TANDAREANU Nicoleta, Prescripţia extinctivă prin prisma prevederilor noului Cod

civil (Legea nr. 287/2009) - Partea a II-a

Publicaţie: Revista Romana de Jurisprudenta 1 din 2012

Autor:
TANDAREANU Nicoleta
Tip:
Doctrina

Prescripţia extinctivă prin prisma prevederilor noului Cod civil (Legea nr. 287/2009)*) -
Partea a II-a
*)
Rubrica „Recursuri în interesul legii” a fost realizată cu sprijinul doamnei Aneta
Ionescu, prim magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dr. Nicoleta Ţăndăreanu
Curtea de Apel Craiova, Preşedintele Secţiei a III-a civilă
Abstract
Limitations (extinctive prescription) under the New Civil Code (Law no. 287/2009)
The article „Limitations (extinctive prescription) under the New Civil Code (Law no.
287/2009)” is developed in two parts, and aims for a comprehensive approach of the
institution under the new view.
In the first part, the article defines the subject of the limitation, lists the prescriptive and
imprescriptible action rights (clarifying the nature of an action for declaration of the lack of
right of claim and action for declaration of absolute nullity by linking art. 2502 with art.
1249); deals with the right of appeal concerning the accessory rights and right of appeal for
successive benefits; deals with limitation waiving – as new institution (clarifying its nature
and effects), deals with claiming of limitations (seeking an interpretation of art.2513 –
improperly drafted and determining the effects of the prescription claimed by a joint debtor or
guarantor to the other co-obligor); deals with general rules applicable to prescription and also
the prescription beginnings (as a rule and for certain actions – action for restitution of
services provided pursuant to a void or cancellable document, abolished by resolution or
other cause of inefficiency, action for the enforcement of successive benefits, action for
annulment of a juristic act, action for compensation of damage caused by a juridical fact,
action for flaws liability).
Suspension and interruption of prescription are discussed in the II-nd part of the article.
Thus, each of the suspension causes listed in the code are discussed in detail with emphasis
on clarifying the causes of suspension provided for in: art. 2532 section 6 – throughout the
negotiations for disputes amicable settlement, and art. 2532 section 7 – during the
preliminary procedure; art.2532 section 8 – if the rightholder or the person who violated the
right is part of the Romanian armed power, as long as they are in a state of emergency or war;
art. 2532 Section 9 – if the one against which the limitation runs or would run is prevented by
force majeure to act towards prescription interruption. Prescription interruption situations
listed in art. 2537 are presented in detail, approaching, in particular: the voluntary act for
enforcement or acknowledgment of the right whose action is prescribed, filing an application
for court action or an arbitration application, entry of the claim to the list of creditors in
insolvency proceedings, filing the intervention application under forced pursuit started by
other creditors, invoking, by way of exception, of the right whose claim is subject to
limitations. Effects and their extension are also addressed, as well as the limitations
suspension and disruption benefit, as well as calculation of the prescribed periods.
Keywords: extinctive prescription (limitations), claiming limitations, waiving limitations,
limitations applicable rules, the beginning of prescription, suspension of prescription,
disruption of prescription
Articolul „Prescripţia extinctivă prin prisma prevederilor noului Cod civil (Legea nr.
287/2009)”, conceput în două părţi, îşi propune o abordare exhaustivă a instituţiei prin prisma
noii concepţii.
Articolul – în prima parte – defineşte obiectul prescripţiei; enumeră drepturile la acţiune
prescriptibile şi imprescriptibile (lămurind natura acţiunii în constatarea inexistenţei unui
drept de creanţă şi a acţiunii în constatarea nulităţii absolute prin corelarea art. 2502 cu art.
1249; tratează dreptul la acţiune privind drepturile accesorii şi dreptul la acţiune în cazul
prestaţiilor succesive; tratează renunţarea la prescripţie – ca instituţie nouă (lămurind natura
şi efectele ei), tratează invocarea prescripţiei (încercând o interpretare a art. 2513 – impropriu
redactat şi stabilirea efectelor invocării prescripţiei de către un codebitor sau fidejusor faţă de
ceilalţi coobligaţi); tratează regulile generale aplicabile prescripţiei, precum şi începutul
prescripţiei (ca regulă şi în cazul anumitor acţiuni – acţiunea în restituirea prestaţiilor
efectuate în temeiul unui act nul sau anulabil, desfiinţat prin rezoluţiune sau altă cauză de
ineficacitate, acţiunea în executarea prestaţiilor succesive, acţiunea în anularea unui act
juridic, acţiunea în repararea pagubei cauzată printr-un fapt juridic, acţiunea în răspundere
pentru vicii.
În partea a II-a, sunt tratate suspendarea şi întreruperea cursului prescripţiei. Astfel, fiecare
dintre cauzele de suspendare enumerate de cod sunt abordate detaliat cu accent pe lămurirea
cauzelor de suspendare prevăzute de: art. 2532 pct. 6 – pe întreaga durată a negocierilor
purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor; art. 2532 pct. 7 – pe durata
procedurii prealabile; art. 2532 pct. 8 – în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a
încălcat face parte din forţele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de
mobilizare sau de război; art. 2532 pct. 9 – în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar
urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere
a cursului prescripţiei. Cazurile de întrerupere a prescripţiei enumerate de art. 2537 sunt
tratate detaliat, abordându-se în mod deosebit: actul voluntar de executare sau recunoaşterea
dreptului a cărui acţiune se prescrie; introducerea unei cereri de chemare în judecată sau
arbitrale, înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, depunerea
cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori, invocarea, pe cale de
excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie. Mai sunt abordate efectele şi extinderea lor,
precum şi beneficiul suspendării şi întreruperii prescripţiei, precum şi calculul termenelor de
prescripţie.
Cuvinte cheie: prescripţia extinctivă, invocarea prescripţiei, renunţarea la prescripţie, regulile
aplicabile prescripţiei, începutul prescripţiei, suspendarea cursului prescripţiei, întreruperea
cursului prescripţiei
A) Suspendarea cursului prescripţiei
a. Cauzele de suspendare
Art. 2.532 reglementează cazurile de suspendare a cursului prescripţiei. Acestea sunt mult
mai numeroase decât în vechea reglementare a Decretului nr. 167/1958.
Astfel, prescripţia nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă se suspendă:
1. Între soţi, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt – art. 2.532 pct. 1.
Momentul separării în fapt determină încetarea cauzei de suspendare (convieţuirea ca
element esenţial al căsătoriei) şi reluarea cursului prescripţiei.
2. Între părinţi, tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu, sau cu capacitate de
exerciţiu restrânsă, ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi
socotelile nu au fost date şi aprobate – art. 2532 pct. 2.
3. Între orice persoană care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti, sau al unui act
juridic, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrare, cât timp
administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate – art. 2532 pct. 3.
Considerăm că textul este aplicabil în materia mandatului, când mandatarului îi sunt date în
administrare anumite bunuri în vederea exercitării mandatului; în materia gestiunii de
afaceri, în materia instituţiei administrării simple şi administrării depline reglementate în
art. 792-857 C. civ.; în materia contractului de depozit; în materia contractului de fiducie
reglementat în art. 773-791 C. civ. etc., cât timp contractul nu a încetat şi socotelile nu au
fost date şi aprobate.
4. În cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă cât
timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, cu excepţia cazului în care există o dispoziţie
legală contrară – art. 2532 pct. 4.
5. Cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenţa datoriei sau
exigibilitatea acesteia – art. 2532 pct. 5.
Cerinţa textului este ca debitorul, cu intenţie, să ascundă fie existenţa datoriei, fie
exigibilitatea acesteia. Prin această dispoziţie este urmărită sancţionarea fraudei debitorului
mai ales în materie delictuală.
6. Pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a
neînţelegerilor dintre părţi, însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de
expirarea termenului de prescripţie – art. 2532 pct. 6.
Considerăm că este necesar ca negocierile „să fi fost ţinute” în ultimele 6 luni înainte de
expirarea termenului de prescripţie – adică începute şi terminate în aceste ultime 6 luni.
Negocierile suspendă cursul prescripţiei începute, dar numai dacă ele intervin în ultimele 6
luni ale termenului de prescripţie, nu şi anterior. Considerăm că această cauză de suspendare
este aplicabilă şi prescripţiilor de 6 luni sau mai scurte, care îşi găsesc reglementarea în
actualul Cod civil sau care pot fi reglementate prin legi speciale, dar, în această ipoteză,
negocierile au ca efect suspendarea cursului prescripţiei în orice perioadă ar interveni.
Momentul începerii negocierilor şi momentul sfârşitului lor, ca perioadă de suspendare a
cursului prescripţiei, este lăsat la aprecierea instanţei. Considerăm că medierea şi concordatul
se încadrează în prevederile textului. De asemenea, negocierile purtate amiabil de părţi dar,
ele trebuie să fie efective, să rezulte neîndoielnic din atitudinea reciprocă a părţilor. Invitaţia
uneia dintre părţi la negocieri, neurmată de o conduită corespunzătoare din partea celeilalte
nu echivalează cu o negociere care să aibă ca efect suspendarea cursului prescripţiei.
Această invitaţie ar putea echivala mai degrabă cu o punere în întârziere care are ca efect
întreruperea prescripţiei. Potrivit art. 203 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a
Codului civil, cauza de suspendare se aplică şi în cazul prescripţiilor începute înainte de
intrarea în vigoare a Codului civil, dacă împrejurările care atrag suspendarea s-au produs
după această dată.
7. Pe durata procedurii prealabile, în cazul în care aceasta este prevăzută de lege iar cel
îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate să apeleze la această procedură – art. 2532 pct. 7.
Procedura prealabilă nu trebuie însă să dureze mai mult de 3 luni de la data declanşării
procedurii, dacă legea nu a stabilit un alt termen. Dacă cel îndreptăţit la acţiune a folosit
procedura prealabilă şi aceasta nu a fost finalizată în termen de 3 luni, sau în termenul
special prevăzut de lege, cauza suspensivă de prescripţie încetează la împlinirea celor 3 luni
sau a termenului special respectiv, iar prescripţia îşi reia cursul. Legea mai prevede ca şi
condiţie, ca cel îndreptăţit la acţiune să nu fi cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască
rezultatul acelei proceduri. Din momentul în care cel îndreptăţit la acţiune a cunoscut sau
trebuia să cunoască rezultatul negativ al procedurii prealabile, încetează cauza suspensivă
de prescripţie, iar prescripţia îşi reia cursul. În categoria procedurilor prealabile intră
reclamaţia administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea. Potrivit art. 203 din
Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil, cauza de suspendare se aplică şi în
cazul prescripţiilor începute înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, dacă împrejurările
care atrag suspendarea s-au produs după această dată.
8. În cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale
României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război – art. 2532 pct. 8.
Sunt avute în vedere şi persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de
serviciu, impuse de necesităţile războiului. Cauza de suspendare intervine pe perioada în care
oricare dintre părţi, atât titularul dreptului, în contra căruia curge prescripţia, cât şi cel ce este
sau urmează să fie chemat în judecată, se găsesc în situaţia de mobilizare sau război.
Legiuitorul a avut în vedere numai forţele armate ale României, cât timp acestea se află în
stare de mobilizare sau de război, fără a ţine seama de faptul că România este membră
NATO şi trupe ale armatei pot participa la acţiuni de luptă sau de menţinere a păcii ale
NATO în anumite zone ale lumii. Considerăm că textul trebuie interpretat extensiv şi că nu
neapărat forţele armate ale României trebuie să se afle în stare de mobilizare sau de război.
Este suficient ca titularul dreptului sau cel care l-a încălcat să fie într-o astfel de misiune,
trimis însă de forţele armate române.
9. În cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat
de un caz de forţă majoră să facă acte de întrerupere a cursului prescripţiei, cât timp durează
împiedicarea – art. 2532 pct. 9.
Forţa majoră, când este temporară, constituie cauză de suspendare a prescripţiei numai dacă
intervine în ultimele 6 luni ale termenului de prescripţie. Forţa majoră este definită de art.
1351 alin. (2) ca orice eveniment extern, imprevizibil, absolut, invincibil şi inevitabil. Toate
aceste caracteristici ale evenimentului trebuie apreciate de instanţă. Prescripţia îşi reia cursul
în momentul în care partea încetează să mai fie împiedicată de evenimentul respectiv. Textul
este neclar întrucât forţa majoră este prin ea însăşi temporară şi atunci, în toate cazurile,
efectul suspensiv de prescripţie se produce numai dacă evenimentul a intervenit în ultimele 6
luni ale termenului de prescripţie. Considerăm că la prescripţiile mai scurte de 6 luni,
evenimentul, oricând ar interveni, produce efectul suspensiv al termenului de prescripţie.
10. În alte cazuri prevăzute de lege – art. 2532 pct. 10.
Exemplu, deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului are ca efect suspendarea
cursului prescripţiei pentru acţiunile având ca obiect recuperarea creanţelor împotriva
debitorului, potrivit art. 40 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, potrivit art. 1359 C. civ., prescripţia dreptului la acţiune cu privire la repararea
prejudiciului cauzat prin vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii ori prin decesul unei
persoane este suspendată până la stabilirea pensiei sau a ajutoarelor ce s-ar cuveni în cadrul
asigurărilor sociale, celui îndreptăţit la reparaţie.
Tot un caz special de suspendare a cursului prescripţiei este prevăzut de art. 591 C. civ. –
prescripţia dreptului la acţiune al autorului lucrării (construcţiei) edificate pe terenul altuia nu
curge cât timp el este lăsat de proprietar să deţină imobilul.
Cauze de suspendare speciale sunt reglementate şi în materie succesorală în art. 2533:
a) prescripţia nu curge contra creditorilor defunctului în privinţa creanţelor pe care aceştia le
au asupra moştenirii cât timp aceasta nu a fost acceptată, ori, în lipsa acceptării, cât timp nu a
fost numit un curator care să reprezinte pe succesibili;
b) prescripţia nu curge contra moştenitorilor defunctului cât timp aceştia nu au acceptat
moştenirea, ori nu a fost numit un curator care să îi reprezinte;
c) prescripţia nu curge contra moştenitorilor defunctului, în privinţa creanţelor pe care aceştia
le au asupra moştenirii, de la data acceptării moştenirii şi până la data lichidării ei.
11. Alte cauze de suspendare prevăzute de părţi printr-o clauză expresă a convenţiei lor,
potrivit art. 2515 C. civ.
Părţile cu capacitate deplină de exerciţiu pot să modifice cauzele legale de suspendare, în
sensul de a restrânge sau extinde aplicabilitatea cauzelor legale1).
1)
A se vedea prima parte a studiului, secţiunea „Reguli generale aplicabile prescripţiei”.
b. Efectele suspendării
Art. 2534 reglementează efectele suspendării prescripţiei: de la data la care cauza de
suspendare a încetat, prescripţia îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului şi
timpul scurs înainte de suspendare. Prescripţia nu se va împlini totuşi mai înainte de expirarea
unui termen de 6 luni, de la data când cauza de suspendare a încetat, cu excepţia prescripţiilor
mai scurte de 6 luni care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la
încetarea cauzei suspendării.
c. Beneficiul suspendării
Suspendarea poate fi invocată de partea care a fost împiedicată să-şi exercite dreptul în cadrul
termenului de prescripţie, afară de cazul în care legea prevede altfel. Un astfel de caz, ca o
excepţie de la regulă, este reglementat de art. 1440 alin. (1) – suspendarea prescripţiei în
folosul unuia dintre creditorii solidari poate fi invocată şi de către ceilalţi creditori solidari, în
virtutea mandatului reciproc prezumat de art. 1436, care conferă fiecărui creditor solidar
puterea de a acţiona pentru gestionarea şi satisfacerea interesului lor comun.
d. Extinderea efectului suspendării prescripţiei
De principiu, efectul suspendării se produce numai faţă de persoana care a fost împiedicată
să-şi exercite dreptul în cadrul termenului de prescripţie. Cu toate acestea, efectul suspendării
se extinde şi la alte persoane:
– suspendarea prescripţiei faţă de debitorul principal ori faţă de fidejusor produce efecte în
privinţa amândurora, fără distincţie după cum aceştia răspund solidar sau nu (art. 2536);
– suspendarea prescripţiei faţă de unul dintre creditorii sau debitorii unei obligaţii indivizibile
produce efecte şi faţă de ceilalţi [art. 1433 alin. (1)];
– suspendarea prescripţiei faţă de unul dintre debitorii solidari produce efecte şi faţă de
ceilalţi codebitori [art. 1449 alin. (1)].
B) Întreruperea prescripţiei
a.Cazurile de întrerupere
Art. 2537 reglementează cazurile de întrerupere a prescripţiei:
* Printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se
prescrie.
Legea reglementează două cazuri de întrerupere într-unul singur: actul voluntar de executare,
respectiv recunoaşterea dreptului.
o Actul voluntar de executare constă într-o executare benevolă a obligaţiei asumate de către
cel în folosul căruia curge prescripţia – debitorul. Evident că este vorba de o executare
parţială pentru că executarea totală stinge obligaţia şi inclusiv dreptul la acţiune, caz în care
nu se mai pune problema termenului de prescripţie şi a întreruperii.
o Recunoaşterea dreptului trebuie să provină tot de la cel în folosul căruia curge prescripţia –
debitorul. Recunoaşterea se poate face unilateral sau convenţional şi poate fi expresă sau
tacită. Când este tacită trebuie să rezulte din manifestări neîndoielnice care să ateste existenţa
dreptului. Potrivit art. 2538 alin. (2), constituie act de recunoaştere tacită plata parţială a
datoriei, achitarea în tot sau în parte a dobânzilor sau penalităţilor, solicitarea unui termen de
plată şi altele asemenea.
Considerăm că legiuitorul este inconsecvent în reglementare şi că plata parţială a datoriei,
precum şi achitarea în tot sau în parte a dobânzilor sau penalităţilor nu constituie un act de
recunoaştere, ci un act voluntar de executare.
* Prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau arbitrale, prin înscrierea creanţei la
masa credală în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul
urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a
cărui acţiune se prescrie.
o Introducerea unei cereri de chemare în judecată sau arbitrale
Cererea poate fi făcută pe cale de acţiune principală sau pe cale reconvenţională. Prescripţia
este întreruptă chiar dacă sesizarea a fost făcută la un organ de jurisdicţie necompetent.
Textul art. 2539 este impropriu redactat încât se impune următoarea interpretare: dacă
cererea a fost informă în sensul că a fost anulată, respinsă, perimată, ori s-a renunţat la ea,
introducerea cererii de chemare în judecată operează întreruperea cursului prescripţiei
numai dacă titularul dreptului la acţiune introduce o nouă cerere în termen de 6 luni de la
data rămânerii definitive a primei hotărâri, „cu condiţia ca aceasta din urmă să fie admisă”.
Credem că voinţa legiuitorului este ca noua cerere să îndeplinească condiţiile pentru a fi
judecată pe fond, nu neapărat să fie admisă. Constatarea întreruperii prescripţiei presupune
depăşirea momentului soluţionării acţiunii pe o excepţie şi antamarea fondului. Potrivit art.
204 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil, dispoziţiile sunt aplicabile şi
în cazul cererilor de chemare în judecată sau arbitrale introduse după intrarea în vigoare a
Codului civil. Prescripţia nu este întreruptă prin prima acţiune nici în ipoteza în care
hotărârea judecătorească sau arbitrală obţinută şi-a pierdut puterea executorie prin prescripţia
dreptului de a obţine executarea silită. Dacă dreptul la acţiune este imprescriptibil sau nu s-a
prescris încă, se va putea face o nouă cerere de chemare în judecată, fără a opera excepţia
autorităţii de lucru judecat2).
2)
Ceea ce se pierde este doar puterea executorie – autoritatea de lucru judecat se
menţine – L. Zidaru, Seria de Conferinţe dedicată Noului Cod Civil, Institutul Naţional al
Magistraturii, 22-23 octombrie 2011.
o Înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei întrerupe cursul
prescripţiei
Este adevărat că înscrierea creanţei echivalează cu introducerea unei acţiuni, dar
prevederea vine oarecum în contradicţie cu dispoziţiile legii insolvenţei, respectiv cu
dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 85/2006 potrivit cărora, deschiderea procedurii suspendă
orice termene de prescripţie a acţiunilor pentru recuperarea creanţelor contra debitorului.
Considerăm că nu există nicio raţiune de a suprapune o cauză de întrerupere a cursului
prescripţiei peste o cauză de suspendare a cursului prescripţiei. Or, de vreme ce la momentul
deschiderii procedurii se suspendă cursul prescripţiei, iar această suspendare durează până
la închiderea procedurii, când prescripţia îşi reia cursul, întreruperea prescripţiei prin
înscrierea creanţei la masa credală nu se mai justifică. De regulă, întreruperea prescripţiei
este un moment care se produce instantaneu şi din acelaşi moment începe să curgă o nouă
prescripţie, ştergându-se prescripţia cursă până atunci. Trebuie observat că potrivit art.
2541 alin. (5) efectul întreruperii prescripţiei prin înscrierea creanţei la masa credală este
asemănător cu cel al suspendării, în privinţa momentului la care încetează efectul
întreruperii în sensul că începe să curgă o nouă prescripţie din momentul la care există din
nou posibilitatea legală de valorificare a creanţei rămase neacoperite, adică de la momentul
închiderii procedurii.S-ar putea pune următoarele două probleme:
(a) dacă odată cu intrarea în vigoare a Codului civil, dispoziţiile art. 40 din Legea
insolvenţei sunt abrogate tacit. Considerăm că nu, întrucât cele două instituţii sunt diferite,
iar o abrogare tacită nu este posibilă cu privire la două instituţii distincte.
(b) câtă vreme atât întreruperea, cât şi suspendarea, durează până la închiderea procedurii,
la acest moment va începe să curgă un nou termen dacă creditorul nu şi-a recuperat creanţa
(efectul întreruperii) sau prescripţia îşi reia cursul luându-se în calcul şi timpul scurs înainte
de deschiderea procedurii (efectul suspendării)? Considerăm că pentru creditorii care nu s-au
înscris la masa credală se produce efectul suspendării, iar la închiderea procedurii prescripţia
îşi reia cursul, calculându-se şi timpul scurs înainte de suspendare. Pentru creditorii care şi-au
depus creanţa la masa credală se produce efectul întreruperii, iar la închiderea procedurii
începe să curgă un nou termen de prescripţie.
o Depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori
Depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori are ca efect
întreruperea prescripţiei dacă se face conform art. 680 şi următoarele din noul Cod de
procedură civilă, care va intra în vigoare la o dată ulterioară. În actuala reglementare a
Codului de procedură civilă nu există o asemenea instituţie.
o Invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie
Invocarea, pe cale de excepţie, a dreptului a cărui acţiune se prescrie are ca efect întreruperea
prescripţiei. Invocarea poate să aibă loc într-un alt litigiu, izvorând din acelaşi raport juridic.
* Prin constituirea ca parte civilă în procesul penal, în cursul urmăririi penale sau în faţa
instanţei de judecată, până la începerea cercetării judecătoreşti. În cazul în care despăgubirile
se acordă din oficiu, începerea urmăririi penale are ca efect întreruperea prescripţiei, chiar
dacă partea nu s-a constituit ca parte civilă3).
3)
Textul are în vedere exercitarea acţiunii civile în alt cadru procesual – L. Zidaru,
Seria de Conferinţe dedicată Noului Cod Civil, Institutul Naţional al Magistraturii, 22-23
octombrie 2011.
* Prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere.
Punerea în întârziere poate avea loc în orice mod: notificare, adresă, somaţie etc. Dar,
punerea în întârziere are ca efect întreruperea prescripţiei numai dacă este urmată de
chemarea în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere. Potrivit art. 1000 din
noul Cod de procedură civilă, somaţia adresată debitorului prin intermediul executorului
judecătoresc, în cadrul procedurii ordonanţei de plată reglementată de art. 999-1010 C. pr.
civ. întrerupe prescripţia extinctivă potrivit dispoziţiilor art. 2.540 C. civ., care se aplică în
mod corespunzător. Deci somaţia reprezintă un act de punere în întârziere astfel că procedura
ordonanţei de plată nu este asimilată unei cereri de chemare în judecată.
* În alte cazuri prevăzute de lege (de exemplu prin renunţarea la prescripţie – prezentată
anterior)
b.Efectul întreruperii
Efectul întreruperii prescripţiei constă în ştergerea prescripţiei începute înainte de a se fi ivit
cauza de întrerupere şi în începerea curgerii unui nou termen de prescripţie, de acelaşi fel. De
regulă, întreruperea prescripţiei şi începerea curgerii unui nou termen de prescripţie sunt
simultane, fenomene care se produc dintr-o dată, instantaneu. Prin excepţie, art. 2514 alin. (5)
prevede că dacă întreruperea este produsă prin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul
procedurii insolvenţei sau prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite
pornite de alţi creditori, prescripţia va reîncepe să curgă de la data la care există din nou
posibilitatea legală de valorificare a creanţei rămase neacoperite. O soluţie asemănătoare
este dată şi în cazul în care prescripţia este întreruptă prin constituirea ca parte civilă în
procesul penal.
c. Beneficiul întreruperii
Potrivit art. 2542, de regulă, întreruperea prescripţiei nu poate fi opusă decât de autorul
actului întreruptiv, profită numai acestuia şi poate fi opusă numai celui împotriva căruia a fost
îndreptat un asemenea act. Dacă prescripţia a fost întreruptă prin recunoaşterea dreptului,
efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului
recunoaşterii.
d. Extinderea efectului întreruperii prescripţiei
Prin excepţie, de la regula instituită de art. 2542:
– întreruperea prescripţiei împotriva debitorului principal sau a fidejusorului produce efecte
în privinţa amândurora, fără ca legea să facă distincţie după cum răspunderea lor este solidară
sau nu (art. 2543);
– întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditorii sau debitorii unei obligaţii
indivizibile produce efecte şi faţă de ceilalţi [art. 1433 alin. (2)];
– întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditorii solidari profită tuturor celorlalţi
creditori solidari [1441 alin. (2)];
– întreruperea prescripţiei faţă de unul dintre debitorii solidari produce efecte şi faţă de
ceilalţi codebitori [art. 1449 alin. (1)];
– întreruperea prescripţiei faţă de un moştenitor al debitorului solidar nu produce efecte faţă
de ceilalţi codebitori decât pentru partea acelui moştenitor, chiar dacă este vorba de o creanţă
ipotecară [art. 1449 alin. (2)].
C) Legea aplicabilă
Potrivit art. 2663, prescripţia extinctivă a dreptului la acţiune este supusă legii care se aplică
dreptului subiectiv însuşi. Prin excepţie, dispoziţiile privind cauzele de întrerupere sau
suspendare pentru care legea de punere în aplicare a Codului civil prevede că sunt aplicabile
şi prescripţiilor născute sunt imperiul legii vechi sunt aplicabile dacă respectivele cauze au
intervenit sub legea nouă.
D) Termenele de prescripţie
Termenele de prescripţie se calculează potrivit titlului III, intitulat „Calculul termenelor”.
Termenele pe luni sau ani se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună sau ultimul
an. Dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă,
termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni. Mijlocul lunii este a cincisprezecea zi. Dacă
ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, termenul se consideră împlinit la sfârşitul primei
zile lucrătoare care îi urmează.
Actele de orice fel se socotesc făcute în termen dacă înscrisurile care le constată au fost
predate oficiului poştal sau telegrafic cel mai târziu în ultima zi a termenului, până la ora
când încetează în mod obişnuit activitatea la cel oficiu.
Publicat în Revista Română de Jurisprudenţă cu numărul 1 din data de 31 ianuarie 2012.