, ambele părţi continuând să relaţioneze. În cazul în care evaluarea
este negativă, părţile rup orice contact. Teoria, după cum se subînţelege, se
bazează pe principiul reciprocităţii şi nu pe factori motivaţionali din
categoria celor psihologici.
În situaţia producerii schimbului între culturi, acesta este inegal.
Întotdeauna o cultură o domină pe cealaltă (social, economic, psihologic,
numeric, educaţional etc.). De cele mai multe ori, turiştii se situează pe o
poziţie de superioritate deoarece sunt originari din state dezvoltate, au
venituri mai mari decât ale localnicilor şi, se poate, un grad superior de
civilizaţie şi cultură. Inegalităţile de acest tip trebuie folosite în mod
constructiv cu scopul dezvoltării economice şi sociale locale. Grupul cu
cea mai mare putere domină, conştient sau nu, grupul mai slab. Acest
fenomen poartă denumirea de aculturaţie.
ConformDex-ului, aculturaţia reprezintă preluarea, de către o
comunitate, a unor elemente de cultură materială şi spirituală sau a întregii
culturi a altei comunităţi aflate pe o treaptă superioară de dezvoltare sau
totalitatea transformărilor culturale pe care le suferă un grup social în
contact cu altul mai mare.
Aculturaţia este legată de schimbul social. Se produce când o cultură
(mai puţin dominantă) preia elementele altei culturi ca rezultat al
schimburilor. Aculturaţia nu afectează viaţa de zi cu zi a localnicilor atunci
când turiştii şi tot ceea ce implică activitatea turistică sunt izolaţi de
comunitatea locală. De multe ori însă această separare nu are loc şi există
25
un mare risc asociat fenomenului de aculturaţie, cel de pierdere aproape

sau chiar totală a valorilor culturale locale2.
10. Turismul ca sistem de viaţă. Teoria complexităţii haosului (Faulkner şi
Russell)
Faulkner şi Russell consideră turismul ca o entitate vie ce trebuie
tratată ca atare. Teoriacomplexităţii haosului mai este cunoscută sub
denumirea de efectul fluturelui: o mică schimbare declanşează o reacţie în
lanţ care va culmina cu un eveniment de proporţii (echivalentul jocului de
domino cu diferenţa: cauza este relativ minoră, se propagă din aproape în
aproape ca, în final, să ducă la un efect cu impact semnificativ). Efectul
fluturelui a fost dezvoltat de către Gleick[Beeton Sue, 2006, p. 43]. Acesta
explică cum un fluture care dă din aripi în Brazilia este capabil să producă
o tornadă în Texas [Bloom Sandra, 2000, p. 1]. Practic, efectul fluturelui
demonstrează că modificări mici ale inputurilor determină modificări
substanţiale ale outputurilor.
Faulkner şi Russell iau în discuţie conceptul de limită a haosului
dezvoltat iniţial de Waldrop (1992): când un sistem se găseşte într-o stare
de echilibru relativ, pe punctul de a se modifica, cum este, de exemplu,
ecosistemul, oricând în situaţie de colaps. Orice modificare, cât de mică,
cum ar fi suprapopularea sau popularea, trimite sistemul în haos. Dacă o
schimbare este compensată de o alta în sens invers, atunci sistemul rămâne
în echilibru [Levi David, 2000, p. 68]. Fazele ciclicităţii produsului turistic
(Butler) - exploatare, implicare, dezvoltare, declin - sunt puse pe seama
unor factori aleatori. De exemplu, în prima fază, o parte redusă a
localnicilor oferă servicii comerciale turiştilor oferind şi celorlalţi
posibilitatea de a proceda la fel. Fiecare perioadă a ciclului este
caracterizată prin instabilitate de natură diferită care produce schimbări

2
Fenomenul de aculturație se produce nu numai sub influența turiștilor și a activității
turistice ci, la scară mult mai mare, ca urmare a liberalizării și globalizării. Cultura
americană a devenit dominantă și s-a impus cu succes în special în țările în curs de
dezvoltare care se raportează tot mai mult la economia, societatea și cultura de peste
ocean. Valorile culturale și sociale americane au fost preluate într-un timp foarte scurt
prin renunțare la valori tradiționale specifice fiecărui popor în parte. Este și cazul
României care, în nici două decenii, a îmbrățișat o altă cultură, o altă mentalitate și un alt
stil de viață, totalmente discordante cu cele tradiționale și care, în mod evident, nu numai
că nu caracterizează poporul român, îi usucă încet și sigur rădăcinile. Fenomenul de
aculturație este firesc atunci când intră în contact mai multe culturi însă, greșit gestionat,
pe termen mediu și lung, se dovedește periculos.
26
între grupurile care relaţionează. Această teorie a fost bine primită de către
specialiştii în turism.
11. Teoria afacerilor primare

Marea majoritate a teoriilor turistice, dacă nu toate, sunt
interdisciplinare, cu rădăcini în psihologie, economie, geografie,
sociologie. Cum activitatea turistică este o afacere (implică agenţi
economici a căror obiectiv este să câştige ceva, unii bani, alţii experienţe
noi, relaxare etc.) trebuie să ne referim şi la teorii specific economice, în
special din domeniul managementului.
În ultimele decenii se produce un transfer al atenţiei dinspre
comportamentul generat de concurenţă la cel generat de cooperare, orientat
spre client şi cunoaştere. Teoriile concurenţiale rămân corelate cu
managementul, aspect reeşit din studiul teoriilor lui Porter (1998), Lampel
şi Mintzberg (1996), Drucker (1997) etc.
Porter, părintele managementului modern, ne vorbeşte despre trei
categorii de strategii: de cost, de diferenţiere şi de focalizare. Chiar dacă
teoria a fost gândită pentru întreprinderi, ea se pretează a fi generalizată la
nivelul unei comunităţi. Strategia de cost urmăreşte reducerea costurilor şi,
implicit, a preţurilor cu scopul maximizării vânzărilor şi profitului. În cazul
turismului, strategia de cost favorizează dezvoltarea turismului de masă.
Strategia de diferenţiere presupune oferirea unor produse unice, cu o
puternică amprentă a specificului local, care trasează diferenţe între
destinaţii sau agenţi economici. Strategia de focalizare presupune
orientarea către o piaţă specifică (turism de nişă).
Lampel şi Mintzberg demonstrează orientarea activităţilor economice
dinspre standardizare spre personalizare (segmentare, personalizare,
adaptare, abstractizare), similar strategiei de nişă dezvoltate de Porter.
Drucker echivalează dezvoltarea cu ceea ce este cunoscut sub numele
de economie bazată pe cunoaştere. Avantajele competitive au o legătură
relaxată cu banii şi tehnologia (care totuşi susţine diseminarea cunoaşterii)
şi una strânsă cu cunoaşterea (cunoştinţe, metode, procese).
Ca orice altă activitate economică, turismul trebuie să se orienteze
spre ceea ce îşi doresc turiştii, punctul de pornire fiind resursele deţinute.
Practic, plecând de la resurse, comunitatea îşi stabileşte grupul ţintă (oferta
crează cerere, similar legii lui J.B. Say) [Franklin Adrian, Crang Mike,
2001, p. 11].
27
Concluzii
În lucrarea de faţă am prezentat, pe scurt, o parte din teoriile
aplicabile în turism. Toate teoriile menţionate concură la dezvoltarea
acestei activităţi şi la creşterea şi dezvoltarea economico-socială a
comunităţilor locale cu efecte radiante pe un areal mai larg. Toate la un loc,
plus multe altele care nu au fost menţionate, oferă o imagine integratoare a
posibilităţilor de dezvoltare turistică.
Am analizat, pe rând, următoarele terorii: a ciclului de viaţă a zonei
turistice (Butler`s Tourist Area Life Cycle), a sistemului turistic industrial
(Leiper), a sistemului pieţei turistice (Hall), a ierarhizării nevoilor
(Maslow), a motivaţiei push and pull(Dann), a modelului motivaţional
turistic (Iso-Ahola), a segmentării psihografice (Plog), a relaţiei localnici-
turişti - modelul Irridex (Doxey), a schimbului social şi aculturaţiei, a
turismului ca sistem de viaţă- teoria complexităţii haosului (Faulkner şi
Russell), a afacerilor primare. Asupra unora am insistat mai mult decât
asupra altora, bineînţeles în funcţie de importanţa şi eficienţa lor practică.
Nici una din acestea nu are substrat pur turistic. Toate au rădăcini în
alte domenii ştiinţifice. Turismul nu este o activitate pur economică deci nu
este explicat decât interdisciplinar. Şi modalităţile de dezvoltare sunt
căutate pe teritoriul altor discipline aşa cum am prezentat.
Bibliografie:
1. Ballantyne Roy, Packer Jan, Axelsen Megan, 2009, ,,Trends in Tourism Research”,
Annals of TourismResearch, Volume 36, Issue 1, pp. 149-152;
2. Beeton Sue, 2006, Community Development Through Tourism, Land-Links Press;
3. Bloom Sandra, 2000, ,,Chaos, Complexity, Self-Organization and Us”, America
Psychotherapy Review, 2(8), August, pp. 1-10;
4. Crouch G.I., Ritchie Brent J.R., 1999, ,,Tourism, Competitiveness and Societal
Prosperity”, Journal of Business Research, no. 44 (3), pp.137-152;
5. Dann Graham, 1996, The Language of Tourism: A Sociolinguistic Perspective, UK,
CAB International;
6. Dann Graham, 2011, ,,Anglophone Hegemony in Tourism Studies Today”,
Enlightening Tourism. APathmaking Journal, Issue 01, pp. 1-30;
7. Franklin Adrian, Crang Mike, 2001, ,,The Trouble with Tourism and Travel Theory?”,
Tourist Studies, London: Sage Publications Ltd., vol. 1(1), p. 5-22;
8. Gnoth Jurgen, 1997, ,,Tourism Motivation and Expectation Formation”, Annals of
Tourism Research, Volume 24, Issue 2, Elsevier Science Ltd., pp. 283-304;
9. Haller A.P., 2010, ,,Atragerea turiştilor străini în mediul rural românesc ca urmare a
liberalizării economice”, Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile.
Actualitate şi perspective, vol. XX, Iaşi: Tehnopress, pp.119-128;
28
10. Haller Alina-Petronela, 2011, ,,Tourism industry and local production in romanian
rural space”, Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile. Actualitate şi
perspective, vol. XXII, Iaşi: Tehnopress, pp. 52-60;
11. Levy David, 2000, ,,Applications and Limitations of Complexity Theory in
Organization Theory and Strategy”, Complexity Theory, pp. 67-87;
www.faculty.umb.edu;
12. Nica Panait (coord.), 1999, Managemenrul firmei, Editura Condor, Chişinău;
13. Weaver Adam, 2005, ,,The Mondialization Thesis and Cruise Tourism”, Annals of
Tourism Research, vol. 32, Issue 2, april, pp. 346-366;
14. Yoon Yooshik, Uysal Muzaffer, 2005, ,,An Examination of the Effects of Motivation
and Satisfaction on Destination Loyalty: A Structural Model”, Tourism Management,
Issue 26, Elsevier Science, UK, pp. 45-56.
29
AN ORIGINAL ANALYSIS OF ROMANIAN TOURISM
IN MARKET ECONOMY
O ANALIZĂ ORIGINALĂ A TURISMULUI ÎN ROMANIA,

IN ECONOMIA DE PIAŢĂ

Senior lecturers PhD., University of Pitesti
Abstract
This paper represents a novel analysis of Romanian tourism, which is not based
on the usual statistics of the National Institute of Statistics. The structure itself of this
article is fairly unusual, as well. The paper opens with an introduction referring to the
concept of downshifting in tourism. After more than twenty years of better or worse, more
or less appropriate tourism projects, a change in the overall picture of traditional tourism
and holiday activities in Romania over the last century is the only solution capable of
lending originality to the national tourism product. Through its sheer simplicity and
location in the space and slow time of tradition, tourism of the downshifting type could be
the salvation. A major section describes the new trends in international tourism, typical of
this decade, and of our market economy, and in the final section, some conclusions
concerning a different kind of long-awaited tourism potential close the change-oriented
argument. Some final remarks describe the abandonment of the earlier extensive
development centred on seemingly inexhaustible resources, reshaping a new reality of
international tourism, and also a new opportunity in the directly foreseeable future
development of Romanian tourism.
Keywords: statistics, tourism, traditionality, trends, market economy, downshift, slow

tourism/travel, fast tourism/travel.
After more than twenty years of tourism projects...
„Contentment is natural wealth; luxury – artificial poverty.” Socrates
Considered the equivalent of industrial activities in terms of the

contribution to GDP, hence probably the concept of tourism industry, the
evolution of tourism covers on average one tenth of world GDP for the last
decade, with an upward trend, to one seventh, in recent years. The share of
tourism contribution to GDP varies significantly among world economies,
according to their level of development, and also the specific features of
their system structure (from one seventh in Europe, to values smaller than
1/12 in Africa, from 1/25, in the Maldives or 1/2 in Malta, to shares of less
than 1/25 in the UK), thus making tourism comparable to agriculture in

France, to the automobile industry in Italy, or to the steel industry in the
UK, in point of importance or national ranking. In Romania, the
expectations relating to tourism, meant and wished to be an important
contributor to GDP, with at least 10%, although presented with electoral
periodicity, at the beginning and end of every political mandate or
programme, has virtually ceased to exist, and the reality of an average
weight situated under the 1/50 value over the last decade, even though
ascending to about 1/30 in 2011, is no longer of any real interest to anyone.
This article is not intended to treat, in the classical manner, an
analysis of tourism in Romania over the past twenty odd years, i.e. since
1989. At the same time, we do not believe that a revision of the inventory
of the weaknesses and strengths of any SWOT or similar type of analysis
could be of any real use, especially under the current difficult
circumstances in Romanian tourism. In fact, no-one is interested in lost
opportunities, unused fortes, and time is explosive in activities providing
services, which virtually move with the new speed of the Internet. No-one
seems interested in plans, projects or programmes that seem to be able to
absorb only funds, and then get petrified, very muich as in the Bible
(Genesis, 19), as soon as their authors look back, or resume their old
habits…
As to the strategies meant to attract FDI, which collapse at the first
shock of recession, or the policies that revive tourism through a last
allocation of funds or facilities, and develop it only on paper, no one
believes in them any longer, not even those who propose them, or apply
them formally ...We do not want to identify tourism niches or market
segments that no real demand will recognize, we do not believe in the
virtues of luxury tourism in a country lacking the necessary tourism
infrastructure, and ranking last but one in point of real income in Europe.
We believe that the time has come to look into something else, a different
kind of tourist attitude that is emerging in Europe and worldwide, based on
the degree of satisfaction of their own inhabitants. In a survey conducted
by Jurnalul Naţional (The National Journal), one can notice a level of
dissatisfaction and unhappiness almost double compared to expectations in
1990, concerning the market economy in Romania, i.e. its specific
consumerism and the social inequalities generated.
In more than twenty years’ time, the number of the people who
declare they are less happy has increased by 30% compared to 1990, the
number of the unhappy people has risen more than twofold, and the
32
An original analysis of romanian tourism in market economy
completely miserable ones nearly fourfold.Against the background of

globalization in the international economy, this evolution seems normal, as
part of a new trend called downshifting, or choosing an attitude of
voluntary simplicity, which pays attention to intrinsic values and harmony
with one’s own self, and nature, rather than to the formal values of the new
economy market.With this new orientation, a new type of tourism appears,
which can be called free tourism, downshifting, a type of tourism that is
changing from somehwere below, from the consumer, and leading towards
the bidder, as is normal, rather than in the manner now common, where the
supply tends to falsify the tourist products, in order to ensure its full
consumption (Smith, 1995). This change, coming from downwards, from
the consumer, towards the bidder, has its profound reason in people’s
refusal to become slaves to material values, and consume their existence
chasing money or a leading position, a tourist product that is imposed,
complex, more sophisticated and obviously more expensive, and especially
things that can bring the kind of simple, natural happiness, wished by
actual consumption.
Those who refuse to join the mad race after valuable objects and
material goods, popularity, starlike attitude, etc., will enjoy an increase in
leisure time. The phenomenon developed as the new downshifting tourism,
especially in Western Europe, refers to those who prefer to spend less time
working and more time making simple things, enjoying life, by walking,
country holidays, long journeys by train and boat, changing the seeming
security of an infrastructure that kills the reflexes of a human being.
Downshifting, or the search for simplicity in tourism

“Unlike all the other things, which we seek in order to achieve
something else through their agency, we are seeking happiness for itself,
for it is the supreme good.” – Aristotle
The Oxford Dictionary (OED) identifies simplicity as the main

synonym for downshifting, a word almost forgotten in the so complicated
and stressful context of today’s society. In other words, downshifting
represents the manners by which every human being chooses to simplify
their lives. Simplicity was the desideratum of many personalities, from
Saint Francis of Assisi, to Leo Tolstoy, from Rabindranath Tagore to
Mohandas Gandhi, a.s.o.
Downshifting can be defined in a detailed perspective as voluntary
simplicity in the orientation of the individual to a reduced consumption,
33
requiring less work, essentially involving less expense, and implying

making things more leisurely (Juniu, 2000); or as simplifying one’s
personal development due to life changes such as exercising a higher
degree of self-confidence, and favouring intellectual development to the
detriment of welfare (Zavestoski, 2002.).
Specialized statistical surveys, especially in the United Kingdom,
have identified a defining question for a person’s belonging, affiliation or
allegiance to downshifting: Over the last ten years, have you voluntarily
made a long-term change in your life style, other than those planned
through retirement, which resulted in a diminished money income? (the
question appears in the study conducted by BMRB International 17 to 19
October 2003, which included 1,136 respondents, randomly selected by
telephone).
Originally an urban phenomenon, and also an attempt at cleaning
one’s own life and making it sounder, downshifting has already gained as
followers 23% of Australian residents, and 25% of the British citizens. The
age of the followers of downshifting is between 30 and 59 years, and one
in three followers is an entrepreneur. In Romania, downshifting is more
rare (less than 3%), and in the U.S. the phenomenon has the highest
prevalence, approaching 30%. From a sociological perspective,
downshifting is defined as any voluntary change in lifestyle over the long
term, to the detriment of individual welfare, but in favour of personal
spiritual benefits, i.e. towards a happier personal life. Transposed into the
field of tourism, downshifting aims at taking control of tourism
programmes, and the trend towards changing the luxury, complex,
excessively materialistic tourist services, as objectives or targets, for more
spiritual aims (of an educational, cultural, etc. type), becomes increasingly
strong (Hamilton, 2003).
Tourism of the downshifting type endeavours to bring people
together, and to provide support for some from the others, by joining the
tourist programmes designed and based on voluntary participation and
simplicity, to jointly save the environment.
Downshifting also entails a variety of (voluntary and involuntary)
changes in behaviour and lifestyle. Some contemporary assumptions
justify the search of simplicity. It is not fully clear whether material
progress is desirable, or if it will bring about a high percentage of general
unhappiness… In the market economies of the capitalist states, nothing
relevant has been invented for over half a century, although the Internet or
communication, and information symmetry are on the increase in point of
34
impact and applicability, yet in parallel with a distinct asymmetry in

income distribution.
Perhaps the main problem is still the access to, and the redistribution
of, the effects and favourable impact of the new inventions in many key
areas. The creative act is natural, vital and interior, it belongs to the ideal
rather than the material side, being motivated from within, not financially,
as it appears in the contemporary market economy, while the exponential
increase in revenue, in the case of a researcher, does not bring about, by
itself, the long-expected or well-paid brilliant invention; it may be said that
innovation and progress can be achieved at the highest level, even without
financial incentives, but never without the researcher’s internal
motivation…
Simplicity is a factor of progress, but progress, through the
complexity of the actual solutions, seeks to inevitably destroy
it.Destruction of the ecosystems, social violence, physical degeneration
have accompanied progress, which brings about a skeptical view on
progress. Consumerism, capable of destroying the environment, the star-
like attitude, careerism at all costs, not only fail to increase happiness, but
actually alter the natural value systems, growing personal dissatisfaction,
as well as group or community dissatisfaction.Entertainment focused on
gambling and excessive sexuality is gaining ground, in contradiction with
educational, cultural, religious, etc. tourism.
The more accurate estimate of the volume of these entertainment
activities is becoming a phenomenon relevant of the distortion of the
services in the tourist packages.Thus, the type of entertainment of the
gaming type doubles worldwide every ten years, and becomes as important
in the construction of the budget, forecasting and shaping the GDP, be it
real or hidden, among other activities not covered statistically, such as
those connnected with the hidden economy of the returns deriving from the
parallel economy of church and monastery property, as well as other
specific private administrations (trade unions, etc.).
The increase in the revenues of companies organizing gambling,
between 1999 and 2007, previous to the entry into the global recession,
was 69% (according to the “statistical rule of 70”, it is equivalent to a
doubling in volume every 10 years), and the European dynamics is not
directly and exclusively correlated with economic development (the
African example is relevant in this respect).
35
The increase in the revenues of companies organizing gambling,

by region
Graph no.1
%
Oceania
Africa
Central and South America
Asia and Middle East
Europe
North America
0 20 40 60 80 100 120
Source: GBGC Analysis (http://www.morssglobalfinance.com/the-global-economics-of-

gambling/)
From a structural point of view, the continental or regional

contribution is obviously linked in a strict manner to the dynamics of
economic development, as can be seen in chart / graph 2, where, in
absolute terms, out of U.S.$ 337.1 billion, the companies in Africa have
received only $4.7 billion, but the pace is revealing as to the dynamics of
these entertainment activities.
Regional share of the total income received by the companies
organizing gambling
Graph no.2
%
Asia and MiddleCentral and South Oceania
Africa North America
East America
Europe
Source: GBGC Analysis (http://www.morssglobalfinance.com/the-global-economics-of-

gambling/)
36
The gambling industry, as it could be called derogatorily today,

gradually exceeds the concept of tourism industry, based solely on the
necessary technical equipment and through the large amount of revenues;
in fact, the activity of the companies conducting gambling belongs rather
to the field of services, considered as a final product, and has a diverse
range of games, permanently diversified, and boasting a history ranking
among the oldest and most stable in the world. As can be seen, diversity is
the fundamental feature of the typology of gambling, as dictated by
tradition and history, by income groups, age groups, by preferences and,
last but not least, the quality and originality of gambling.
This is what the complex and sophisticated kind of tourism
dominated by entertainment looks like, and its ideology, declared as
belonging to the free market ideology, has generated injustice and
inequality, has created dependency and more and more severe mental
illness, with a widening expansion. The new tourism of the downshifting
type excludes the motivation of that type of entertainment, and changes it
for voluntary simplicity, cooperation, local economic self-sufficiency,
abandoning the unsustainable ideal of perpetual growth.
The downshifting type of tourism is looking for another time system.
Modern tourism has brought the consumer into an impossible situation and
speed, unfurling at a crazy pace, with people who are too involved into the
profession they chose, and constantly chasing after money. The speed that
everything around us is moving at today is leading tourism further away
from the simple things that make life beautiful. The new type of tourism is
a tribute to slowness, although not to laziness. Slow deposes fast in the
field of food and diets. Slow design is replacing, architecturally and
freshly, dynamic or staggering design. Slow becomes beautiful, while fast
is bad. Slow movement is becoming a tourist trends that gains proportion
and pace. Downshifting proclaims the need to reduce the speed of any
engine, of symbols assimilated to speed.
Tourism of the downshifting type seeks decency rather than luxury, it
is more and more evidently identifiable with a simple, unsophisticated
manner of leisure, which pays more attention to spiritual development, to
health and respect for nature. Although Romania seems to be busy
cherishing and prizing speed, career and luxury, in a society that embarked
on the very rough materialism and excessive individualism, where money
and accumulation of material wealth are the controlling elements of life,
young people seem to have entered the area of downshifting.
37
Downshifting can hardly be expected to be very marked in Romania,

a country reduced to individual, unfortunately not to legal conformity,
through obervance of treaties and agreements, but the amplification of
illegal services and some simple nonsense, snobbish gestures and attitudes,
which have a considerable impact on the welfare of some, while generating
widespread poverty in comparison to the total population. The inhabitant
of Eastern Europe, and Romania is no exception, wants to be better dressed
than the average inhabitant of Western Europe countries, they ostensibly
want a car as expensive, parking lot-, and fuel-consuming as possible, thus
remaining a victim of the consumerist type of society , like the Veblenian
predatory entrepreneur of the early twentieth century United States.
Culture and education fail to accompany the act of increasing one’s
property, income and implicit consumption.
Alvin Toefler had correctly anticipated the future when he said that
people no longer invest in other people, be it money, or feelings, but they
rather invest their own income into disposable items, usable only once, but
they especially invest time, i.e. their whole own lives, into careers and
spectacular developments, which are unfortunately devoid of life’s essence
and simplicity… Dominated by the terrible rush of the young generations,
by the ceaseless running after money, and characterized by forgetting
natural life, natural living, the last century was only sporadically
interrupted by the hippy movement (the phenomenon of “hippies” was
actually a refusal, or a first phase of a kind of release consisting in denial
and rebellion, and represented just an anteroom for today’s more consistent
downshifting coming from the peoples of the developed countries in
Europe and Canada, Australia, Japan, etc.).
Downshifting involves, according to Aurora Liiceanu, a change of
direction, of dynamism, of turning to account time, life itself (a change of
substance, not a collateral or shallow one), implying: a) a dose of giving up
pride or exultation dreams; b) preference for free time at the expense of
time working, and in common places; c) rural tourism, contact with nature,
more intense connections with animals and plants; d) discovering other
sides of life that are significant, and much more important than money, that
is acquantances, friends, the pleasure of sitting, at midday, on the banks of
a river, etc.; e) a change of rhythm, with an emphasis on waking up late,
after 10 o’clock, on lazily reading a novel or journal, lying in bed; f)
getting free from the slavery of the consumer status, dictated by the
reasons of marketing, the false consumer needs; g) rediscovery of family
and children, grandparents and grandchildren, of all those one has so far
38
neglected, forgotten, or lost from sight; h) feelings of revolt and critical

attitude towards outdated values, the possibility of being reflective of one’s
own life; i) training and developing a vital, dominant approach, willingly
abstinent from a material standpoint (i.e. learning when, where and how to
stop, because you do not need very much so that you can have unexpected
satisfaction in your life); j) live a simple life, avoiding others’ simplifying
you, turning you into an automaton, a sponge of neurosis and spasms, a
man who has forgotten to live, to breathe from the deepest of his lungs,
drink water from his hand’s scoop, watch the sunrise or sunset through the
eyelashes; k) the wish to remain oneself, rather than a product of the
others, of fashion, facial and body aesthetic surgery, the dignity to show
one’s white hair, hoping to become wise and meet other wise men in one’s
life, etc.
Downshifting can be likened to the answer given by a Greek sailor in
a well-known parable of simple life, released from the bruned of material
pressure. The Greek sailor sits at the same table as the European (English,
German or French) billionaire, in a tavern, drinking ouzo, and, after the
billionaire tryies to re-materialize his new drinking friend’s life with tips
on how he should go fishing more, buy, on a bank loan, several boats to
end up having a simpler, easier life, as a rich man holding bank accounts,
able to quietly drink a glass of ouzo with a friend, in the evening, the
Greek sailor answers him in the same manner he lives, naturally and easily,
“And now what am I doing? What would that change my life?”
Small, simple and seemingly ephemeral things remain the most
important in downshifting, too (Hamilton and Mail, 2003). Redeeming,
and capitalizing on, a quality time, spent with the most important people in
one’s life, friends, family, the loved ones, reducing the speed of life from
fast to slow, slowing down the pace at which one lives, will get one better,
healthier, and change the quality of the environment (Tracy, 1995);
downshifting will certainly and slowly change all human activities.
Some final remarks

Prince Charles’s visits the Transylvania are a sign of exceptional
traditional resources for Romania’s tourism of the downshifting type, and
they also confirm a certain continuity in these places for tourism of the
hiking type, in nature, for a happy life through simplicity.Rupert Wolfe
Murray explains in 12.04.2012, why „Prince Charles bought properties in
Romania and was setting up a simple guesthouse in the middle of nowhere
and why he admires the way that Romanians still live off the land and the
39
countryside hasn’t been industrialised, as in the UK where only about 2%

of the population live in the countryside. Prince Charles is aware of rural
poverty and wanted to contribute something by creating jobs — the guest
house in Zalanpatak seems to employ several families of locals; cutting
wood, stoking fires, making food, driving and guiding people through the
woods. It’s probably the biggest employer in the village. It seems that
Romania and its uniquely unspoilt biosphere struck a chord with Prince
Charles, who said: “Ever since I first visited Romania in 1998, I have been
doing my utmost to ensure a sustainable future for the Saxon villages of
Transylvania and their people. Tourism clearly has a vital role to play in
this.”
„The fact that Prince Harry’s recent visit provoked a media debate
about a country brand says a lot about Romania’s tourism industry:
Romania doesn’t have a “national” brand, its attempts at promoting the
country have been farcical and the media are quick to debate the issue —
and propose instant solutions — as soon as a celebrity shows up.
Rather than waste millions on another failed attempt at branding the next
government could consider something a lot cheaper with a guaranteed
positive impact on foriegn tourists: clean up the railway stations and
remove the mafia taxi gangs from Bucharest airport.And if the Romanian
government actually wanted to change the way it promotes tourism in this
beautiful country it should go to Covasna and look at what Prince Charles
and his people have done; they should look at the way he has restored
ancient buildings with sensitivity and taste and ask themselves “is this type
of cultural tourism perhaps more appropriate than the Soviet style mass
tourism that we still practise?” Is this a different kind of tourism or nothing
else but Downshifting tourism proposal for Romania ?
As a matter of fact, the Transylvanian Carpathian Tourists’ Society
(SKV) was one of the oldest tourist associations in Transylvania, founded
as an association of tourism as early as 1880. In Article 1 of the Statute
was written: “The purpose of the Transylvanian Carpathian Tourists’
Society is to make accessible the Transylvanian Carpathians and the
neighbouring lands, to research them scientifically, to describe them, and
disseminate the results thus obtained, to facilitate access to various
interesting places, and particularly to intensify and spread interest in these
mountains”, which shows the desire to do a type of educational, cultural
tourism, centred on a simple life, lived at the heart of nature, and on
protecting it.
40
Very much as psychological counseling has become a few scores of

times more efficient (32 times in the Boyce and Wood study, conducted on
a sample of 1,000 people) in improving people’s health, no less than
individual well-being, compared with getting substantial pecuniary (salary)
rises, so downshifting is a solution to many human activities that
demonstrate that human happiness can be achieved by more convenient
and less costly means, both financially and in terms of resources, rather
than by the current consumerism of contemporary market economies.
Out of the forms of tourism of the downshifting type, which could be
more suitable for Romania, it seems that slow travel/tourism would be the
most adequate, as it is a form of mostly interactive and ecological tourism,
which often reflects some of the characteristics of work “slowly” done,
meaning well done, such as consumption of local products, reconnecting
the individual with oneself, with the others and also, and more importantly,
with nature, reducing environmental impact, reducing speed, and opting for
a truly ethical tourism, i.e. focused on support communities, in compliance
with culture, experiencing different lifestyles, without prejudice and
without discrimination.
References
1. Bull, A., (1998). Downshifting: The Ultimate Handbook. London: Thorsons
2. Etziomi, Amitai. (1998). Voluntary simplicity: Characterization, select psychological
implications, and societal consequences. Journal of Economic Psychology vol. 19, pp.
619-43.
3. Hamilton, C. (2003). Downshifting in Britain: A sea-change in the pursuit of
happiness. The Australia Institute Discussion Paper No. 58. p 3-42.
4. Hamilton, C., Mail, E. (2003). Downshifting in Australia: A sea-change in the pursuit
of happiness. The Australia Institute Discussion Paper No. 50. p.1-12
5. Juniu, Susana (2000). Downshifting: Regaining the Essence of Leisure, Journal of
Leisure Research, 1st Quarter, Vol. 32 Issue 1, pp.5 -69.
6. Levy, Neil (2005). Downshifting and Meaning in Life, Ratio, Vol. 18, Issue 2, pp.176-
189.
7. Marinescu Vasile, (1980). Oameni, locuri, întâmplări, Editura sport- turism, Bucureşti.
8. Murray Rupert Wolfe, (2012), Prince Charles of Romania. Rupert's blog entitled
Productive communication advisor, on 12.04.2012. (http://www.productive.ro/blog/
prince -charles-of-romania/#more-761)
9. Nelson, Michelle R., Paek, Hye-Jin, Rademacher, Mark A. (2007). Downshifting
Consumer = Upshifting Citizen?: An Examination of a Local Freecycle Community.
The Annals of the American Academy of Political and Social Science, pp. 141-156.
10. Schor, Juliet B (1998). Voluntary Downshifting in the 1990s. In E. Houston, J.
Stanford, & L. Taylor (Eds.), Power, Employment, and Accumulation: Social
41
Structures in Economic Theory and Practice (pp. 66–79). Armonk, NY: M. E. Sharpe,
2003. Text from University of Chapel Hill Library Collections.
11. Tracey, Smith, (1995), The founder of International Downshifting Week.
(http://www.downshifting week .com Official website for the ongoing awareness
campaign. Retrieved on 2008-11-25).
42
THE ECONOMIC EFFICENCY OF TOURISTIC
PENSSIONS IN URBAN AND RURAL ENVIRONMENT
EFICIENŢA ECONOMICĂ A PENSIUNILOR TURISTICE ÎN

MEDIUL URBAN ŞI RURAL

University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine
Abstract
The expansion that rural tourism has witnessed in the late XIXth century was
determined by the existence of two reasons: on the one side the revival and development
of the rural area, and on the other side the alternative tourism form compared to
traditional,classic or table tourism.
It is known that regardless of the external environment in which tourist
accommodation units operate, an important role belongs to the quality of the services
offered and the satisfaction level of the customers.
This study aims for a comparative analysis on the economic efficiency of the Arin
Penssion located in a rural area and the Casa Verde Penssion from the urban area.
The reason for choosing these two units is that the types of tourism they
represent are significant areas of operation, namely leisure tourism ("Arin " Penssion)
from the Pojorata, Suceava area and business tourism ("Casa Verde" Penssion) from
Bucharest.
Based on the existing methodology in the specialized literature we computed
specific indicators in order to highlight economic efficiency.
Based on the analysis of the main financial standing indicators and the evolution
of income and expenditure one may conclude that both companies are profitable.
Keywords: customers, economic efficiency, Penssion, tourism
Introduction
Two Penssions were studied: Arin and Casa Verde Penssions.
"Arin" Penssion is located in Suceava, was established in 2000 as
for a rural Penssion, within the category of 3 daisies, having a capacity of 8
rooms, and a 24 seats restaurant, and the average fee was of 100 lei/double
room. 94% of the clients come for leisure and touristic objectives
sightseeing, and only 6% of them come for business purposes [5]. Meals
are ensured in 27% with products from own production. The occupancy
rate of "Arin" Penssion is high enough, falling between the interval 73%-
87% for all of the three years analysed, and average length of stay is 3.5
days.
"Casa Verde " Penssion was established in September 2003, as

the first Penssion in Bucharest at that moment. Presently the Penssion has
21 beds and a restaurant with a capacity of 36 seats. Given that it is an
urban Penssion, from the 3 daisies category, the average fee is higher,
respectively 140 lei/double room. The Penssions’ tourists are, in proportion
of 96% business tourists and Romanians are predominant, only 22% being
foreign tourists. The products are ensured in proportion of 97% from the
supermarket [5]. The occupancy rate varies between 61-83% and the
average length of stay is 2 days at "Casa Verde " Penssion.
Material and method

This study on the economic efficiency of a Penssion from the urban
environment on one side and of one from the rural environment on the
other side, by the activity these develop, are based on the technical-
economical processing of the existing data, by using specific analysis
methods [4].
Results and discussions
Table no. 1
Situation and evolution of the monthly occupancy rate
Specification 2009 2010 2011 2010 /2009 2011/ 2009 2011/ 2010
January 87 71 88 81.61 101.15 123.94
February 62 53 67 85.48 108.06 126.41
March 83 74 89 89.16 107.23 120.27
April 79 67 86 84.81 108.86 128.36
May 53 65 68 122.6 128.30 104.61
June 80 75 85 93.75 106.25 113.33
Average-sem. I 74 67 80 90.54 108.11 119.40
July 99 88 98 88.88 98.99 111.36
August 99 94 99 94.94 100 105.32
September 76 75 80 98.68 105.26 106.66
October 57 62 63 108.7 110.53 101.61
44
The economic efficency of touristic penssions in urban and rural environment
November 54 65 68 120.3 125.92 104.61

December 92 90 94 97.82 102.17 104.44
Year average 77 73 82 98.81 106.49 112.32
Correspondingly, for the "Casa Verde " Penssion a similar table

was prepared (Table 2.), in which the values of occupancy rate were listed
for each month of the past three years, followed by a calculation of this
indicators’ evolution.
Table no. 2
Occupancy rate of "Casa Verde " Penssion
Specification 2009 2010 2011 2010/2009 2011/2009 2011/2010

January 19 60 64 315.7 336.8 106.6
February 41 81 85 197.5 207.3 104.9
March 57 79 85 138.9 149.1 107.5
April 43 56 83 130.2 193.0 148.2
May 80 89 96 111.2 120.0 107.8
June 65 74 93 113.8 143.0 125.6
Average-sem. I 51 73 84 143.1 164.7 115.0
July 60 87 88 145.0 146.6 101.1
August 51 75 79 147.0 154.9 105.3
September 77 96 94 124.6 122.0 97.9
October 79 92 93 116.5 117.7 101.0
November 90 95 97 105.5 107.7 102.1
December 19 60 64 315.7 336.8 106.6
Year average 41 81 85 197.5 207.3 104.9
The comparative study shows that, unlike the "Arin" Penssion,

where the lowest occupation rate was over 50%, the "Casa Verde "
45
Penssion drops to an occupation rate of 19% (2009) during the winter

months, when there are no conferences and business meeting [1].
Subsequently, through sustained marketing campaigns, an
occupation rate of over 50% was attained also for these months, although a
visible difference is kept between the summer months and those with
winter holidays compared to the rest of the year, when the occupation rate
is much higher [2].
Table no. 3
Comparative situation on the average stay
"Arin" Penssion "Casa Verde " Penssion

Year/Month
2009 2010 2011 2009 2010 2011
January 2.7 2.3 3.3 1.8 1.43 2.54
February 2.5 2.9 3.1 2.2 1.95 1.78
March 3.2 3.5 3.5 3.3 2.20 2.81
April 3.1 3.7 4.1 4.0 1.70 2.63
May 3.0 2.8 3.9 2.3 3.08 2.75
June 4.2 3.6 4.7 2.3 2.36 2.76
July 5.5 5.8 5.3 1.6 1.96 1.77
August 5.8 5.7 5.6 4.1 2.69 1.61
September 3.5 3.3 3.4 2.4 2.78 4.30
October 2.1 2.3 2.0 2.9 2.68 2.10
November 2.4 1.9 2.2 3.0 2.86 2.38
December 3.6 3.0 3.5 1.8 1.87 1.88
TOTAL 3.46 3.44 3.72 2.6 2.36 2.30
In Suceava we observed that the average stay is higher than in

Bucharest in all 3 analysed years. The fact that the stay is in average on
day longer, in case of "Arin" Penssion, highlights the fact that transit
tourism is almost non-existent, the leisure vacation) and weekend tourism
being prevailing.
46
Table no. 4
Revenues situation for the two Penssions

Specification
2009 2010 2011 2009 2011 2011
Operating revenues 285982 166010 323230 151019 243303 389130
Financial revenues - - - 410 17 450
Extraordinary
- - - - - -
revenues
Total revenue 285982 166010 323230 151429 243320 389580
The operating revenues for both Penssions have significant

percentages, while the financial and extraordinary revenues are inexistent
for both Penssions.
From the comparative point of view, the evolution of the revenues was
much more spectacular in the case of "Casa Verde " Penssion, and figures
are concluding in this respect.
Table no.5
Evolution of expenses for the two companies

Name
2010/2009 2011/2009 2011/2010 2010/2009 2011/2009 2011/2010
Operating 71.2 124.7 175.2 192.9 330.9 171.5
expenses
Financial - - - - - -
expenses
Extraordinary - - - - - -
expenses
TOTALE 71.2 124.7 175.2 192.9 332.1 172.0
EXPENSES
Total expenses had, in overall, an upward evolution during the

analysed period, with small particularities: in 2010, "Arin" Penssion
expenses dropped compared with 2009, by a percentage of 28.8%.
Reported also to 2009, the expenses of the company in Suceavaincreased
in 2011 by 24.79 %, and for the same year, 2011, to increase by 75.27%
compared to 2010;
47
"Casa Verde " Penssion benefits from significant increases over the
analysed years: 2010 brings about an increase of the expenses of 92.98%
compared to the reference year, 2009; in 2011 there was an increase of
232.12% compared to the same year (2009) and of 72.09% compared to
2010.
Table no. 6
Comparative situation on the year result

Specification
2009 2010 2011 2009 2010 2011
Gross result 65 609 9 104 48 210 41 952 32 046 25 982
Net result 57 030 4 124 41 842 36 606 31 508 25 982
The main reason for which the "Arin"‘s Penssion is higher than the
one of "Casa Verde " Penssion is related to the fact that the expenses are
considerable lower in comparison to the revenues attained.
Table no. 7
Evolution of the Penssions’ year result

Specification
2010/2009 2011/2009 2011/2010 2010/2009 2011/2009 2011/2010
Gross result 13,87 73.48 529.5 76,.39 61.93 81.08
Net result 7.23 73.37 1015 86.07 70.98 82.46
There are significant fluctuations as regards to the profits recorded

by the two companies: from a profit drop of 93.77%, to increases of 915%,
fact that indicates an activity that has not been constant from the financial
point of view. Slightly different is the case "Casa Verde " Penssion, where,
although the profits decreased, it happened gradually and it was generated
especially due to the very high expenses recorded [3].
Conclusions
Notable is the establishment of a Penssion in Bucharest fact that
entails a whole new approach and is problematic compared to the same
process happened in the rural environment.
48
Only the problem of cost and finding a plot of land in Bucharest

must be mentioned, compared to the utilities problem in the rural
environment. To the same extent there is also the problem of expenses that
are much higher in Bucharest than in Vatra Dornei.
On the other hand there is an interesting social aspect of operating
a Penssion such as "Casa Verde ". By marketing actions the efficient
counteracting of finding a hotel problem was accomplished by attaining a
very satisfying occupancy of up to 96% (May 2011).
Acknowledgements
This research has been performed by the courtesy of the representatives of the two
Penssions.
References
1. Firoiu D., Gheorghe C., Tourism in a globalized world, Pro Universitaria Publishing
House, 2010
2. Glăvan, V., Rural tourism. Tourism. Sustainable tourism. Ecotourism, Economic
Publishing House, 2002
3. Neagu, V., Service management in tourism, Pro Universitaria Publishing House, 2005
4. Tindeche Cristiana, Financial and economic analysis, CERES Publishing House, 2004
5. www.turism.ro
49
WAYS TO INCREASE VALUE ADDED IN ROMANIAN
RURAL TOURISM
POSIBILITĂŢI DE CREŞTERE A VALORII ADĂUGATE ÎN

TURISMUL RURAL ROMÂNESC
Ion Talabă
Cercet. şt. pr. I,
Academia Română Filiala Iaşi
ICES ,,Gh. Zane”
Abstract
This study tries only to bring some aspects of the relation between rural tourism
and the value added without the claim to complete or to say everything abot this complex,
actual and necessart issue.
Keywords: added value, efficiency, development, growth, tourism product, rural tourism
Metodă şi metodologie
În abordarea acestui subiect am apelat la o serie de tehnici şi metode cum ar fi:

observaţia, comparaţia, inducţia, deducţia, abstractizarea, sinteza, extrapolarea etc.
Noţiuni introductive
Poate mai mult decât în etapele anterioare ale evoluţiei umane pe
pământ se pune astăzi problema eficienţei cu care se consumă materiile
prime, energia, cum este folosită forţa de muncă, etc.
Această importanţă a crescut în ultimele decenii, îndeosebi prin
efectele induse de globalizarea comerţului, de creşterea însemnată a
populaţiei globului – şi a nevoilor mereu crescânde ale acesteia – de
dezvoltarea unor tehnologii şi procedee noi, vizând modernizarea
diverselor tipuri de echipamente.
De aceea lupta care se duce pentru creşterea valorii adăugate la
produsele turistice în general, dar şi la cele de turism rural, este una
normală, reală şi benefică pentru progresul activităţilor din această ramură
a economiei naţionale în paralel cu cel al bunăstării populaţiei rurale.
Ion Talabă
Câteva definiţii sunt totuşi necesare

Înainte însă de a încerca prezentarea unor puncte de vedere cu
privire la „valoare adăugată” apreciem totuşi ca fiind binevenită acţiunea
de a aduce în prim plan definiţiile care sunt incluse în unele dicţionare.
Astfel, noţiunea de valoare adăugată este compusă din două
cuvinte: „valoare” şi „adăugată”.
În genere prin valoare se înţelege „sumă a calităţilor care dau preţ
unui lucru sau unei persoane” [7 p.916] sau de „preţ, cost, bun … putere,
calitate, însuşiri; importanţă, însemnătate” [4 p.1060], iar adăugare
„acţiunea de a (se) adăuga” [7 p.8] şi de „a pune” [4 p.8].
Teoreticienii care s-au ocupat de definirea conceptului de „valoare
adăugată” au avut în vedere tocmai aceste accepţiuni.
O primă definiţie ar fi aceea după care valoarea adăugată ar fi acea
„valoare ce se adaugă unui produs de către un anume producător, sau pe
parcursul unei anume etape a procesului de producţie sau de disribuţie” [1
p.113] menţionându-se în continuare că aceasta „Reprezintă diferenţa
dintre valoarea vânzărilor efectuate de producător şi suma pe care acesta
trebuie să o plătească furnizorilor” [1 p.113].
Interesantă este şi definiţia după care valoarea adăugată reprezintă
„măsura bogăţiei efectiv create de unităţile economice, indiferent de forma
specifică a activităţii pe care o desfăşoară [2 p.486]”. Pe aceeaşi linie de
interes se înscrie şi definiţia prin care valoarea adăugată brută „măsoară
ceea ce a adăugat o întreprindere, o ramură sau un sector instituţional peste
valoarea bunurilor consumate în procesul de producţie” [3 p.297] ca şi cea
prin care aceasta „exprimă o creare de valoare sau creşterea de valoare pe
care întreprinderea o aduce bunurilor şi serviciilor provenite de la terţi” [8]
adică de la furnizori.
O definiţie mai largă este aceea prin care „valoarea adăugată
reflectă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producţie,
îndeosebi a factorilor muncă şi capital peste valoarea materialelor,
subansamblelor, energiei, servicilor cumpărate de întreprindere de la terţi”
[13].
Merită a fi redată şi definiţia după care valoarea adăugată
„exprimă contribuţia unei întreprinderi la crearea venitului naţional” cu
menţiunea expresă că „Mărimea ei se calculează prin scăderea din valoarea
bunurilor şi serviciilor vândute (cifra de afaceri) a consumului intermediar,
adică bunurile şi serviciile achiziţionate şi care sunt încorporate în produs
52
Ways to increase value added in Romanian rural tourism
pe parcursul procesului de producţie (materii prime, componente,

combustibil, energie, apa, servici diverse etc.)” [5 p.189] etc.
Din definiţiile reţinute mai sus, pot fi scoase câteva caracteristici cu
un anumit grad de generalizare. Referindun-ne la cazul pensiunilor turistice
şi agroturistice din rural putem reţine:
¾ valoarea adăugată semnifică un plus de avuţie ce este obţinut de o
pensiune turistică în urma activităţii desfăşurate pentru producerea
şi comercializarea produselor sale turistice.
¾ plusul de avuţie (avere, bogăţie, belşug etc.) simbolizează de fapt o
creştere de valoare obţinută în urma atragerii în procesul economic
de către pensiune a factorilor de producţie (forţa de muncă, capital
etc.).
¾ această creştere de valoare se obţine peste şi prin utilizarea în
câmpul activităţii, a materiilor prime şi a materialelor, energiei,
combustibililor, a diferitelor tipuri de servicii. Deci valoarea
adăugată rezultă ca o diferenţă între cea a outputurilor şi a
inputurilor realizate în cadrul fiecărui proces de producţie.
¾ valoarea adăugată reprezintă sursa de venituri din care sunt
acoperite costurile cu funcţionarea pensiunii, cum ar fi: forţa de
muncă, combustibili, energie, impozitele şi taxele percepute de stat,
comisioane, dobânzi, dividente etc. Altfel spus valoarea adăugată
este partea care se împarte în finalul unui proces de producţie
(concepere, producere, valorificare) între factorii de producţie
antrenati în activitatea respectivă.
De fapt valoarea adăugată refelectă:
a) eficienţa economică cu care sunt consumaţi factorii de producţie
atraşi;
b) competitivitatea pensiunilor turistice şi agroturistice rurale în urma
utilizării acestor factori.
Valoarea adăugată: indicator şi factor de performanţă a pensiunilor

turistice
Precizarea anterioară este una plină de conţinut deoarece ea pune în
evidenţă caracteristica principală a valorii adăugate în calitatea ei de factor
de performanţă pentru acele pensiuni turistice care dispun de un
management şi de un marketing modern.
Acest lucru este sesizabil deoarece în decursul timpului valoarea
adăugată este percepută şi asimilată ca o modalitate eficientă de
53
Ion Talabă
identificare şi măsurare a efectelor economice la nivelul pensiunilor, dar şi

a turismului în general.
Modalitatea cea mai simplă de determinare a valorii adăugate este
aceea de realizare a unei diferenţe între suma încasărilor de la clienţi a
C/V serviciilor prestate, deci a produselor turistice vândute şi cea a plăţilor
care trebuiesc făcute către furnizorii de materii şi materiale, energie,
combustibili etc., elemente care au stat la baza realizării serviciilor. Acest
aspect arată tocmai eficienţa muncii depuse, a capitalurilor utilizate etc.
Înţelegem de aici că valoarea adăugată pune în evidenţă
dimensiunea puterii economice a pensiunilor turistice. În funcţie de
cuantumul acesteia într-un anumit interval de timp (semestru, an, deceniu
etc.) se asigură ierarhizarea pensiunilor pe anumite trepte de eficienţă.
Sigur că obţinerea unei valori adăugate mai mari presupune
respectarea unor rigori în ceea ce priveşte eficienţa cu care se consumă
resurselor atrase, tehnologiile noi, care sunt introduse în procesul de
realizare a unor servicii turistice, care să satisfacă într-o măsură deplină
cerinţele mereu crescânde ale clienţilor.
Din punct de vedere economic valoarea adăugată este un
„indicator” cu ajutorul căruia se evidenţiază mărimea valorii nou create
într-o pensiune ca urmare a activităţilor specifice. Acest indicator scoate în
evidenţă valoarea nou adusă faţă de bunurile intrate în pensiune în urma
utilizării acestora, deci este vorba despre rezultatele economico –
financiare.
În practica economică sunt determinaţi mai mulţi indicatori, cum ar
fi: valoarea adăgată pe salariat; valoarea adăugată la un leu producţie
realizată; cheltuielile de personal în valoarea adăugată; gradul de integrare
pe verticală – rata valorii adăugate etc. Fiecare dintre aceşti indicatori
dispun de formule de calcul cu ajutorul cărora sunt evidenţiate anumite
aspecte pe care le incumbă procesul de realizare al valorii adăugate.
Un exemplu scolastic de calcul al valorii adăugate ar putea fi
următorul:
Pensiunea turistică rurală „X” cu activitate în domeniul cazării,
alimentaţiei publice şi agrementului a înregistrat în evidenţa contabilă în
cursul unei luni de zile următoarele operaţiuni:
54
a) venituri din cazare (60 turişti cazaţi x 30 lei/turist) 1800 lei

venituri din alimentaţie (71 turişti x 30 lei) 2130 lei
venituri din agrement (20 turişti x 10 lei la popicărie) 200 lei
Total venituri din serviciile vândute = 4130 lei
b) cheltuieli ca materii prime (combustibili, alimente, 1310 lei
detergenţi, băuturi, apă minerală, consumabile etc.)
c) cheltuieli cu energia electrică 383 lei
d) cheltuieli cu T.V. şi telefon 145 lei
e) cheltuieli cu salariile angajaţilor 1630 lei
f) cheltuieli cu impozit pe clădiri 122 lei
Valoarea adăugată = Total venituri – cheltuieli (materii prime +

energie + servicii terţi)
VA = V – Chel. = 4130 – 1838 = 2292 lei
Din suma de 2292 lei se acoperă plata participanţilor direcţi şi
indirecţi la exploatarea economică a pensiunii turistice cum ar fi:
¾ salarii, cheltuieli sociale, premii, indemnizaţii
¾ taxe, impozite şi vărsăminte acumulate mai puţin
subvenţiile din exploatare
¾ dividente pentru acţionari
¾ donbânzi şi comisioane plătite
¾ acumulare pentru dezvoltare.
Turismul rural şi drumul spre eficienţa economică

O primă remarcă necesară este aceea prin care turismul rural, sub
cele două forme de bază pensiunile turistice rurale şi agroturistice, este
parte componentă a activităţii turistice în general.
Specificitatea acestei forme de turism este în principal legată de
locul unde se consumă actele turistice, structura spaţiilor unde se realizează
produsele turistice, structura ofertei, categoria de turişti cărora se
adresează, etc.
Dar, oricare ar fi elementele componente ale acestei activităţi,
esenţial este faptul că în cadrul acesteia au loc o serie de procese
economice, care au ca obiectiv strategic eficienţa.
Astfel, în timp ce turiştii care solicită produsul turistic rural,
participă la această activitate din plăcere, pentru cunoaştere şi sănătate,
având la bază o multitudine de motivaţii de ordin social, familial,
55
Ion Talabă
economic, etc., ofertanţii de servicii turistice în speţă, pensiunile turistice

rurale şi agroturistice au drept obiectiv strategic eficienţa economică.
Structurile turistice rurale, sunt în realitate, mici unităţi economice
cu profil de servicii, care activează în domeniu pe baza legislaţiei în
vigoare.
Şi în aceste mici unităţi economice, sunt inputuri (materii,
materiale, energie, combustibili, forţa de muncă etc.) şi outputuri, rezultate
în special în urma valorificării serviciilor oferite.
De fapt turismul rural – ca şi întregul sistem al turismului – poate fi
privit ca un sistem cibernetic cu indicatori de intrare, indicatori de stare şi
respectiv de ieşire.
Schemă simplă a turismului rural ca sistem cibernetic
Scopul turismului rural poate fi privit din mai multe puncte de

vedere, dintre care trei sunt esenţiale şi anume: din cel al turiştilor
potenţiali, al ofertanţilor de servicii şi produse turistice şi în egală măsură
din cel al pieţei turistice cu cerinţele şi exigenţele ei.
Practica de până acum a demonstrat faptul prin care, motivaţiile
pentru care turiştii în general se gândesc sau solicită în mod direct această
formă de turism, sunt dintre cele mai diverse, din rândul cărora am reţine
doar ca exemplu câteva, cum ar fi: plăcerea de a se deplasa, plimba şi
deconecta într-un spaţiu verde, calitatea mediului în general şi a aerului în
special, preţul mai scăzut al serviciilor la care face apel (cazare, masă,
agrement, uneori chiar tratament), calitatea preparatelor culinare, rusticul
datărilor, ambianţa generală creată de prestatorii de servicii şi de locuitorii
satelor etc.
În ponderea lor cea mai numeroasă, toate serviciile la care apelează
turiştii pe timpul sejurului sunt pe costuri, care pentru aceştia reprezintă o
cheltuială, iar pentru prestatori un venit.
Deşi scopul ofertanţilor de servicii turistice rurale, este unul destul
de complex (de folosire a forţei de muncă, de valorificare a unui surplus
din spaţiu de locuit, a unor produse din gospodăria proprie, a unei anumite
56
experienţe acumulate în timp, dorinţa de a progresa etc.) totuşi el se

regăseşte unit într-o formulă simplă şi anume, dorinţa de a obţine venituri,
deci un interes pur economic.
Pentru atingerea acestui obiectiv, proprietarii pensiunilor turistice şi
agroturistice îşi pun în operă şi îşi riscă veniturile acumulate din alte
activităţi, experienţa dobândită, inclusiv securitatea economică a familiilor
lor. Deşi interesele ofertanţilor de servicii turistice sunt în general şi până
la un punct, contrare faţă de cele ale turiştilor, rezolvarea acestora se face
pe seama dorinţei de a oferi servicii de calitate în structura cerută, la locul
şi timpul potrivit.
Din punct de vedere al pieţei turistice este bine să înţelegem că
aceasta are în vedere în egală măsură drepturile şi obligaţiile turiştilor cât şi
ale prestatorilor de servicii. În cadrul pieţei, aceste interese se armonizează
şi ele se reglează în funcţie de cerere şi ofertă.
Sigur este şi faptul că piaţa turistică este una cu o anumită
specificitate, în care ponderea cea mai mare a ofertei reale se află la locul
de realizare al produselor turistice, iar ceea ce cumpără turistul de la
agenţiile touroperatoare sau de pe internet, sunt imagini constituite din
informaţii ale produselor pe care trebuie să le consume. Contactul direct al
turiştilor cu produsele cumpărate are loc la locurile de realizare ale
acestora, motiv pentru care este necesară deplasarea persoanelor de la locul
de domiciliu la cel de petrecere al sejurului. Acest lucru reprezintă de fapt
îndeplinirea uneia din cele trei condiţii de bază pe care o persoană trebuie
să le respecte pentru a putea fi apreciat ca fiind turist:
a) deplasarea în afara localităţii de domiciliu;
b) durata deplasării mai mare de 24 h;
c) scop nelucrativ.
Pentru realizarea eficienţei turistice ridicate, prin obţinerea unei
valori adăugate consistente, prestatorii de servicii turistice din rural, trebuie
să gândească şi să implementeze unele planuri strategice.
Practica din spaţiul rural în special în domeniile: agricol, forestier,
zootehnic, mici industrii, dar şi a turismului a demonstrat faptul prin care o
valoare adăugată ridicată nu poate fi obţinută fără a fi atinse unele
obiective de ordin tehnic, economico – financiar şi de mediu.
În ultimul deceniu este meritul Ministerului Agriculturii şi
Dezvoltării Rurale care prin Direcţia Generală Dezvoltare Rurală a lansat
mai multe programe cu finanţare europeană care vizează în mod direct
creşterea valorii adăugate.
57
Ion Talabă
Amintim astfel despre Măsura 123 „Creşterea valorii adăugate la

produsele agricole şi forestiere” şi Măsura 121 „Modernizarea
exploataţiilor agricole” de care au beneficiat până în prezent un număr
semnificativ de fermieri.
Efectele pozitive obţinute în domeniu, sunt în egală măsură
benefice pentru fermierii care au accesat proiecte în cadrul acestor măsuri,
localităţile din care aceştia fac parte populaţiile aferente şi desigur
activitatea turistică rurală. Toate îmbunătăţirile, modernizările şi
dezvoltările obţinute în cadrul acestor proiecte se regăsesc în câmpul
influenţelor ce le exercită atât în mod direct prin creşterea cantitativă şi
calitativă a ofertei de produse de care turismul are nevoie în creşterea şi
dezvoltarea sa, cât şi indirect prin procesul de dezvoltare a localităţilor.
Toate aceste lucruri sunt necesare şi bine venite, dar nu şi
suficiente, pentru a putea vorbi despre o activitate turistică rurală
dezvoltată, competitivă şi originală, faţă de cea din alte ţări limitrofe sau
mai îndepărtate.
De aceea pentru creşterea valorii adăugate în turismul rural, sunt
necesare a fi avute în vedere unele măsuri de ordin tehnic, economic –
financiare, pregătire şi utilizare a forţei de muncă, ecologice şi de
perfecţionare a managementului şi a marketingului activităţii.
Referitor la domeniul tehnic cu aplicabilitate în domeniul
turismului pe bună dreptate în timp s-a acreditat ideea prin care sfera de
aplicare a unor elemente de progres tehnic ar fi mai limitată, faţă de alte
ramuri economice.
Până la un punct, acest aspect este adevărat, deoarece în domeniul
serviciilor turistice, prezenţa lucrătorului în turism, posesor al unei
impresionante liste de calităţi volitive este de neînlocuit. Acest lucru este
impus de caracterul şi specificul muncii în turism. De pildă la servitul
mesei în restaurante, la primirea turiştilor în bazele de cazare, acordarea
informaţiilor necesare pe traseele turistice, aplicarea tratamentelor balneare
etc. nu pot fi utilizaţi roboţi de pildă. Cu toate acestea în decursul timpului
pentru creşterea productivităţii muncii – cum ar fi de pildă în restaurante –
ospătării etc., au fost încercări de introducere a unor elemente tehnice, dar
care în final s-au terminat prin eşecuri. De pildă unii chelneri au fost dotaţi
cu rotile pentru creşterea vitezei de deplasare prin unităţile de deservire a
turiştilor, cu efecte negative în planul calităţii serviciilor.
Cu toate acestea, turismul a apărut, s-a dezvoltat şi se manifestă
astăzi la scară planetară cu o intensitate deosebită, tocmai datorită
rezultatelor obţinute în domeniul tehnicii.
58
Referindu-ne în mod direct la activitatea de turism rural, apreciem

că sunt astăzi posibilităţi sporite de introducere a unor elemente de ordin
tehnic, cu scopul declarat de obţinere a unei valori adăugate ridicate şi
anume1:
¾ apelarea la unele tehnologii moderne în procesul de organizare şi de
derulare a activităţilor cerute de cultura plantelor, legumelor,
fructelor, animalelor, păsărilor ale căror produse sunt destinate cu
prioritate servirii turiştilor;
¾ adoptarea unor tehnologii cu parametri superiori destinate activităţii
de procesare a produselor şi a bunurilor cu destinaţie turistică, de
pildă la prepararea hranei;
¾ introducerea de aparatură performantă pentru realizarea activităţilor
de întreţinere şi funcţionare a bazelor de cazare, alimentaţie
publică, agrement şi tratament balnear (aspiratoare, maşini de spălat
vase etc.);
¾ identificarea şi utilizarea unor tehnologii şi metode noi în vederea
realizării unor noi produse turistice cu un nivel ridicat de
originalitate, calitate şi competitivitate (în domeniul cazării, al
alimentaţiei publice, dar în principal în cel al agrementului);
¾ stabilirea unor reguli stricte, referitoare la controlul calităţii
serviciilor cu trimitere directă la siguranţa alimentara şi fizică a
turiştilor etc.
În domeniul economico – financiar:

¾ creşterea volumului materiilor prime utilizate din producţia proprie
în totalul serviciilor oferite la nivel de pensiune;
¾ diminuarea continuă a costurilor de producţie prin utilizare
eficientă a tehnologiilor, forţei de muncă şi a capitalurilor;
¾ extinderea cooperării pe orizontală cu ceilalţi ofertanţi de servicii
turistice şi pe verticală cu agenţiile de turism touroperatoare cu cele
de publicitate, de transport specializat etc. pentru creşterea gradului
de ocupare al capacităţilor.

1
Interesante informaţii pot fi găsite în ghidurile solicitantului la măsurile 121, 123 şi 313
elaborate de D.G.D.R. din MADR.
59
Ion Talabă
În domeniul protecţiei mediului şi al ecologiei în general:

¾ igienizarea naturală a spaţiilor de cazare, a celui înconjurător
precum şi a celor în care sunt crescute animalele, păsările, legumele
şi fructele cu utilizare în alimentarea turiştilor etc.;
¾ colectarea deşeurilor menajare rezultate din activităţile de cazare,
alimentaţie publică şi agrement şi predarea lor la gropile de gunoi
special amenajate;
¾ diminuarea până la dispariţie a emisiilor poluante, rezultate în urma
procesului de curăţire şi de încălzire a spaţiilor, a preparării hranei
pentru turişti şi a cazării acestora;
¾ finanţarea şi dezvoltarea unor sisteme nepoluante pentru
producerea energiei electrice necesare, cum ar fi cea eoliană sau
hidroelectrică.
O importantă problemă o constituie şi cea legată de pregătirea şi

utilizarea cu eficienţă a forţei de muncă. Aceasta cu atât mai mult cu cât
primii lucrători în pensiunile turistice rurale şi agroturistice au fost şi sunt
încă proprietarii acestor unităţi, care au provenit din rândul agricultorilor,
muncitorilor, minerilor etc. persoane care în mare parte s-au reîntors din
varii motive de la oraş în mediul rural.
Pentru exigenţele actuale ale turismului rural – prin deschiderea lui
totală faţă de turiştii străini – dorinţa de muncă, de progres, de păstrare şi
de punere în valoare a valorilor tradiţionale locale, trebuie dublată de o
puternică cultură şi practică antreprenorială, specifică domeniului
turismului.
Se înţelege faptul că aptitudinile de comunicare, învăţare a unor
limbi străine, de echipare şi ancorare în realitate, sunt deziderate ale
turismului rural.
Importanţa calităţii forţei de muncă din turismul rural este în genere
receptată corect cu înţelegerea exactă a adevărului prin care o valoare
adăugată superioară se obţine print-o utilizare eficientă, chibzuită a tuturor
factorilor de producţie, din rândul cărora un loc esenţial este ocupat de
forţa de muncă.
În condiţiile în care trăim, într-o etapă a globalizării tehnologiilor,
comerţului, a turismului etc., rolul managementului şi a marketingului a
crescut enorm de mult. Astăzi, actul de conducere a devenit unul ştiinţific,
bazat pe cunoştinţe şi aptitudini noi, cu o cunoaştere clară a realităţilor şi a
tendinţelor de viitor în domeniu.
60
Între cuantumul valorii adăugate şi a calităţii actului managerial, în

special a celui operaţional, există un raport de interdependenţă. De aceea
trebuie pus un accent deosebit pe creşterea calităţii actului managerial.
De asemenea problematica complexă a activităţii de marketing în
domeniu este una de mare actualitate, mai cu seamă că, în turismul rural
sunt deficienţe dintre cele mai mari. Efectele benefice ale strategiilor de
marketing prin schimbarea orientării de la producţie pe clienţi îşi va aduce
un aport din ce în ce mai mare în turismul rural. Toate cercetările în
domeniu, demonstrează faptul că aportul marketingului în domeniul
creşterii valorii adăugate este unul semnificativ, deoarece se contribuie la
creşterea vânzărilor.
Concluzii
Turismul rural nu poate fi conceput şi nu se poate manifesta şi

dezvolta decât în condiţiile unei valori adăugate ridicate. Acest lucru este
imperios necesar, deoarece nu se pune problema unei subvenţionări a
turismului, iar cheltuielile ocazionate de organizarea şi desfăşurarea
activităţii sunt foarte ridicate. Ori pentru acoperirea cheltuielilor este
neapărată nevoie de o valoare adăugată semnificativă. În plus specificul
activităţii turistice este acela de modernizare continuă a echipamentelor şi a
structurii serviciilor oferite, iar fondurile necesare cele mai sigure şi
eficiente provin din valoarea adăugată anterior.
Creşterea valorii adăugate în turismul rural se poate realiza prin
măsuri de ordin tehnic, economico – financiare, de mediu şi ecologie, de
personal, management operaţional şi de un marketing modern.
Bibliografie
1. Constantinescu Ileana, Crocus Angela; Dicţionar economic explicativ român – englez,

Editura Economică, Bucureşti, 1998
2. Drobotă Nita (coordonator); Dicţionar de economie, Editura Economică, Bucureşti,
1999
3. Isaic – Maniu Alexandru (coord.) şi colaboratori: Pecican Eugen, Ştefănescu Daniela,
Vodă Gh. Viorel, Wagner Pavel: Dicţionar de Statistică Generală, Editura Economică,
Bucureşti, 2003
4. Seche Luiza, Seche Mircea; Dicţionar de Sinonime al Limbii Române, Editura
Academiei, Bucureşti, 1982;
5. Stănciulescu Gabriela, Lupu Nicolae, Ţigu Gabriela; Dicţionar poliglot explicativ de
termeni utilizaţi în turism, Editura ALL, Bucureşti, 1998
61
Ion Talabă
6. Zamfir Cătălin, Vlăsceanu Lazăr (coordonatori); Dicţionar de Sociologie, Editura

Babel, Bucureşti, 1998.
7. xxx Dicţionarul Limbii Române Moderne, Editura Academiei, Bucureşti, 1958;
8. www.rubinian.com/dictionar_detaliiphp?id=2405
9. www.macrostandard.ro/indicatorul-valoare-adaugata.html
10. antreprenor.money.ro>Dictionar business
11. www.money.ro>Dictionar>Dictionar de termini economici
12. www.euroavocatura.ro/dictionary/1209/valoare_adaugata
13. xxx Dictionar economic şi financiar/
www.contabilizat.ro/dictionar_economic_si_financiar_termen_valoare
14. www.managementulperformantei.ro/despre/valoareadaugata/2.html
15. fondurieuropene.mewschannel.ro/../pndr-masura-123-ghidul-solicitat...
16. kpconsulting.ro/.../26-mc483sura-123-e28093-crec59fterea-valorii...
17. enfinantare.info/.../agricultura-cresterea-valorii-adaugate-masura123...
18. cerere-finantare.ro/.../masura-123-cresterea-valorii-adaugate-a-produ...
19. www.scritube.com/CATEGORII-SI-INDICATORI...
62
INVESTMENTS IN RURAL TOURISM
INVESTIŢII ÎN TURISMUL RURAL

FOREIGN DIRECT INVESTMENTS AND ROMANIAN
TOURISM
INVESTIŢIILE STRĂINE DIRECTE ŞI TURISMUL ROMÂNESC

Senior lecturer PhD, University of Pitesti
Senior lecturer PhD, University of Pitesti
Abstract
The present paper focuses on FDI in Romania as a distinct area, during the
process of our country’s integration into the European Union, drawing on the data of the
World Bank and on the statistics issued by the National Statistical Institute, and
underlines the importance of tourism as a real solution for the development of our
economy. Reality confirms an exceptional increase in the volume of FDI in Romania, until
the global recession. In the first section, the FDI significance and the conceptualization of
tourism are discussed and detailed, followed by a short review of the FDI and tourism
literature. The second section presents a special methodology and some databases as
statistical supports for an economic analysis of FDI impact on tourism activities. The
third section covers the major economic and social implications of tourism, described as a
growth solution, correlated influences, and some trends for Romanian economy. Some
final remarks close the economic and social approach to investments centred on
Romanian tourism, and illustrated even by FDI in Romania, after 1990.
Keywords: FDI, tourism, economic growth, recession.
Introduction
If foreign direct investment is declared the universal solution to
worldwide sustainable development, tourism seems to be for more and
more people a miracle solution to Romania’s development. This paper
attempts to review, in realistic terms, the information on the two economic
phenomena having a major impact today, hopin to give as accurate an
assessment as possible to the distance between utopia and economic
reality. Foreign direct investment (FDI) always has three fundamental
components: capital, reinvested earnings and intra-company loans, and
IMF conceptualization emphasizes the role of long-term interest, defining
direct foreign investment as that category of international investment
where an entity resident in a country has a long-term interest in a company
resident in another country. FDI is still a complex, contradictory issue, and
two examples corroborate this statement to a sufficient extent: a) national
investment is the most volatile component of macroeconomic result, most
frequently of GDP, followed by direct portfolio investment, while foreign

direct investment forms the most stable component, and basically answer
to many more determinative variables, being designed in the long term; b)
the same major investor’s behaviour corollary holds true for all
investments, be it in a more nuanced manner for FDI, a corollary based on
the assertion that “fear is stronger than greed”, which practically explains
why FDI fall faster than it increases.
If, two and a half decades ago, FDI was strongly conceptualized
microeconomically, as “ownership of assets by a resident alien, intended to
control the use of these assets” (Graham and Krugman, 1989), after 2000,
the significance of FDI has increased constantly and rapidly as global
importance (according to The Economist of February 24, 2001, “FDI is the
most potent form of current globalization”), and in recent years, the
increase in the value and weight of this phenomenon has been amplified at
such a fast pace, that it has come to contribute to over 20% of world GDP.
Tourism, as a “set of the relationships and phenomena resulting from
the movement and sojourn of people outside their place of residence, as
long as the sojourn and movement are not motivated by a permanent
establishment, or any lucrative activity” (W. Hunziker), refers to activities
of people (who undertake a journey for at least 24 hours in a country other
than that in which their permanent residence is, for any other reason than
the pursuit of paid or remunerative occupations within the country they are
visiting), during trips and holidays, in locations outside of their normal
residence, for a consecutive period not exceeding one year (12 months), for
purposes of leisure, or other reasons.
Conceptually, accents change depending on who defines tourism
today: an economist will highlight the economic character of the causes
and effects of tourism (continuously reformulating a dependence on a
certain level of income and economic potential), a geographer will
emphasize the association, by location, with the features of relief, climate
and environment of a territory, a sociologist will consider it rather a
response to the social changes that are reflected in terms of leisure use, a
psychologist will explain it by people’s need to escape the constraints of
everyday life, the alienation of modern life, and their desire to establish
new communications, new meanings, new horizons.
A careful analysis of both economic processes in today’s Romania
can be useful in so far as it treats them separately at first, only to reunite
them briefly, correlatively and conclusively, dispersing inaccuracies and
highlighting the specificity of our national economy in these areas.
66
Foreign direct investments and Romanian tourism
Foreign investment in Romania since 1990, a phenomenon with an

oscillating evolution
The eclectic theory, or OLI model, is to this day the most extensive
approach to FDI, especially to the internalisation theory,1 achieved and
improved gradually2, over 50 years of studies and works, by John H.
Dunning.3,4 The theory focuses on the paradigm of eclecticism, a new
concept, in fact a mixture of previous concepts, a unitary system of thought
without original ideas, which takes over only the significant ideas from
various theories or approaches, synthesising them.
This theory joins the macroeconomic and the microeconomic theory,
the international trade theory and the theory of localization of investments,
the advantage of monopoly theory and the internalization theory, becoming
an optimal explanatory (multitheoretical) mixture; however, it does not
lack practical orientation and a higher degree of objectivity as compared to
all the theories included in eclecticism proper (it identifies and explains the
level and structure of real international production activities, not of those
which should be, according to most theories, describing a reality that soon
changes in keeping with their own abstractions).
John H. Dunning added another three factors to the internalisation
theory (which was based solely on transaction costs): a) benefits of
ownership (trademark, production technology, entrepreneurial skills and
economic scale, and implictly some specific ownership advantages that
refer to the competitive advantages of enterprises wishing to engage in
foreign direct investment); b) location advantages (availability of raw
materials, low wages, fees or special charges), in keeping with different
alternatives that vary from one country, region, economy, etc. to another;
c) advantages related to internalizing (with emphasis on the advantages

1
Hagen,A., 1997, Deutsche Direktinvestitionen in Grossbritannien, 1871-1918 Jena:
Franz Steiner Verlag, p.32.
2
Twomey, M.J., 2000, A Century of Foreign Investment in the Third World. Routledge. p.
8.
3
Dunning, J.H., van Hosselve, R.,Narula, R., 1996, Explaining the ‘New’ Wave of
Outward FDI from Developing Countries: The Case of Taiwan and Korea, Research
Memoranda 009, Maastricht Economic Research Institute on Innovation and Technology,
1, p. 12.
4
Dunning, John H., 2004, The eclectic paradigm as an envelope for economic and
business theories of MNE activity. Retrieved 2011-10-12
67
connected with their own production, rather than production through a

partnership agreement, such as licensing or joint formation of a company).
Table no.1
Comparative advantages of the main forms of entering an economy, in

the eclectic theory
Categories of advantages
Advantages Advantages Avantages
related to related to related to
property location internalization
Forms of Exports YES NO NO
entering an Licenses YES YES NO
economy FDI YES YES YES
Source: Dunning, J. H. (2000). ,,The eclectic paradigm as an envelope for economic and
business theories of MNE activity”, International Business Review, vol. 9, No 2, p. 163–
190
In accordance with John H. Dunning’s eclectic theory, there are

two different types of FDI: a) investment in resources, intended to
effectively benefit from those resources (in order to establish access to
basic materials such as raw materials or other inputs); b) market
investment, in order to enter an existing market, or create a new market. If
there are internalization advantages, a trans- or multi-national company can
invest more capital abroad, through export in the concrete form of a
subsidiary of export, and FDI is the most intensive capitalization that a
company may choose, but the trans- and multi-national company should
seek mainly advantages of location, by means of firms, which can be
purchased or built entirely abroad. FDI also represents the most capital-
consuming in the same trans- and multinational companies to internalize
activities.
The eclectic theory is also called the OLI paradigm, bringing
together, in this abbreviation, all factors that stimulate direct foreign
investments: advantages of ownership (O – ownership), and other
intangible assets (product or technology licenses, patents, know-how,
management expertise, superior organizational culture, different from that
of the others, human capital, experts that the others do not possess,
marketing techniques, trademarks); location advantages (L – location), due
68
to geographical dispersion (risk diversification, firm size, economies of

scale, product range, differential access to resources, negotiating power,
experience built, arbitrage opportunities related to differences in prices,
exchange rate, interest rate, flexibility international, and supply), and also
due to actual location (factor endowment, resources, manpower, cost
factors, productivity factors, cost of energy and communications,
infrastructure, facilities or barriers included with a certain political, social,
administrative menu, cultural differences or similarities, etc.); advantages
or benefits related to internalizing (I – internalization), from avoiding the
costs of negotiation, avoiding costs of searching for suitable partners,
avoiding losses due to inefficient partner and loss of reputation, protecting
reputation, avoiding court costs and commercial litigation, avoiding or
exploiting government intervention through tariff and non-tariff barriers,
protection of patents and information, reducing uncertainty among
suppliers and buyers, control of the distribution units, control of the terms
of sale, up to the possibilities of using transfer pricing and domestic
subsidies, etc.).
The disinvestment theory5 is a theory resulting from reversing the
line argument of the eclectic theory, describing the main conditions when
disinvestment occurs: a) the foreign company loses its competitive
advantages it has compared with firms of other nationalities; b) even if it
still possesses such advantages (of type O), the company no longer
considers it appropriate to use them within its own structure by
internalization, and outsources them (it no longer has advantages of type I
– many companies want to focus on their core business); c) even if it has O
and I advantages, the company no longer considers it appropriate to be
present in a foreign market, and os resorts to exportation, so there are no
advantages of type L; it also describes the empirical reasons of
disinvestment, that is the changes in the external business environment and
the decline in demand for company’s products, increased energy costs,
changes in the operation of the company and poor management, poor
product quality, poor economic performance of the branch (in the 1970s –
1980s), strategic decisions on the restructuring in order to concentrate
resources. Disinvestment is seen as a failure by managers, but is a cyclic
solution in FDI, validated by the recent global recession. Dynamics of FDI

5
Boddewyn, J.J., 2005, Foreign direct divestment theory: Is it the reverse of FDI theory?
Review of World Economics, Vol. 119, No 2, pp. 345-355.
69
in Romania over the last two decades has shown fluctuations hard to
imagine, with a multiplication of the total volume of FDI over two hundred
times, much higher than the average European evolution, if we analyze it
in terms of value, in U.S. dollars and comparable prices for 2000 (charts 7
and 8):
Graphic oscillations of FDI in the EU (EUISD) and Romania (ROISD),
between 1991 and 2010
Chart no. 1
Chart no. 2
1.2E+10
1.E+12
1.0E+10
8.E+11
8.0E+09
6.E+11
6.0E+09
4.E+11
4.0E+09
2.E+11 2.0E+09
0.E+00 0.0E+00
92 94 96 98 00 02 04 06 08 10 92 94 96 98 00 02 04 06 08 10
EUISD ROISD
Source: Tables # http://data.worldbank.org/data-catalog Note: USD prices comparable

2000 and as a share of gross fixed capital formation in Romania, in Europe and in the
world economy
Chart no. 3
Graphic oscillations of the percentage share of FDI in gross fixed
capital formation in Romania, in Europe and in the world economy,
between 1991 and 2010
45
40
35
30
25
20
15
10
0
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
România UE Economia mondiala
Source: http://www.unctad.org/fdistatistics.
70
For the countries of Central and South Europe, in the process of

transition to a more competitive market, the presence of FDI has been
critical in many respects. Not all developing countries benefited, from the
outset, by the presence of FDI. The case of Romania is relevant in this
respect, and the determinants of FDI are able to explain the differences.
Romania lagged behind in the interest of foreign investors in the first 9-10
years of transition. The development of Romanian economy was not
sufficient to consolidate a positive effect of FDI, to enhance exports and
imports, to ensure the country’s economic growth. After the year 2000, the
situation in Romania has improved indeed. Some similarities can also be
identified, such as the determinants for the evolution of FDI / GDP (%) as
a substitute for FDI development.
A real boom as far as the presence of FDI in Romania is concerned
was reported after 2004, just before Romania joined the EU economy. In
the period subsequent to 1990, the largest share of FDI in Romania was
placed in the past seven years, when out of $65.968 billion, expressed in
U.S. dollars at prices comparable to their values in 2000, over $55.306
billion came to Romania after 2004 (over 5/6 of the total stock of FDI). In
Romania, before its joining the EU, there were four determining factors of
FDI: the size of the market and of potential, the progress of reform, the
liberalization of business, and labour cost. In particular, the value of net
FDI entered the country between 1991 and 2008, increased annually from
U.S. $ 51.177 million, to 11,100, so 370 million (in 2000 prices) to fall
rapidly in 2010 to 2728.334million, while FDI in Europe grew by 4%, and
in the world by over 10% only in 2010. The value of FDI for 2011,
illustrating the impact of prolonged recession in the national economy, fell
further, reaching $ 1.917 billion in current prices, while FDI in Europe
grew by 32%. For 2012, UNCTAD estimates a moderate advance of FDI
in the global economy, from 1508 billion to 1600 billion dollars, but
diminishing FDI will continue in Romania.
In terms of foreign investors’ orientation towards the activities in the
Romanian economy, FDI was placed mainly in industrial activities (more
than two fifths of total FDI), and especially in manufacturing activities
(about one third of total FDI), with the best represented branches: oil
processing, chemicals, rubber and plastics, metallurgy, transport industry,
food, beverages and tobacco, cement, glass, ceramics. There are areas with
a small weight compared to their potential, such as textiles, clothing and
leather industries (1 to 2% of total FDI). In addition to industry, significant
FDI activities are financial intermediation and insurance, an area which
71
includes banking, insurance and non-banking financial institutions,

representing about one fifth of total FDI, construction (about 1/10 of total
FDI), and real estate transactions, retail and wholesale trade (with over 1/7
of total FDI), information and communications technology (under 1/15 of
total FDI).
Tourism does not enjoy preferential treatment: Romania attracted, as
direct foreign investment in tourism, only € 186 million during what was
considered the the peak period of FDI, i.e. between 2005 and 2009.
Distribution of FDI by regions confirms the low share of tourism: FDI is
completely polarized, with about 2/3 oriented towards the region
Bucharest-Ilfov, while the Centre and South regions have about 1/15 each,
and the rest of the country under 3/15. The choice of location by foreign
investors was influenced by many factors, the most important of which are:
the existence of skilled labour and staff with foreign language skills, the
level of development in terms of the industry; the presence of universities
and developed physical infrastructure, proximity to an airport, and
proximity to suppliers and customers, which explains the unusually high
share of FDI in the Romanian capital. Ranking in the first six places held
by foreign investors in the national economy, there are as many EU
countries: the Netherlands (20.7% of total FDI), Austria (17.8% of total
FDI), Germany (12.2% of total FDI ), France (8.3% of total FDI), Greece
(5.7% of total FDI), and Italy (5.3% of total FDI). Together, these six
European countries hold 70% of total ISD. Historical experience shows
that, almost without exception, in any country in the world, FDI helps the
balance of payments of host countries6 only in the first stage (the
beginning).
Then, in a second phase, where the very motivation underlying the
FDI inflow into the country in question makes its effects, the impact
becomes negative on the balance of payments, and new investment inflows
fail to compensate the outputs in the form of repatriated profits7. Czech
economists Josef Brada and Vladimir Tomsik have proposed a model of
financial life cycle of FDI, which represents a stylized relationship
between profits, dividends and reinvested earnings, based on FDI. This
lifecycle model contains three stages or phases. Phase I (appearance)

6
Moise, E., 2005, Investiţii străine directe, Victor Publishing, Bucuresti, p. 13
7
Reilly, F. K., Norton, E. A., Hank, B.J., 2006, Investments, VIIth Edition, Editura
Thomson South-Western
72
describes the input stage of FDI, when a company (ID) makes an

investment in the host country to establish a subsidiary, which, initially,
will operate without profits and even at a loss, in case of a purchase; this
period may be short if the company is purchased, or it can be quickly
profitable.
In phase II (Growth), the branch begins to operate profitably when,
and if the company begins production or is restructured; however, to gain a
better position on the market, it will require further investment for working
capital and developing capacity (almost all profits will be likely to be
reinvested, and with its growth, the parent company may request remission
of part of the branch profits as dividends, although the value of reinvested
profits will continue to grow). It has been estimated that Phase II starts 10-
12 years after the main wave of FDI in an economy starts. If the second
phase starts earlier, the reason is the unusually large profits made by FDI in
that economy. Phase III (Repatriation of profits) coincides with the
maturation of the branch, when its market share and profit margins have
stabilized, and the parent company decides to return or repatriate much of
the profit as dividends. These funds are used to finance opportunities of
investment which promise more dynamic growth in other markets, or in
other economies.
In Romania, which is now in the second stage of the life cycle of
investment development, currently in an abruptly downward phase,
massive entry of foreign capital, oriented to a greater extent towards the
activities that incorporate significant amounts of local resources and,
especially, technology and knowledge, could have promoted improved
quality of existing production factors, likely to be specialized, but the
recession has seriously diminished that process. As strategies intended to
attract and orientation of new FDI, the main solutions are related to the
favourable legal framework, accelerating bureaucratic processes, reducing
country risk, and improving ratings, etc. The analysis of actual FDI
stringently requires a specific price index, and access to the databases
refers to the consumer price index of U.S. currency. FDI data series is
abnormally distributed under the Jarque –Bera test, and completely
heterogeneous.
73
Table no. 2
The evolution of net foreign direct investment flows into

Romania, after 1990
FDI net
FDI net FDI, net
FDI, net Rate of inflows
inflows IPC (constant
(BoP, current inflation I act 2000 (constant
Year (BoP, current % 2000
U.S. dollars) % 2000
U.S. dollars) U.S. dollars)
U.S. dollars)
1991 37 000 000 40 000 000 4,2 104,2 1,279424671 47 338 713 51 176 987
1992 73 000 000 77 000 000 3,0 103,0 1,227865477 89 634 180 94 545 642
1993 87 000 000 94 000 000 3,0 103,0 1,192092010 103 712 005 112 056 649
1994 341 000 000 341 000 000 2,6 102,6 1,157370884 394 663 471 394 663 471
1995 417 000 000 419 000 000 2,8 102,8 1,128041797 470 393 429 472 649 513
1996 263 000 000 263 000 000 2,9 102,9 1,097316923 288 594 351 288 594 351
1997 1 224 000 000 1 215 000 000 2,3 102,3 1,066391568 1 305 263 1 295 665
279 756
1998 2 040 000 000 2 031 000 000 1,6 101,6 1,038352 2 118 238 2 108 892
080 912
1999 1 025 000 000 1 041 000 000 2,2 102,2 1,022 1 047 550 1 063 902
000 000
2000 1 048 000 000 1 037 000 000 3,4 103,4 1 1 048 000 1 037 000
000 000
2001 1 174 000 000 1 157 000 000 2,8 102,8 0,9727626459 1 142 023 1 125 486
346 381
2002 1 128 000 000 1 144 000 000 1,6 101,6 0,9574435491 1 079 996 1 095 315
323 420
2003 1 805 000 000 1 844 000 000 2,3 102,3 0,9359174478 1 689 330 1 725 831
993 774
2004 6 373 000 000 6 443 000 000 2,7 102,7 0,9113120232 5 807 791 5 871 636
524 255
2005 6 512 280 000 6 482 160 000 3,4 103,4 0,8813462507 5 739 326 5 713 027
785 412
2006 10 971 010 11 393 430 000 3,2 103,2 0,8540176848 9 369 428 9 730 190
000 020 711
2007 9 647 000 000 9 925 000 000 2,9 102,9 0,8299491592 8 006 519 8 237 245
539 405
2008 13 606 000 13 883 000 000 3,8 103,8 0,7995656639 10 878 890 11 100 370
000 420 110
2009 4 934 000 000 4 846 000 000 -0,4 99,6 0,8027767710 3 960 900 3 890 256232
588
2010 3 263 000 000 3 453 000 000 1,6 101,6 0,7901346171 2 578 209 2 728 334
256 833
Source: the data from http://data.worldbank.org/data-catalog#Tables were made
comparable.
FDI dynamics is a strong cyclical side, the highest plateau, going into
billions of dollars; it appears after 1996, and the peak belongs to the period
2007-2008.
74
Chart no. 4
The graph and the histogram of the amount of net FDI in

Romania after 1990
1.2E+10 7
Series: SER01
6 Sample 1991 2010
1.0E+10
Observations 20
5
8.0E+09 Mean 2.86E+09
4 Median 1.22E+09
Maximum 1.09E+10
6.0E+09
Minimum 47338713
3
Std. Dev. 3.32E+09
4.0E+09 Skewness 1.235780
2
Kurtosis 3.229569
2.0E+09 1 Jarque-Bera 5.134430
Probability 0.076749
0.0E+00 0
92 94 96 98 00 02 04 06 08 10 0.00000 4.0E+09 8.0E+09
Source:http://data.worldbank.org/data-catalog#Tables.Software used: EViews.
Real potential and development of Romanian tourism

Perhaps the most relevant and definitive study8 of Romanian tourism
was conducted by a banking company, a phenomenon not in the least
accidental, correlated with the less successful financing potential of this
activity since 1990. This report reveals that, although Romania has one of
the highest tourism potentials in the region (natural landscapes and
biodiversity), it hardly attracts foreign tourists, although these are willing
to spend on average 12 times more than domestic tourists, and to increase
revenues from tourism, Romania should attract more and more FDI in
order to increase the quality of the services provided to foreign tourists, to
allocate much higher amounts for infrastructure, and increase the number
of staff with higher education in tourism, as tourism offers a high
investment multiplier.
While in Romania FDI in tourism reached a value of 10 euros per
capita, Croatia is by far the most powerful country in the region, with
foreign investment of almost 140 euros / capita, followed by Bulgaria (70
euros ), the Czech Republic (50 euros), Hungary (about 50 euros), Slovakia
(slightly over 40 euros) and Poland (over 10 euros). Each euro from
foreign direct investment in the Romanian tourism has brought the

8
Raportul despre turismul românesc disponibil pe internet a fost realizat de compania
bancară BCR, în 7 noiembrie 2011, echipa ce a realizat acest proiect fiind condusă de
către economistul-şef al BCR, Lucian Anghel.
75
economy 20 times more money, a multiplier comparable to the globally

innovative indistries and non-industrial activities and economic branches.
Unfortunately, Romania is ranked last in net per capita income from
foreign tourists entered the economy, with a deficit of 600 million euros in
the last five years (Romanians pay more on foreign travel than the amount
spent by tourists foreigners in Romania). On the other hand, Romanian
tourists spend about 411 euros on a trip abroad, i.e. about six times more
than a local holiday, when they pay 72 euros.
Some characteristic features of Romanian tourism have emerged
lately (with specific reference to foreign tourists, in order to make
correlations with the evolution and caracteristics of FDI): a) about 90% of
foreign tourists arriving in Romania are people who chose to spend
holidays here, and only 10% come to Romania to conclude business or
participate in certain events; b) it has neither appropriate support in road
infrastructure, nor higher education staff, trained for tourism in the
necessary proportions, and yet foreign tourists spend 12 times more than
the Romanians; c) the average stay is very short (2.2 to 2.5 nights per
arrival); d) Romanian tourism has a marked seasonality index, from July to
August (30%); e) external tourism marketing is growing rapidly, but is still
below the real needs of Romanian potential; g) the Romanian capital,
Bucharest, has an increasing trend in the number of tourists, being the best
tourism products sold by Romanian tourism currently (exceeding 2 million
nights between 2008 and 2010, from about 3 million overall), which shows
an intense process of concentration of Romanian tourism. Unfortunately,
the low FDI in tourism could make Romania neither more productive from
a tourism standpoint, nor more competitive in European and world tourism,
as many of the huge flows of FDI in the last five years (over 2/3) were in
fact directed towards speculative sectors such as retail and real estate.
Some conclusions
Although investment has a remarkable multiplier illustrated in the
proceeds recorded, the tourism industry in Romania is below the required
level, not at all correlated with the dynamics of FDI. In Romania, a volume
of 10 euros per capita FDI in tourism, and external inputs from the foreign
tourists of 200 euros per capita on average in the last five years, so a
multiplier of 20 (for each euro invested in tourism by foreign investors 20
euros are made), the reality, and even the trends, are still far from
profitability.
76
While statistics indicate that international tourism has an ever-

increasing share of FDI globally, focused on activities of accommodation,
restaurants and car rentals (and less in highly specialized tourism activities,
such as tourism operations, airline reservation systems), in Romania the
process hardly has the same intensity.
Vertical integration of FDI is an increasingly common practice in
tourism, substantiated in hotel groups, but also investment in distribution
networks (tour-operators and travel agents). Vertically integrated travel
companies are united through a hierarchy with a common owner, and when
they grow interested in a particular country, they can not only provide a
source of tourists, but also other services such as accommodation and
transport (controlling not only the hotel chain and the distribution system,
but also transportation, including the aircraft fleet, and a network of agents,
cruise lines, etc.), only to reduce the profit of the FDI host countries in
tourism.
Careful and global analyses of FDI in tourism9 have suggested that
international tourism projects in the years to come, made possible by FDI
in tourism, could have the following forms and directions: (a) stocks of
shares, for example, in a hotel chain, a tour operator , or a car rental
business; (b) construction and development of hotels and other tourist
facilities; (c) development of property; (d) development of a theme, or
attraction park; (e) establishing a single supplier for internal or external
companies (e.g. a training centre, providing equipment, cleaning, catering
or marketing), (f) management contracts for service providers in the
tourism sector.
In most cases, the expected benefits from tourism investment are not
necessarily related to the size of capital investment, but its impact on
training, improving management processes, and integration into the
international corporate travelchains. All of the above can have major
positive effects on Romania’s long-term economic development, provided
that FDI is carefully managed, for example, through specialized IPA
(investment promotion agencies) care services. The target of the next years
is, on the one hand, reaching a critical mass of foreign tourists, and on the

9
***, Promoting Foreign Investment in Tourism, UNCTAD Investment Advisory Series
2010, July 01, 2011. (http:// www.unctad.org/en/docs/diaepcb200916_en.pdf)
77
other side reaching a surplusmaking balance in tourism, making it a

profitable activity.
Bibliography
1. Boddewyn, J. J., (2005), Foreign direct divestment theory: Is it the reverse of FDI
theory? Review of World Economics, Vol. 119, No 2, pag. 345-355.
2. Dunning, J.H., van Hosselve, R.,Narula, R. (1996), Explaining the ‘New’ Wave of
Outward FDI from Developing Countries: The Case of Taiwan and Korea, Research
Memoranda 009, Maastricht Economic Research Institute on Innovation and
Technology, 1, pag. 12.
3. Dunning, John H. (2004). The eclectic paradigm as an envelope for economic and
business theories of MNE activity.>Last accesed 15
martie2012<http://sid.decon.unipd.it/materiale9/bel_eat_letture _ottava_/dunning. pdf
Retrieved 2011-10-12.
4. Graham, E.M. and Krugman, P.R., (1989), Foreign Direct Investment in the United
States (Washington DC : Institute for International Economics).
5. Hagen,A.,(1997), Deutsche Direktinvestitionen in Grossbritannien,1871-1918
Jena:Franz Steiner Verlag,pag. 32
6. Jaško,O., Čudanov, M., Popovic, N., Săvoiu, G., (2010). Foreign Direct Investments in
South-Eastern Europe Countries.Analysis of Influence Factors, Romanian Statistical
Review, vol. 1, 5- 33.
7. Moise, E.,(2005), Investiţii străine directe, Ed. Victor, Bucuresti, pag. 13.
8. Reilly, F. K., Norton, E. A., Hank, B.J., (2006), Investments, VIIth Edition, Editura
Thomson South-Western.
9. Săvoiu, G (2011), Econometrie, Bucharest: Ed. Universitară.
10. Twomey, M.J., (2000), A Century of Foreign Investment in the Third World.
Routledge. pag. 8
11. *** Promoting Foreign Investment in Tourism, UNCTAD Investment Advisory
Series 2010, July 01, 2011. (http:// www.unctad.org/en/docs/diaepcb200916_en.pdf).
78
RISING THE INVESTMENT ATTRACTIVENESS OF
THE RURAL SETTLEMENTS
CREŞTEREA ATRACTIVITĂŢII INVESTIŢIONALE A

LOCALITĂŢILOR RURALE

Institutul de Prognoză Economică, INCE, Academia Română, Universitatea
Hyperion Bucureşti
Ministerul Administraţiei şi Internelor
Abstract
The economic crisis of the past few years has affected quite serious the
possibility of socio-economic development of the settlements, including rural areas.
Although in recent years various programs have been set up for the development of
localities, nowadays, in particular, projects for the development of rural infrastructure
are carried out, population connection to the sewerage system and natural gas
respectively. As strategic objectives to be established in rural areas, there may be
identified the following: influence on the development of local communities; creation of
favorable conditions for business development; attracting new investments and firms;
contributing to the development of rural tourism. To achieve these objectives financial
resources are required, which can be obtained from both the budget and sources of
foreign direct investment, so that investors attracting remains one of the major priorities
of any communities, a relatively difficult task because they are less than the communities
that compete to attract them. To achieve these objectives in order to increase investment
attractiveness of strategic development plan is needed, in which the rural marketing finds
its perfect fitness.
Keywords: the development of the local community, development of rural tourism, tools
needed to increase competitiveness
Metodologie
Lucrarea conţine o analiză a conceptelor de spaţiu rural, atractivitate
investiţională şi elementele sale constitutive, potenţial şi risc investiţional precum şi o
analiză a gradului de aplicare a conceptului de marketing rural şi relevare a problemelor
cu care se confruntă localităţile rurale din România privind utilizarea acestui concept
relativ nou pentru localităţile rurale.
Introducere
În multe ţări dezvoltate, în care tendinţele progresului tehnico-
ştiinţific şi tehnologiile avansate sunt cu succes aplicate, problemele legate
Carmen UZLĂU, Liviu UZLĂU
de dezvoltarea spaţiului rural ating dimensiuni şi importanţă atât locală, cât

şi naţională şi ocupă un loc aparte în strategiile de dezvoltare a ţării.
Aceasta se explică prin suprafaţa mare ocupată de spaţiul rural, ponderea
considerabilă a populaţiei ce locuieşte în mediul rural, precum şi
importanţa vieţii rurale.
Dezvoltarea echilibrată a spaţiului rural poate fi privită ca o
îmbunătăţire pe termen lung, a condiţiilor de existenţă ale ţării, în
concordanţă cu imperativele de ordin economic, social, cultural şi ecologic,
pe fondul respectului autonomiei populaţiei respective.
O problemă a fluxului de investiţii în localităţile rurale rezidă din
posibilităţile limitate de atragere a surselor de capital de la potenţialii
investitori, în condiţii de concurenţă acerbă creată între localităţile
dezvoltate şi cele mai puţin dezvoltate, victoria fiind de partea celor mai
atractive pentru investitori. Prin urmare, domeniul ţine mai mult de
competenţa organelor locale, care în scopul soluţionării acestei probleme,
trebuie să se preocupe de creşterea atractivităţii investiţionale al
localităţilor rurale. Îmbunătăţirea atractivităţii investiţionale va contribui la
creşterea fluxului de investiţii, prin urmare creşterea nivelului de
dezvoltare a localităţilor rurale, creşterea calităţii vieţii populaţiei rurale,
respectiv reducerea sărăciei. Dezvoltarea echilibrată a economiei în profil
teritorial este legată de investiţiile alocate. Pentru autorităţile locale acestea
constituie pârghia principală de influenţă a dezvoltării localităţilor rurale în
profil economic şi teritorial. Cunoaşterea principalelor tendinţe manifestate
în acest domeniu este necesară pentru elaborarea şi implementarea
strategiilor de dezvoltare a localităţilor rurale.
Actualmente investiţiile sunt antrenate în toate ramurile economiei-
industrie, comerţ, agricultură, construcţii, servicii, turism, transport-
influenţând în modul cel mai direct dezvoltarea lor, mai mult ca atât,
investiţiile sunt necesare nu numai în domenii de activitate economice, dar
şi în cele extraeconomice (inclusiv şi sfera administrării publice locale).
Indiferent de domeniul de activitate, comercial sau non-profit, investiţiile
joacă un rol de stimulent (catalizator) a proceselor desfăşurate în acest
sector de activitate, şi induce un efect multiplicator asupra rezultatelor.
În contextul cercetării date, sub investiţii în localitatea rurală se
subînţelege, în primul rând, plasarea profitabilă a capitalului, pe o perioadă
lungă de timp, în economia localităţii, direcţionată spre dezvoltarea
întregului sistem economico-social a acesteia. Prin urmare, componentele
esenţiale ale investiţiilor în localităţile rurale sunt orizontul mare de timp şi
creşterea nivelului de dezvoltare a localităţilor rurale. Investiţiile sunt
80
Rising the investment attractiveness of the rural settlements
necesare pentru a stabiliza situaţia economică din localitate şi trecerea la o

creştere economică de lungă durată. Mai putem menţiona că, investiţiile în
localităţile rurale presupun obţinerea unor efecte pozitive nu numai de
natură economică dar şi cu importanţă socială, care se exprimă prin crearea
noilor locuri de muncă, îmbunătăţirea condiţiilor de trai, creşterea calităţii
vieţii populaţiei rurale, respectiv reducerea sărăciei. Astfel, din punct de
vedere al investitorilor, care pot fi statul, agenţii economici, persoanele
fizice şi alţi actori ai pieţii investiţionale, investiţiile reprezintă forma de
plasare a capitalului cu scopul obţinerii efectului comercial sau social.
În acelaşi timp, investiţiile reprezintă o activitate. Activitatea
investiţională, ca una din cele mai importante tipuri de activităţi
economice, influenţează decisiv asupra viitorului succes comercial al
agentului economic.
Activitatea investiţională a întreprinderii reprezintă un proces
economic obiectiv, legat de totalitatea operaţiunilor de investire şi care se
derulează logic în conformitate cu legităţile economice şi strategia generală
a întreprinderii. Specialiştii din domeniu consideră că activitatea
investiţională reprezintă:
• activitatea economică legată de plasamentul de fonduri
băneşti într-o operaţiune economică sau într-un proiect cu
scopul creşterii patrimoniului atât la nivelul întreprinderii,
cât şi al întregii economii naţionale.
• un flux al valorilor, sub forma fondurilor financiare, create
din venituri şi economii, care fiind transformate în resurse
materiale şi de muncă asigură crearea de noi obiective cu
destinaţie productivă şi neproductivă, capacităţi de
producţie, montarea de noi utilaje şi echipamente.
Noţiunea „atractivitate investiţională poate fi formulată şi aplicată
atât la nivel de întreprindere, cât şi la nivel de localitate. Deseori această
noţiune se foloseşte în scopul aprecierii oportunităţii investiţiilor, alegerea
variantelor alternative de realizare şi determinare a eficienţei repartizării
resurselor. Fiind considerată drept una normativă ea se utilizează ca criteriu
pentru aprecierea competitivităţii localităţii, atât pentru deciziile
investitorului cât şi a beneficiarului de investiţii. În timp ce
competitivitatea se referă la caracteristici ale sistemului socio-economic al
unei localităţi, nivelul de atractivitate (nivelul de încredere al potenţialilor
investitori) se referă la percepţia investitorilor asupra raportului cost-
beneficiu între valoarea potenţială a unor factori de avantaj comparativ faţă
81
de dificultăţile prezentate de mediul de afaceri din localitatea respectivă.

Astfel competitivitatea localităţii se determină după atractivitatea
investiţională a acesteia.
Atractivitatea investiţională reflectă atitudinea subiectivă a
potenţialilor investitori faţă de obiectul investiţiei, spre deosebire de
climatul investiţional, care reflectă gradul de pregătire a sistemului social,
ecologic şi economic către procesul investiţional sau situaţia obiectivă
amediului extern obiectului investiţiei.
Activitatea investiţională este determinată de intensitatea proceselor
investiţionale, luând în consideraţie oportunităţile investiţionale a
localităţii. Astfel, atractivitatea investiţională reprezintă ansamblul
caracteristicilor localităţii, atât obiective cât şi subiective, care influenţează
rezultatele activităţii investiţionale şi determină poziţia localităţii pentru
investitori. Atractivitatea investiţională a localităţii se compune din
următoarele componente, climatul investiţional şi potenţialul investiţional.
La rândul său climatul investiţional se determină după nivelul riscului
investiţional şi gradul de dezvoltare a mediului instituţional, iar potenţialul
investiţional include resursele investiţionale şi infrastructura activităţii
investiţionale.
Analiza atractivităţii investiţionale a localităţii rurale poate fi
realizată prin studierea multitudinii de medii (geopolitic, cultural,
legislativ, social, economic) în care aceasta se dezvoltă şi care pot fi
incluse în climatul investiţional. Realizarea procesului investiţional,
desigur că, va fi precedată de analiza climatului investiţional care poate fi
prezentat drept un indicator multifactorial al situaţiei economice a
localităţii. Evaluarea climatului investiţional este realizată prin intermediul
unor factori care, contribuie la formarea unui mediu investiţional favorabil
şi care pot fi de natură obiectivă (condiţiile natural-climaterice; amplasarea
geografică; starea mediului ambiant) şi de natură subiectivă (potenţialul
tehnico-ştiinţific; situaţiaeconomică; baza legislativă şi normativă; factorii
de risc; resursele de forţă de muncă infrastructura socială).
Climatul investiţional dintr-o localitate rurală îşi are particularităţile
sale şi, desigur, trăsături distincte faţă de climatul investiţional a altor
localităţi. Un climat investiţional atractiv contribuie la crearea condiţiilor
favorabile pentru atragerea investiţiilor de care localitatea rurală duce lipsă.
Abordarea noţiunii de climat investiţional, cuprinde şi alte priorităţi, astfel,
acesta poate fi definit ca mediul în care derulează procesul investiţional al
unităţilor economice, totalitatea premiselor social-economice, politice şi de
drept, instituţionale, culturale, care determină atractivitatea şi gradul de
82
utilizare investiţională implementată într-un sistem economic. Deci,

„estimarea climatului investiţional se face în funcţie de diferite coordonate-
economice, politice, social-culturale, fiecare din ele includ anumite
elemente, componente obiective şi subiective, interne şi externe, exprimaţi
prin indicatori, care permite decidentului crearea unei imagini privitor la
vulnerabilitatea economică a ramurii sau a localităţii. Rezultatele evaluării
climatului investiţional pot influenţa decizia investitorului de a investi
capitalul într-o localitate sau alta, sau deopotrivă de a renunţa la activitatea
investiţională. Prin urmare, noţiunea de climat investiţional şi atractivitate
investiţională sunt interdependente. Considerăm că stimularea atragerii
investiţiilor în localitate se poate realiza prin crearea unui climat
investiţional favorabil în localităţile rurale, care se bazează pe politica şi
atitudinea Administraţiei Publice Locale orientată spre susţinerea şi
protecţia investitorilor locali şi străini, pe stabilitatea socială, politică şi
financiară din localitate, pe existenţa unei forţe de muncă calificată, pe
gradul înalt de dezvoltare a infrastructurii.
O altă componentă a atractivităţii investiţionale este potenţialul
investiţional, care reprezintă o caracteristică cantitativă, ce reflectă
oportunităţile concurenţiale pentru atragerea potenţialilor investitori şi
include indicatorii macroeconomici de bază şi anume „accesibilitateafizică
a teritoriului, existenţa factorilor de producţie (materie primă, forţa de
muncă etc.), cererea de consum a populaţiei, asigurarea infrastructurii de
telecomunicaţii volumul vânzărilor cu amănuntul, ş.a., „amplasarea
geografică favorabilă, resurse naturale, nivelul de dezvoltare a
infrastructurii sociale şi de producţie, starea mediului înconjurător
(potenţialul ecologic), „preţul” şi calificarea forţei de muncă, nivelul şi
calitatea vieţii populaţiei, capacitatea pieţei de consum, consumul
(capacitatea pieţei serviciilor cu plată, capacitatea de cumpărare a
populaţiei), capacitatea de producţie, resursele financiare, infrastructura
etc. Deoarece atractivitatea investiţională este un determinant al
competitivităţii localităţii, nivelul atractivităţii investiţionale este un
indicator relativ şi poate fi determinat comparând nivelurile atractivităţii
investiţionale a mai multor localităţi. Cu toate acestea aprecierea nivelului
atractivităţii investiţionale trebuie efectuată între localităţi cu aceleaşi
niveluri (caracteristici) ale dezvoltării social-economice. Pentru o
caracterizare comparativă a atractivităţii investiţionale a localităţilor este
necesar de a utiliza totalitatea eterogenă de indicatori atât calitativi cât şi
cantitativi. Creşterea atractivităţii investiţionale, păstrarea şi valorificarea
potenţialului investiţional al localităţii vor fi ineficiente pentru atragerea
83
volumului necesar de investiţii fără aplicarea instrumentelor marketingului

şi găsirea investitorilor instituţionali pentru realizarea proiectelor
investiţionale.
Potenţialul investiţional al localităţii este „produsul” care trebuie
vândut investitorilor. Această idee trebuie să fie parte componentă a
planului de marketing privind creşterea atractivităţii investiţionale, în care,
trebuie vizate toate părţile interesate (administraţia publică locală,
populaţia rezidentă, agenţii economici din localitate, investitorii), de
asemenea trebuie incluse şi activităţi legate de crearea şi promovarea
imaginii localităţii (realizarea unui internet-portal, participarea la
conferinţe naţionale şi internaţionale, organizarea meselor rotunde etc.),
activităţi de perfecţionare a „produsului”, lucrul cu investitorii
instituţionali. Este cunoscut faptul că, dezvoltarea subiecţilor pieţei
depinde de volumul, intensitatea şi eficacitatea investiţiilor.
În concluzie se poate afirma că atractivitatea unei localităţi este
legată de o serie de factori ce ţin de creşterea calităţii vieţii, de viziunea de
dezvoltare a localităţii ceea ce contribuie la crearea unei imagini favorabile
în exterior şi constituie unul dintre factorii care determină succesul
economic şi social şi, pe aceasta bază, creşterea competitivităţii. Realizarea
unei dezvoltări echilibrate şi a unei competitivităţi sporite depind pe plan
local de capacitatea de mobilizare a tuturor actorilor implicaţi, de
susţinerea şi implementarea unor proiecte de dezvoltare cu impact local.
Managementul marketingului în scopul creşterii atractivităţii

investiţionale a localităţilor rurale
Abordarea de marketing în administrarea localităţilor rurale, de pe
poziţia creşterii atractivităţii investiţionale, se utilizează extrem de rar în
ţara noastră. Lipsesc programe de marketing de dezvoltare a teritoriilor
rurale, nu sunt prevăzute structuri organizaţionale de realizare a acestora,
nu este elaborată o metodologie de aplicare a marketingului rural, nu sunt
stabilite instrumentele activităţii de marketing. Considerăm că, anume
concepţia marketingului rural în condiţiile actuale este una de perspectivă
şi realizează acţiuni administrative de marketing, care permit atragerea
investiţiilor în localităţile rurale. Această concepţie formează un nou mod
de gândire a autorităţilor publice locale la nivelul comunităţilor rurale, o
nouă filosofie a activităţii de întreprinzător, inclusiv şi a celei
investiţionale, la baza căreia se află tendinţa de a satisface optim
necesităţile, atât a locuitorilor teritoriului, cât şi a tuturor participanţilor la
procesele investiţionale. Utilizarea instrumentelor de marketing în luarea
84
deciziilor administrative permite de a lua în consideraţie starea şi dinamica

cererii şi a conjuncturii pieţei comunităţilor rurale, de a crea condiţii
prielnice pentru adaptarea maximală a producţiei rurale la cerinţele pieţei,
de a contribui la formarea unui climat investiţional favorabil. Abordarea de
marketing presupune atragerea pe piaţa comunităţilor rurale mijloacele
investitorilor: resursele statului sub diverse forme, mijloacele
întreprinderilor, capitalul investitorilor străini, resursele creditare ale
băncilor comerciale pe calea formării unor cereri investiţionale stabile.
În calitate de direcţii principale ale activităţii de marketing în
localităţile rurale pot fi evidenţiate activităţile de creare şi consolidare a
imaginii şi atractivităţii investiţionale a satului/comunei, precum şi sporirea
interesului investitorilor faţă de resursele concentrate în localitatea rurală.
Aplicarea conceptului de marketing în procesul de gestionare a zonelor
rurale, trebuie să asigure creşterea competitivităţii sociale şi de afaceri;
atragerea comenzilor de stat precum şi a celor din exterior; promovarea
valorificării resurselor disponibile cu maxim beneficiu şi ţinând cont de
interesele populaţiei.
Principalele caracteristici ale localităţii ca produs sunt resursele
teritoriului, foarte importante pentru consumatorii acestuia, şi anume,
localizarea geografică, populaţia, infrastructura, posibilitatea aplicării
tehnologiilor avansate, materii prime, forţa de muncă; calitatea vieţii
(activităţi culturale, educaţionale, sportive etc.); climatul de afaceri
exprimat prin condiţiile existente pentru susţinerea businessului mic şi
mijlociu, politica investiţională susţinută de administraţia publică locală a
localităţii etc. Sortimentul şi calitatea mixului de produse, se determină în
conformitate cu cerinţele şi necesităţile consumatorilor locali şi externi
(inclusiv cei potenţiali) a resurselor localităţii.
O componentă importantă a mixului de marketing rural, este
elaborarea politicii de distribuţie a localităţii rurale, care presupune
desfăşurarea activităţilor legate de selectarea pieţelor de desfacere a
produselor întreprinderilor locale, (reţea de agenţi, reţele comerciale etc.),
de instruire a personalului implicat în comercializarea acestor produse, de
oferirea resurselor localităţii consumatorilor interesaţi (atragerea de
investiţii pe sector de activitate). Pentru realizarea cu succes a politicii de
plasament se recomandă stabilirea relaţiilor dintre reprezentanţii
localităţilor rurale şi investitorii şi/sau consumatorii. Astfel politica
relaţiilor oferă posibilitatea creării şi menţinerii colaborării dintre părţile
interesate. Modul în care se comunică informaţia despre localitate
influenţează decizia investitorului de a participa la implementarea şi/sau
85
dezvoltarea proiectelor propuse de reprezentanţii localităţii. Mediul

informaţional trebuie să fie favorabil pentru luarea deciziilor investiţionale,
un mediu accesibil pentru investitorii potenţiali. Informaţia privind
oportunităţile existente în localitate (proiecte sociale, culturale,
investiţionale) trebuie oferită direct, convingător şi profesional persoanelor
care iau nemijlocit deciziile investiţionale. Stabilirea relaţiilor reciproc
avantajoase contribuie la consolidarea încrederii investitorului şi/sau
consumatorii, şi creşterea atractivităţii investiţionale a localităţii.
Aplicarea instrumentelor de marketing va permite nu numai crearea
unei imagini atractive a satului/comunei, crearea unui climat investiţional
favorabil, dar şi realizarea eficientă a planului strategic de dezvoltare a
localităţii. Influenţa marketingului rural asupra mediului extern (economic,
social, cultural, ambiant) îşi pune amprenta asupra nivelului general de
dezvoltare economică a localităţilor rurale şi favorizează dezvoltarea
durabilă locală. În contextul celor prezentate, se recomandă administraţiei
locale să recurgă la principiile marketingului, drept o tehnologie de
asigurare a avantajelor concurenţiale a localităţilor rurale.
În prezent localităţile concurează în atragerea de investiţii,
atragerea companiilor şi a tuturor tipurilor de fluxuri (capitaluri, turism,
persoane, informaţii, tehnologii, cadre calificate etc.). Atragerea acestor
fluxuri reprezintă suportul unei dezvoltări dinamice a localităţii, care
contribuie la creşterea nivelului şi calităţii vieţii populaţiei. Pătrunderea
capitalului străin conduce la completarea resurselor financiare proprii,
antrenează posibilităţi de câştig, contribuie la accelerarea obţinerii poziţiei
competitive, facilitează pătrunderea pe pieţele străine. În acest scop,
trebuie să se ia măsuri pentru stimularea activităţii de întreprinzător prin
crearea unui climat antreprenorial favorabil şi ameliorarea climatului
investiţional, accentuându-se amplasarea geografică a ţării, forţa de muncă
calificată şi ieftină.
Atragerea investiţiilor în localităţile din România este o problemă
prioritară şi poate fi realizată prin managementul strategic a localităţilor.
La rândul său managementul strategic nu poate fi realizat fără metodele
specifice marketingului. Fără îndoială există un spectru larg de metode şi
tehnici specifice marketingului, orientate spre soluţionarea problemelor de
marketing, existente în sfera investiţională a localităţilor. În categoria
acestor metode, în special se includ: instrumentele cercetărilor de
marketing, inclusiv şi metodele de segmentare a pieţei, analiza SWOT
(studierea şi evaluarea punctelor forte şi celor slabe, oportunităţilor şi
ameninţărilor), tehnici de poziţionare a localităţii, aprecierea
86
competitivităţii localităţii, marketing relaţional cu investitorii (investor

relations) ş.a. Dintre metodele enumerate doar analiza SWOT se aplică în
practica gestionării activităţii investiţionale a localităţii. Însă metode şi
tehnici cu adevărat caracteristice activităţii de marketing – aşa ca
poziţionarea, segmentarea, tehnicile marketingului relaţional cu clienţii şi
cu investitorii rămân fără aplicare în sfera investiţională a localităţilor.
Considerăm că anume aceasta este una din cauzele unei activităţi
investiţionale scăzute atât în ţară cât şi în fiecare localitate în parte.
Abordarea de marketing în gestionarea activităţii investiţionale a
localităţii se deosebeşte prin faptul că, fiind orientată spre satisfacerea
necesităţilor consumatorului (investitorilor, populaţiei), permite elaborarea
mai eficientă a strategiei investiţionale a localităţii.
Este evident, că actualmente toate domeniile, fără excepţie, necesită
activităţi investiţionale. Abordarea de marketing în determinarea
obiectivelor investiţionale permite nu numai formularea corectă a acestora,
dar şi crearea condiţiilor necesare pentru atingerea cu succes a scopurilor
stabilite.
În cadrul elaborării strategiei de dezvoltare a activităţii
investiţionale a localităţii o atenţie deosebită se acordă consumatorilor (în
cazul nostru investitorii). Este necesar să se determine pieţele-ţintă şi
segmentele de investitori potenţiali, să se formuleze obiectivele finale de
dezvoltare, factorii şi mecanismele de creştere a atractivităţii investiţionale.
La prima vedere se pare că pentru determinarea segmentelor de investitori
este suficientă clasificarea subiecţilor activităţii investiţionale. Însă această
abordare nu dispune de instrumentele necesare pentru realizarea eficientă a
strategiei şi atingerea obiectivelor investiţionale. De aceea alegerea
criteriilor de segmentare şi identificarea segmentelor-ţintă de investitori
potenţiali, reprezintă un moment foarte important în elaborarea strategiei
investiţionale.
Concluzii
Atractivitatea unei localităţi este legată de o serie de factori ce ţin
de creşterea calităţii vieţii, de viziunea de dezvoltare a localităţii ceea ce
contribuie la crearea unei imagini favorabile în exterior şi constituie unul
dintre factorii care determină succesul economic şi social şi, pe aceasta
bază, creşterea competitivităţii. Realizarea unei dezvoltări echilibrate şi a
unei competitivităţi sporite depind pe plan local de capacitatea de
mobilizare a tuturor actorilor implicaţi, de susţinerea şi implementarea
unor proiecte de dezvoltare cu impact local.
87
Beneficiile cunoaşterii şi creşterii atractivităţii investiţionale a

localităţii rurale se conturează în următoarele aspecte: atragerea diferitor
categorii de consumatori a resurselor localităţii - turişti, investitori,
muncitori, rezidenţi etc., care prin urmare vor contribui la crearea de noi
locuri de muncă, creşterea venitului în bugetul local, creşterea nivelului
salariilor, creşterea nivelului de trai.
Dezvoltarea şi creşterea atractivităţii investiţionale a localităţilor
rurale din România depinde de factori precum: dezvoltarea infrastructurii
rurale, în special a celei de drumuri, care să înlesnească accesul
investitorilor şi a altor categorii de consumatori; elaborarea şi
implementarea unor programe guvernamentale de dezvoltare a agriculturii,
deoarece agricultura este un factor de stabilitate şi de atenuare a crizei
economico-financiare; crearea, consolidarea şi promovarea imaginii
pozitive a localităţilor rurale.
Bibliografie
1. Drăgoi A. Investiţii europene pentru dezvoltarea rurală sustenabilă. În: Tribuna
Economică, 2011, nr. 4.
2. Economia agroalimentară. coord. Gavrilescu D., Giurcă D., Bucureşti: Expert, 2000.
329
3. Ecoturism şi turism rural. coord. Nistoreanu P. Bucureşti : A.S.E., 2003.
4. Gerald A. Michaelson, Steven A. Michaelson. San Tzu. Strategii de marketing. 12
principii esenţiale pentru câştigarea bătăliei de atragere a clienţilor. Bucureşti:
Brandbuilers, 2006
5. Stanciu I. Managementul calităţii totale. Bucureşti: Cartea universitară, 2003
6. Stoica M. Investiţiile şi dezvoltarea durabilă. Bucureşti: Editura Universitară, 2005
7. Tratat de economia agriculturii. coord.: Alexandri C., Davidovici I., Gavrilescu D.
Bucureşti: Expert, 2003
88
CONTRIBUTIONTO THE PRACTICAL ENGAGEMENT
IN RURAL TOURISM IN CROATIA:
FROM IDEA TO SUCCESSFUL REALIZATION
CONTRIBUŢIA LA IMPLICAREA PRACTICĂ ÎN TURISMUL

RURAL DIN CROAŢIA: DE LA IDEE LA REALIZAREA CU
SUCCES

PhD, Senior Research Associate, Institute for International Relations, IMO
BEc (Bachelor of Economics), Director Ruralis – Istria region farm holidays and
rural tourism consortium
Talabă Ion, Haller Alina-Petronela, UngureanuDănuţ (eds.), Romanian rural tourism in

the context of sustainable development.Present and prospects, Tehnopress Publishing,
Iasi, 2012, ISSN 2284-7006, pp.
Abstract
Rural areas in Croatia constituted 91.6% of itssurface, it has about50% of the
population who are in some way related to agriculture, and is characterized by a rich and
diverse natural, cultural and historical diversity, which shows that Croatiahas the quality
requirements for the development of rura ltourism as one of the special forms of tourism.
Rural tourism in Croatia is one of the special forms of tourism which enables high-quality
placement of a rich and varied offer for different segments of demand on the tourism
market. Rural tourism is a very important factor in the activation and sustainable
development of rural areas because it helps preserve the local identity, traditions,
customs, protects the environment, strengthen autochthonous, traditional and ecological
production and helps the development of rural areas on the basis of sustainable
development. Although the systematic development of rural tourism in Croatia lasts about
20 years, it has already noticed the lack of service and detailed information, and
knowledge about rural tourismin one place, for allthose intending to engage in rural
tourism in Croatia, as well as for those who are on their farms have already launched
tourism services. Therefore, this article proposes and briefly explains the steps that should
be taken to organize and successfully lead farm holidays in Croatia. These steps are:
designing the idea, selection of types of tourism services, registration of the farm holidays,
financing the project, arranging the farm holidays, organization of services on the farm
holidays, legal obligations of the farm holidays, and connectingwith the market
(promotion and marketing).
These steps summarize the essentials that need to know for the organization and
management of a farm holidays, and thus, among other things, help the further
development of rural tourismin Croatia, preservation of the vividness and vitality of
village, and the attractiveness ofthe ruralway of life.
Keywords: Croatia, rural tourism, steps, development
Method and Methodology

Research results in this paper are derived from the authors several years
systematic theoretical and field research of rural tourism and its manifestations in Croatia
and Europe. For the purposes of this study the following methodology was used:
1. collection and study of domestic and foreign scientific and professional literature
on rural tourism,
2. collection and analysis of Croatian legislation, regulations, acts and other
provisions, as well as documents relating to rural tourism,
3. field work in Croatia which included visits to farm holidays and interviews with
their owners,
4. conducting surveys with the owners of farm holidays and other stakeholders at
local and regional level responsible for rural tourism and operational
implementation of its development,
5. analysis of evaluation surveys of training, seminars, workshops and panel
discussions on rural tourism, and
6. experiences of authors personal involvement regarding the theoretical and
practical work and assistance in the organization and work of farm holidays, and
participation in all other theoretical and practical activities related to rural
tourism in Croatia.
Introduction
Interest in engaging on rural tourism in Croatia is increasing due to
the many possibilities. First of all, in Croatia there are still attractive and
“pristine” rural areas with a defined way of life, culture and customs,
strong need to preserve rural areas is present, population can extend
revenue opportunities through tourism services and allows them to
preserve the original services and products by creating offer for a different
holiday.
Research of motives for tourist arrivals in rural areas was made by
the authors of this article in the years 2010 and 2011. Interviewing around
200 owners of farm holidays are obtained data on motivation and reasons
for tourist arrivals on farm holidays. The survey results showed that 47%
of guests on farm holidays exclusively comes to rest (leisure), 39% of
guests come for gastronomy and enjoying the food and local specialties,
43% of guests as the reason for coming stated preserved heritage (ambient
architecture, rural way of life, etc.), while 41% of guests coming to attend
the manifestations and events in rural areas. Also, some other motives for
arriving at the village such as peace, clean environment, interaction with
new people, active holiday (walking, cycling, etc.), purchase of traditional
products, and others, are reasons for the development, growth and survival
of rural tourism as a tourism oriented to individual guests and their needs.
90
Contributionto the practical engagement in rural tourism in Croatia
These results of tourist arrivals motivations in rural areas in Croatia

encourage development of farm holidays and their specific tourism
services, i.e. development of rural economy. Considering that, every
project is welcome, and each farm holidays which has services and
products based on quality and authenticity, individual approach and
creativity can expect a good positioning in the market. In order to actually
achieve that, it is necessary to fulfill certain requirements, or steps, that are
proposed and briefly interpreted.
Rural tourism: the explanation of concepts and terms

Rural tourism, tourism in the villages and farm holidays are terms
with which farms owners, who are engaged or intend to engage in tourism
services offer, face constantly. Frequent use of mentioned terms very often
leads to doubts among farmers and entrepreneurs in rural tourism which
term is correct. Therefore, briefly will be defined mentioned terms which
are in regular use in order to point out their similarities and differences.
Common definitions of terms rural tourism, tourism in the
villagesor farm holidays which would be generally accepted in all
communities that develop this type of tourism services, does not exist.
However, recent thinking of experts concerning the definition of tourism
services in rural areas have focused on defining and distinguishing three
basic concepts/terms which are in use: rural tourism, tourism in the villages
and farm holidays.
Rural tourism is the widest term that encompasses all tourism
services/activities/forms of tourism in rural areas (hunting tourism, fishing
tourism, ecotourism, health tourism, cultural tourism, and others). Rural
tourism in the farm is not necessarily complementary activity that
generates additional income, but may be professional (profit) activity. It
should be emphasized that the concept of rural areas is not strictly defined,
and this term includes areas dominated by the natural environment, rural
environment, and isolated farms with agriculture and forestry as main
economic sectors.
Tourism in the villages is narrower term than rural tourism, but in
the same time widest term than farm holidays. It is related with the
ambience of the village and its surroundings and all of its activities
(agriculture, cultural events, gastronomy, folklore, ethnology, and other
economic activities).
Farm holidays refer to the complementary activities on the farms
as tourism and professional activities in form of agriculture. Within
91
agriculture activities on the farms are offered manufactured products

through tourism services (accommodation, gastronomy, additional
activities related to agriculture production).
Scheme no. 1
Interrelation of rural tourism, tourism in the villages and farm

holidays
Proposals and explanation of steps for successful engagement in rural

tourism
Based on previous comprehensive study of rural tourism in Croatia,
whose development lasts around 20 years, among other things was noted
lack of service and detailed information and knowledge on rural tourism
which could practically be applied by those who are engaged in tourism
serviceson their farms, as well as those who intend to engage in rural
tourism. Therefore, the following text propose and briefly explain the steps
that should be used to organize and successfully lead farm holidays in
92
Croatia, which may be applicable, at least some of them, for successful

engagement in rural tourism in other countries that have the potentials to
develop rural tourism. These steps are:
1. designing the idea,
2. selection of types of tourism services,
3. registration of the farm holidays,
4. financing the project,
5. arranging the farm holidays,
6. organization of services on the farm holidays,
7. legal obligations of the farm holidays, and
8. connectingwith the market (promotion and marketing).
Scheme no. 2
Steps for successful engagement in rural tourism
Designing the idea

Before the start of concrete and serious engagement in rural tourism
it is necessary to well design the original idea that should be realistically
considered and concretized. This is important considering that later
abandonment or change the idea in the process of organization of the farm
holidays, or shortly after its formation, requires great efforts (financial,
human, and others), and inevitably loses the motivation for further work.
Therefore, when designing the idea is very important to answer the
following questions: Is engagement in rural tourism a good choice?, On
which will be based the future development of tourism offer, or which
potentials are available (knowledge, experience, real estate, agricultural
production, the old craft, etc.)?, Who could be potential guests (target
93
groups)?, Which conditions have to satisfy for engagement in rural

tourism?. Starting from these facts and studying the experiences of already
registered farm holidays can be argued that for successful implementation
and business, i.e. engagement in rural tourism should take the following
steps:
• define motivation,
• define funding sources for investment in rural tourism,
• arrange the farm holidays,
• organize services,
• officially register the farm holidays (provide a work permit),
• fulfill legal obligations, and
• connect with the market (develop promotion and marketing).
Before the start of concrete engagement in rural tourism it is
necessary to well-define motives for this work, or to investigate whether
there is within the family on farm holidays agreement to professional and
collegial devote, among other obligations, to the additional work in rural
tourism.
Positive motives for engagement in rural tourism mostly could be:
• arranging the farm holidays: extra space (traditional house, old
barn, farmhouse) that currently has no function and is a financial
burden, which could be converted for tourism services and self-
financing by providing additional income,
• surplus of its own products that cannot be placed on the external
market (outside the farm holidays such as green market,
repurchase, selling to retail chains, etc.), but could be offered
directly on farm holidays through a nutrition services and, in
particular, through direct sale on farm holidays. In this way the
product could be competitive, because it eliminates the costs of
transport to the final consumer, so it is cheaper. In package with
tourism services the product can be sold more expensive, because it
gives consumers the attractiveness of the environment and area
(village, its surroundings, nature, socializing with the animals,
activities on the farm holidays and in the area, etc.), as well as the
experience, which may be charged,
• desire for communication and presenting their own way of life in
the countryside, i.e. the presentation of heritage, tradition and
practical traditional knowledge, and
94
• desire for exploitation the farm holidays resources which are

currently unused (reclamation of derelict gardens and arable land,
livestock recovery, re-start the old crafts, etc.). In this way opens
the possibility of self-employment and realization of solid financial
resources for living through agriculture and tourism, and other
alternative activities on the farm holidays, which then motivates
family members, especially younger ones, to stay in rural
areas/village.
On the other hand, there are some typical wrong motives and
expectations with which begins engagement in rural tourism, such as, for
example:
• engagement in rural tourism because a neighbor is engaged in it,
and I will be better and more successful than him, i.e. I'll be able to
take their guests,
• engagement in rural tourism because this is a trend and can be
earned a lot of money in a very short time, and
• engagement in rural tourism because maybe it could be
realized/received additional incentives from the state.
It is important for idea and the decision on the initiation of tourism
services on farm holidays, and especially at design and implementation of
promotion, to know who are the target groups for whom will be organized
tourism services on the farm holidays, i.e. which guests might be interested
in tourism services, where these guests are located and how to reach them.
Selection of types of tourism services

After determining the motivation of the host and the decision to
initiate the provision of tourism services on farm holidays, it is necessary
to concrete define the type of service or type of farm holidays that will be
organized on the farm. This is very important for two reasons:
• the focus will be on the type of service that the host wants to
organize according to farm resources, and later it will help when
profiling or “branding” the farm holidays, and
• in this way host will send a direct message to a potential guest
which particular service can be expected on the farm holidays. This
will facilitate the guest's decision to decide precisely for a particular
farm holidays.
What market type of farm holidays will be selected primarily
depends on possibilities and wishes of the host, and the idea what kind of
95
tourism services can be organized on the farm holidays. A type of farm

holidays recognized on the tourism market, among which one can decide,
based on existing requirements, desires and ambitions are:
• agritourism,
• tasting room,
• rural self-catering house and cottage,
• rural B&B (bed and breakfast),
• rural family hotel,
• widespread hotel,
• rural campsite, and
• rural camping car quick stop.
Registration of the farm holidays

After selection of rural tourism type which will be organized on the
farm holidays, it is necessary to examine ways of registration and the
minimum requirements to be satisfied that are defined by acts, regulations
and provisions. At this stage of the organization of the farm holidays,
among developed idea and arrangement of the farm holidays, registration
of farm holidays is a very important step to avoid to organize farm
holidays, invest capital and could not get a formal/official decision on
registration, which is a requirement for business operations because it
failed to respect the legally prescribed minimum conditions necessary for
the business operations of farm holidays.
Financing the project

When thinking about the development of rural tourism and
organizing the farm holidays raises the question of financing the project,
i.e. with whom and whose funds to start with realization and what is the
amount of investment. This is why it is necessary to make a detailed
business plan, investment study or cost specification that would define the
size of investment and the amount of funds needed for the project.
Realistic and detailed business plan is required for concretization of all
activities for the organization of farm holidays and assessing all future
costs that could arise during the business operations. At the same time
business plan provide revenue from tourism services, and sources of funds
can be defined: own funds, credit lines, etc.
Investing own funds, if they are disposed, is certainly the quickest
way of realization of the project of organization the farm holidays. This is
96
the least risky approach since there is no regular repayment of funds as in

the case of credit funds. In this way there is no burden on the property
which is in the realization of loan funds taken as a guarantee of return of
loan funds. Also, investing their own funds is the cheapest way to finance
the project because it is not burdened with fees and interests. Investing
their own funds, if possible, appeared as the best mode of investment,
because at the very beginning when revenues are not regular and sure, the
business is not burdened with return on investment as soon as possible,
either by returning loaned or credit funds.
Arranging the farm holidays

After closing the financial construction, begins most complex and
crucial phase of the farm holidays organization, its arrangement. From this
stage, and later with inevitable promotion and marketing, depends on
whether the farm holidays will be visually attractive, functional and
accepted in the market. The basic rule that should follow when arranging
the farm holidays is do not adapt architecture and space to the content, but
content needs to adapt to the architecture and space, and thus preserve the
ambience of space and minimize the impact of interventions in the
traditional architecture that makes it very important resource and an
attractive factor in rural tourism.
Exterior decoration, primarily it is referring to the buildings, is
extremely important, not only to preserve ambience and visual
attractiveness, but also because the future marketing activities will be
based on the arrangement of the farm holidays, and it will be the first
contact of potential guests with the farm holidays through promotional
materials, photographs in the catalogs or on the internet.
Buildings should be arranged according to the traditional, ambient
patterns, which are, above all: functional space, simple and functional
arrangement, and clean and green environment. When planning should
follow the minimalism: do the least possible interventions in the
architecture, not forgetting the details that traditional home had. If it is an
old traditional house (wooden, stone, of bricks), which adapts to the needs
of tourism, and living, it is important to use natural materials, and materials
specific to the area where the farm holidays is located (stone, wood, brick,
terracotta, and others) and only arrange buildings in the existing
dimensions in traditional style.
It is recommended to take all possible used construction materials
of the existing building, if it is usable (recycle existing material), use the
97
handiwork and be inventive. Thus, before the adaptations it is advisable to

determine in detail the level of damage of the building since it is often that
prevail opinion that the building because of a long period of disuse and
negligent treatment failed more than it really is. This will help save funds
for reconstruction, or installation of new materials where the old material
could be used, because it is in good condition, and it is further evokes the
“spirit of traditionalism”. If this is a brand new building (re-built/re-
constructed buildings) to be used for tourism purposes, such building shall
be constructed according to the model of the old architecture. However, it
should be appreciated the rule not a copy the traditional architecture, but
also to study the architectural rules of the past and draw lessons from them
that will be used in the construction of new buildings.
As with external planning, also for interior arrangement is
necessary to ensure that the building keeps tradition. Interior arrangement
will depend on whether in the function of tourism will be just part of the
building (the existing house or farm buildings, etc.), or the entire building,
and what kinds of tourism services will be provided in this building:
accommodation in rooms, apartments or house, only a nutrition services, or
a combination of accommodation and nutrition services. Therefore,
undoubtedly, an adaptation of the building for tourism purposes will
require some interventions in the arrangement of rooms. However, if
possible, it would be advisable to follow the existing space plan, i.e. adapt
the content to the architecture without connecting rooms, demolition
rearrangement, new construction remodeling, and the like, and pay
attentiontotheir functionality. If the space of the existing building confined,
it is necessary to consider additional space adaptation of additional
buildings, if they exist on the farm holidays, or putting in a function spaces
inside the building such as an attic or basement. It should be taken that
rural tourism demand and expect the comfort and spaciousness.
Particular attention should be given to the arrangement of the
bathroom as a space that is extremely necessary in traditional buildings and
appear as a new element, or a completely new space which is necessary to
smoothly fit into the ambience. According to the experiences of the farm
holidays owners, when a guest comes to the farm holidays, first uses the
bathroom.
Landscaping and gardening of the farm holidays is challenging and
important as arrangement of the building for guests. The attractiveness of
the overall farm holidays is measured by the level of orderliness of the
environment (garden, courtyard), and it is important to know that the guest
98
upon arrival on the farm holidays its first impression (positive or negative)
create based on the orderliness of the environment. Also, in promotion the
farm holidays (brochures, catalogs or online) most used are its exterior
photos. Well-kept environment/landscape and garden, except the attraction
also have another important purpose. This is a presentation of rural tourism
as a promoter of natural and cultural heritage of some particular region by
creating an impression of the cultivated farm holidays with traditional
elements, preserving a diversity of old varieties of fruits, vegetables,
flowers; decorative, spice and medicinal herbs, or the preservation of
indigenous breeds of domestic animals. Animals on the farm holidays
should not be keeping exclusively for tourists. Animal breeding and
selection must be the owner choice and in the function of agricultural
production on the farm holidays.
On thefarm holidaysthere is oftenan opportunity to exploit currently
unused existing resources in a cost effective manner, which are very useful
in the tourism/market profiling of the farm holidays and increasing its
attractiveness. Tourism attraction and better market visibility of the farm
holidays can be achieved by using renewable energy sources, and other
ways/forms of “ecological approach” in its managing. Thus, for example,
could initiate the production and use of solar energy to supply the farm
holidays with electricity, as well as using rainwater for water supply. Or, if
at farm holidays exists intensive animal farming, it can be run production
of biogas from manure that can be used for heating. If at farm holidays is
intensive cultivation of grains, there is the possibility of producing slabs of
pressed straw as construction materials and natural insulation. This
approach also contributes to reduction of operating costs (e.g. energy
costs), and revenues increasing (e.g. higher market prices of high-quality
branded “green” tourism services, additional revenue from the sale of
products from secondary raw materials (pressed straw), etc.. Also, in the
promotion and profiling the farm holidays will be able to use the term
“eco-friendly” and thus improve the marketing visibility of the farm
holidays.
Organization of services on the farm holidays

On the farm holidays is very important to organize accommodation,
nutrition and other services (various activities).
Accommodation services on the farm holidays can be provided in
the rooms, apartments, houses, campsite and camping car quick stops, and
in hotel. If there is an interest and possibilities, at farm holidays may
99
combine several types of accommodation, it is not stipulated that at farm

holidays can be organized only one type of accommodation. This depends
on the wishes and plans of the host/owner of the farm holidays, as well as
on available resources (buildings) in which accommodation can be
organized.
In addition to accommodation services, nutrition (catering) service
is the most important basic service provided at farm holidays. On the farm
holidays should offer dishes of the region (traditional cuisine) in which the
farm holidays is located and according to that create nutrition service offer.
It is desirable to offer specific specialties that can be found only in the
village or region where the farm holidays is located. It should be pointed if
a particular dish is prepared with autochthonous fruits, vegetables, grains,
animals (meat, eggs, milk), and wild edible plants. Also, it would be
desirable to include in the offer “forgotten” dishes. Interventions in the
traditional menu, for example through the creative culinary innovations
that maximum follow tradition and use local ingredients, are allowed in
cases when one of the guests does not eat certain ingredients or food for
religious or personal beliefs or because of health problems.
On the farm holidays it is possible to offer many other attractive
activities or additional offers that fulfill guests stay. Furthermore, by
organizing additional activities additional revenue can be expected. It is
very widespread simplified and significantly misconception that the overall
additional activity on the farm holidays is related to the participation of
guests in agricultural works, particularly the opinion that guests will
intensively participate in agricultural works and even pay that, considering
that this activities will be very attractive to them. Related to this, it is
important to know that guests, in fact, very rarely actively participate in
seasonal agricultural works, and that they do not come on the farm
holidays to participate in the works, but because of authenticity, ambience,
peace and escape from the crowds and massiveness. Guests will express
interest in the individual works on the farm holidays in a way that this
works were being demonstrated to them, and that theycan try to do/perform
these works. However, the guests are definitely interested that, for
example, cleaning stables and grooming animals, seasonal agricultural
works (planting, sowing, hilling, mowing and storing hay, harvesting fruit,
etc.), and other works be presented to them.
Furthermore, on farm holidays as an additional offer can be
organized:
100
• workshops of old crafts,

• presentation of the production of traditional products (cheese, ham,
wine, olive oil, pumpkin seed oil, brandy distilling, etc.),
• cooking classes – workshops of preparing traditional dishes,
• recreational riding (with a special offer for children, beginners and
those with special needs),
• “rural wellness” (hay bath, massage with essential oils),
• bird watching,
• excursions (walking tours, cycling tours, visits to cultural sights,
fishing, rafting, jeep safari, mountain climbing, etc.),
• educational tours on the farm holidays for school children, and
other activities.
In creating additional offer the farm holidays will need to
collaborate with some of other farm holidays and other providers in the
area (tour guides, professionals who provide services of outdoor activities
and variety of recreational and adventure activities, etc.), which contributes
to the development of tourism services throughout the destination
(destination approach of creating activities).
One of the additional services that can be organized on the farm
holidays is selling packed traditional products as usable souvenirs made on
farm holidays or at a nearby one. It is important that each product is in
proper packaging with the appropriate label on which will be information
on farm holidays and the product itself (direct promotion).
Creating and offering product packages (complex service) aims to
offer to the guest several types of services blend into a single meaningful
offer, at one total price. The aim of this way of offer is original offer
through the creation of experiences for guests, with achieving better sales
capacities and higher prices. By designing the product packages can be
achieved recognition and attractiveness of the overall product that exceed
the attractiveness of certain blended segments, so it creates a greater
possibility that a potential guest chooses/uses the offer of concrete farm
holidays. In addition, offering packages of products and services achieved
a slightly higher price than when the same products and services
(accommodation, nutrition, and an activity) are sold separately, because the
package does not sell a particular service, but an experience. Guest in
search of possible services and a final decision on the selection, in addition
to the visual impression and comfort of the farm holidays, primarily expect
to gain an experience during his stay on particular farm holidays. Finally,
101
through the package can be sold the product and service that guest
individually would not use since itself it is not attractive or needed enough,
but in offer with other services, overall, it makes sense.
Legal obligations of the farm holidays during business operations

Farm holidays as business entities have certain legal obligations.
This is primarily related to tax liabilities. Depending on the type of
registration, farm holidays are in the income tax system, profit tax system
or pay a flat tax. In addition, if within year farm holidays earns more than
85,000,00 Croatian Kuna (approximately 12,000 Euros), enters into the
system of value added tax. In addition, the farm holidays are obliged to pay
the tax on the consumption of beverages: alcoholic (natural and special
wines, cognac, brandy, spirits, beer) and nonalcoholic (natural fruit juices,
carbonated soft drinks, mineral and aerated waters).
Other important legal obligations of one farm holidays are:
• paying pension and health insurance for all members who are
registered as farm holidays,
• bookkeeping,
• issue invoices to the guests,
• report guests to tourist board (Act on tourism associations and the
promotion of Croatian tourism, “Official Gazette” 152/08),
• calculate and pay residence taxes (Act on the residence tax,
“Official Gazette” 152/08, 59/09),
• pay the tourism fees to tourism associations (Act on tourism fees,
“Official Gazette” 52/08, 88/10)
• report the foreign guests to the Ministry of Interior Affairs of the
Republic of Croatia (Act on foreigners, “Official Gazette” 130/11)
• create price lists,
• mark/signalize the farm holidays with interpretive panels and
signposts,
• ensure the guests from the accident,
• ensure the hygienic and sanitary conditions on farm holidays for
tourism services, and
• provide the conditions for the production of animal products on
farm holidays, as well as wines and spirits in accordance with EU
directives.
102
Connecting with the market (promotion and marketing)

Connecting with the market, i.e. promotion and marketing of the
farm holidays is the most important step concerning the business
operations. When it was defined where the guests are, i.e. to which target
group address, it is necessary to take steps to send information to a
potential guest about specific tourism offer in particular farm holidays.
The models most commonly used in connecting with the market
and achieving market visibility are:
• creating a business card – is the first step in the promotion and
transfer of information about farm holidays that contains the name
of the owner, the name of the farm holidays and all the necessary
contact information (address, phone number, cell phone number, e-
mail, web address). For the start, business card is very valuable and
important tool when it is necessary to provide information of
engagement on rural tourism,
• public presentation of the farm holidays – the organization of the
opening ceremony of the farm holidays for the media and business
partners in order to transfer information through the media,
• own web site – the Internet as a promotional channel has enormous
potential, it is easy and quick in transfer of information and seeking
business opportunities, and can greatly assist in the promotion of
the farm holidays and products and services sale. Also, the website
can publish more detailed information regarding the offer, which is
not possible in a brochure or in the catalog. Creating web pages is
not too expensive investment. It is necessary to translate web site at
least on one foreign language, and make the form for inquiries and
reservations,thus it will increase the possibility of booking services.
An integral part of web pages is e-mail as tool of communication.
One of the most common way that can be used to promote the farm
holidays is creating a mailing list (e-mail addresses of the farm
holidays guests, business partners, potential guests, etc.). Internet
allows advertising on social networks like Facebook, Twitter or
LinkedIn, which is important considering the large number of users
that may be potential guests. Also, to achieve visibility can be used
YouTube and web sites that have been made for the provision of
travel advices where to travel and where to stay as is, for example,
TripAdvisor.
• fairs and events – local, regional, national and international fairs,
events, exhibitions and other similar events are excellent places
103
where information of farm holidays and tourism services can be

placed. Except bidders fairs and other events gathers a large
number of business people (representatives of tourist agencies,
various institutions, and others). Also, at these places there is
always the possibility of direct consultation and negotiation about
placement of tourism services. The fairs are often organized
business meetings, thematic workshops, etc., which also can be a
direct way to promote the farm holidays.
• business operations with the travel agencies represent the most
ideal possibility of selling tourism services on the farm holidays.
Travel agencies provide long-term contract related to filling the
capacities, taking all the activities about the promotion and
charging guests for services with a certain commission. This is the
ideal situation but a key step to reaching a satisfactory agreement is
the negotiation of terms.
Overview on experiences in rural tourism of some European Union

states and its importance for Croatia
When starting a rural tourism would be desirable to explore and
study the existing experiences of others, especially those who organized
begun with concrete work in the field of rural tourism much earlier, for
example certain European Union states (France, Austria, Italy, Slovenia,
Romania, and others), and already arrived at an enviable level of product
development and tourism services in rural areas. The study of experiences
does not mean blindly copying business methods, but the collection of
useful information on all elements of the organization, from marketing
experiences, specific offer, good and bad sides of the rural tourism
business in a specific country and/or region, or at specific farm holidays.
Such experiences based on business operations can help the organization
and development of tourism services, the exploitation of resources and the
creation of rural tourism as a distinct, recognizable tourism product.
Furthermore, the experiences of others can help in determining the goals
and strategies, or in other words, where in the future Croatia wants to
position itself, what can be done in this regard, and what can be taken in
the connection with previously mentioned.
The European experiences in rural tourism are different. According
to the proportion of farm holidays engaged in rural tourism in the total
number of farm holidays engaged in agriculture, leading Austria with 8%,
104
followed by France with 6%, then Ireland and Germany with about 3%,
and Italy with only 0.3% (although some Italian regions such as Tuscany
are among the world's top farm holidays destinations). For comparison, in
Croatia only 0.1% farm holidays are engaged in rural tourism.
Looking at the share of rural tourism in the totality of rural tourism,
it is between 15 and 20%, which means that currently in Europe in rural
tourism offer has 100,000 accommodation units with 1.3 million beds
which gives annually revenue of around 12 billion Euros.
Development of rural tourism in Europe, especially in France, Italy,
Austria, United Kingdom, as in all other countries of geographic Europe, is
based on identical goals: maintaining and enhancing agricultural
production on farm holidays, social cohesion through the possibility of
indirect employment and achieving significant revenue through tourism
services, and reducing depopulation of rural areas. Because of these
reasons, rural tourism is becoming a strategic national interest which is
manifested in different ways.
Rural areas in Croatia constituted 91.6% of its surface and it has
about 50% of the population who are in some way related to agriculture.
This area in Croatia is characterized by a rich and diverse natural, cultural
and historical diversity, which shows that Croatia has the quality
requirements for development of rural tourism.
In Croatia, rural tourism or tourism in the villages as one of the
special forms of tourism becomes a very important part of economic
development that provides quality placement of rich and varied offers for
different segments of demand in the tourism market. In addition, rural
tourism in Croatia is a very important factor in the activation and
sustainable development of rural areas, because it helps preserve the local
identity, traditions, customs, protects the environment, strengthen
autochthonous, traditional and ecological production and helps the
development of Croatian rural areas on the basis of sustainable
development.
Conclusions
Rural areas have always been places where the population is
primarily engaged in agricultural production. The need for increasing
diversification of the local economy has led to concrete progress in the
development of tourism in these areas. Tourism associated with agriculture
and with the rural way of life proved to be simple and logical possibility of
presenting the opportunities in rural areas. Rural tourism is a chance for
105
development of a particular area in terms of farms subsistence, raising

living standards, depopulation and securing additional financial resources
to population. The importance of rural tourism is reflected in the inclusion
of attractive resources (natural and cultural) in rural areas and the
possibility to actually sold and spend everythingproduced directly on the
farm holidays, which contributes to strengthening the farm holidays. Also,
the importance of rural tourism is that it includes strong traditional and
environmental values of a particular area, which makes him a different and
very original product.
The main focus of rural tourism in Croatia is a farm holidays as a
central place to create and organize tourism services in rural tourism. In
this light proposed and presented steps that should be taken/follow to
organize and successful led the farm holidays in Croatia are the first
attempt of the operational, practical organization and operation proposal on
national level of such business entity. They are not exclusive/final, their
implementation in practice will be an indication/proof of their success, or
the necessity of changing and updating. Their importance in the overall
development of rural tourism in Croatia is that they represent the first
example of service, practical information, which necessarily requires
extensive further elaboration that is in progress, applicable in the field in
reality. Also, the proposed steps may be sort of a model/base for creating
local and regional rural development strategies and plans, and
implementation in the countriesof the region, which have potentials for
development of rural tourism. Finally, use of the proposed steps for the
successful business operations of the farm holidays, helps further quality
upgrade of rural tourism development in Croatia and its sustainable
development.
References:
1. Act on foreigners, „Official Gazette“ 130/11
2. Act on the residence tax, „Official Gazette“ 152/08, 59/09
3. Act on tourism activity, „Official Gazette“ 08/96
4. Act on tourism associations and the promotion of Croatian tourism, „Official Gazette“
152/08
5. Act on tourism fees, „Official Gazette“ 52/08, 88/10
6. Baćac R., 2010, Guidelines for the ideal status of rural tourism in Croatia: science
fiction or needed reality?, in D. Katica (Ed.) Proceedings 1st Croatian congress on
rural tourism with international participation “Development perspectives of rural
tourism”, Hvar, October 17 – 21, 2007, Zagreb: Hrvatski farmer, pp. 23-26
7. Baćac R., 2010, Do we have agritourism we have imagined?, in D. Katica (Ed.)
Proceedings 2nd Croatian congress on rural tourism with international participation
106
“The concept of long-term development of rural tourism”, Mali Lošinj, April 21 – 25,
2010, Zagreb: Hrvatski farmer, pp. 29-32
8. Baćac R., 2006, Agritourism– traditional values in tourism, in T. P. Leš and T.
Pletenac (Eds.) Proceedings Ethnology and cultural tourism, Zagreb: Department of
Ethnology and Cultural Anthropology, Faculty of Humanities and Social Sciences,
University of Zagreb, pp. 36-42
9. Demonja D., Baćac R., 2011, Agritourism development in Croatia, Studies in Physical
Culture and Tourism, 18 (4), Poznan: University School of Physical Education, pp.
361-370
10. Demonja D., Ružić P., 2010, Rural tourism in Croatia with Croatian best practice
examples and European experiences, Samobor: Meridijani.
11. Kušen E., 2010, Terminology of rural tourism, in D. Katica (Ed.) Proceedings 1st
Croatian congress on rural tourism with international participation “Development
perspectives of rural tourism”, Hvar, October 17 – 21, 2007, Zagreb: Hrvatski farmer,
pp. 131-134
12. Kušen E., 2007, Rural tourism – definitions and terminology, in Book of summaries,
Program “Anthropology of tourism”, Zagreb: Department of Ethnology and Cultural
Anthropology, Faculty of Humanities and Social Sciences, University of
Zagreb,http://www.ffzg.hr/etno/doc_dl.cgi?000264_1.doc. (21/02/2012)
13. Kušen E., 1995, Tourism on rural farms, Turizam, 43 (7-8), Zagreb: Institute for
tourism, pp. 127-133
14. Kušen E., 1992, Rural tourism and architecture of the village and rural households,
in”Croatian Farmer” – programs for development of rural family households, Zagreb:
Globus, pp. 365-382
15. Mišćin L., Mađer B., 2008, Current state of tourism in Croatian rural areas 2008,
Zagreb: Croatian Chamber of Economy, Tourism Department,
http://hgk.biznet.hr/hgk/fileovi/13081.ppt. (20/02/2012)
16. Regulationon the provisionof cateringservices in ruralhousehold, „OfficialGazette“
22/96, 05/08.
17. Republic of Croatia, Ministry of tourism, Statistics, Tourism 2010 – short overview,
http://www.mint.hr/UserDocsImages/turizam-2010-info.pdf. (27/02/2012)
18. Republic of Croatia, Ministry of tourism, Statistics, 2011, Tourist trafficin September
and in the first ninemonths, http://www.mint.hr/UserDocsImages/111104-1-9-stat.pdf.
(27/02/2012)
19. Rural Development Strategy of the Republic of Croatia for the period 2008-2013,
2008, Zagreb: Ministry of Agriculture, Fisheries and Rural Development of the
Republic of Croatia
20. Ružić P., 2009, Rural Tourism, Pula: Institute for agriculture and tourism Poreč
21. Statistical Yearbook of the Republic of Croatia, 2011, Zagreb: Croatian Bureau of
Statistics
22. Strategy for development of Croatian tourism until the year 2010, 2003, Zagreb:
Ministry of tourism of the Republic of Croatia,
http://www.mint.hr/UserDocsImages/Strategija%20hrvatskog%20turizma%20-
%20finalna%20verzija.pdf. (25/02/2012)
23. Tourism in 2010, Statistics reports, 2011, Zagreb: Croatian Bureau of Statistics, Zagreb
107
RURAL TOURISM AND ITS IMPLICATIONS IN THE
DEVELOPMENT OF FUNDATA VILLAGE
TURISMUL RURAL ŞI IMPLICAŢIILE SALE ÎN DEZVOLTAREA

COMUNEI FUNDATA

Prof.univ.dr., Institutul de Prognoză Economică-INCE- Academia Română
Drd., Universitatea "Transilvania" Braşov
Drd.dipl.Ing., S.C.ALSTOM Transport S.A.Bucureşti
Abstract
The role of tourism in national economy of various countries is particularly
important given the complexity of this phenomenon.
The powerful social and economic contemporary transformations have created
and developed the tourism, which in turn has stimulated development of other sectors of
national economy. The object of tourism activities stimulated domains of activity such as
industry and agriculture, construction, transport, trade, etc. Thus, tourism development
and its transformation into a major phenomenon with profound economic, social, cultural
implications, led to the establishment and strengthening tourism market.
Rural tourism is one of the forms of tourism that incorporates aspects of
sustainable development, environmental protection and development of entrepreneurship,
both in direct business and in the activities related to practice this form of tourism.
Traditions and customs, ancient and unaltered, always present in rural life, the
port and architecture, give a specific identity of Fundata village, inhabited area at the
highest altitude in Romania. Identity of Fundata village is complemented by the natural
landscape, being surrounded by mountains Bucegi and Piatra Craiului.
The paper presents aspects of the development of rural tourism practiced in
Fundata village and some methods and techniques to promote the rural tourism supply in
this village.
Keywords: rural tourism, Fundata village, sustainable development,
Istoricul comunei Fundata

La aproximativ 40 kmi de Braşov, pe şoseaua naţională care leagă
Braşovul de Câmpulung–Muscel se înşiruiesc de o parte şi de alta satele
brănene străjuite de Munţii Bucegi şi Munţii Piatra Craiului.
Fundata este o comună frumoasă de munte care închide în partea de sud-

est, pitorescul culoar Rucăr-Bran, fiind aşezată la cea mai înaltă altitudine
din ţară (1360 m). Urcând spre Fundata descoperi înaintea ochilor una din
cele mai măreţe privelişti
şi te desfătezi privind
şoseaua ce merge şerpuind,
munţii înalţi şi pădurile
nesfârşite de brad. În
timpul anului trec prin
aceste locuri numeroşi
călători. Unii vin să respire
cel mai curat aer de munte
(lucru demonstrat de Staţia
Meteorologică Fundata1),
iar alţii să vadă frumoasele
peisaje montane, să
cunoască tradiţii şi
obiceiuri nealterate,
arhitectură autentică şi să
se bucure de mâncărurile
tradiţionale specifice
zonei.
Fig. 1 Harta turistică a zonei Branului
Etimologia cuvântului pare a fi acela de „fundătură”. Este dificil de

spus de unde provine toponimul, majoritatea ipotezelor susţin că a fost
derivat de la caracteristicile geografice. Ca toponim Muntele Fundatei îl
descoperim în documentele munteneşti încă de la 1642. Ca oiconim, apare
la 1713, apoi la 1732 când istoricii precizează că este anul întemeierii
acestui sat. Începutul lui s-a pierdut în timpuri de înjghebare românească,
despre care ne-au rămas prea puţine mărturii scrise.
Însă, documentele ce se mai păstrează pomenesc adeseori despre
cea mai veche şi în acelaşi timp şi cea mai însemnată cale comercială a

1
În 1923 şi până la cel de-al Doilea Război Mondial, în Fundata a funcţionat un post
pluviometric. Acesta a fost înfiinţat de Institutul Meteorologic din Bucureşti. Staţia meteo
propriu-zisă a fost deschisă la 1 decembrie 1950, în centrul satului, la o altitudine de 1264
m. La 24 decembrie 1954, staţia a fost mutată pe vârful Bacârcea la altitudinea de 1371 m.
110
Rural tourism and its implications in the development of Fundata village
Principatului Muntean care ducea dinspre Câmpulung spre ţara Bârsei şi

Braşov trecând prin Fundata. Aceasta era cea mai apropiată legătură dintre
capitala Munteniei şi puternica cetate Braşov, precum şi cu întreg Ardealul.
[1]
Comuna Fundata a cunoscut o dezvoltare economico-socială, încă
din anul 1836 prin mutarea vămii de la Bran la Fundata (pasul Giuvala) şi
în perioada 1879-1881, perioadă în care a fost refăcut vechiul drum ce lega
Braşovul de Câmpulung-Muscel.
Din punct de vedere administrativ, până în anul 1848, Branul,
respectiv toate satele, formau o singură comună colectivă care era
administrată de către Castelanul Cetăţii Bran, având un primar ales în
fiecare sat.
În anul 1872 se formează două comune: Branul de Jos cu trei sate şi
Branul de Sus cu opt sate, printre care şi satul Fundata, aşezat la graniţa
dintre Transilvania şi Ţara Românească. În fiecare sat exista câte un primar
ales de săteni.
În anii 1884-1885 au fost constituite un număr de zece comune la
nivelul Branului, printre care şi comuna Fundata. Tot în acelaşi timp s-au
constituit un număr de două notariate, pe care le putem chiar numi
Primării, cu sediul la Bran şi Moieciul de Jos, de care a apaţinut şi comuna
Fundata.
Prin împărţirea administrativ teritorială din anul 1925, comuna
Fundata a primit şi satul Fundăţica, sat ce aparţinea până la acel moment de
comuna Dragoslavele din Muscel.
Din anul 1930, comuna Fundata a devenit de sine stătătoare, cu
notariat propriu.
Din această perioadă, de-a lungul timpului, la conducerea Primăriei
au fost aleşi mai mulţi primari alături de care şi-au desfăşurat activitatea de
administraţie diverşi notari. Toţi şi-au adus un aport important la realizarea
unor obiective social-economice şi administrative din comună.
Sărbători tradiţionale locale

An de an, Fundata, este gazdă a câtorva sărbători, care au devenit
tradiţionale prin faptul că au reuşit să se menţină în atenţia iubitorilor de
frumos.
Cea mai veche sărbătoare păstrată în tradiţiile seculare ale locului
este: “Nedeia Munţilor”, ce se organizează în data de 20 iulie de
sărbătoarea Sfântului Ilie.
111
În anul 1969 la iniţiativa unui vrednic fiu al satului, profesorul Ioan

E. Ciurea, dispărut dintre noi prematur, s-a pus în scenă această sărbătoare
folclorică pe o păşune sătească existentă în satul Fundata şi anume pe
platoul Giuvala. Ca organizare, sărbătoarea a fost magnifică mai ales că şi
timpul a fost extraordinar de frumos.
Fig. 2 Nedeia Munţilor pe platoul Giuvala
Problema cea mai importantă era însă aceea a obiceiului folcloric care a
stat şi stă la baza acestei manifestări, deoarece cu termenul de „nedeie” se
defineşte o „petrecere câmpenească populară de origine pastorală, făcută
de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram” [3].
Din alt punct de vedere prin termenul de „nedeie” se mai defineşte
şi un “loc plan pe vârful unui munte”.
Legat de manifestarea “Nedeia Munţilor” de la Fundata, credem că
ambele semnificaţii ale termenului de “nedeie” sunt cuprinse în conţinutul
sărbătorii, în sensul că ea se desfăşoară de sărbătoarea Sfântului Ilie şi are
la bază un obicei păstoresc care se desfăşura pe vârful muntelui Sintilia
(Sântilia) din aproprierea localităţii Fundata şi care este situat pe teritoriul
judeţului Argeş.
De altfel există documente din a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea care atestă faptul că această nedeie este legată de târgul de la
112
Sfântul Ilie ţinut la Câmpulung Muscel şi că, în anumiţi ani, cu timp

frumos, acest târg se organiza fie în Poiana Stănicioii, pe Muntele Sintilia,
fie pe Platoul Giuvala.
La acest târg tradiţional sunt servite produse specifice zonei: bulz,
balmeş, brânză de burduf sau în coajă de brad, caş afumat, jintiţă, pastramă
de oaie şi alte derivate ale acestora.
Din sărbătoarea de astăzi de la Fundata nu lipseşte nimic din ceea ce a
făcut farmecul şi importanţa sărbătorii de altădată: mândria de a fi
fundăţean, obiceiurile şi meşteşugurile tradiţionale, costumele populare,
muzica şi voia bună, ciobanii şi negustorii, afacerile şi poveştile frumoase
de dragoste.
Fig. 3 Prezentarea portului popular
Cu fiecare an programele acestui eveniment s-au dezvoltat şi s-au

îmbogăţit prin prezenţa deosebită a participanţilor.
La sfârşitul lunii iunie, Fundata este gazda manifestării prilejuită de
sărbătoarea întâlnirii “Fiilor satului” o resursă valoroasă pentru provocările
113
cu care se confruntă locuitorii satului. În ideea ca fiii satului să poată

rezolva în mod adecvat problemele specifice ale comunităţii şi să genereze
schimbări sociale pozitive a fost înfiinţată de către prof. univ. dr. mat.
Eleonor Ciurea “Asociaţia Fiii şi Prietenii Branului – Filiala Fundata”.
Scopul principal al acestei asociaţii este de a contribui la conservarea
patrimoniului cultural local şi de a pune în valoare cultural-artistică şi
istorică vechile tradiţii săteşti, fapt realizabil prin amenajări muzeografice,
prin crearea de broşuri, pliante şi site-uri pe internet, publicarea de articole
şi cărţi.
Sărbătoarea fiilor satului este o zi specială, luminată de credinţă şi
de tradiţie. Astfel toţi fundăţenii îmbracă straie de sărbătoare şi ies cu mic
cu mare să se bucure de locurile în care s-au născut şi unde au trăit,
depănând amintiri şi aducând în actualitate tradiţiile vechi ale satului de
fapt o întoarcere la rădăcini. Tinerii şi bătrânii îi sărbătoresc pe fiii satului,
foşti gospodari destoinici sau personalităţi complexe ce “au scris şi scriu
istoria neamului românesc”. Se strâng pentru a-i sărbători pe cei care au
migrat în alte părţi ale ţării şi chiar în alte colţuri ale lumii ducând departe
numele satului. Cei prezenţi la sărbătoare nu au uitat să îi pomenească şi pe
eroii care s-au jertfit în Primul şi al Doilea Război Mondial. Amintiri pline
de sinceritate sunt ascultate de la veteranii de război.
Festivalul de reconstituire istorică Fundata 1916 este cel mai
important eveniment românesc dedicat unei bătălii din Primul Război
Mondial.
Aici se adună pentru două zile (25 – 27 mai 2012) pasionaţii de
reconstituire istorică şi trăiesc ca şi când ar fi în campanie. Gătesc la cazan
şi manâncă în comun, la ore fixe, fac instrucţie de front, îşi îngrijesc
armele, îşi cârpesc uniformele sau şi le curăţă. Pentru ca reconstituirea să
fie cu totul veridică toate elementele vieţii moderne sunt excluse în
decursul celor câteva zile de concentrare.
114
Fig. 4 Monument din primul război mondial
La lecţia de istorie pe viu, în care sunt folosite şi efecte pirotehnice,

în scopul prezentării luptelor din Trecătoarea Branului, desfăşurate în
toamna anului 1916, participă asociaţii de reconstituire a armatei române
din Războiul cel Mare şi asociaţii din străinătate, specializate în
prezentarea armatei germane şi a armatei austro-ungare.
Festivalul este dedicat operaţiunilor militare desfăşurate între
armata română şi armatele Puterilor Centrale în Pasul Giuvala, în toamna
anului 1916. Evenimentul cultural cuprinde demonstraţii de luptă,
prezentarea uniformelor şi armamentului, expoziţii.
Turismul rural la Fundata

În ultimii ani la Duminica Floriilor, Filiala A.N.T.R.E.C. Braşov
împreună cu Consiliul Local Fundata organizează în localitate Ziua
Naţională a Turismului Rural. Această acţiune se desfăşoară la Căminul
Cultural Fundata. Preotul din localitate deschide această sărbătoare prin
sfinţirea crenguţelor de salcie – obicei străvechi de Florii. În cadrul
evenimentului a fost prezentată şezătoarea, cu tot ceea ce presupunea
aceasta în anii din urmă. Femeile din şezătoare au fost coordonate de
115
Marioara Voinescu, profesor la Şcoala Generală Fundata. S-au organizat

ateliere, unde au avut loc demonstraţii ale meşterilor populari din zonă
(ţesut, tors, tricotat, cusut, broderie, cojocărie, pictură, prelucrarea
lemnului), diferite expoziţii cu obiecte de artă populară (război de ţesut,
furci de tors, obiecte din gospodării, costumul popular al fundăţenilor),
degustări de produse tradiţionale specifice zonei (bulz ciobănesc ca la
Fundata, brânză în coajă de brad, telemea, caş afumat, urdă). Tot în cadrul
acestui eveniment a avut loc şi parada portului tradiţional şi vizite la
pensiunile din zonă clasificate de la 2 la 5 stele.
Prin urmare, ne îndreptăm atenţia spre cea mai nouă şi remarcabilă
staţiune turistică (resort turistic) dezvoltată puternic în ultimii anii.
Încă din anul 1990 un vrednic fiu al zonei Branului, împătimit al
schiului, profesorul Ovidiu Gârbacea a anticipat potenţialul turistic al
zonei şi a deschis prima pensiune din Moieciu. Fiu de ţăran, student,
sportiv şi antrenor al loturilor naţionale de schi şi biatlon din perioada 1978
- 1990, astăzi om de turism cu un business foarte valoros.
După ce s-a retras din activitate a decis să facă şi altceva în locul
natal, decât ceea ce realizase la lotul reprezentativ. Iniţial s-a gândit, ţinând
seama de specificul zonei, să dezvolte o crescătorie de animale, dar s-a
lovit, însă de lipsa apei şi a curentului electric. Până să rezolve aceste
probleme i-a venit ideea să se ocupe de exploatări forestiere. A cumpărat
un tractor apoi o cantitate de masă lemnoasă (500 m3) şi un gater, iar banii
obţinuţi au început să fie investiţi în relizarea unui prim complex de
vacanţă, situat într-o zonă ideală pentru turism.
Fiind sportiv, a călătorit mult şi a avut posibilitatea să vadă
staţiunile montane din Alpi şi din ţările nordice acolo unde se desfăşurau
competiţii pentru sporturile de iarnă. Profesorul Gârbacea spune că atunci
când s-a apucat de turism s-a inspirat din proiectele ţărilor nordice în
sensul că tot ce vedea acolo îşi propunea cu tot dinadinsul să facă şi acasă.
Astfel, chiar la începutul anului 1990 a transformat casa părintească într-o
pensiune cu şapte dormitoare, saună, bazin cu apă, toalete şi duş. Într-un
timp relativ scurt toată vila a fost închiriată şi îşi aminteşte că printre primii
turişti care i-au călcat pragul casei a fost şi actriţa Emilia Popescu.
După construcţia primei pensiuni a urmat încă una, apoi un hotel şi
aşa mai departe până când a reuşit să închege un complex în toată regula cu
hotel şi pensiuni, terenuri de tenis, volei şi fotbal, sănii trase de cai, centre
de închiriere a unor echipamente sportive, parc de joacă pentru copii,
pârtie, piscină, pub cu biliard, tenis de masă, heleşteu cu lebede şi trasee în
munte la doi paşi. Totodată, a prins ideea introducerii unui râu de munte
116
care pune în mişcare o mică moară de lână situată în restaurantul

tradiţional care avea să devină centrul de atracţie al turiştilor.
Văzând că afacerea era profitabilă şi beneficiind de scutirea de
impozite pentru turismul rural introdusă după anul 1994 a început
extinderea clădirilor pe şase hectare, cel mai ridicat grad de ocupare din
judeţul Braşov la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii. A dat o
importanţă deosebită amenajării drumurior de acces, realizării liniei de
fibră optică şi dotării corespunzătoare a camerelor.
În anul 2006 a organizat pentru prima dată Cupa Cheile Grădiştei la
schi fond şi biatlon, cu o participare numeroasă şi premii pe măsură. Apoi
în anul 2008 a urmat Balcaniada de seniori şi Naţionalele juniorilor. Printre
cei veniţi în cantonamente aici
s-au aflat loturile naţionale de handbal, volei, scrimă, canotaj şi box
feminin.
Frumuseţea pădurilor de brad, a păşunilor întinse, altitudinea mare
şi panorama spectaculoasă spre masivele Piatra Craiului şi Bucegi l-au
impresionat şi încurajat pe domnul Gârbacea să demareze construcţiile
pentru cel de-al doilea complex turistic de 5 stele aşa cum există în
străinătate – Cheile Grădiştei Fundata. Aici sunt incluse trei hoteluri
(Bucegi, Piatra Craiului, Sport), zece vile cu denumiri inspirate din
realitatea pădurii înconjurătoare, şi şapte căsuţe de lemn.
Fig.5 Vedere spre Masivul Piatra Craiului
117
Pe lângă spaţiile destinate petrecerii timpului liber, s-au mai

amenajat o pârtie de schi de nivel internaţional, o zonă pentru practicarea
biatlonului cu poligonul aferent, un teleschi, un centru de schi şi
snowboard, o sală de forţă lângă hotelul Sport, un teren de minifotbal şi
altele pentru handbal, tenis şi fotbal-tenis. De asemenea, şi-a propus
construcţia unui stadion cu pistă de alergare la dimensiuni standard şi
patinoar – un adevărat resort de lux, după cum spunea domnul Gârbacea.
Pe platoul numit “Deasupra”, profesorul Gârbacea a oferit acestui
sezon competiţional o bază sportivă bine pregătită: stadionul de biatlon cu
30 de linii de tragere, tura de penalizare adecvată, pârtie de schi fond largă,
bine bătută şi cu profilul cerut de fondurile internaţionale, zona de
încălzire, zona de încercare a schiurilor, locul de plecare şi locul de sosire
conform regulamentului actual, cabine pentru arbitri, sală de computing,
cabine pentru sportivi şi pasarele care evită traseele sportivilor.
Fig. 6 Panorama Cheile Grădiştei Fundata
La sfârşitul lunii ianuarie şi începutul lunii februarie 2012 au avut

loc în ordine cronologică: Cupa Dinamo, Cupa Cheile Grădiştei la schi
fond şi biatlon, Campionatul Naţional şi Campionatul Balcanic de schi
fond, competiţie atribuită României, ca test pentru verificarea capacităţilor
de a face faţă exigenţelor impuse de Festivalul Olimpic al Tineretului
European care se va desfăşura în ţara noastră în anul 2013. Pe baza
sportivă din Complexul Cheile Grădiştei s-au întrecut cei mai talentaţi
schiori români, greci, bulgari şi turci.
118
Preocuparea pentru dezvoltarea domeniului schiabil în Fundata este

complementară turismului, iar acesta din urmă în formă rurală este unul din
punctele forte ale comunei, deoarece de agroturism depinde în mare
măsură bunăstarea locuitorilor.
Aşadar, staţiunea Fundata este un bun exemplu despre cum se poate
transforma o mică localitate de munte, situată la mare altitudine, în resort
turistic de renume.
Concluzii
Vatra satului Fundata se întinde între răurile Moieciu, Grădiştea şi
Fundăţica şi este constituită dintr-un bloc de calcare cu intercalări de
conglomerate, a cărei altitudine se menţine între 1250-1360 m. Această
medie face din satul Fundata cel mai înalt sat locuit permanent din
România.
„Priveliştea pe care ţi-o oferă dâmburile acoperite cu pădure, cu
ogoare sau fâneţe şi presărate cu gospodăriile răsfirate, este din cele mai
pitoreşti” [2].
Din fericire, dezvoltarea turistică a comunei Fundata nu a afectat
frumuseţea peisajului local.
Turistul ajuns în comuna Fundata are posibilitatea de a descoperi în
satele Fundata şi Fundăţica: Platoul Deasupra, Punctul Tâncău, Creasta
Cocoşului, Vârful Ionelelor, Pe Muchie, Padina Şoimului, Culmea
Grădiştea, În Moşoroaie, Şleul Mândrului, Vârful lui Teleleu, Şerbeşti,
Podul Băşoaiei, La Puroia, La Pajură şi Lacul fără fund, iar în Şirnea,
Piscul Păltiniş, Stânca Seninare, La Trei Şipote, Padina lui Cenţiu,
Curmătura Groapelor, Ţurţudău, Colţul Spărturilor, Valea lui Cioacă, În
Padină, vârful Gâlma Pleşii şi Poiana Lungă.
În vecinătatea comunei, se află Peştera Liliecilor (comuna
Moieciu), La Chişătoare (comuna Moieciu) şi Peştera Dâmbovicioara
(comuna Dâmbovicioara).
Se spune că în frumuseţea şi măreţia muntelui putem să admirăm
zâmbetul lui Dumnezeu. Vă îndemnăm să urcaţi trecătoarea Branului şi să
descoperiţi cât de aproape de cer este frumuseţea locurilor în care trăim.
Bibliografie
1. C. C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. 1, ed. I, pag. 134;
2. Moşoiu, Branul şi cetatea Branului, 1930;
3. Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucureşti, 1975, pag. 591.
119
TRENDS AND RELATIONSHIP
TENDINŢE ŞI RELAŢII
CHARACTERISTICS AND TRENDS IN EUROPEAN
RURAL TOURISM
CARACTERISTICI ŞI TENDINŢE ALE TURISMULUI RURAL

EUROPEAN
Florin FRANT
Asist. Univ.dr., Universitatea Eftimie Murgu Resita
Abstract
Europe’s rural areas provide an overflowing storehouse of rich experiences for
the visitor. Domestic and international visitors are turning to countryside destinations for
holidays in increasing numbers, but changes in the length and type of visit sought and a
rapid growth in alternative destinations worldwide has meant that EuropeÕs rural areas
are facing a need to be ever more competitive. The success of a destination in terms of the
satisfaction of the tourist is a function, therefore, of several interdependent components.
This underscores the need for strategic and integrated planning of tourist destinations,
together with the selective use of specific tools and techniques to address integrated
quality management (including quality control) of the destination.
Keywords: tourism, satisfaction, quality, management
Introduction
Rural tourism is not a new phenomenon in Europe. However, in
recent years the market has become more sophisticated and discriminating
and there has been an increasing interest in tourism as a valuable vehicle
for cmuch needed diversification of the rural economy.
This high profile is now a common factor across the whole of the EEA.
Most member states face similar issues and opportunities in rural tourism.
Rural areas often have small scale and widely dispersed enterprises,
communities and administrative structures. The relationship between
tourism, agriculture and other sectors in the local rural economy is
increasingly important. Many different players are involved. Natural
resources, cultural traditions, transport services and a whole range of
tourism enterprises have an
influence on the visitor experience, and in turn are affected by tourism
impact. For these reasons, an integrated quality management approach to
tourism is very relevant in rural areas.
Florin FRANT
Definitions and types of rural tourist destination

Definitions of rural tourism vary. For statistical purposes, very
detailed explanations of rural tourism are given. More generally, some
definitions of rural tourism refer simply to tourism in areas with a low
density of population. Others are more prescriptive in the type of
experience
that should be on offer. For example Ôa wish to give visitors personalised
contact, a taste of the physical and human environment of the countryside
and opportunities to participate in the activities, traditions and lifestyles of
local peopleÕ. While it is accepted that the latter is a worthy
aspiration for many rural destinations, quality management should be
applicable to a broad range of types of rural area, where the nature of the
tourism is dictated by the type of location, resource and market.
Rural tourist destinations may be broadly defined as areas which
are separately identified and promoted to tourists as places to visit, where
enjoyment of the countryside and countryside activities is a primary
motive. They may be groups of settlements, districts or small regions, or
areas defined by their topography or landscape, which have a cohesiveness
in tourism terms and where the tourism product is coordinated by one or
more identifiable authorities or organisations.
Examples of different types of rural tourist destination, illustrated by the
case studies as indicated, include the following:
• Traditional, popular destinations near sizeable urban areas
receiving a high proportion of day visitors. Priorities here may be to
improve the environment, update the infrastructure, manage visitor
pressure, address transport issues and convert day trips to overnight
stays.
S.chsische Schweiz (D), Trossachs (UK)
• Traditional holiday areas with a significant quantity of visitor
accommodation and infrastructure, seeking to upgrade the offer and
reduce environmental impact. Working with enterprises on physical
improvements, planning controls and more sustainable forms of
tourism may be required. Schouwen West (NL)
• Protected areas seeking to manage tourism as well as the
environment and local economy in an integrated way. Key issues
may include environmental interpretation, inter-sectoral integration
and visitor management. Vosges du Nord (F)
124
Characteristics and trends in European rural tourism
• Rural areas where a significant part of the product is characterised

by small historic towns and villages and a rich historic,
architectural, cultural or industrial heritage interspersed in the
countryside. Main opportunities may rest with linking sites and
communities, interpretation, preservation of buildings and creating
quality branded accommodation and other facilities. Pays Cathare
(F), Vallonbruk (S), Vale do Lima (P).
• Remote areas with appeal based on wildlife and wilderness, with
particular issues of accessibility, transport, local services,
environmental protection and developing ecotourism opportunities.
Skaft.rhreppur (IS)
• Rich agricultural areas where farming provides much of the visitor
appeal. Priority may be given to providing quality farm based
accommodation and developing tourism offers relating to local
produce and gastronomy. Ballyhoura (IRL), Bregenzerwald (A)
• Areas close to the sea, wishing to develop rural tourism in inland
locations away from the coast. Priority may be given to promoting
specific rural offers, including inland trails and heritage themes.
Sitia (GR), Basilicata (I).
• Mountain or forest locations with some established rural tourism
but seeking to diversify and strengthen their offer. The main
priority may be to establish or coordinate better quality
accommodation, activity tourism, gastronomy and heritage themes.
Lungau (A), Pohjois-Karjala (FIN), Monta.a de Navarra (E).
Relating rural destinations to market segments

Destinations pursuing integrated quality management should think
carefully about the kinds of visitor that they are able and wish to attract
(their target market segments). They should consider how different market
segments relate to their own strategic objectives such as increasing income
per head or off-season visiting.
Selection should be based on a realistic assessment of the
destinations strengths relative to other areas, and sound market knowledge.
They should seek to meet the particular expectations and quality
requirements of the segments they select. Segments can be based on a
range of characteristics, such as age, family structure, income, behaviour
and interests, home location and mobility. Examples of some broad
segments and how they relate to rural destinations are given below.
125
Florin FRANT
This segment is very important and increasing in many rural areas

close to towns. Quality of infrastructure, traffic management, attractions
and well managed countryside access are key issues. In much of rural
Europe the length of holidays taken in the countryside has been decreasing,
with more short breaks. This has affected viability especially in less
accessible areas. These visitors may be looking for a higher quality
experience per day over the shorter period available to them.
The popularity of rural tourism for families tends to vary. In
Germany, for example, families have traditionally provided by far the
largest market for farm accommodation. However, families are becoming
more quality as well as price conscious, demanding good facilities and the
right balance of safety and fun. The segment can be divided by the age of
children. Families with very young children tend to enjoy rural areas but
have special needs in the facilities and experiences offered.
Rural destinations are popular amongst older age groups. They
enjoy rural traditions and tranquillity, but are also becoming more health
and activity conscious. In general, higher standards of comfort are sought
by this segment.
In the last ten years there has been a significant increase in
participating in countryside recreation, notable cycling and walking, often
as the main purpose of a visit. It is also possible to target those with a
declared interest in gastronomy, local heritage and other rural themes.
A number of rural areas have been very active in providing for
group visits, ranging from
schools to seniors groups, based on rural themes including agriculture,
conservation, heritage etc. Such groups can be relatively easy to target and
communicate with but have particular quality requirements in handling and
guiding.
Compared with urban areas and coastal resorts, rural destinations
have paid less attention to providing for visitors with disabilities. This is a
large segment, especially if carers and family members are included.
Providing disabled people with accessible countryside recreation and
accessible facilities in small rural enterprises is an important challenge for
quality management.
Characteristics and trends in rural tourism relevant to IQM

In recent years three main factors have led to an increase in the
number of identifiable rural tourist destinations and enterprises:
126
• declining agricultural incomes and changes to agricultural support

systems placing pressure on farmers and rural dwellers to diversify
their activities;
• the work of rural development agencies, including LEADER
groups, backed by EU Structural Funds;
• increasing awareness of a duty to provide access, and the
opportunity to benefit from tourism income, amongst organisations
involved with environmental management, including national and
regional parks and bodies concerned with the built heritage.
Over the same time, the market for rural tourism has been changing, with
shorter stays, a greater interest in health and activity holidays and more
concern for the environment. There is ongoing demand for all kinds of
accommodation, but increasing consciousness of standards within each
sector. Overall, there appears to have been little alteration in the seasonal
pattern of demand with high peaks in mid summer, causing problems of
viability and challenges for visitor management and marketing.
Individual rural tourist destinations need to become more
competitive, to attract and hold on to business. For most, there is little
scope for reducing prices to increase competitiveness. Rather, it is
appropriate for them to place a greater emphasis on quality. Unlike cities
and resorts, rural areas tend to be rather diffuse. Most rural local authorities
have quite limited financial and staff resources for the management of
tourism. It is important for them that management activities remain simple
and practical. Typical characteristics of rural tourist destinations point both
to a need for IQM but also to the difficulties in implementing it. They
include:
• small, scattered enterprises, which may benefit from co-operative
marketing and assistance;
• numerous small municipalities which may need to work together to
create a viable destination;
• a preponderance of family businesses providing a natural welcome
but sometimes inconsistent standards;
• the lack of a clear tourism identity for many rural areas;
• considerable scope for tourism to support the traditional rural
economy, especially through the provision of accommodation and
facilities on farms and through the promotion of local produce and
crafts to visitors;
127
Florin FRANT
• sensitive environments, sometimes requiring management of visitor

pressure;
• fragile communities, susceptible to intrusion;
• sensitivity to large scale and inappropriate development, but with
opportunities to use the local rural vernacular in building projects
and conversions.
The current incidence of IQM in rural destinations
Integrated quality management as a term is currently little used in
rural tourist destinations in Europe. However, large numbers of
destinations have recognised the importance of improving quality and,
without following any particular theory or model, are taking action. There
are many different starting points. Three broad types of rural destination
are working on quality issues:
• Established tourism destinations seeking to raise the quality of the
visitor experience as a whole, to enhance their image and reduce
environmental degradation. In some areas, facilities may be old and
in need of refurbishment and working practices rather outdated.
• Less visited areas where tourism plays a key part in the strategy for
economic development, and where quality is seen as a tool for
success. Many areas now have specific rural tourism development
programmes, often involving external funding such as LEADER
and showing strong coordination between businesses and with the
local community.
• Natural areas, with an emphasis on visitor management, seeking a
quality of tourism in keeping with the environment and community.
In parks or protected areas, leadership is often provided by the park
authority.
At a local level, initiatives are taken by a variety of types of organisation
including local authorities; economic or community development
organisations; environmental bodies; regional or local tourist boards;
groups of commercial operators working together; and companies or co-
operatives selling rural tourism holidays.
128
Conclusions
It is clear, however, that much activity in strengthening quality in
rural tourism occurs at a national level. In particular, sector organisations
are increasingly setting their own standards. Examples include agrotourism
marketing bodies; rural food groups; and representational bodies for
individual sports such as riding or cycling. Quality management at a local
destination level is strengthened where it reflects and uses what can best be
achieved through national networking and coordination.
Integrated Quality Management focuses on improving visitor
satisfaction, while seeking to improve the local economy, the environment
and the quality of life of the local community. It is an approach that makes
sense. It is about setting objectives, working together, understanding
visitors, setting standards, obtaining visitors reactions, making
improvements and checking impacts. In many tourism destinations much
of this will be happening already.
This code of practice is about strengthening this process in rural
areas. Quality management should be a continuous process, not a one-off
initiative. Unless the approach can become a natural way of managing
tourism, reflected in all the normal activities undertaken by a destination
(promotion, information, developing and improving the product ...) it will
not be maintained over time and cannot be successful. Most local tourism
departments and individual enterprises do not have the time or resources to
run a separate quality initiative beyond their normal activities, especially in
rural areas where budgets are often small.
References
1. United Nations, Commission on Sustainable Development, Decision concerning
tourism and sustainable development, New York, April 1999.
2. Weiermair, K., On the concept and definition of quality in tourism In: Quality
anagement in Tourism, AIEST, St Gallen, 1997.
1. AEIDL/LEADER http://www.rural-europe.aeidl.be
2. CENORM (European Committee for Standardisation) http://www.cenorm.be
3. Council of Europe http://www.coe.en
4. European Commission, DG XXIII.D, Tourism Directorate
http://europa.eu.int/en/comm/dg23/ tourisme/tourisme.htm
5. EFQM (European Foundation for Quality Management) http://www.efqm.org
6. ISO (International Standardisation Organisation) http://www.iso.ch
7. United Nations, Commission on Sustainable Development (CSD)
http://www.un.org/esa/sustdev/csd.htm
129
Florin FRANT
8. United Nations Environment Programme, Industry and Environment (UNEP IE)

http://www.unepie.org/tourism/prog.html
9. WTO (World Tourism Organisation) http://www.world-tourism.org
10. WTTC (World Travel and Tourism Council), including the website ECoNETT
http://www.wttc.org
130
TRENDS INROMANIAN RURAL TOURISM
DEVELOPMENT
TENDINŢE ACTUALE ÎN DEZVOLTAREA TURISMUL RURAL

ROMÂNESC

Cercet. şt. gr. I, dr.
Cercet. şt. gr. III
Cercet. şt. gr. III
Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Turism-Bucureşti
Abstract
Rural tourismis a form of tourismin Romania had the stronges tgrowth, especially
in the last10 years. The first rura ltourism activities focused in several mountainous
regions, and later to the development area to expandas much. Romania joined the
European Union bodies increased the competition, given that other countries, former
socialist turned to support this tourism.
In recent years there has been atendency to increase service quality of tourism
products offered specialization. Special attention will be given to finding a set of criteria
by which to achieve a better labeling of tourist guesthouses. This willchangeandhow to
achievepromotion, meaning that there will be acleardelineationof the segmentsof
touristsandpromotetourism servicesspecializedto the needsandmotivations oftourists.
Presentation of measures takeninthis directionareof interest tothose whoare preoccupied
inrural tourism.
Keywords: rural tourism, specializedboarding houses, pensionslabeling.
Introducere
În ultimele două decenii, dintre toate formele de turism din România,
cel mai mare avânt l-a luat turismul rural. Acest aspect se vede în
comunele care se află cu precădere în spaţiul montan şi colinar şi unde
multe construcţii noi au devenit pensiuni rurale. Din ultimele date
statistice, respectiv anii 2010 şi 2011, rezultă că spaţiul montan şi
municipiul Bucureşti au avut valorile cele mai mari legate de numărul de
sosiri şi de înnoptări, pentru turiştii români şi străini. Iar zona montană, nu
se identifică printr-un mare număr de staţiuni turistice, ci prin numărul
mare de localităţi rurale, multe cu un potenţial turistic deosebit. De fapt
aici se găsesc concentrate un număr mare de pensiuni turistice.
Cercetarea efectuată asupra turismului rural se sprijină pe un volum

important de date statistice. Din analiza acestora se poate estima care vor
fi noile orientări în dezvoltarea turismului rural în România şi care sunt
segmentele de clienţi care preferă tot mai mult această formă de turism.
Metodologie şi documentaţie
Întregul demers ştiinţific se bazează pe metode de analiză cantitativă
şi calitativă, datorate ultimelor date statistice, respectiv anii 2010 şi 2011.
Analiza cantitativă se referă la evoluţia numerică a pensiunilor şi celorlalte
caracteristici ale acestora, iar calitativ din punct de vedere al gradului de
confort oferit. Întreaga documentaţie se sprijină pe datele statistice puse la
dispoziţie de Institutul Naţional de Statistică. În funcţie de formele
principale de turism se poate determina orientarea dezvoltării pensiunilor
în timp şi spaţiu.
Problema esenţială este dată de faptul că recesiunea economică a
determinat o reducerea construcţiilor, mai ales a celor în regie proprie şi
limitarea creditelor oferite de bănci. De asemenea, se constată o scădere a
preţurilor caselor şi terenurilor, fapt care limitează concurenţa pe piaţa de
profil.Un alt aspect este dat de ritmul lent de extindere şi modernizare a
infrastructurii căilor de comunicaţie şi a celor edilitare, fenomen accelarat
de actuala recesiune economică. Realizarea unei analize SWOT va
demonstra care sunt provocările reale cu care se confruntă turismul rural şi
care sunt şansele sale viitoare.
Tendinţe în dezvoltarea turismului rural

În cei 22 de ani de tranziţie de la o economie puternic centralizată şi
axată pe o singură formă de proprietate, la o economie mai flexibilă, cu
accent pe proprietatea privată, spaţiul rural a avut propria sa evoluţie.
Reformele din agricultură au avut un parcurs foarte lent, motiv pentru care
performanţele din acest sector economic sunt la jumătate faţă de multe ţări
din cadrul Uniunii Europene.
În România, turismul rural a avut diferite etape de evoluţie, unde în
unele etape a fost sprijinit prin măsuri legislative şi fiscale, iar mai apoi a
avut unele constrângeri date de evoluţia pieţei terenurilor şi a celei
imobiliare din mediul rural. Sub aspect agrar şi etnografic, satul românesc
şi-a păstrat mult mai bine tradiţiile şi ocupaţiile, decât în alte ţări cu
economie dezvoltată din Europa.
Din punct de vedere al analizei fenomenului turismului rural în
România au existat unele măsuri incoerente legate de înregistrarea
132
Trends inromanian rural tourism development
posibilităţilor de cazare din localităţile rurale. În primii zece ani, de după

1990, au fost înregistrate numai ceea ce se considera a fi pensiune rurală,
apoi s-a încercat o delimitare faţă de pensiuni agroturistice, după care în
ultimii cinci ani s-a revenit la stabilirea unei singure categorii aceea de
pensiuni rurale.
Pe plan naţional se înregistrează trei categorii majore de unităţi de
cazare ce pot funcţiona în mediul rural şi anume:
Pensiuni rurale, axate pe ofertă de cazare şi agreement, fără a
deţine suprafeţe agricole şi a se practica ocupaţii agricole
tradiţionale;
Pensiuni rurale în gospodării ţărăneşti unde cazarea şi masa,
agrementul se sprijină pe terenuri agricole şi producţie vegetală
şi animală proprie;
Camere de închiriat în gospodării rurale care deţin excedent de
spaţiu locuibil care este pus la dispoziţia turiştilor.
Evoluţia turismului rural este reflectată cel mai bine prin datele
statistice analizate pe o durată cât mai mare de timp. Aceste ne oferă o
imagine aproximativ corectă, dat fiind faptul că există şi numeroase unităţi
care practică această formă de turism, fără acte legale (tabelul nr.1 şi
graficul nr.1).
Tabel nr.1
Evoluţia numărului de unităţi ca pensiuni turistice în România pentru

perioada 2005-2012
Categoria -
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011*
unităţi
Total România 4226 4710 4694 4840 5095 5222 5003
Total pensiuni
597 702 736 783 878 949 1050
turistice
Pondere în
14,12 14,90 15,67 16,17 17,23 18,17 20,98
total%
Total pensiuni
956 1259 1292 1348 1412 1354 1210
agroturistice
Pondere în
22,6 26,7 27,5 27,85 27,71 25,92 24,18
total%
Sursa: Calcule ale autorilor după datele ale Institutului Naţional de Statistică,
Bucureşti, 2012.
133
*Date înregistrate la 31 iulie 2011, INS încă nu a făcut raportarea pe tot anul,
ca valoare finală.
Din aceste date statistice se poate vedea că unităţile de cazare

turistică din România au avut o evoluţie ascendentă. Aceasta nu este foarte
rapidă, dar reflectă faptul că iniţiativele private câştigă tot mai mult teren.
De asemenea, ponderea pensiunilor turistice are o creştere constantă, cu
fiecare an se mai adaugă o valoare de 0,5- 1,5%.
La categoria pensiuni turistice, nu se face distincţia dintre acele

unităţi care se găsesc în mediul urban şi cele aflate în mediul rural.
Ponderea pensiunilor turistice faţă de totalul unităţilor din România a
crescut cu aproape 6% din 2005 până în 2011, iar a pensiunilor
agroturistice cu circa 2%.
Graficul nr.1
Pensiunile agroturistice sunt în totalitate în mediul rural şi sunt legate

de existenţa unor exploataţii agricole, dar pe ansamblu ponderea lor este
mai mare decât cea a pensiunilor turistice. Ritmul de creştere numerică a
pensiunilor agroturistice este mai mare şi mai rapidă decât cel al
pensiunilor turistice, dat fiind faptul că şi aici veniturile populaţiei locale,
au mai multe surse. Graficul nr.1 reflectă în mod plastic faptul că
134
pensiunile agroturistice au avut un ritm mai rapid de dezvoltare şi încep să

se distanţeze foarte mult ca pondere de cele turistice. În altă ordine de idei,
fermele de mărime mică şi medie sunt cele care în viitor vor fi interesate să
realizeze unităţi de cazare turistică, ca şi activităţi turistice complementare
ocupaţiilor agricole curente. Fermele mari şi foarte mari, axate pe
productivitate ridicată sunt mai puţin intersate de acest aspect, deoarece
solicită suplimentar resurse financiare, resurse umane calificate în turism,
în plus, fluxurile turistice au o mare sezonalitate şi fluctuaţie.
Dacă numărul de unităţi de primire turistică este un indicator care
deţine o pondere importanţă din totalul înregistrat în România, nu acelaşi
fenomen este valabil şi pentru locurile de cazare. În tabelele nr.2 şi graficul
nr.2, sunt redate modul în care au evoluat numărul de locuri şi care este
calitatea serviciilor oferite. Ponderea locurilor este mai mică decât a
unităţilor de cazare, deoarece suprafaţa construită este mai redusă,
comparative cu hotelurile care pot avea un număr mare de etaje şi de
camere.
Tabel nr. 2
Evoluţia numărului de locuri pensiuni rurale în România pentru perioada

2005-2011
Categoria -
2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011*
locuri
Total
283194 287158 283701 294210 303486 311698 251079
România
Total pensiuni
10910 12546 13429 14538 16653 18422 20257
turistice
Pondere în
3,85 4,36 4,73 4,94 5,48 5,91 8,06
total%
Total pensiuni
11151 14551 15448 16996 19783 20208 27424
agroturistice
Pondere în
3,93 5,06 5,44 5,77 6,51 6,48 10,92
total %
Bucureşti, 2012.
*Date înregistrate la 31 iulie 2011, INS încă nu a făcut raportarea pe tot anul, ca
valoare finală.
135
Graficul nr.2
Tabel nr. 3
Evoluţia numărului de pensiuni din mediul rural pentru perioada 2009-10

după gradul de confort
Categoria – grad
5* 4* 3* 2* 1* Neclasificate
confort
Total România 69 367 1487 2072 850 250
2009
Pensiuni turistice 6 81 343 387 59 2
Pondere din total 8,69 22,07 23,06 18,61 6,94 0,8
%
Pensiuni 12 66 389 835 110 0
agroturistice
Pondere din total 17,39 17,98 26,16 40,29 12,94 0
%
Total România 75 428 1729 1927 834 229
2010
Pensiuni turistice 7 90 423 373 53 3
Pondere din total 9,33 21,02 24,46 19,35 6,35 1,3
%
Pensiuni 10 91 434 727 92 0
agroturistice
Pondere din total 13,3 21,26 25,10 37,72 11,03 0
%
Sursa: Calcule ale autorilor după datele ale Institutului Naţional de Statistică, Bucureşti,
2012.
136
Graficul nr. 3
Din datele incluse în tabelul nr.2 se poate sesiza faptul că numărul de

pensiuni agroturistice a crescut foarte mult din 2010, în ciuda efectelor
negative ale crizei economice. Din datele de teren a rezultat că noii
proprietari de pensiuni agroturistice nu mai construiesc clădiri foarte mari
şi sunt înclinaţi să accepte ceva mai mult din ceea ce înseamnă arhitectura
locală.
În perioada anilor 2000-2005, a început construirea de pensiuni de 4-
5 stele, dar cele mai multe au fost realizate laun confort de 2 stele, dat
fiind faptul că cea mai mare parte a turiştilor provin din ţară iar numărul
turiştilor străini este cu mult mai mic faţă de cei rezidenţi. Treptat
proprietarii de pensiuni turistice şi agroturistice au înţeles că mai
importante pentru turişti sunt atmosfera, modul de primire, bucătăria
regională şi locală, posibilităţile de recreere şi agreement.Un alt aspect
deosebit de intersant este dat de modul de repartiţie a pensiunilor din
spaţiul rural în funcţie de principalele forme de turism din România pentru
care se raportează date statistice. Evaluarea realizată pe ultimii 3 ani, arată
care este tendinţa de creştere a numărului de pensiuni în funcţie şi de
anumite caracteristici ale teritoriului (tabel nr.4)
137
Tabel nr. 4
Evoluţia numărului de pensiuni din mediul rural pentru perioada
2009-2011 după principalele destinaţii de turism
An 2009 2010 2011**
Tip pensiune Total PT PA/% Total PT PA/% Total PT PA/%
Staţiuni balneare 377 79 34/9,0 386 86 43/11,1 434 114 39/34,2
Staţiuni de litoral 946 30 20/2,1 1014 30 32/3,1 625 10 8/1,2
Staţiuni montane 1052 198 463/44,0 1038 206 432/41,6 1178 263 469/22,3
Delta Dunării 141 6 19/13,4 127 4 12/9,4 111 2 10/9,0
Bucureşti şi alte
930 336 9/0,96 1063 355 7/0,6 1193 412 6/0,5
reşedinţe de judeţ
Alte localităţi 1599 239 1061/66,35 1594 268 828/51,9 1567 280 725/46,2
Bucureşti, 2012.*Ponderile PA sunt calculate faţă de totalul de unităţi raportate pe
destinaţii turistice. ** Datele utilizate pentru 2011, au fost raportate la data de 1 iulie
2011, deoarce INSnu a finalizat raportarea pentru întreg anul.
Graficul nr. 4
Informaţiile statistice din tabelul4, rezultă că efectele recesiunii

economice îşipune amprenta asupra micilor întreprinzători din turism. Pe
ansamblu se constată o scădere a numărului de unităţi turistice pentru
destinaţia de litoral, în Delta Dunării, alte localităţi, dar o creştere mai mică
s-a înregistrat pentru staţiunile balneare şi montane. La nivelul pensiunilor
138
agroturistice, numărul acestora a stagnat în staţiunile montane şi a scăzut

în toate destinaţiile turistice care oferă date statistice oficiale.
Acest aspect demonstrează că în lipsa unor facilităţi fiscale, micul
întreprinzător din turismul autohton are o putere economicămult mai
redusăfaţă de cel din ţările europene dezvoltate, pentru a face faţă noilor
provocări datorate creşterii preţurilor la combustibili, energie electrică,
gaze naturale, produse alimentare şi nealimentare precum şi la alte
servicii la care apelează pentru buna funcţionare ale acestor unităţi de
cazare şi pentru promovarea lor.
O analiză de mare detaliu asupra pensiunilor turistice este greu de
realizat în România, dat fiind faptul că nici statistica în turism nu s-a
schimbat după noile realităţi economice. Practic ar trebui să existe o
evidenţiere clară între ceea ce există în teritoriu - pensiuni rurale, pensiuni
urbane, agropensiuni, camere de închiriat în gospodării rurale,etc.
Potrivit ultimului studiu referitor la circulaţia turistică din
România1 creşterea cea mai evidentă a sosirilor de turişti români s-a
înregistrat în pensiunile agroturistice, de plus 29,4%, faţă de anul 2010 iar
în pensiuni turistice de 19,1%. Pentru turiştii străini se remarcă o creştere a
numărului de sosiri 35,8% în pensiuni agroturistice şi de8,5% în pensiuni
turistice. Turiştii străini sunt atraşi de ceea ce este autentic şi de
cunoaşterea unor stiluri de viaţă tradiţionale.
Menţinerea acestei tendinţe şi în anii următori va face ca tot mai
mulţi rezidenţi din mediul rural să fie interesaţi să îşi construiască pensiuni
rurale şi agroturistice.
În ceea ce priveşte înnoptările se constată o creştere în anul 2011
faţă de 2010 de 29,1% în pensiunile agroturistice şi de 17,8%în pensiunile
turistice pentru turiştii români.2 Turiştii străini au determinat o creştere a
înnoptărilor de 5,6% în pensiuni turistice şi de 21,5% în pensiuni
agroturistice.În Tabelul nr 5 sunt redate modul de evoluţie ale acestor
fenomene turistice.

1
INCDT (2012) Raport statistic de monitorizare a fluxurilor turistice din România, anul
2011, Bucureşti, p. 9 şi 36
2
Idem 1, p. 15 şi 40
139
Tabel nr.5
Indicatorii circulaţiei turistice pentru turiştii străini cazaţi în România, pe

principalele ţări de provenienţă din 2011 faţă de anul 2010, în pensiuni
turistice şi agroturistice
Ţara Sosiri % Înnoptări% Durată sejur%

Tip pensiune PT PA PT PA PT PA
Germania -3,2 23,9 -9,3 11,5 -6,3 -10,0
Italia 10,3 10,6 12,6 -2,1 -11,5 -0,1
Franţa 5,0 13,7 4,3 3,9 -0,7 -8,6
M.Britanie -22,5 39,8 -11,6 20,3 13,3 -14,0
SUA -16,8* - -1,6 - 18,3 -
Austria 7,9 58,0 -11,2 130,3 -17,6 45,7
F. Rusă 44,7* - 30,5 - -9,8
Ungaria 7,3 12,3 8,0 -15,7 0,6 -25,0
Polonia 20,4 108,6 -16,7 182,9 -30,8 35,6
Spania 30,2 47,0 44,2 26,2 10,8 -14,2
Sursa: Date prelucrate după statistica UE – sistemul TOURMIS
*Date cumulate pentru ambele categorii de pensiuni, datele raportate de aceste ţări
nu fac distincţie dintre pensiune rurală şi pensiune agroturistică.
Datele referitoare la fluxurile turistice axate pe sosiri şi înnoptări,

arată că ponderi pozitive s-au înregistratpentru turiştii veniţi din Polonia,
Austria, Marea Britanie şi Spania, urmate de la mare distanţă de Germania
şiFranţa. Pentru alte state, se constată scăderi importante ale fluxurilor
turistice, fapt pentru care ţara noastră nu mai constituie o destinaţie
turistică foarte atractivă.
Durata de sejur a scăzut pentru turiştii români în 2011, în pensiuni
turistice cu 1,1% iar în pensiuni agroturistice cu 0,3%, iar turiştii străini au
înregistrat scăderi mai mari de -2,7% în pensiuni turistice şi de -10,6% în
pensiuni agroturistice. Acest aspect se datorează faptului că spaţiul rural nu
oferă mai mult agrement şi păstrează la un nivel constant calitatea
serviciilor oferite.3 Dintre turiştii străini cei mai interesaţi să petreacă un
scurt sejur sau mini vacanţă în spaţiul rural, în special în pensiuni
agroturistice sunt turiştii din Germania, Italia, Franţa, Marea Britanie, etc.
Aceste date reflectă faptul că în ultimii ani, pensiunile turistice sunt
mai căutate şi frecventate de turiştii români şi străini. Lipsa unei
infrastructuri rutiere judeţene şi comunale adecvate, lipsa de semnalizare a

3
Idem 1, p. 21 şi 43
140
unor obiective naturale şi culturale, calitatea mai slabă a serviciilor turistice

oferite, lipsa unui agrement variat, toate acestea au făcut ca durata
sejurului să scadă foarte mult. Dacă la nivelul comunităţilor locale,
proprietarii de pensiuni nu se vor asocia pentru a realiza dotări de agrement
care să fie folosite împreună atunci această tendinţă de scădere se va
menţine în tot ceea ce înseamnă turismul rural din România.
Un singur proprietar de pensiune nu va deţine suficiente resurse
financiare pentru a dezvolta un agrement diversificat şi de calitate, care să
atragă mai multe segmente de turişti. Acest fenomen va determina o
specializare a pensiunilor rurale. Asociaţiile de turism constituite la nivel
naţional şi judeţean nu pot rezolva problemele locale de dezvoltare a
turismului rural ci pot doar realiza o promovare mai activă şi pot contribui
la unele iniţiative legislative pentru sprijinirea acestei forme de turism.
În acest sens, din iniţiativa Ministerului Dezvoltării Regionale şi
turismului s-a instituit o comisie inter-ministerială, cu rolul de a susţine
dezvoltarea turismului rural. Intrunirile dintre reprezentanţii diferitelor
ministere, unele institute de cercetare, universităţi din Bucureşti cu
facultăţi în domeniul turismului, asociaţii profesionale pe domeniul
turismului rural, cu care MDRT a colaborat şi în anii anteriori au început
din luna martie 2012.
În cadrul acestor dezbateri, din partea INCDT a fost propus un
sistem de departajare a pensiunilor rurale în funcţie de activitatea turistică
dominantă şi de resursele disponibile în teritoriu, de funcţia economica a
exploataţilor agricole.
În acest context, au fost enunţate care sunt tipurile de posibile
pensiuni rurale în România4:
Pensiuni pentru avifaună (turism ornitologic - reţeaua Natura

2000), pescuit şi vânătoare sportivă în zone umede, lunci, deltă;
Pensiuni pentru silvoturism - activităţi pentru culegere plante
medicinale, fructe de pădure, ciuperci, picnic la lizierea pădurilor,
activităţi de orientare turistică, trasee tematice pentru anumite
specii de floră şi faună;
Pensiuni pentru turism ecvestru – cu învăţarea şi practicarea
echitaţiei;

4
Tipologie avansată de cercet. st. gr. I, T.Simon,2012. În funcţie de alte date şi informaţii
se pot formula şi alte tipuri de pensiuni, şi practic lista poate fi îmbogăţită.
141
Pensiuni pentru familii cu copii, cu spaţii de joacă pentru cei mici,

drumeţii scurte, plimbări cu căruţa, sania, etc.;
Pensiuni pentru copii şcolari, cu diferite specializări - limbi străine,
matematică şi informatică, ştiinţe ale naturii, mini-cenacluri
literare, teatru pentru copii, muzică şi dansuri clasice şi moderne;
Pensiuni pentru natură – peisaje naturale - arii protejate importante
- rezervaţii ale biosferei, parcuri naţionale şi naturale, cu suprafeţe
mari, rezervaţii din cadrul reţelei Natura 2000, areale pastorale -
stâne;
Pensiuni pentru patrimoniu etnografic - arhitectură locală
tradiţională, muzee şi colecţii săteşti, case memoriale săteşti,
gastronomie locală, meşteşuguri şi artizanat, manifestări artistice;
Pensiuni pentru lăcaşuri religioase şi de pelerinaj (mănăstiri,
schituri, biserici cu icoane făcătoare de minuni, preoţi duhovnici
renumiţi pentru harul şi credinţa lor);
Pensiuni pentru practici medicalealternative – balneoterapie,
apiterapie, fitoterapie, gemoterapie, acupunctură, aerocrioterapie,
etc.
Pensiuni pentru sporturi în aer liber – înot, tenis, golf, deltaplan,
parapantă, canoeing, rafting, tir cu arcul, speologie, alpinism,ş.a.;
Pensiuni pentru rute culturale şi circuite turistice, biciclete, trenuri
de epocă, mocăniţe;
Pensiuni pentru vizitarea monumentelor istorice din Patrimoniul
Mondial UNESCO din România;
Pensiuni cu terenuri pentru campare, unde clădirea pensiunii oferă
masă, posibilităţi de agreement în interior, iar terenul din exterior
este folosit pentru camparea corturilor şi agrement;
Pensiuni pentru schimb de sejururi de vacanţă şi de turişti din alte
ţări europene, aşa numitul schimb de case;
Pensiuni pentru persoane cu nevoi speciale (separate pentru tineri şi
persoane de vârsta a III-a, datorită motivaţiilor şi nevoilor diferite) ,
aspect ce presupune dotări suplimentare pentru accesibilitatea
exterioară şi interioară.
Această specializare are în vedere şi un alt gen de promovare
turistică, prin faptul că această diferenţiere va atrage anumite segmente de
turişti şi va permite şi fidelizarea unui număr mai mare de turişti după
motivaţiile şi dorinţele lor. Orientarea către o anume activitate turistică va
face ca în turismul rural, dar mai ales în agroturism să nu se renunţe la
142
activităţile agricole. Până în prezent, există numeroase exemple, prin care

proprietarii de pesniuni au încercat să deruleze mai multe activităţi
turistice, dar şi pe cele agricole şi timpul nu le-a permis să realizeze în
paralel ambele activităţi economice.
Dintr-o nouă perspectivă, există posibilităţi de finanţare europeană
prin Reţeaua de Dezvoltare Rurală, din 2012, mai ales pe măsura 313, axa
III, unde se are în vedere creşterea numărului de unităţi şi de locuri
construite în localităţi rurale. Cel mai important, în tendinţa viitorilor ani,
va fi aceea ca proprietarii de pensiuni rurale şi agroturistice să se asocieze
la nivel local şi prin asociaţia să îşi creeze sisteme locale de rezervare
cazare, masă şi agreement care să fie disponibile de consultat la nivel
regional, naţional şi internaţional.
Importantă va fi diversificarea mijloacelor de agrement, mai ales prin
prisma unor resurse locale - minicare, trăsuri, căruţe, sănii, trenuri cu
locomotive cu abur, pe căi ferate forestiere sau pe ecartament îngust, bărci
cu vâsle, cu pânze.
Există deja locuri în ţară unde s-a produs un fenomen de aglomerare
prin numărul mare de pensiuni (Maramureş, Suceava, Vrancea, Alba) şi ar
trebui să existe şi interdicţii în acest sens, pentru a nu reduce din
atractivitatea turistică a spaţiilor naturale, degenerarea manifestărilor
artistice în spectacole pentru turişti, dar şi pentru a nu creşte poluarea.
Accentul se cere a fi pus pe susţinerea meşterilor populari, a artizanatului
local, crearea de centre comerciale cu produse locale.
Concluzii
În ultimii 5-7 ani, se constată o creştere mult mai rapidă a numărului
de pensiuni rurale şi de agropensiuni în cea mai mare parte a judeţelor ţării.
Cele mai multe sunt concentrate în zonele montane, colinare, dar şi în
spaţii periurbane. Creşterea numărului de pensiuni rurale a mers în paralel
cu cea a unităţilor de cazare din toată ţara, păstrând o pondere relativ
constantă. Acest fenomen este vizibil din punct de vedere statistic prin
creşterea numărului de unităţi şi de locuri din mediul rural.
În realitate, numărul este mai mare, dat fiind faptul că există unităţi
de cazare din sate care nu sunt înregistrate oficial, funcţionând în categoria
pensiunilor neclasificate. Acest aspect are un rol negativ, deoarece nu
poate fi controlată calitatea serviciilor, iar veniturile realizate fac parte din
economia informală.
Din experienţa câştigată prin prelucrarea datelor statistice oficiale
coroborată cu datele de pe teren, rezultă că turismul practicat în mod
143
nelegal se ridică la circa 20-25%în zonele de mare atractivitate turistică din

ţară. Acest aspect determină practicarea unor servicii slabe calitativ şi
scăderea veniturilor în comunităţile locale, concurenţă neloială pentru
ceilalţi proprietari de pensiuni rurale, corecţi faţă de reglementarile actuale.
Pe baza datelor analizate se poate face o analiză SWOT preliminară
care arată care sunt oportuniăţile şi provocările date de mediul intern şi
extern în dezvoltarea acestei forme de turism în România.
Puncte tari Puncte slabe

• Varietatea deosebită a categoriilor • Lipsa de specializare a pensiunilor
de resurse turistice, naturale şi şi ale activităţilor turistice din
culturale, inclusive peisaje; mediul rural;
• Existenţa unor obiective turistice de • Slaba dotare cu infrastructură
interes European şi internaţional— general şi ediliatară, aspect
UNESCO, Reţeaua Natura 2000; reflectat în accesibilitare redusă şi
• Prezenţa unor zone etnografice calitatea mai slabă a serviciilor
active, cu ocupaţii agricole touristic oferite;
tradiţionale, meşteşuguri, obiceiuri, • Existenţa unui fenomen activ de de
tradiţii, manifestări folclorice; populare a satelor şi de migrare a
forţei de muncă;
Oportunităţi Riscuri
• Posibilităţi de valorificare • Creşterea nivelului de concurenţă
economică a resurselor turistice în turismul rural din parte ţărilor
locale, mai ales a celor cu valenţă vecine;
turistică; • Pierderea practicării tradiţiilor şi
• Dezvoltarea de noi pensiuni obiceurilor de către generaţia
agroturistice în zone geografice tânără şi transformarea lor în
mai puţin cunoscute şi promovate spectacol pentru turişti;
turistic; • Creşterea influenţei de tip urban
• Crearea unui sistem de facilităţi din partea noilor persoane şi
financiare şi de creditare pentru familii stabilite în mediul rural-
susţinerea agroturismului în special; neoruralism.
Turismul rural în România reprezintă o formă de turism care are

meritul de a pune în evidenţă varietatea şi unicitatea unor resurse naturale
şi culturale. Dezvoltarea acestuia va fi determinată de formarea unor
branduri locale, materializate prin crearea unor etichete uşor de recunoscut,
144
expresive, cu posibilităţi de promovare mai activă a specificului regional şi

local.
Bibliografie
1. Budiş Monica, 2004, Gospodăria rurală din România, Editura Etnologică, pp. 15-19
2. Cristi Frenţ (coord.), 2012,Raport statistic de monitorizare a fluxurilor turistice din
România, pentru anul 2011, Bucureşti: INCDT
3. Nistoreanu P., Ghereş Marinela, 2010,Turism rural, Editura CH Beck, Bucureşti, pp
30-46
4. Vedinaş Tr., 2001,Introducere în sociologia rurală, Editura Polirom, Iaşi, pp.166-169
5. Voicu B., Voicu Mălina, 2008, Satul românesc pe drumul către Europa, Editura
Polirom, Iaşi, pp.16-19
145
NEW TRENDS IN THE EVOLUTION OF THE
COUNTRYSIDE WITH ROMANIAN TOURISM IMPACT
NOI TENDINTE IN EVOLUTIA SPATIULUI RURAL CU IMPACT

ASUPRA TURISMULUI ROMÂNESC

Senior researcher, PhD., National Institute for Research - Development in Tourism -
Bucharest
LecturerePhD., „Spiru Haret” University –Bucharest, Faculty of Geography
Abstract
In the past 20 years shows that the phenomenon of expansion and development of
cities is not an important point in human society. Accelerated urbanization east rather
specific for countries with economies in transition or developing economy. In developed
countries the tendency to return part of the urban population to rural areas.
The phenomenon is only beginning and there is an intensification of it, in terms of
occurrence and effects of economic recession.This phenomenon is known as
rururbanisation or neoruralism by entering villages are again poles of economic and
social attraction. This is most evident in countries with great agricultural potential and
have preserved specific rural world.
This trend has a significant influence in the development of rural tourism that
many people from urban areas, are turning to tourism activities. In Romania, the
phenomenon is only beginning, and the shift to rural areas has economic reasons related
to inconsistent application of reforms and development strategies.
Keywords: neoruralism, rural tourism, rural areas
Introducere
Spaţiul rural se compune din patru elemente distincte – terenurile
agricole şi silvice, aşezările cu diferite tipuri de gospodării, populaţia cu
ocupaţii predominant agricole, un mod de viaţă cu elemente sociale,
culturale, religioase specifice; noţiunea de spaţiu rural înseamnă acele
teritorii şi aşezări umane (sate şi mici oraşe) unde terenurile sunt utilizate
predominant în agricultură, silvicultură, acvacultură şi pescuit, densitatea
populaţiei şi a clădirilor, dotarea cu infrastrucutră este mai redusă,
activităţile economice se bazează pe procesarea primară/finală a materiilor
prime agricole, silvice, piscicole, artizanat, mică industrie, servicii publice
şi private în folosul comunităţii şi ale turiştilor.
Având o bază geografică şi demografică, spatiu rural nu constituie
un ansamblu omogen, dar nu este nici un spaţiu abstract. Rural este
urmarea folosirii unui teritoriu geografic şi practic de două ori heterogen.
O prima heterogenitate este dată de caracteristicile prezente în teren
(geologie şi subsol, topografie, relief, sol, topoclimate diverse, vegetaţie,

faună, arii protejate). A doua heterogenitate provine din densitatea
demografică puternic diferenţiată în puncte polarizatoare de la mici oraşe
la comune.
Din punct de vedere agricol şi al capitalului funciar, spaţiul rural
include terenuri cu bonităţi foarte diferite şi care, în functie de climat,
soluri, acesteapot fi favorabile unor culturi şi nefavorabile altora. În funcţie
de aceste caracteristici, se poate evidenţia o multitudine de forme de
manifestare a turismului rural. Tendinţele de evoluţie ale acestor atribute
determina şi noile oportunităţi de dezvoltare ale acestei forme de turism.
Tendinţa componentei demografice
Principala problemă în existenţa spaţiului rural o constituie păstrarea
dimensiunii demografice; pe plan mondial există tendinţa de reducere a
numărului de locuitori din mediul rural, dar aceasta este de fapt factorul
cheie în păstrarea unor tradiţii şi obiceiuri. În România, populaţia rurală a
avut o evoluţie specifică, fiind mult influenţată de factori politici şi
economici.România se afla printre cele mai rurale tari din Europa.
Populatia ruralăreprezintă aproximativ 53%, procent care situeazăţara
noastră pe primul loc între ţările memebre ale UE.
Tabelul nr.1
Evoluţia populaţiei rurale şi urbane din România pentru perioada
1948 – 2011
Nr. Populaţia rurală - Populaţia urbană -
Anul Populaţia totală
crt. % %
1. 25. 01. 1948 15872624 78,6 21,4

2. 21. 02. 1956 17489450 76,6 23,4
3. 1.07. 1960 18403414 67,9 32,1
4. 15. 03. 1966* 19103163 61,8 38,2
5. 1. 07. 1971 20469658 62,8 37,2
6. 5. 01. 1977* 21559910 56,4 43,6
7. 1. 07. 1984 22624505 49,2 50,8
8. 1. 07. 1989 23151564 46,8 53,2
9. 7. 01. 1992* 22810035 45,7 54,3
10. 1. 07.1996 22607620 45,1 54,9
11. 18. 03. 2002* 21680974 47,3 52,7
12. 1. 07. 2006 21584365 44,8 55,2
13. 1. 07. 2009 21469959 44,9 55,1
14. 20. 10. 2011* 19042936 47,2. 52,8
Sursa:Institutul Naţional de Statistică, Anuarul Statistic al României, 2011, capitol 2.1,
pp.44-45
Observaţie - datele cu asterisc reprezintă recensămintele care au avut loc în România
148
New trends in the evolution of the countryside with Romanian tourism impact
Din evaluarea datelor prezentate în tabelul nr. 1 se constată că în

perioada 1960-1989 există o tendinţă accelerată de reducere a populaţiei
stabile din mediul rural în favoarea celui urban, de la 32,1% la 53,2%.
După anul 1989, acest fenomen este cu mult mai lent, cu o evoluţie de la
53,2% în 1989 către 55,1% în 2011. Ultimii ani aduc o creştere mai
evidentă a populaţiei rurale, pe fondul unei migraţii interne, ca urmare a
acutizării unor probleme economice şi sociale dar şi migraţiei externe care
se remarcă mai accentuat în mediul urban. Efectele crizei începută din
2009 se ved clar în opţiunea populaţiei de a se orienta către spaţiul rural în
condiţiile în care zeci de mii de firme au falimentat.
Pe baza primelor date rezultate la ultimul recensământ din 20
octombrie 2011 au fost evidenţiate unele aspecte ale fenomenelor
demografice din România. Prin urmare, s-au evidenţiat judeţele ce
deţinpopulaţia cea mai numeroasă- Prahova (cu 735,9 mii locuitori), Iaşi
(cu 723,6 mii), Cluj (cu 659,4 mii), Timiş (cu 649,8 mii), Constanţa (cu
630,7 mii), Dolj (cu 618,3 mii), Suceava (cu 614,5 mii) care un potenţial
economic mai bun. Aceste sunt urmate la mare distanţă de categoria
judeţelor cu cel mai mic număr de populaţie - Tulcea (201,5 mii),
Covasna (206,3 mii), Sălaj (217,9 mii), Mehedinţi (254,6 mii), Ialomiţa
(258,7 mii), Giurgiu (265,5 mii), Caraş-Severin (274,3 mii) şi Bistriţa-
Năsăud (277,9 mii). 1
Pe medii de locuire, există un număr de 13 judeţe unde mai mult de
jumătate dintre persoane îşi au reşedinţa în mediul urban. Un nivel ridicat
de urbanizare se regăseşte în judeţele: Hunedoara (cu 74,1%), Braşov (cu
71,2%), Constanţa (cu 67,9%), Cluj (cu 65,9%), cu număr mai mare de
centre urbane, în timp ce judeţele cu ponderile cele mai mici ale populaţiei
urbane sunt: Giurgiu (cu 27,9%), Dâmboviţa (cu 28,3%), Teleorman (cu
31,3%), Neamţ şi Călăraşi (cu 35,0%). Dar tendinţa pe ansamblu este
aceea de de scădere a populaţiei şi de creştere în mediul urban, practic cu
fiecare deceniu se pierde circa 12% din populaţie.
Pentru următorii ani, costurile tot mai ridicate a vieţii în urban va
determina ca fenomenul de gentrificare demografică să fie tot mai extins la
nivelul întregii ţări. Practic, populaţia de vârsta a III-a se orientează către
mediul rural, în timp ce o parte din tineri care nu doresc să emigreze sunt
atraşi de a lucra şi locui în mediul urban, în special în marile aglomeraţii

1
Date comunicate şi publicate de Institutul Naţional de Statistică în mod oficial în mass-
media.
149

urbane şi în capitală. Acest fenomen este cunoscut în literatura ştiinţifică

străină sub numele de neoruralitate.
Pe de altă parte se doreşte ca agricultura să devină tot mai
performantă urmând a fi redus importurile de produse alimentare. Prin
urmare, se pune problema ca tineri /sau familii tinere să se ocupe de
activităţi agricole aplicând tehnologii moderne. Astfel există în fiecare an,
un număr important de familii tinere care se orientează către activități în
domeniul agricol.
Aceste familii sunt susţinute şi prin programul FEADR - măsura
112 „Instalarea tinerilor fermieri”, destinate agriculturii, integrată în Axa I
– „Creşterea competitivităţii sectorului agricol şi silvic” are ca principal
obiectiv îmbunătăţirea şi creşterea competitivitătii sectorului agricol prin
promovarea instalării tinerilor fermieri si sprijinirea procesului de
modernizare si conformitate cu cerintele pentru protectia mediului, igiena
si bunăstarea animalelor si normele nationale de sigurantă la locul de
muncă.
Instalarea tinerilor fermieri, asa cum este definită de Uniunea
Europeană, reprezintă activitatea de înfiinţare, prin diferite forme de
proprietate sau folosinţă, a unei exploataţii agricole între 6 si 40 UDE, care
produce în principal produse agricole vegetale şi animale (materii prime)
pentru consum uman şi hrana animalelor, pentru prima dată în calitate de
conducător/şef de exploataţie. După realizarea fermei, tinerii agricultori pot
fi interesaţi să practice agroturismul pentru a creşte veniturile proprii.
Pe parcursul anului 2011, turismul rural a suscitat un interes mai
redus, dat fiind faptul că numărul românilor care pleacă în concedii şi
vacanţe s-a redus ca urmare a crizei economice. Pentru măsura 313
"Încurajarea activităţtilor turistice" au fost depuse în 2011 doar 297 de
proiecte cu o valoare de 45,27 de milioane de euro, cele mai multe fiind
alocate pentru capacităţi de cazare, aproximativ 160 de cereri de finantare2.
Cu toate aceste, pe termen lung, revenirea unor grupuri de populaţie
din urban în rural şi a tinerelor familii/tinerilor alături de părinţi în spaţiul
rural vor determina extinderea numărului de pensiuni turistice şi
agroturistice. În plus, extinderea efectelor actualei crize economice în plan
social şi economic vor face ca tot mai mulţi turişti interni şi externi să se
orienteze către practicarea turismlui rural care este mai aproape de natură şi
de veniturile lor.

2
http://www.piataagricola.eu/index
150
Tendinţe ale economei rurale din România

Transformările politice şi juridice demarcate din anul 1990 au
început să îşi producă efectele abia după 2-3 ani de la promulgarea lor.
Schimbări importante au avut loc atât în mediul urban dar şi în cel rural. În
marile oraşe, ce aveau mari platforme industriale dar şi în alte oraşe cu
caracter monoindustrial au fost închise numeroase unităţi economice cu
profile diverse. În acest context, între 1990 si 2006, mai mult de 3,1
milioane de locuri de muncă au dispărut însectoarele industriale în declin,
minerit, constructii si transport, în timp ce peste 1,2 milioane de locuri de
muncă au fost create în agricultură, comerţ cu amănuntul, servicii
imobiliare, bancare, asigurări si alte servicii publice şi private.
Alături de industria grea şi industria prelucrătoare a suferit o
reducere semnificativă,atât ca productie, cât şi ca forţă de muncă (pâna la
30 % în 2006), în timp ce forţa de muncă din agricultură a continuat săse
dezvolte (42%) devenind, cumult mai mare, în comparatie cu alte ţări
dinOECD, precumşi alte ţări în tranzitie.
Provocările cele mai mari le-a adus aplicarea legii fondului funciar,
Legea nr. 18 /1991, completată de Legea nr. 1 /2000, când prin aceaste
legi, majoritatea terenurilor agricole au fost restituite proprietarilor de
dinainte de perioada comunistă. Pentru foarte multe familii, acesta a fost
semnalul de revenire în mediul rural, în localităţile de origine.
Pentru o mare parte a populaţiei, activităţile agricole au devenit
principalele mijloace de trai, ceea ce a mărit considerabil atractivitatea
mediului rural, mai ales pentru familiile mai numeroase dar cu venituri
mici, în ciuda standardului mai redus de viaţă. Prin urmare, fluxul de
migraţie urban - rural a crescut capondere, de la 3,5% la finele anului 1990
la 33,8% din total migranţi în 2006. Demararea acţiunilor economice de
preaderare a făcut ca orientarea populaţiei din urban în rural să se
amplifice, acesta devenind dominantă încă din 1996.
Există multiple diferenţe dintre mediul urban şi rural, dar cele mai
evidente sunt în modul de ocupare a forţei de muncă, sursele şi nivelul
veniturilor şi în dotarea cu infrastructură, calitatea vieţii. Astfel, în mediul
urban 47,8% din populaţie lucrează în servicii si 45,7% în industrie, în
mediul rural 70% din populaţie lucrează în agriculturăşi numai 14% în
servicii.
Procesul de preaderare şi apoi după aderarea din anul 2007, au
existat mai multe programe europene pentru a ameliora condiţiile de viaţă
şi de muncă din mediul rural românesc. Programul SAPARD, demarat din
2002 pentru turismul rural a fost de aproximativ 68 de milioane de euro,
151

din care 38 de milioane de euro erau pentru pensiuni, iar restul sumei
pentru alte tipuri de turism rural, potrivit datelor existente. Ulterior, ca
urmare a reglementării Consiliului Europei nr. 1290/2005 privind
finanţarea politicii agricole comune s-au creat două fonduri europene
pentru agricultură, numite FEGA (Fondul European de Garantare
Agricolă) pentru finanţarea măsurilor de marketingşi FEADR (Fondul
European pentru Agricultură si Dezvoltare Rurală) pentru finanţarea
programelor de dezvoltare rurală
La fel ca înainte de anul 2007, toate statele membre (sau regiunile,
în cazul în care puterile sunt delegate la nivel regional) trebuie să
stabilească un program de dezvoltare rurală, care să precizeze în mod clar
care sunt măsurile care vor fi finanţate în perioada 2007-2013. Pentru
această perioadă, se pune şi mai mult accentul pe existenţa unei strategii
coerente pentru dezvoltarea rurală la nivelul UE şi pentru reducerea
diferenţelor regionale. Aceasta se realizează cu ajutorul planurilor
naţionale strategice care trebuie să se bazeze pe orientările strategice ale
UE.
O componentă asupra căreia Uniunea Europeană pune accent este
cea de biodiversitate şi conservare a naturii, care se va materializa prin
conservareaşi dezvoltarea pădurii, asigurarea unei ocupări echilibrate a
teritoriului şi folosirea practicilor de managemnt durabil ale terenurilor
agricole şi forestiere. De asemenea, sunt luate în calculinvestiţiileîn
modernizarea şi extinderea infrastructurii şi serviciilor rurale, o mai mare
importanţă fiind acordată multifunctionalităţii economice a zonelor rurale,
dar şi pentru conservarea, punerea în valoare a patrimoniului cultural şi
architectural regional şi local. Ultima direcţie se referă la implementarea
unor strategii locale de dezvoltare pentru îmbunătaţirea guvernării
administrative la nivel rural.
Potrivit Regulamentului CE nr. 1698/2005, art. 68, se prevede ca
fiecare ţară din cadrul UE să creeze o Reţea Naţională Rurală care să
grupeze toate organizaţiile şi administraţiile publice locale implicate în
dezvoltarea rurală. În România , recenta Reţea Naţională de Dezvoltare
Rurală (RNDR) va fi finanţată cu 108 milioane lei din 2012 până în 2015.
Cu ajutorul acesteia, prin care fermierii vor primi asistenţă pentru proiecte
prin care pot dezvolta afaceri locale cu bani europeni.constituie o
oportunitate în vederea unei mai bune integrări a activităţilor din domeniul
agricol, forestier, mediu social – economicîn economiile locale. Accentul
se va pune pe stimularea realizării unor parteneriate active între sectoarele
152
public, privat şi neguvernamental, reunind în acest fel reprezentanţi ai

autorităţilor publice locale/centrale implicate în dezvoltarea rurală,
colectivităţilor locale, instituţii, ONG-uri interesate (asociaţii profesionale,
fundaţii), etc.
Pentru a fi atinse aceste obiective, reţeaua de dezvoltare rurală va
trebui să fie formată şi administrată într-un mod transparent, activ şi
apropiat pentru toţi cei interesaţi şi implicaţi în domeniile dezvoltării
rurale.Misiunea reţelei cuprinde trei componente majore şi anume :
componentă strategică – pentru stabilirea principalelor direcţii
de acţiune ale reţelei în funcţie de cerinţele din teritoriu şi cu
difuzarea informaţiilor privind programele şi politicile de
dezvoltare rurală pe plan local;
componenta umană legată de valorificare mai bună a
resurselor umane prin utilizarea competenţelor actorilor, cu
servicii de consultanţă direct către beneficiari);
componentă tehnică - pentru punerea în practică a elementelor
strategice (constituirea unei baze de date, a unui ghid, a unui
site internet, organizarea de seminarii pentru o mai bună
comunicare şi pentru transparenţă; 3
Acest nou mecanism de finanţare europeană are meritul de a încerca
să sprijine mai mult localităţile rurale din România. În plus, mai există şi
Ordonanţa de urgenţă 79 din 24 iunie 2009 (OUG 79/2009) privind
reglementarea unor măsuri pentru stimularea absorbţiei fondurilor alocate
prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală pentru renovarea şi
dezvoltarea spaţiului rural prin creşterea calităţii vieţii şi diversificării
economiei în zonele rurale.4 Această iniţiativă legislativă sprijină
rambursarea cheltuielilor din cadrul proiectelor cu fonduri europene numai
după efectuarea achizitiilor, deoarece beneficiarii publici, deşi au
proiectele de investiţii declarate eligibile, nu deţin de foarte multe ori,
surse de finanţare pentru demararea acestora. De asemenea, există
posibilitatea de aplicare a unor măsuri urgente de deconcentrare şi
restructurare a cheltuielilor publice în vederea minimizării costurilor, prin
evitarea unui efort bugetar suplimentar la nivel local, cum sunt
comisioanele acordate băncilor comerciale în situatia apelării la credite pe
termen mediu şi lung.

3
www.madr.ro/leader./reteaua nationala de dezvoltare rurala, 2012;
4
Publicată in Monitorul Oficial 447 din 30 iunie 2009 (M. Of. 447/2009);
153

Tendinţe pentru dezvoltarea infrastructurii rurale

România, multe decenii de-a rândul s-a identificat ca fiind o ţară
dominată de potenţialul său agricol şi de ponderea mare a populaţiei rurale.
După anul 1950, din raţiuni de partid şi de stat s-a trecut la un proces de
industrializare şi de urbanizare accelerată. În ciuda faptului că s-a încercat
aplicarea altor forme de organizare în agricultură, spaţiul rural nu s-a
bucurat de o atenţie specială. În aceste condiţii, diferenţele dintre mediul
rural şi cel urban au crescut şi nu s-au diminuat.Zonele rurale au fost în
mod evident dezavantajate în ceea ce priveste infrastructura, confortul şi
accesul la serviciile de educaţie, sănătate, cultură, dotări de tip urban.
Comunele cele mai sărace sunt, în general, situate la mari distanţe de oraş.
Sectorul privat neagricol este practic inexistent, astfel încât agricultura
reprezintă principalul mijloc de supravieţuire. Sărăcia comunitară are şi un
caracter periferic; altfel spus gospodăriile aflate la marginea satelor sunt
cele mai sărace.
De asemenea, majoritatea localităţilor rurale cu grad ridicat de
sărăcie din România se află situate de-a lungul graniţelor ţării şi la
marginea judetelor; în plus, în comunele cu număr foarte mare de sate,
satele sărace au o natură periferică în cadrul comunei din care fac parte. De
asemenea, în zonele montane înalte, comunele cu multiple sate şi cătune se
confruntă cu numeroase aspecte negative datorate problemelor economice
precare şi resurselor naturale reduse. De multe ori există o repartiţie
neechilibrată si distribuire distorsionată ale resurselor administrative şi
bugetare, fenomen care explică existenţa sărăciei rurale.5 Comunele cu
resurse naturale şi culturale reduse şi unde primăriile au bugete
insuficiente, nu deţin fonduri pentru a realiza proiecte cu finanţare
europeană şi prin urmare capacitatea lor de absorbţie este foarte scăzută. În
aceste condiţii, mai mult ca sigur că spaţiile rurale bogate să aibă o
dezvoltare ascendentă, adâncind decalajul faţă de cele sărace, periclitând
starea economică şi stabilitatea socială din teritoriu.
Localităţile rurale caredeţin resurse demografice în scădere, o
dezvoltare economică redusă dar şi o lipsă a infrastructurii edilitre se află
în partea de est şi de sud a ţării. De-a lungul graniţelor de sud şi est se
desfăşoară un şir de localităţi rurale cu multiple probleme sociale şi
economice, pornind din judeţul Botoşani şi ajungând în judeţul Ialomiţa,

5
Sandu, D. (coord.) (2000) The villages of Romania: development, poverty and
socialcapital. Updating targeting for the Romanian Social Development Fund, Raport al
Bancii Mondiale, publicat si în Sociologie Românescă 2/2000, Bucureşti.
154
apoi spre linia de sud, până în judeţul Mehedinti. Nivelul de dotare cel mai
redus cu infrastructură (căi de comunicaţie modernizate, alimentare cu apă,
canalizare, staţii de epurare, etc.) se află în Moldova Centrală şi de Sud şi
în partea de sud a Olteniei. Astfel, cele mai slabe condiţii de viaţă la nivel
rural sunt în judeţele Vaslui, Botoşani, Vrancea, Buzău şi Teleorman, toate
având sate foarte puţin dezvoltate şi un mediu slab urbanizat.
Modalitatea de reducere a acestui deficit de infrastructură este oferit
de programele Uniunii Europene, prin susţinerea ideii de cooperare
intercomunitară. Acest sistem funcţionează de mai multe decenii în multe
ţări europene dezvoltate - Danemarca, Franţa, Italia, Germania, Olanda. În
România, au fost demarate o serie de forme de asociere/parteneriate încă
din anul 2006, în ciuda faptului că nu exista o legislaţie pentru această
formă de activitate. Începând cu anul 2006, a apărut termenul de "asociaţie
de dezvoltare intercomunitară", recunoscută prin Legea nr.286/20066 de
modificare şi completare a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001.
Potrivit acestei legi, la art. 1 alin. 2. lit. c. asociaţiile de dezvoltare
intercomunitară ca fiind "structurile de cooperare cu personalitate juridică,
de drept privat, infiinţate, in condiţiile legii, de unităţile administrative-
teritoriale pentru realizarea in comun a unor proiecte de dezvoltare de
interes zonal sau regional ori furnizarea in comun a unor servicii publice".
Această definiţie identifică două scopuri distincte pentru care autorităţile
administraţiei publice locale pot înfiinţa o asociaţie de dezvoltare
intercomunitară. Primul scop vizează organizarea şi furnizarea de servicii
in interesul tuturor cetăţenilor din spaţiul unităţilor administrative
teritoriale care se asociază. Al doilea scop, priveşte scrierea şi
implementarea de proiecte cu fonduri europene.
La nivel naţional există un număr de 600 de asociaţii
intercomunitare, cele mai multe fiind prezente în judeţele: Cluj - 52, Mureş
- 46, Braşov - 44, Iaşi - 42, Constanţa -31, Bihor -24, Bacău -21, Dolj -21,
pe ultimele locuri se află judeţele Ilfov -1, Brăila- 2, Suceava -2, Satu Mare
-3, Ialomiţa -4, Vrancea -5, Timiş -7, Vaslui-7.7 Alte detalii referitoare la
fiecare judeţ sunt utile în măsura în care ne oferă informații despre
proiectele depuse şi susţinerea dezvoltării acestui domeniu. Calitatea mai
ridicată a serviciilor publice sunt cele care oferă un grad mai mare de

6
Această lege a fost completată de alte legi : Legea nr.51 din 2006 a serviciilor comunitare
de utilităţi publice, Legea - cadru nr. 195/2006 a descentralizării, Legea nr.273 din 2006
privind finanţele publice locale.
7
Date existente pe site-ul Ministerului Administraţiei şi Internelor, 2012;
155

atractivitate şi determină o calitate mai ridicată a serviciilor turistice

oferite.8 De‐a lungul timpului, s-a dovedit că pentru comunităţile mici şi
sărace această formulă de asociere este una benefică, pentru a susţine
dezvoltarea socială şi economică.
In contextul lărgirii fenomenului de descentralizare, autorităţile
administraţiei publice locale vor primi noi competenţe şi prin urmare,
responsabilităţile acestora vor deveni din ce în ce mai complexe, mai ales
că situaţia economic actual aduce noi provocări în ceea ce priveşte
organizarea şi furnizarea de servicii publice de interes local şi a celor de
utilităţi publice. Din această perspectivă, asocierea autorităţilor
administraţiei publice locale poate constitui un instrument eficient pentru a
face faţă acestor provocări şi pentru a oferi cetăţenilor servicii publice
locale de calitate.Aceste asocieri sunt cele care pot susţine dezvoltarea
turismului la nivel local şi regional, pentru valorificarea resurselor şi
pentru realizarea de dotări şi amenajări turistice.
Exemplul cel mai cunoscut, este acela al Asociaţiei Intercomunitare
- Depresiunea Horezu, alcătuită prin asocierea oraşului Horezu cu 4
comune (Costeşti, Frânceşti, Oteşani, Stroieşti, Tomşani) şi care în 20089
au demarat un proiect comun şi au câştigat la concursul de promovare
europeană “Destinaţii Europene de Excelenţă” cu tema “Turismul şi
moştenirea locală intangibilă” unde au obţinut 100 de puncte. Prin urmare,
asocierea s-a dovedit benefică pentru că patrimonial turistic, deosebit de
atractiv şi de valoros nu se putea pune în valoare şi promova prin eforturile
unei singure comunităţi locale.

Concluzii
Turismul rural, indiferent de perioadele istorice şi economice ce le va
parcurge va deţine mereu un potenţial de resurse care vor fi valorificate la
nivel regional şi local, find de fapt o bună alternativă la turismul de masă.
Acest rol va creşte şi mai mult în următoarele decenii, prin prisma noilor
tendinţe demografice, economice şi de infrastructură.
Pe ansamblu, creşterea populaţiei se va diminua cu fiecare deceniu,
iar ritmul de creştere a populaţiei urbane se va reduce în România. În
condiţiile în care preţurile materiilor prime energetice va creşte, efectele
schimbărilor climatice vor deveni tot mai vizibile, impunerea unor măsuri
de reducere a poluării va face ca viaţa în mediul urban să nu mai fie o forţă

8
http://www.dezvoltareintercomunitara.ro/articol/204/notiuni.html;
9
http://www.horezuonline.ro/adh/index.
156
de mare atractivitate. În acest context, fenomenul de neoruralitate va fi tot

mai evident în teritoriu. Aceste tendinţe sunt cu mult mai vizibile în ţările
cu economie dezvoltată, mai ales în Europa de Vest, Europa de Sud,
America de Nord. Treptat acest fenomen se va regăsi multiplicat şi în ţările
cu economie în tranziţie.
O altă tendinţă este aceea de extindere a serviciilor de tip urban în
majoritatea satelor. Existenţa unor programe europene de finaţare a
infrastructurii căilor de comunicaţie dar şi acelei edilitare (alimentare cu
apă, canalizare, staţii de epurare, colectare selectivă a deşeurilor, utilizarea
de energie alternativă ) vă face ca mediul rural să devină mai atrativ pentru
locuire şi petrecrea timpului liber. Deja în România au apărut numeroase
zone rezidenţiale construite în spaţii rurale, aflate la periferia marilor oraşe,
dar şi pentru dezvoltarea mai accelerată a funcţiei turistice din tot mai
multe comune.
La nivel european se constată acordarea unei tot mai mari atenții
pentru susţinerea şi dezvoltarea turismului rural, aceasta prin prisma
aplicării a numeroase programe de finanţare, cu rol în diversificarea
unităţilor de cazare, alimentaţie, agrementului. Pentru România, prioritare
sunt dezvoltarea dotărilor şi a mijloacelor de agrement şi realizarea unei
promovări mai active. În mod evident, participarea turismului la creşterea
fluxurilor turistice şi a veniturilor va deveni mai evidenţă în următorii ani,
când imaginea şi calitatea vieţii din mediul rural se va îmbunătăţii în mod
real şi în tot mai multe sate.
Bibliografie
1. Sandu, D. (coord.), 2000,The villages of Romania: development, poverty and social
capital. Updating targeting for the Romanian Social Development Fund, Raport al
Băncii Mondiale, publicat şi în Sociologie Românescă 2/2000, Bucureşti;
2. Sandu, D., 2001,Migraţia ciculatorie ca strategie de viaţă, Sociologie Românească,
2/2000, Bucuresti;
3. ***, Ministerul Administraţiei şi Internelor, 2011,Manualul asociaţiilor de dezvoltare
intercomunitară din România, S.C. Relians Corp S.R.L. şi S.C. Safege S.A.,
Bucureşti, pp.1-215;
4. http://www.fonduri-structurale-europene.ro/pndr/situatia-demografica-zona-
rurala.html
157

TOURISM AND RURAL LEISURE
TURISMUL ŞI AGREMENTUL RURAL

Lect .univ.drd.
Universitatea Tomis, Constanta
Abstract
This paper sets out integrated tourism and rural areas, is an alternative to solve
the same time, issues relating, on the one hand, village and town on the other. The rural
tourism will be able to solve problems of policy planning, the city-rural balance, being
outlined such a social change that allows the population of the city to find roots, cultural,
physical relaxation, tranquility lost or forgotten. In this context, the article provides
recovery and development of rural regions, on the other hand, migration to the city, work
in agricultural modernization and economic recovery of the villages.
Keywords:accommodation,leisure,cultivation, livestock
Metodă şi metodologie:
Pentru a fundamenta această afirmaţie putem previziona indicatorii cei mai
semnificativi ai circulaţiei turistice pe anul 1998 prin mai multe metode:
•metode cantitative:
- metoda sporului mediu;
- metoda ritmului mediu;
- metoda coeficientului de elasticitate.
•metode calitative:
- metoda PERT - derivat;
a) metoda sporului mediu pe baza formulei:
Sm= (Yn - Y1) / (n-1)
b) metoda ritmului mediu pe baza formulei:
Rm= Yn / Y1 x 100 - 100 este gresit scrisa; ea trebuie scrisa astfel:
Yn
Rm = n * 100 − 100
Yo
c) metoda coeficientului de elasticitate:
Δ Y Xo
K = *
Δ X Yo
Pentru a putea aplica acestă metodă considerăm că în seria x se va păstra acelaşi
ritm mediu de dezvoltare ca şi în perioada anterioară.
d) metoda PERT DERIVAT care are în vedere cele mai mari şi cele mai mici
valori previzionate, precum şi valorile stabilite în urma intervievării unor specialişti.
În acest caz valorile previzionate se stabilesc pe baza formulei:
VP = (A + 4B + C)/6
abatere standard S = (C - A)/6
unde: A = valoarea pesimism (cea mai mică)
B = valoarea cea mai probabilă
C = valoarea optimistă (cea mai mare).
În alegerea metodologiei s-a luat în calcul specificul informatiilorce vor fi
transmise cat si nevoile. Contactul direct, cu agroturismul de succes, prin sesiunile de
informare a antreprenorilor , are rolul de a exemplifica ideiile.Totodata, ele sunt menite
sa inspire idei, sa demonstreze antreprenorilor, succesul real al agroturismului si sa-i
motiveze, pe acestia, în dezvoltarea unor afaceri asemanatoare în viitor.
Introducere
Practicarea agroturismului s-a extins din ce în ce mai mult în a
douajumătate a secolului al XX-lea, în aproape tot continentul european. O
vacanţă laţară a intrat în obişnuinţa iubitorilor de aer curat, natură, spaţii
pur ecologice.
Căutarea mediului rural, pentru odihnă şi recreere este o tendinţă
generală înpractica mondială a turismului actual. De aceea, regiunile rurale
ale Europeiînscriu turismul, rând pe rând, în cadrul politicilor de dezvoltare
locală pe viitor.
În ţările Uniunii Europene, agroturismul nu este un fenomen nou.
De-alungul timpului, pentru majoritatea ţărilor U.E. – timpul însemnând
câtevadecenii – cazarea turiştilor s-a practicat de o manieră mai mult sau
mai puţinspontană ori organizată.Noul în acest domeniul se manifestă prin
expansiunea fenomenului turisticîn spaţiul rural. Această expansiune se
explică, pe de o parte, prin relansareadezvoltării regiunilor rurale şi, pe de
altă parte, prin diversificarea formelor depracticare a turismului de masă.
De aceea, ţările U.E. înscriu turismul în cadrulpoliticilor de dezvoltare
locală pe viitor, sub denumirea specifică de turism rural.Intrat în obişnuinţa
vacanţelor multora dintre turiştii lumii, agroturismulnumai este o noutate.
Pentru marea majoritate a locuitorilor Europei, celor douăAmerici, Noii
Zeelande, Australiei, vacanţele la ţară sunt preferate din ce în cemai mult,
atât de utilizatori (turişti) cât şi de prestatori (amfitrioni/proprietari
oriangajaţi ai acestora). Activitatea s-a dovedit a fi rentabilă - mai ales ca
urmare aschimbării preferinţelor şi obişnuinţelor turiştilor către turismul
individual - îndauna turismului de masă sau a celui de tip “industrial”.Pe
de altă parte, migrarea către oraş, modernizarea muncii în sectorulagricol,
schimbările provocate de creşterea concurenţei în lumea rurală prinlărgirea
pieţei libere comunitare, au o contrapondere în agroturismul.
160
Tourism and rural leisur
Turismul și agrementul rural

Activităţiledin sfera turismului pot relansa economic satele, dacă
atitudinea binevoitorare alocuitorilor acestora - de a primi şi accepta în
mijlocul lor valul risipitorilor şi a pretenţioşilor oaspeţi – este receptată
favorabil.
În ceea ce priveşte definirea agroturismului, ea are la bază
necesitateagăsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale, în sensul creşterii
veniturilor prinvalorificarea potenţialului economic al acestora, dezvoltând
serviciile de găzduireşi de valorificare a produselor proprii şi locale.De la
această necesitate fundamentală se pot formula diferite concepte
saudefiniţii derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente
specializate.
Din punct de vedere al spaţiului de cazare (al asigurării
bazeimateriale), agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să
valorificeexcedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească, pregătit şi
amenajatspecial pentru primirea de oaspeţi.
Din punct de vedere al activităţilor care gravitează în jurul
gospodărieiţărăneşti, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de
bunuri şi servicii oferitede gospodăria ţărănească spre consumul
persoanelor care, pentru o anumităperioadă determinată, vin în mediul
rural pentru relaxare, odihnă, agrement, cureterapeutice, tranzacţii sau
afaceri, precum şi multe alte activităţi specifice.
Din punct de vedere al divertismentului, agroturismul este o formă
deturism cu multă varietate şi unicitate în realizarea serviciilor ce se oferă
oamenilorcare iubesc natura, cultura şi arta ţărănească.
Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un
grad decomplexitate mai ridicat, cuprinzând atât activitatea turistică
propriu-zisă (cazare,pensiune, prestări de servicii, sport, distracţie etc.), cât
şi activitatea economică,de regulă agricolă practicată de gazdele turiştilor
(activităţi de producţie, deprelucrare a produselor agricole în gospodărie şi
de comercializare aacestora).
Agroturismul este o componentă a turismului, în general şi
aagroturismului , în special şi prezintă în principal următoarele
caracteristici:
• prezintă un grad de complexitate ridicat;
• reprezintă o activitate economică ce valorifică excedentul de spaţii
decazare existent în gospodăria ţărănească;
• oferă servicii turistice (cazare, pensiune, agrement);
161
• proprietarul desfăşoară, în paralel şi activităţi cu profil agricol

(cultivareaplantelor, creşterea animalelor etc.);
• turiştilor li se oferă posibilitatea, în scop de recreere, să participe
laactivităţile gospodăriei (uscatul fânului, culegerea fructelor,
mulsulvacilor, pescuit, prelucratul produselor agricole, prepararea
hranei);
• are o durată determinată de timp (vacanţe de vară sau iarnă,
weekend);
• are scopuri diferite: recreere, iniţiere în arta meşteşugurilor
tradiţionale,studii şi documentare;
• de regulă, reprezintă o activitate secundară, activitatea agricolă
îngospodăria proprie rămânând principala ocupaţie şi sursă de
venit;
• constituie un mijloc de valorificare integrală a spaţiului rural cu
potenţialulsău natural, agricol, economic, turistic, cultural, socio-
uman , contribuie la dezvoltarea durabilă a spaţiului rural, prin:
menţinereaechilibrului ecologic; folosirea durabilă a resurselor
turistice; menţinerea
• diversităţii naturale, culturale, etnografice, sociale etc.;
• favorizeazădezvoltarea infrastructurii de comunicaţii, edilitare etc;
• favorizeazădezvoltarea economică a localităţilor rurale; turistul
beneficiază de un
• mediu nepoluat, ecologic;
• turistul are acces la atracţii turistice naturale, lipsite de factori de
stres;
• ambianţa întâlnită de turist este familială, cu unputernic caracter
ospitalier;
• permite realizarea unui turism adecvatdiferitelor categorii de vârstă
sau statut social:
¾ persoane de vârsta a treia,
¾ persoane cu dizabilităţi,
¾ familii cu copii mici;
¾ tineri căsătoriţi etc.
• turistul are acces la meniuri tradiţionale de sărbători, specifice
diferitelorzone geografice;
• agroturismul se realizează în strânsă corelaţie cu economia locală,
existând strânsă corelaţie în special cu ramurile agricoleVizitatorii
pot participa activ, dacă doresc, în activitatea de agroturism,
162
laactivităţile gospodăreşti, gustând din senzaţiile noi oferite de un

mediu total diferitde cel în care trăieşte în mod curent.
Agroturismul este şi va rămâne o activitate complementară
sezonieră,limitată în cele mai fericite cazuri la circa 100 zile turistice anual,
greu de atins înmajoritatea pensiunilor agroturistice.
Agroturismul, ca formă complementară a turismului rural,
contribuie, pelângă obţinerea unor venituri complementare pentru
populaţia locală şi larealizarea unor obiective sociale cum ar fi:
continuitatea activităţilor agricole întrunmediu slab-productiv, mobilizarea
unui număr însemnat de gospodării şi depersoane, ridicarea nivelului
general de civilizaţie a unei categorii de populaţiecare trăieşte izolat,
ameliorarea comportamentului social în relaţiile umane,cultivarea relaţiilor
umane şi chiar ameliorarea situaţiei igienico-sanitare din multelocalităţi
rurale. Ca urmare a dezvoltării activităţii agroturistice se
înregistreazătransformări fundamentale la nivelul satelor, atât în ceea ce
priveşte numărulactivităţilor desfăşurate cât şi a calităţii lor, după cum
urmează:
¾ apar centre de informare, agenţii şi dispecerate turistice ca
urmare anecesităţii reglementării şi organizării circulaţiei
turistice la nivelullocalităţii. Acest segment organizaţional are
menirea de a capta şi emiteinformaţii, atât în relaţiile cu
exteriorul sistemului local, cât şi cu interiorulacestuia.
Activităţile acestor unităţi sunt desfăşurate de
persoanespecializate în turism: manageri turistici, operatori,
agenţi etc.
¾ se dezvoltă şi sistematizează activităţile de prestare a
activităţilorcomplementare agroturismului, concretizate în unităţi
cum ar fi: brutării şiateliere de patiserie, unităţi de prelucrare a
laptelui, laboratoare decarmangerie, ateliere de croitorie şi
spălătorie, magazine de desfacere deproduse de artizanat şi de
suveniruri, ateliere foto (comercializare filmefoto şi casete
video, developare de filme etc).Sectorul meşteşugurilor
şiartizanatului ocupă un loc aparte deoarece aceste activităţi au o
conotaţiede ordin artistic şi cultural fiind totodată diferite de la o
localitate la alta.Ele au fost practicate şi s-au transmis din
generaţie în generaţie suportândinfluenţele economico-sociale
ale zonelor respective. Particularităţileacestor activităţi
determină un avantaj în cadrul pieţei suvenirurilor cuinfluenţe
evidente asupra veniturilor meşteşugarilor.
163
¾ organizarea de centre culturale împreună cu instituţiile deja

existente încadrul satelor: şcoala, biserica şi alte unităţi culturale.
În aceste centre seorganizează şi se constituie săli de spectacole,
muzee locale, ansamblurifolclorice, tarafuri şi fanfare, coruri, şi
altele.
Astfel dezvoltarea tuturor acestor activităţi duce la creşterea gradului
deprosperitate a zonei precum şi al modernizarea infrastructurii locale.
Agroturismulîn ţara noastră se practică din totdeauna, dar
spontan,sporadic, întâmplător, şi mai ales neorganizat; forma sa de
materializare oreprezintă, începând cu deceniul al treilea al secolului trecut,
cazarea la cetăţeni avizitatorilor ocazionali în unele aşezări rurale.Primele
încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968,pentru grupuri
de turişti aflaţi pe litoralul românesc al Mării Negre. Se pare că afost un
început promiţător, căci în anul 1972 Ministerul Turismului
elaboreazăordinul 297/1972, urmare căruia Centrul de Cercetare pentru
PromovareaTuristică Internţională procedează la identificarea şi selectarea
unor localităţirurale reprezentative pentru satele româneşti ce urmau a fi
lansate în turism. Înurma acestor studii, de comun acord cu Oficiile
Judeţene de Turism şi organeleadministraţiei locale s-a atabilit că pot fi
introduse în turismul intern şiinternaţional circa 118 localităţi rurale. (15)
Cu începere de la 16 iulie 1973, prin ordinul Ministerului
Turismuluinumărul 744/1973 se declarau, experimental, sate de inters
turistic, denumite“sate turistice”, următoarele 14 localităţi: Lereşti (Argeş),
Fundata şi ªirmea(Braşov), Sibiel (Sibiu), Tismana (Gorj), Murighiol,
Sfântu Gheorghe şi Crişan(Tulcea), Racoş (Timiş), Bogdan Vodă
(Maramureş), Vatra Moldoviţei (Suceava),Poiana Sărată (Bacău), Vaideeni
(Vâlcea).
În anul următor, prin decretul 225/1974 s-a interzis cazarea
turiştilorstrăini în locuinţele particulare, satele turistice devenind
nefuncţionale pentruturismul internaţional.Scurta perioadă de „oficializare”
a turismului nu a făcut posibilă organizareaactivităţii de turism şi nici
amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. În multelocalităţi nu s-au
omologat gospodăriile care întruneau condiţiile de cazare (Rucăr,Vatra
Moldoviţei, Vaideeni), în altele cazarea turiştilor români se făcea în
modneorganizat şi fără o evidenţă (Crişan, Bogdan Vodă, Rucăr). Cu
foarte miciexcepţii, această situaţie a dăinuit până în annul 1989.
Începând cu anul 1990, interesul pentru turismul rural renaşte. Iau
naşterediverse asociaţii şi organisme care prin obiectivele propuse doresc
afirmarea şidezvoltarea turismului în zonele rurale. Una din acestea este
164
Federaţia Românăpentru Dezvoltare Montană (1990), care îşi propune

sprijinirea sub toate formelea locuitorilor din zona montană, inclusiv prin
promovarea, organizarea şidezvoltarea agroturismului. Urmează Asociaţia
Naţională pentru Turism RuralEcologic şi Cultural din România
(ANTREC) – 1994 -, membră a FederaţieiEuropene de Turism Rural
(EUROGÎTES) şi Agenţia Română pentru Agroturism(1995) ce îşi
propune racordarea agroturismului românesc la sistemul internţional.
Preocupări din ce în ce mai concrete au manifestat pentru acest
domeniu:Ministerul Turismului, Ministerul Tineretului şi Sporturilor,
Ministerul EducaţieiNaţionale (Învăţământului) şi însuşi Guvernul
României.
Urmarea firească a interesului general a fost Legea nr. 145/1994
privindstabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism
rural din zonamontană, Delta Dunării şi litoralul Mării Negre (Ordonanţa
Guvernului nr. 62/24august 1994) şi Ordinul Ministerului Turismului nr.
20/1995 referitor la normeleşi criteriile de clasificare a pensiunilor şi
fermelor agroturistice.
Asociaţia Naţională de Turism Rural Ecologic şi Cultural
(ANTREC),reunea la sfârşitul anului 1995 peste 2 000 de membri, în 15
filiale. Activitateaturistică s-a desfăşurat în cadrul a 1240 echipamente
(ferme, pensiuni saugospodării ţărăneşti), care au atras 18 500 de turişti –
din care 3 500 turişti străini– cu un sejur mediu de 4 zile/turist.
Urmare a dinamismului activităţii desfăşurate de către
ANTREC,săptămânalul economico-financiar „Capital” a acordat asociaţiei
premiul Oskar –Capital pentru anul 1995, recunoscând şi confirmând prin
aceasta „iniţiativa cu celmai mare impact social”.
Legat de strategia dezvoltării turismului rural în ţara noastră
ANTREC şiMinisterul Turismului au optat mai mult pentru calitate şi nu
atât pentru cantitate.
Pentru soluţionarea cu operativitate a problemelor privind
organizarea, dezvoltareaşi promovarea agroturismului în România a fost
constituită, prin ordinul Ministeruluiturismului 59/ iulie 1995, Comisia
tehnică pentru dezvoltarea agroturismului . Dinacestă comisie făceau la
acea dată parte specialişti de la ministerele şi instituţiile care-şipot aduce o
contribuţie în acest domeniu: Ministerul Agriculturii Pădurii şiDezvoltării
Rurale, Ministerul Tineretului şi Sporturilor, Institutul de Cercetare
pentruTurism, Institutul Naţional de Formare Managerială în Turism,
Ministerul Mediului şiGospodăririi Apelor şi Ministerul Educaţiei şi
Cercetării.
165
Pe lângă cele prezentate până acum, considerăm că nu lipsită

deimportanţă este existenţa, în momentul de faţă, a peste 25 de firme ce
desfăşoarăactivitate de touroperatori cu produse turistice rurale. Dintre
acestea amintim doarcâteva: „Branimex” şi „Ovidiu Tour” Bran (Braşov),
„Trans Tour” Praid(Harghita), „Dublion” Câmpulung (Argeş), „Daruguş”
Balvanyos (Covasna),„Montana Service” Vidra (Vrancea) Numeroase zone
din România au valori naturale şi culturale, care pot fiintegrate în turismul
naţional şi internaţional. Ca o completare de venituri pentrugospodăriile
din mediul rural, s-au dezvoltat, ca activităţi complementare, agroturismul.
Deşi între aceste două forme de turism existădeosebiri semnificative,
ambele pun accentul pe o intercondiţionare a laturiitradiţionale cu cerinţele
turismului modern şi presupun o valorificare superioară avalenţelor
economice, naturale şi antropice ale zonei.
Tabel nr. 3
Principalii indicatori ai bazei tehnico-materiale de cazare în

mediul rural pentru perioada 1991-1996
Nr. Indicatori 1991 1992 1993 1994 1995 1996
crt.
1. Număr de unităţi din 3329 3277 2682 2840 2905 2965
care: - - 16 116 128 155
- pensiuni - - - - - 61
- ferme
agroturistice
2. Capacitate de cazare 312.40 302.533 293.036 292.479 289.539 288.656
turistică existentă 7
(locuri) din care: - 239 748 1117 1447
- pensiuni - - - - - 332
- ferme -
agroturistice
3. Capacitate turistică 64.124 55.870 57.434 53.255 53.540 53.639
în funcţiune (mii
locuri-zile) din care: - - 30 234 370 467
- pensiuni - - - - 4 73
- ferme
agroturistice
4. Indicii de utilizare a 49,8 46,7 43,1 43,7 45,0 40,7
capacităţii de cazare
turistică în funcţiune
(%), din care: - - 19,2 15,0 15,3 16,6
- pensiuni - - - - 12,4 13,1
- ferme
agroturistice
Sursa:Anuarul Statistic al României, CNS, Bucureşti, 1997
166
Analizând tabelul, se constată că, deşi numărul spaţiilor de cazare, pe

total, a crescut, în unele judeţe s-a înregistrat o scădere a acestora (Argeş,
Bacău, Braşov, Covasna, Harghita, Iaşi, Suceava), în altele creşteri uşoare
şi chiar însemnate în câteva judeţe: Vâlcea, Sibiu, Vrancea, Prahova,
Hunedoara, Gorj, Constanţa, Cluj.
Sunt semnalate câteva judeţe în care colaborarea cu ANTREC a
debutat abia în anul 1999: Dâmboviţa, Galaţi, Neamţ, Satu Mare, Sălaj şi
municipiul Bucureşti.
Pentru a avea o imagine cât mai aproape de realitate a spaţiilor de
cazare din mediul rural, trebuie să amintim că datele furnizate prin
cataloagele ANTREC sunt, aproximativ 40% din totalul celor existente,
dar funcţionând pe cont propriu.
Tabel nr. 5
Dispersia în teritoriu a unităţilor şi a numărului de locuri
Nr. Regiuni geografice 1998 1999

crt. nr. % nr. % nr. % nr. locuri %
unităţi locuri unităţi
1. Moldova, Bucovina 128 20,2 878 20,6 134 17,7 1422 20,7
2. Dobrogea 16 2,53 195 4,5 28 3,7 387 5,64
3. Muntenia, Oltenia 45 7,13 210 4,9 117 15,5 653 9,51
4. Maramureş 124 19,6 809 19,0 110 14,5 2346 34,1
5. Transilvania 318 50,4 2158 50,7 368 48,6 2056 30
Sursa: Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural
Analiza datelor de mai sus evidenţiază prezenţa pe primul loc a

unităţilor de turism rural din Transilvania (50,77%), urmate de cele din
Moldova-Bucovina (20,66%), Maramureş-Banat-Crişana (19,03%).
Situaţia este valabilă în anul 1998, în anul următor (1999), situaţia s-a
modificat în sensul trecerii pe primul loc a regiunii Maramureş-Banat-
Crişana (34,18%). Deşi celelalte zone urmează imediat cu procente destul
167
de mari, se constată o reducere a ponderii acestora în turismul regiunilor

respective. Astfel, în Transilvania, se constată o reducere masivă a
numărului de locuri, de la 2158 în 1998 la 2056 în 1999, respectiv de la
50,7% la 30% în anul 1999.
În ultimii 10 ani s-au construit mereu case noi în mediul rural. Multe
dinnoile construcţii pot constitui suportul de susţinere a unor activităţi
turistice.
Turismul în spaţiul rural reprezintă o cale de dezvoltare şi poate
participa lacreşterea nivelului vieţii locale, în primul rând datorită faptului
că pune în mişcareun vast evantai de resurse locale prin câteva acţiuni
prioritare: modernizareareţelei stradale existente; asigurarea alimentării cu
apă prin conducte; canalizarepentru perimetrele cu o densitate mai mare a
locuinţelor, realizarea unor mijloacede termoficare (microcentrale termice
care să utilizeze resturi vegetale (1 ha paiegrâu = 1200 litri motorină =
13.000 KWH); (19) dezvoltarea activităţilor deprelucrare a produselor
agricole, de comercializare; asigurarea de servicii şimărfuri industriale şi
de bunuri de consum necesare locuitorilor; îmbunătăţireaactivităţilor de
igienă, sănătate, învăţământ, culturale şi de informare. Realizareaunor
astfel de lucrări va satisface şi cerinţele populaţiei locale, dar vor
constituifactori decisivi în câştigarea mai multor segmente de turişti. Pe de
altă parte, toatedotările de agrement care se realizează la nivelul unei
comunităţi rurale devinbunuri de care pot beneficia şi membrii populaţiei
locale, cu condiţia să nu aducăinfluenţe negative asupra elementelor de
bază ale culturii tradiţionale. Întâlnireadintre acest mediu fragil şi noul
dinamism impus de fenomenul turistic puneproblema apariţiei riscurilor de
destructurare şi presupune alegerea unei strategiide evoluţie. În acest
context, se poate afirma că dezvoltarea turismului în spaţiulrural, legat de
evoluţia agriculturii îmbracă două forme:
¾ Turismul şi agrementul rural care substituie activităţi
agricolenerentabile şi ca atare se cer exploatate la maximum
toate resurseleturistice existente. Această concepţie a stat la baza
apariţiei şidezvoltării multor staţiuni montane şi de litoral;
¾ Turismul şi agrementul rural ca activităţi complementare
agriculturii,ceea ce presupune păstrarea cu orice preţ a
activităţilor agricole, iarpotenţialul turistic trebuie să fie pus în
serviciul acestei activităţidominante.
Procesul de dezvoltare complexă a localităţilor rurale presupune,
dupăpărerea noastră, o abandonare a noţiunii de sat, cu toate
caracteristicile sale socioeconomiceşi dar nici generalizarea noţiunii de
168
urban. Acest proces va determina,în viitor, ca noţiunea de rural să nu mai

semnifice o stare de dezvoltare inferioarăfaţă de urban, ci o stare socială
egală a celor două tipuri de habitat. Pentru ca satulsă supravieţuiască,
trebuie căutate, uneori, noi orientări, noi modalităţi dedezvoltare sau
trebuie cultivate complementarităţile şi de aceea, toate direcţiile de
antrenare a nivelului microeconomic sătesc – exploataţiile agricole, micile
firmeindustriale meşteşugăreşti, artizanale, agroturistice etc., reprezintă căi
importantede creştere a gradului de ocupare a forţei de muncă şi a
stabilităţii acesteia
În acest sens, subliniem faptul că fenomenul nu trebuie circumscris
doarprocesului concurenţial de piaţă privind cererea şi oferta, ci trebuie să
facă apel laîntregul complex de elemente ce particularizează spaţiul rural,
incluzând aici atâtstructurile sale interne, cât şi aspectele ce conturează
cadrul larg al dezvoltăriieconomice – mediul legislativ, instituţional,
demografic, social, tehnic, niveluleducaţional, gradul de instruire şi
profesionalizare al agenţilor economici etc.
Dintre acestea, considerăm că cele mai greu de evitat sunt
obstacolele deordin psihologic, ele fiind prezente doar în mintea
oamenilor, referindu-se la lipsade încredere în propriile forţe şi cantonarea
în rolul de simpli executanţi.Dezvoltarea agroturismului, ea are la bază
necesitatea găsirii de soluţiipentru gospodăriile rurale, în sensul creşterii
veniturilor prin valorificareapotenţialului economic al acestora, dezvoltând
serviciile de găzduire şi devalorificare a produselor proprii şi locale.De la
această necesitate fundamentală se pot formula diferite concepte
saudefiniţii derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente
specializate.
Spaţiul rural s-a format prin juxtapunerea mai multor entităţi, care
au fiecare în parte, trecut, prezent şi viitor propriu, iar exploatarea lor în
interes turistic nu se face deci pe un teren uniform, pe aceeaşi bază
geografică, socială, economică sau culturală.
Variabilele geografice, atracţiile turistice diverse, datele economice
variate, resursele umane diferite din punct de vedere cantitativ şi calitativ
fac ca ceea ce este de dorit sau posibil într-un anumit loc să nu fie posibil
într-alt loc.
Cei care locuiesc în mediul rural trebuie să fie principalii “actori” în
activitatea de turism rural pentru a fi principalii benficiari. Însă
ospitalitatea tradiţională a ţăranului trebuie însoţită de o pregătire specifică
a activităţii de cazare turistică, iniţiativa privată trebuie să se integreze într-
un plan colectiv de dezvoltare globală, iar aportul fiecăruia trebuie să
169
contribuie la montajul produselor turistice, oferind vizitatorului -

consumator satisfacţia unei cazări civilizate, însoţite de restauraţia adecvată
şi în acelaşi timp posibilitatea descoperirii unor locuri şi oameni noi.
Ecuaţia fundamentală a produsului turistic rural este: cazarea la
fermă = vacanţa petrecută în sat + petrecrea timpului liber în spaţiul rural.
Ferma, satul, spaţiul rural sunt imagini, deci sunt motivele pentru
care turiştii vin să-şi petreacă vacanţele la ţară. Ferma rămâne un simbol
foarte puternic pentru citadin; este casa fermierului, a ţăranului, a celui care
cunoaşte secretele naturii, dar ştie şi locurile de pescuit, de cules ciuperci;
este locul unde trăiesc animalele domestice cu care orăşeanul a pierdut
contactul, este locul unde se pot mânca fructe proaspete, locul unde se pot
succede generaţii fără a se schimba modul de viaţă.
Această imagine pe care şi-o face turistul tinde să se îndepărteze din
ce în ce mai mult de realitatea economică, de exploatarea mecanizată a
agriculturii şi de monoproducţie. Totuşi cererea rămâne masivă, însă oferta
riscă a se deprecia calitativ. Aceasta este probleme agroturismului care nu
poate fi definit simplu printr-un statut juridic, sau un nivel al venitului.
Concluzii
În concluzie, un agroturism de calitate presupune servicii şi prestaţii
decalitate. Se subînţelege că echipamentele agroturismului trebuie să
dispună de odotare sanitară modernă; de condiţii de confort atât pentru
găzduire (primire), câtşi pentru alimentaţia publică; de căi de acces şi
comunicaţie civilizate.
Considerăm că nu în ultimul rând, trebuie acordată o deosebită
importanţăpromovării produsului turistic rural care necesită: publicarea
unor buletineinformative; înfiinţarea unui ziar (revistă) de profil; editarea
anuală a unui catalogla standardele europene; elaborarea unor programe de
media; realizarea unuioficiu de informare şi difuzare.
În altă ordine de idei, se impune:
¾ formarea - în cadrul asociaţiilor profesionale - unui corp de
experţicapabili a acorda asistenţă tehnică;
¾ organizarea unor cursuri de marketing, amenajare şi
compartimentare aspaţiilor de primire, pregătire şi servire a
mesei (catering şi reguli deservire a mesei), clasificare,
omologare, standarde de calitate;
¾ desfăşurarea unor acţiuni de instruire în igienă şi ecologie;
¾ realizarea unui sistem informaţional competitiv (evidenţă
operativă,sistem de rezervări);
¾ iniţierea în comportamentul şi relaţiile cu turiştii (comunicare).
170
La nivel regional se va avea în vedere elaborarea unui material mai

amplu,care să surprindă mai multe elemente caracteristice ale ansamblului
respectiv
Localităţile rurale unde se va practica agroturismul şi turismul
ecologic,vor deveni spaţii unde se vor asambla toate elementele de
dezvoltare durabilălocală. Va apare interesul de îmbunătăţire a
infrastructurii, de constituire a uneivieţi spirituale a localităţilor rurale. Se
va crea astfel suportul îmbunătăţiriiserviciilor publice. Se va observa că
agroturismul exercită o influenţă complexăasupra mediului extern
(economic, social, cultural, ambiant), punându-şi amprentaasupra nivelului
general de dezvoltare economică a localităţilor respective. Se vorrealiza
obiectivele strategice ce au în vedere asigurarea şi protejarea
factoruluiuman, dotările tehnice şi conservarea patrimoniului, grupate în
următoareledirecţii de acţiune astfel şi anume: stoparea migraţiei populaţiei
din mediul rural şistimularea revenirii, cel puţin parţiale, a populaţiei din
localităţile urbane spre celerurale; asigurarea condiţiilor de trai şi de
civilizaţie în mediul rural, stimulândstabilirea populaţiei active în mediul
rural; conservarea şi protecţia mediului rural– factor de atracţie a populaţiei
autohtone şi a străinilor spre mediul rural.Avantajul acestei forme este că
satisface cererea turistică şi asigură un venitsuplimentar gospodăriei.
Dezavantajul constă în lipsa unui program care sărăspundă cerinţelor
turiştilor.
O altă formă de organizare se întâlneşte la nivelul agenţilor
economiciautorizaţi, atestaţi şi agreaţi de organismele de resort. Agentul
economic poate fi opersoană fizică ce dispune de o gospodărie amenajată
în scopul primirii turiştilor,o asociaţie familială sau o societate comercială
care îşi valorifică, la un momentdat, excedentul de cazare şi care dispune
de un program agroturistic. La nivelulacestei forme se asigură protecţia
consumatorului, prin dobândirea autorizaţiei defuncţionare.
Bibliografie :
1. Berbecaru I., Botez M, 1977, Teoria şi practica amenajării turistice, Bucureşti: Sport-
Turism
2. Bohatereţ V.M., ,,Finanţarea activităţilor de agroturism”, comunicare ştiinţifică la
simpozionul “Turismul rural românesc. Actualitate şi perspectivă”, Editura a II-a,
Suceava, iunie 2000
3. Bran Florina, Istrate I., Manole V., 1996, Agroturism şi turism rural,
Bucureşti:Economică
171
4. Brezuleanu S., Brad I., 2001, ,,Consideraţii privind activităţile agroturistice din landul
Baden - Wurttemberg, Germania”,.Lucrăriªtiinţifice, Universitatea de ªtiinţeAgricole
şi Medicină Veterinară Iaşi, Facultatea de Agricultură
5. Buciuman E., 1999, Economia turismului şi agroturismului, Bucureşti: Editura ALE
6. Ciurea I, Vasilescu N., Vrânceanu S., Brezuleanu S.,. Popa E., 1995,,,Organizarea
activităţilor economico-sociale în sistem agroturistic, alocalităţilor montane de pe
Valea Oituzului, judeţul Bacău”,Lucrăriştiinţifice, Universitatea Agronomică Iaşi, vol.
38, seria Agronomie.
7. Csosz I., 1996, Agroturismul montan, Timişoara: Editura Mirton
8. Glăvan V., 1995, ,,Agroturismul – factor determinant în dezvoltarea economico-
socială a satului românesc”, Revista Română de Turism, nr. 4.
9. Glăvan V., 2002, Agroturism, Ecoturism, Sibiu: Alma Mater
10. Matei Daniela, 2005, Turismul rural. Teorie şi realitate, Iaşi: Terra Nostra
11. Mircea T. Bogdan, 1996, Prestări de servicii agroturistice
12. Mitrache Şt. et all., 1996, Agroturism şi turism rural, Bucureşti: Fax Press
13. Popa C., 2004, ,,Oportunităţi de dezvoltare a turismului rural şi agroturismului în
Regiunea Nord-Est a României”,Lucrăriªtiinţifice, Universitatea de ªtiinţeAgricole şi
Medicină Veterinară, Facultatea de Horticultură
14. Popa C., 2004,,,Oportunităţi de dezvoltare a turismului rural şi agroturismului în
Regiunea Nord-Est a României”,Lucrăriªtiinţifice, Universitatea de ªtiinţeAgricole şi
Medicină Veterinară, Facultatea de Horticultură
15. Strjarel Blejureanu, 2006, ,,Managementul Agroturistic”,Material de studiu I.D.
Specializarea Zootehnie,Iași
16. Talabă I., ,,Agroturism sau turism rural? Între teorie şi practică”, Anuarul Centrului de
Cercetări Economice „Gh. Zane“ Iaşi, tom 6/1997
17. ***, 1997, Catalogul fermelor şi pensiunilor agroturistice din România, ANTREC
18. ***, Strategia dezvoltării turismului rural, 1995- F.R.D.M. Bucureşti
19. www.agriturist.it
20. www.agrotourism.sv.ro
21. www. turism.ro/rural
172
THE RELATIONSHIP BETWEEN TOURISM AND
AGRICULTURE
RELAŢIA DINTRE TURISM ŞI AGRICULTURĂ
Florin FRANT
Asist. Univ.dr., Universitatea Eftimie Murgu Resita
Abstract
Across the rural regions of the developed world the issues of population decline,
economic change and community regeneration are universal. For over a century, the
powerful trends of industrialisation and urbanisation have steadily altered the economic
and political position of rural society. In the last 40 years those trends have intensified.
Farm incomes have fallen in real terms. Technological changes have joined with falling
incomes to reduce agricultural employment. In response, rural service provision has
diminished: shops, schools, churches, professional services and transport facilities have all
declined in numbers and in underlying vitality. Typically, rural populations have aged and
become fewer in total. Many small towns and villages now struggle to retain their
viability. Throughout the world, local, regional and central government agencies have
intervened to address these issues, with various degrees of success.
Key words: tourism, agriculture, development
Introduction
Rural tourism is tourism which takes place in the countryside.
But, on deeper consideration, a simple definition of rural tourism is
inadequate for many purposes. Equally, it is
difficult to produce a more complex definition which applies to all rural
areas in all countries. Problems include:
• Urban -- or -- resort-based tourism is not confined to urban areas,
but spills out into rural areas;
• Rural areas themselves are difficult to define, and the criteria used
by different nations vary enormously;
• Not all tourism which takes place in rural areas is strictly "rural" it
can be "urban" in form, and merely be located in a rural area;
• Tourism has historically been an urban concept; the great majority
of tourists live in urban areas. Tourism can be an urbanizing
influence on rural areas, encouraging cultural and economic
change, and new construction;
Florin FRANT
• Different forms of rural tourism have developed in different

regions.
• Rural areas themselves are in a complex process of change. The
impact of global markets, communications and telecommunication
have changed market conditions and orientations for traditional
products.
The rise of environmentalism has led to increasing control by
"outsiders" over land use and resource development. Although some rural
areas still experience depopulation, others are experiencing an inflow of
people to retire or to develop new "non-traditional" businesses. The once
clear distinction between urban and rural is now blurred by
suburbanisation, long distance commuting and second home development;
Rural tourism is a complex multi-faceted activity: it is not just farm-
based tourism. It includes farm-based holidays but also comprises special
interest nature holidays and ecotourism, walking, climbing and riding
holidays, adventure, sport and health tourism, hunting and angling,
educational travel, arts and heritage tourism, and, in some areas, ethnic
tourism. There is also a large general interest market for less specialised
forms of rural tourism.
Because rural tourism is multi-faceted, because rural areas themselves
are multi-faceted and rarely either static entities or self-contained, and free
from urban influence, a working and reasonably universal definition of the
subject is difficult to find. However, in almost every case rurality is the
central and unique selling point in the rural tourism package. The search
for
a definition must, therefore, begin with an understanding of the concept of
rurality itself.
The union: rural tourism and agriculture

Traditionally agriculture and forestry were central to rural life.
They were the major employers of labour, the main sources of income
within the rural economy, and indirectly had a powerful influence on
traditions, power structures and life styles. Together, the decisions of
farmers and foresters determined rural land use and landscapes.
In the late twentieth century, the central role of farming and
forestry has been diminished. Both activities have shed much of their
labour force. Only five OECD countries now employ more than 15 per
cent of their labour force in farming, forestry and fishing: in eight OECD
174
The relationship between tourism and agriculture
countries, that figure is less than 5 per cent. The economic power of
farming and forestry has declined, not least because those activities are
extremely dependent on state subsidies for their profitability. Traditions are
waning before the combined attack of television, power farming techniques
and tree processors. Even the role of agri -- and arboriculturalists as
"landscape gardeners" has diminished: power has begun to move to
planners and conservationists.
In this evolving situation, two myths have grown up about the role of rural
tourism. One is that rural tourism is farm-based tourism. The second is that
diversification into tourism will universally "save" the farming community.
These statements are untrue because the relationships between agriculture,
forestry and tourism are extremely complex ones.
Farm-based rural tourism has been successful through many (but not all)
parts of German-speaking Europe because of a powerful combination of
small farm size, interesting scenery, closeness to markets, traditional
town/country links caused by late migration from the countryside to city
regions, the owner-occupation of farmsteads and the tradition of effective
and
interventionary local government and co-operative movements.
Furthermore, the role of farm-based tourism has been exaggerated because
it has received great attention from both agriculture ministries and
academics. The Bibiliography of Rural Tourism for the OECD reveals that
farm tourism is the largest single special category of rural tourism in terms
of published works.
In areas where some or all of the factors mentioned above are lacking,
farm-based tourism has been slow to develop. Reasons include:
• Long distances to the urban holiday market;
• Medium and large sized farms which did not need to diversify, or
wereamalgated to create larger units;
• Rented farms which either failed to receive the owner’s permission
to diversify, or were amalgamated to create larger units;
• Very poor and very small farms which had no surplus
accommodation;
• Coops and local councils and tourist boards which did not help
withmarketing and infrastructure provision;
• Scenery/heritage/activity attractions which were poor;
• A short, single season.
175
Florin FRANT
Thus, for example, over large parts of Eastern England, Sweden,

Canada and the United States, farm tourism is poorly developed. But that
does not mean that rural tourism is poorly developed. Many of the kinds of
rural holidays discussed earlier are not dependent on farm situations.
Accommodation can be provided by hotels and motels, small town and
village bed and breakfasts, purpose built lodges, camping and caravan
sites.
Diversification into rural tourism is frequently held up as a potential
panacea for agriculture’s ills. There is no doubt that in some areas, and for
some businesses, tourism can be valuable. But there are serious problems
in its universal application:
• Over 75 per cent of the land of the OECD countries is rural: there
are insufficient visitors to maintain all farmers in all areas;
• Farm-based tourism does not reduce productivity on many farms.
In some cases, additional tourism earnings are invested to increase
agricultural productivity. Therefore, farm surpluses in OECD
countries could continue to grow, leading to falling prices and
quota restrictions, and a further round of farm problems;
• Some areas are unsuitable for intensive tourism development
because of remoteness, lack of scenic or heritage attractions, and
other factors;
• Successful farm tourism development seems to require effective co-
operative marketing and development efforts. Many areas have no
tradition of co-operation between farmers, or between farmers and
governmental agencies.
The key relationship in rural tourism is between tourism development
and comprehensive rural development, embracing rural services, new
enterprise attraction, conservation, a wider role for women and inward
investment.
Agriculture has an important role to play in rural tourism, but it is
but one facet amongst many: it may be of greater or lesser importance
depending on local, regional and national circumstances.
The major impact of rural tourism

The Economic impact
The economic impact of rural tourism has been a fruitful area for
research among a range of social scientists, often emphasizing or
challenging the role of tourism as a panacea for all the economic and social
176
ills of the countryside (Getz, 1981). But Butler and Clark rightly
acknowledge, tourism in rural areas is not necessarily the magic solution to
rural development, given its:
“Income leakages, volatility, declining multiplier, low pay,
imported labor and the conservatism of investors. The least favored
circumstance in which to promote tourism is when the rural economy is
already weak, since tourism will create highly unbalanced income and
employment distributions. It is better supplement for a thriving and diverse
economy than as a mainstay of rural development“ (Butler and Clark,
1992: 175).
Social and Cultural

The most influential statement on the social and cultural impacts is
Bouqeut and Winter’s (1987) diverse anthology of studies on the conflict
and political debates associated with rural tourism. They consider the
relationship between tourism, politics and the issue of policies to control
and direct tourism and recreation in the countryside in the postwar period.
In contrast, Neate (1987) considers farm-based tourism in the Scilly
Isles in relation to attempts to diversify the economic base of family owned
farms in the climate of declining profitability in agriculture.
Vincent (1987) argues that rural tourism development requires that
close-knit communities adapt to the incursion of capitalism in the
expansion of tourism, where family independence, traditional values and
cultural traditions may be adversely affected.
The role of women in rural tourism has also belatedly attracted
interest as a highly seasonal and unstable economic activity, since tourism
is one of the few opportunities taken up by women but also contributes to
the marginal status of women in the rural workforce.
Increasingly, native people are becoming involved in tourism to help meet
their own goals of independence and cultural survival, yet tourism
development carries specials risks for them. There are also special
problems related to obtaining financing for projects, training with cultural
sensitivity, attitudes towards work and service, and making decisions
communally (Smith, 1997).
In communities with low economic activity and low tourism development
there will be high hopes and expectations of tourism (Johnson et al., 1994).
It has also be notedthat long term residents of rural areas are much more
likely to support growth and change than newcomers, usually because the
177
Florin FRANT
newcomers moved there for amenities which they do not want changed
(Getz, 1994).
The environmental effect

In a rural context, the growing pressure emerging from the
development-intensive nature of tourism and the expansion of Mass
tourism has posed many new pressures as “new tourism” discovers the
qualities of rural environments. In fact, the construction of theme parks in
rural environments, second homes (Gartner, 1987), timeshare, conference
centers, holiday villages have all contributed to the insatiable tourism
appetite for rural environments.
A number of recent special issues of journals have also focused on
sustainability and rural tourism. However, it is apparent that tourism in
rural context displays many of the features of the symbolic relationship,
which exists between tourism and the environment. For these reason it is
appropriate to consider the tourism resource base, emphasizing supply and
demand features in relation to the business aspects of Rural tourism (Page
and Getz, 1997).
Conclusions
Rural tourism could be a strategy for sustainable development for
rural areas and also could be a tool for product differentiation for area that
are at stagnation stage of the Destination Life Cycle model of Butler
(1986). Although, Tourist commission advises that:
• Not all areas are suitable for development
• Not all communities wish to be developed or are suitable for
development
• Not all forms of tourism activity are acceptable in every location
• There may have to be employed to prevent or repair environmental
damage caused by visitor pressure
Rural tourism is a good opportunity for agricultural based communities
but the setting of objectives and the final tourism development plan
needs caution. For better results the whole range of the stakeholders
have to participate in the planning stage. Slow and stable steps needs
for this kind of planning in order conflicts and mistakes to be avoided.
References
1. Beeton S., (1999), “Rural tourism policy”, Flagstaff, Arizona
178
2. Butler R., Hall M., Jenkins J., (1998) “Tourism and recreation in rural areas”, Wiley,
Chichester
3. Cater E., Lowman G., (1994), “Ecotourism: A sustainable option?” Wiley, Sussex
4. Douglas N, Derrett R., (2001), “Special Interest Tourism”, Wiley, London
5. Dowling R., Moore S.A., Newsome D., (2001) “Natural area tourism, ecology impacts
and management”, Channel View, New York
6. Eagles P., (1992), “The planning and management of environmentally sensitive areas”,
Longman, London
7. Gartner W.C., (1987) “Environmental impacts of recreational home developments”,
Annals of tourism research, Volume 10. No.2
8. Hall D., Brown F., (2000) “Tourism in peripheral areas”, Channel View, Clevedon
9. Holden A., (2000), “Environment and tourism”, Routledge, London
10. Lane B., (1994), “What is rural tourism”, Journal of sustainable tourism Volume 2,
No.7
11. Mathieson A., Wall G., (1992), “Tourism: economic, physical and social impacts”,
Longman, London
12. Mieczkowski Z., (1995), “Environmental issues of tourism and recreation” University
press of America, Maryland
13. Neate S., (1987), “The role of tourism in sustaining farm structures”, Aldershot,
Avenbury
14. O’Halloran M., (2000), “Rural tourism in Australia”, school of tourism and
hospitality, La Trobe University
15. Page J., Getz D., (1997), “The business of Rural tourism”, Thomson Business Express,
London
16. Tourism strategies and rural development, Organisation for Economic Co-operation
and Development, Paris 1994
179

Turism Rural Volumul I NR 4

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Turism Rural Volumul I NR 4

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Turism Rural Volumul I NR 4

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

TURISMUL RURAL ROMÂNESC

Volume I (XXVIII) – Issue 4

“Gheorghe Zane” Institute for Economic and Social Research

Executive Editor Gherman Matei Corina, PhD, Associate

Editors Ignat Ion, PhD Professor, University ,,Al.

Romanian Rural Tourism in the Context of

Growth and development ...................................................................................................... 5

TURISMUL CA FACTOR DE DEZVOLTARE ÎN ZONA RURALĂ

Felix H. ARION, Iulia C. MUREŞAN, Diana E. DUMITRAŞ, Mugurel I. JITEA

Key words: tourism strategy, development plan, instruments, legislation, sustainability

Method and Methodology

Sustainable Tourism” [UNWTO, 2003] and, as result of an international workshop run in

Tourism as factor of development in rural areas

Development Plan 2007-2013 assigns a relevant importance to tourism,

Network of Rural Development. As working objectives they try not only to

visitors in a tourist destination. Murphy highlighted the importance of

animals on peak period), human encroachment (including human

For dealing with the cluster tourism efficiency – communities and

CREŞTERE ŞI DEZVOLTARE PRIN TURISM ÎN CONDIŢII DE

Keywords: liberalization, growth, development, tourism, local communities

diversificarea posibilităţilor de transport concomitent cu creşterea eficienţei

Teorii de dezvoltare a activităţii turistice

1. Teoria ciclului de viaţă a zonei turistice (Butler`s Tourist Area Life

Butler descrie patru etape pe care o zonă turistică le parcurge în

implicaţi nu găsesc modalităţi de redresare. Este o fază critică a cărei

2. Sistemul turistic industrial (Leiper)

Sursa: Beeton Sue, 2006, Community Development Through Tourism, Land-Links

Leiper ia în considerare două regiuni principale, una generatoare de

3. Sistemul pieţei turistice (Hall)

Colin Michael Hall şi-a dezvoltat modelul inspirat de teoriile lui

4. Teoria ierarhizării nevoilor (Maslow)

- o trebuinţă de bază satisfăcută nu mai constituie o motivaţie

5. Teoria motivaţională push and pull(Dann)

Teoria push and pull a fost dezvoltată şi de către Crompton. Acesta

Factorii PUSH în concepţia lui Dann şi Crompton

legătura cu dihotomia lui Dann nu există, sunt consideraţi factori

6. Modelul motivaţional turistic (Iso-Ahola)

7. Segmentarea psihografică (Plog)

dezvoltă prin simpla prezenţă a turiştilor. Comunitatea locală are o

Relaţia turişti-localnici parcurge patru etape şi este inevitabilă. Există

9. Teoria schimbului social şi aculturaţia

un mare risc asociat fenomenului de aculturaţie, cel de pierdere aproape

11. Teoria afacerilor primare

O ANALIZĂ ORIGINALĂ A TURISMULUI ÎN ROMANIA,

Gheorghe SĂVOIU, Constantin MANEA

Keywords: statistics, tourism, traditionality, trends, market economy, downshift, slow

After more than twenty years of tourism projects...

„Contentment is natural wealth; luxury – artificial poverty.” Socrates

Considered the equivalent of industrial activities in terms of the

than 1/25 in the UK), thus making tourism comparable to agriculture in

completely miserable ones nearly fourfold.Against the background of

Downshifting, or the search for simplicity in tourism

The Oxford Dictionary (OED) identifies simplicity as the main

requiring less work, essentially involving less expense, and implying

impact and applicability, yet in parallel with a distinct asymmetry in

The increase in the revenues of companies organizing gambling,

Central and South America

Asia and Middle East

Source: GBGC Analysis (http://www.morssglobalfinance.com/the-global-economics-of-