Seminar 2

Algebră liniară
 
a b
Definiţia 1. Fie A ∈ M2 (C), A = .
c d
Ecuaţia det(A − λI2 ) = λ2 − T r(A)λ + detA = 0 se numeşte ecuaţia caracteristică a matricei A, unde T r(A) = a + d
(urma matricei A) şi detA = ad − bc. Rădacinile ecuaţiei se numesc valori proprii.
Teorema 1 (Cayley-Hamilton). Orice matrice pătratică verifică propria sa ecuaţie caracteristică, adică
 
2 a b
A − T r(A) · A + detA · I2 = O2 , unde A ∈ M2 (C), A = .
c d

Exerciţiul 1. Demonstraţi teorema precedentă utilizând notaţiile din definiţia (1).

 
a b
Consecinţa 1. Dacă A = ∈ M2 (C) şi detA = ad − bc = 0, atunci An = (T rA)n−1 A, ∀n ∈ N, n ≥ 2.
c d
Exerciţiul 2. Demonstraţi consecinţa precedentă utilizând inducţia matematică şi teorema Cayley-Hamilton.
Pn
Exerciţiul 3. Pentru o matrice A = (aij )i=1;n,j=1;n ∈ Mn (C) notăm cu T r(A) = aii pe care o numim urma matricei
i=1
A. Să se arate că:
1. T r(A + B) = T r(A) + T r(B); ∀A, B ∈ Mn (C),
2. T r(αA) = αT r(A); ∀α ∈ C, ∀A ∈ Mn (C),
3. T r(AB) = T r(BA); ∀A, B ∈ Mn (C),

4. T r(AAt ) = 0 ⇒ A = 0n
Exerciţiul 4. Demonstraţi că dacă A ∈ Mn (R) este o matrice antisimetrică atunci matricea B = A−AT este antisimetrică.
Exerciţiul 5. Demonstraţi că dacă A ∈ Mn (R) este o matrice simetrică atunci matricea B = A + AT este simetrică.
Exerciţiul 6. Calculaţi valoarea următorilor determinanţi utilizând proprietăţile acestora.
     
 a+b 1 c+a 
 
 a
 a + 1 a + 2  
 a−b b 1 

(a)  b + c 1
 2a  ; (b)  b
 b + 2 b + 4  ; (c) 
 b−c c 2 ;

 c+a 1 b+a   c c+3 c+6   c−a a 3 

Exerciţiul 7. Calculaţi următorii determinanţi de tip Wandermonde:

     
 1 1 1   a a2 a3   1 1 1 
     
(a)  a b c  ; (b)  b b2 b3  ; (c)  2x y 3z ;

 a2 b2 c2   c c2 c3   4x2 y2 9z 2 

Exerciţiul 8. Rezolvaţi următoarele ecuaţii:

       
 x 2 2   x 1 2   1 x x   1−x 0 x 
     
(a)  2 x 2  = 0 ; (b)  2 x
  1  = 0 ; (c)  x
 1 x  = 0 ; (d)  0
 1 − 2x 0 =0;

 2 2 x 

 1 2 x   x
 x 1   x
 0 1 − 3x 
 x 1 2 3   1 1 1 1 
 
 1 x 2 3   1 1−x 1 1 
(e)  = 0 ; (f )  =0;
 1 2 x 3   1 1 2−x 1 
 2 1 22 3
 x  
 1 1 1 3−x 

 x 3x 3x 1   lnx ln2 ln3 ln5 
 2  
 x x2 + 2x 2x + 1 1   ln2 lnx ln5 ln3 
(g)  =0; (h)  =0;
 x 2x + 1 x + 2 1   ln3 ln5 lnx ln2 

 1 3 3 1   ln5 ln3 ln2 lnx 

Exerciţiul 9. Să se calculeze rangul următoarelor matrice pentru diferite valori ale lui α:
   
2 2 3 1 α 3 2
(a) A =  1 −1 0  ; (b) B= 2 3 −1 1  .
−1 2 α −1 2 α−1 1
    
1 2 m 1 2 m n
Exerciţiul 10. Se dau matricele A =  1 0 1  şi B =  1 0 1 1  . Să se determine m şi n astfel ı̂ncât ı̂ncât
2 1 0 2 1 0 2
cele două matrice să aibă acelaşi rang.

Definiţia 2. Se numeşte transformare elementară a unei matrice, oricare din următoarele transformări:
1. schimbarea a două linii (coloane) ı̂ntre ele.
2. ı̂nmulţirea elementelor unei linii (coloane) cu un număr nenul.
3. adunarea la elementele unei linii (coloane) a elementelor altei linii (coloane) ı̂nmulţite cu acelaşi număr.
Observaţia 1. Transformările elementare nu schimbă rangul unei matrice.
Definiţia 3. Matricele A şi B de acelaşi tip se numesc echivalente dacă una din ele se obţine din cealaltă printr-un număr
finit de transformări elementare. Se notează A ∼ B.
Observaţia 2. Două matrice echivalente au acelaşi rang.
Exerciţiul 11. Utilizând transformări elementare să se determine rangul matricelor:
 
      1 1 5
  1 2 3 1 6 4 2 2 3
1 2  2 1 1 
A1 = , A2 =  2 1 −1  , A3 =  2 4 −1  , A4 =  1 −1 0  , A5 =  
3 4  1 3 1 
−1 3 2 −1 2 5 −1 2 1
2 3 −3

Exerciţiul 12. Să se calculeze rangul matricelor:

 
    1 0 1 0 0
2 0 2 0 2 2 1 3 −1  1 1 0 0 0 
 0 1 0 1 0   3 −1 2 0  
 ; (c) C =  0

(a) A =   ; (b) B =  1 1 0 0 .
 2 1 0 2 1   1 3 4 −2  
 0

0 1 1 0 
0 1 0 1 0 4 −3 1 1
0 1 0 1 1

Exerciţiul 13. Completaţi numerele care lipsesc din matricea de mai jos:
 
a −3 b
A =  1 3 −1 
c 9 −3

astfel ı̂ncât matricea A să aibă :

1. rangul 1;
2. rangul 2;
3. rangul 3;
Exerciţiul 14. Să se calculeze rangul următoarelor matrici:

 
    2 1 3 5
3 2 1 1 −2 1 1  4 0 4 8 
A= 2 1 1 , B =  1 −2 1 −1 , C = 
 1

1 2 1 
6 2 4 1 −2 1 −5
0 1 1 1
Exerciţiul 15. Utilizând transformări elementare determinaţi rangul următoarelor matrici:
 
  1 −4 2 0  
3 −1 0  2 −3 −1 2 2 3
−5 
A =  −2 1 −1 , B =   3 −7 1 , C =  1 −1 0 
−5 
−3 6 1 −1 2 1
0 1 −1 −1
Exerciţiul 16. Determinaţi inversele următoarelor matrici:
   
2 2 9 3
A= ,B=
1 −1 −3 1

2
  
1 3 1
Exerciţiul 17. Să se determine dacă matricea A =  4 2 5  este singulară sau nu. Dacă este nesingulară, atunci
3 6 2
calculaţi inversa A−1 .
 
1 0 1
Exerciţiul 18. Să se determine valorile parametrului m ∈ R astfel ı̂ncât matricea A =  x 1 2  să fie inversabilă
1 x m
pentru orice x ∈ R.
 
k 1 1
Exerciţiul 19. Pentru ce valori ale lui k ∈ R matricea A =  2 3 1  este inversabilă.
0 −1 1
Exerciţiul 20. Să se calculeze inversele următoarelor matrice:
   
2 3 4 2 4 6
(a) A =  0 1 1  ; (b) B =  4 2 8 ;
2 2 −1 1 3 5
   
3 −2 0 −1 2 3 4 5
 0 2 2 1 
 (d) D =  3 3 4 5 

(c) C =  ;
1 −2 −3 −2   4 4 4 5 
0 1 2 1 5 5 5 5
   
−3 11 −1 −14 −2 20
1 1
(e) E = −  2 −10 −2  ; (f ) F = −  −12 4 8 ;
8 16
−2 2 2 10 −2 −12
   
1 1 −2 −4 −1 1 0 0
 0 1 0 −1   1 −2 1 0 
(g) G =  −1 −1
 ; (h) H =  .
3 6   0 1 −2 1 
2 1 −6 −10 0 0 1 −4/5
 
1 2 3  
5 4 1
Exerciţiul 21. Să se rezolve ecuaţia matriceală XA = B, unde A =  −1 0 1  şi B = .
−1 −1 −2
2 1 −1

Exerciţiul 22. Folosind transformările elementare să se calculeze inversele următoarelor matrici, dacă acestea există ( se
folosesc doar asupra liniilor). Verificaţi rezultatele obţinute.
 
      1 1 1 1
2 −1 1 1 1 1 1 1 1  1 1 −1 −1 
(a) A =  1 2 −3  ; (b) B =  0 2 1  ; (c) C =  3 5 4  ; (d) D =  ;
 1 −1 −1 1 
3 1 −1 1 0 1 3 6 5
−1 −1 1 1

     
1 1 1 1 1 2 3 4 1 0 0 1
 1 2 3 4   1 5 8 4   1 21 −12 −1 
(e) E =   ; (f ) F =   ; (g) G =  ;
 1 3 6 10   10 0 0 1   1 −11 −1 4 
1 4 10 20 1 3 2 2 −1 0 1 0

     
1 5 6 6 1 0 0 0 1 1 0 0
 1 3 3 3   2 2 4 4   2 3 5 4 
(h) H = 
 1
 ; (i) I =   ; (j) J =  ;
3 9 12   3 3 6 9   2 3 7 6 
1 0 0 0 1 3 5 6 1 3 5 2

3
 Funcţiile trigonometrice inverse

1. Funcţia arcsinus
Definiţia 4. Funcţia inversă a restricţiei bijective a funcţiei sinus la intervalul − π2 , π2 , adică
 

 
π π
f: − , → [−1; +1],
2 2
f (x) = sinx, se numeşte arcsinus.

Deci:
 
π π
f −1 : [−1; +1] → − ; + , x = f −1 (y) = arcsiny.
2 2
Observaţii:
(a) y = sinx ⇔ x = arcsiny, unde x ∈ − π2 , π2 şi y ∈ [−1; +1].
 

(b) Graficul funcţiei arcsinus este simetricul graficului restricţiei funcţiei sinus de mai sus, faţă de bisectoarea I.
(c) Funcţia
 π π  arcsinus este strict crescătoare şi mărginită , mulţimea valorilor sale (imaginea funcţiei) fiind intervalul
−2, 2 .
(d) arcsin(−x) = −arcsinx

2. Funcţia arccosinus
Definiţia 5. Funcţia inversă a restricţiei bijective a funcţiei cosinus la intervalul [0; π], adică

f : [0; π] → [−1; +1], f (x) = cosx,

se numeşte arccosinus.

Deci:

f −1 : [−1; +1] → [0; π], x = f −1 (y) = arccosy.

Observaţii:

4
 (a) y = cosx ⇔ x = arccosy, unde x ∈ [0; π] şi y ∈ [−1; +1].
(b) Graficul funcţiei arccosinus este simetricul graficului restricţiei funcţiei cosinus.
(c) Funcţia arccosinus este strict descrescătoare şi mărginită, mulţimea valorilor sale (imaginea funcţiei) fiind
intervalul [0; π].
(d) arccos(−x) = π − arccosx

3. Funcţia arctangentă
Definiţia 6. Funcţia inversă a restricţiei bijective a funcţiei tangentă la intervalul − π2 , π2 , adică

 
π π
f: − , → R, f (x) = tgx,
2 2
se numeşte arctangentă.
Deci:
 
π π
f −1 : R → − ; + , x = f −1 (y) = arctgy.
2 2
Observaţii:
(a) y = tgx ⇔ x = arctgy, unde x ∈ − π2 , π2 şi y ∈ R.

(b) Graficul funcţiei arctangentă este simetricul graficului restricţiei funcţiei tangentă ,fata de bisectoarea I.
(c) Funcţia arctangentă este strict crescatoare şi marginită, mulţimea valorilor sale (imaginea funcţiei) fiind inter-
valul (− π2 ; + π2 ).
(d) Dreptele de ecuaţii y = ± π2 sunt asimptote orizontale ale graficului funcţiei arctangentă spre ±∞.
(e) arctg(−x) = −arctgx

5
4. Funcţia arccotangentă
Definiţia 7. Funcţia inversă a restricţiei bijective a funcţiei cotangentă la intervalul (0; π) , adică
f : (0; π) → R, f (x) = ctgx, se numeşte arccotangentă.

Deci:

f −1 : R → (0; π), x = f −1 (y) = arcctgy.

Observaţii:
(a) y = ctgx ⇔ x = arcctgy, unde x ∈ (0, π) si y ∈ R.
(b) Graficul funcţiei arccotangentă este simetricul graficului restricţiei funcţiei cotangentă, faţă de bisectoarea I.
(c) Funcţia arccotangentă este strict descrescătoare şi mărginită, mulţimea valorilor sale (imaginea funcţiei) fiind
intervalul (0; π).
(d) Dreptele de ecuaţii y = 0 şi y = π sunt asimptote orizontale ale graficului funcţiei arccotangenta spre ±∞.
(e) arcctg(−x) = π − arcctgx