Nicolae-Densusianu Dacia-Preistorica-Part-I (1)

ISBN: 973-9296-33-5 Bucure ti - 2002 ARHETIP e-mail arhetip a rol.ro Tipărit : Tipografia SEMNE Această ediŃie este o reproducere în facsmil a lucrării Dacia Preistorică de Nicolae Densu ianu apărută pentru prima dată în BUCURE TI Institutul de Arte Grafice „CAROL OÖBL", S-sor loan St. Rasidescu 16, STRADA PARIS, (fostă Doamnei), 16 1913. NIC. DENSUSIANU ? VIEAłA SI OPERA SAînsemnătatea Daciei Preistorice. In revista «Căminul Nostru» delà l Aprilie 1!)11 (1), primul său articol începea cu următoarele cuvinte: «i/a sfâr itul săptămânii trecute ăiarele publicau, probabil după informaŃiile poliŃiei, o notiŃă cu caractere mici câni în această cuprindere: S'a găsit mort, la locuinŃa sa din str. SfinŃilor, Nic. Densu ianu, bibliotecarul Stalului-Major al Armatei. Cam tot atâta ar fi spus si rubrica decesurilor delà OfiŃerul Stării Civile, si ca conclnsiune, Nic. uensn iann se despărŃia de lume tot a§a do modest, precum trăise în eu. Nu pleca din lumea aceasta cu sgo-luot i alaiu, jientrucă ziua de îiuuiormiintare nu era — ca pentru numero i alŃii—singura • în care i se mai pomenia numele». Aceste puŃine cuvinte, cari lasă să se vadă, a a do limpede i cine era N. Densu ianu, i oare este soarta — să zic i la noi, dacă nu mai mult la noi ca în altă parte—a celor mode ti, corecŃi., muncitori i demni, J'ac cea mai mare cinste d-1 ui O. Lugo ianu. De sigur că Domnia-sa le-a scris, cum Ic-arn citit i eu de altfel, cu inima plină do durere. Da, Niculae Densu ianu nu mai era; el murise la 24 Martie 1911 orele l i jumătate după amiază! Sufletul acestuia, care părăsia valea plângerilor, după o vieaŃă plină de resemnaŃiune si muncă, era sufletul unuia clin coi mai de seamă fii ai neamului românesc. Am credinŃa i curajul a spune că neamul românesc nu a avut mulŃi fii destoinici ca Densu ianu i că în Panteonul nostru va fi el, do sigur, frunta între frunta i. Rar s'a văzut un om mai hotărî t în a- i sacrifica vieaŃă lui—căci el do 40 do ani nu mai trăia decât pentru un anumit scop, — care sa părăsească toate plăcerile vieŃii, să so izoleze de lume, să renunŃe la familie, să se despartă voit i hotârît do tot i toate, pentru a- i consacra toata activitatea de care era capabil, realizării numai unui vis frumos ce ducea la dosmormântarea unui trecut de aur al neamului său. (1) Anul I, No. 21. Bucure ti. NIC. TiEXSr valuià iirea lui bună i pe omul care cugetă; modestia lui nu prea cunoscută ori mai ales apreciata la noi i care-1 făcea sfios, te surprindeau plăcut delà prima sa înfăŃi are. Căutătura lui limpede, ca i cugetul său curat; vorbirea sa rară, deslu ită, a ezată din toate punctele do vedere, îŃi arătau îndată o fire de seamă i un om simŃitor. De ertăciune nu era în el; goliciunea, caro ameŃe te pe atâŃia la noi, era străină firii lui. PuŃin pretenŃios, natural, fără metehne, fără dorinŃe cari c'hinuesc omul i strică societăŃii, el căuta linitea, seriozitatea i relaŃiile sănătoase. Se mulŃumia cu puŃin; toată vieaŃa lui stă dovadă. O astfel ele fire cumpănită i bine îngrădita nu putea însă sa nu aibă i partea ei pasionată, în care furtuna să bantué fără rezervă i care să robească firea cea mai aleasă. Donsu ianu era un patriot adevărat, nu încrezut, nu închipuit, cu atât mai puŃin un în elător. Tot focul de care era capabilă o astfel de fire aleasă servià să încălzească, în inima lui, iubirea de neam i contribuia a-1 face să renunŃe la tot, să se sacrifice cu desăvâr ire pe el pentru a mai adaogă ceva la înălŃarea neamului său. i ce iubire aleasă, curată, fu aceasta; dornică numai de a pune in lumină, cât mai mult, părŃile bune ale neamului românesc, i a-i arăta trecutul cât mai înalt, pentru a-i asigura urcarea mai sigur in viitor! El închină astfel toată suflarea lui neamului din care a ie it. Densu ianu era dintre Transilvănenii aceia cari nu voesc a mai ti nici de Transilvania lor iubită i martira, nici de România, pe care a a de mulŃi dintre ei o critică pe nedrept, nici de Macedonia, pe care pare că am uitat-o cei dinŃară liberă, după ce i-am pricinuit atâta râu, nici de Basarabia, care a împlinit un secol de letargie, nici de Bucovina cu comorile ei din trecut, nimic din toate ace stea .... dar cari iubesc, iubesc cu patima toată Ńara locuita de Români, fără anume hotare decât acelea ale graiului nostru iubit, pământ care a fost ro it de sângele eroilor i martirilor no tri, patria vecinică a doinei fermecătoare i a cosânzenelor cu feŃi frumo i, cari fac să ne sboare gândul înălŃându-se tot mai sus. Dacia, Dacia Felix, era patria lui Densu ianu. Dacia protolatină, Dacia pelasgă, iată idealul său, iată ce doriâ inima lui i pentru a cărei înălŃare a muncit i s'a sacrificat. Să nu fie nimeni sceptic. Se vor convinge toŃi, sunt sigur, ca i mine, cetind această lucrare de preŃ. Do Dacia se leagă pe viitor două nume; apropierea lor să nu ni se pară nici curioasă i mai puŃin încă nepotrivită: Traian, Densu ianu ! Traian cuceri Dacia istorică, cu armata romana i cu puterea eeniulni său. monumentele preistoriei A. L •: P A C l !•'. t Iciest, inteligent, foarte cult, cunoscător profund al limbii lasi eline, a germanei, francezei, italienci i ungarei ; înzestrat voinŃă, de fier i cu o răbdare i perseverenŃă extraordiomul acesta te uime te prin ceeace a făcut si prin chipul a făcut. mulŃumit în vieaŃa sa abia cu strictul necesar, din care b a reu it a- i aduna un material bogat de documente, de si publicaŃiuni, de care a avut necesitate, strâns îndeajuns însă ca să lase o bibliotecă de seamă danie Ului major al armatei, i ceva—-o adevărată amintire pioasă — iei din Transilvania. o t, ceeace a făcut, se vede u or din ce a publicat i mai din notele sale extraordinar de numeroase, de bogate i :ise. El a urmărit un singur Ńel, acela de a desmormântà troLil nostru măreŃ i a pune în lumină faptele glorioase ale nealui românesc. iaŃiunile ca i religiile au preoŃii lor, dintre cari unii Irăesc xdesea se schingiuesc, numai pentru înălŃarea lor. f. uensu ianu a fost un preot; mai mult: un apostol. Acei cari junosc, acei cari îi vor afla activitatea sa, nu vor putea să ia decât admiraŃie i recuno tinŃă pentru el. Viitorul va înscrie pe Densu ianu printre acei Români cari au itribuit cu ceva la deslegarea chestiunilor ce interesează o-mirea. Am cunoscut personal de mult dar prea puŃin pe acest om. studiat însă de curând opera sa. împrejurări fericite m'au s în poziŃiune a-mi da de aproape seamă, consultând notele i rierilo lui inedite i de a fi fericit văzând prin mine însumi, de lucrare de seamă a fost capabil un Român ! Din munca i suferinŃa lui, se înalŃă mândria de neam, care iicereste inimile si întăre te cugetele. Le mulŃumesc acelora graŃie cărora pot să vă desvelesc pe n Densu ianu, pe care puŃini îl cunosc la noi. Aduc mulŃumiri cu această ocaziune d-lor A. HenŃiescu, executoal testamentar al lui N. Densu ianu i d-lor C. Gobi i I. Raidescu, cari au meritul, cum se va vedea mai în urmă, de a ii ontribuit la realizarea unei opere mari. Adresându-se la mine, Domniile-lor au ghicit că vor găsi o inimă are bate cu u urinŃă i cu toată căldura pentru o faptă bună. •lunca ce am desfă urat, de mai bine de un an, va fi din par-emi o slabă răsplată numai faŃă cu memoria aceluia care m'a ncântat prin opera sa i m'a înălŃat mai mult în mândria ce am le a fi de neam românesc. • ^ j - t y _K „„„„rv, a fa.c-,6 cu un om. » M O N U M K N t li L E PRElSTORJCE ALK DACI 1Í l Densu ianu cuceri Dacia preistorică, prin aceasta monumentală acrare postumă, numai cu munca lui aprigă si geniala lui diviaŃiune. Armatele romane, pentru a pătrunde în inima Daciei si a cuceri apitala ei, urmară mai multe căi. CarpaŃii, ace ti veciniei buni "rátöri ái acelor ce au tiut să se umbrească sub coamele lor ătătoare de vieaŃă, formau însă un zid contra năvălitorilor. Legiunile cari se ridicaseră, mai de-a dreptul delà Severin spre Sar misele t uza, urmară cursul Jiului. Ceeace însă putù l'ace tehica moderna cu inginerii no tri, pe frumoasa dar sălbatica vale Lainicilor, pe care s'a a ternut nu de mult o admirabilă cale, nu ară în stare să o facă, mai ales grăbiŃi curn erau, speciali tii .rmatei romane. Iată do ce delà Bumbe ti, unde- i făcu ultimul au castru în vale, armata romană apucă direct peste munŃi prin >asql massivului Vulcan i peste munŃii HaŃegului spre a se co>orî pe clinul lor de miază-noapte în îngusta dar fertila i mai îles poetica vale a Streiului, ce- i duce apele în Mure . In acest centru pur românesc se află nu departe de «Poarta le fier transilvana», Grădi tea,, acum o mică comună rurală, dar :are fu de două ori mândră i impunătoare, mai întâiu ca Sarmisegetuza i apoi ca Ulpia-Traianci, foasta capitală a Daciei. Ea e situată pe malurile HaŃegului în o vale admirabilă, încunjurată 3e înalte i frumoase catene de munŃi. Ceva mai din sus de Grădi tea, se află mica comună Densus, lumită Densus, fosta re edinŃă a lui Claussius Longinus, care- i construise acolo un mausoleu pentru familia sa, care există i până icum, servind ca biserică greco-catolică română sătenilor. Acolo se născu N. Densu ianu la 18 Aprilie 1846. In acest leagăn al latinităŃii Daciei, în acest cuib de raiu pământesc, în acest colŃ de pământ sfânt nouă, dar cam uitat, plin de urmele i amintirile marilor popoare, cel dac i cel roman, văzu lumina soarelui i crescu acel care nu putea să fie, făcut în urmă i mai con tient prin o cultură aleasă, decât un mare patriot român. Astăzi Ulpia-Traiană se nume te Várhely si acest nume spune mai mult decât orice, care e soarta de acum a vechiului principat ^ransilvaniei i °e SG Petrece cu fra^ii no tri dinspre nord-est. Mausoleul lui Longinus, acest admirabil monument, scăpat de vitregia timpilor ca i închinătorii lui, este cea mai vie dovada i cel mai deplin protest al drepturilor ginŃilor cari nu se pot calcă în picioare. ' Varhely nu va triumfa nici când de Ulpia-Trafona ! m actul de na tere al lui Densu ianu se vede că el era co-l Probului Densu ului, Bisantius Densu ianu i al soŃiei sale NIC. DENSU I A K U, V I E A J A .; I O P E R A S A \ El a avut ca frate mai mare pe Áron, poet i critic, născut tot acolo Ia 1838, fost profesor de limba latină la Universitatea din Ia i, autorul Neijriadei, al istoriei limbii i literaturii române. --• Mausoleul lui Longinus din Liensus (Transilvania). i a numeroase alte publicatiuni de valoare. Fiul acestuia e me- VI MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI Venit pe lume, cu puŃin înainte de anul 1848, care ridica vieaŃa te 40 mii Români, în genere fára cultură, dar con tienŃi i • ndri de originea lor, îngrijit de o mamă iubitoare i în casa i nreot transilvănean cult i patriot, Densu ianu a crescut în ta modesta dar curată. Copilări în mijlocul unoi naturi admirabile în o localitate care la fiecare moment îi vorbià de trecutul glorios al neamului românesc i în o epocă în care Românii renă teau la o vieaŃă ceva mai liberă. Ace tia, încrezători în «drăo-utul lor de împărat», alături de armata căruia i pentru care sânSerase din adânc, erau acum siguri că i ei au dreptul la o vieaŃă omenească după secoli de adevărat martiriu. El începu să- i dea seamă despre ale lumii, tocmai atunci când Românii ie iau cu încetul din o lungă vale a plângerilor în care voinicia nu cunoscuse margini. Nu cu mult înainte, administraŃia centrală trebuise să dea ordine să se mai cureŃe drumurile de numeroasele Ńepi, pădure de le uri române ti victime ale Ungurilor, pentru a nu jigni văzul acelui mare suflet i rar protector al elementului român, fie-i binecuvântată memoria, împăratul losif al Il-lea. Un scriitor ungur n'a scris oare: «Niciodată furcile, temniŃele, securile, cârligele, treangurile i colŃurile stâncilor n'au omorît mai mulŃi criminali ca Români». (1) Cum putea oare un atare copil, crescut cu astfel de amintiri i văzând mizeria din jurul său, să nu devie un mare patriot, atunci când prin cultură el î i deto mai bine seamă de sui'erinŃele neamului său, care totu avea pentru el atâtea drepturi. Familia din care se trăgea Densu ianu era o veche familie românească Pop de HaŃeg. Numele de Densu ianu se dădu copiilor, mai întâiu lui Aron la gimnaziul din Blaj, de către profesori pentru a-i deosebi de mulŃi alŃi Pop ce erau în coală. Numele acesta le rămăsese i ei îl înnobilară la rândul .lor prin munca ce desfă urară în urmă. Clasele primare le-a făcut el la HaŃeg, de sigur tot la Franciscani, la care fusese dat încă din 1846 fratele său Aron. In actele sale a a de bine păstrate, nu găsesc decât pe cele lela 1862 înainte, când N. Densu ianu la vârsta de 17 ani se afla la gimnaziul din Blaj, în clasa a Vl-a. Din testimoniul său scolastic pe semestrul al Il-loa al acestui m, dat la l Iulie 1862, se vede că acest adolescent, cuminte, simpatic i frumos, obŃinuse cele mai bune note. ) Wolfgangi Bethlen, História de rebus Transili-unicis. Ed. II, Tom. IV, 428. Vezi -1 - "l din Horia, de NIC. DENSU 1ANU, VtEATA I OPERA SA VII Testimoniu de clasea prima cu eminentia No. loc. l între 55 colari csaniinaii. ForŃarea morale .................................................... cu lauda AtenŃiunea! ............................. ............................. bune DiligenŃi a J Preslatiuni de in singulariele obiecte do invetiainentu , De in religiune ..................................... forte m ulti u mi tori a » Limb'a latina .................................. forte multiumitoria » Limb'a greca .................................. forte multiumitoria » Limb'a materna (româna) . . . . forte multiumitoria » Limb'a germana............................. forte multiumitoria » Limb'a maghiara . • ....................... forte multiumitoria » Istoria i geografia .......................... forte multiumitoria » Matematica ...................................... forte multiumitoria „. ., .. ) Istori'a nat. . forte multiumitoria » Scientiele naturali > „ , . . , J Phisica » » Propedeutica » Cantu Forma esterua a ocupatiuniloru scripturistecc . . f. buna' Numerulu oreloru neglese ................................. 6 escusate In capul acestui gimnaziu se afla nemuritorul Cipariu, po când Alexandru Micu era profesor de matematica i fizica. Ioane Antoneli profesor de limba latină, Ioane Popescu de cea maghiara, Olimpiu Blasianu profesor de limba greacă i germană i Ioane Molclovanu profesor de limba latină i filozofie. Tot primul dintre 50 colegi trecu el examenul de iarnă, după cum se vede din testimoniul colar dat la 7 Fevruarie 1803. Dar munca sa aprigă nu putea să aibă loc fára o gravă atingere a acestei naturi alese i delicate, ceeace se vede din certificatul de absolvire al anului al VI-lea dat la 13 Semptemvrie 18GB, în care găsim la: numerulu oreloru neglese, 2 luni si una diumetato escusate», iar profesorul de clasă A. Micu notează: „depu ii esamenu privat u dein toate studiale în 3 Sept. a. c., fiind-11 că dein caus'a morbului n'a put ut n depune la tempuluseu". N'am necesitate a adaogă că la toate studiile căpătă tot: forte multiumitoria. Astfel merse el înainte, în acest mic ora al Blajului, impunător prin amintirea delà 1848, prin marele număr de Români ce au luptat pentru existenŃa neamului i prin munca depusă de micul număr al inteligenŃei, cum se zice pe acolo, a micului pumn de oameni cari căutau să urmeze calea deschisă de Clain, de Sin- y jjl MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI La 5 i 6 luliu 1865 trecu el maturitatea : laudabiliter val de bonum-, la toate obiectele afară de lingua alia (f/ermana) la caro avea bonmn. Scoli superioare nu aveau Românii din nord-ostul nostru nici la 1861, cum nu au nici în prezent. Când văd goana ce se pune spre a opri în ridicarea sa culturală mai ales pe acest popor, înŃeleg mai bine ca ori i ce groaza ce au de puterea elementului românesc cei ce pentru moment pot comite astfel de volnicii. Dar cel ce are încredere în triumful adevărului i dreptului si col ce cunoa te evoluŃia neamului nostru, nu se va îndoi un moment de viitorul întrevăzut de Bolintineanu, pe care-1 are acest popor. Cei din România liberă au însă i sarcini mari i mai grele i am nădejdea că- i vor da seamă de ce trebue sa făptuească faŃă cu neamul întreg din acest punct de vedere! La 10 Octomvrie 1865, vedem din un: AkademiscJier Annahmscliein, iscălit de Dr. Mutter, k. 7c. Direktor, că Nicolaiis Densu ianu s'a înscris la Sibiiu la Rechtsakademie. Iată-1 într'un ora german, cu deosebire pe atuncea, dar In un admirabil centru românesc, mai departe de Ulpia-Traiană care-i vorbià de trecutul măreŃ, dar în coastele ei ember gtilui, care-i reamintia fapta, gloria i gândul lui Mihaiu Viteazul. Nu tiu cum era organizată facultatea juridică din Sibiiu la acea dată, dar din ni te Prufunysscugniss, păstrate de Densu ianu, putem vedea că el a fost scutit de taxe, din cauza asiduităŃii sale exemplare i din faptul că a fost clasificat întâiul la următoarele studii, din anul prim chiar: Istoria austriacă, cinci ore pe săptămână, cu Dr. Pfaff. Pandectele, zece ore pe săptămână. Istoria i instituŃiile dreptului roman, nouă ore pe săptămână. Istoria imperiului i dreptului german, 6 ore pe săptămână. Ceeace făcea o medie de cinci ore de clasă'pe zi, la anul prim de facultate. Aceasta e o medie naturală pentru un student universitar, când studentul vrea să înveŃe i profesorul să-si facă datoria. Ar ii bme să se iea cuno tinŃă da anumite facultăŃi de drept, cari când ajung la 2 ore pe zi în program — cu dreptul larg do absentare mai ales pentru profesor— se consideră că au făcut ceva excepŃional de laudă. Densu ianu urmă astfel timp de 4 ani cursurile acestei coli oe drept, i î n absolutorium ce i s'a dat la 20 Iulie 1869 de vr- ^G ott fried Müller, consiUariu r. si director, vedem, cu aJeasa. mulŃumire, că în toŃi anii si la toate materiile i se puno menŃiunea „fréquentât cu mare diligentă". In toŃi anii la ru„Clasa tWnnrflfm.llt.i." t>] oaf o mu ni n n an NIC. DENSU IANU., VIEATA I OTERA SA L Materiile urmate erau numeroase i variate. El urmă etica î anul al II-lea i dreptul canonic sau cel eclesiastic protestant, pan la dreptul penal civil austriac, i până la economia politică, sta tisiica i procedura civilă i penală pentru a încheia cu tiinŃ politică administrativă, tiinŃa legilor financiare i administrativ' i cu dreptul comercial i cambial si cel montan. Pentru o fa cultate săsească din Sibiiu si la 1869, trebue să recunoa tem c; este destul de lămurit că lucrul era sănătos înjghebat. i la toate acestea el fu printre primii cu distincŃiune. Să nu credem însă că tânărul Densu ianu trăia pe trandafiri că avea vieaŃa asigurata i lini tită, putând să so consacre ci totul numai studiilor sale. Do ace ti studenŃi sunt rari peste tot, dar mai ales în Ńărili locuite de Români acest fel de fericiŃi nici nu se cunosc. Cine a fost la Blaj tie în ce lipsuri trăesc bieŃii băieŃi. Adq ea ei se hrănesc, sărmanii, pentru a învăŃa, numai cu pila ci H se dă gratuit pe mai multe zile! Mai toŃi î i consumă merin dele pe cari le aduc chinuiŃii lor părinŃi, în traista, în fiecare Dq minică. Doamne, câte suferinŃe i ce vieaŃa de robi ! i câŃi nu ca< în drum din ace ti copii i câŃi sărmanii nu rămân infirmi săi nu îngra ă pământul! Martiri ai neamului ne închinam în faŃa voastră! Măcar atât In timpul studiilor sale, pierdu Densu ianu pe tatăl său i ăst fel rămase fără mai nici un mijloc de vieaŃa! In luna lui August 1867, când trecuse cu succes examenul ami lui al II-lea de drept, el veni în Ńară, după cum se vede din > petiŃiune ce adresă în ziua de 15 August SocietăŃii literare, Aca demiei noastre, abia înfiinŃată. Prin aceasta cerea « ...... pe temeiul stării mele de orfan... i lipsei totale de mijloace ......», zice el, un ajutor pentru a pu tea studia. Din fericire Academia avea la dispoziŃia sa o fundaŃiune patrie; tică a municipiului urbei Brăila, pentru ajutorarea tinerilor re mâni de peste hotar. De ce oare astfel de ajutoare nu se mai dau, de ce oare m lionarii transilvăneni din Ńară nu se gândesc mai mult la amăra ciunea lacrimilor vărsate de cei răma i la postul lor de onoare î Ńara mumă, unde sufer toate greutăŃile ?! Iată răspunsul din 6 Septemvrie, cei se dete de Heliade-Răclu lescu, care era pre edinte al Academiei. «Luându în considerare suplica D-Tale i atestatele cu cari é instruit;: societatea academica romana a aflatu de bine a te alege pentru de a X MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI «Ce pe lângă restituirea atestateloru D-Tale Ńi se aduce Ia cuuoscinŃia. «Delà societatea academica romana». «Bucuresci, G Septembre 18G7. «Pre . I. Ileliade R.» Cu aceasta ocaziune la 10 Sept. 1867, Densusianu se grăbete a mulŃumi i municipalităŃii de Brăila. Acolo găsim : «Patriotismulu i amorea de naŃiune a fostu i este caracterismulii tradiŃionalii alu Romaniloru i chiaru în anulu acesta de persecotare i tirania asupra fiiloru romani dein Transilvania. Urbea Brăila fu aceea ce tresari îndată, la plângerile i vaetele noastre în contra jugului magiam i cu generositate nespusa ne tinsa mana de ajutoriu. Urbea Brăila croâ stipendia ca sii mergem în Italia la tiera mamei noastră ca asia se ne salvam nu numai limba i naŃionalitatea ci se aducem amonte că, Italia a fostu leganulu nostru i ca o Italia nouă avem de a ridica pre malurile Danubiîilui.» Iar mai departe aflăm tot de acolo i cauza morŃii tatălui său: «3 Milioane i jumătate Romani dein Austria, unde părinŃii no tri în 1848 (de unde se trage si mortea tatălui mieii) i varsára sângele pentru libertate si tronu; totu acela Domnu ne dete astadi sub biciulu si teroria aceluia în contra cărui noi ne-amu luptatu. Astadi nu numai că n'a vem libertate, dera chiaru lijnba, ce s-a păstraŃii pana acumu cu atâta sanctitate de stremosii no tri, se afla nimicită». i în fine mărturise te că: ............«sub scutulu onorabilului consiliu municipalii alu Brăilei mi s-a usioratu astadi cariera ce era se o întrerupu, mi s'a înlesnită calea cătra ooelica Italia ce-am visat-o decandu am apucatu lira poetica in mana»- Fapta bună are totdauna răsplata sa. De numele lui Densu?ianu se va afla legat pentru totdauna ceeace a i'ăcut rnunicipaitaŃea din Brăila. Cine tie dacă fără acest modest ajutor Deniu ianu ar ii putut produce ceeace a făcut în urmă. O, voi, mecenaŃi români, aruncaŃi măcar o fărâmiŃă celor buni ! Bată inima voastră pentru suferinŃele neamului ! ContribuiŃi cu eva spre a întreŃinea lumina, pe care vor vrăjma ii să o stine-ă u orice preŃ. ' Stroescu Basarabeanii, Strooscu ce s'a înălŃat a a de sus prin nceperea i perspicacitatea lui, Stroescu, care dă a a do mult, •"nd a a de modest, fie-vă, de se poate, vouă pildă! e se făcu Densusianu în urmă, după terminarea studiilor salei pÎ ' Ia2 ° Iulie 1869> i până în Ianuarie 1870 nu putem ti. 1 etrecut-a el aceste luni nonf.m * *<* r^.-u_3 . . . ir, -.: NIC. DENSU I A X I.1 , V I E A J A I O P K R A SA ; Cunoa tem numai ca fratele său mai mare Aron, care fac acelea i studii în acelea i coli, terminase studiiledreptului la 18 Insurându-se, el se stabilise ca avocat la Făgăra , unde a c dus opoziŃia româna până la 1875, în care timp fu i închis luna în temniŃă! Iară în hârtiile lui Densu ianu găsesc o adresa către el < 20 Ianuarie 1870 iscălita « G. Făcjăreseanu, Praesidiulw mag traiului urbanii". Iată conŃinutul ei, pe care-1 dau pentru a se vedea progi sole ce s'au făcut din punctul de vedere al curăŃeniei limbii v< bite si scrise, de Românii de pretutindeni, delà acea dată încoac i «Devenindu vacantu postula de notariu supremii la magistratulu i bici Fogarasiu, me amu aflata indemnatu de a Te substitua proviso^ pré spectatu D-ta în acestu posta cu ana léfa anuale de 400 fr. v. a. i «Despre acesta me onorediu a Te incunoscieatia cu acea rugare, se bine voesci, spre intrarea în serviciu i depunerea jurământului, â 1 insinua la mine catu mai curindu». N. Densu ianu avea cu ce să nu moară de foame! Poate chii pentru starea materială a inteligenŃei române de acolo, nu nt mai din 1870, dar chiar din 1912, acest început pare buni or!, Mă tem că acum nu mai pot ei căpăta nici atât!... Dar nu pot să, nu mă gândesc cu fericire sufletească, că p acea vreme la Făgăra , micul ora din Ńara muntoasă a Bas rabilor si a lui Mircea cu deosebire, funcŃiona un notariit prime rin i se afla un avocat, cari ambii au ajuns, mai în urmă la no glorii ale culturii neamului! Iată de ce în Ńerile acelea adevărata democraŃie româna se ridic con tientă i temeinică. Iată ce oameni ar trebui să întrebuinŃăr i la noi, dacă voim a ne ridica din starea urîtă în care ne sb tem de mai bine de 50 ani!... Dar Densu ianu trebuia să- i treacă examenul de stat pentri avocatură. Pentru aceasta găsim următoarea lui cerere către: «Onorabile Presidiu alu Magistratului urbanii! «Avendu a depune în dilele aceste esamenulu judicialu de statu la Academia de drepturi în Sabiniu, am onore a rogá pré On. Presidia a-mi concede spre scopula acesta unu terminu do 10 dile si adecă inccpandu cu l luniu 1870, si totu odată a me dispensa pre tempulu acesta de afacerile mie incredintiate». La 6 Iunie 1870, se făcu cererea lui către Jlochyeehrtes Praesidium din Hermanstadt. XII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI din tiinŃele de stat a fost declarat de apt cu calculul de „distinctiune", î n economia naŃională, tot astfel la dreptul german i roman i cu «Ausgezeichnet» sau «precelentia», cum spune traductia română, pentru procedura judecătorească civilă. Tot ca document de limbă i privitor i la activitatea ulterioara a lui Densu ianu voiu cita i următoarea adresă, făcută de fratele său mai mare, avocatul Arone Densu ianu: Onorabile judecătoria districtuale ! «D-lu Nicolau Densu ianu nasıutu in Dunsusiu in cömitatulu Hunedórei legitimandu-se înaintea Subscrisului eu testimoniele sub A-/. B-/. C-/. D'/în ıopia legalisate, despre absolvarea studieloru juridiıe 'si—despre depunerea ou suceesu a eăameneloru teoretiıe de stătu, l'am primiŃii în diua subscrisa in ıancelaria mea advoıatiale <5á éonıipiente respective ıandidatu de advoıatura. «Açésta 'mi-permitu a aduıe la ıimoséiintia onorabilei judeıatorio ou acea rugare c'a, se bine-voésca a luá acesta spre ăoiintia si-totu odat-a a a terne aıésta insinuare la inciita tabla regio judiciară spre luare la cunosıiintia a susıeperé d-lui Niıolau Densu ianu în praoăa advoıatiale. Fagarasiu în 28-a luliu 1870». Cererea-i fu admisă, spunându-i: «Totodată venim de a vă exprima cea mai mare recuno tinŃă pentru serviciile ce aŃi prestat acestei urbe, in timp de....» La fratele său el a fost mai înlâiu ca practicant i îri urmă candidat i concipient. In fine dreptul de avocatura al avocatului Densu ianu Miklós, de astădată, i Ia Curtea de Apel, este recunoscut prin diploma de la 1872, Octomvrie 23: „A maros-vásárhelyi Királyi Itélö-Tábla", adecă „din partea Tablei regie la curtea de Apel din Murcsiu", că: „a susŃinut înaintea acestei curŃi de Apel censura de avocat i a depus jurământul de avocat". ederea sa, cum de altfel era natural, nu a fost tocmai lungă la Făgăra . Acolo a scos el din iniŃiativa lui Aron i cu colaborarea lui Teof. Francii i L Lăpădat: Orientul latin. Dar de i latin, aflându-se însă în orient, a sucombat în curând, odată cu închisoarea lui Aron Densu ianu, pe o lună, în temniŃă, pentru a se adeveri, odată mai mult, dreptul libertăŃii de contiinŃă în Ungaria. FraŃii plecară pe rând delà Făgăra la Bra ov, Nicolae mai mtâiu la 1873, Aron la 1875. ' El se stabili ca advocat în Târgu-pe tilor No. 100, cum se vede dm cererea către «Onorabilul Tribunal regesc» din 6 Faur 1873. Acolo a funcŃionat el ca avocat până la 13 Aprilie 1877, «cându « abdJSU dft huna vnAtt p. n m «PI f.nnsfiaha Ho /-.of^n T3».^c,o^;»italo MIC. DENSU tArtU, VIEAłA t OPERA SA XlH Odată cu trecerea trupelor noastre în Turcia la 1877, N. Densu ianu intră în Ńară, de data asta în mod definitiv. îmi închipuiu ce trebuia să se petreacă in sufletul acestui mare patriot, când se răspândi ca fulgerul printre Români faima primelor noastre izbânde. Nu cunosc până acuma precis data sosirii sale, dar ea poate fi fixată după o adresă ce a primit delà «Agence diplomatique et consulat general d'Autriche-Hongrie n din Bucure ti, cu data de 7 Ianuarie 1878, în care i se face cunoscut că Ministerul de Interne ungar, cu data de 27 Dec. 1877 îi acordă dreptul de emigrare. De altfel, din fericire, în 1877—78 lucrurile mergeau mai bine i mai repede i în Ńară ca i la Plevna. Constatam cu mulŃumire, că în edinŃa Camerei delà 18 Fevruarie 1878, raportor al comisiunii de indigenate fiind G. Misail, acel mare muncitor i ales patriot, se propune indigenarea lui N. Densu ianu. Intre altele Misail zice: «Va aduceŃi aminte de acea operă intitulata Orientul latin, care a atras multe laude din partea presei occidentului». Densu ianu obŃinu 60 voturi din 62 votanŃi, iar în edinŃa Senatului delà 6 Maiu acela an, trece cu 29 bile albe din 80 votanŃi. La 25 Oct. al aceluia an «Nicolae Densu ianu equivalent lie, în drept din Sibiiu» este înscris stagiar în tabloul avocaŃilor, decan al ordinului fiind V. Boerescu. Tot astfel se constată prin un certificat al grefei respective că la 25 Fevruarie 1880, Densu ianu depusese jurământul înaintea CurŃii de Apel, secŃia I, pentru a putea exercita profesiunea de avocat. Ca avocat, la Bra ov i Bucure ti, nu avem a spune nimic deo sobit despre Densu ianu. Intre actele rămase delà el, se văd numeroase dosare ale pri cinilor ce a apărat Ia Bra ov. Dar nu aceasta era menirea unui om superior ca el. AvocaŃi aveam deja destui de pe atunci, oameni însă în adevăr superior avem puŃini chiar în prezent. Densu ianu era făcut din o altă tofă decât aceea a unui avocat oarecare. El avea o altă menire o altă misiune, mare, a putea adaogă. Iată de ce în hârtiile sale se găse te o cerere, scrisă curat i timbrata chiar, către Decanul corpului de avocaŃi din Ilfov prin care după un stagiu de 5 ani cerea el înscrierea definitivă De i făcută, el nu a găsit însă cu cale a o mai depune. Din a ceasta se vede lămurit calea ce voia el să o urmeze. i oare puŃinul timp cât a ezut la noi până la împământeni' ' XI v MOINMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI L'élément latin eu orient. Les Roumains (lu Sud, Macédoine, Thessalie, Epire, Thrace, Alba-ie avec une carte ethnographique par N. Densu ianu et Frédéric Damé, din 1877. Cartea e opera lui i e tradusă de Damé, i era dedicată: A Monsieur U Comte de Chaudordy, ambassadeur de France, plénipotentiaire à la Conférence de Constantinople. Această lucrare, bazată pe scrierile anterioare i cercetări personale, este una din cele mai serioase relative la Macedonia. Deoarece chestiunea e mai mult ca ori când la ordinea zilei, cred necesar a vă pune în vedere următoarele pasage din ea: «Au Heu de maintenir la Dacie comme un fort avancé, d'une importance stratégique indiscutable, qui arrêterait le torrent, Aurélien ouvrait la porte toute grande au flot qui allait couvrir pour un temps l'Europe toute entière, emporter Rome et l'Empire, et menacer la civilisation». Din această scurtime de vedere a lui Aurelian a suferit a a le mult nu numai neamul nostru în urmă, dar întreaga latinitate. E cazul de a zice ca acel om politic francez: „On ne se douerait jamais par quels imbéciles le monde est souvent gouverné". La ce bun oamenii mari, când după Traiani vin Aurelianü... i cugetarea sa iese mai clar când scrie: «Enfin, en 1856, après dix-sept cents ans, l'Europe commença à corn^rendre la haute portée de l'oeuvre de Tfajan et à se convaincre que i paix et la tranquillité du continent réclame, aujourd'hui plus 'hautelent que jamais, la création d'un Etat latin aux Bouches du Danube, 'un Etat homogène et non polyglotte.» Cine dintre oamenii nostru politici a pus chestiunea mai lim-' ede i mai hotărît. Onoare memoriei lui! Discutând drepturile fraŃilor macedoneni, el face cunoscut lurnii olitice europene, că: «A partir du X-e siècle, on les voit apparaître dans l'histoire comme i peuple compact et indépendant. C'est à cette époque que remontent s grandes luttes qu'ils livrèrent à l'empire byzantin et à cet élément •GC corrompu jusqu'aux moelles qui est connu sous le faux nom de wfiatoi» et qui voulait s'emparer de la partie orientale de l'empire roain. Ces luttes furent couronnées de succès et dès lors les Roumains Macédoine devinrent complètement autonomes». i ca să arate care trebue să fie situaŃia lor în Turcia, el dem puterea dreptului faptelor istorice: „łI est donc constaté que les Macédo-Roumains ont été liés à la TurSur y* base de capitulation précise, qui leur assurait protection en 'ange d'un tribut annuel de 1.400 piastres et qu'ils sont resté aufono« et - N f C. D K N S U S I A N t!, V l K A TA Si O !' K K A A XV Nu sunt ei fraŃii no tri? Do ce oare să ne mai mirăm când tratatele noastre fusese călcate la fel ? Câtă dreptate e în părerea că un tratat valorează numai atât cât puterea celui ce-l apără. ForŃa, forŃa, se vede că e fata] să strivească sau să apere dreptul. Ea e arma cu două tăi uri. Când oare va fi întrebuinŃată numai în bine? ! In ce prive te calităŃile rassei acestui popor macedo-român, Densu ianu scrie : K Les Macédo-Roumains ou Tzintzares sont reconnus par tous lex écrivains comme le peuple le plus susceptible de culture et présentement le plus avancé de la Turquie d'Europe». El reproduce părerile lui PouqueviUe, William Martin Leake i Kanite, în această privinŃă, cari sunt a a de elogioase pentru fraŃii no tri. In fine, în ce prive te cu deosebire chestiunea autonomiei eclesiastice a Macedo-Românilor, el arată a a de luminos, când ne spune : «Vers l'an 1200 Ies Macédo-Roumains, qui jusqu'alors n'avaient eu avec les patriarches do Constantinople que des rapports dogmatiques, mais non hiérarchiques, se séparèrent entièrement de Constantinople au point de vue politique. Sous leur roi Johannice, ils déclarèrent l'église roumaine de Macédoine indépendante de Constantinople et B asile archevêque roumain de Zagorie devint primat national ayant son siège à Târnovft avec deux métropolitains suffragants (1). «Cette indépendance hiérarchique dura jusqu'à la chute complète de l'Empire byzantin et l'établissement définitif des Osmanlis sur les rives du Bosphore. Sous les Sultans le clergé grec reprit l'influence qu'il avait per due. Employant tous les moyens et le plus souvent, les moins honnêtes, pour rétablir son pouvoir religieux sur les Roumains, les Bulgares et les Serbes, il s'efforçait de représenter à la Porte que plus ces populations seraient soumises aux Patriarches byzantins plus elles, seraient sous la dépendance des Sultans. La Sublime Porte laissa faire et prêta son appui à toutes les usurpations, jusqu'au jour où les Macédo-Roumains furent complètement dépossédés de toute autonomie religieuse et retombèrent sous le joug accablant du clergé grec». Ar fi bine ca aceste rânduri să pătrundă până la locul cuvenit, pentru ca în tratativele ce fatal vor urma în aceasta privinŃă să se invoace da capo i dreptul istoric. Chiar cultul la acest popor avea loc tot în limba naŃională, ceea-ce ne-a deosebit pe Români totdeauna, spre lauda noastră, de alte popoare : XVI U O N U M K N T E L F. P R K l S T O R [ C E A L E D A C I E I «M- B. P. Hajdeu soutient, dans son Histoire critique des Roumains que vers l'année 400, les exercices du culte se faisaient, dans les églises niacédoroumaines,dans le dialecte macédo-roumain. Cette assertion est vérifiée par d'autres écrivains étrangers». Ce fericit am fost acum un an, când în puŃinele biserici ce au fraŃii no tri auziam, tot în limba română, invocări pentru sănătatea i fericirea M. S. Regelui Carol i a poporului român. Si cu drept cuvânt Densu ianu propune singura soluŃie posibilă demna i urgentă în această privinŃa : «Pour nous, Je meilleur moyen d'arriver à ce lut, sérail de placer les Macédo-Roumains sous la subordination hiérarchique de l'église ortodoxe roumaine, sous l'autorité directe du Primat de la Roumanie. Cette solution serait conforme à leur langue et à leur caractère, à leur nationalité et à leurs aspirations.» Este aproape anul de când îmi permiteam să spun acela lucru Academiei române! Dar Românul tie să a tepte!.. i sa nu uităm că de organizaŃiunea lor religioasă este legată fiinŃa neamului românesc în acea Ńară, unde neiiind Oficiul stării civile, delà botez, cununie, divorŃ, teslaŃie i îrnmormântaro, toate se fac prin preot! Astfel că în prezent cea mai mare parte din fraŃii no tri răma i credincio i ideii sănătoase i cari au rupt cu organizaŃia veche grecomană, trăesc de fapt afară din lege ! Să sperăm în fine că vom deschide odată ochii. De n J ar fi însă prea târziu, astfel cum merg lucrurile în Peninsula Balcanică. Densu ianu mai adaoge la urmă: «Ce peuple a donc le droit d'espérer, après une si longue attente, des souffrances si fermement supportées, une patience à toute épreuve, que l'Europes dans sa justice, ne permettra plus désormais qu'on le sacrifie à des intérêts qui n'osent pas s'avouer». Dar pentru ca Eurupa să- i facă datoria, trebue să ne o facem noi mai întâiu. El rezumă, în o notă de autobiografie, cuprinsul total al acestei importante scrieri în următoarele cuvinte : «In aceasta scriere destinata a face cunoscută chestiunea Macedonie i-romanc, bărbaŃilor de stat i oamenilor politici din Europa, dânsul punea ln ev1 denŃă importanŃa etnică i politică a elementului român din peninsula Balcanică si fu cel de întâiu care susŃinu cu argumente istorice si wndice drept^^l Românilor din Macedonia, Tesalia, Epir, etc., de a forma provincie autonomă naŃională în sânul imperiului otoman • cerea exemiunea acestor Români de sub supremaŃia eclesiastică a Patriarhului gre; esc din NIC. DENSU IANU, VIEAłA I OPERA SA XVII Dar, acum, Turcia permite totul i noi nu facem nimic ! E trist, dar noi lucrăm acum faŃă de Macedonia ca i Aurelian, pe vreme, faŃă de Dacia. Cine oare va mai reclădi podul ce ne lega i va face ceeaca se poate, ceeaco trebue însă în această împrejurare i pentru noi i pentru Turcia !... FraŃii no tri a teaptă prea mult, i a teptarea fraŃilor va să zică durere ; durere crudă, durere neiertată pentru noi cari am provocat-o de fapt si cari am putea-o alina măcar în parte. Să sperăm si să trecem! La acea dată se începuse o vădită mi care economică în România. ComerŃul i industria mai ales, nu mai erau considerate ca ceva bun numai pentru Bulgari i Ovrei. Un om de seamă care a făcut mult pe aceea vreme, C. Porumbarii, i care în casa sa din SfinŃii Apostoli, organizase prima expoziŃie industrială la noi, constituise societatea ((Concordia Română». Hasdeu veriià des la întrunirile cu caracter intim i fără poză i sgomot, cari aveau loc acolo. L-am i cunoscut la una din aceste întruniri. N. Densu ianu fu ales i el membru în edinŃa delà 16 Martie 1878. Ori unde era deci o mi care serioasa naŃională îl găsim de faŃa. Ajungem la un moment decizi v în vieaŃa lui N. Densu ianu, delà care se alege cu hotărîre i cariera sa ulterioară. Academia Româna, care joacă un rol a a do mare în prima fază a vieŃii acestui om, îl alege membrul său corespondent. Pre edinte era I. Ghica, secretar general Hasdou. Cu a a na i, finul nu putea să nu fie de seamă. I se face cunoscut aceasta în modul următor : «Academia Română, apreŃiand înaltele D-v. calităŃi i activitatea ce aŃi arătat pentru desvoltarea culturii între Români, v'a ales, în odinŃia din 15/27 Aprilie 1880, Membru Corespondent al ei în SecŃiunea istorică.» Se poate spune că în aceea zi, Academia avusese mâna fericită! Răspunsul său era scurt i demn. Densu ianu zicea : «DistincŃiunea arătata cu această ocaziune o primesc mai mult de o sarcina plăcută pentru a persevera i mai departe pe cariera studiilor istorice. Mă voiŃi sili astfel a corespunde i de aici înainte frumoaselor DVoastre intenŃiuni i votului cu caro am fost onorat», El s'a Ńinut larg de cuvânt ! (1) (1) Din o cai-te do alegător, de sigur singura ce i-a luat, delà 15 Martie 1881 MONUMENTELE PREISTORICE ALE D AC I KI In anul acela, la 9 Octomvrie, Academia îi mai comunică, că-1 'nsărcinează a Ńinea locul d-lui Bianu ca Bibliotecar-arhivar, pe tot timpul cât acesta urma să lipsească din Ńară. Această înlocuirea durat în destul, deoarece d-1 D. Sturdza, ca pre edinte îl însărcinează a continua înlocuirea prin o adresă delà 28 iunie 1883. Sunt fericit a constata, că Academia Română, care ajutase pe studentul N. Densu ianu în momentul cel mai greu al vieŃii sale, la 1867, cu bursa Brăilei, tot ea, îndată ce acesta deveni cetăŃean român, căută a-1 utiliza pentru scopurile sale culturale. Astfel N. Densu ianu fu însărcinat cu o misiune pentru culefere de documente. In volumul Cercetări istorice în arhivele i bibliotecile Unqariei si ale Transilvaniei, Raport înaintat Academiei Româno de Densu ianu, din 1880, găsim următoarele : «Reîntorcandu-mă din misiunea istorică, întreprinsă, în Ungaria i Transilvania, ce aŃi binevoit a mi-o încredinŃa în sesiunea anului 1878, am onoare a vă prezenta aici o dare de seamă, generală despre cercetările i descoperirile făcute în bibliotecile i arhivele de peste CarpaŃi. «In timpul de 15 luni, cât a Ńinut misiunea aceasta, am cercetat peste tot J2 biblioteci si 10 arhive. Am studiat peste tot locul diferitele colecŃiuni de manuscrise si documente, ce pot se reverse o lumină nouă, sau să deschisă perspective inai vaste în domeniul istoriei noastre naŃionale. «Am urmărit mai cu seamă mi cările i actele Romanilor delà 1690 încoace. Caracterul celor mai însemnate fapte din epoca rjceasla se alterase aproape cu totul, fie din lipsa unei cuno tinŃe solide a împrejurărilor, fie că scriitorii străini începuse a subordină evenimentele la propriile lor opiniuni, i cu modul acesta se depărtase de terenul tiinŃific al istoriei.'» «In cât prive te RevoluŃiunea lui Horia din anul 1784, am fost fericit a găsi în Biblioteca Academiei i a Muzeului naŃional din Pesta, precum i în bibliotecile din Cluj, Alba-Iulia t Bra ov un număr însemnai de relaŃiuni contemporane, ce până astădi rămăsese necunoscute istoricilor străini». «Dar cel mai preŃios material istoric cu privire la epoca aceasta 1-am anat m arhiva cancelariei aulice i în arhiva comisiuni Jancouiciane. Actele descoperite aici ne desvelesc înaintea ochilor o lume cu totul necunoscută din suferinŃele si faptele părinŃilor no tri; ele răstoarnă în mod decisiv rătăcirile scriitorilor străin>, ce apucase în literatura modernă se hnbrace costumul verităŃii istorice.» Multe din aceste a a de importante acte pentru noi «...până 'tn ina de astăzi nu au fost de loc scrutate» . cum ne spune D-sa. ' NIC. DENSU IANU, V I E AłA I OPERA SA «A a am allât în bibliotecile din Posta, Orade, Cluj i Bra ov, 20 manuscrise ce conŃin diferite cronice de ale łerii-Românesli i Moldovei, din cari unelo sunt în limba româna, iar altele traduse în limba latină i g-ermană». In 17 din acestea „...... conŃinutul lor istoric este mai lung si mai complet decât în cronicele române ti cari s'aü publicat până astăzi...." ne spune acest cunoscător. El studia cu această ocaziune i „manuscrisele nepublicate ale literaŃilor români" si ne desvălui astfel pe mai mulŃi, printre cari voiu cila pe: Petru Dobra jurisconsult la 1772 i care scrise : Regula Legis ; si pe : Aureliu Autoninio Praedetis, caro făcu la 1792 un DicŃionar român, latin si german. In biblioteca UniversităŃii din Pesta află el primul dicŃionar românesc cu litere latine : Dictionarium Valachico-latinum, din 1741—42; găsi 41 tomuri manuscrise ale lui G. incai în bibliotecile din Orade i Cluj, între cari de tot puŃin cunoscuta Chronicon Daco-romanorum et plurium aliorum nationum, delà anii 86—1186, pe care află, ceeace se tia numai prin tradiŃie, i anume critica lui Mârtonfi: «An de aliquid brevibus gyaris et carcere dignum! Juvenalis et Sinkay»,—adică: «Este ceva demn de exil i de închisoare». In fine ceeace interesă si lumea tiinŃifică delà noi în special, mai află: «Un vocabular In limba română, latină, magbiară i germana despre numirile animalelor, plantelor si mineralelor intitulat: Vocabularium pertinens ad tria Régna Naturae; Un manuscris cu inscripŃiunea: Istoria Naturii sau a Firii, aflate la biblioteca episcopiei din Orade, Dar oamenii doritori de a cunoa te cât spicuise el nu pot să nu cetească tot ce a scris el i în această direcŃiune. Voiu cita numai pasagiul următor: «In decursul misiunii mele în Ungaria i Transilvania mi-a succes să aflu i câteva tractate originale din secolul al XVII-lea încbeiate între riomniî României i ai Moldovei cu principii Transilvaniei. A a am găsit în biblioteca universităŃii din Pesta un tractat de alianŃă între Radul Mihnea i principele Transilvaniei Gavril Bethlen din anul 1617; în arhivele statului din Buda un tractat de alianŃă între Ion Mihaiu Radu i Gheorghe RacoŃi din anul 1659, i alt tractat între Constantin Basarab cu princiPele G. RacoŃi, fără an». In fine adaog că cu această ocaziune dânsul descoperi în Budapesta, între manuscrisele iezuitului Hevenesi, importantul act original: Manifestul de unire cu biserica Romei a Mitropoliei române din Alba-Iulia, dimpreună cu condiŃiunile unirii, date i sub- x MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI Si in fine pentru a se vedea cât muncise acest om în timp luni, iată cu ce se încheie raportul sau către Academie: P'l5 «am onoare a înainta aici întréga colecŃiunoa făcută în timpul acesta imâr de 38 volumuri manuscrise, unul fotografiat, două tablouri vechi oleiu mai multe portrete, desemne i facsimile împreuna cu troi copii 3 pa medalia lui Horia». Pentru a termina cu analiza acestei lucrări, voiu spune că el adunat astfel i analizat: 783 documente relative numai la istoria RevoluŃiunii lui Horia in anul 1784. 125 manuscrise i alte documente cu caracter diferit delà 1290 i până în secolul trecut. Din acestea so mai poate vedea de ce material a dispus N. Denu ianu, când a scris Istoria llevoluŃiunii Ini floria i de ce această icrare, bazată pe 783 documente, a fost ultimul cuvânt, în ce rive tc cumplita tragedie a acestei părŃi a neamului nostru, care procedat marea revoluŃie franceză. Cât credeŃi însă că acosiat pe Academie aceasta misiune de 15 ini, a unui om silit a sta în oteluri, a călători în atâtea ora e, plăti de sigur copi ti pentru a-1 ajuta să facă 38 volumuri de lanuscrise, In o muncă a a de încordată!.. 3.500 lei a luat Densu ianu, adecă apte lei pe z i ! !. . . N'am e adăogat nimic mai mult!... Atât de puŃin pentru a a comoară de fapte, pentru a a activiiŃe încordată!.. Steio deci această muncă cinstită i rodnică pilda nuinero i>r trimi i în misiuni, la băi sau în călătorie de nuntă, cu sume rase, mai importante decât se poate crede, plătite din sudoarea îlor desculŃi i inculŃi delà Ńara. Fie ca odată cei cari dau i cei iri primesc, a a de des i de mult, în această Ńară, să se ru ic ze dacă o cu putinŃă — faŃă cu munca de laudă a unui ro•râns număr de oameni de ispravă, în fruntea cărora stă N. ensu ianu. e când N. Densu ianu lucra din răsputeri, uitând că are drepŃi de a profesa avocatura, pe când aducea atâtea servicii terii neamului său, el ducea aproape mizeria în capitala în caro lnc * epuse} do pe atunci, stropirea cu noroiu de către toate spe• Q de bugetivori, alăturea cu altă caracudă i mai puŃin simahcă i cu mânuitorii de afaceri zise politice. L n om cu inimă, un bun Român, care la un moment decizi v, B Canc ^ eram i eu jucăria intrigii, a hotărît i de soarta mea, an ^Brătianu, mai făcu o faptă bună. Lui se datore te numirea 11 ^- Densu ianu ca Translator pe lângă Marele Stat major al NIC. DENSU IANU, VIEAłA I OPERA SA XXI i, vorba Iui Caragiale, avea el leafa: «200 lei mensual salariu după buget i 100 lei mensual ca diurnă pentru serviciul de translator". Această sumă coda ă în budgetul terii noastre, bogat în alte chiverniseli, era paradisul pentru acest om modest i pentru acest ales muncitor. Avea el cel puŃin de aici înainte vieaŃa asigurată, putea el să dispună de o bibliotecă i va avea de aci înainte o masă de scris, a lui, în o camera caldă!.. Ce putea ol visa mai mult! EI, care văzuse ca i mine cum mizeria dusese la groapă pe atâŃia, între cari pe acel N. Scurtescu, om cult i cu rari sentimente, cu care ne întâlniaru, în acel sâmbure al vieŃii intelectuale române de pe vreme, delà cafeneaua Fialcowski. Câtă asemănare între ace ti doi oameni, amândoi cu inima de aur, cu cugetele curate i cu dorul nestins de a lucra pentru neamul lor ! Vad încă pe acest N. Scurtescu, în o odăiŃă mizeră i rece ce se afla pe locul unde se încheie în vale Bulevardul Măgureanu, fără foc, cu haina groasa pe el, la masa de brad, scriind, slab i fiert de văpaia ofticei, cu ni te mănu i ce fusese albe, rupte i înnegrite, pe cari Ie pusese pentru a nu-i îngheŃa degetele când Ńinea condeiul!. Doamne câtă suferinŃă pe cei buni ai acestui neam!.. Toate acestea le tia i Densu ianu. Toate aceste lipsuri mu cau adânc i din sufletul i firea lui! De sigur că îndelunga vieaŃa de martir i de mizerie a acestui om de seamă era să devie de acum tolerabilă, de i era mai mult decât modestă. Dar era totu ceva sigur : putea duce o vieaŃa lini tită, putea nebătut de valuri să lini tească, prin muncă, dorul ce-i ardea inima de a face cât mai mult pentru neamul său. i'n adevăr el munci cum nu cunosc mulŃi în această Ńară! Eu, care am pătruns de aproape în inima i sufletul acestui apostol al neamului, mă închin cu evlavie i adâncă recuno tinŃă în faŃa vieŃii sale. Am credinŃa că după un incai i Klain, posteritatea vapune i pe N. Densu ianu. Ajungem acum la momentul când el a publicat cea mai importantă din lucrările sale, pe care n'a văzut-o gata de sub tipar, căci soarta i- a fost vitregă i în această privinŃă. A- murit fără ca să fi dat cel puŃin bunul do imprimat i ultimei părŃi a lucrării sale, care devine postuma, postumă pentru a-1 ridica sus de tot în panteonul neamului. MONUMENTELE PREISTORICE ALE D A C I V. I 'unea jn[ Horia în Transilvania i Ungaria. 1784 — 1785, scrisă lasă documentelor oficiale" )ar câŃi cunosc această carte? * ru ine fac mărturisirea, că si eu am cetit-o acum în cu urmă ! deosebire după 1907, nu ar fi trebuit să o cetească! revoluŃia lui Horia i cea din 1907, • diferenŃa stă în timp loc dar este aceea în cauze : Volnici a clasei domnitoare, sa 'de dreptate i de bună rândueală. Durerea, mai mare pen-noi,' stă numai' în aceea, ca rolul nobilimii ungure ti i admi-traŃiei străine, la noi a fost jucat de fraŃi '. — fraŃi? până la un net oarecare ! CetiŃi a zice oamenilor no tri conducători ai terii, cetiŃi aceaL carte care e cartea suferinŃei seculare a unui neam ; cetiŃi i deti ce vă rămâne să faceŃi pentru ca 1907 să nu aibă a doua ! CetiŃi voi bogăta ilor, cari aŃi stors un neam întreg pentru .nitatea i goliciunea voastră, i tremuraŃi în faŃa răspunderii ce L stă în faŃă ; cetiŃi-o voi cari vă amestecaŃi nepregătiŃi la cârma rii, i dacă mai aveŃi cuget, daŃi-vă de-oparte ; cetiŃi-o în fine )i cari doriŃi a vedea o Românie mare i frumoasa între surori gândiŃi ce este de făcut. CetiŃi-o toŃi câŃi desperaŃi de puterea camului românesc ; cetiŃi-o toŃi câŃi voiŃi să va bată inima la fapte atriotice, alături cu scrierea loan Vodă cel Cumplit, a neuitatului tasdeu, pentru a deveni i mai buni Români ! i să nu credeŃi că Densu ianu s'a lăsat condus numai de doul înălŃării neamului, sau de dorinŃa de a face cevà ce se cheamă i lucrare cu temă ! Nu. Departe de el astfel de faptă. El a urinat ca adevărat istoic cu metoda riguros tiinŃifică, căutând numai adevărul i a ost de sigur el cel mai fericit când a văzut la ce rezultat a auns. De alt-fel el ne-o spune clar în prefaŃa : «Istoria având nobila misiune de a hi făŃi a binele si răul din vieaŃa [topoarelor, astfel tsinyuml principiu, de, care am font condu i în descrierea acestor evenimente, a fost căutarea si expunerea adevărului-». Din cercetarea sa rezultă matematice te că : «Poporul român se ridicase la 1781 în contra servitutii feudale, nu PentrucS. ar fi voit să obŃină numai o simplă, u urare a sarcinilor iobăge tr, dar fiindcă simŃia în inima sa că e născut pentru o soarte mai una. El doria pământul ocupat de nobili, fiindcă avea cuno tinŃă că a l°st odată proprietatea sa, doriă domnia Transilvaniei, fiind-câ se credea singurul mo tenitor legitim al acestei patrie, doria în fine expul""' ...... ' *IM'Ï'VÏ. -numai sinyur se considera naŃiune NIC. DENSU IANU, V I E A łA I OPERA SA A .- HII «Pe lângă libertatea din servitutea feudală, revoluŃiunea delà 1784 tindea in linia primă la liberarea poporului roniân din servitutea politică, în liberarea Transilvaniei de domnia altei rasse. In scurt rovoluŃiunea delà 1784 voia să distrugă sistemul politic al celor trei naŃiuni privilegiate din Transilvania, si pe ruinele sale să se întemeieze un sistem politic român.» El consideră această revoluŃiune ca un inel numai din un lanŃ de fapte măreŃe, cari trebue să ducă la acela re7Ailtat : «De i manifestaŃiunile acestea întâmplate în diferite locuri, în Balcani, în Olt, la Prut i în munŃii Abrudului, s'ar piirea la prima vedcro a fi numai ni te fenomene cu totul izolate, dar cercetând mai adânc natura i misteriul lor, vom afla în ele o intimă conexitate morală, acelea i idei . i aspiratiuni, aceeas luptă înver unată în contra dominaŃiunii străine, acelea i convulsumi în toate membrele corpului, pentru reconstruirea unei domnii române. «Aceasta era faŃa revoluŃiunii delà 1784». Se ocupă pe larg de drepturile poporului român din acele părŃi, de trecutul militar — prin organizarea lui specială — a întregului neam românesc, de ne tiinŃa în care se aflau străinii faŃă cu acest element asuprit, pe care du manii credeau că-1 îngenunchiase, ori unde mai era o suflare românească : «Această analiză istorică ne este indispensabilă, — zice dânsul —căci numai cu ajutorul trecutului ne putem explica ideile i diferitele fenomene din vieaŃa unui popor». Apasă mult asupra faptului, pe care-1 dovede te pe larg că : ..... Kvecliea organizaŃiune socială si politică a Românilor era bazată pe un sistem militar». i în fine ne spune că : «Atrebuit ca revoluŃiunea delà 1784 să scoată la lumină pe acest popor ascuns al feudalităŃii transilvane, să proclame pentru întâia oară în faŃa Europei romanitatea acestei teri, română încă din cele mai vechi timpuri istorice». Pentru a justifica revoluŃia Românilor, el care scotocise tot ce s'a scris în această privinŃă, reproduce din : Seconde Lettre d'un Défenseur du Peuple à l'Empereur loseph II, sur un règlement concernant l'émigration et principalement sur la réuolte des valaques, ou l'on discute à fond le droit de révolte du peuple, Dublin 1785 : .y MONUMENTELE P R E I S T O R T C E ALE DACIEI _ gunt ce l dintàiu, care apàr încă causa Românilor cari au fost • ^ / forŃei' î> n «ceas ^ insurecŃiune, si re.pe.lez că Românii au M l să se revolteze, până când vor fi sclavi si nefericiŃi. A-i pe>C^- eutru exercitarea acestui drept, însemnează a-i pedepsi fiindcă nit oameni». [aŃă cum vorbià un om cu suflet ! Marele împărat, de i rău impresionat do crimele Românilor ir i'au fost de altfel a a de mult depă ite în urmă de ceeace a tout nobilimea ungara, spune in o scrisoare către cancelarul Eszîrhazy : «Poale că tot cu accla succes s'ar putea transforma fierele aceste săi bace dacă cel puŃin domnii pământe ti ai acestor Români ar căpăta prin coală ni te principii mai bune». Iar în altă, împrejurare împăratul spune ritos că: «Cât de rea este contituliunea Ungariei, zice împăratul în alt bilet către contele Eszterházy, at de rele sunt inslituŃiunile, ce există acum în comitate, nimic nu joa/c să convingă mai bine nici chiar si pe omul cu prejudiŃiile cele nai înrădăcinate, decât aceea ce să întâmplă astăzi». Nu se poate o justificare mai lămurită, mai sinceră i mai caogorică a revoluŃiei sătenilor. — i îri fino tot ol adaugă scriind jaronului Brukenthal, care lăsă în urma sa un muzeu săsesc la îibiiu i a a de multe morminte cu le uri române ti, poame ale •opresiunii prin nepriceperea sa : «Acest trist exemplu ar trebui să convingă pe nobili i pe posesori, ;ă vieaŃa i averile lor sunt în mâna mulŃimii mari, adecă a poporuluii pi poporul numai tratându-1 cu echitate, cu iubire i încredere poate să ie Ńinut în frâu într'un mod stabil. Excesul de severitate poate să supună :>e un timp oarecare, dar oamenii cari n'au nimic ce se piearza, cari nu sunt legaŃi de casă i de curte, fiindcă si a a deabiumaipot trăi după île, ace tia vor folosi cea de întâi ocaziune, ca să comită excesele cele mai mari». Dar ajungem la desnodâmântul dureros al acestei cumplite tragedii. Densu ianu ne spune tot, absolut tot. E de necrezut cum a putut aduna atâta material, după care zi cu zi descrie totul i indică i numele celor închi i în beciuri sau martirizaŃi pe pieŃele publice. Voiu reproduce ceva din ultimele minute ale marilor eroi : «Mai întaiu frânseră cu roata pe Clo ca, începând delà picioare către cap, ', după cum ne spune un martur ocular, i deleră cel puŃin 20 de lovituri pânâ- i dete sufletul. «m timpul acesta Horia, primul căpitan, trebuia să privească cu ochii NIC. DENSU I A N U, VIEAłA I OPERA SA XXV «Dupa Clo ca fu a ezat Horia pe afot. «Horia, ne spune un alt martur, merse f ară nici o schimbare, cu inima îndrăzneaŃă la locul destinat pentru ora cea amară a vieŃii sale.... Dar cu dânsul tratară cu mai multa graŃie, după o lovitură care-i frânse fluerul drept, îi deteră numai decât olovitura.de graŃie asupra pieptului». E cazul dea zice: mulŃumim pentru bunăvoinŃă!... FaŃă cu Horia i Cri anu, Densu ianu spune : «ToŃi trei însă fură victimele sentimentului naŃional, toŃi trei î i sacrificară vieaŃa pentru fericirea poporului. Crima lor fu crima libertăŃii la care tindea poporul romanŃ. Poporul însă zeifică, ca în timpurile preistorice ale Daciei, pe martirii săi. Ce este mai viu în inima fraŃilor îndureraŃi, de peste munŃi, ca numele lui Horia ilancu?!... «Asupra lui, — vorbind de Horia, zice Densu ianu—erau ŃintiŃi la 1784 ochii tuturor Ńăranilor. Căzut în planurile sale, părăsit de împăratul losif, stima lui publică nu încetă ; în lanŃuri, în nefericire, el fit iubit de popor. Cu firmitate antică, el nu ceru graŃie împăratului, nu tremură dinaintea ororilor supliciului, din contra, cu acela nobil devotament precum luptase în vieaŃă, cu aceea convicŃiune puternică de sfinŃenia cauzei, el merse pe Golgota despotismului, i făcu, ca i în ultimele sale momente să fie admirat de adversari. K Alătur ea cu Petru si Asan, cu Mihaiu i Galu Românul, el î i câ tigă un loc nepieritor în pleiada acelor inimi nobile, cari au luptat pentru liberarea Românilor subjugaŃi». i când în lucrarea sa ajunge la partea finală, el pune în vedere care a fost rezultatul bun la care a dat loc această revoluŃie, pentru care au suferit i sângerat aŃâŃi eroi anonimi ai neamului. Densu ianu ne spuno : «Servitutea personală, legarea iobagiului de glie, interdicŃiunea de a se strămuta delà un domn la altul, ce fu decretată de camera Ungariei asupra Ńăranilor în urma revoluŃiunii delà 1514, fu tearsă după 270 ani, cu sângele poporului român din Transilania». i că : «DesfiinŃarea legării de glie, fu cea mai mare i cea mai glorioasă binefacere, ce o făcu împăratul losif poporului român». In urma revoluŃiunii, bine înŃeles ! —Astfel zice D-sa : «Cea mai puternică armă a feudalităŃii fu distrusă*. Nu pot să nu citez i alăturata frază, care face cinste memoriei lui Densusianu. CX VI M ONUM ENTELE PREI ST ORICE ALE D ACI K I •ă se ridice, era lipsa de moderaŃiune, lipsa principiilor de umanitate u sînul nobilimii i la guvern». «I aintea lui Dumnezeu i a oamenilor este cu mult mai imoral i de a lâncezi în fiarele sclaviei i a face din legea moralei egea servitutii». Facă-se ca aceste crudo zile să fie ultimele, în lungul marti1 cr 'af neamului !— Fie ca domnitori ca losif al II-lea, dar mai lotărîti, să mai aibă fraŃii no tri; Tic ca acest neam să poată, unit suflete te i pe calea culturală cel puŃin, contribui i el cu ceva a mersul înainte al omenirii! A face astfel este nu numai un drept dar o datorie pentru ;ei liberi. Cetind această admirabilă lucrarea lui Densu ianu, nădejdea laste tot mai mult în sufletul nostru, că suntem în zorile unor u\o mai fericite, cari nu pot să nu aducă după ele lumina soarelui cald i binefăcător al dreptăŃi omene ti! Amintim acum o faptă de laudă. Academia Română acorda un premiu de 5.000 lei celui ce scrisese Istoria EevoluUunii lui Horia. Răsplăti ea astfel o muncă de seamă i înlesni mijloacele necesare lui Densu ianu, pentru lunga lui călătorie, ce o făcu pentru pregătirea operei sale monumentale: Dacia preistorică. Dar despre aceasta vom vo_rbi mai la urmă. O carte ca RevoluŃia lui Horia nu putea însă să rămână fără răsunet în Ungaria. Mai întâiu.... ca de regulă, ea fu oprită. Iar la Aprilie 1886, în Budapesti Ssernle, No. 112, redactat de Pavel Gyulai, Pavel Hunfalvij, publică un studiu: Densusian Miklós legújabb mwikái, care fu scos i în o bro ura -de 52 pagine. Tot acesta, cu un an mai înainte, scrisese în contra direcŃiunii ideilor sale istorice, studiul : Hogyan csinálodik némely história ? Densu ianu protestă contra opririi lucrării sale, i sfida guvernul ungar de a putea să-i indice un singur pasaj din lucrarea sa, care să nu fie bazat pe citaŃiuni din documente aflătoare în bibliotecile din Ungaria. ^ I/a 3 Ianuarie 1885 prime te o adresă din partea «Légation I. et R. d'Autriche-Hongrie à Bucarest», in care i se spunea: «Je m'empresse de vous informer que votre ouvrage intitulé „RevoluŃiunea lui Horia în Transilvania i Ungaria" ayant été examiné, l'interdiction dont son importation en Hongrie avait été frappée vient d'être levée». NIC. DENSU IANU, VIEAłA I OPERA SA XXVII privitoare la Istoria Românilor, 1199 —1345, culese * însoŃite de iwte i variante. Primul volum al acestor documente, pe cari Io nume te: „fântâni externe", are o mică prefaŃă, în care ne spune: «Documentele noastre indigene, arhivele domestice ale Ńorilor române, înainte de secolul al XIV-lea au pierii. «In timpurile acele pline de calamităŃi ale evului de mijloc prin cari au trecut Ńerile române, au fost lovite de fier i de foc nu numai altarele, nu numai ora ele i satele noastre, dar ce avem se deplângem mai mult, chiar i monumentele interne ale istoriei noastre naŃionale». Aceste ase volume conŃin un admirabil material în cele 4822 pagine format mare. Publicarea acestor documente începute la anul 1887 se fineste la 1897. Iată succesiunea lor : 1887.................... Tomul I, 1890 .................... Tomul If 1891 ................. • Tomul II, 1892..................... Tomul II3 1894.................... Tomul II, 1897.....................Tomul II, cu cu » » » » XXX -f" 701 pagine XLVIII -j- 889 » XLII + 729 » XL -f 747 > ' XXXIII + 756 » XXXII + 770 » Cercetând volumele mijlocii, nimic nu-Ńi spune ceva despre această activitate a lui Densu ianu. Numai în ultimul volum din 1897, în care el pare a- i lua rămas bun delà acest fel de publicaŃiuni, ho târî t a da tot timpul său de aci înainte lucrării lui monumentale Dacia preistorică, găsim o prefaŃă. In aceasta se arată lămurit scopul urmărit de Densu ianu în publicarea cu care fusese el însărcinat si în care adunase din toate părŃile i mai ales din Fejér, Pesty, Theiner, Engel, Dogiel, etc., tot ce interesa completarea planului ce- i trăsese. Acolo găsim deci că: «In ce prive te în fine planul general ce I-am avut în vedere Ia alegerea i reunirea materialelor istorice din epoca delà anul 1199—1575, publicate în cele 6 volume de până, acum, noi am fost condu i do următorul principiu : „De a nu uita pe nimeni, de a nu sacrifica pe nime, do a înfăŃi a in această colecŃiune flecare parte din teritoriul locuit de Români, precum si faptele i evenimentele ce le aparŃin. «Sau cu alte cuvinte: am avut totdeauna în vedere istoria întregului clement românesc, în orice teri s'a aflat el in vechime, fio constituit în state mai mari, fie organizat numai în districte, provincii i bănate naŃionale, fie în fine răsnândit în insule mai mici si mai depărtate prin mii- XXVIII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI Si făcu el astfel, căci după cum ne-o spune cu atât de mare dreptate : In istoria veche a unui popor chiar i vieaŃa celei mai mici insule etnice fie ea cât de depărtată, prezintă un deosebit interes pentru a putea explica multe chestiuni confuse din labirintul secolelor trecute". Iar în ce prive te epoca ce i-a ales pentru a aduna materialul publicat, el arată că: «Timpul delà puternica colonizare a Daciei Traiane i până la finele secuiului al XVI-lea conŃine epoca fundamentală a istoriei noastre naŃionale. «Această epocă stă în strânsă legătură cu originea latină a poporului român, cu legile i instituŃiunile noastre politico, cu noua formaŃiune a statelor române în secuiul al XlII-lea i al XIV-lea, i în fine cu tractatele încheiate de statele române cu Poarta Otomană pentru a asigura frontierele noastre de invaziunile musulmane. «De aceea documentele istorice, cari se refer la această epocă depărtată, ocupă locul cel dintâiu între tezaurele noastre istorice. «Aceste documente conŃin fapte i date, cari ne servesc nu numai pentru luminarea timpurilor depărtate, în cari au fost scrise, dar constitue totodată i un material foarte preŃios spre a putea pătrunde i pricepe bine condiŃiunile vieŃii publice i evenimentele istoriei mai nouă. «Această îndoită importanŃă, ce o au documentele vechi pentru istorie, este foarte explicabilă. „Societatea veche, ce e drept, a dispărut, insă ea a lăsat urme adânci în legile, în moravurile si in ideile societăŃii mai nouă, si chiar in principiile vieŃii noastre de stat". i mai în urmă, el, bunul cunoscător al trecutului nostru, afirma că: «Examinând i aprofundând cu toata atenŃiunea aceste resturi scrise ale vechimii, istoricul imparŃial se va convinge că poporul român nu numai că este cel mai vechiu popor intre naŃiunile ce locuesc astăzi la CarpaŃi si în nordul Dunărei de fos, dar că a fost în evul de mijloc un popor cu im rol foarte însemnat cultural, chiar si în Ńinuturile ce se întind în părŃile meridionale (de Dunărei, delà Adrialica ss/ până la Marea-neagră». Aceasta prefaŃă, admirabilă de claritate i plină de învăŃăminte, se termină cu următoarea indicaŃiune: «IS e rămâne astfel totdeauna o sarcină i o datorie, către posteritate i către tiinŃa istorică, de a aduna i codifică pe fiecare zi monumentele 13 orice vechi externe i a reconstitui astfel arhivele seculelor noastre dePàrtate». NIC. DENSU IANU, VIEAłA I OPERA SA XXfX căci pe cât mijloacele i-au permis, a adunat i publicat chiar, un bogat material, care începe sa dea roade în toate lucrările do seamă apărute în timpul din urmă. Dar să ne întoarcem la 1885 unde am lăsat (irul depanării acestei vieŃi do muncă i abnegaŃie. Tot în acest an publică el un volum: Monumente pentru istoria terii Făgăra ului, lucrare care a precedat cu 15 ani publicaŃiunea încununată de Academie, a lui loan Mihályi de Ap a, clin 1900 : «Diplome Maramure ene», din secolul XIV i XV pub i cată în Maramures-Ssigel. In lucrarea sa Densu ianu, care cu o altă ocaziuno scrise.se relativ la erorile admise ca fapte sigure în istorie: «Că atunci când falsitatea se introduce odată, în istorie, este foarte greu de a o desrădăcina, i chiar de a o pricepe (1)». lea la descusut următorul pasaj datorit istoriografului ungur Antoniu VeranŃiu, scris între 1538 — 1540: «Românii (Transilvaniei) nu se bucură de nici o libertate, nu au nici o nobilime, nu posedă nici un drept al lor propriu, ca excepŃiune de puŃini Români ce locuesc în districtul HaŃegului, unde se crede că a existat capitala lui Decebal. Românii ace tia (din districtul HaŃegului) au câ tigat nobilitatea pe timpul lui loan Huniadi, care era născut acolo, fiindcă-1 ajutase cu vitejie, în luptele lui continue cu Turcii. CeilalŃi sunt toŃi plebei, iobagi ai Ungurilor, nici nu au districtele lor proprii, ci trăesc răslăŃiŃi pe ici i colea în toată Ńara». El sdrobe te aceste afirmaŃiuni neadevărate i poate chiar tendenŃioase cu numeroasele acte ce publică i dovede te că: «Anume tim astăzi cu o perfectă certitudine, că Ńinuturile HaŃegului, al Hunedoarei i Devei, formau în vechime un complex de districte române ti cari se numiau în diplome distridus olacfiales. tim că întreagă nobilimea de acolo era o nobilime românească, înŃelegem românească în sensul etnic i politic. tim că nobilimea aceasta era o clasă socială diferita de nobilimea ungurească, distinsă de ea prin originea, prin istoria i natura privilegiilor sale. tim că această nobilime nu a fost creată de loan Huniadi (Corvinul), nici do regii Ungariei ; că din contra, eră o nobilime veche, al cărei trecut se pierde în întunericul evului mediu. Această nobilime eră numita în diplomele regilor ungure ti : „Nobiles ut dicilur Valachorum" sau «Nobiles Olachi (Valaclii)" spre distincŃiune de: «Nobiles Hungari» sau «veri nobites regni no tri». i pe lângă districtele române ti (districtus olachales), pe lângă nobilimea naŃională, mai exista în Ńara HaŃegului un drept particular românesc. Românul nu putea fi lipsit do proprietatea sa, nici în caz de înaltă trădare decât numai dacă eră judecat de semenii săi : de nobilii, chinezii i bătrânii romani. DonaŃiunile de MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI el un fel de Hasdou, dar cu tot cultul ce-1 port acestei fenomenale inteligenŃe, sclipitoare de geniu, farmec i de intuiŃiune "l cred însă mai pozitiv, mai precis peDensu ianu, în partea istorică, "ci avu pare mai multa răbdare. Tocmai iiindcă nu avea ge-.1 ju j Hasdeu, el era nevoit a descurca mai adânc i a se avânta mai puŃin pe aripile imaginaŃiunii, cari sunt utile în orice tiinŃă în atât'numai cât le poŃi stăpâni, pentru a nu fi cuprins de ameŃeala orizonturilor prea vaste! ' Iată de ce vedem pe Densu ianu cel calm i rece, pară de foc contra D-lui A. Xenopol în o scriere de 66 pagine, apăruta mai întâiu în Bevista tiinŃifică i literară „łeraNoue", No. 2 i 3 din 1885. Acolo ol se înalŃă mândru i triumfător întocmai ca i marole Hasdeu în neuitatele sale discuŃiuni i replice. Aflu în notele sale biografice următoarele iruri, relativ la acest răspuns la Teoria lui R oesler a d-lui Xenopol: « . . .combate—Densu ianu — cu deplin succes părerile istorico ale d-lui Xenopol: că Bulgarii în vechime ar fi domnit timp îndelungat peste łara- ' Românească, Moldova i Transilvania, i ca Ńerile acestea s'ar fi numit odată «Bulgaria dincoace de Dunăre», temă pe care ă-l Xenopol a si părăsit-o mai târziu». In aceste cuvinte scrise de el în 1898, după cum se constată de pe data po tei cu care fusese trimise Enciclopediei la Sibiiu, se vede iar lini titul care, după focul luptei, redevine calm i stăpân pe el. Dar ce admirabile pagine a scris el cu această ocaziune i ce puternică dovadă dă el de profunda lui erudiŃiune. «EducaŃiunea naŃională la toate popoarele o formează istoria. Ea singură, are sa facă a pătrunde în inimile tinerimii iubirea de strămo i i datoriile patriotice. Istoria are să ne arate principilie, pe cari să se bazeze legile fundamentale ale societăŃii noastre». î?i prin urmare, când scriem istorie pentru un neam, indicăm de fapt aptitudinea lui în lume i rostul acestuia în viitor. Aici este timpul a adaogă, că încă din 1884 societatea istorica din Berlin se adresează Academiei noastre spre a i se trimete rapoarte anuale despre progresele literaturii istorice la Romani ca să fie publicate în: Jahresberichte (1er GeschicMswissenscliaft. Academia rugă pe Densu ianu să primească aceasta însărcinare, pe care dânsul o îndeplini în modul cel mai con tiinCl os, publicând în timpul delà 1885 — 1904 în volumele acestor ar >i sub titlul Humănien o serie de rapoarte despre activitatea 'storică i filologică a Românilor din toate Ńerile. NIC. DENSU I A N U, VIEAłA I OPERA SA A AAUI Bumanien (1897—1903) pag. 136—153. In acest studia so află 207 citato i regret că cineva, bun cunoscător al limbii germane nu traduce în un volum aceste adevărate studii ale lui Densu ianu, căci am avea cea mai desăvâr ită sinteză a celor ce s'au publicat în române te sau despre Români în acest răstimp. Chiar din 1885, îndată ce publică volumul relativ la RevoluŃiunea lui Horia, despre care colegul nostru d-1 N. lorga a scris la 3 Aprilie 1911, că este: «o monografie extraordinar de bine informată, care va rămânea i ar merilà să fie retipărită», a început să lucreze la marea sa operă: Dacia preistorică. A pus deci pentru realizarea acesteia 26 ani ! Anii maturităŃii sale depline, tot vastul arsenal al adâncilor sale cuno tinŃe, toată judecata sa rece i senină. In scurta sa autobiografie, pentru Enciclopedia din Sibiiu, unde a fost mult trunchiată, găsesc în aceasta privinŃă următoarele deslu iri: « . . . dânsul deplin convins că sub vălul cel întunecat al seculelor înnainte de a. 1290 zace ascunsă una din cele mai importante părŃi ale istoriei române, formarea naŃionalităŃii i constituirea diferitelor state române din orientul Europei, se hotărî a se devota cu tot zelul studiilor relative la această epoca obscură din Istoria poporului roman. Pentru acest scop întreprinse în a. 1887 o călătorie tiinŃifică în Italia. Trecu prin o Ńară unde studia în biblioteca Academiei croate din Agr am toate colecŃiunile de manuscrise inedite cu privire la Vlachii sau Românii din partea meridională a CroaŃiei, călători prin satele acestor Români a ezaŃi lângă râul Culpa, însă astăzi slavizaŃi. Trecu de aci în Istria unde cerceta prin satele Românilor de acolo, delà cari adună un material important de limbă i tradiŃiuni. Călători în DalmaŃia, pentru mai mult timp la Ragusa, unde studia ( i copia documente) din arhiva cea veche a republicei ragusane, ale cărei acte încep încă în sec. al XH-lea. Delà Rug usa calatori apoi la Roma, unde petrecu în curs de 7 luni studiând în Biblioteca i Arhiva Vaticanului Regestele Pontificilor romani, cari încep încă în sec. al VII, apoi spre a se convinge din propria experienŃă, despre obiceiurile i modul de vieaŃăal poporului Ńăran din Italia, călători prin campania neapolitana, Apulia, Calabria i Sicilia întorcandu-se în Ńară cu un însemnat material istorio i etnografic». Iată cum proceda acest om care fiind profund erudit tia ce anume să cerceteze, cum să observe si ce să mănŃină din datele ce culegea. Iată la ce a servit premiul Academiei dat pentru Horia. Iată cum Academia a dat mijloace i cum am mai spus-o, s'a făcut de atâtea ori părta ă, prin înlesnirile ce i-a acordat, la opera mare a lui Densu ianu. l i n r rlf»ai-ipn ar-no^5 nnor-ă mnnil mprt hala. r,are înCUnună i t l, E PREISTORICE ALE DACIEI puternic vieaŃa sa doveditoare do cultură, bun simt, pricopcro si patriotism luminat, mulŃi totu se cain îndoesc. Chiar marele muncitor care e colegul nostru d-1 N. lorga scrie în pagina ce-a consacrat memoriei lui Densu ianu : «Poate se va vedea ce ipoteze, de sigur mai mult decât odată curioase, se cuprind în cartea de muncă îndelungată în care pretindea se explice altfel decât toŃi ceilalŃi vremile s ta vechi ale acestor teri locuite i astăzi de Români» (1). Densu ianu însă nu face hipoteze în studiul său, el dovedete ! Dar cu această operă care va satisface pe mulŃi i caro am convingerea că odată cunoscută în străinătate, ceeace e o datorie de onoare pentru noi, va servi ca punct de plecare la o nouă cercetare i îndrumare în ce prive te geneza popoarelor europene, mă voi u ocupa în partea ultimă a acestui studiu, căci să nu uităm că de fapt ne aflăm cu biografia lui Densu ianu abia ia 1885. Să trăim deci i noi câteva clipe din vieaŃa acestuia i urmărindu-1 zilnic să ne dăm seama despre activitatea lui i modul vieŃii sale. Să fim sgârciŃi în altele. Căci nici un moment nu e pierdut, nici pontru biograf, nici pentru cetitor, când e vorba despre o glorie a neamului, despe o icoană curată pe care trebue să o facem cunoscută cât, mai bine, cât mai mult pentru a întări i înalta inimile i cugetele. N. Densu ianu începuse într'un caiet, cu data anului 1893, sa scrie Memoriile Mele. Sunt acolo, până la 1899, multe tăieturi din ziare asupra chestiunilor mari la ordinea zilei i multe reflexiuni ale sale din cari atât de puŃine se pot spune în prezent. Acolo găsim la 13 Ianuarie 1894 ca : «Fratele meu Beni, canonic în Lugo , îmi scrie că iubita noastră soră Lisca (lulia), preoteasă rămasa văduvă după preotul Demetriu Dariu din Rechitova, a încetat din vieaŃa i a fost îmmormântată în 10 (22) Ianuarie». Dar asta nu o decât o notă palida, urmează însă fraza din care se vede omul : «Lacrimile îrni curg, când mi-aduc aminte că delà 1879, de când n'am mai fost pe la Densn i pe la Rechitova, au trecut pe cealaltă lume, prea iubita mea mamă Sofia, scumpul meu frato George, preot în Densu iu, i prea iubita mea soră Lisca !» «Să le fio Ńărâna u oară !» Ce trista soartă e aceea a unora din fraŃii no tri, cari sunt îl) Oameni cnri nn fncf A™;-^;-; -•• — . _ . - - • NIC. DENSU I A N U, VIEAłA I OPERA SA XXXV nevoiŃi adesea a părăsi totul i a nu mai revedea locurile natale, decât atunci când ei sunt istoviŃi, i când toŃi cei scumpi ai lor nu mai sunt pe pământ; a a s'a întâmplat cu deosebire cu cei ce au venit sa facă, începând cu răsboiul, armata în Ńara noastră. In un dosar al său se află epistole delà fraŃii săi. Astfel să vede cum, cu deosebire fratele său canonicul Veniamin îi scrie în 1904, că : «Puterile mole împreună cu sănătatea progresează în scădare, ..... » i rugându-1 sa vie să-1 mai vadă odată i să-i facă testamentul. i ce figură senină are acest om, si ce de ispravă pare a fi i el ! Nicolae îi dă sfaturi pentru această îngrijorare i-1 încurajează. In fine după Drapelul din Lugo delà 24 Ianuarie 1904, vedem că el s'a repezit în fine pe lângă fratele său iubit pe care nu-1 văzuse de 16 ani ! La începutul lui 1898 obosit de muncă i lipsuri scrie lui Aron la Ia i: «A trecut încă un an de greutate peste noi. Să ne felicităm că Dumnezeu ne-a dat tăria sufletească sa putem lupta cu aceste valuri ale vieŃii. Timpurile sunt grele, obstacule sunt multe pe Ńoale cărările. Luptăm de regulă singuri i adeseori chiar pentru a putea face literatură i de wulte ori pentru împlinirea datoriilor celor mai nobile trebue să luptăm cliiar cu ai no tri». Cu ai no tri!.. Câte conŃin aceste trei vorbe!.. Iar Áron, de Sf. Niculae îi răspunde în 1899, spunându-i între a l t e l e : . . . « i să ne înălŃăm sufletele în această epocă de îngheŃ i stârpiciune, ce ne-a cuprins». Stârpiciune, da, pentru fapte bune; îngheŃ, da, pentru orice ideal. Boala societăŃii noastre are în adevăr două mari pricini : una sufletească, lipsa de ideal; una morală, cre terea fanfaroanâ i ciocoească, a a do generală în Ńară. Să fii fanfaron, lipsit i de ideal, în o Ńară cu tradiŃii bizantine !.. iată mai mult decât trebue pentru a opri cel puŃin, dacă nu a pierde chiar, un popor în desvoltarea sa. Donsu enii aveau mare dreptate ! Tot în anul 1893 Nic. Densu ianu, care scrise în mai multe rânduri în Gazeta, Transilvaniei, după cum se vedo din corespondenŃa sa cu Mure ianu, publică interesantul său studiu : v IndependenŃa bisericeasca a Mitropoliei române de Alba-Iulia. «Conciliilo provinciale din 1872 i 1882. Manifestul de unire cu biserica Romei din 7 Oct. 1698. Textul original român i traducŃiunea latina falsă. Istoricii români despre unirea bisericeasca cu Roma i foloasele unirei. XXXVI MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI «Cercetare istorică-critică despre relaŃiunile bisericii române din Mitropolia Albei-Iulie cu Biserica Romei». (1). Aceasta do tot importanta scriere a fost scoasa i în bro ură la Bra ov, în 1893. Ea conŃine numai 44 pagine eu duble coloane s dar are adunat si condensat în ea tot ce prive te această a a de arzătoare chestiune a fraŃilor din Transilvania. Am cetit această lucrare tocmai în zilele când atâtea zeci de mii (unii susŃin că s'au aflat 60.000) de Români s'au întrunit pentru à protesta la Alba-Iulia în decursul lunii Maiu 1912. Regret că un patriot român sau o instituŃie culturală nu tipărete din nou această bro ura pentru a ii răspândită cât mai larg în sînul populaŃiunii române de peste hotare i mai ales la cei uniŃi. Câte adevăruri sunt în ea pe deplin restabilite i câtă mi elie se constată din partea iezuiŃilor, ca să nu zic mai mult. De cunoa terea exactă a faptelor cuprinse încă în ea, din dreapta judecată a unitului Nic. Densu ianu, Român insă cu suflet curat si cinstit, se va putea u or vedea ce trebue să facă Românii pe viitor, i în special uniŃii, pentru a- i scăpa naŃionalitatea lor. Vai cât a mai avut să sufere acest nenorocit neam românesc, sub toate formele, pretutindeni i în toate împrejurările! ToŃi s'au năpustit ca lupii asupra l u i ! . . Nic. Densu ianu ne arată presiunile ce s'au exercitat asupra Românilor, i nevoia mare a catolicilor, sub imperiul dorinŃei nu numai aPapei, dar i a CurŃii catolice din Viena, faŃă cu reformaŃii i unitarii. (1) In Numărul Jubilat-, al Gazetei Transilvaniei din lunio 1908, scos de regretatul Muresianu, este pus i portretul lui Nicolae Densu ianu, care e numit „vechili colaborator" al gazetei. Acolo găsim că: La începutul luî Aprilie 1893 „Gazeta" publică un ciclu de ariicoli din peana distinsului nostru istoric N. Densu ianu, care pe bază istorică, epură independenŃa bisericii române unite,... Ace ti articol! au stârnit mare nemulŃumire îu sinul clericalilor din Blaj i au dat na tere unei nouă i vehemente polemici cu „Gazeta" i cu N. Densu ianu. Găsesc că clericii din Blaj ar fi trebuit se fie recunoscători lui Densu ianu. Locul lor era de a sta alături cu neamul lor l cu adevărul, ear nu alături cu fal iflcatorii l în elătorii, mai ales când sunt l IezuiŃi ! tred ca actualmente la Blaj se judecă lucrările altfel! lin •'" aCel număr se Publică ' ° epistolă i lui Densu ianu din 20 Decembrie > m care după ce laudă RedacŃia ziarului pentru munca neobosită de 70 ani spune: ••• „Gestiunile naŃionale sunt mult mai serioase, griji nouă ocupă Ńoale popoarele ?' ev 'onimentele se desfă ură în jurul nostru cu o precipitare nea teptată". . titorul a teaptă astăzi delà noi o energie i o constantă mult mai mare în conlucrări i sacrificii mai mari, progrese supreme, fi în deosebi se nu uităm, n vieafă politică fără vieaŃă literară nu poate se existe, că literatura face popoa-* mari . ;< NIC. DENSU IANU, V I E A ł A I OPERA SA XXXVII Pentru ca actul dola 7 Oct. 1698 — actul Unirii Românilor — să o poată desăvâr i, împăratul declara: «Caro preot românesc va face mărturisirea credinŃei: cil rămâne a so Ńinea i mai departe de legea grecească, însă face o legătură cu catolicii, recunoscând pe pontificele din Roma ca pe cel mai înalt patriarh, acela se va bucura de privilegiile preoŃilor catolici». Deci urma ca preoŃii români să nu mai fio iobagi, ci să- i aibă reprezentanŃi în dieta i autorităŃi, religiunea română să lie religiunc admisă în Ńară i episcopul românca i cel catolic să fie membru al guvernului. Se vede, de ademenea, cât a luptai, cu îndărătnicie i cu teama omului păŃit, mitropolitul Atanasie pentru a salva tot ce mai putea si a salvat nenorocitul mult. E de mirat cbiar cât a putut a-si apăra drepturile în actul fundamental al Unirii. Dar nu buna credinŃă i cinstea însufleŃiâ pe catolici i în special pe iezuiŃi, această ru ine a cre tinătăŃii catolice. Ei falsificară în traducere totul, în mod revoltător i neru inat. Noroc că Atanasie nu puse pecetea. El ignorantul, dar cinstitul cre tin, simŃi cu ce vipere avea de a face. Nicolae Densu ianu, care descoperi la Pesta, cum am văzut, actul autentic al Unirii, le pune în paralel i le arată pe largmi elia. Dar ceeace ne revoltă ca Români, e atitudinea mizerabilă a Mitropolitului Vancea, fie-i grea lespedea, căci sufletu-i a fost negru ca păcatul, i care în ni te concilii improvizate i absolut nclcgale prin modul cum au fost făcute, în taină, sub jurământ, hoŃe te, la 1872 i 1882 a căutat să lege din fundamente biserica uniŃilor, astfel ca ea să devie pur catolică — cu nuanŃa cea mai rea a iezuitismului— în loc de unită aproape de formă, cum era delà început. Dumnezeule, de ce ai lăsat să se nască trădători i încă a a de josnici i ticălo i, până i în capul credincio ilor tăi! De aici : mi elia unora, trădarea altora, de undo decurg toate relele asupra Albei-Iulie. Mitropolitul deveni Episcop, un iezuit insă era mentorul său i factotum, clerul superior luă direcŃiunea nenorocita de a se considera mai întâiu catolic i apoi român, interesele române fură astfel periclitate, pentru a le face jertfă du manilor neamului! Densu ianu une te la un loc i părerile lui Clain, incai, Bârn uŃ, Laurian, Papiu Ilarian i Hurmuzacbi, pentru a arăta istorice te i în mod analitic i critic cum s'a făcut aceasta mi elie, i râul ce va decurge pentru neamul nostru. Această bro ură-i face cea mai mare cinste. Sfântă să-i fie memoria i în lumea sufletelor unde se află, întorcând umbra în merSili S îl 11 Îi C! n VM'» a Inî \ 7 o n o r» o c? î r« n 1 r\ r» rlo fu Ini Ini n f» o f r» - i V* l f i G f O m 111 mui> u M t N T E L E PREISTORICE ALE DACIEI încă odată, facă-se ca cineva delà noi, dacă nu e chip altfel, să înlesnească retipărirea acestei bro uri peste hotar, complectându-o cu tot ce s'a mai petrecut delà 1892 i până în prezent. Românii îi vor fi recunoscători. Dar să continuăm. In notele sale mai aflăm : «IO Aprilie 1894. D-l I. Kalenderu, administratorul Domeniului Coroanei îmi face astăzi cunoscut ca fundaŃiunea universitară Carol I se va deschide la 10 Maiu sau ceva mai târziu i după, înŃelegerea ce a avut-o cu d-1 Sturdza, autorizat i de M. S. Regele, mă roagă ca să primesc conducerea Bibliotecii acestei fundaŃiuni, deoarece sunt mulŃi competenŃi pentru acest post, dorinŃa însă este ca s'o primesc eu. «Am răspuns d-lui Kalenderu că cunosc foarte bine intenŃiunile salutare cu cari s'a înfiinŃat această instituŃiune, pentru a putcca însă corespunde sarcinilor împreunate cu această conducere, fiind mai mult în atingere cu studenŃii universităŃii, ar trebui să fiu profesor universitar, titlu ce nu-1 am, fiindcă mulŃumit să pot lucra în retragere mi am umblat după tillul de profesor de universitate, pentru care de altminterea am mai multe calităŃi decât alŃi profesori. Dânsul regretă că refuz de a veni în atingere mai multă cu M. S. Regele, că va vorbi din nou cu d-1 Sturdza, zicând totodată, atunci să fac să vă numească profesor de universitate, deoarece între profesorii actuali de universitate nu există nici unul ca să întrunească calităŃile spre a putea lua conducerea acestei Biblioteci.» Cine nu ar fi primit această propunere în locul lui Densu ianu ? CâŃi nu ar fi alergat după această situaŃie, de cinste. Cino mai bine ca Densu ianu însă, care era un om, un caracter i un puternic stâlp al tiinŃei, putea să fie mai indicat pentru acel loc, totdauna do cinste pentru numele marelui nostru Rege, unde cată să se formeze odată cu creierul i inima caracterul tinerimii universitare î Dar el renunŃase la tot, se retrăsese voluntar delà toate, se mulŃumiâ cu minimum posibil traiului unui om pentru a putea căuta în lini te să- i termine lucrarea de care- i va lega pe vecie numele. In fine tot din aceste note avem deslu irea genezei unei opere ce se va publica, sper, în curând, care nu are caracterul de cercetare, dar pe cel de vulgarizare i educaŃie cetăŃenească. Casa coalelor, care are a a de puŃine cereri serioase spre a publica lucrări cum ar dori i cum trebue să se facă, are în această lucrare a lui Densu ianu o operă demnă de toată atenŃiunea ei. In notele sale, găsirn în această privinŃă următoarele : «In toamna anului 1895 rugat de Ministerul de răsboiu prin o adresă specială să-i prezint un tablou despre căpitanii ilu tri ai terilor române •Vi în MTV» NIC. DENSU IANU, VIEAłA l OPERA SA XXX am compus o scriere destul de voluminoasă sub titlul : Domnii glorii i Căpitanii celebri ai terilor române. Breviarul istoric despre răsboaic mari i învingerile strălucite ale o tilor române. Partea I, Regatul Rom nici (łaraRomânească i Moldova). «Această scriere am înaintat-o Ministerului de răsboiu. Generalul < divizie Budi teanu a pus rezoluŃia pe raportul efului marelui stat majc că mă felicită i-mi mulŃume te pentru această lucrare, totodată îmi pui la dispoziŃiune suma de 500 lei în caz dacă o voi u tipări». Din nenorocire, manuscrisul a rămas netipărit, i cât a suf rit hârtia la tipar în acest timp, irnprirnându-se pe ea câte p; rascovenii toate, dar Domnii glorio i n'au ajuns încă să se r dice din fundul indiferenŃei noastre generale. Se va afla, doresc, un om cu suflet care să o facă. In introducerea la această lucrare, el pleacă delà o cuvântai a MaiestăŃii Sale Regelui, din B Ianuarie 1885, în care zicea: « Virtutea militară este cea mai scumpă si nobilă mo teniră a naŃii mi române. K A o păstra întreagă este cea mai mare dorinŃă a inimii Mele, la cai cuget neadormit». Nu pot rezista a nu reproduce din această lucrare nepublicat următorul pasaj : «Istoria poporului român din cele mai vechi timpuri i până în zilei noastre este numai o lungă serie de lupte uria e răsboinice, ce a trebu să le susŃină cu multă vitejie i devotament poporul român pentru api rărea terilor române, a naŃionalităŃii, limbii, religiunii i libertăŃilor sal* «In tot cursul evului de mijloc invaziunile la CarpaŃi i la Dunărea d jos s'au continuat, s'au reînnoit i s'au preschimbat cu aceea rapiditate i vehemenŃă ca i în epoca imperiului roman. « i dacă poporul român a ie it victorios din aceste răsboaie gigantice dacă Ńerile române n'au fost subjugate de popoare străine, dacă nation; litatea română n'a fost distrusă, dacă i azi Ńerile acestea sunt latine, pr< cum au fost latine înainte aproape cu 1800 de ani, aceasta are s'o mulŃi: mească geniului său naŃional, virtuŃilor sale militare, mo tenite delà strí mo i, încrederii ce au avut-o totdeauna Românii în drepturile i în forŃei lor, iubirii de Ńară i de naŃionalitate, unirii i înŃelepciunii lor politice. «Din nefericire însă, în mijlocul răsboaielor continue i a greutăŃilo enorme, de cari suferiau Ńerile acestea, cele mai multe fapte de arme al Românilor au rămas nescrise, i noi suntem astăzi siliŃi să reconstruia1 pe cât se poate, istoria veche a poporului román dia micile fragment ale unor acte contemporane, sau din relatările scurte ale unor cronicat străini, de multe ori parŃiali sau rău informaŃi. «Insă chiar i din aceste puŃine fragmentes ce ne-au mai rămas di, Primele Secole ale statelor rrvmAnfV ist.nrimil imrvirHnl an vn r>r>nvinrr« c,l invaziiinilor continue ale Cumanilor, Tătarilor i Musulmanilor spre centrul Europei, răsboaiele i sacrificiile enorme de sânge i avere ale Românilor au fost totodată răsboaie i sacrificii în folosul civHiza\iunii europene». Lucrarea are 358 pagine. Ea începe cu : Radu Negru, fundatorul principatului łeriiRomâne ti i învingătorul Cumanilor, i fine te cu Mateiu Basarab ; iar în Moldova începe cu Bogdan I, fundatorul statului Moldovei i învingătorul regelui Ludovic cel Mare din Ungaria, si inerte pana Ia Constantin Cantemir. Termină în urmă cu România ca Regat. In această lucrare se află descri i, la părŃile respective, i 16 Căpitani celebri, delà Dragomir Comisul, comandantul armaloi a doua a lui Vlaicu Basarab i până la Pârvul Pârcălabul, general brav al lui Petru chiopul. Adaug, în urma studierii manuscrisului, care c copiat la maină, că în acel, la fel, care se află în dosarul său, se mai găsesc încă oarecari adao.se cari ar trebui luate in seamă Ia imprimarea lucrării. Dar Densu ianu pregătiâ i volumul al doilea relativ la Domnii glorio i i Căpitanii celebri ai neamului nostru do peste hotar. Se i vede aceasta din două capitole, mici dar delinitiv lucrate i cari se vor putea u or publica, întitulate : Menomorut — Ducele Bihorului (an. 903). Gelu — Ducele Transilvaniei (an. 903). Pe primul îl descrie pe larg, cu deosebire după Magistri P. Belae reg/s nótárius Gesta Hungarorum, în care se constată în mod limpede aflarea Românilor în acele părŃi la sosirea lui Atila i în urmă a lui Arpad. Numeroase note adunase încă pentru aceasta lucrare. Se întâmplă însă, că pe lângă marile i multiplele lui ocupaŃiuni la statul maior i la pregătirea studiului ce făcea, să aibă loc ceva cu totul neprevăzut. Cu ocaziunea marei manifestaŃiuni culturale, economice i naŃionale din 1906, Densu ianu, în urma dispoziŃiunii luate de Generalul Brătianu, voia să facă o lucrare specială pentru armata, română cu această ocaziune. Um nenorocire, timpul era a a de scurt i materialul a a de a undent, încât cu toată priceperea i puterea lui de muncă nu i eu i^ termina, în a a de scurt timp, ceeace concepuse. (1) ^ata însă ceeace a rămas din această împrejurare,, ca o puternica dovadă a întinderii cuprinsului gândirii i voinŃei lui. adevăr, în voluminoasele dosare cu note alcătuite de răpoûn • '! CUse c 'llap "ii dosar: Lucrări istorice pontru expoziŃiunea naŃionala, 1900 'Je n)u]lo IMC. UEN S L' I A NU, VIEAłA I OPERA SA XLI satul, pentru lucrările sale, neterminate din nenorocire în marc parte, aflai ceva din studiul său relativ la: Istoria militară a poporala! român începând din cele mai vechi timpuri, până în secolul al XVIII. lata tabla de materie a acestui manuscris reprodus curat la maina de scris, i care prin urmare se va putea u or tipări : Istoria militară a poporului român, începând din cele mai vechi timpuri până în secolul XVIII. Pnjjina j) _ începuturile artei militare la CarpaŃi i Dunărea de jos . l II) — Pelasgii ................................................. • ................................. 5 1) GonstHuŃiunea .................................................................... 5 2) Călârimca i pedestrimca pelasgă .................................. 7 3) Armele defensive i ofensive .......................................... O 4) Carele de răsboiu ............................................................. 14 5) FortificiiŃiunile permanente .............................................. 10 G) Modul de luptă ................................................................. 20 III) — Dacii ........................................................................ • . . . 23 1) ConfederaŃiunea Dacilor i a GeŃilor .............................. 23 2) Călărimea ........................................ • ................................ 30 3) Pedestrimea ................................................................ .35 4) FortificaŃiuni permanente ................................................. 37 5) Ma inile de răsboiu ............................................................ 44 G) Marina ................................................................................ 47 7) Steagurile cavaleriei i ale pedestrimii ............................. 49 8) Instrumente de muzică i semnale ................................ 51 9) Căpităniile teritoriale ......................................................... 53 10) FormaŃiunile de luptă ....................................................... 55 11) Disciplina ............................................................................ 57 12) Strategia ........................................................... - . . . 58 13) Elementul dac în armatele imperiale romane . . . .61 V) — Românii (va urma). Nu pot a nu reproduce partea primă, fără notele numeroase pe cari se bazează aceasta parte, pentru a dovedi în : începuturile artei militare la CarpaŃi M Dunărea de jos» că: Arta militară se considera în timpurile vechi că- i avuse începuturile sale la CarpaŃi i la Dunărea de jos. «Pe teritoriul locuit de Ge(i i Daci, ne spun legendele vechi, se născuse zeul Mărie, pcrsoniilcarea forŃei i a curagiului de răsboiu. Aici se aflu re edinŃa sa: aici era el adorat ca apărătorul câmpiilor getice. «Din punct de vedere arheologic, pământul Daciei este, intre toate tenie Europei, cel mai avut dn nnflr.hiiii.n ™ /.n*,.././., „•-/-—•-• rate tezaure de arme i instrumente de diferite materiale, de cari s'a servit omul delà CarpaŃi i delà Dunărea de jos pentru atac i apărare cum «i pentru trebuinŃele sale economice, încă începând din cele mai primitive timpuri ale istoriei. «Muzeele de peste CarpaŃi, înŃelegem aici cele din Transilvania, Ungaria Bucovina, GaliŃia, Bohemia i Viena, sunt pline de colecŃiuni de arme de diferite forme, începând delà cele mai primitive până Ia cele mai perfecŃionate, descoperite în regiunile acestea i din cari unele aparŃin epocoi neolitice, iar altele timpurilor preistorice ale metalelor, în deosebire epocei de bronz. «Lucrarea minelor de metal începuse aici încă cu mult înainte de timpurile homerice. «Intre toate Ńerile Europei, Dacia veche este singura regiune, unde a existat o puternică ciuilizaŃiune metalurgică, după cum aceasta rezultă din mulŃimea enormă de monumente arheologice, din tradiŃiunile autorilor vechi, i în line după cum se constata din nenumăratele urme de lucrări de mine vechi, ce le întâmpinăm aproape peste tot locul în regiunile cele muntoase ale Daciei. «Cei dintâiu lucrători cunoscuŃi ai fierului au fost, după tradiŃiunile grece ti, Chalybii din regiunea cea muntoasă a ScyŃiei, numită i «Scytia mama fierului.» «Vulcan, maistrul cel divin al fabricaŃiunii metalelor, după cum ne spune Homer, a lucrat 9 ani într'o pe teră de lângă Oceeanos potamos, cum se numià Istrul în legendele cele vechi». Pot face cunoscut, cu această ocaziune, că un tânăr chimist român, d-1 Dr.Nicolescu—Otm, face, din punctul de vedere chimic, cercetări asupra armelor i obiectelor de bronz aflate în diferite părŃi ale României i Transilvaniei, la Ispalanca cu deosebire, pentru a vedea dacă nu se va găsi un mijloc spre a se stabili, dacă curentul acesta metalurgic a plecat delà noi sau dacă a venit aici i anume de unde. Ca urmare la această primă parte scrisa deja, Densu ianu are mai multe dosare pline cu notiŃe relative la următoarele capitole, ce trebuiau să urmeze i pe cari din nenorocire nu a avut timpul de a le a terne definitiv. Primul pachet conŃine: I. Istoria milit. //• » » j"' » » y- M » " » a popor, român a. 274—1300 Materiale » » » » 274—1300 » » » » » '274—1300 » » » » » 274—1300 » » » » » 274—1300 Supl-» i » » » » notife. » » » » Ai doilea pachet conŃine: I- Istoria milit. a popor, român a. 1300-1700 Mat. si notiŃe. Hj " » » » » » 1300—1700 » •" » Tactica Trans. IV ' V ," " W M " " " M B » " » 1300—1700 «1400 — 1700 • - » » » » «Trausil. i Ungaria. «Castrclc i miliŃia lor. So mai află altele separat, relative la : Istoria militară : Artilerie, sabia încruntată, etc., precum i un dosar voluminos: Note istorice din documente i autori tot relativ la Istoria militară, ai mai multe alte dosare cu material i notiŃe. Exista un volum cu bibliografii în regulă relativ la Mircea Vodă i altul, la fel, relativ la revoluŃia din Transilvania, delà 1848. ' Era deci o întreagă lucrare studiată, pregătita, gata de a o a terne pe hârtie! Să sperăm că un specialist tânăr va căuta să pue în valoare această muncă adunată, i care a teaptă numai un om cu suflet i pricepere, care inspirându-se de idea conducătoare a dispărutului si de datele adunate de acesta, să dea la lumină această lucrare de preŃ a trecutului nostru. In orice caz ar trebui ca Academia să le publice ca indicii bibliografice. Adaog că prima parte terminată are un carton special cu toate figurile armelor i tot co prive te ilustraŃiunea părŃii prime a lucrării indicate. Pentru a se vedea cât omul acesta a lurcat pentru armată, speciali tii cu deosebire n'au decât a studia arhivele statului major, unde a alcătuit el o bibliotecă foarte bogată i de mare preŃ din punctul de vedere special al armatei. Se va vedea acolo la câte chestiuni de detaliu a răspuns el, la câte afaceri serioase a fost el consultat, de ce vază se bucura printre ofiŃerii no tri, atât de laudă prin pregătirea i pornirea lor sufletească. Se va vedea u or de câtă valoare sunt referatele l lucrările lui pentru fiiurou! istoric i Referatele asupra lucrărilor istorice trimise pentru Biuroi.il piiblicaŃiunii România Militară. Când văd studiind veaŃa acestui frunta , de ce este capabil un Român, mândru sunt, dar cu durere-mi zic, de ce Doamne ai fost a a de econom cu astfel de oameni în preajma nevoilor acestui neam chinuit ! Munca a a de încordată a lui Densu ianu la Statul major al armatei nu a putut să dea loc decât la na terea unei atmosfere de stimă i respect pentru el. De fapt era el respectat i iubit de toŃi cu cari ajungea în legături de serviciu. Iată de ce pe ziua de l Aprilie 1897 i se face cunoscut că este înaintat ef de Murou Clasa II, la vacanŃa creată prin bugetul a. c. la acela serviciu. N. Densu ianu.... ef de biurou ! Este de ce să ne mândrim ! In fine la începutul Iui 1899, obosit, bolnav chiar i doritor a- i consacra tot timpul ultimei sale lucrări, se retrage până i delà publicarea documentelor istorice, înaintând Academiei o adresă în ziua do 22 Fovrunrio, în care el «Dc mai mult timp i cu deosebire în anul trecut starea sănătăŃii melc nu a fost de loc favorabilă, pe când de altă parte sarcina încredinŃată mie cere o muncă neîntreruptă zi i noapte, investigări continue cu studiarea diferitelor colecŃiuni istorice, cu alegerea documentelor, cari stabilesc fapte i împrejurări momentoase pentru istoria noastră i totodată cu îngrijirea publicării acelor documente. «Chiar i astăzi împrejurările sănătăŃii mele sunt astfel, încât nu pot de loc apreŃiâ dacă-mi vor permite cel puŃin în viitor se continuu această lucrare. «De altă parte a dori ca puŃinul timp ce-mi mai rămâne liber să-l pot întrebuinŃa spre a redacta un material întins adunat în curs de mai mulŃi ani pentru o lucrare foarte grea, cu privire la istoria poporului român înainte de sec. al XV-lea». Totu el continuă a mai publica, scurte dar admirabile studii relative la diferite chestiuni. Ajungem astfel la 1901 când publica în Romania Militant, i separat, un studiu do 44 pagine asupra: Originea i importanŃa istorică a cavaleriei române, Călăra i si Ro iori, în caro sunt citate din Ovidiu, Thucydides, Herodot, Corpus inscriptionum latinarum, Notitia dignitatum, Arnmian Marcelin, Arrian, Anonymus Belaerégis Nótárius, Frochner, Lachmann, Cantù, etc., etc. i ce instructivă i admirabilă monografie. El leagă originea cavaleriei române de obiceiurile marelui popor pelasg. Această mică lucrare e, cum ar zice Francezul, un «avant goût» al Daciei preistorice. «Prima lor patrie în Europa, centrul cel mare etnic, politic i militar al acestor Pelasgi, încă înainte de a trece în peninsula Balcanică, a fost la GarpaŃi i la Dunărea de jos. «Grecii cei vechi nu aveau trupe călăreŃe, lliada lui Homer nu aminte te nimic despre ele. «Insă locuitorii din partea de nord a Greciei, anume Tesalienii ne apar ca cea dintâi naŃiune în Europa, care a avut o cavalerie de răsboiu bine organizată, întreg poporul Tesaliei erà de naŃionalitate pelasgă i Ńara lor se numià odată Pelasgia». i precizează de altfel : «Ca instituŃie militară înfiinŃarea i organizarea cavaleriei de răsboiu atât la Greci, la Români cât i la Egipteni era de origine pelasgă». Iar în ce prive te pe Romani i filologia chiar a cuvântului Călăra , găsim că: «La poporul roman, cea dintàiu trupă de cavalerie erà compusă din 300 osta i ale i din cei mai avuŃi cetăŃeni (patricieni) i ace ti o teni se numiau «Ce/eres». V7 l' r, Ks «De asemenea instituŃiunea cavaleriei pelasge a fost introdusă n epocă foarte depărtata i în Egipet. «Cea dintâi clasă a osta ilor Egipteni, ne spune Herodot, so numià lasiries i o mie din ace ti osta i Calasiries se aflau în garda persoi a regilor egipteni. «Cuvântul Calasiries ce ni s'a transmis prin o fântână grecească, > de asemenea o expresiune veche pelasgă, co corespunde la latinul ari Celeres i la o formă antică română de «CdZw ert» sau «CăZăra /». Dar o Colores» se pronunŃa aproape «Keleres», căci: «încă in t pul regilor — ne spune el — litera O la Romani reprezente sunetul K. Arata ce forŃă constituia cavaleria româna până în secolul XVI-lea i ce importanŃa are instituŃia Călăra ilor în istoria n tară română. Cu drept cuvânt, faŃă cu obiceiurile altor popo de pe vreme, el ne spune că : «Românii din contră, în loc de a ridica înaintea Tătarilor i a 1 cilor ni te obstacole artificiale, în loc de a face construcŃiuni de păm ori de zid, ei le opuséra în prima linie săgeŃile i săbiile cavaleriei». Descrie îmbrăcămintea acestora i ne spune că : «Arhiepiscopul VarenŃiu încă aminte te de o uniformă albă part Iară a osta ilor români din Moldova. «Fiecare militar, — zice acest a i aici dânsul înŃelege pe călăra i — poartă drept armătură o haină sci de in, umpluta cu bumbac în grosime de trei, patru degete, mai ale partea umerilor i până la coate, i cusută cu ireturi dese la fie distanŃă de un deget i jumătate i prin această îmbrăcăminte sabia poate pătrunde». «Această haină a cavaleriei moldovene era a a dar o tunică de boiu cusută cu ceprazuri, i ea ne înfăŃi ează acela gen de îmbrăcăm cum sunt tunicile cele vechi ale Domnilor români». Delà Polasgi ar 11 trecut acest obiceiu până în vechiul Eg i reproduce pe Herodot. care spune că : «Egiptenii ( i aici dânsul înŃelege clasa cea mai avută) poartă minte de in ornate cu ireturi pe olduri i acestea se numesc Cala i iar peste aceste vestminte ei poartă o mantie de lână albăn. Arată în fine importanŃa cailor no tri de rasboiu i ne sp» între altele în concluziune : «ConstituŃiunea veche, socială i politică a poporului român era ba pe un sistem militar. «ToŃi Românii erau sau arca i sau călăra i. «In particular cavaleria română, sau călăra ii, formau în evul do loc o clasă militară, clasa cea mai avută i mai distinsă a societăŃii, c pusă din boieri si Ńărani nronrietari de vământ. «Caracterul acestei instituŃiuiii este foarte vecliiu i nu derivă din dreptul feudal. «Românii, după situaŃiunea geografică a terilor lor fiind a ezaŃi la oarta cea mare a invaziunilor, a trebuit, în interesul existenŃei lor etnice i politice, să păstreze în tot cursul evului de mijloc instituŃiunile militare ale civilizaŃiunii antice, i să dea o deosebită desvoltare cavaleriei. «Astfel cuvintele lui Paul Joviu, că la Români s'au păstrat anumite moravuri i legi din vieaŃa publică i privată a Romanilor, sunt numai m adevăr istoric. «In secolul al XVI-lea, cavaleria terilor române era cunoscută în Germania în Ungaria, în Polonia i Turcia, ca o instituŃiune militară puternică «ChemaŃi delà plug la lagăr pe câmpul de răsboiu i de aici la fron,iere, Ro iorii i Călăra ii români au adus jertfe enorme pe altarul pa» ,riei. Ei au excelat prin o bravură extraordinară, prin o artă admirabilă le răsboiu; ei au avut un rol activ foarte important în soarta răsboaielor ;e le-au purtat Ńerile române, i au lăsat după sine drept mo tenire cele nai glorioase tradiŃiuni». Dar fiindcă suntem în cursul activităŃii scrierilor militare ale ui Densu ianUj să mergem ceva mai departe pentru a termina cu a:estea. Astfel în anul 1909 el publica în Buletinul Armatei i Ma"inei două studii foarte importante. Unul în No. 5 din luna Maiu, despre: Băsboiul din 1330 între Carol Robert Regele Ungariei i Basarab Voeuodul łerii-Romăne ti. In acest studiu nimic nu e lăsat avântului iubirii de Ńară sau iborului fantaziei, totul e scris rece i bazat numai pe date poitive. Descrie pe larg stările lucrurilor delà noi i Unguri, cari -u dus la luptă cu arma în mână, dă harta poziŃiunii delà Mă'ăse ti unde oastea Craiului fu împresurată i distrusa la 10—13 ioemvrie 1330 i ne spune că: «Voevoduî Basarab, care se luptase în anul 1330 cu puternicul RegeCarol lobért, ne apare ca unul din cei mai glorio i domni ai Terii-Româneti, din prima jumătate a secolului al XIV-lea. «El întinde, organizează si consolidează în mod puternic stalul româesc întemeiat de Negru Vodă si a fost norocos în Ńoale răsboaiele sale. lu a suferit nici o înfrângere». Cintra în o mulŃime de detalii interesante din toate punctele , \e< j ler6, dovede te eroarea comisă de unii, care-1 une te în ,a istoriei pe acest Basarab cu fiul său Alexandru, i termină •canei: i elUn°5' tem numai rezultatele domniei sale binefăcătoare, din care vedem a fost un domn cu un spirit mare politic, că a trebuit să des- volte multă activitate i multă înŃelepciune, ca si domnească Iu apus pesto Banatul Sevcrinului, iar la răsărit să extindă frontierele Munteniei până la Mare i în acela timp să dea o putere militară acestei teri si să-i asigure, din punct de vedere internaŃional, o sif naŃiune politică independentă». A doua monografie a fost publicata la Septemvrie acela an în No. 9, relativa la: Jîăsboiul delà 1360—1370 între Ludovic I Regele Ungariei KÍ Vladislav Basarab Domnul łerii-Române ti. Scrierea aceasta are în totul caracterul celeilalte i ambele ar putea fi publicate pentru colile noastre, drept cărŃi de cetire cu caracter istoric i patriotic pentru copiii no tri. Ce admirabile descrieri, cât face el să ne bată inima, cu toate că, încă odată, o vorbă nu e mai rnult decât trebue, un cuvânt de laudă nu e de prisos sau riscat. Dă iară patru hărŃi, ca sa indice localităŃile unde s'au purtat răsboaiele i dovede te amănunŃit ce întindere i rost avea atunci łara-Românească. Din citatsle străine se vede i de astădată ce îndemânateci arca i aveam de pe atunci, deoarece „săgeŃile ce le trăgeau osta ii Voevodului Vlaicit, cădeau ca ploaia asupra trupelor ungure ti", după cum spune M. lohan de Thorrocs în Cronica Hungarorum. După o puzderie de citate, cari întăresc toi. ccoace înaintează, el ne spune că: «Este un fapt pozitiv istoric, cil Basarabii, pe baza unor drepturi antice, au stăpânit în diferite timpuri o mare parle a Bulgariei". Iar de altă parte adaoge că: «Constatăm a a dar, ca un fapt pozitiv istoric ca, în timpurile lui Vladislav, autoritatea spirituală i drepturile administrative ale Bisericii române se întindeau peste Banat, Omlas, Făgăra i peste toată Ungaria, după cum aceasta rezultă în mod neîndoios din titlul ce-1 avea primul Mitropolit al łerii-Române ti». Ceeace e mai de seamă, pentru noi cari nu ne prea cunoa tem trecutul, e că: «In analele călugărilor minoriŃi, el figurează sub numele de „Regele Basarab", Eex Bassarath, iar în analele Ragusei, scrise de Giaccomo P. Luccari, este numit Vlaico Re di Valachia", Ceeace reiese i din un pasaj publicat în Magyar töri. tár, comentat cum urmează de Fessier i Klein: «Vlaicu merse i mai departe i fără tirea Domnului său suzeran luă titlul de rege». «Mai notăm aici.— adaoge Dnnsiisiarm—e>* ín nit* j;^i^«^x „ -,~ ^:« ül 1376, regele Ludovic nume te pe Vladislav noster emiilus, adică "ralul noslru politic,", sau concurent la regatul terilor noastre. De fapt Ńerile române figurează cu numele de reyate încă, înainte do imnurile lui Vladislav. «In «Istoria imperiilor i reg-ateloi1 », scrisă i publicata de Georgina lornius la anul 1GG6, se spune: «Pe la anul 1300, Tar a-Românească i Moldova figurează de Regale. Cel dintâiu Rege al Tcru-Romănesti se mirite te Ia anul 1320 i Vlaicu pe la 1340». Vede m dur cu mulŃu mire că Vl aicu Basarab, c a i t efan el Mare numit łar al Moldovei, dovedesc prestigiul de care s'au lucurat străbunii nostru cu ase secole în urmă ! Să urmăm firul vieŃii sale. In acest timp Societatea Geografica Română alese pe N. Denusianu ca membru corespondent, la 21 Septemvrie 1902, ceeace iară a-1 mulŃumi mult. In răspunsul său delà 9 Octomvrie 1902 el spune : «Din parte-mi mă voiu considera fericit, dacă prin cuno tinŃele i acuitatea mea voiu putea contribui la măreŃele scopuri tiinŃifice,' ce le rmăre te acest înalt institut naŃional, pentru studiarea i ridicarea însemătăŃii geografice i economice a acestei teri, renumite în toate timpurile, i care în o epocă depărtată ante-istorică a fost centrul unei mari civilizauni europene, morale i materiale». Ajungem in fine la 1904. Academia e clin nou în frigurile ortografiei. Densu ianu, citorul hrisoavelor i cronicelor, el cunoscătorul deplin al limbilor lasice i a literaturii populare române, intervine in discuŃiune. Răpe te din somnul său, căci odihnă nu are în acest timp and deja începuse publicaŃiunea Daciei preistorice, ca să- i spună ărerea i să arate gre elile ce credo el că se comit în această iscuŃiune. Scrie un admirabil studiu, pe care a dori să-1 văd cetit în irsul superior al liceelor noastre, în revista «România Militară» septemvrie 1903—Ianuarie 1904) i tras si în bro ura de 78 agine. Ce admirabilă scriere, ce adânci cuno tinŃe, câtă logică, cât bun mŃ! ' ' W ne spune delà început că: "0rt °S'ratia nu poate să aibă de bază alto consideraŃiuni decât geniul p 8 Istorice ale limbii. Ea trebue să fie astfel raŃională, să oglin-imba nu numai în spiritul, dar totodată în formele i structura ei. 1 nU P0ate să fie arbitrară, fără principiu i fără sistemă.') r u a nu da loc la interpretări gre ite din atitudinea sa t* de Academie, el spune : «Dacă însă câte odată noi vom exprima i alte păreri, dacă vom cerca síi punem în lumină i alte consideraŃiuni decât acele ce par a rezulta din deciziunile Academiei, aceasta o facem numai condu i de dorinŃa de a păstra caracterul esenŃial al limbii române ca o limbă poporală latină, de a nu rupe cu religiunea ce am avut-o totdeauna pentru înalta origine a limbii noastre, de a-i da i în viitor o desvoltare conformă cu legile salo istorice, fiindcă limba este naŃiunea, i când o limbă se distruge, se distruge si poporul». Când discuta dacă trebue să pronunŃăm i să scriem AcJiisitiime sau AchiziŃie, EchilaŃiune sau EchitaŃie, etc. etc., cl adauge îndată: «Fără îndoeală, avem aici un mod vicios nu numai de scriere dar i de pronunŃare. Limba română î i are legile sale fixe i cari nu se potrivesc cu legile de pronunŃare ale limbii franceze». Căci: «PreŃuind limba româna ca cel mai scump tezaur, ce ne-a rămas delà strămo i, va trebui tot astfel să preŃuim i să respectăm în scriere legile ei istorice .... » Discutând toate feŃele chestiunii, el ne spune: «Când însă cu ajutorul etimologiei în sfera limbii române nu putem afla care este vocala originală pentru sunetul &, atunci vom căuta rădăcina cuvântului în limba latină, ori în limbile neolatine. Vom scrie astfel: Angeri (Angélus), ântâiu (antaneus), blând (blandus), etc., etc». Căci adaugo el : «Căci oricât de deficile vor ii, noi nu vom putea niciodată sacrifica caracterul general al limbii poporului român, numai simplu pentru a înlesni cetirea i scrierea acelora cari nu au pregătirile necesare. Fiecare este liber să scrie pentru sine cum îi place, însă aceia cari publică studii, tipografiile cari imprimează cărŃi, vor trebui se urmeze odată legile ortografice ale limbii române*. Deoarece: «DeilinaŃiunea ortografiei nu este de a face pe cineva să poată [ceti limba română, dar ca s'o înŃelear/ă*. i pentru faptul ca: «In limba română literară trebue să alegem cuvintele cele mai bune i să urmăm totodată formele cele mai bune. Numai astfel vom ajunge la o limbă frumoasa în cxpresiuni i dulce, care va putea odată să ocupe cu demnitate un loc alăturea cu celelalte limbi neolatine». Se plânge bine înŃeles de modul cum scriem : NIC- DENSU IANU IV «Scrierea astfel cum ne-o înfăŃi ează mai cu seamă presa noastră perioTcă nu mai este imaginea cuvintelor, ci denaturarea lor.» Insista în urmă asupra rolului Gramaticei si Istoriei limbii, în stabilirea ortografiei române, care: d formează adevăratul fundament al unităŃii de limbă». «Ortografia, zice el, formează o parte integrantă a gramaticei .... » i mai în urmă : «Gramatica determină mai departe formele i pronunŃarea adevărată a cuvintelor. Ea susŃine firul istoric al limbii între trecut i prezent, ea constata i stabile te în definitiv legile ce constiluesc si guvernează limba. «Gramaticei aparŃine a a dar limba scrisă i limba vorbită, ortografia i ortologia». Si se deslu e te în modul următor : «Această gramatică raŃională a limbii române ne lipse te astăzi, i noi înŃelegem aici nu o gramatică pentru clasele elementare, ci o gramatica care să constate, să precizeze si să stabilească legile limbii, formele ce au fost i sunt în uz, i care după cum zice Quintilian să ne arate modul de a vorbi si de a scrie corecta. Sa ridica cu toată vehemenŃa contra modului de a scrio «cum se vorbe te» i nu abusez de sigur reproducând acest temeinic pasaj : «Principiul «scrie precum vorbe ti»,— i acesta este fonetismul, —nu are un scop i o Ńintă definitivă. DirecŃiunea sa este totdeauna nesigură. El nu face deosebire între uzul bun i uzul rău al vorbirii. El nu are în védıre unitatea i unificarea limbii, ci duce necondiŃionat la diferenŃiarca si. Dar ce este mai periculos, e că acest pretins fonetism ne impune să scriem i să vorbim nu limba cărŃilor noastre biserice ti, nu limba ponorului, ci o idiomă coruptă i variabilă a unor centre politice si corner cutie, limba unor autori anonimi, mare parte străini, ce scriu în wesa de toate silele. «Acest principiu de a scrie fiecare cum i place, ne va duce cu o deîlina^siguranŃă la o perturbaŃiune în mersul i desvoltarea normală ;t imbii ; el ne va face mai mult rău decât bine. Fiindcă ce bine poale să ie acela, de a scoate la lumină pe flecare ei cuvinte i forme domestice lecunoscule celorlalŃi Români, locuŃiuni străine, pronunŃări aspre, cxpretun; si termini cari mai ales in centrele mari politice i comerciale se rase i se sting cu fiecare generaŃiune. «^ jjriniï fonetismul ca bază a scrierii si a vorbirii corecte, înscm~ a, aelătura o limbă românească comună, a cărei cronologie, forŃiune i unitate se pierde în noaptea timpurilor, o limbă ce are auloiea~^ Căr^or noasir ^ religioase i a autorilor no tri mai buni ; însem~ a ne arunca în vârtejul unei idiome nestabile, a unei confuziuni e ' cuvinte, de fn™, «i „. .........- - .................... NIC. DKNSU IANU, VIEAłA I OPERA SA '•' i susŃine aceasta po faptul potrivit că : «O mulŃime întru adevăr enormă do elemente străine, de forme corupte, de barbarisme în fraze, au intrat în timpurile clin urmă în limba noastră, cari cu toŃii ne grăbim să Ic îmbrăŃi em, le introducem în scrierile noastre, le încorporăm în dicŃionarele noastre i cercăm să le încetăŃenim în limba vorbită i în limba scrisă sau literară, încât aslâzi ne aflăm 'în faŃa nu a unui torent, ci a unui adevărat diluviu de cuvinte si de forme străine, cari vor duce vechea limbă românească la un cataclism. «Se poate că astăzi aceste nuanŃe se vor părea unora mici, neînsemnate, însă cu timpul diferenŃele vor cre te i se vor îmmulŃi si noi vom ajunge la o limbă mixtă, sau mai bine zis haotica, ca material, ca forme, ca fraze i ca mod de pronunŃare». Si el vede a a de limpede i a a de sus când iine te merituoasa sa lucrare cu cuvintele: «A avea o gramatică i o ortogralie bazată pe regulele gramaticei, este una din chestiunile naŃionale ce astăzi nu mai sufere întârziere. <(Limba unui popor nu se poate considera numai ca un Instrument pnrticiilar pentru exprimarea f/ăndirilor diferiŃilor indivizi, ea este o avere naŃională si statut prin institiiŃiunile ci, iar mi individul prin capriciul ori ignoranŃa sa, are dreptul să dispună cum trebue să fie limba scrisă». Ajung acum la marea lucrare a lui Densu. ianu, Dacia preistorică. Pus-a el în total spre a o face patruzeci de ani ! Numai tiparul îi lua 11 ani, cei de pe urma ai vieŃii salo chinuite, clar plină de munca! Lucrarea aceasta cumplit de obositoare îl si sdrobi înainte de a o termina desăvâr it. (1) Am văzut marea călătorie ce a făcut el prin Italia, Istria i DalmaŃia, precum i cercetările numeroase pentru a- i aduna materialul necesar acestei opere. Tot o astfel de călătorie, în mai multe rânduri i mai ales Ia 18!)!!, a făcut el în judeŃele de munte alo ferii delà Buzău i până în MehedinŃi, pentru a- i da seama personal de ceeace i se ra(1) Din copia unei adrese a sa eătro Excel, sa marchizul I. de Pallavicini, ministrul Austro-ungar la Bucure ti, din 2 Iulie 1900 se constată că la acea data, ac ocupa cu aceste chestiuni de 15 ani. 'l ot de acolo se vede că studiase in Bibliotecile i muzeele din Budapesta, Viena, Koma, Agram, Or ova i Lembcrg tot ce prive te trecutul preistoric al Ńărilor delà Dunăre. Cere să i se acorde dreptul—"l caro nu face politică i literatură politică—da a putea să studieze pietrele sculnf.ntn «; cm-:=Q ••> (Jí MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI portásé i a constata de fapt starea i valoarea unor resturi preistorice de o însemnătate excepŃională. Ca în toate însă procedă tot cu metoda tiinŃifică, a a de riguros urmată do Densu ianu în tot ce a făcut. încă delà 1893, redacta ol, tipări i împră tia larg, po choltueala lui, acest om care abia avea ce-i trebuia pentru a trăi, extrem de importantul său Cestionarin despre tradiŃiunile istorice si antichităŃile terilor locuite de Români. Partea I-a, epoca până fa a. 600 d.' Hr. Bucure ti, 54 pagine. In această bro ură se află o admirabilă introducere; el ne spune că: cin casa Ńăranului român exista încă până astăzi o mulŃime de suveniri istorice din secole depărtate, un fel de istorie nescrisă despre originea sa, despre vechile sale credinŃe i institution!, cum i despre evenimentele prin cari a trecut poporul român. «Fiecare sat, fiecare munte, fiecare vale, fiecare cetate î i are legendele i tradiŃiunile sale istorice. » i în special am aflat în poporul nostru Ńăran tradiŃiuni importante istorice despre poporul Dacilor i despre soarta lor definitivă; tradiŃiuni despre podul său de peste Dunăre, despre luptele sale cu Dacii i despre colonizarea acestor teri. «Mai mult, am aflat în poporul Ńăran tradiŃiuni vechi, cari se refer nu numai la Ńerile acestea, dar cari se rapoartii i la Ńerile-mame de unde au venit coloniile romane ; tradiŃiuni cari merg mai departe de epoca colonizării Daciei, i pot zice chiar până în epoca primilor regi ai Romei». i importanŃa acestor amintiri el o pune în adevărata lumină prin faptul că : «De alta parte însă, cercetarea tradiŃiunilor noastre istorice ni se impune cu atât mai mult, cu cât epoca vieŃii noastre istorice până la 1290 a rămas fără scriitori. MulŃime imensa de evenimente petrecute pe teritoriul Daciei Traiane delà primul contact al Romanilor cu Dacii i până la 1290 au rămas nescrise. Ne lipsesc cronicele, ne lipsesc hrisoavele. Au pierit i s'au distrus monumentele ridicate, au pierit chiar i popoarele ce le-au distrus, i cari trecuse cu o furie sălbatică peste câmpiile lucrate i semănate de colonul roman». El dă indicaŃiuni precise, cum să se procedeze la culegere i arată lămurit ceeaco voe te să afle. Acest Gestionar poate servi pe viitor de pildă la orice astfel de întreprindere. Răspunsuri a primit el, din fericire, din toate părŃile locuite de Români i mai ales delà învăŃătorii no tri, printre cari constatăm i de astădată cu mulŃumire, că se află a a de mulŃi destoinici. ho rlnnS. NIC. DENSU IANU, VIEAłA I OPERA SA LIII cel urmărit de Densu ianu, o adevărată comoară de date utile multor speciali ti. Sperăm că acestea vor intra în colecŃiunile Academiei. Dacia preistorică a lui Densu ianu conŃine o dublă revelatiune. Ni se arată în ea, mai întâiu un om extraordinar de cult, de Iar01 văzător, i urmărind cu o hotărîre de fier idea pentru dovedirea căreia i-a dat el lini tea i vieaŃa. In al doilea rând ni se descopere un trecut, aproape de tot necunoscut, trecut de fală pentru Dacia, timp de glorie nemăr"•initâ pentru cei ce au stăpânit aceste locuri i pe cari Densuianu ni-i arată, ni-i dovede te, ca străbunii no tri direcŃi. Nu sunt istoric, nu sunt om de litere, dar nici nu sunt omul cu totul nepregătit pentru o cetire de a a fel. Ei bine, declar că în vieaŃa mea nu am cetit — i am cetit i eu mult i multe — ceva mai temeinic argumentat, ceva mai superior conceput i dat Am studiat cu amănunŃime Dacia mainte de Romani a lui Tocilescu, din 1880. Ei bine, faptele adunate acolo sunt puse ca obiectele delà un colecŃionar, care adună fără să fie bine orientálj La Densu ianu, este un cadru măreŃ, în care cele mai mari fap ale primei impunătoare civilizaŃiuni a omenirii, cele mai mici d importante fapte din clasicii i legendele noastre neobservate neînŃelese încă, intră regulat ca în un calapod, la locul- lor. Cât a cetit omul acesta este de necrezut. Sunt peste o su dosarele si caietele cu mii i mii de note adunate. Clasicii îi c no toâ adânc, pe Ovidiu în mare parte pe de rost, în ce priv te Dacia, el îi studiase nu cu pagina, dar cu rândul, i adese roda pentru anumite expresiuni adevăratul înŃeles ce 1-a avut gândul său autorul i nu cum stă redat adeseori prin ne tiin traducătorului sau interpretului nepregătit, cu alt înŃeles. Densu ianu deschide cercetătorilor o lume nouă. Geneza p poarelor europene va ii de sigur altfel văzută i explicată cu mu mai precis pe viitor. Mai rămâi uimit să vezi un fapt extraordinar, care arată co tinuitatca arhimilenarâ a populaŃiunii Daciei i puterea conserv; toare a neamului nostru. Luând ca bază textele scriitorilor vech începând cu Homer, cari pe vreme au lăsat urma ilor ceeace tiau despre începuturile omenirii, în aceste părŃi, rămâi uimit vezi cum, până la detaliu, toate acestea se afla cuprinse i în l gendele i baladele române. E de necrezut i depă e te închipt rea aceea ce desgroapă Densu ianu din acest punct de vedere. Atunci, cât cetiam la început Dacia preistorică, în Iulie — Se temvrie anul 1911 când am studiat-o i când, recunosc cu r ine, nu-mi dădusem adânc seamă ca în urmă de modul de a JJV MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI se rătăciă în întunericul în care mă conducea autorul i mă întrebam cu groază, oare nu a pierdut el cărarea, oare să iîe aevea ceeace ne face să vedem, de altfel adesea a a de lămurit! i când credinŃa mea se clătina puŃin, urmam restul argumentării sale a a de puternice, a a de luminoase, încât fericit mă ridicam i preamăriam, în inima mea, pe cel ce mă făcea să .mi se umple sufletul de fericire, iar prin cele ce scria să mi so înalŃe încă mai mare mândria mea do Român, văzând că dintre noi se ridica a a oameni i că trecutul nostru este a a de extraordinar do luminos. Sa nu se creadă că exagerez, ori că sunt prada unui entuziasm care nu ar avea ce căuta aici. Sunt om întreg, i pricep i eu lucrurile i modul de a le vedea i interpreta. Am destulă cultură nădăjduesc, ca să nu fiu nici naiv nici superlicial. Declar însă că Dacia preistorică e una din cele mai mari opere, dacă nu cea mai importanta, pe care a scris-o o pană Ńinută do mâna unui Român. Dar înainte de a intra în analiza detaliata a acestei scrieri, ială în câteva cuvinte planul ei general. Densu ianu începe delà omul preistoric, considerai în perioada neolitică, i ajunge treptat la reconstituirea celui mai mare imperiu ce a cunoscut lumea, Imperiul pelasgîc. Arată rolul extraordinar pe care 1-a avut în civilizaŃiunea omenirii acest imperiu i ce se clatore to împăraŃilor zeilicaŃi, Uran i Saturn cu deosebire i reginelor zeificate Gaea i Rhea. Dovede te,—căci nu pot spune altfel — că toată, dar absolut toată mitologia zisă greacă, cu caro se făle te poporul elin, s'a născut în munŃii Daciei, între Buzău i PorŃile de (ier. — Templul cel mai mare al lumii, prin importanŃa lui extraordinară, a fost pe Bucegi, la Omul. Dovede te că o ramură principală a acestor Pelasgi vorbiâ o limbă, pe care o nume te proto-latină, i care a dat na tere latinei j limbilor neo-latine ! Arată cum acest imperiu, pe care-1 cred mai mult cu bază religioasa, alcătuit cu deosebire din păstori, i în urmă din ciclopi i metalurgi, s'a scoborît i a înfiinŃat Troia, Micena i Roma. Caută a reconstitui obiceiurile, credinŃa i limba acestor popoare i reu e te a explica nenumărate fapte istorice cari până acum nu- i aveau rostul lor limpezit. J)acă noi Românii am rezistat puhoiului invaziunilor, dacă existam din Rusia, dincolo mult de Nistru, i până în Istria, viŃera i până în Mica Valahie din Boemia, iar la nord până în sudul Poloniei, i la sud până la Atena i în insulele Arhipelagului, nu e numai fiindcă coloni tii romani au fost adu i pe alocurea l CU dfin.QfiKinu HO TVo ion ]^ v^rtî A « ^rtfio onan vJ K Y-V. n A~ -i _ i NIC. DENSU IANU, VIEAłA I OPERA SA LV principalele lor triburi, de unde Rimii ce au înfiinŃat Roma, Aromănii de astăzi, existau deja i de aici au pătruns departe până în fundul Asiei, în nordul Africei, i până în Spania i Dania, căci în toate aceste regiuni se constata ca erau ramuri ale acoluia popor, cari locuiau cu deosebire i î i aveau inima în Transilvania i Oltenia. Atâta abundenŃă de dovezi, scoase de unde nu crezi, adunate cu lini te i pricepere te uimesc. Acum înŃelegem de ce Densuianu se retrăsese din lumea actuală : el trăia sub povara unei măreŃe lumi, cu totul însă necunoscută nouă. Să ne închinăm memoriei lui ! înaintea morŃii sale, N. Densu ianu văzu tipărite 1120 pagine. De atunci după palturile tipografiei i după notele ce am găsit, am mai publicat uHimelo 2 coaie. Lucrarea complecta are Î 1.52 pagine. Cu toată dorinŃa mea nu a mai fost chip însă a mai desface din notele răsleŃe, nici introducerea, nici partea iinală, un fel de vedere generală asupra celor apuse. Ce ani mai putut deslu i vor fi cuprinse Insă în o notă specială ce voi publica în curând. Acest monument al muncii i al gloriei trecute, datorit lui Densu ianu, nu ar fi putut să ne rămână, dacă ni te oameni cu suflet nu ar fi făcut larg sacrificiul bănesc necesar. Tipografului C. Gobi, care a lucrat cu C. Rosetli, i ginerelui său I. Rasidescu datorim aceasta. Ei au -făcut creditul de peste 20.000 lei. Ei au tipărit această lucrare i au păstrat închi i banii delà 1900 până acum i cine tie cât încă. La moartea lui Densu ianu ei si cu A. HenŃiescu, executorul testamentului, tiind că mă ocup puŃin, în orele mele de odihna, cu cele preistorice, îmi încredinŃară lucrarea aceasta spre a vedea ce se mai poate face. Ceeace am făcut în această, privinŃa este fructul muncii mele aduse prinos memorie unui om care a reu it să mai înalŃe neamul. Am făcut-o cu fericire i cu inima plină de mulŃumire, Să trecem acum în o scurtă revistă această lucrare. Autorul începe lucrarea sa cu Era quaternanl — Periodul Paleolitic. Primul său capitol e relativ la : Primii locuitori ai Daciei. El încope în modul următor : «Dacia ne prezentă întru toate o extrema antichitate. «Studiind timpurile preistorice ale terilor delà CarpaŃi i Dunărea de jos, o lume veche dispărută, leagănul civilizaŃiunii ante-clcne, se înfăŃiează înaintea ochilor no tri. «înapoia populaŃiunilor cunoscute în antichitatea greco-rornană sub numele de GeŃi i Daci se întinde o lunga serie de mai multe mii de ani, o istorie îmmormântată a unor mari evenimente, a căror importanŃă a MONUMENTELE PREISTORICE A I. E DACIEI puternice i glorioase care, cu mult înainte de timpurile troiane, fundase cel clintâiu Imperiu vast al lumii, întemeiase prima unitate de cultura în Europa i pusese totodată bazele progresului moral si material în Asia de apus i în Africa de nord». Iar mai departe î i completează idea prin cele ce urmează: «Dacia, în istoria acestor timpuri întunecate, apare ca prima metropolă ecografica, ce a fost destinată, prin poziŃiunea sa particulară, prin abun-danŃa populaŃiunii i prin diversitatea avuŃiilor sale, a- i extinde în epoca preistorică influenŃa sa etnică si culturală, de o parte spre sud în peninsula Balcanică i până dincolo de marea Egeă, de altă parte spre apus pe calea cea mare i lungă do comunicaŃie a Dunărei. «AcŃiunea civilizatoare ce a exercitat-o populaŃiunea preistorică antedacă delà CarpaŃi i Dunărea do jos, asupra lumii ante-elcne, a fost mult mai mare decum ne putem închipui astăzi pe baza fragmentelor de monumente i a tradiŃiunilor istorice i poporale, ce Ic avem din această epocă extrem de depărtată. «in această privinŃă noi ne aflăm numai în aurora tiinŃei preistorice». Face în urmă clasificaŃiunea epocelor preistorice i descrie primele instrumente de piatră cioplită. Pace cunoscută tradiŃiunea poporului român că pământul la început a fost plan întocmai cu ceeace se află în Theogonia lui Hesiod. Arată că locuitorii acestor regiuni au cunoscut leul de vizuini (Felis spelae), pe care-1 nume te nu numai Leu dar i Samca cu Savncoaia, după numele indic de Simlia.QQ ocupă de Bos urns —Bos primi-cjeniiis, Bourul, din care ultimul, după cum mi-aduc aminte., a fost ucis după 1700 în Transilvania. Arată că acesta e pe monedele moldovene ti, iar nu Bizonul cu coamă, care însă am dovezi, între altele după un corn aflat la Suceava, la un plăie , că a existat i el la noi. Arată că ei au cunoscut Cerous megacerus, numit în colinde Cerbul sur, găsit înŃelenit în picioare în malurile Tisei si în ghiolurile mlă tinoase ale Irlandei unde se afla cu zeci de mii do ani înainte. Ei bine, poporul nostru spune : .... Ploaia că dedea, Pământul se muia, Cerb se 'nămolia, i-atunci mi-1 vâna,.,..» Dar nu-i numai aceasta amintirea ce se păstrează în poporul nostru : A a avem ceeace e de necrezut : O venit o mu mare Delà pădurea mare, NIC. DENSU IANU, VIEAłA I OPERA SA LVII Cu manile păroasă L cu picioarele păroasă, Cu ochii înholbaŃi, Cu dinŃii mari collati Cu obrazu mare, Cu căutătura înfiorătoare... Cine nu recunoa te aproape Gorilul, i Densu ianu o leagă de amintirea rassei umane primitive, a populaŃiunii locale prime, absolut primitive, cunoscuta în autorii vechi Hesiod, Pliniu, etc., ca satiri ai Europei, Asiei i Africei. Descrie craniurile aflate la Neanderthal i Cro-Magnon si fine te în modul următor: «Periodul uman în Dacia, întocmai ca i în celelalte părŃi ale Europei, se întinde înapoi cu mai multe zeci de mii de ani, cel puŃin până în prima jumătate a epocei quaternare. «Ori cu alte cuvinte înainte de Albii i Agavii, de cari ne face amintire lliada lui Horner, înainte de Titanii, de cari ne vorbe te Hesiod, au trăit în Ńerile Europei i în particular în Dacia, două rasse de oameni, cu tipuri i moravuri diferite, una pe gradul cel mai inferior al desvoltării fizice i intelectuale, aceasta este rassa de Neanderthal, un gen de oameni fără societate, fără moravuri i fără legi, i a cărui origine noi nu o cunoa tem ; i altă rassă umană invazionară, cu totul distinctă, de cea precedentă, având o constituŃiune organică superioară i ajunsă pe un grad însemnat de semi civilizaŃiune, o populaŃ'mnc faunică, ale cărei migraŃiuni i începuturi ele cultură trec departe dincolo de timpurile quaternare. «Ambele aceste rasse umane quaternare au fost apoi cople ite, învinse i distruse, i poate în mică parte asimilate, de noii invazori ai epocei neolitice. «Istoria lor morală i putem zice naturală se încheie cu era quaternară». Urmând mersul faptelor în scurgerea timpurilor, el ajunge la epoca neolitică i o caracteriza prin: «Această nouă imigraŃiune etnică în Europa constitue a a numita invastune neolitică, cea mai expansivă din câte Io cunoa te istoria». Se ocupă pe larg cu iiidustria neolitică în Dacia, cu tot ce arheologia ne pune la dispoziŃie i cu tot ce textele vechi păstrează ca amintire i ne spune: ^ Aici la Dunărea de jos i în special în Ńerile Daciei — faptul este cer t— s a format i îndiegat centrul cel mare i puternic al populaŃiunii neolitice în Europa; centrul unei rasse nouă de oameni, de o statură înaltă i viguroasa, cu o veche organizaŃiune patriarhală, cu idei- severe religioase i cu o pasiune adusă probabil din Asia, de a sculpta în stâncă vie L VIII NIC. DENSU IANU, VIEAłA I OPERA SA «Ace ti noi cuceritori ai lumii vechi aduseră i răspândiră, în Europa nouăle elemente de civilizaŃiune, fundară aici cele dintâi state organizate pi dederă o nouă direcŃiune pentru destinele omenirii. «In curs apoi de mai multe sute de ani, această rassa activă ci laborioasă, dotată cu o putere miraculoasă de cre tere i expansiune, î i continuă delà Dunărea de jos migraŃiunile sale către părŃile meridionale. De pe culmile, de pe văile i de pe câmpiile Carpatilor, necontenite roiuri nouă de triburi pastorale trecură peste râul cel mare al lumii vechi, i se revărsară în grupe compacte i organizate peste întreaga peninsulă Balcanică. «Acesta este curentul cel mare meridional, sau Cctrpalo-Myccnic, curent care venind din Asia centrală î i formă la CarpaŃi prima sa patrie europeană i puse cele dintâi baze morale ale nouăi civilizaŃiuni, care se dcsvoltă mai târziu atât de puternic în Grecia i po Ńărmurile Asiei mici». Se ocupă pe larg i cu o rară competenŃa de ceramicii preistorica a Daciei i arată că: «Olăria acestei epoce în Dacia începe a avea caracterele luxului. Ea depă ise limitele cele strimte ale unei simple meserii, i ne relevează începuturile unei arte pline de avânt, o artă însă, care fără do a putea ajunge la apogeul său, o vedem deodată încetată, ca i când o mare perturbaŃiune -economică i socială s'ar fi deslănŃuit pe pământul Daciei si ar ii pus deodată capăt desvoltării mai departe a acestei fabricaŃiuni artistice înfloritoare în nordul Dunărei de jos». Arată importanŃa ornamentelor ce se alia pe ele, caracteristice pelasgice i cu deosebire semnul misterios al Svasticei, care nu e altceva decât crucea cu ramurile frânte în unghiu drept pe care a pus-o acum la modă AlteŃa Sa Regală Principesa Măria. Alături cu Virchow, Krınjavi, Schliomann, etc., arată nu numai identitatea dar prioritatea acestor ornamente la noi faŃă cu Troia, Micena, etc. Densu ianu lămure te în studiul său această chestiune pe deplin. In raportul său delà 1911, cl-1 Dr. Hubert Schmidt în urma săpăturilor făcute la Cucuteni, în anul morŃii lui Densu ianu chiar, spune i el lămurit: «Aceste săpături în Ńinutul Dunărei de jos ne oferă noua legătură între Europa centrală i cercul cultural egeic (Creta)». Tot în acel an, pot adaogă încă, că cercelărilo făcute de Soc. Arheologică delà Atena sub eforul Sotiriadis, în Focida, constată după obiecte găsite la Hagia Marina că: «. . . Celle de la Grèce du nord qui rapelle plutôt la civilisation de la penninsule balcanique» (1). NIC. DENSU IANU, VIEAłA I OPERA SA \JX Dar aceasta prioritate i superioritate în acela timp a culturei poporului care a locuit în regiunea aflătoare în jurul cârpaŃilor este susŃinută astăzi do mulŃi alŃi oameni de valoare ca Trudy, Ed. Meyer, P. Kretschmer, i alŃii. întâmplarea i'ace că acum de curând a apărut o lucrare de mare valoare prin importantele indicaŃiuni bibliografice, cu deosebire, datorită tot unui român : ContribuŃie la Dacia înainte de Romani (1) de d-1 loan G. Andrie escu. D-sa ai adunat ca o harnică albină, tot ce prive te scrierelo relative la această chestiune până în prezent — deci posterioare morŃei lui Densu ianu— i ajunge la acelea i concluziunicu toate că nu cuno tea, de loc, lucrarea de faŃă. Astfel găsim : «Pelasgii fii, Thracii (iu în realitate multe drepturi să SG privească ca tiducăturii civilisaŃiei cpocei de pealră în Tesalia, Beotia i PJwcis» i după Tsountas : u TradiŃia intemeierei Athénéi de a acropoliloi' Argolidei de Cyclopii Thraciei, dacă nu sunt adevărate întru totul, simt zice Tsountas, de sigur, răsunetul unei realităŃi. (2.) Astfel că în ce prive te cultura eoliticâ Carpato-balcanice : «.Thracii vin în rândul întâi în considerarea etnologică a acestei culturi.» (3.) In capitolul următor autorul se ocupă de Monumentele preistorice ale Daciei, si în special de Tumulele eroice pelasge. Stabile te legătura între Gorgan i Garganus găsit în Vi rgiliu si între Gruie, Gruniu i cuvântul vechiu latin Grumus săi: cu Grijnium din Strabo, i arată importanŃa acestor movile, morminte vechi, căci: «Aici era locul sfânt de hnmormântare al eroi' lor pelasgi ante-homerici». In fine se ocupă pe larg cu: Tumulul sau mormântul lui Achik din insula Albă (Leuce). In această insulă, care nu e alta decât Insula erpilor, aflând acum 20 ani trecuŃi că stă acolo mormântul lui Achile, m'am dus i eu pentru a mai aduna ceva din cioburile vechi ce se mai găsesc încă. Ru ii făcuseră săpături deja, dar nu tiinŃiiice te. Densu ianu dă figura templului după Tabula Peutingeriană s te minunezi de toate izvoarele ce cunoa te. Cu această ocaziune descrie pe larg acest Templu, zis i a Hyperboreilor din această insulă. Stabile te patria lui Apollo a zeiŃei Latona, iar din legendele Apolinice desvălue mai mul pe Hyperborci, cari nu erau altceva decât Pelasgii din aceste teri Pe ace ti Hyperborei, în genere păstori, îi descrie astfel: (1) Ou 8 plan e originale i o hartă. Ia i, 124 pag. 1912. X L MONUMENTELE PREISTORICE A I, E DACIEI «Ei sunt blânzi i ospilali, religio i, superstiŃio i, iubitori de profeŃii (oracule) i de descântece. La ceremoniile religioase în onoarea zeilor, ei cântă din fluere, din cimpoi i din cobze. Melodiile lor sunt dulci si armonioase». Dovede te ca: «Apollo din Delos, din Delphi, din Atena i din Ńinuturile Troici, nu este nici zeu grecesc, nici egiptean, ci o divinitate cu legende, cu dogme i cu rituri naŃionale pelasge-, în fine cu o patrie pelasgă. Apollo este cu deosebire venerat în Ńinuturile pelasge, în Tesalia, în Phocis, în Beotia, în Atica, în Arcadia, in Creta i în Ńinuturile Troiei». «El este zeul apărator al turmelor i al păstorilor vio|.u;». i iată de ce: «Pe vechile monumente de sculptură i pictură ale Greciei, Apolló col arhaic ne apare cu bucle i cu pletele cole frumoase pelasgc, întocmai precum poarta i astăzi păstorii i Ńăranii români de lângă muntele Retezatului. Din această cauză, cl are la Ilomcr i epitetul de a-/.epaex.6|iTjj Ńintonsus)». Dovede te că insula Leuce era închinată zeului Apollo, iar când cultul acestuia suferise o mare înfrângere, ea fu consacrata umbrei lui Achile. AvuŃiile ce se vărsau la altarele acestui templu, erau de neînchipuit. Iată de ce: «Din o insulă a Mării Negre, numită Apolonia, situată spre sud de gurile Istrului, Romanii luară una din cele mai venerate imagini a zeului Apollo, o statue colosală înaltă de 80 de coŃi, i o a ezară în Capitoliu sub numele de Apollo Capitolinus. Cheltuelile acestei antice i magnifice opere de sculptură au fost, după cum ne spune Pliniu, de 500 talenŃi sau 2.4GO.OOO lei, adică mai mult decât adunase Grecii (300 talenŃi) pentru reconstituirea templului din Delphi, incendiat în a. 548». i după ce fixează exact aceasta insula i o descrie, se rezuma în modul următor : «Insula Leuce delà Gurile Dunărei avuse a a dar două cpoce de cult i renume. Cea dintâi a fost înainte de căderea Troiei, când această insulă a fost leagănul roligiunii primitive a lui Apollo, din caro epocă derivă i numele său de Leuce sau Albă. Iar a doua epocă începe după răsboiul troian, când insula Leuce a fost consacrată umbrei eroului Achile, păstrând însă i mai departe vechea organizaŃiune a cultului lui Apollo, anume instituŃiunea oracolului, privilegiu excluziv al preoŃilor apolinici, precum i dreptul la ofrande pioase, la rugăciuni, voturi i sacrificii i peste tot tradiŃiunea unei insule sfinte i salutare». NIC. DENSU I A N U, VIEAłA I OPERA SA LXI i „Biserica cea mare cu O altare". Rămâi mai mult decât uimit faŃă cu detaliile ce se păstrează în neamul nostru pentru fapte a a de vechi în istorie, pe care o pun: „Intr'al Mării negre prund, La dalbele mănăstiri" descriind-o cu 9 altare i cu jeŃuri scrise pe cari eade bunul Dumnezeu (Apollo), cu bătrânul (Saturnug senex), cu maica sfânta (Latona) i cu Sfânta Măria cea mare (Gaea, Rhea), cu Sfânta Măria mică (lâna, Diana, Luna) si cu Siva VasilcuŃa (Consiva sau OpsConsiva, divinitatea semănăturilor). Deci tot sfatul ceresc al mitologiei, alterat cu numele eroilor cristianismului, păstrat de acest chinuit popor tot a a de bine ca si în tradiŃiunile culese i aflate în texte de acum mai bine de 2000 ani ! Este ceva care, depă e te orice închipuire, i sunt pagine multe cu aceste legende. Este i o legendă română despre originea divină a Mănăstirii Albe. Când vedem marea importanŃa ce capătă legendele române, constatăm câtă dreptate avea Winckelmann, când încă delà 1764 (Histoire de l'art chesles anciens) spunea că: . . . « D e plus, au dels' de l'histoire positive, existe pour tous les pays une Instoire légendaire destinée, avec le temps â sortir, plus ou moins vite, delà pénombre pour entrer en pleine lumière, grâce aux efforts persévérants des linguistes et des myt-hographes. Personne, aujourd'hui n'a plus le droit de considérer les légendes comme des fables. Les légendes suit la forme primitive <le l'histoire, chez presque tous les peuples à la uaissauce des sociétés. Le langage des légendes et obscur; il n'est pas îndéchi-fraMe. L'histoire légendaire d'un pai/s fait donc partie intégrante de l'histoire de ce pays. C'est de l'histoire .en préparation-, si l'on vent, do l'histoire non encore dégagé de l'enveloppe mythique qui la dissimule. Il n'y a là rien de véritablement préhistorique ». Această legendă arată cum puternicul Soare (Apollo) a vrut să se însoare i n'a găsit «d'albă soŃie» decât pe sora sa (lâna Sânziana, Ileana Consinziana), caro nu este decât Helena (Troiana) care după o tradiŃiune greco-romană s'ar fi măritat în insula Leuce după Achile.. Consinziana i-ar fi pus soarelui condiŃie să-i facă: pod peste mare. . . . Za Mănăstirea Albă. Cu această ocaziune arată el cum numele Latonei (Leto, Avjtco) se păstrează în ostrovul Lelea, iar Luna (Selina) în Salina din apropiere i despre care aminte te Hecateu. j \{l M O N L : M 1C \ T !•; L K l' U l', l S t' ;') K l C (•'. A I. K h ,\ t; l l' ( «Inprejuriirea că numirea de Pontos s'a dat un numai Marii Negre, dai' si la o parte din {armurii de nord-ost ai Asiei-mici, pe unde sa făcea comunicarea peste maro între părŃile de sus ale Eufratului i între SciŃia, confirmă pe deplin că originea acestui termin geografic de Pontos se reduce la numele ce s'a dat în vechimea preistorică staŃiunilor, de unde se făcea îmbarcarea cu luntrile numite ponto (rom. pod).» Dar ceeace e mai curios, sunt tradiŃiunile române despre templul lui Apollo din insula Delos. Densu ianu, după ce scormone te adânc toate izvoarele, ne spune cu : _ «Delos a fost în antichitatea preistorică insula cea sfântă a tuturor populaŃiunilor pelasge meridionale, iar mai târziu a Grecilor. «Intr'o epocă depărtată istorică, insula Delos a fost numită Pelasfria, adecâ pământul locuit de Pelasgi. Această insulă a mai fost numită i Schylias, spre caracterizare că după origine acei Pelasgi erau o migraŃiune din Nordul Dunărei de jos. Chiar i numele de Del-os, care nu se poate explica din limba grecească, este de origine pelasg. El însemnează deal sau colină (fără, pădure)». Voiu cita una dintre legendele române ce a adunat : . . . Una 'n deal (Dél) spre răsărit, Că acolo-i loc sfinŃit, Una 'n jos către apus, Că acolo-i loc ascuns. . . . aceasta a fost publicată mai întâiu de Dr. Mcltzl Hugó i Brassai Samuel în 1886, i prin ea se înŃelege Templul delà Delos i Italia sau LaŃiu. Paginele sunt cuprinse jumătate cu citaŃiuni i indicări de scrieri doveditoare, cari arată că : «Acest ilustru templu al lui Apollo delà gurile Dunărei de jos a avut un rol imens în istoria civilizaŃiunii Europei orientale. El a fost templul mamă al celebrelor locuri de adoraŃiune a lui Apollo ca zeu al soarelui din Delos i din Delphi. InfluenŃa sa culturală s'a extins peste toată Grecia continentală i insulară, peste părŃile de apus ale Asiei mici, în Ai'rica, peste Egipet, iar la nord i la apus peste Scytia, Dacia i Ńinuturile Germaniei numite în antichitatea preistorică Celtica». Tot de aci dovede te că au fost profeŃii i poeŃii Olen i Aba ris, propagatori ai religiunii apolinice i cari au introdus în Grecia : «cele dintâi începuturi alo poeziei literare, sentinŃele oraculelor i forma hexametrică a versurilor". Astfel că templul lui Apolo Hyperboreul sau mănăstirea albă delà urile Dunărei a avut destine mari în lume ...... căci : NIC. DENS U I A NU, VIEAłA I OPERA SA u.-vin Ca dovadă dospre cultul Soarelui — Apollo — voiu mai adăuga ceeace nu cunoscuse Densu ianu, că o admirabilă piatră s'a găsit în Dobrogea, cu ocaziunea ExpoziŃiunii din 1906, i care se află acum în palatul artelor. Ea ar trebui adăugată la această lucrare. Autorul ajunge în fine a se ocupa i cu Movilele comemora-live ale lui Osiris si cu erpediŃiunea lui Osiris la Istrit. «Intr'o epocă preistorică foarte depărtată, — zice d-sa — cel puŃin cu 3.000 de ani înainte de era cre tină, un important eveniment s'a petrecut în Ńerile Dacici, eveniment care a avut o mare influenŃa asupra civilizaŃiunii crescânde a Europei, i care a sdruncinat totodată din fundamente primul imperiu lumesc al rassei pelasge. «Această mare transformaŃiune politică i culturală în istoria Europei a produs-o expediŃiunea lui Osiris în părŃile Istrului, i luptele sale cu Typhon în Oltenia de astăzi, iar drept consecinŃă a acestui răsboiu a fost întemeiarea supremaŃiei egiptene peste Europa. «Osiris, regele Egiptenilor, adorat după moartea sa ca divinitate i identificat cu Soarele din religiunea pelasgo-greacă, a fost unul din cei mai mari eroi ai antichităŃii preistorice, i a cărui memorie se mai păstrează până astăzi în Ńerile noastre». Faptul, se petrece astfel : Marele Imperiu pelasgic, în culmea sa sub Saturn, se desface la moartea acestuia în două: partea de sus, cu noi, are pe Tiphon ca împărat, partea de jos pe Osiris ca împărat, frate de pe tata cu Tiphon, cu sediul in vechiul Egipet. De aici rivalităŃi, dorinŃa de preponderenŃa mutuală i răsboiul. Reproduce, după Diodor icul, identificarea lui Osiris după inscripŃiuneade pe columna înălŃată la Nysa în Arabia, unde fusese îmmormântat: «Tatăl meu — se zice acolo — a fost Saturn, cel mai tânăr dintre toŃi i zeii. Iar eu sunt Osiris, regele acela care-a condus ostile prin toate Ńerile, până în Ńinuturile cele nelocuite ale Indienilor i până în Ńinuturile cari se închină spre nord, până la izvoarele râului Islru, i înapoi în celelalte părŃi până la Ocean... Nici nu există loc pe pământ pe unde să nu| ii umblat eu, i prin bunătatea mea am distribuit tuturor oamenilor! crurile aflate de mine» (1). Acum se va înŃelege u or importanŃa obiectelor denotând cultul isiac la noi i pe cari le-am comunicat în una din sedinŃeh din anul 1912 ale Academiei. (1) In: La Grande Encyclopédie, găsim că Osiris «A rógmí sur la torre ou ii a laisst| un tel souvenir de ses hircnfaits qu'il est devenu le type nu" m c du bien sons le non d'Ounofra.» Sau numele de Onufrie e unul din cele mai răspândite la Ńara afari de cate-vi specifice române. de oarece în Alchimie Osiris =j M ° N' u M K ••! T K L K l' R R t S l - ORICE ALE OACiEI După. ce dă, seamă do tot ce află în izvoarele străine i in legendele române, el trage concluzia că : «Acelea i elemente istorice ni le prezentă tradiŃiunile române. Eroul învingător este Oslrea sau Osiria (în forma grecească Ostris), ori lovan Iorgovan (Hercule lovio) comandantul militar «îl lui Osiris peste Egipet îu timpul expediŃiunii sale». Acest răsboiu fu fatal Pelasgilorde aici, numiŃi pe atunci si Arinii. «Insă deodată cu răsboiul cel mare dintre Osiris i Typhon încetează i rolul politic al Arimilor. Numele lor dispare cu totul din literatura helenică». Arată cum prima luptă cu Typhon fu lângă muntele Ca-siii-, astăzi Co iii, i locul unde închise pe Joe adversarul său în petera Coryciu, astăzi Curecea clin MehedinŃii, căci la început triumfase Typhon. El ne spune următoarele ce trebuesc cunoscute : «Intr'o antichitate preistorica foarte îndepărtată, epocă care coincide cvi începutul desmembrării imperiului celui mare pelasg, doi regi puternici, ambii fiii lui Saturn, născuŃi din două mame diferite, după patrie, după naŃionalitate i educaŃiune, unul domnind la sud, cu re edinŃa în Egipet, i altul la nord, cu centrul de putere în Dacia, se luptă pentru dominaŃiunea lumii vechi. Imperiul lui Typhon eră de o imensă vastitate. Puterea sa se întindea, după cum scrie Apollodor, delà apus până la răsărit i acest legendar monarh al preistoriei voia să domnească nu numai peste oameni dar i peste cer. El aspira la onori divine, întocmai după cum le avuse i Uran mo ul i Saturn tatăl său. Răsboiul este lung i de o extrema violenŃă. ExpediŃiunea lui Osiris peste Etiopia, Arabia i până în părŃile celo extreme ale Indiei, apoi întoarcerea lui peste platoul iranic i trecerea lui peste Helespont în Tracia, avù de consecinŃă stabilirea unei puternice coaliŃiuni formate din Egipteni, Greci, Arabi, Indieni i alŃi barbari asiatici pentru înfrângerea dominaŃiunii Pelasgilor delà Nord, a Arii milor, i cucerirea munŃilor Riphaei. AcŃiunea cea mare de răsboiu a luOsiris are în vedere Istrul, iar teatrul luptelor principale este pe teritorul vechei Dacie în apropierea PorŃilor-de-fier. Cumpăna victoriei alternează. In primul răsboiu Typhon este învingător, el prinde pe Joe sau pe Osiris i-1 închide în pe tera delà Coryciu (Curecea). In al doilea răsboiu, Typhon se razimă i se apără cu o extremă energie pe poziŃiunile cele tari de lângă culmile Cernci (Hem). In fine. el este învins de puterile aliate ale Egiptenilor, Grecilor, Arabilor si Indienilor, i silit a se retrage spre Italia, ultima Ńară unde- i caută refugiul triburile pelasge, de lângă Marea Neagră i Marea Egeă, când destinele sorŃii încep a-5 persecuta». Movilele lui Oslrea sunt numeroasa i «perpetuă memoria ex- NIC. DEN S U I A NU, V1EAłA I OPERA SA I..YV Se ocupă pe larg i amănunŃit de brazda lui Novac = Ostrea — Novatus la Suetoniu Augustus. Arata că sub Osiris «se prezentă pentru prima oară tn istoria omenirii chestiunea cea mare agrară a lumii vechi», i care : «deschise lupta în contra situaŃiunii teritoriale a triburilor pastorale pelasge», Brazda lui Novac indică, de fapt Ńărmurirea drepturilor lor faŃa cu pământurile lăsate agriculturii. « i rezumând — zice D-sa — noi constatăm aici, că această, brazdă, căreia toate tradiŃiunile vechi i nouă îi atribue un caracter agricol, constitue, atât dupá vechimea cât i dupa importanŃa sa particulară, unul din cele mai memorabile monumente preistorice ale Europei». Ca mici adăogiri la cele spuse do Densu ianu voi aminti cele conŃinute în o comunicaŃie a mea făcuta Academiei în edinŃa de la 13 Aprilie 1912 : Despre căte-va chipuri reprezentând divinităŃi egipŃiene aflate în România. In acea comunicare am arătat că idoli egipteni în bronz, reprezentând pe Osiris, s'au găsit mai mulŃi dintre care unul chear la Cucuteni. Dar ceia ce arata mai mult câtă dreptate avea Densu ianu (vezipg. 157) e că o corabioară la fel, dar în pământ, a fost găsită i la noi. Dau figurile principalelelor obiecte aflate. Fig. I. 2, 4, 5, 7, 8, 9, 10. Studiază în urmă monumentele megalitice ale Daciei in comparaŃie cu cele de până în apusul Europei i termină spunând «In fine semnele i figurile gravate pe diferite monumente megalitic ale apusului i cari consista din spirale, din linii serpentine, linii arcua sau semisferice, roate ale soarelui i puncte diseminate, ce imitează cer cu stelele, ne prezentă o afinitate remarcabilă cu sistemul de orname taŃiune i cu semnele simbolice ale Pelasgilor orientali. «Aceste caractere mistice de pe monumentele funerare megalitice a apusului ne înfăŃi ează, urmele aspiraŃiunilor religioase pelasge, cultul c rului, al soarelui i al stelelor, i peste tot o credinŃă firmă în o viea' dincolo de mormânt, în regiunile luminii sau ale lumii superioare. «Mai observăm totodată aici, ca formele cele colosale ale acestor mo numente ne spun că ele aparŃin unui popor eroic i cu o ambiŃiune normă de a transmite posterităŃii memoria i gloria celui decedat». Cu această ocaziune se ocupă pe larg cu Termini liberi Po tris — Calea cea admirabilă a Jlyperboreilor, din care nu există o parte însemnată, Cheile Bacului, in Basarabia: Bacului viteazului, Ce-a pus straja drumului..,. LXVI MONUMENTELE PREISTORICE A L E DACIEI «Calea cea miraculoasa a Hyperboreilor, de care ne vorbe te Pindar, i pe lângă care erau în irate o mulŃime nenumărată de stâlpi itinerar!, ni se prezentă atât pe baza situaŃiunii geografice a Hyperboreilor, cât i după caracterul i destinaŃiunea acestor monumente ca una i aceea i constructiunc megalitică, cu linia cea lungă de pietroaie împlântate în pământ do care face amintire Cantemir i Quint Curtiu». Bine înŃeles că arată si simulacrele megalitice ala divinuuŃtlor pelasf/e, ocupându-ne i de Vârful Ceahlăului- spunâridu-no în această privinŃă: Fig. 2.—La stânga: Osiris găsit in comuna Peri ori. In dreapta: Toartă ou caracter egipŃian, găsi la la Romula. «încă din cele mai neguroase timpuri ale preistoriei, existau în părŃile de răsăritale Europei i ale Asiei de apus un gen de monumente megalitice, ni te simulacre arhaice, u-nele sculptate în stâncă vie pe vârfurile ori pe coastele munŃilor i ale dealurilor, iar altele împlântate în pământ ca menhiro,sau columne Fig. î.-Osiris găsit la ConstanŃa, brute, pe lângă temple i alte locuri sfinte, monumente cari după credinŃa religioasă a poporului din acele timpuri représentait anumite dmnităti. «Multe din aceste simulacre megalitice erau de o vechime extrem de depărtată, încât se pierduse memoria origirii i a cultului lor încă înainte de începuturile istoriei grece ti, iar de altă parte timpul tersese de pe aceste pietri aproape toate formele măiestriei omene ti, cum erau de exemplu statuele Niobei i Ariadnei, i tot ce se mai păstrase în tradiŃiunile oamenilor era numai o reminiscenŃă confuză, o simplă legendă mitică». NIC. DENSU IANU, VIEAłA I OPERA SA LXVll ci ei ca Kerus (Cerul), Cerus manus(Caraiman), duonus Ccrus (cerul domnul). «Monumentele megalitice alo Daciei, cari ne înfăŃi ează în forme atât de Fig, 3. — Idol fenecian (?) găsit in comuna Peri ori. Fig. 4. — Idol egipŃian găsit la Cucutcni. primitive imaginile divinităŃilor ante-homerice, fac parte din istoria pozitiva a acestor teri. «Caracterul acestor imagini este sacral delà origine i până la dispariŃiunea acestui cult ante-elenic. «Cerul pe care Grecii într'o epocă preistorică, altcum destul de târzie, îl personifică sub numele de Uranos i Pământul sau Gaea (IV), Tata,) formează începuturile cele mai arhaice ale religiunii europene». Grecii au primit acestea toate delà .Pelasgi. Acest Caeln-s.... La cer se ruga... LXVIII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI apare ca, părintele lui Dohius, unul din civilizatorii lumii vechi, identic cu munteanul — Uranus al grecilor. De aceea Densusianu termină spunând că: (.(Prima apoteoză in Europa a fost u lui Urau. Poporul grecesc, încă delà începutul religiunii sale, a identificat divinitatea cerului cu o personalitate politică, care se ilustrase prin înŃelepciunea, activitatea i prin binefacerile sale prodigioase, numita de ei Uranos adecă Munteanul». Se ocupă în fine de Gaea, Tellus sau Terra, care se nume te i Mă, Mater i Paretis, după diferitele dialecte ale triburilor pastorale i agricole. Fig. 5. — Idol găsit la Cucuteni îa o oalX Fig. 6. — Idol egipŃian gâsit la Vidin în 1877. In ce prive te pe Saturn, Dens Manus, Tartaros, identic cu latinul arhaic Tatăl, pe care GeŃii îl numiau i Zamolxis, Densusianu stabile te că: «Zamolxiss=SaturnuH senex = Zeul-mo , căci : «ZaA în limba Dacilor, după sens i formă ni se prezentă astfel ca identici cu terminul «seu» în limba română, iar pot este cuvântul noxtru«mo » NIC. DENSU IANU, VlEAłA I OPERA SA LXIX mai există la triburile pelasge din Italia i o formă poporală (anterotnană) de „mo " cu înŃelesul de memoria veterani». Jar : «Din punctul de vedere al etimologiei i al sensului cuvântul Zal-mox-is în limba Dacilor nu însemna altceva decât Zeul-moq. Finalul t£ reprezenta, aici ca i în alte cazuri analoage numai un simplu sufix grecesc. «De fapt limba GeŃilor i a Dacilor avea un caracter proto-latin; ea forma numai un ram sau un dialect particular rustic al limbii pelasge». Fig. 7. — Idol egipŃian găsit la ConstanŃa. Fig. 8.— Osiris găsit sub muntele Cozia. Găse te simulacrul lui Zamolxis lângă PorŃile-de-fier numit Mo , caro pe vreme era încunjurat de nouă Babe din cari a mai rămas numai una. «Etatea acestui monument, ne spune d-sa, odată atât de religios, delà PorŃile-de-fier i delà Cataractele Dunărei, se reduce după legendele de f.,,-i ,m,,, vr™.ii; .«ni târvin l.-i. ti m ni i rilf» anterioare ArgonauŃilor». LXX MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI Pe Saturn îl identilică cu Dokius Cădi f iii us i arată că în cultul arhaic e onorat cu «Oinolos» adecă Omul, căci după faptole ce invocă: «Este un íapt pozitiv, ca sub această numire misterioasa de 'OfioXoc, i care reprezenta o divinitate ante-homericâ, literatura veche grecească i romana înŃelegea pe Saturn». Fig.9. —Partea anterioară dinir'o corîibioară in teracotă, pentru cultul lui Izis, găsită in Comuna Bărzca (Oltenia). Sub această denumire, Densusianu îl găse te facut pe vârful zis al « Omului», care după toate datele ce invoca: «... a fost în antichitatea preistoricii muntele cel sfânt al triburilor pastorale pelasge, pentru cari i esurile cele întinse delà nordul Istrului erau tot atât de importante ca i văile i culmile Cârpacilor. «Această maiestoasă figură a religiunü energice pelasgice domineuza, i astăzi pe punctul cel mai însemnat al CarpaŃilor, se distinge prin două particularităŃi remarcabile, particularităŃi ce ne pun în evidenŃă că acest, simulacru a fost considerat în antichitatea homerică ca imaginea cou mai NIC. DENSU IANU, VIKAłA I OPERA SA LXXl De aci, dovede te el, s'au resfrâns în lumea voche i mai ales asupra Greciei credinŃele religioase, cari au constituit tot panteonul Mitologiei eline. «După cum civilizaŃiunea i moravurile cele dulci ale Pelasgilor au avut o influenŃa enorma asupra poporului grecesc, tot astfel i credinŃele lor. Delà Carpati au emigrat spre sud, de odată, cu triburile pelasge, religiunea lui Uran i a Gaei, a lui Saturn i a Rheei, a Soarelui i a Lunii) ori cu alte cuvinte întreg sistemul doctrinelor pelasge, cu numele, cu legendele despre originea zeilor i cu formele cultului, a a după. cum se desvoltase în centrul principal i puternic delà Istrul de jos, pe teritoriul Hyperboroilor celor sfinŃi». J'Mg. 10. — Acela obiect, văzut pe din liuntru. In ce prive te imporlanla pentru Dacia a acestui zeu, i a mo numentului al cărui urme se mai află pe vârful Ikicegilor, Den su ianu spune : «După Caelus sau Urau, Saturn a fost divinitatea cea mare adorat pe teritoriul Daciei până în timpul când armele romane iidroăuseră nu LXXII MONUMENTELE 1> H E I S l o K l <_. t aut u A i. l r.. «Vechimea acestui monument se reduce la timpurile cele mari de desvoltare etnica i politica a Pelasgilor orientali, i când o parte însemnată din triburile latine încă nu emigrase în Italia.» , Prin mărirea sa cea colosală, acest simulacru ne exprimă tot odată^ cal de fericite, cât de glorioase erau timpurile acelea, i cât de vastă era puterea lumească a aceluia a cărui figură sa eternizat prin stânca de pe muntele Omul". Iar în urma dovede te că : „Jupiter Optimus Maximus era seul naŃional al Daciei. Aceasta o constata chiar monumentele epigrafice ale administraŃiunii romane". FaŃa cu Saturn, Rhea reprezenta,, în o formă mai nouă, divinitatea pământului, Rhea—Regină fiind un simplu apelativ in vechea limbă pelasgă. „ Cit deosebire pe teritoriul Daciei, Rhea sau Cybelc asimilată cu Gaca a fost o divinitate de prima ordine". De aceea nicăieri, mai mult ca la noi, nu s'au găsit rosturi ale statuelor acestei zeiŃe, din cari unele de o mărime foarte maro i admirabile, după cum am avut ocaziunea a spune în o cuvântare specială Ńinută la Academia Română în ziua de 10 Februarie 1911. i lucrul se înŃelege, căci ea era adorata sub numele de Dacia, Terra Dacia i Dacia Augusta, de unde a rămas în popor ca Dochia sau Dochiana. «După cum Saturn în legendele vechi'—spune Densu ianu — era mimit Dokius Caeli filius, tot astfel sora i soŃia sa, Rhea, ne apare adorată în cultul public al Provinciei sub numele de Jccxia. Dacia, Terra Dacia i Dacia Augusta. Ea era una din cele mai importante divinităŃi topice ale Europei orientale». Iar mai departe: «Cele dintâi zile ale lunii lui Marte (de l—;12) simt numite la poporul român „eilele Babei Dochie" ori „zilele Babelor". O probă evidentă că în vechea religiune a triburilor pelasge delà Istru, sărbătorile cele mai mari ale divinităŃii pământului se celebrau în primele zile ale lunii lui Marte, iar nu delà începutul lunii lui Aprilie, tocmai după cum la Romani Matranalele sau Saturnalele femenine erau sărbătorite în calendele lui Marte». In ce prive te chipul Rheei precum i găsirea acestuea la noi pot adaogă la cele arătate de Densu ianu, următoarele date noi care ar ii făcut de sigur bucuria lui dacă le cuno tea: In colecŃiunea Măria Istrati-Cap a se află, din fericire, o statuetă a acestei zeiŃe, dar care cu multa mâhnire constatăm că Se poalo însă u or vedeà, delà prima ochire, că această statue este aceea cu aceea aflata !a Pireu, în 1855. Are la fol speteaza înalta a scaunului, acela vestmânt, i forma totala i până i absolut aceea înălŃime, de 0.33 cm. Ea diferă numai prin faptul că are i la stânga un leu, ca i în partea dreaptă a tronului. (Fig. 11, 12 i 13). O transiŃie deci, între tronul cu un leu i carul tri-umfal tras de doi lei, pe care a fost uneori reprezentată sezând. ImportanŃa, pentru noi, consistă în aceea că această statue a fost găsită la Ilomula, deci tocmai în judeŃul RomanaŃi, i a trebuit, cu siguranŃă, să aparŃie templului strălucitor—după cum sunt convins — ce a existat în această localitate. Pentru a o identifica mai bine, m'am adresat la autorul delà care i V. Duruy î i trase descrierea sa. E vorba de W.Frıhner, «conservateuradjoint du dépar tement des antiques et de Fig. 11. la sculpture moderne», în lucrarea sa: Notice de la sculptare antique, premier volume, Paris 1869. In această lucrare găsim la capitolul XXVI: 540.—Divinités Étrangères. Cybèle, adică Mater üci. Iată descrierea ce face : «Coiffée d'un polos, la mère dos dieux est assise sur un trône ù dossiei très-élève. Ses vêtements se composent d'un chiton talaire, retenu audessous du sein par une bandelette, et d'un manteau étendu sur les ge noux. Quatre longues boucles de cheveux encadrent sa figure et retom bent, deux de chaque côté, sur sa poitrine. Ses pieds sont chaussés d< souliers. MONUMENT E L K P R K I S T O R I c E ALE DACIEI «Quant aux attributs de la déesse, ils sont malheureusement brisés, mais on voit que sa main gauche a dû reposer sur un tambourin. On lion est assis à sa droite. «Ce motif a été imité tant de fois qu'il doit remonter à un original célèbre peut-être à la Cybèle de Phidias». Ca detalii mai adaogă : (Parties brisées : L'extrémité du nez et du pied droit; la main gauche, le bras droit de Cybèle. La patte droitte de devant du lion). i o caracteriza : «Charmante sculpture en marbre pentélique. l'-poque il'A" lexandre le grand. Trouvée au Pirée, dans les ruines du Temple de Cybèle (Metroon), pendant la guerre de 1855. Donnée par M. le comte de Nieu-werkerke, Surintendant des Beaux-Arts, Hauteur 0,33 m.». Tot din importanta des criere a lui Fröhner, se constată că la muzeul dola Louvre mai sunt încă două Cybèle, înalte una de 0,75 Fig. 12. m., dintre cari cea de sub No. 541 «est assise sur un trône, dont les bras sont supportés par deux lions»... deci întocmai ca a noastră. Cine tie dacă si aceasta din urmă, ca i cea descrisă de Fröhner, nu avea acelea i atribute : a Coiffée de la couronne murale (mater turrita, terrigera. Elle tient de la main droite étendue un rameau do pin ou de cyprès, arbres qui lui étaient consacré, de la gauche un tambourin», (pag. 478). Câte odată leul, mai mic, era culcat pe genunchilo sale, cum descrie una sub (No. 543). Notez, de asemenea, că în un «bas-relief» delà muzeul Marciana din VeneŃia, Mater Dei e reprezentată în picioare, cu un teu alături, iar lângă ea se ailă Altis (1). ( 1 ) Victor Duruy, 1. c., pag. 300. NIC. DENSU I A N U, VIEAłA I OPERA SA LXXV Complectând această statuă, ea capătă o formă definită care no arată mai mult perfecta sa asemănare cu acea delà Pireu descrisă de Densu ianu. Dacă statua noastră nu are capul păstrat, găsim totu in aceea localitate, cu siguranŃă din acela templu, lucrat în cea mai frumoasă marmoră, mai mare puŃin ca în natură, un cap coronat cu acela polos sau modius i care a constituit, probabil, o admirabilă statue a aceleia zeiŃe. Ca mărime ea a trebuit să fie impunătoare. Ca lucrare e de o artă desăvâr i ta (Fig. 14). Această bucata aparŃine aceleia i colecŃiuni. Această splendida statue, căci nu e o cariatida, dacă a a a fost, e cu totul locală ca factură, în ce pri-vo te ornamentaŃia capului. Totu o mai găsim la fel, in un exemplar din colec-Ńiunea de Terres cuites Grecques funèbres, făcută de Prosper Biadort, pl. XVI, din frumoasa sa lucrare din 1872. Această cunună primă, comănăcel, «cârpă», cum se zice astăzi, se potriviâ foarte n-, io. bine pentru O cariatidă. Tată Fig. 11, 12 i 13 reprezintă pe;Rhea, Cibe^, sau de ce Credeam mai întâitl Dochîa, văzuta de faŃă i de laturi. — Găsită l a avea a face cu o caria- R°'™la-Re ca , Jud - Romanaii.-Se află in colec j-.iv „ . liunea Măria Istruti-Can a. tida, m ce prive te marele cap delà Romula. Dar aceasta ar deferi a a de mult, în căzu acesta, do cele grece clasice, cum se poate vedea, spre exemplu la admirabilele cariatide delà «Erechteion» delà Pireu, din lucrare lui Victor Duruy (1). Acolo, se vede u or că avem a face cu un obiect susŃinut p cap, ca motiv arhitectural, dar nu ca un ornament al capului Pe urmă, o cariatidă nu putea fi a a înaltă, i urmele orna montelor superioare, ce se pot constata încă, dovedesc în deajun că avem a face cu capul unei mari i admirabile statui. LXXVI MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI Daca nu reprezenta pe Mater Dei, ea nu putea li decât ZeiŃa protectoare a urbei Romula ! Viitorul sper, va lumina această chestiune. Cred că tot delà această ZeiŃa s'a inspirat artistul care a făcut frumoasa statue a ZeiŃei, care personica ora ul Lutetia, descoperita la Paris i care se află la Biblioteca NaŃională din Capitala FranŃei (3). Reconstituită ea se prezintă sub forma alăturată (lîg. 15) caro ne arată perfecta ei asemănare ca cea delà Lutetia, care cu siguranŃă după forma coafurei e destinată ./eiŃoi protectoare a CetăŃci vechi a Parisului. Aici este cazul să adaog, că adeseori i alte zeităŃi, ca de pildă liera •sau Junô, poartă pe cap aceea coroană. Aceasta se vede bino în figura B, din tabla 20, din lucrarea : Tabele pentru exerciŃii arheologice, culese ie Gr. Tocilescu, Bucure ti 1897. A colo se reprezintă Fig. 14. — Rhea găsită la Romula. Hera, la judecata lui Paris, după o pictură colorată în ro u si aflatâ pe un vas. Ornamentul capului este semnificativ i în totul se aseamănă cu acel al marei statui delà Romula. Să nu uităm însă, că i Hera era regina zeilor, că era sora i soŃia lui Jupiter, copii deci ai lui Saturn i Rheei. Prin urmare trebuia să aibă acelea i insemne ca i mama sa. Capul despre care vorbim a fost găsit tot la Romula, localitate de o extraordinară importanŃa pentru trecutul nostru. De sigur că aparŃinea templului ce exista, în acea parte, ridicat ca i la Pireu în onoarea ei i despre care am atras mai de mult atenŃiunea Academiei, pentru a se face exproprierea locului. Ńaai[y l'^O — 'Îl ' I. X X. Y 1 1 1 M O IN U M t fS l t. L t f K t l 5 1 U K l « - r . A L t U A l_ l t l Un particular, iubitor al trecutului, a cumpărat în urmă acest important teren, i-i dorim din inimă să facă săpături sistematice. Probabil că se vor găsi acolo resturile acestei frumoase podoabe din vechime. S'a mai aflat la noi, i se găsesc încă Ia Muzeul NaŃional din Bucure ti, i faptul acesta merita osebilă atenŃiune pentru noi, mai multe pietre ce reprezintă tot pe Ci/behi,, pe Mater Dei, pe Dacia Augusta. Toate însă, din nenorocire, sunt foarte mult stricate i nici una nu are capul. Cea mai bine conservata e înaltă de 0,25 m., lată de faŃă de 0,12 m. i groasă, la bază, de 0,10 m. Ea are puiul de leu în braŃe, i trebue te notat că e găsită tot la Romula. Alta, mai mică, găsită la ConstanŃa, e de o factură cu mult mai neîngrijită, i este făcută tot cu un leu mic pe braŃe. Mai sunt două mai mici, tot cu leul pe braŃe, i alta, înaltă de 0,25 m., cu leul la dreapta, ca i cea delà Paris. In fine se mai află una, care are soclul destul de înalt, astfel că avea aproape l m. înălŃime, i Cybela purlà iară puiul de leu tot pe braŃe. Nici una dintre aceste din urmă nu are indicat locul unde au fost găsite în Ńară. Toato aceste rosturi importante stau strânse fără a fi expuse lămurit. Când oare nefericitul de Muzeu, naŃional încă, care are acum un director tânăr, priceput i plin de voinŃă, i un personal de seamă, va avea localul necesar i mijloacele indispensabile pentru a putea să corespunda, cât de puŃin, dacă nu necesităŃii momentului, cel pulin de a nu jigni simŃul nostru de demnitate naŃională. Dintre toate aceste statuete, una numai a fost descrisă de Tocilescu în lucrarea sa: Monumente epiyrafice si sculpturale din 1908. Iată ce aflăm la pag. 514-517: DescripŃiiinea. «Pe un tron cu rezemătoare (care lipse te) stă zeiŃa, mamă a zeilor, cu piciorul drept scos înainte, având în poală un leu lungit cu capul spre stânga. E îmbrăcată cu chiton i cu himation a ezat pe picioare; la stânga zeiŃei se vede semidiscul, pe care probabil îl Ńinea cu mâna». Monumente de ale Kybèlei tronând. «Acela chip de reprezentare, încă în proporŃiuni ceva mai mari, ni-1 prezentă o Kybelă tronând, găsită Ia ConstanŃa i aflătoare acum în colectiunea Muzeului». ii i v,, i.» r. ii a u » l A li u, > l í. A l A l u I' t K A SA l \ .N ProvenienŃa. «Nu so tie unde a fost găsit; a făcut parte din colocŃiun Generalului Mavros (No. 67 inv. gerier. cu indicaŃiunea : «O \ stală pe tron)». Natura. «Marmura, lipse te capul, care de sigur purtà un modius s o coroană murală; de asemenea braŃul drept i rezemătoarea ti nului : pentru rest, conservarea este bună». Epoca. «Lucrare mijlocie; secolul al doilea d. Hr». Dar muzeul nostru mai poseda o piesă, de o extrema imp< tanŃă pentru noi. E o Cybelă călare pe un leu i însoŃită de Att legendarul ei prieten. Această piesă e făcută în alamă, e bi conservată, i e de o mare vechime, după toate caracterele artistice (1). E demn de observat ca a fost găsită la Năeni, judeŃul Buza lui, nu departe de Pietroasa, unde s'a aflat i marea comoa de artă pelasgică, Clo ca cu pui. (Fig. 16.) Aceste numeroase statuete ale Rheei, i marea statue d< Romula, ne dau ceamaidesăvâr itâdovadă, nu numai despre ex tenta, de pe vreme, a acestui cult in Ńara noastră, dar după ci o dovede te N. Densu ianu, despre na terea chiar a acestui c în Dacia, unde femeile, chiar acum, nu numai în RomanaŃi, c pretutindeni unde se afla de-ai no tri, după atâtea mii de a mai poartă pe capul lor o podoabă la fel (2). (1) A fost publicata de Tocilescu în Revista pentru Istorie, No. 8. (2) Tot aice trebuc te adăogat, pentru lâmur rea celor spuse de Densu ianu rd tiv la Rhea (pag. 2â5) că «.Sabia recurbată Dacă» ce se vede pe moneda lui I'| Arabul a fost găsită la Maglavit i la MehedinŃi. Iată descripŃia lor făcută in o notă prezentata Academiei la 13 Aprilie 1912 : A^ dace i o nouă staŃiune romană, la Maglavit, districtul Dolj. «Sabia Dacă, găsită la Maglavit, (Fig. 17 i 18.) are o lungime—in linie dreaptj de 39,5 cm. din care mănunchiul ocupă 12 cm. Arma este deci mai mult un c] lung. E de observat mărimea mânerului propriu zis, care nu e mai mare de 8 Marea îndoitură are 42,5 cm. LăŃimea maximă 3 cm., grosimea maximă 4 mm -a fost lucrată din oŃel i cu multă îngrijire după chenarul ce are pe partea convd «O altă armă de această natură, mai mică puŃin, o am In colecŃiune, cu indica] nea numai că a fost găsită în judeŃul MehedinŃi. Făptura exterioară e la fel, pare a fi fost mai puŃin îngrijită. Mânerul e tot de 12 cm., cu două plasele later Lungimea totală e numai de 32 cm. i de 35 cm. pe curbura mare. LăŃimea max: tot 3 cm., grosimea maximă 3 mm. Are acela chenar, dar mai puŃin bine lucra «Aceste două arme dacice sunt singurele ce cunosc, până acum la noi. «Muzeul naŃional are o lance îndoită i cred că este copia unei lănci romane, daptată obiceiului dac de a se servi de arme îndoite. «Iată descrierea ce mi-a procurat d-1 Teodorescu, asistentul Muzeului:...«cste un de suliŃă lungă, încovoiată u or la vârf, cu două tăi uri. Este prevăzută cu un mâ LXXX MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI Fig. 16. — Cibela cu Attis, găsită la Năeni, Jud. Buzău. íg. 18. — Moneda lui Filip Arabul, pe care se vede sabia dacică. Fig. 1 7. — De sus in jos: Lance romană găsită la Maglavit. Sabie Dacă » » » » in MehedinŃi. LXXXII MONUMENTELE PREISTORICE ALE DACIEI Dar ceeace arată mai mult, nu numai cultul primelor faze, la noi, ale acestor credinŃe devenite mitologice mai în urmă, dar până la un punct dovede te, cred, chiar geneza sa la noi, e că în aceea colecŃiune i tot din Romula, avem încă o nepreŃuită statuetă, care reprezintă pe Matei* Găea, sau soŃia lui Urunus, primul mare fondator al vastului imperiu pelasgic, cunoscută i până astăzi, în legendele noastre naŃionsle, sub numele de Baba Cala. Nu avem decât a observa aceasta statuetă, pentru a ne da seama că ea reprezintă Geneza, na terea omenirii. Se vede u or cum, din organul sexual al ZeiŃei, iese copilul, ceeace reprezintă geneza neamului omenesc. Alăturata fotografie a acestei statuete, mai lămurit ca orice alta descriere, dă seamă cum ea este lucrată (Fig. 19). Statueta e făcută din calcar (1.) i are o înălŃime de 9Va Gm < E a pare a fi fost vopsită prin imersiune (?) în o substanŃa verzuie. Dar nu numai în acest chip paro a fi fost reprezentata Găca căci tot în colecŃiunea citată mai sus se mai află i alăturata statuetă, făcută în teracotă, i care reprezintă de sigur tot pe Mater Gáea, ceeace reiese, atât din dimensiunile speciale ale abdomenului, Fig. 19. -• Mater Gaea, găsiŃi indicând la Romula. starea de graviditate, i asupra căruia ca indicaŃiune specială se «Demensiunile armei sunt: «Lungimea lamei : 0,49 m. » mânerul 0,135 m. «LăŃimea lamei la bază: 0.048 m. Ea merge îngustându-se către vârf, care este rotunjit, având o lăŃime de 0,010-0,012 m. «Diametrul mânerului la bază: 0.038 m. a. » la împreunarea cu lama: 0,022. «Arma este de f 1er i se conservă foarte bine. Ea nu seamănă cu săbiile dace de pe columna lui Traian, ci mai de grabă cu arma barbarului de pe Metopa No. 20 a Monumentului delà Adamclissi, (publicată in «Monumentul delà Adamclissi» de Tocilescu, la pag. 73) i ca atare foarte interesantă. Din nefericire, nu tim nimica asupra provenienŃei ei». (1) PuŃină substanŃă din ea, calcinată pe o lamă. de platin, ne da o cenuse foarte M„aiir,;> PSrtilp. «imnpinare se innettresc mai intàiu, dovadă că ele conŃin puŃinăsvib- N I C. DENSU I A N U, V I E A łA l OPERA SA LXXXI afla pusa mâna stângă, cât i din J'aptul că corpul ei este go purtând o draperie numai pe picioare (Fig. 20). (1.) (1) Dau aici, în privinŃa ornamentului delà noi, mai multa date ce am putut să-n procur: OraŃie acestora, se poate foarte bine vedea, în ce consistă acest ornament rai acum e pe cale de a dispărea (Fig. 21, 22 i 23). Si dacă se păstrează încă, cam identic din punctul de vedere al aspectului exterior, cum se poate observa in alăturatele două fotografii, el însă es ie schimbat cu totul, căci femeile poartă acum sub maramă un fes ro u, de o formă ceva particulară. înainte se purta un conciu făcut ca Cârpa, de care vom vorbi mai în urmă i prin urmare originea i tradiŃia erau acelea i i iată ce am aflat, delà d-1 Marin Lăpădat, primarul comunei Osica de sus din lîomanaŃi, in ce prive te portul fesului (Fig. 24 i 25). «Am întrebat, ne spune d-sa, în privinŃa portului fesului de unde se trage, pe locuitorul Ilin MustaŃă, din Osica de sus, RomanaŃi, în elate de 08 de ani, care mi-a spus că: pe când era copil cu oile, se purtă în locul fesului de ostă i im conciu făcut din o nuia subŃire i moale, astfel ca să se poată face cerc, măsurat pe capul femeii care îl purta. Pe această nuia o înfă oară cu cârpă cum sunt oblamnicele cari le poartă covrigarii în cap peste cari pune tava. După aceasta un Grec, anume Tanasaclte, a adus din Ttircia un fes pe care l-a dat la o femeie din Cioroiu, în altă parte nu se pomeniri asemenea fesuri. Delà Cioroiu s'a împrumutat pnrtul si în comunele vecine la noi. In Osica prima care a pus acest fes a fost Ilinca Nicolae MustaŃă, cumnata mai Fig. 20. —Mater Gilea, provenienŃă ne-j marea celui de sus Ilin Mustafa». Iată cum obiceiurile noastre cele mai cunoscută, găsită, însă în Oltenia. bune sunt zădărnicite si înlocuite prin alte] cari n'au nici un înŃeles. Cercul vechiu, făcut din o nuia sau, ca în părŃile de nord, din o bucăŃică de lem subŃire, întoarsă circular, reprezenta noŃiunea coroanei, pe cară au purtat-o impar; lesele zeificate, acelea tocmai cari erau zeificate ca născătoare ale omenirii. De ace( ornamentul se pune pe cap numai a doua zi de cununie (Fig. 20). Acest ornament de lemn, prin faptul că este învelit prin o eârpă colorată sau n| ornamentată adesea în diferite moduri, poartă chiar numele de cârpă. Am fost suj prins a găsi acest ornament, îmbrăcat cu ro u, cum cred că au fost la început la i no tri, la Rutenii din nordul Basarabiei, de lângă Hotin; după cum se poate vedd din un e anulion. pe care mi l'am procurat acolo, i pe care ei ii numesc Kerp\ i XXXIV M r ' N ll M F N T E I- E T R E i S T o î; I C E ALT D A C I F. i Fis;. 21,22 i 23, reprezintă, după un taWou al lui Grigorescn, trei admirabile tipuri de sutcnoe, cu «cőrpa» din RomannlJ datorite jDarclui nostru Grigorescu, făcute după 3870, in R.omanaŃi. Fig. 2l ÍM i 25 reprezintă aeeia ornaincnv ai capuUvi, fonnál. < l i : i ícs, oui ri se Ki g. 2fi. — Oiirpa, fára Dar Uochiana, Dociana = Cybele, avea pe Attis, pe care-1 identifica cu Caloian din legendele noastre. Si la noi In Ńară, acest obiceiu se afla foarte răspândit, după cum 11 reprezintă alăturata fotografie din comuna Buda, judeŃul Râmnicul-Sarat (Fig. 27). In partea sudică a jud. Vla ca, dar nu în mod general, se poartă până In prezent o roată, do fier sau lemn, învelită cu o cârpă. Numirea locală, este Cheme-leŃ, după cum am a-flat'o delà d-1 Kemus N. Bcgnescu, învăŃător din comuna Pietrele. «Acest ornament ce-1 poartă femeile pe cap— îmi scrie D-sa — esto făcut dintr'un cerc de fler sau de lemn învăluit cu cârpe, ce-I poartă numai femeile măritate—fetele nu—In comunele Târnava de sus, Târnava de jos, cătunul Comoara, comuna Uăsuceni, etc., dinjudeŃul-Vla ca». Ornamentul acesta se poartă i In Moldova, unde a trecut i la łigani, i eh ar la o bună parte din popu-laŃiunea ungară. Nicăeri însă nu s'a păstrat mai bine ca in acea frumoasă i scumpă regiune numită Bucovina. PopulaŃiunea de a-colo, mai aproape de obâr ia vechilov capitale ale Moldovei i a monumeutelor scumpe, prin trecutul lor i prin rămă iŃele sfinte neamului, ce păstrează in ele, a mănŃinut mai bine obiceiurile cele mai vechi, le-a păstrat cu sentimentul artistic ce o caracteriza, i cu înălŃimea sufletească, prin care se impun atât de mult atenŃiunii noastră. Cum am aflat despre cele ce se petrec acolo, m'am adresat alesului l simpaticului meu coleg de Academie, părintelui Dan de Straja, care roi-a dat cele mai bune lămuriri pe cari Ńin a le transcrie in întregul lor, mulŃumindu-i cu această ocaziune, atât pentru aceste date cât i pentru mostrele trimise. «La RomAnii din Bucovina, dară i din alte teri—zice d-sa—există obiceiul că mireasa a doua zi după cununie se Imbrobode cu tergar sau si cu o basma de mătasă. Luni adecă, se adună nunta ii la casa celor însuraŃi i nuna cea mare desple- L A A-v v i Dar de unde acest nume? Dcnsu ianu arată că Attis e lini lui Tin cele mai multe comune clin districtul RădăuŃului, cârpa constă din o bucăŃi Fig. 28. l'ig. ^8 i 29. — «Cârpele» lucrate cu lâna văpsită, pe pânză, puse po un cerc de lemn, purtate la Straja în Bucovina. ng. L'D. do pânză albă, care se întinde astfel pe un corcurel de lemn, că ea dimpreună cu , si ca chiar Cybela ne apare în inscripŃiuni grece ti cu numele de Kovî.ar ty adecă Caloiaiia. cercul formează un fel de scufie, in forma unui cerevis do al studenŃilor bur ico i din Austria i Germania. Margina acestei cârpe este frumos cusuta cu ro u i negru, de care sunt atârnate două aŃe lungi, cari se împletesc in cozile părului tinerei neveste, cari atârnă în două sau în una pp spate : aŃele aslfr-l împletite Ńin cârpa pe l''ig. ai. Fig. 32. Fig. 31 i 32. — Sus în dreapta, femeie din Straja Bucovina, cu cârpa pe cap. cre tetul capului nevestei, ca să nu cadă jos. Innegrindu-se, cârpa se desprinde de pe cerc, i se înlocue le imediat cu alta curată, iar prima se spală. Fiecare femeie î i face mai multe cârpe pentru a le putea schimba cât de des. (Fig. 28 i 29). «Femeia măritată umblă în casă i pe lângă casă in cârpă, peste drum iese c'o basma pe deasupra oi, iară in sat numai o'un tergar alb ca omătul, cu care se imbrobode pe deasudra cârpei. (Fig. 30, 31 i 32). «In părŃile Strajinetului, Sucevei, iretului, ba i ale Câmpulungului, tânăra nevastă î i împlete te părul capului ci a a, că face din el o cunună deasupra cre tetului, iară deasupra poată, în casă i pe lângă casă, un fes rojit însă fără de canaf. Ieind ea peste drum la o vecină, iea deasupra fesului o basma de lână sau i de aŃă, iară când iese in sat, se imbrobodc peste fes cu tergarul». Trcbuo să adaog că fesul, chiar ro u, fără canaf, se purta, după anumiŃi cercetători, în aceste părŃi ale Europei, cu mult înainte de sosirea Turcilor. D-lDan continuă: «Murind bărbatul unei femei măritate, ea depune pe loc cârpa, fie ea scufie sau din păr, î i desplete te părul capului lăsându-lsă cadă despletit pe spa'te i se îmbrobodo cu tergariul. Ea cu capul gol nu umblă nici când. «După ce au trecut ase săptămâni de doliu, văduva iarâ î i pune sau face cârpa, care apoi o poartă până la moarte (1). UHn o^ epistolă, ulterioară, colegul păr. Dan îmi mai scrie: . .. «in alăturare 2 fotografii pe cari se vede, pe una cârpa purtată pe cre tetul capului si pe alta cârpa acoperită cu tergarul. Femeia fotografiată este o văduvă tânăra clin Straja i este îmbrăcată in portul local caro măsurat cu starea ei de văduvă sau u i ^ciubote destul de elegante. Mijlocul este legat cu frânghie-cingătoare Ńesută din lână, in felurite colori i desemne. Pieptul se investează cu un picptăra , leasupra SG poartă un pieptar mai lung i deasupra lui un suman negru». LXXXVIII MO N U M t; ÍN l t L t I - K ti s l u n. i v. r. AL K u A t-l r, i Dar în urnită, ceeace-i mai surprinzător, dovede te că această Sibylla Eryfhrea sau Dacica este născută în munŃii no tri, i indică precis i localitatea : «Originea geografică, a Sibyllci Erythrée este astfel pe deplin stabilit;!. «Pe baza acestor dale geografice i genealogice, cum i pe baza mărci «Cârpa este uzitată i la nevestele ruténé (ru te) din Bucovina, însă ea so face in totdeauna din părul nevestei adaos cu buciu, dacă-1 are, iar dacă nu, apoi din ni te petece de pânză sau cu buciu împletite cu cât păr are i deasupra se a ează o basma colorată sau fesul cel ro u, care îl poartă numai în sau lângă casă; ie ind insă în sat, atunci se îmbrobodesc peste cârpă i fes cu tergarul, ca i Româncele, sau cu un tulpan mări or, de regulă în colori intensive ro u i galben. tergare poartă elo in părŃile CăŃmanului i pe esul Cerencu ului/iară în părŃile Nistrului tulpane colorate «HuŃancele de pria munŃii Bucovinei î i învălcso capul acasă cu câte o basma, ieind ele în sau plecând spre ora , atunci se îmbrobodesc c'o mulŃime de tulpane, a a însă că părul capului de deasupra frunŃii, format în zulufi, cât i urechile trcbue să fie văzute. Capul astfel îrnbrobotat al unei HuŃance are dimensiuni foarte mari, cari îi cam diformă, faŃa altfel destul de frumoasă. Se înŃelege că toate tulpanele HuŃancelor excelează prin colori intensive, mai ales însă ro ii i cu flori. Tulpanul do deasupra se a ează a a pe cap, că capetele lui atârnă, fără să fie legate, pe spate deasupra pieptarulului sau scurtului sumăc . IluŃani, UŃi, HuŃuli, sunt mai multe sate Romano-slave ca limbă. Au cai mici. Sunt la munte. Zic : grwari#=vas do tinichea >/4 oca, Lengura în loc de Lo ca. Topor in loc de Sochera, mai zic: Am venit pedestru. Poarta Korpa. Au haine ro ii. Nu se ocupă decât cu cre terea vitelor i facerea vaselor de lemn, ca moŃii. (După o comunicare a d-lui V. Mironescu, originar din Bucovina). Dar se continuăm cu citatul din epistola păr. Dan: «liipovencele din Bucovina poartă i ele subt basmaua de lână sau mătase colorată un fel de cârpă, care o formează ele din păr i petece de pânză i care cârpă, se nume te : oopyrnua. (obrucînic)=ccîrc sau kurka (chicica)=riJicălură. «łigăncile din Bucovina se acomodează în acoperământul capului dătinei locului în care se află». Dar chiar in Bucovina, cârpa nu se poartă la fel, de altmintrelea ca i in cuprinsul Ńării noastre. Iată datele ce-mi mai dă d-1 V. Mironescu, bun cunoscător al împrejurărilor poporului român: «In alte părŃi ale Bucovinei, cârpa e cu mult mai înaltă, i se apropie de forma exterioară a coperi urilor capului din HomanaŃi, zugrăvite de Grigorescu i reprezentate prin statueta delà Pergam. «Kerpa {a a numită de locuitorii de peste Prut) este o anexă la coafura femeilor din satele: Revna, Mamăe ti, Lujani, Stănceni, Berhomctelc, SipeniŃul i a. Forma cârpei este cea următoare : în faŃă in profil făcuta din câlŃi sau buci, cum ii zio Bucovinenii, i acoperită deasupra cu pânză do cânepă cusută. «Această cârpă femeile o a ează drept deasupra cre tetului, o fixează de păr i o mi cări etnice i religioase pornite delii nord spre sud în aceste timpuri polasge, noi putem constata aici, ca un adevăr absolut istoric, că Sibylla Erythroa, cea mai glorioasă din câte au purtat numele de Sibylla, a fost originară din comuna Ro ia, a petrecut mai mult timp în satul Mărmesti, de lângă muntele Mama sau Moma, i prin cătunele de pe valea Iadului, localităŃi situate în comitatele Zarand-Bihor. Ea a fost fiica u-j nui cultivator do pământ, iar mama sa erà de origine Hodisiană. îmbracă pe deasupra cu tergarul sau broboada, care se prezintă ca in figura alăturată» (Fig. 33). Ceeace osto curios, e c;'i în anumite părŃi alo Bucovinei cârpa este purtată i de fete. Iată datele ce irni procură tot d-1 W. Mironcscu : «Cârpa de toate zilele, purtată de femeile clin Bucovina, prin excepŃie numai de cele măritate, se transformă cu totul la fete. Pe când femeile măritate, poartă «cârpa» acoperită cu un tergar, fetele o poartă în formă de coroană a ezată numai pe cap, cu părul despletit i împodobită cu pene de păun, panglici colorate, monete, etc., [ic când la gât poartă ele un gherdan bogat împletit cu mărgele mici i multicolore» ( 1 ) (Fig. 34). Fig. 34. — Cârpa, !a fete in Bucovina. ig. 33.—Cârpa naltă din Bucovina. înainte de a termina această notiŃă, Ńin să rnai adaog că dacă Comanacul, până la Mitra Papală, sau acea a Patriarhului Constantinopolului, este ultima fază a coroanei împăraŃilor, cari erau i capii religio i ai statelor lor, micul comanac al maicclor noastre, a a de aproape de cârpa mirencelor, i care se păstrează numai la maicele bisericii ortodoxe răsăritene, este ultima reminiscenŃă a coroanei i gătelii Găeiei ?» Rheei, marile împărătese zeificate de omenire, la începutul civilizaŃiunii i a servitoarelor primelor altare păgâne. «Din toate acestea se vede lămurit câtă dreptate a avut Densu ianu in cele ce susŃine i ce bine s'au păstrat la noi cultul acesta din un trecut de câte-va mii de ani». UJ O căma ă de in cu râuri i o fotă lila sau verzuie, cu dungi ro ii sau altele, desăvâr esc acest costum foarte pitoresc. Ghetele sunt i ele cu totul deosebite de °file de toate zilele i sunt de coloare sau galbenă («ocre erımet) ?au ro ie i de iorma următoare : (Fig. 35). Acestea reies cu deosebire din un fragment grecesc din irnnul Sibyllci. Atâta erudiŃiune, atâtea date, atâta discernământ uime te po cel ce studiază serios lucrarea lui Densu ianu. Descrie in urma altarele cyclop ice de pe, muntele Caraitnan, legând fiinŃa Vârfului Dorului de Cwîiorcs Doripa^is. Fig. 35. — încălŃămintea de sărbătoare a îomoilor din Bucovina.. Dovede te că în adevăr poporul care a lăsat astfel de monumente gigantice, putea ii cleiinit în MarŃial, în timpul lui DomiŃian, „Giganteus Triuiupnus", căci el ridicase acest tornplu, despre care tradiŃia noastră spune că: . . . . Sus la munŃi Ia cer gureâ (urcă), La mijloc de fugi edea, La masa mare de piaira Scan Novacii, nu se'nbată» . . . . sau Coluniiut Carului, nu este alta., după cum o dovede te- el, decât Vârful Ginului. Ne arată în urmă ca Atlas= /l/«ÎMS = Oltul? adică •munŃii Oltului, căci : «Ko aflfun cu legendele lui Atlas în periodul al doilea ui preistoriei, când vechile tradiŃiuni despro locurile cele sfinte din nordul Istrului su pierduse îu Ńinuturile meridionale, când simulacrul cel miraculos al lui Saturn, ca ZEU; ev>púoTc«, «UTIOXOÇ, de pe munŃii Oltului, a fost considerat ca figura cea împietrită a titanului Atlas. Este accla monument al timpurilor anto-homerice, însă cu nume i cu legende diferite». Deoarece : «lucii îŃi secolul al doilea înainte de era cre tina, gramaticul Apolodor din Atena stabilise pe baza unor texte mai vechi, că maiestosnl munte Atlas, care susŃinea polul nordic al cerului, se alia nu în Libya sau în Africa do nord-vest, ci în Ńara llypcrboreilor, o populaŃiuiu; întinsă pelasgă din nordu! 'Tracici sau a Istrului de jos». i e natural că ajunge la Prometheu, geniul cel mai superior al lumii pelasge i care a fost pus în lanŃuri legat de Columna Cerului, de pe Bucegi, lanŃuri cari s'au păstrat, cred, până la noi in brâul special al bisericilor noastre. Arată că în sculptura megalitica ce se află acolo se reprezenta foarte exact vulturul lui Prometheu, care ar fi opera lui Vulcan. Că unii numesc Caucus acest munto, el dovede te pe larg după o inscripŃie delà Colonia, din timpul lui Traian chiar K...ud alU'tnm ftumensecus montem Caiicasi» i bine înŃeles aceasta între multe altele mai vechi. Te minunezi de câte date invoacă până la Nestor din 1056 după Hr., care în cronica sa rusească nume te CarpaŃii tot Caucas. Astfel că poate conchide : «Caucasul lui Prometheu, sau Caucasul cel legendar al Scytiei,este astfel, din punct do vedere al geografiei preistorice, unul i acela cu Catena meridională a CarpaŃilor numită la Apollodor, Atlas din Ńara Hyperborcilor, iar în inscripŃiunea delà Köln, Caucasus ad Al u tu m fiúmén». S'a vorbit a a de multe ori că civilizaŃiunea proto-greacă din Mycena are un caracter cu totul străin. MulŃi au arătat că modul de zidire de acolo e special. Densu ianu dovede te că primele stabilimente alo Pelasgilor din Micena sunt din epoca neolitică, sunt cu totul identice celor ciclopice. Tot astfel s'a dovedit în urmă, cu Densu ianu în frunte, legătura ce există între ceramica din acele timpuri i cea din Dacia, care ajunsese a a de înfloritoare până la un moment dat. Singura deosebire e, că din punctul de vedere tehnic vasele de lut, clin Mycena i Tyrint, sunt inferioare celor din Dacia. Descoperirile făcute la Mycena au dat loc la o civflisnŃie •/>/•//celtica pe care Densu ianu o dovede te pelasgo-dacică. Perrıl, spune : «Aceste descoperiri no-au oferit mijloacele spre a putea delini ucoastă civilizaŃiunc, spre a o distinge de civili/aŃiunea KŃŃipetului si ii Asiei (lin care nu derivă i de civilizaŃiunea propriu zisă greceasca, pentru care formează numai o prefaŃă .... Fără să uitam rezervele de cari tre ime să ne înconjurăm, noi ne vom considera fericiŃi dacă vom putea de termina cu mai multă preciziune, de. cian s'a făcut până astăzi, carac terele principale ale acestei stări de cultură, pe care noi continuai» *'« o numim «civilizaŃiunc mycenică». Se mai ocupă pe larg cu construcŃiunile pulasgice, în raport cu cele delà Mycena i alte părŃi. «Originea construcŃiunilor de apărare, pe can autorii grece ti le numesc cyclopice, a acelor fortificaŃiuni murale, ce încoronau coastele stâncoasc ;i!e dealurilor i munŃilor, se reduce atât după nume, după principiile de v r[ 1 MO IN U M t IN l t; L, t, l'KtlSlUKH-c. A L r< u A e l t, l apărare, cum i dupa sistemul do construcŃiune la faiM KoxXwuwv, sau la regiunea pastorilor pelasgi din nordul Istrului de jos» i ne spune cà : «Cyclopii au fost după poetul ionic un popor prin exelenŃă, pastoral. Ei locuiau pe munŃii cei înalŃi din nordul Thraciei, se distingeau prin statura lor cea înalta, gigantică, aveau turme numeroase de oi i de capre; tara lor era extraordinar de fertila întru toate, i ei nu făceau nici o întrebuinŃare de agricultură, nici de riavigaŃiune». Ace ti cyclopi ai Daciei au fost primii ce au ridicat ziduri, făcând aceasta în mod colosal de impunător din punctul do vedere al materialului întrebuinŃat. Adauf că sunt convins că zidul găsit la Ia i de curând, în ValeaBahluiului i despre caro s'a i scris o bro ură, nu este roman dar cu mult mai vechiu. Din descrierea ce i s'a dat reiese că are elemente la fel cu cel din Mycena. (1) Densu ianuarată că chiar emblema Mycenei reprezenta Columna cerului din Bucegi i încheie zicând : «Aceasta columnă figurata de pe vârful Omului a fost a a dar foarte bine cunoscută arti tilor din antichitatea greco-romană. Ea era considerată ca cel mai sacru monument al lumii vechi, simbol al tronului divin, model tradiŃional al picturii hieratico). Dar ceeace ar părea extraordinar, de i legătura istorică e a a de bine stabilită, e că aceea columna reprezenta simbolul trinităŃii egiptene. El stabile te, cu texte vechi i comentarii moderne, că între regii etiopieni poartă unii până târziu numele de Ramhăs, Letcm, Rêma, Armait i că unul din cei mai vechi Amnion sau Hanimon, numit i Atlaika, formă derivata delà Alutus, grec Atyac, adecă originar delà Olt — Oltean —, se mai nurnia : Remrem, adecă Râmîean. Dar câte cuvinte găse te el, în tehnologia veche a cultului isiac ? Dar câte texte vechi i moderne nu citează, ca să dovedească că : «Pelasgii au fost creatorii i organizatorii celor dintâi mistere, cunoscute în antichitate». Se ne mai mirăm dar că Doina noastră se cântă la fel, de autochtonii ele pe malurile Nilului ! Găse te, de asemenea, Columna cerului delà noi ca simbol religios pe cutiile mumiilor i termina a^est excepŃional de important capitol, plângându-se că monumentul de pe Bucegi este lăsat a fi distrus, cum a făcut-o în parte Societatea Carpatină din Braov, care 1-a stricat, întru câtva, pentru a- t face un adăpost i încheie cu cugetarea a a de justă : (1) lezătura la ului Roman— Aquarium— de pe Bahlui. la ul Cetate romană—Castru.ni la i. Origina i semnificaŃia numelui la i. Studiu original de V. Cocuz. 44 pagini, Ia i. 1011, «Pare cà există, un spirit rău, care persecută toate monumentele mari istorice ale omenirei». Dar această columna a corului caro constituia în vechime covà identic cu Ierusalimul pentru cre tini, în ce prive te religiuriea Pelasgilor, s'a răspândit i în altă direcŃie. Densu ianu dovede te ca tot ea a fost simbolul vieŃii eterne în religiunea etruscă, precum i la Pelasgii din Sicilia, găsind-o i pe monumentele funerare ale Cartagenei ; iar pe titanul Atlas îl află ca strămo al Ausonilor. Densu ianu îl indică primul pe mormintele delà Ar/'a, (astăzi : Castel d'Asso) în vechea Etrurie i ne spune : «Acest semn mistic, pe care arheologia preistorică până astăzi nu I-a putut explica, reprezenta în partea sa inferioară columna cerului în forma unei piramide trunchiate (trapez), iar deasupra acestei columne se afla figurat Cerul în aceea formă ca i pe monumentele hieroyl i uce ale Kgipetului, prin o linie orizontala cu două, toarte la margini în forma / \ ». Iar în ce prive te stela funerară din Carthagena, re prezentând c olumna c erului, el n e arat ă că: «PopulaŃiunea cea întinsă a Lybiei o formau dintr'o vechime foarte depărtată Getulii, ale căror locuinŃe după vechii geografi erau între Maurctania, Numidia, Cyrenaica i între marginile de nord ale de ertului celui mare. Ei erau imigraŃi acolo din Ńinuturile GeŃilor. A a spuneau despre dân ii tradiŃiunile». Face loc, încă pe larg, la variantele ce se mai află în poporul nostru relativ la Prometeu, între altele bunăoară: . . . . Vulturii ce sboară'n vânt, Cu penele zugrăvite, Cu boturi de pietre scumpe, ! Cu picioare gălbioare . . . . Ei po mine s'or lăsa, Cu carnea-rni s'or sătura Cu sânge s'or adapă . . . . •• i zice cu drept cuvânt: «Două columne grandioase marchează originile poporului român. Una este columna cerului de pe arcul sud-estic al CarpaŃilor, i alta columna din forul lui Traian. Din aceste două monumente celebre ale vechimii, cea mai glorioasă este fără îndoeală columna ce dominează i astăzi pe CarpaŃi, simbol maiestos al unităŃii naŃionale i religioase a tuturor Pelasgilor». Dar delà Prometheu ajunge la Mithras yenilor lumini , sau Dens Arimanius i constatând că: «Originea i istoria cultului Iui Mithra în părŃile acestea a rama? o enigmă, până în zilele noastre», arată, ca Prometheu —Mithra i după o adâncire specială a subiectului, ne spune: «Istoria cultului lui Mithra aparŃine delà originea sa rassei i tori loriului pelasg de lângă Istru. Aici mai răsună i astăzi cântecele tradiŃionale despre suferinŃele lui Prometheu ca erou, i imnele religioase ale lui Mithra ca zeu». Acum înŃelegem de ce resturile cultului lui Mithra sunt a a de numeroase la noi. Fine te acest admirabil capitol în modul următor : „După tradifainile antichităŃii, Prometheu este reprezentantul întregei Ktări de, cultură din epoca de piatră si delà începutul epocei metalelor. „El este omul de cea mai adâncă gândire i fericită combinaŃiune. , Prometheu învăŃa pe oameni să construească locuinŃe la lumina soarelui. El pune forŃa animalelor în serviciul omului. El face din elemenlul divin al focului agentul cel mai puternic al ciuilizaŃiunii omene ti. Iii află modul de a putea învinge obstacolele apelor, dând curs corăbiilor cu pansa pe suprafaŃa cea întinsă a mărilor. El introduce cuno tinŃa i uzul metalelor. El pune mâna pe o mulŃime de secrete ale naturii. El află puterile oculte ale plantelor spre a combate relele ce atacă organismul omului. El a cercat prin arta divinităŃii să poală cunoa te fainele viitorului si hotărîrile destinului. «Aici la CarpaŃi i la Dunărea de jos, ne apare patria acestui geniu titanic martir tot odată al tiinŃei i al cugetărilor sale adânci. Aici după toate fragmentele, ce au mai rămas până astăzi, din Biblia cea mare a păgânălăŃii ante-ixlorice, ni se prezentă leagănul străvechiu al civilizaŃiunii omene ti, înainte de timpurile asiriene i egiptene». Un alt capitol important e acul relativ la columnele lui Hercule. Adună, un preŃios material spre a dovedi că ele erau lângă, insula Ru ava= Or ova, numită Eri/thia. Arată cum Grecii au denaturat totul, mai ales în ce prive te istoria răpirii girezilor lui Oeryon de către Hercule. «Astfel din o frumoasă poemă eroică a timpurilor pelasge, dân ii au creat numai o confi.i7.iune din cele mai bizare imaginaŃiuni, după cum tot în mod nenatural ei au reprezentat pe GiganŃi, pe Cyclopi, pe Centimani, pe Typhon i pe alŃi eroi nordici». Dovede te că: Cerna, Cerne = Kepvr i din vechime, sau Tierna din epoca romană. Numiri vechi, ca insula Gacllra, o identifică cu actualul Grad, i le derivă delà Gradiis, cuvânt arhaic latin, cu înŃeles de poziŃiune tare. A doua columnă a Iui Hercule (Abyla) o găse te în Piatra' ln,i loraovan, ne drumul ce duce la Tismana. Hercule = Iorgovan e descris minunat în: . . . . lovan iorgovan (delà Herciili lovio), . . . . BraŃ de Buzduaan i se preumbla i se prepurtà La vadul Dunărei, La podul lîusăvei . . . . ' i Arată că tradiŃiile române spun că în Cerna se află un chi] colosal al lui Hercule i adaoge că: «Despre ultimele evenimente din vieaŃa lui Hercule, nici Homer, nici Hesiod mi amintesc nimic. Insă dupá naraŃiunile post-homerice culese di; Apollodor, adevărata cauză a morŃii lui Hercule a fost trecerea peste ut râu periculos de munte. In fond este aceea tradiŃiune, pe care ne-o înfăŃi ează i legendele române» i fine te spunând: «Examinând fondul acestor naraŃiuni cu privire la ultimele momente ale eroului, tradiŃiunea română ne apare ca fântână originala a mitului grecesc anume că râul Cerna este acela caro a cauzat moartea mareluj erou pelasg». Ocupându-so de columnele lui Hercule, i în urma călătoriei ce făcu în Oltenia, autorul descrie obeliscul delà Polovraci. Despre acesta ne spune că : «După calitatea pietrei de unde este tăiat, după arta cu care este lucrat i după poziŃiunca maiestoasă pe care a fost a ezat, acest obelisc se vede că a fost ridicat pe tumulul unui vechiu i avut domnitor din această regiune, sau că a fost destinat să eternizeze memoria unui însemnat eveniment». Arată legătura ce există între Pharanxnl lui EscliŃfl si Paranfj-iit nostru. Caută a identifica epoca ridicării acestui obelisc cu timpul în care trăiau renumiŃii CUalybi, lucrători ai fierului i aramei în Scythia de sus, i în o notă găsim că: «•CarpaŃii Daciei formează o regiune arheologică de o extremă importanŃă pentru timpurile ante-istorice. Afară de simulacrele i altarele primitive ale divinităŃilor, săpate în stâncă, afară de columnele votive i comemorative de pe vârfurile piscurilor, mai există în CarpaŃi încă o mulŃime infinită de alte sculpturi megalitice, reprezentând unele «Scaunele» divinităŃilor, unele urmele unor eroi sau uria i, altele figuri si wine de animale cu deosebire chipul «.Calului albii, consacrat Soarelui, rămă iŃe de sub imperiul religiunii urano-saturnice. De asemenea regiunea CarpaŃilor se mai caracterizează prin o mulŃime extraordinară de pe teri i caverne, ce ne prezentă în partea din afară ni te admirabile portare uri colibata, lucrate de mâna omului, rosturi ale o pocni când ceste pe teri serviau de capele pentru ceremoniile lui, ori ca re edinŃe Io oraculelor.» Cu aceasta ajunge Densu ianu la studiul originii metalurgiei. El cornioneste, la rândul sau, toate textele vechi în această privinŃă, e<>ând studiul său istoric de fapte precise, ca felul obiectelor de notai găsite în Dacia, natura minelor de cari puteau dispune ei i legendele locale, a a de înseninate prin trăinicia i preciziuica lor. Lucrarea minelor de aramă în ferile Dac/ei se reduce la /impuri preistorice foarte depărtate. Aici s'au descoperit i se •ăsesc în continuu adevărate tezaure, de obiecte, de arme , i in\lrumente economice, lucrate din aramă pură, mai multe ca în •)rice altă tară a Europei. Aici industria acestui moŃai era in:1 i ere na. Arama era unul din metalele prin excelentă ale Da-yiei. Aici a existat o epocă preistorică, numită din punct de vo-pfire arheologic de aramă, pe care n'au avut-o nici terile me-diterane, nici cele de nord, nici cele din apusul Europei". Personal afirm acela lucru, bazat pe numeroase obiecte ce cunosc, făcute în aramă, găsite la noi sau în apropiere, în Serbia. Arată legătura între numele de Chalybi, dat de Greci fabricanŃilor de fier din Scytia i vechiul cuvânt pelasg Colibă, de unde i termenul metalurgic Hutte; de asemenea legătura între Telcliini, lucrători de metale, i localitatea Teici de lângă Rodnaveche. Celebrele mine de argint Alijbe ale lui Homer nu sunt decât Albiile \n Moldova, nu departe de localităŃile Piciorul) Pârâul i Piatra... argintăriei (1). Când în Odisoa,'Minerva spune către Telemach: «Am fost cu corabia peste Marea Neagră la Temesa după aramă,-a aceasta era Ńara numită în urmă Castrum Temes, unde se află cel puŃin Glialcis-- Baia de aramă a lui tefan Bizantinul. Arată cât aur era în Dacia, unde între altele aflăm în legende că: • ••'• • . . . . nouă mori în rímrıl, de macină aurel ; nouă mori pe sub pământ, da macină la argint . . . . i merge până la epoca lui Traian, care a dus din Dacia la Roma 5.000.000 libre aur (peste 5 miliarde) i 10.000.000 libre argint (900.000.000) lei, afară bine înŃeles de alto obiecte uzuale făcuto din metale preŃioase. (1) Această chestiune însă urmoază a fi studiată i elucidată. După incîicaŃiunelo ce am acolo sunt tnicci-sahisturi, sclipitoare, caro au putut da na tere la numiri cu l latră,, pârâul... argintăriei, fără poate, ca să fi fost chiar acolo vre-o mină în care Să SO fi o-^fnno nnrrintnl Arată comorile de juvaeruri găsite în Dacia i termină spunând: «CivilizaŃiunea metalurgică care deschide o nouă eră do prosperitate în istoria omenirii, începe, după cum vedem, în nordul Dunărei de jos pe teiritoriul Dacici. «Aici se aflau în timpurile preistorice centrele cele mari de producŃiuni metalifere. Aici ne apare prima fază a fabricaŃiunii obiectelor de metal, a armelor, instrumentelor i ornamentelor, o industrie caro face din ce în ce progrese tot mai însemnate. De aici aceste fabricate, cu deosebire cele de aramă, de bronz i de fior iau o extensiune prodigioasă. Transportate cu migraŃiunile preistorice, i răspândite prin comerciu în toate părŃile Europei, în Asia i Africa de nord, ele ne prezentă prin formele, prin semnele simbolice i uneori prin inscripŃiunile lor, un:i i uceea origine, unul i acela tip, caracteristic al industriei metalice delà CurpaŃi». Prin aceasta metalurgie primă în Dacia so explică i originea Tablelor de aramă ale Ilyperboreilor, trimise ca clar templului lui Apollo din Delos, precum i columna cea înaltă de aramă din munŃii Oltului, de care vorbesc Dionysiu, Apollodor, Herodot i alŃii, precum i craterul de o capacitate, după Herodot, de 16.000 litri, ce se afla pe columna cerului din Bucegi i despre care se ocupă i lămure te chestiunea Densu ianu. Tot în această ordine de idei, studiază afacerea Columnei celei mari de aur, închinată lui Uran, Saturn i Joe. Se ocupă cu această ocaziune pe larg de Arpii lui Ptolomeu, Arabia lui Ammian Marcelin, Kara-V7ac/i/a lui Bersonov, Arabia fericită a lui Erhemer, cari toate duc la Lada Felix, i stabile te tot ce poate ti despre insula PaucUea din delta Dunărei, unde era Scaunul lui Uran i mai în urmă Ol y mp ui Tripliilin. .... Era stâlpul de aur Cu aria de argint, Ca i care nu mai sunt.... Ajunge astfel la faimoasele mere de aur ale Găei, cari erau un dar nupŃial al Gaei, nepoŃilor săi Joe i Junona, obiceiu care se păstrează i azi în popor ca : «Măr do aur Junilor». . . . . Două mere într'aurcle, Ca să te tot joci cu ele... i ajunge aslfel la Lâna de aur consacrată zeului Marto în regiunea muntoasa numită Colchi (ColŃi), cu alte cuvinte se ocupă mai întâiu cu legenda greacă despre Phrixus i Halle. Suntem dar în urmarea ArgonauŃilor. Stabile te legătura ce exista între ColŃi i satul MaŃărea din Plaiul Buzăului i Colchi, Metereaque turba, a lui Ovidiu. NIC. DENSU IANU XCVIII MONUMEMT ....Colo 'n vale la Buzcu Este un mândru feredeu i se scaldă Dumnezeu... Dovede te legătura între B'jocoŃ (Buxios) i Buzău precum i faptul că, capitala Regelui Aiete, tatăl Medusei, vestita l'ermecatoaro, osto Tirighina de lângă GalaŃi, Terrigenae după Ovidiu, care după inscripŃia monetară găsită de Săulescu dovede te a fi metropola pontului Euxin, unde legenda spune că se află : . . . . CurŃi de piatră întărite Cu podele poleite (aurite)... Arată cum lasou- răpe te lâna de aur, cum iea, pe Medea i cum pleacă pe corabia Argo spre Elada, apucând însă în susul Dunărei, pe unde credinŃete vechi le arăta pe atunci drum deschis spre sud. ....Si te iau doamnă să-mi fii, Doamnă mie, curŃilor, Nor' bună părinŃilor, Stăpână argaŃilor.... ... Să fii doamna doamnelor.. Stăpâna ArgaŃilor.... T n literatura populară se află la noi o întreagă serie de legende relative la acest epizod. «Aceasta confuziuno geografică despre cele două braŃe ale Dunărei, unul cu direcŃiunea spre Adrian i altul spre pontul Euxin, s'a putut, forma numai pe baza unei vechi harŃe topografice a preoŃilor din Teba Egiptului, o hartă pe care Streini sau Istrul cel mic din Ardeal era înfăŃi at din eroare numai ca o simplă ramillcaŃiune a Istrului celui mare». Regele Aieto ridică un număr mare de locuitori cari urmăresc ArgonauŃii cu înver unare până la Adriatica. Ei rămân acolo, se constitue un popor aparte, din care, mulŃumită slavismului apărat de guvernele monarhiei vecine, ne mai rămân numai câteva odrasle ale Istrienilor. «Gintea M-rienilor», scrie Trog Pompciu, î i trage originea sa delà Col-pe cari-i trimisese regele Aiete, ca să persecute pe ArgonauŃi i pe răpitorii fiicei sale. Ace ti Colcliii trecură din Pont în apele Istrului, apoi luând urmele ArgonauŃilor, ei înaintară pe albia râului Sava, până aproape do izvoarele sale, iar din Sava î i transportară corăbiile lor peste culmile munŃilor până la Ńărmurile Mării Adriatice, aflând că tot astfel făcuse mai înainte i ArgonauŃii din cauza corăbiei lor celei mari. Insă ace ti Colchi, ne mai putând să găsească pe ArgonauŃi, i fie că Ie era frică de mânia regelui Aiete dacă se vor întoarce înapoi fără rezultat, fie că li se unso de o călătorie atât de lungă i dificilă, ei se a ezară lângă Aquileia i au fost numiŃi Istri, după numele râului pe care navigase dola marc încoace». Descrie po larg, cu documente, această expediŃie, i ajuns în Istria se ocupă el, care i-a vizitat la faŃa locului, de trecutul, de limba i de obiceiurile lor. Dar ce material adunat, ce erudiŃiunc profundă, ce cuno tinŃă de izvoare ! «In ce prive te naŃionalitatea sau filiaŃiunea etnica a acestor Istrieni d( la Adriatica, ei ne apar încâ în timpul ropublicei romano ca un ram al familiei latine extra-italice». «Din cele expuse până aici rezultă a a dar, că vechea populaŃiune t Istriei era de origine extra-italică, că ca aparŃinea la trupina cea puternicii i extinsă a Pelasgilor orientali, la naŃionalitatea Arimilor delà Istm ; în firu că Românii a a numiŃi Istrieni trebuesc consideraŃi din punct de vedere istoric numai ca descendenŃi din vechile triburi, ce în timpuri îndepăr tute emigrase delà Carpati i cucerise Istria cu insulele vecine». Studiază adâncit vorbirea Istricnilor i pune Parabola fiulii pierdut în dialectul vorbit la Bardo, u neviŃa, Jeiani, faŃă cu aco al lui Coresi din 1560—61 i termină spunând : «Limba românească delà Istru si Carpati a ie it de mult din perioa său de formaŃiune. Ea a ajuns la forme regulate, la un grad de conso dare i stabilitate, cu mult mai înainte de limbile romanice apusene, ca faŃă de limba română sunt în adevăr limbi nouă. O probă în accas privinŃă ne este că pe teritorul vccliei Dacie, începând delà sasurile ce, mai deschise invaziunilor i până în anurile cele mai nestrăbătute a Carpatilor, noi nu aflăm nici o variafiune de limba românească. Ea pare uniformă hi toate regiunile, dda Moldova i din pustele Ungar* până departe prin stepele meridionale ale Rusiei europene, însă cu i dialect rotacizat al aceloras limbi.» Din momentul când Densu ianu studiază chestiunea mctalurgi dacice, i cele petrecute in preajma munŃilor CoHii din Buzău, n putea să 'nu atingă, ba încă foarte pe larg, chestiunea Tezaurul delà Pietroasa, i lucrarea lui Vulcan i a tagmei salo în acos părŃi. i era natural să facă astfel, căci : «Regiunea delà Dunărea de jos a format în toate timpurile pământi cel ci asie al producŃiunilor metalifere. Aici începe metalurgia, aici an de a fabrica metalele. Aici mai mult întâmplările decât cercetările a licologice au făcui i fac a se descoperi nenumărate lesaure de obiecte i aramă, de brom, aur si argint, cele mai mulle de o tehnică admirabil mărturii ale unei puternice civilizaŃii/M i dispărute, ale unei arte care t\ eră nici grecească nici etruscă. De altă parte pământid Eladei i al A i mici a fost totdeauna sărac de mine i sărac de f auri. Chalybii, Dactyl CureŃii i Telchinii, măiestri în topirea i în lucrarea metalelor, ne apar Ia dân ii numai ca colonii sau migraŃiuni scythe, de multo ori ca un fel de alchimi ti i vrăjitori. «Pe când la noi avem între altoie : .,. Cum s'a bucurat Troian împărat De clopot vărsat, Drept delà Dumnezeu lăsat....» Iată de ce studiul chimic al acestor obiecte rămase delà acelo epoce e de o extremă importanŃă. Am arătat mai înainte ceeaco urmărim i lucrarea ce o face cl-1 Dr. Niculescu-Otin. Densu ianu tratează in măiestru i această parte, arată însemnătatea cuvântului Vulcan delà noi i ne spune că : «Un fiu al lui Vulcan era cunoscut în vechile tradiŃiuni grece ti sub numele de Ardalos (Ardalus). Avem aici o numire etnică, care, după cum vom vedea mai la vale, corespunde la eponimul de Ardelean, sau din Ardeal». .... i se 'nvata bun faur, De mi- i lucra la d'aur.... Descrie pe larg i amănunŃit tezaurul delà Pietroasa, precum i acea admirabilă Mamă mare (Cibelă) cu Caloian (Attis fiul lui Calaus) ce se află la muzeu, găsită la Naieni tot lângă Pietroasa, si dovede te că : «întreaga decoraŃiune a acestui vas ne înfăŃi ează o mare sărbătoare religioasă în onoarea divinităŃii Guea, Tcra Maler, ce dă roade pământului.» Cu această ocaziune ajunge a studia pe J anus > care ca divinitate a mărilor era reprezentat prin un delfin care era sărbătorit ca Ioni sau laoni la Dolos, foarte popular în legendele noastre, confundat în urmă cu Sfântul loan: ...O Ioane arca mare Lângă bunul Dumnezeu (Apollo) Sade sfintele Ion (lanus) Cu d'Iuon, cu sfânt luon.... do unde a rămas până în milele noastre, cum dovede te mai în urmă, ca Io la începutul actelor noastre publice : «Rezultă a a dar din vechile tradiŃiuni i din legendele religioase ale Romanilor, că lanus, primul rege al Italiei, avea origine pelasgâ orientală ; el era un fiu al lui Apolo, al zeului luminii, pe care-1 adora cu deosebita nietate si cu un cult magnific, gintea cea sfântă a Hyperboreilor ; că, acest lanus emigrase în Italia din regiunea situată, sub cele d o u îl Urse, undo după, ideile vechi geografice i astronomice se învartiâ polul cerului, adecă din Ńara Hyperboreilor sau a GeŃilor; că lanus era considerat de triburile latine ca părinte al zeilor i strămo al întregei rasse umane (pclasge), era invocat în rugăciuni cel dintâiu între divinităŃile romane, chiar i înaintea lui Joc ; că lanus era o personificaŃiune a Soarelui, a anotimpurilor i totodată im zeu răsboinic ; atributele sale principale erau arcul si delfinül] că în vechile sale imagini era figurat lângă dânsul un copil purtând un co cu fructe pe cap, simbol al anului nou cu toate darurile sale, pe cari le aducea lanus. Tot astfel ne apare reprezentat regele Hyperboreilor i pe patera delà Pietroasa.» Tezaurul delà Pietroasa e descris în numeroase pagine si cu această, ocaziune se ocupă si de Phoenixul din emblema terii, po care-1 găse te i pe vechea pecctie a Buzăului, care reprezenta, un templu pe care se lasă pasărea. Fine te acest studiu spunându-ne că: «Putem a a dar stabili aici cu o deplină siguranŃa, că a doua pasăre simbolică din emblemele cele vechi ale łerii-Romaae ti no înfăŃi ează acelea i caractere, pe cari cei vechi le atribuiau phoenixului, i că ea reprezenta întru adevăr tin phoenix, încă o probă a a dar, că patria adevărată a acestei pasări consacrate soarelui a fost în Ńerile delà Dunărea de jos, după cum aceasta o confirmă i tradiŃiunile pe carile-am examinat mai sus». Partea cea mai importanta din acest studiu e acea relativă la veriga scrisă din Tezaurul delà Pietroasa. La 1836, Wilholn Grimm cite te po ea: -f-utan nothi haila-fLa 1857, Mossmann: gut annôm hailag, i în fino mulŃi alŃi cari toŃi o declară de liunicâ sau posterioară epocei GeŃilor. Pentru unii se vede limpede dorinŃa de a ii unicul monument runio german, ca pentru Henning, în 1884—1889, profesor la Strassburg. Arată Densusianu ce valoare are studiul lui Odobescu, despre care spune: «Odobescu nu s'a distins niciodată prin studiile sale istorice i arheologice. Pentru dânsul istoria antică, istoria artelor, arheologia, epigráfia au fost totdeauna numai simple ocupaŃiuni de distracŃiune. Lipsit de cuno tinŃe mai intensive, i peste tot lipsit de darul de a putea pătrunde în misterele tiinŃelor istorice i arheologice, asupra sa făcuse o deosebită imprcsiune părerile păstorului evangelic din Bucure ti, Neumeistor, că textul inscripŃiunii de pe veriga delà Pietroasa ar fi «gutani owi hailag». O ipoteză pe care apoi Odobescu in toate scrierile sale a cercat, după cum singur mărturise te, numai să o desvolte i s'o completeze (Une nouvelle interprétation proposée par M. H. Neu- «Dorind cu orice preta scoate la lumină cuvinte gotice clin inscripŃiunea delà Pietroasa, literaŃii germani s'ait pierdut, în timp aproape de ~>0 ani, numai în etimologii arbitrare asupra unor cuvinte într'adevăr imaginare, fără să aibă în vedere că cele mai vechi inscripŃiiini de pe monumentele i obiectele de artă nu conŃin formule de consacrare, ci de regulă ele ne arată numele mae trilor cari au executat aceste lucrări, cum aflăm d. e. : Duenos med fcced, pe cea mai veche inscripŃiune latină, Novios Phmtios med Roma feced, pe o lamina din Roma. C. Ovio (s) Ou (feutina) fecit, pe un bust de aramă al Medusei clin Roma, pan pe monumentele greceti : MTjvócpavToi ÍT.OÍSI; 'Ercayatoc ir.oiti; Xiepóv ezoceaev, etc». Astfel că după o discuŃie lungă i foarte instructivă, în care dovede te o erudiŃiune filologică profundă, el stabile te că acel obiect poartă scris : Vulcatios ficet, arată că Vulcatios eră foarte răspândit i la Etrusci i la Romani i că legenda reprezenta : Vulcatios o ficet; earn pe române te Vulcatios o făcut-o. Dai-ce nu citează el, cu această ocaziune, în acest capitol care e unul din cele mai excepŃional de importante din cartea sa ? Pe la jumătatea operei sale, după ce Densu ianu stabile te faptele principale relative la imperiul pelasgic, el întrune te în un capitol special : Pelasgii sau Proto-latmii, începuturile i civilizaŃia Pelasgilor i descrie toate seminŃiile principale ale acestui neam. Iată cum pune el chestiunea : «încă înainte de emigraŃiunea Grecilor, ColŃilor i a Germanilor în Ńi nuturile Europei, cea mai mare parte a acestui continent era ocupată de o rassă de oameni veniŃi din Asia, pe cari autori grece ti îi numiau în general Pelasgi i Tur seni. «Ace ti Pelasgi formase în timpurile antc-olcno cel mai întins, mai puternic i mai remarcabil popor, o naŃiune care din punct de vedere moral i material a schimbat faŃa Europei archaice. „Pelasgii ne apar în fruntea, tuturor tradiliunilor istorice, nu numai in Elada si în Italia, dar si în regiunile din nordul Dunărei si ale Mării Negre, în Asia «zică, in Asyria i în Egipt. Ei reprezenta tipul originar al popoarelor a a mi m iŃe Arice, care a introdus în Europacele dintâi beneficii ale civîlizaliuni. «Urmele extensiunii lor ctnogralice, precum i ale activităŃii lor industriale, le mai aflăm i astăzi pe cele trei continente ale lumii vechi ; începând din munŃii Norvegiei până în Pustiurile Saharei, delà izvoarele râurilor Araxe i Oxus până la oceanul Atlantic. «PuŃinele dale ce ne-au rămas asupra PëlasyUor, ne înfăŃi ează, pe acest mare i admirabil popor numai în ultimul period al istoriei sale, atunci când independenŃa sa politică eră distrusă aproape peste tot locul i când numele său începe să dispară. Din nefericire însă, chiar i aceste puŃine date, fragmentare, ce ne-au rămas despre Pelasgi, ne sunt transmise de cei cari i-au cucerit, i-au distrus, i-au persecutat, i-au.im- pră liat, i in urmă i-au calomniat. Astfel că istoria epocei lor de florire, de putere si extensiune teritorială, în Europa, Asia i Afri istoria imperiilor si instituliunilor sale, a artelor i industriei lor, a răn, înimormântată. Cu deosebire istoria politică a Pelasgilor meridionali încheie cu căderea Troici». i fi no te î n mo du l următo r: «Din punct de vedere istoric a a dar faptul este pozitiv : «înainte de civilizaŃiunea greacă i egipteană, o civilizaŃiune mult n veche se revărsase asupra Europei. Aceasta a fost civilizaŃiunea morc i materială a rassei pelasge, i care a deschis tin vast câmp de acti tale geniului omenesc. InfluenŃele acestei culturi pelasge au fost decizi pentru soarta muritorilor pe acest pământ. «Pelasgii au fost adevăraŃii fondatori ai stării noastre actuale». Studiază po cei meridionali mai î n tiu u, din peninsula Hemuli cu Tesalia cea românească si în prezent i undo se află Dodon metropola lor religioasă din epoca homericii, închinată lui X al Pelasgilor (Zsóí IlêXaoyiy.ôç). Urmează descrierea celor din insulele Mării Egeo i Asia mi până în Arabia, unde se găsiau încă pe timpul lui Ptolemeu or ele: Istriana, Sătula, Rhado (sat), Carna, Latha, Albana, Amoii Draga, Săraca, Deva, Petra, Suratha, Aurana, Sora, etc... iar Pliniu : Nasaudum, Rhcrnnia, etc... toate în Africa!—Rămâi uim uluit, i te închini în faŃa aceluia ce a descoperit până i în rabia a a numiri române, cu peste 2000 ani mai înainte.—Cit numai din Arabia, căci Densu ianu ni le indică peste tot, i nc te spunând: «După cum vedem, Pelasgii într'o epocă depărtată, după ce copies: cu triburile i cu turmele lor întreg teritoriul Asiei mici, făcură o m caro de expansiune moi departe. Din Asia mică ei străbătură în Syr Assyria, Palestina, până în regiunile cele mai fertile ale Arabici de lan Oceanul meridional, întemeind peste tot locul diferite centre mari vieŃii lor pastorale, agricole i comerciale». Trece la Pelasgii din Egipt i Libya, citează po lângă cei ci sici pe Cantù care încă in 18G5 scria: «II faut dire cependant, que la civilisation pélasgique, commune à l'. sie occidentale et à la Thrace, aux îles et à l'Italie, était antérieure l'influence égyptienne». Ibid., p. 399: «Malgré l'antiquité prétendue des Egyptiens, tout démontre que le pays reçut du dehors ses habitants et sa civilisation». Citează i aici numirile: Aquis Dacicis, Arimantis viens, Arin Aripa, Baba, Badea, Curca, Capsa, Caput vada-- Capul Vadului — Măgura, Vacca, Mândrus, Cârna, Gaia, Buzenses, Soral, etc., etc. Iar în Lybia ; Annu, Berbex i Berbece, Cămara, Casse, Socra, vetranus, mamura, tata, baba, oaia, vacca, etc. Este, cred, de ce să so mulŃumească i coi mai greoi. Trece în fino la Pelasgii din Italia, unde găse te pe Dédales cei răsboinici, numire grecizată delà Deciani, i localitatea Arimmium, azi: Arimini. Pliniu arata ca Liguria trimetea la Roma Codbatiiim caseum, iar ca ora e aveau Luna, Alba, etc., i erau numiŃi ComaŃi, pentrucă erau plcto i. Natural că nu putea uita Gallia i Iberia i astfel graŃie lui Densu ianu avem lămurită asemănarea limbii noastre cu aceea a Filibrilor. Limba lor vulgară până târziu în evul do mijloc a fost numită limba romană. Acolo unele triburi se numiau Datis, Sarmasi, Deciates, i găsim numiri ca Ardelay, Ardelles, Ardelu, Ardeuil, Ardillat, Ardilleux, etc...; localităŃi miniere mai importante ca Rhoda — toate acestea după Pliniu, Strabone, etc. — Boxs(ani), Albioeici i chiar nemuritorul Tarascon (Tarasco) î i au omonimele în Ruda, Boc a, Trăscau (ung. Toroczkó) i Albaci. Limba aremorică, care derivă delà Arimani, Armâni, indică localităŃi ca: Alba, Bocsani, Rhoda, Ursulae, Vadum Sabatium, Aurani, Oltis, Albia, Gaura, etc., etc. Astfel ne putem explica asemănarea mare a dialectului illibru cu limba noastră. Se cunosc atâtea cuvinte comune care însă nu sunt cunoscute în latina clasică, dar care erau desigur comune în proto-latina pelasgică. Avem astfel: Licadă—Livade. «AT os Lu-acîes» sunt cântate pentru frumuseŃea lor Riulel=RiuUts. CaŃeveică— Gazabo. Stufal=Estoufat. Tindă=Tyn(toulij, în Avcyron pentru a indica intrarea în pe teri (Avens in gard). Arman— Armas. Culă=CouIe i în forma Cularo (vechiul Grenoble) Coiúumier, ele. (1). Boul—Li booul. (1) La noi mai putem adaogă cuvântul Ma.rt.oaya dispărut la Italieni, s'a găsit totu i in o ocaziune la Cunstanlinopol un fel do sigil reprezentând un leu Heraldic slab de tot, i sub el era însemnat marzognio. Filologi tii au acnm, in. această direcŃiune, graŃie lui Densu ianu, câmp liber, i astfel se vor vedea multe cuvinte ce crediîin slave, că sunt pur i simplu Proto-latine. Astfel mi se pure i cuvântul Elan (valea Elanului in jucl. Falciului) expresiuncpe i în Spania găsim triburi ca : Albocensos, Aurienses, Comanascigi, Dociani, Griiii, Letani, Lunarii, Turdetani, Yaccaci, Vloqui, etc., etc. i erau ace tia frunta i, căci: «Turdetanii, scrie Strabo, sunt cei mai învăŃaŃi dintre toŃi Ilispanii. Ei so folosesc de gramaticii ; ;ui o descriere a tradiŃiunilor sn.le istorice ; au poeme i legi scrise în versuri veclii, după cum spun • tlămii de OOOOani». Astfel că: «Ca o concluziuiu: istorică putem altfel stabili, că originea geografică a celor mai multe triburi de pe teritoriul Galliei meridionale se reduce la munŃii i la esunle Daciei vechi». i că: «... este pozitiv că pe teritoriul Ilispaniei există o veche populaliuuo de origine daco-gctică i illyrică. Aceasta o probează i numele orasulu' Deci o na de lângă poalele Pyreneilor, numele familiare f)ecianus, Dnvns i Docius din inscripŃiunile hispane si în fine un alt trib cu numele Dagcnces sau Dagenses, formă identică cu Dac/ae, numele Dacilor orientali de pe Tabula Peutingeriană». Pliniu adauge chiar numiri ca : Galena = GaliŃă — oxid de fier. Palacras (Palacra)= Părăclău = în Transilvania ciocan déminer, în Spania bucăŃi de aur massiv. Casa = Casă Gata re = a căută (Jusire = a coase Iisca = iască Lancia = Lance Porca = poarca, prima, brazdă; a doua, groapă la jocul copiilor, i a a mai departe. Trece în urmă la Pclasyii clin părŃiledenoi'd al<îDunărei . i Mării Negre. Descrie pe Titani, ca cel mai glorios dinire triburi, numiŃi si Tătani, i mai ales Teutares, Tătari, cuvânt ce exista înainte de venirea Tătarilor în Europa. Herodot spune că Hercul a învăŃat să tragă cu arcul delà un Scit Tentants i în toogoniile grece chiar Saturn era numit Tarlaros. Descrie în urmă pe giganŃi, născuŃi din Terra i Urán, ca i Titanii, deci constituind nobleŃă în stat. Nu pot a nu menŃiona de-ascmonia numele de Galiua, aŃ'a i i i ' răspândit la femei in Dàmbovila i Prahova (satul otârlc) cu deosebire. Tot a a e i cu cuvântul Furcă, care indică spintecatnra in două, doi craci. — Astfol pasul din apropierea izvoarelor Rinului, in «Alpes fini-mises» se nunu 'o furca. CVI '"" .- •-•«• .-. i- . .- ~ ~ ........ Se ocupă în special de Arimi (Arimani, Râmi), cea mai civilizată si răsboinică populaŃiune pelasgă, cari apar si ca Rohmani, Rocmani, Rogmani i Rachmani. Cecace e curios, e că în Basarabia i Bucovina se serbează i acum Pastile Rahmauilor, a 7-a /i după Pa ii. Un capitol din cele mai importante e relativ la monedele arhaice ale Daciei, seria Armis. A a se explică si numele de Hermes, zeul cel vechia pelasgic al păstorilor, pe care Romanii îl asimilară cu Mcrcuriu i din care se găsesc,, chiar în bronz, atâtea statuete la noi ! Se ocupă cu originea monetelor i ne spune că: «După tratliŃiunile istorice ale Romanilor i ale Grecilor, lanus a fost cel dintâiu care a bàtut monete ele aramă ; iar poetul Lucan (Phars. VI. 405) scrie că Iton, (înŃelege Ion), care domnise peste pământul tessalic (sau al Pelasgilor), a fost cel dinlâiu care a pus argintul în flăcări, (Ńâre a bătut monete de aur i a topit arama în cuptoarele sale cele imense». Găse te atributele lui Hermes în însemnele Domnilor łerii-Române ti identice unele si cu forma cârjei ce se poarta de păstorii din Macedonia i descifra mai multe inscripŃiuni de pe monete necitite până la el. Descrie pe Arimi = Ariiriani, Herimani, Alamanni, Alemani, clin Germania magna. Enumără o mulŃime de cuvinte cari denota la originea lor OKpresiunea Ram i arată că : «Cei mai vechi locuitori ai Germaniei au fost, clin rassa pelasyă, în mare parte Râmi sau Arimi ». Despre unul clin căpeteniile lor se vorbe te i în Niebelungen. -EJtvJw'mfS = Armeri, care după manuscriptele din Cambrigia se mai nume te i Tioerînus i clin care se trag după legende Sa ii, Saxonii, etc., a avut ca I i i i pe un Dacns. Se ocupă de migraŃiunile Arimilor în Gallia i arată că : «•O probă în această privinŃă ne suni diferite fabricate ale indiisiri.ei neolitice descoperite pe teritoriul Galliei, cari după f orma, după tehnica si ornamentaŃiunea lor, aparŃin civilizaŃiiinn arhaice pelasye». Reims nu e decât Remi i avem încă localităŃile Roumens, Ri* mon, Rumigny, Ramwille, Rimoy, etc , etc. De altfel Strabo spune lămurit că Galii surit popor ari manie. Arimii migrară cu deosebire în Italia, unde Densu ianu găse te în tradiŃiunile etrusce, Ramnes, Ramnenses. Un vechiu ora în Umbria purta numele de Ariminum. In Eneicla lui Virgil Tibrul o numit Rumon sau rotacizat Rumor. Vechii Arimi în Etruriaerau numiŃi Ramnes; in Umbria Armini ; în părŃile Tibrului Rumones iRumores ; în Latiu: Rumi, Romi, iar teritoriul Umbriei a purtat până târziu numele de România, Romaniola. înŃelegem astfel originea In fine descrie migrafiunea Arimilor prin peninsula Balcanică până ín Asia mică i Armenia, Siria i Palestina i ei pătrund până în India chiar, de undo probabil plecase în epoca neolitică, i undo aflăm : Unu = unu tri=trii nu très, a — sa ii nu sex sap tan = apte nu septem tâtas = tata nu pater ap = apă nu aqua Sarpos = arpe nu serpens Saros — zară nu serum, i a a mai departe cu apropiere de limba noastră mai mult ca do cea latină care He formă după aceasta. Natural că trebuia să se ocupe pe larg i cu vechea genealogie a triburilor latine. So ocupă pe larg cu filologia cuvântului Vlah, i stabile te fapte foarte importante. Dar ceeace surprinde e când găse te un gnurtt Dauketes, adecă un Negru Dacianul, ca rege al SciŃilor i care a fost tatăl lui Anacltarsis. Face un studiu special i foarte amănunŃit asupra legilor vechi ale Daciei : Citează delà Leges Bèllafjines până la antiqua Valac,h(»'x/in lex i cele «numite valahice» din Serbia i alte părŃi. Dovede te că Lex Romana Utinensis a fo=st scrisă în limba romană barbară. SusŃine că : «Cele dintâi legi politice, civile, religioase i militare aparŃin a a dar familiei pelasge din nordul Dunărei de jos. Cele XII table ale decemvirilor erau o compilaŃiune din legile i consultaŃiunilc vechi ale triburilor pelasge.» El le stabile te lămurit i se rezumă în modul următor : «Rezumăm a a dar, că legile cele vechi ale Grecilor i ale Romanilor precum i legile a a numite barbare din părŃile de apus ale Europei, se întemeiază în fond pe una i aceea legislaŃiune arhaică, modificată in cursul scculelor, în diferite teri, după trebuinŃele vieŃii sociale i politice însă păstrând peste tot locul numele comun de «lex anticjua» i «lex romana». «Cu deosebire însă vechiul codico de legi politico, civile . / rcliyioase ale Daciei, numite «leges Bellagines», iii se prezentă după resturile ce n'au mai păstrat si după principiile ce le conŃinea, ca tipul cel mai vecliiu si mai puŃin alterat al acestei legislaŃiuni anterowa-ne». i ~ \ „ ^ ~ ^ «:: ,1 „ t _ ^ : ____ ._ u » i w i° „,-. rt w , i — „'i-*..4-î ..»i; Ao\ . MONUMENTELE PREISTORIA, ,v L r, u ^ w , ,. . fel so dovede te de ce mai în urmă la noi mo iile nu trecură, la femei, căsătoriile străinilor cu femeia română erau prohibite, s i c ă acestea nu puteau stăpâni averi, i de co Sâmbăta era ziua legală pentru audienŃă la tribunale i a a mai departe. °Face un studiu larg în ce prive te patria celor dintâi regi las°-i, descriind această regiune în raport amănunŃit cu conditiunile în cari era marea internă din centrul Europei înainte de spargerea PorŃilor do fier. —-Arată că: a Imperiul pelasg, întemeiat la Dunărea de jos, avuse încă în timpurile lui Uran o extensiune geografică considerabilă». i că a fost cel mai mare din câte au existat în lume; că Uran era numit Pelasg. Caracteristica acestor regi zeificaŃi o l'ace în modul următor: «Cei dintâi regi ai rassci pelasge au excelat cu deosebire prin virtuŃile loi- personale, prin meritele lor politico i peste tot prin binefacerile lor faŃă de genul uman. Ei au fost cei dintâi cari au adunat în societate familiile i triburile răspândite prin caverne, prin munŃi i păduri, au întemeiat sate i ora e, au format cele dintâi state, au dat supu ilor sui legi i au introdus în modul lor de vieaŃă moravuri mai blânde ; peste tot au îndreptat întreaga activitate a lor spre o existenŃă mai bună, fizică i intelectuală, i astfel au deschis o nouă cale pentru destinele omenirii pe acest pământ». Sfinxul Egiptului arată pe Uran. Dar ceeace este iară surprinzător e că Uran există i în legendele noastre; astfel între altele: . . . . Gând s'a coborît Domnul pe pământ, Sate a răsărit Hotare a împărŃit — Dar ceeace o extraordinar e că legenda cu . . . . Toma cel bogat Cu biciu de foc înfocat ----- Se refera tot la Uran, care in cultul străvechii!, află Densuianu că se numià Toma, iar preoŃii delà Dodona se numiau Totioopoi i dealul vecin templului Tomaros. Tot astfel în ce prive te pe Toma Alimos, adică Toma al lui s, identic cu tradiŃiunea egipteană Thum'tis, Turn i Mo . Pagine întregi sunt pline cu text, legende i citaŃii,'pentru a dovedi aceste, nu sic apropieri, dar adevăruri, uitate, sau necunoscute până acum. Tot astfel studiază ei pe urma ul lui Uran, pe marele împă- Arată ceva ce deja e cunoscut în tiinŃă, că pe vasele noastre de ceramică preistorice sunt însemnări cari duc la înscrierea faptelor astronomice observate de ei. Arată, ceeace este extraordinar de important, că nomenclatura astronomică a cer ui. n-i- este de origine pclasyica i afirmă cu dreptul că: «.Di» punctul de vedere isloric, leagănul tiinŃelor astronomice a fost in regiunile Barbarilor clin nordul Islruluh. Si după pagine pline de exemple de aceste numiri, el rezumă : «După cum vedem din exemplele ce le reproducem aici, numirile stelelor i ale constelaŃiunilor, a a cum le aflăm la poporul român delà CarpaŃi, sunt anterioare antichităŃii clasice ; i aceste numiri ne mai probează tot odată, că terminológia astronomică greco-romană se întemeiază pe o nomenclatură poporală mult mai vedic». Dar numai cetind se va putea să- i dea cineva seama de extraordinara erudiŃiune a lui Densusianu, de fenomenala adunare de dovezi, de unde nu crezi i de pe unde alŃii au trecut alături. Cauza stă în aceea că el proceda riguros tiinŃifice te, după un plan hotărît, astfel că tot ce cetià era limpede pus unde trebue. Nu voiu mai zice nimic do liăsboiul lui Saturn cu Joe (Titanomachia), nici de domnia lui Typhon i resbelul cu Osiris pe care îl descrie amănunŃit. Ceeace e curios, e că Typhon e numit do Egipteni Set nehcs, adică Set Negrul, caro avea lângă el un corb, i că pe un papir gnostic din Leida stă scris, fără îndoeală, Seth Volchul sau Valahul. Dar chiar Set la ei era cunoscut si ca Sutex, pe caro-1 află ca justul, mai corect Judex, adică ,judeŃu", judices la consulii romani. Se ocupă in urmă cu numele i personalitatea lui Saturn în poemele tradiŃionale române i găse te acelea i elemente, i chiar pe larg do tot întemeierea Tebci din Egipt. In ele se vede i înirângerea i moartea lui Osiris. Rămâi uimit să vezi acelea i elemente la scriitorii vechii ca i îu poemele noastre. Ceeace e curios, e că dovede te cu această ocaziune că Saturn = Cronos=Carnubutas —Vodă, din Yedius = Vediovis = Vezovis, de unde i Woda i Vorlan al Germanilor. De domnia lui Hermes (Armis) leagă originea Sarmis-etget-usa adică re edinŃa lui (S) Armis-egetas. Iar din studiul răsboiului lui Marcu viteazu cu Iov împăratul stabile te, dar cu câte fapte, că: «Marte, yjărintelc lui Romnl i Rem, pe care Romanii îl adorau cu atâta onoare, a fost a a dar originar din Dacia. El este unul din reprezentanŃii cei mai ilu tri Hin linia a doua a dinastiei divine». CX MU i> u m r, o i r. L, t, . ^ r. . ^ . ------------_ .- - - „ ,, -------------- Se ocupă de domnia lui Hercule, a lui Apollo=Deus luconi, iar po monedele Dace L(u)cu. «Atributele salo caracteristice erau: grifonul, simbol al domniei sule peste munŃii de aur ai Hyperboreilor, corbul lui Novac (Saturn) i oimul iui Montii (Uran)». Din dinastia divină se mai ocupă ou Vulcan care se mai numia si Ardalus i care inventase fluerul, caracteristic al Pela.sgilor. II urmăre te până în tradiŃiile poporului germanic i bine înŃeles i la noi. . . . . Am avut de căpitan Pe viteazul de Vâlcan Junior de o r to m an Cu barba, ce'n brâu o înoadă . . . . Ca i în oarecari statui vechi. Studiază pe Neptun, Dárdán (Dardamis, Draganes) = Uragan din Bărăgan, pe Danaus, i termină această parte do descriere a regilor, ace ti titani : . . . Puternicii timpului Cu stâlpii pământului.... cu durata imperiului pelasy. «In timpurile preistorice, gin tea pelasgă avuse o extensiune vastă geografică. «Ea formase totodată i o mare unitate politică i un imperiu enorm. «Re edinŃa principală a acestor regi se afla iri nordul Dunărei de jos pe pământul Daciei vechi. Aceasta o confirmă iradiŃiunile geografice ce le allăm la Homer i llosiod, i aceasta rezultă din istoria cea sacră a Kgipteriilor, Fenicienilor, Assyricnilor i Per ilor". Fine te în fine, cu o largă parte consacrată limbii polasge, luând-o delà Herodot încoace. «Cuvintele numite de autorii romani ((barbare» erau a a dar cuvinte de origine latină, însă forma lor era mai lungă ori mai scurtă ; uneori literele erau dislocate, ori PC pronunŃau cu alte sunete». Studiază limba barbară care diferă de limba peregrină. Grecii nu erau consideraŃi ca barbari, iar limba lor era peregrină. Limba latină barbară = limba priscă. «Cea mai veche limbă latină, ne spune Isidor. a fost numită de unii autori i lingua prisca., adică limba bătrână» i dovede te că : «Limba priscă a a dar, care se vorbise, după tradiŃiunile vechi, în tim- pnrile Iui lanus i Saturn, nu se formase în Italia. Ea a fost limba triburilor pastorale, arimice i latine, ce se vorbise în timpurile marelui imperiu pclasg, i era astfel identica cu limba barbară veche.» Ro ocupă bine înŃeles de limba CoŃilor si Dacilor : ((Limba GeŃilor era, după Ovidiu, o limbă birbară, însă o limbă barbară latină». Pentru a dovedi că fondul era acela , aduce între altele i faptul când o imensă deputaŃiune de pilofoin i comaŃi se prezentă împăratului pentru a se supune fără mijlocirea vreunui interpret : «Această scenă din urmă se ilustrează în mod i mai clar prin următorul pasagiu din istoria lui l)io Cassiu. După terminarea primului răsboiu, scrie dânsul, Traian trimise pe câŃiva reprezentanŃi ai Dacilor la senat ca să confirme pacea. Ambasadorii lui Decebal fura, introdu i în senat, unde după ce déposera armele, împreunară manile după modul captivilor, rostiră oarecari cuvinte, precum i rugarea ce o filceui, apoi consimŃirii la pace i î i ridicară armele de jos. i senatul înŃelese cuvântarea lor. Studiază limba sarmată si pe cea barbară macedonică. Când, la 196 a. C., Romanii învinse pe Filip pe poetica vale a Vodenei, se celebrară cu mare solemnitate jocurile isthmice, unde se adunară mulŃime din toate Ńinuturile. In faŃa proconsulului Titu Quintu Flaminiu, heroldul făcu cunoscut că senatul roman ordona să fie liberi, scutiŃi de dări i să trăeascâ după legile lor : «Auzind vocea heraldului, o bucurie extraordinară cuprinse întreagă mulŃimea. Ei nu puteau crede dacă au înŃeles bine cele ce li se spuneau i se priviau unii pe alŃii cu mirare, ca i cum toate acestea ar (i numai iluziunile unui vis de ert». Ei înŃelegeau deci limba latină, căci a lor nu era îndepărtată. Faptul e foarte important i iată de co Densu ianu spune : «In cercetarea originii unei limbi, precum i în aprecierea elementelor si a formelor sale, nu se poate proceda decât în mod istoric ; ori ce alia sistemă, fiind lipsită de fundament, nu poate duce la adevăr». Dar acela lucru se petrece la cucerirea Iberiei i terilor germanice. Peste tot se constată că Romanii se puteau înŃelege cu eroicii învin i cari erau Armâni. Urmează un adevărat dicŃionar al limbii pelasgice, voiu cita: «Diferite cuvinte i forme, ce ne-au rămas din limba veche barbară, cum simt Anxurus, înger ; Apssorhus, ap oară ; Arius, râu ; AsaratJi, sărat ; Buba i Ababa, Babă ; Bakn, taur ; Brathu, brad ; Celer es, călăra i ; Cents, cer; Copte, coaptă; Domnus .?i Domna; Daspletis, despletit; De- Ins deal; Dia, zi; Medusa, mătu ă ; Minthc, munto ; Mossulox, mo , art. no^ul • Mossun pi. Moasuna, mo ină, mo ie ; Moa;(is) mo ; -Yep (astus) i 7Va« (astus cZ'/eo'), năpastă; JVo//, noi; Ocolon, ocol; Ocr, oier; O i'e, picidé j (J . Oj>as si Tlcpli-aisloN, opaiŃ i hopaiŃ ; Oslasos, osla ; Ro ia, rosfpjn ' Ser, fier; Sehkti eică ; Sphinx, siinŃi ; ir, soare; Suni, sinon; Çnarte sparta; Sulek i Sulcx, judec i judeŃ; Zaralha, sărată; Zer ani i, Ńăranii etc., — ne arată că limba veche romană (arimică, rustică), nu cea latină'trecuse peste periodul său de l rana formaŃiune tucă cu mii l cu •sule de ani Înainte de era cre tină. Fineste cu Cântecele Saliare (Carmina Saliaria), cu descântecele barbare, cu Cântecul Fratrum arvalium i cu inscripŃia pelasgă din insula Lemnos, pe care el primul o desleagă. Se ocupă cu colo două dialecte pelasge, latin i arimic i cu coruperea dialectului latin i arimic în Italia. Adao"1 că numai cel ce va ceti amănunŃit această carte va vedea uimit profunzimea acestei scrieri i comorile necrezute de tiinŃă i judecată ce sunt adunate acolo. Mintearomânească, după părerea mea, nu s'a ridicat încă maisus. Opera în sine e de o valoare tiinŃifică i naŃională extraordinar de mare pentru noi! i acum când, foarte pe scurt de sigur, dar în fine ne putem da seama de vieaŃa si opera lui Densusianu, acum când Dacia preistorică, graŃie lui, va căpăta dreptul de cetăŃenie, în comoara faptelor adunate de munca speciali tilor, în ce prive te trecutul omenirii, să ne întrebăm caro este i datoria noastră? O datorie de recuno tinŃă mai întâiu către acest martir al neamului. Am propus academiei care a lipsit la îmmormântarea lui că ar face bine, cu ocaziunoa îndeplinirei anului delà pierderea lui, să meargă în corpore la mormântul lui Densusianu sau să-i depună o coroană, prin o delegaŃi une. Prin ea, ziceam că, cu această ocaziune, românismul, Dacia viitoare, vor aduce prinos muncitorului fără seamăn, care a desmormântat din înlunerec i necunoscut Dacia preistorică. Să ne înălŃăm astfel inima noastră pentru a întări con tiinŃa naŃiunii în spiritul de datorie i sacrificii chiar, al nouălor generaŃiuni. Academia română va face aceasla, cu siguranŃă, dar mai lâr*>u. A teaptă i alŃii, de alâla timp!.. Upera lui Densusianu însă nelîiind numai un fruct ulii nouă, 0 podoabă naŃională, deoarece prin el trecem cu deosebire la o pera utilă tiinŃei, adevărului, omenirii, trebue să o facem cunoscută tuturor, peste hotarul terii. Academia ar putea să iea iniŃiativa. Instituească ca ocomisiune de speciali ti, care Ńinând scama i de cclece-i voiu comunica, relativ la oarecari complectări, schimbări i îndreptări, pe cari le-ar lî făcut însu autorul dacă trăia, după cum se constată din notele sale, si având în vedere i restul materialului adunat ele el, să o traducă în urmă în limba franceză. Se vor comenta i multe din legendel