Academia.eduAcademia.edu

Isaac Asimov

Treaba a mers ca unsă. N-a fost nevoie de nici un aranjament. N-a trebuit să intervin cu nimic. ...Poate că tocmai de aceea ar fi trebuit să miros catastrofa. A început cu obişnuita mea lună de concediu între misiuni. Serviciul Galactic şi-a stabilit rutina: o lună de serviciu, urmată de o lună de concediu. Am ajuns în Marsport pentru cele trei zile de escală înaintea saltului spre Pământ. În mod normal, Hilda-Dumnezeu so binecuvânteze, cea mai dulce soţie din lume!-mar fi aşteptat acolo şi am fi petrecut în mod plăcut; o mică avanpremieră apreciată de amândoi. Singurul necaz ar fi că Marsport este locul cel mai zurbagiu din Sistemul Solar, iar un miniinterludiu plăcut nu-şi prea găseşte locul pe-acolo. Dar cum să-i explic asta Hildei, ia spuneţi? Ei bine, de data aceasta, soacră-mea-Dumnezeu so binecuvânteze (uneori)-sa îmbolnăvit cu numai două zile înainte ca eu să ajung în Marsport şi, în seara dinaintea amartizării, am primit o spaţiogramă de la Hilda, care mă anunţa că rămânea pe Pământ cu maică-sa şi nu mă aştepta. I-am trimis regretele pline de iubire şi urări de însănătoşire pentru mama ei, iar când am amartizat, mi-am dat seama că eram... În Marsport, fără Hilda! Vreau să înţelegeţi că asta nu-nsemna încă nimic. Era doar rama tabloului, scheletul. Acum, se punea problema liniilor şi culorilor din interiorul ramei; pielea şi carnea care să îmbrace scheletul. De aceea, am sunat-o pe Flora (cea din anumite episoade, din trecut), în care scop am închiriat o cabină video. Dă-le-ncolo de costuri; cu toată viteza înainte! Apreciasem că existau nouăzeci la sută şanse ca ea să nu fie acasă, să fie ocupată, să aibă Videofonul deconectat, ba chiar să fi murit. Era însă acasă, avea Videofonul conectat şi-pe Marea Galaxie!-părea orice, dar nu moartă. Arăta mai bine ca niciodată. Etatea n-are putere asupra ei, cum a zis nu ştiu cine, nici obiceiul nu-i poate istovi bogatul farmec.* 1

This document is currently being converted. Please check back in a few minutes.