Icoanele bisericii din Lancrăm. Apulum, vol. XLVIII/2, 2011

ICOANELE BISERICII DIN LANCRĂM* ANA DUMITRAN Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia Subiectul propus nu este unul nou, dar, după şapte decenii de la prima sa abordare, el nu şi-a epuizat încă secretele. Revenirea asupra sa, cu acest prilej, nu este doar una constatatorie, cu intenţia de a strânge la un loc informaţii disparate şi de a prezenta stadiul actual în care se află colecţia de icoane a bisericii din Lancrăm şi diversele locaţii în care au ajuns o parte a pieselor semnalate în decursul timpului de diverşi cercetători. La aceste obiective, obligatorii oricărui demers ştiinţific, se adaugă şi încercarea de a-i cunoaşte mai bine pe autorii icoanelor pe baza cărora a fost „construit” centrul artistic Lancrăm. Spun „construit” deoarece, încă din momentul lansării sale în literatura de specialitate, iconarii ale căror semnături au fost găsite pe icoanele din Lancrăm au fost consideraţi localnici şi exponenţi, deci, ai unui fenomen artistic relativ închegat prin vechime şi apartenenţa la aceeaşi familie: Costea1. Această viziune comasantă a cunoscut ulterior mai multe nuanţări şi rectificări, la care vom adăuga şi noi observaţiile şi concluziile rezultate în urma propriilor investigaţii. Analiza va avea în vedere deopotrivă icoanele pictate pe sticlă ca şi pe cele pictate pe lemn, şi pentru că încă de la început s-a făcut afirmaţia că pictorii au practicat ambele tehnici, şi pentru că studiul unora vine în sprijinul înţelegerii celorlalte. Niciuna din abordările anterioare nu a oferit cifre concrete în ceea ce priveşte numărul icoanelor aflate la un moment dat în patrimoniul bisericii din Lancrăm. S-au făcut doar referiri izolate la unele dintre ele, în funcţie de interesul pe care l-au stârnit celor care le-au studiat şi de capacitatea lor de a oferi analogii. Nemaiputând reconstitui întregul, ne vom concentra atenţia doar asupra componentelor cunoscute, în limita informaţiilor accesibile astăzi. Începem cu un grup de icoane-prăznicar pictate pe sticlă, dintre care una poartă semnătura lui „Nicolae zug[ravul]” şi anul 1787. În 1942, când a fost pentru prima oară semnalată, Gheorghe Pavelescu o aprecia ca fiind „cea mai * Cercetare finanţată prin proiectul Ştiinţele socio-umaniste în contextul evoluţiei globalizate – dezvoltarea şi implementarea programului de studii şi cercetare postdoctorală, cod contract: POSDRU/1.5/S/61104, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Documentarea a beneficiat şi de sprijinul oferit cu toată generozitatea de colecţionarii Camelia şi Liviu Nistor (Ingolstadt) şi Károly-Fülőp Szőcs (Făgăraş). A se vedea şi studiul Icon Painters of Lancrăm, în Transylvanian Review, supliment 4/2011. 1 Pavelescu 1939-1942, p. 288. 40 Ana Dumitran veche icoană pe sticlă datată şi semnată din Ardeal, cunoscută până acum”2. Sub acest aspect, lucrurile nu s-au modificat simţitor: astăzi, cea mai veche icoană care întruneşte cele două calităţi, o Maica Domnului cu Pruncul tronând păstrată în colecţia Mănăstirii Stavropoleos, poartă semnătura lui „Ioniţă zugrav Ieliovici” şi data 1778. Perechea sa, Deisis, aparţine unei colecţii particulare din Făgăraş. Artistul a fost cunoscut până acum printr-o icoană ajunsă în colecţia Romalo, datată 1780, pe care a semnat-o ca „Ioniţă zugravu ot Braşov”3. Revenind la Nicolae şi la grupul de prăznicare din Lancrăm, observăm mai întâi că numărul lor, neprecizat în 1942, a fost redus la şapte la data când şi-au făcut documentarea Juliana şi Dumitru Dancu. Ei au mai găsit în biserica din Lancrăm următoarele reprezentări: Naşterea Maicii Domnului, Intrarea în biserică a Maicii Domnului, Naşterea lui Iisus, Tăierea împrejur, Schimbarea la faţă, Pogorârea Sf. Duh şi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Despre o a opta icoană, cea cu semnătura artistului, care ilustra Adormirea Maicii Domnului, au precizat că ea fusese dăruită poetului Lucian Blaga ulterior datei când a fost văzută de Pavelescu4. Cei doi autori şi-au ilustrat afirmaţiile cu patru dintre piese, Intrarea în biserică a Maicii Domnului, Naşterea lui Iisus, Tăierea împrejur şi Adormirea Maicii Domnului5, publicarea acesteia din urmă fiind un semn că avuseseră acces la ea, deşi nu au mai dat lămuriri despre locaţia ei din acel moment. Imaginea icoanei a fost publicată şi de Gheorghe Pavelescu, împreună cu alte cinci6, între care şi o Înălţare a lui Iisus nemenţionată de soţii Dancu. De fapt, cei doi cercetători doar au uitat de ea, deoarece bibliografia de referinţă le era cunoscută, ei citând atât studiul lui Gheorghe Pavelescu din 1942, cât şi pe cel al lui Ion Muşlea din 1968, care reproduce şi el icoanele Adormirii şi Înălţării7, aflate în acel moment în colecţia Muzeului de Istorie din Cluj, unde fuseseră donate chiar de Muşlea în 3 ianuarie 1964. Se pare, deci, că lui Lucian Blaga – sau poate chiar lui Muşlea ! – i-a mai fost oferită încă cel puţin o icoană din grupul de prăznicare discutat aici, de fapt cel puţin două, deoarece la Muzeul clujean a mai fost depusă o piesă, o ilustrare a Sfântului Ioan Botezătorul, publicată şi ea de Muşlea8, de acelaşi format, cu acelaşi decor special al ramei şi lucrată evident de acelaşi autor, care este înregistrată şi ea cu aceeaşi provenienţă: Lancrăm. Astăzi mai pot fi văzute doar cele trei piese din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei (Adormirea Maicii Domnului, cu semnătura lui Nicolae 2 Ibidem. Golescu 1945; Dancu, Dancu 1975, pl. 49. 4 Dancu, Dancu 1975, p. 88. 5 Ibidem, p. 88-89. Icoana Adormirii a fost publicată şi în Dancu, Dancu 1982, p. 124. 6 Pavelescu 1939-1942, fig. 7-12. Icoanele publicate sunt: Adormirea Maicii Domnului, Schimbarea la faţă, Naşterea lui Iisus, Tăierea împrejur, Înălţarea lui iisus şi Pogorârea Sf. Duh. 7 Muşlea 1995 (reprint după textul publicat în 1968 în Steaua, nr. 11-12), fig. D8 şi D31. 8 Ibidem, fig. D59. 3 Icoanele bisericii din Lancrăm 41 zugravul şi datarea 17879, Înălţarea Domnului10 şi Sf. Ioan Botezătorul11) (fig. 13). Despre soarta celor care au rămas în Lancrăm, ulterior vizitei soţilor Dancu, nu se mai ştie nimic. Despre autorul lor, Nicolae zugravul, poate şi sub imperiul formulării confuze a lui Gheorghe Pavelescu, s-a susţinut că el a fost primul artist din familia Costea12. Juliana şi Dumitru Dancu au contestat această înrudire, fără să o excludă însă cu totul13, dar l-au păstrat pe artist în ambientul Lancrămului prin asocierea făcută între grupul său de prăznicare şi un alt grup descoperit tot acolo, acestea din urmă pictate pe lemn, care ofereau anumite analogii stilistice şi de colorit14. Rămâne, totuşi, o enigmă cărui spaţiu a fost el asociat de către cei doi cercetători. Recent, Alexandru Hamat a oferit o foarte plauzibilă identitate, Nicolae din Lancrăm fiind pentru el acelaşi cu Nicolae din Ludoş, iar acesta din urmă un familiar al atelierului lui Petru din Topârcea15, împreună cu care, de altfel, a şi semnat în mai multe rânduri16. Singura rezervă faţă de afirmaţiile sale se referă la atelierul în care s-a format Nicolae. Consider perfect întemeiate apropierile stilistice între acesta şi Petru din Topârcea, dar ele au putut apărea ca urmare a colaborării dintre cei doi artişti şi nu ca o consecinţă a uceniciei lui Nicolae pe lângă Petru. Icoanele de la Lancrăm prezintă fizionomii foarte familiare atelierului lui Stan din Orăştie şi ale principalului său continuator, Vasile Munteanu din Săliştea Sibiului. Mai mult, prăznicarele pictate pe lemn din biserica Lancrămului sunt chiar lucrările acestuia din urmă, astfel că o ucenicie a lui Nicolae pe lângă Vasile Munteanu este mult mai probabilă decât pe lângă oricine altcineva. Nicolae, semnatarul prăznicarelor din Lancrăm este, deci, zugravul omonim din Ludoş, care s-a format în preajma lui Vasile Munteanu din Săliştea Sibiului, a cărui puternică amprentă se observă în conturul fizionomiilor. Pe seama sa a mai fost pusă o iconiţă a Maicii Domnului cu Pruncul păstrată astăzi în colecţia Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia17, asupra căreia vom reveni într-un alt studiu cu propunerea unei noi paternităţi. În ordinea semnalărilor bibliografice referitoare la zestrea bisericii din Lancrăm, urmează o icoană împărătească a lui Iisus Hristos Mare Arhiereu şi învăţător, datată 1841 şi semnată „Ion Costea”18 (fig. 9). Ea a fost, pentru o 9 Inv. F 3. Inv. F 8. 11 Inv. F 26. 12 Meteş 1964, nr. 7-8, p. 750; Muşlea 1995, p. 20. 13 Dancu, Dancu 1975, p. 90. 14 Ibidem, p. 88-89. 15 Hamat 1996, p. 51-52. Opinia a fost împărtăşită şi de Cristache-Panait 2003, p. 291. 16 Hamat 1996, p. 51-52; Porumb 1998, p. 260; Cristache-Panait 2003, p. 290-291. 17 Hărdălău 1983, p. 57; inventarul actual al piesei este 556. 18 Pavelescu 1939-1942, p. 288; Dancu, Dancu 1975, p. 91; Dancu, Dancu 1982, p. 126. 10 42 Ana Dumitran lungă perioadă de timp, singura sa icoană semnată cunoscută. Alte icoane, mai vechi, doar datate, i-au putut fi atribuite cu uşurinţă, pe considerente grafice, dar şi pentru că se aflau la îndemână, în biserica din Lancrăm. Una este icoana-pereche, Maica Domnului cu Pruncul, datată 183619, doar semnalată de Pavelescu20, icoană dispărută. O alta este icoana Sfântului Teodor Tiron, datată „1831 martie 14“, pe care „Avram Păcurariu o plătit-o”, repictată de Ilie Costea, care şi-a asumat contribuţia prin semnătura însoţită de data când a avut loc intervenţia: „Ilie Costé. No 1898, 5/III“21 (fig. 6). Cu şanse să fie corectă este şi atribuirea icoanei Sfinţilor Trei Ierarhi, datată 183322, menţionată de Pavelescu23, dar care astăzi nu se mai păstrează în Lancrăm. O soartă asemănătoare a avut icoana Sfântului Nicolae, menţionată de asemenea de Pavelescu24, la care soţii Dancu nu fac referire, dar pe care trebuie să o mai fi găsit în parohie deoarece reproduc sub formă de desen datarea, 1835, cu cifra 1 redată în forma caracteristică grafiei lui Ioan Costea25. Alte atribuiri la care subscriem sunt icoana Maicii Domnului cu Pruncul înconjurată de prooroci de la Vâltori, datată 1839, păstrată actualmente în muzeul Mănăstirii Negraia26, şi o a doua similară ca temă, dar urmând un model diferit27 (fig. 8), care a aparţinut chiar bisericii din Lancrăm şi care se află actualmente în colecţia Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia28. O altă Maică a Domnului cu Pruncul înconjurată de prooroci, dar redată tronând, identificată în colecţia Avachian, a fost pusă tot pe seama sa29. Vom reveni asupra acestei piese. Cea mai recentă atribuire este o icoană a Sfântului Dimitrie păstrată într-o colecţie particulară30. Marea descoperire referitoare la biografia şi creaţia artistului a fost găsită tot printre icoanele Lancrămului, dar nu între cele de la parohie, ci în grupul predat la 1959 spre păstrare la Episcopia Ortodoxă de Alba Iulia. Studiul acestei colecţii i-a oferit lui Gelu-Mihai Hărdălău şansa identificării unui Prohod al lui Iisus pe care iconarul a notat în partea inferioară: „Ioan Costea, Lamcrem, 1823”31 19 Dancu, Dancu 1975, p. 92. Pavelescu 1939-1942, p. 288. 21 Dancu, Dancu 1975, p. 92, cu ilustraţie 22 Hărdălău, Grosu 1978, p. 115, cu ilustraţie. 23 Pavelescu 1939-1942, p. 288. 24 Pavelescu 1939-1942, p. 288. 25 Dancu, Dancu 1975, p. 92. 26 Hărdălău 1979, p. 624-625; Hărdălău 1981, p. 175. Vezi şi Transylvanian Review, supl. 4/2011. 27 Hărdălău 1983, p. 57. 28 Inv. 486. 29 Dancu, Dancu 1975, pl. 107; Dancu, Dancu 1982, p. 129. 30 Roşca 2010, pl. 71. 31 Hărdălău 1979, p. 623. 20 Icoanele bisericii din Lancrăm 43 (fig. 5). Piesa este deosebit de importantă nu numai pentru că prelungeşte cariera zugravului cu aproape un deceniu faţă de cea mai timpurie lucrare atribuită, ci în primul rând pentru că atestă reşedinţa sa în Lancrăm. Celelalte piese puse pe seama sa, o reprezentare a lui Iisus Hristos Mare Arhiereu şi Învăţător (fig. 16) din grupul de icoane mutate din Lancrăm în colecţia Episcopiei albaiuliene32 şi un prăznicar cu sfinţi de la biserica din Şibot33, ajuns şi el în colecţia episcopală, sunt creaţii ale altor artişti. Vom reveni asupra lor. Încheiem referirile la Ioan Costea cu atribuirea a încă cinci lucrări: o icoană a Sfântului Gheorghe deţinută de Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia (inv. Et. 12808), achiziţie din 1968 de la Maria Cristea din Săsciori34; o Maică a Domnului cu Pruncul care a aparţinut bisericii din Brâznic (jud. Hunedoara) şi care se află astăzi în colecţia Protopopiatului Ortodox Orăştie35; două icoane ilustrând grupul celor 40 de mucenici, una păstrată în Lancrăm (fig. 7), cealaltă aparţinând colecţiei Kessler36, şi o icoană ce ilustrează Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul, datată „[...]arie 20 [18]22” (fig. 4), păstrată şi ea în Lancrăm, semnalată de Pavelescu37 şi atribuită de soţii Dancu lui Petru Zugravul38, al cărui atelier cei doi îl localizau „poate chiar la Lancrăm”39. Cu această ultimă revizuire de paternitate este anulată orice legătură a celui din urmă cu Lancrămul, adevărata 40 sa identitate – Petru din Topârcea – fiind deja lămurită de Ioana Cristache-Panait . Dacă pentru Gheorghe Pavelescu cele mai vechi icoane ale Lancrămului erau cele semnate şi datate de Nicolae Zugravul, pentru Juliana şi Dumitru Dancu acest statut onorant l-au ocupat patru icoane cu fond alb, una dintre ele purtând semnătura artistului, redată abreviat „Ba[?] zug[rav]”, asupra întregirii numelui cei doi cercetători recunoscându-şi neputinţa. Avându-i reprezentaţi pe Sf. Dimitrie, Sf. Gheorghe, Sf. Ilie şi Soborul Arhanghelilor, icoanele, care se remarcă printr-un chenar înflorat şi execuţia impecabilă a fizionomiilor, au fost apreciate ca datând de la mijlocul secolului al XVIII-lea41. Cel care a avut iniţiativa completării lecturii a fost, se pare, Gelu-Mihai Hărdălău, care, fără nici un avertisment, îl introduce în repertoriul său de zugravi identificaţi pe teritoriul judeţului Alba pe „Barbu”, considerat activ în ultimul sfert al 32 Hărdălău 1983, 57. Hărdălău 1979, p. 625. 34 Pentru ilustraţie vezi Transylvanian Review, supl. 4/2011. 35 Pentru ilustraţie vezi Dumitran, Hegedűs, Rus 2011, fig. 136. 36 Dancu, Dancu 1975, pl. 113. 37 Pavelescu 1939-1942, p. 288. 38 Dancu, Dancu 1975, p. 92. 39 Ibidem, p. 90-91. 40 Cristache-Panait 2003, p. 292. 41 Dancu, Dancu 1975, p. 86-88, cu ilustrarea a trei dintre ele. Cea de-a patra, Sf. Ilie, a fost publicată de Gheorghe Pavelescu, fără nici o menţiune asupra locaţiei sau apartenenţei la vreunul din centrele artistice discutate (Pavelescu 1939-1942, fig. 6). 33 44 Ana Dumitran secolului al XVIII-lea în Lancrăm42. Numele a fost consacrat în această formă de Marius Porumb, prin includerea în monumentalul său dicţionar de pictură43. Într-o colecţie particulară din Făgăraş se păstrează o icoană de mici dimensiuni cu reprezentarea Sfântului Ioan Botezătorul, a cărei execuţie are numeroase similitudini cu icoanele de la Lancrăm, de unde, de altfel, a şi fost achiziţionată. În partea inferioară, ea păstrează şi semnătura artistului: „Vasi[le] Zug[rav]”. Din păcate, compararea slovelor acestei semnături cu cele din icoana de la Lancrăm nu mai este posibilă. În Lancrăm se mai păstrează astăzi doar icoanele care îi reprezenită pe Sfinţii Dimitrie şi Gheorghe (fig. 10-11), iar semnătura s-a aflat pe icoana Soborului Arhanghelilor. Totuşi, şansa identificării iconarului nu este pierdută, deoarece imaginea publicată de Pavelescu a icoanei Sfântului Ilie şi o altă icoană, a Încoronării Fecioarei (fig. 12), identificată într-o colecţie particulară din Germania, conţin suficiente indicii pentru a recunoaşte mâna lui Vasile Munteanu din Săliştea Sibiului. Numele său revine din nou, şi din nou trebuie să amintim şi de prăznicarele pictate pe lemn de la Lancrăm, care îi aparţin. Noutatea constă în faptul că acest artist nu a fost cunoscut până acum ca autor de icoane pe sticlă. Execuţia lor impecabilă denotă însă experienţă şi ataşament faţă de tehnica pictării pe dosul sticlei, iar succesul ca muralist şi pictor de şevalet l-a putut impulsiona să caute noi forme de exprimare. Icoanele semnate şi cele care i se pot atribui44 au un important cuvânt de spus în apariţia picturii pe sticlă în Lancrăm, căci bordura lată cu ghirlande de flori care le caracterizează se regăseşte şi în icoanele lui Ioan Costea, este adevărat numai în cele atribuite, dar aceasta n-ar trebui să fie un impediment câtă vreme lucrările sale sunt atât de rare. Prezenţa echipei lui Vasile Munteanu în Lancrăm cândva în anii de început ai secolului al XIX-lea pentru pictarea prăznicarelor (fig. 13-15) şi, desigur, şi a altor comenzi pe care refacerile ulterioare ale bisericii le-au aruncat în neant, a putut oferi ocazia ca un tânăr localnic să-şi descopere vocaţia artistică. Asemănările invocate de istorici între producţia de icoane a centrului Lancrăm şi a celui din Laz, pentru perioadele lor de început, îşi găsesc în sfârşit numitorul comun în persoana lui Vasile Munteanu din Sălişte, alături de care s-a format şi Savu45 şi poate chiar şi Simion Poienaru46. 42 Hărdălău 1981, p. 409; Hărdălău 1983, p. 57. Porumb 1998, p. 30. 44 Includem aici şi icoana Maicii Domnului tronând, înconjurată de prooroci, din colecţia Avachian, atribuită de soţii Dancu lui Ioan Costea. Vezi mai sus, nota 29. 45 Rustoiu 2007, p. 23. 46 Născut în august 1801 (cf. ibidem, p. 22), cea mai veche lucrare care îi poate fi atribuită poartă data 1816. Piesa se păstrează în colecţia Pop din Gherla. Atribuirea este credibilă deoarece un an mai târziu, în 1817, semnătura „Simion Zugrav, Laz” apare pe o icoană păstrată în colecţia StancuSpielhaupter din Loman. Cum Vasile Muntean este încă activ în 1817, ucenicia lui Simion Poienaru în atelierul său nu trebuie exclusă. 43 Icoanele bisericii din Lancrăm 45 Am menţionat deja icoana cu reprezentarea lui Iisus Hristos Mare Arhiereu şi Învăţător ajunsă în colecţia Arhiepiscopiei de Alba Iulia47, pe care Gelu-Mihai Hărdălău a atribuit-o lui Ioan Costea48 (fig. 16). Analiza recentă a activităţii artiştilor asociaţi cu Lancrămul a impus revizuirea acestei atribuiri în favoarea unui iconar deocamdată anonim, foarte prolific şi talentat, dar a cărui localizare în Lancrăm nu a putut fi deocamdată stabilită cu certitudine49. O icoană semnată în latină „Pinxit Greg[orius] Papp”, în vreme ce tema – S[fântul] M[ucenic] Th [!?] Teodor – este redată cu caractere chirilice (fig. 17), a fost apreciată de soţii Dancu ca datând din prima jumătate a secolului al XIXlea50. Prezenţa semnăturii latine presupune însă o execuţie mai târzie. Autorul nu a mai fost semnalat până acum cu alte lucrări. Necunoscută până acum specialiştilor, ultima icoană pe sticlă la care mai putem face referiri, un Prohod al lui Iisus ajuns în colecţia Ahiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia51 (fig. 18), se dovedeşte extrem de dificil de atribuit. Autorul său, a cărui amprentă personală poate fi considerată forma evazată a vârfului nasului, a fost un iconar harnic, dar care nu a semnat niciuna din numeroasele lucrări care i se pot atribui. Prin colorit, el pare să graviteze în jurul lui Petru din Topârcea şi Nicolae din Ludoş, dar analiza grupului de piese avut în vedere nu permite deocamdată nici măcar întrezărirea unei locaţii a atelierului său. La fel ca şi anonimul care a pictat icoana ilustrată aici ca fig. 16, ar putea fi un localnic tot aşa de bine cum ar putea fi originar din Mărginimea Sibiului. În ambele situaţii, impasul va putea fi depăşit doar după descoperirea unor icoane semnate. Un artist consacrat al Lancrămului este Ilie Costea, ultimul iconar, decedat în 192152. Bazaţi, probabil, pe informaţii oferite în 1972 de fiica acestuia, Elisabeta Costea, căsătorită Savu, cercetătorii Juliana şi Dumitru Dancu l-au prezentat ca fiu al iconarului Ioan Costea, născut în 183553. Evidenţele parohiale atestă, însă, că Ilie a fost fiul dascălului Petru Costea şi că s-a născut în 185254. Conform afirmaţiilor fiicei sale, el a pictat pe sticlă, lemn şi tablă55. În biserica din Lancrăm au fost semnalate ca pictate de el o icoană pe sticlă ilustrând Adormirea Maicii Domnului, datată 187756, piesă pe care soţii Dancu nu au mai găsit-o când şi-au făcut cercetarea57, singurele urme ale artistului identificate de 47 Inv. 492. Hărdălău 1983, 57. 49 Vezi Transylvanian Review, supl. 4/2011. 50 Dancu, Dancu 1975, p. 92. 51 Inv. 487. 52 Pavelescu 1939-1942, p. 288, unde se afirmă că avea 80 de ani. 53 Dancu, Dancu 1975, p. 92. 54 Purcar-Rustoiu 2000, p. 320. 55 Dancu, Dancu 1975, p. 93. 56 Pavelescu 1939-1942, p. 288. 57 Dancu, Dancu 1975, p. 92. 48 46 Ana Dumitran ei fiind refacerea din 1898 a icoanei Sfântului Teodor Tiron pictată în 1831 de Ioan Costea (fig. 6) şi trei cruci de lemn: una semnată şi datată 1913, pe care le-a arătat-o Elisabeta Savu, şi alte două aflate în posesia parohiei, dintre care una semnată şi datată 188858. Alte două cruci semnate şi datate în 1888 şi 1916 au 59 fost publicate recent . În contextul unei asemenea penurii a ilustraţiei, orice nouă descoperire se dovedeşte o revelaţie. Ea a fost oferită de una din micuţele icoane-prăznicar pictate pe lemn de Vasile Munteanu de mai multe ori invocate în acest studiu şi doar colateral amintite anterior de soţii Dancu60. De dimensiuni foarte mici (21 x 15,5 cm), zugrăvite pe ambele feţe, cu o stare de conservare astăzi extrem de precară, se pare că ele erau deja grav deteriorate şi la 1888, când Ilie Costea a fost solicitat pentru o „restaurare”. Intervenţia sa este vizibilă pe toate cele trei piese care au supravieţuit, dar în procente diferite. Pe cea mai afectată de trecerea timpului scenele s-au şters aproape cu totul. Ştim că a avut reprezentate „Stretenia şi Blagoveşteniia” doar din însemnarea notată cu vopsea neagră pe ramă de Ilie Costea. Celei de-a doua îi lipsesc toate baghetele ramei, dar pictura este încă în bună stare (fig. 14-15). Neavând de ce interveni, Ilie Costea s-a limitat la notarea pe grosimea panoului a scenelor, „Naşterea lui Hs şi Botezul”, la fel ca şi în cazul icoanei precedente. Cea de-a treia păstrează fragmentar pictura de pe o faţă şi a fost integral repictată pe partea opusă. Şi pe laturile acesteia Ilie Costea a notat cu vopsea neagră temele ilustrate: „Duminica Floriilor şi Înviiarea”, iar cu vopsea roşie a marcat propria sa contribuţie: „Zugrăv[ită] de Ilie Costea, 1888, 22/[...]”, pe o latură, şi „1888, de Ilie Costea”, pe o altă latură. Reprezentarea pe care şi-o asumă este cea a Învierii (fig. 19), cu chipurile desenate sumar dar expresiv, aidoma celor de pe cruci. O asocierea a fizionomiilor cu ceva cunoscut din pictura pe sticlă este însă extrem de dificilă şi prematură. Ultimele icoane din zestrea bisericii din Lancrăm la care mai putem face referire directă sunt două piese pictate pe lemn de zugravii din Laz: o Maica Domnului cu Pruncul datată 1850, atribuibilă lui Simion Poienaru61, şi o imagine a Sfântului Haralambie semnată de Toma Poienaru, datată 186562 (fig. 20). O pereche a icoanei de la 1850 – dacă îi dăm crezare lui Gheorghe Pavelescu, a fost „Muierea care se fereşte de bărbat să nu aibă prunci”63, reprezentare cu totul neobişnuită pentru o icoană pe lemn, pe care, personal, nu am întâlnit-o decât ca detaliu în amplele ansambluri murale ilustrând Judecata de apoi. 58 Ibidem, p. 92-93. Nicolae, Rustoiu, Dumitran 2010, p. 114, 226. 60 Dancu, Dancu 1975, p. 88-89. 61 Pavelescu 1939-1942, p. 288 (atribuită lui Ioan Costea); Hărdălău 1981, p. 410 (atribuită lui Ioan Morar); Fleşer, Rustoiu, Dumitran 2005, p. 74; Rustoiu 2007, p. 156, 215, fig. 25. 62 Dancu, Dancu 1975, p. 98-99; Hărdălău 1981, p. 411; Rustoiu 2007, p. 155. 63 Pavelescu 1939-1942, p. 288 (atribuire Ioan Costea). 59 47 Icoanele bisericii din Lancrăm * Icoanele bisericii din Lancrăm, atât de importante în viziunea celor care le-au cercetat mai înainte, se dovedesc în continuare o sursă foarte preţioasă de informaţii pentru studiul fenomenului artistic românesc din Transilvania. Intuiţia lui Gheorghe Pavelescu a fost corectă: în Lancrăm a existat un atelier de iconari, unii au aparţinut familiei Costea, şi singura piesă descoperită până acum care dovedeşte această locaţie aparţine grupului discutat aici. De asemenea, tot din acest grup face parte singura icoană cunoscută care poartă semnătura lui Nicolae din Ludoş şi care, prin datarea 1787, ajută la stabilirea vechimii şi a geografiei practicării picturii pe sticlă de către românii din Transilvania. La fel icoanele zugrăvite pe lemn şi pe sticlă de Vasile Munteanu din Săliştea Sibiului, care sunt importante şi pentru revelarea preocupărilor – nebănuite până acum – ale acestui pictor pentru noua tehnică şi pentru formarea iconarilor care au promovat-o cu mare succes pe Valea Sebeşului. LANCRĂM CHURCH’S ICONS ABSTRACT Lancrăm church’s icons, so important in the vision of those that studied before, still prove a very pretious source of information for the study of the Romanian artistic phenomenon from Transylvania. Gheorghe Pavelescu’s intuition was correct: in Lancrăm existed a icon painting workshop, some of them belonged to Costea family and the only piece discovered until now, which proves that this location belongs to the group discussed here. Also, to this group belongs the only icon known, which keeps the signature of Nicolae from Ludoş and which, by the datation of 1787, helps to the establishment of the age and geography of glass-icon painting practiced by the Romanians from Transylvania. Also the icons painted on wood and glass by Vasile Munteanu from Săliştea Sibiului, which are important for the pointing out of the preoccupation as wellunpresumed until now- of this painter for the new technic and for the training of the icon painters that promoted it with great success on the Valley of Sebeş. EXPLANATION OF FIGURES Fig. 1. - Nicolae from Ludoş, The falling asleep of the Mother of God, 1787 (National Museum of Transylvanian History, Cluj-Napoca, inv. F 3). Fig. 2. - Nicolae from Ludoş, Ascension of Jesus Christ, [1787] (National Museum of Transylvanian History, Cluj-Napoca, inv. F 8). Fig. 3. - Nicolae from Ludoş, Saint John the Baptizer, [1787] (National Museum of Transylvanian History, Cluj-Napoca, inv. F 26). Fig. 4. - Ioan Costea (attribution), The cut off of the head of Saint John the Baptizer, 1822 (church from Lancrăm). Fig. 5. - Ioan Costea, The Lamentation of Jesus, Lancrăm, 1823 (colection of the Orthodox Archbishopry of Alba Iulia, inv. 489). Fig. 6. - Ioan Costea (attribution), Saint Theodore Tyro, 1831 (church from Lancrăm). 48 Ana Dumitran Fig. 7. - Ioan Costea (attribution), The 40 Saint Martyrs, first half of the 19th century church from Lancrăm). Fig. 8. - Ioan Costea (attribution), The Mother of God surrounded by Prophets, (church from Lancrăm). Fig. 9. - Ioan Costea, Jesus Christ Great High Priest and Teacher, 1841 (church from Lancrăm). Fig. 10. - Vasile Munteanu (attribution), Saint martyr Demeter, beginning of the 19th century (church from Lancrăm). Fig. 11. - Vasile Munteanu (attribution), Saint George, beginning of the 19th century (church from Lancrăm). Fig. 12. - Vasile Munteanu (attribution), The crowning of the Virgin, beginning of the 19th century (private collection). Fig. 13. - Vasile Munteanu (attribution), Palm Sunday, beginning of the 19th century (church from Lancrăm). Fig. 14. - Vasile Munteanu (attribution), The birth of Jesus Christ, beginning of the 19th century (church from Lancrăm). Fig. 15. - Vasile Munteanu (attribution), The Baptism of Jesus, beginning of the 19th century (church from Lancrăm). Fig. 16. - Anonymous, Jesus Christ Great High Priest and Teacher, Lancrăm (colection of the Orthodox Archbishopry of Alba Iulia, inv. 492). Fig. 17. - Grigore Papp, Saint Theodore Tyro, beginning of the 19th century (church from Lancrăm). Fig. 18. - Anonymous, The Lamentation of Jesus, cca 1800 (Orthodox Archbishopry of Alba Iulia, inv. 487). Fig. 19. - Ilie Costea, Resurrection of Jesus, 1888 (church from Lancrăm). Fig. 20. - Toma Poienaru from Laz, Saint Haralambos, 1865 (church from Lancrăm). Abrevieri bibliografice Cristache-Panait 2003 - Ioana Cristache-Panait, Zugravul Petru de la Topârcea (judeţul Sibiu), în vol. Artă, istorie, cultură. Studii în onoarea lui Marius Porumb, Cluj-Napoca, 2003. Dancu, Dancu 1975 - Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Pictura ţărănească pe sticlă, Editura Meridiane, Bucureşti, 1975. Dancu, Dancu 1982 - Juliana Dancu, Dumitru Dancu, Hinterglasmalerei in Rumänien, Bucureşti, 1982. Dumitran, Hegedűs, Rus 2011 - Ana Dumitran, Hegedűs Enikő, Vasile Rus, Fecioarele înlăcrimate ale Transilvaniei. Prelimiarii la o istorie ilustrată a toleranţei religioase, Editura Altip, Alba Iulia, 2011. Fleşer, Rustoiu, Dumitran 2005 - Gheorghe Fleşer, Ioana Rustoiu, Ana Dumitran, Biserici româneşti de zid din judeţul Alba (I). Protopopiatul Ortodox Sebeş, Editura Altip, Alba Iulia, 2005. Golescu 1945 - Maria Golescu, „Icoana pe sticlă a zugravului Ioniţă ot Braşov“, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XII, 1945. Hamat 1996 - Alexandru Hamat, Contribuţii la cunoaşterea zugravilor icoanelor pe sticlă în veacul al XVIII-lea din Transilvania, în Revista Muzeelor, 2, 1996. Hărdălău 1979 - Gelu-Mihai Hărdălău, Zugravi şi icoane pe sticlă în judeţul Alba, în Apulum, XVII, 1979. Hărdălău 1981 - Gelu-Mihai Hărdălău, Şcoli de zugravi pe raza Eparhiei de Alba Iulia, în Îndrumător Pastoral, V, 1981. Hărdălău 1983 - Gelu-Mihai Hărdălău, Icoane pe sticlă şi lemn în colecţia Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia, în Îndrumător Pastoral, VII, 1983. Hărdălău, Grosu 1978 - Gelu-Mihai Hărdălău, Virgil Grosu, Centre de iconari din judeţul Alba, în Îndrumător Pastoral, II, 1978. Icoanele bisericii din Lancrăm 49 Meteş 1964 - Ştefan Meteş, Zugravii şi icoanele pe hârtie (xilogravuri-stampe) şi sticlă din Transilvania, în Biserica Ortodoxă Română, nr. 7-8, 1964. Muşlea 1995 - Ion Muşlea, Icoanele pe sticlă şi xilogravurile ţăranilor români din Transilvania, Bucureşti, 1995. Nicolae, Rustoiu, Dumitran 2010 - Jan Nicolae, Ioana Rustoiu, Ana Dumitran, Crucea în patrimoniul spiritual al judeţului Alba, Alba Iulia, 2010. Pavelescu 1939-1942 - Gheorghe Pavelescu, Contribuţii pentru cunoaşterea picturii pe sticlă la românii din Transilvania, în Apulum, I, 1939-1942. Porumb 1998 - Marius Porumb, Dicţionar de pictură veche românească din Transilvania. Sec. XIII-XVIII, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1998. Purcar-Rustoiu 2000 - Ioana Purcar-Rustoiu, Câteva consideraţii asupra genealogiei zugravilor de icoane din Lancrăm (judeţul Alba), în Apulum, XXXVII/2, 2000. Rustoiu 2007 - Ioana Rustoiu, Icoanele Lazului, Alba Iulia, 2007. Roşca 2010 - Simona Teodora Roşca, Icoana pe sticlă din Transilvania (sec. XVIII-XX), Tradiţii clujene, Cluj-Napoca, 2010. Cuvinte-cheie: icoană pe sticlă, pictură pe sticlă, pictor anonim, Laz, Sebeş, Sibiu, Ioan Costea, Ilie Costea, Petru din Topârcea, Nicolae din Ludoş. Keywords: glass icon, glass painting, anonymous painter, Laz, Sebeş, Sibiu, Ioan Costea, Ilie Costea, Petru from Topârcea, Nicolae from Ludoş. Icoanele bisericii din Lancrăm Fig. 1. – Nicolae din Ludoş, Adormirea Maicii Domnului, 1787 (Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca, inv. F 3). Ana Dumitran Fig. 2. – Nicolae din Ludoş, Înălţarea lui Iisus, [1787] (Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca, inv. F 8). Icoanele bisericii din Lancrăm Fig. 3. – Nicolae din Ludoş, Sfântul Ioan Botezătorul, [1787] (Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei, Cluj-Napoca, inv. F 26). Ana Dumitran Fig. 4. – Ioan Costea (atribuire), Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, 1822 (biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Lancrăm). Icoanele bisericii din Lancrăm Fig. 5. – Ioan Costea, Prohodul lui Iisus, Lancrăm, 1823 (Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, inv. 489). Ana Dumitran Fig. 6. – Ioan Costea (atribuire), Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron, 1831 (biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Lancrăm). Icoanele bisericii din Lancrăm Fig. 7. – Ioan Costea (atribuire), Sfinţii 40 de mucenici, prima jumătate a secolului XIX (biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Lancrăm). Ana Dumitran Fig. 8. – Ioan Costea (atribuire), Maica Domnului cu Pruncul înconjurată de prooroci, (biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Lancrăm). Icoanele bisericii din Lancrăm Fig. 9. – Ioan Costea, Iisus Hristos Mare Arhiereu şi Învăţător, 1841 (biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Lancrăm). Ana Dumitran Fig. 10. – Vasile Munteanu (atribuire), Sfântul Mucenic Dimitrie, începutul secolului XIX (biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Lancrăm). Icoanele bisericii din Lancrăm Fig. 11. – Vasile Munteanu (atribuire), Sfântul Gheorghe, începutul secolului XIX (biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Lancrăm). Ana Dumitran Fig. 12. – Vasile Munteanu (atribuire), Încoronarea Fecioarei, începutul secolului XIX (colecţie particulară). Icoanele bisericii din Lancrăm Fig. 13. – Vasile Munteanu (atribuire), Duminica Floriilor, începutul secolului XIX (biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Lancrăm). Ana Dumitran Fig. 14. – Vasile Munteanu (atribuire), Naşterea lui Iisus, începutul secolului XIX (biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Lancrăm). Icoanele bisericii din Lancrăm Fig. 15. – Vasile Munteanu (atribuire), Botezul lui Iisus, începutul secolului XIX (biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Lancrăm). Ana Dumitran Fig. 16. – Anonim, Iisus Hristos Mare Arhiereu şi Învăţător, mijlocul secolului XIX (colecţia Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia, inv. 492). Icoanele bisericii din Lancrăm Fig. 17. – Grigore Papp, Sfântul Teodor Tiron, începutul secolului XIX (biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Lancrăm). Ana Dumitran Fig. 18. – Anonim, Prohodul lui Iisus, cca 1800 (Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, inv. 487). Icoanele bisericii din Lancrăm Fig. 19. – Ilie Costea, Învierea lui Iisus, 1888 (biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Lancrăm). Ana Dumitran Fig. 20. – Toma Poienaru din Laz, Sfântul Mucenic Haralambie, 1865 (biserica „Adormirea Maicii Domnului”, Lancrăm).