Bugetul Si Sistemul Bugetar

Tema 4. Bugetul şi Sistemul bugetar 4.1 Bugetul –verigă de bază a sistemului financiar al ţării. 4.2 Conceptul de sistem bugetar şi componentele sale. 4.3 Conceptul şi trăsăturile procesului bugetar. 4.4 Etapele procesului bugetar. 4.5 Controlul bugetar 4.1 Bugetul - verigă de bază a sistemului financiar al ţării În economia contemporană bugetul public constituie veriga centrală a sistemului financiar al oricărei ţări, fiind expresia unui tip specific de relaţii financiare - relaţiile bugetare - care se manifestă în procesele formării, repartizării şi utilizării fondurilor bugetare necesare organelor statale la nivel naţional şi local. În teoria şi practica economică, bugetul public este privit, de obicei, din două puncte de vedere – ca o componentă obiectivă, de bază, a sistemului financiar şi ca document de previzionare şi de autorizare, ca principala balanţă financiară cu caracter operativ şi obligatoriu a statului. Ca verigă centrală a sistemului financiar, bugetul public reprezintă expresia sintetizată a relaţiilor economice ce se manifestă în procesele formării şi utilizării principalului fond centralizat de mijloace băneşti al statului şi a fondurilor unităţilor administrativ – teritoriale, în vederea finanţării activităţilor destinate creşterii calităţii vieţii, a unor activităţi privind dezvoltarea economică a ţării, cercetarea ştiinţifică, amplificarea şi perfecţionarea infrastructurii, constituirea rezervelor de stat, apărarea naţională, ordinea publică şi de drept. Ca principala balanţă financiară, bugetul public este documentul de bază, cu putere de lege, care stabileşte, pe de o parte, natura şi mărimea veniturilor ce se mobilizează la dispoziţia statului, iar pe de altă parte, felul şi volumul alocaţiilor bugetare ce se vor dirija de către stat pentru finanţarea diverselor activităţi în cursul unui an. Există trei categorii de legi ale finanţelor (ale bugetului): A. Legea anuală a finanţelor, sau legea bugetului iniţial, în care se prevede şi se autorizează, pentru fiecare an financiar, ansamblul resurselor şi cheltuielilor statului. Ea este votată de către Parlament într-o sesiune autonomă înainte de inceputul anului considerat, fiind cunoscută ca legea bugetului de stat; B. Legile rectificative ale finanţelor sau ale bugetului rectificat au ca obiect rectificarea, în cursul anului bugetar, a dispoziţiilor legii bugetului iniţial; numărul lor nu este fix, putând varia în funcţie de ani; C. Legea de reglementare (regularizare) a finanţelor, este adoptată de către Parlament după expirarea anului bugetar (de regulă după un an), prin care se constată execuţia reală a bugetului şi aprobă diferenţele dintre rezultatele pe care le-a înregistrat, şi previziunile legii anuale a finanţelor, completate cu legile rectificative. Această lege poate fi considerată, într-o accepţiune restrânsă, legea de execuţie a bugetului de către Guvern. Adoptat de către Parlament, bugetul este actul cel mai important din viaţa publică, deoarece el este expresia financiară a programului de acţiune a statului pe perioada de un an. El poate fi abordat sub patru aspecte esenţiale: Din punct de vedere juridic, bugetul este document financiar cu putere de lege care include anumite norme şi normative destinate organizării unei gestiuni financiare clare şi explicite; el reclamă studierea diverselor reguli (norme) referitoare la conţinutul său, la prezentarea sa, la adoptarea sa de către Parlament, la execuţia şi la controlul execuţiei sale; aceste norme sunt destinate organizării unei gestiuni transparente a finanţelor de stat şi precizării autorităţii Guvernului şi Parlamentului în domeniul bugetar. Din punct de vedere contabil bugetul reprezintă totalitatea conturilor prin care se gestionează resursele financiare ale statului. Aici din punct de vedere tehnic, ne interesează îndeosebi procesele de elaborare şi executare a bugetului, precum şi metodele de previziune şi evaluare a diverselor categorii de venituri şi cheltuieli cuprinse în buget. Din punct de vedere economic, se poate remarca faptul că fondurile care trec prin contul bugetar reprezintă o pondere semnificativă din PIB şi că prin impozitele prelevate şi cheltuielile efectuate statul dispune de instrumente privilegiate de intervenţie în viaţa economică şi socială. Din punct de vedere politic, bugetul este considerat ca expresie a opţiunilor Guvernului în ansamblul domeniilor care relevă competenţele sale (politica economică, socială, educativă, culturală, militară etc.); aceste opţiuni sunt relevate prin evoluţia şi repartiţia veniturilor şi cheltuielilor şi sunt determinate de multipli factori, legaţi de doctrinele partidelor politice, de atitudinea opoziţiei, de forţa revendicativă a diverselor grupuri de presiune, de ponderea constrângerilor economice şi politice internaţionale, de influenţa trecutului, de fenomenele inerţiale etc. Indiferent de modul de elaborare şi adoptare, de structura şi detalierea sa, bugetul trebuie să îndeplinească trei funcţii: Controlul cheltuielilor, prin care este supravegheată execuţia bugetului de către autorităţile publice care au conceput limitele şi condiţiile (adesea, Guvernul şi Parlamentul) şi chiar, într-un mod indirect, de către cetăţeni, care sunt atât finanţatorii, cât şi beneficiarii bugetului. Gestiunea eficace al activităţii publice, prin care executanţii se asigură de utilizarea eficace a resurselor financiare şi a personalului pus la dispoziţie pentru a conduce şi realiza activităţile prevăzute şi autorizate prin buget. Proiectarea activităţilor statului, prin care obiectivele urmărite sunt formulate în diferite programe alternative, fiind evaluate şi însoţite de posibilităţile de finanţare. Importanţa acestor funcţii se modifică pe parcursul anului bugetar. Funcţia de control domină iniţial, deoarece se urmăreşte evitarea abuzului de putere din partea Executivului, accentul punându-se apoi pe o bună gestiune a resurselor publice, ca în final să se încerce o planificare mai bună a cheltuielilor conform nevoilor şi cerinţelor manifestate în timp. 4.2 Conceptul de sistem bugetar şi componentele sale. Sistemul bugetar al fiecărei ţări cuprinde ansamblul relaţiilor şi al formelor organizatorice prin care se asigură formarea, repartizarea şi utilizarea fondurilor bugetare. Problema esenţială a structurării oricărui sistem bugetar derivă din ierarhizarea dreptului de decizie asupra folosirii resurselor bugetare, care impune instituirea unui anumit sistem de venituri cuvenite fiecărei verigi, precum şi modalităţii specifice de încasare a veniturilor şi de alocare pe destinaţii a resurselor bugetare. Sub aspect organizatoric şi funcţional deosebim sistem bugetar de tip federal şi de tip unitar. Sistemul bugetar de tip federal este constituit din trei verigi: bugetul federaţiei; bugetul unităţilor teritoriale constituente al federaţiei; bugetul local. Sistemul bugetar de tip unitar este constituit din două verigi: bugetul administraţiei centrale de stat; bugetul local al unităţilor administrativ – teritoriale. Sistemul bugetar al Republicii Moldova este unul de tip unitar. În conformitate cu Legea Republicii Moldova „Privind sistemul bugetar si procesul bugetar”, Nr.847 din 24.05.96 menţionează : “Sistemul bugetar este un sistem unitar de bugete şi fonduri, care constituie bugetul public naţional, cuprinzînd: a) bugetul de stat; b) bugetul asigurărilor sociale de stat; c) bugetele unităţilor administrativ-teritoriale; d) fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală. Bugetul de stat reflectă, prin indicatorii săi, relaţiile financiare exprimate de cheltuielile corespunzătoare realizării obiectivelor şi acţiunilor de interes naţional, respectiv resursele financiare mobilizate la dispoziţia statului (Guvernului). Între categoriile de cheltuieli incluse în acest buget se remarcă cele pentru realizarea acţiunilor considerate de importanţă naţională în domeniile social-cultural, apărarea ţării, protecţia socială etc., iar dintre formele sub care se regăsesc resursele curente (ordinare) se disting impozitele (directe şi indirecte) în timp ce ca formă a resurselor extraordinare se apelează, de regulă, la împrumuturile de stat. Bugetele unităţilor administrativ-teritoriale (UAT) evidenţiază, la rîndul lor, relaţiile financiare corespunzătoare cheltuielilor pentru acţiuni specifice colectivităţilor locale, respectiv cele aferente formării veniturilor proprii sau sumelor ce se primesc de la bugetul superior (de stat sau cel al raionului/municipiului respectiv). Bugetele UAT asigură cu resurse financiare efectuarea măsurilor pentru satisfacerea necesităţilor social-economice şi culturale ale populaţiei şi pentru dezvoltarea teritoriului din subordine. Unităţile administrativ-teritoriale (precum şi bugetele lor) sunt de două niveluri: - autorităţile administraţiei publice locale de nivelul I, care sunt constituite şi activează pe teritoriul satelor (comunelor), oraşelor (municipiilor) pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţilor locale. Autoritatea administraţiei publice locale de nivelul I este reprezentată de: 1. Consiliul local – organ legislativ 2. Primarul localităţii – organ executiv - autorităţile administraţiei publice locale de nivelul II, care sunt constituite şi activează pe teritoriul raioanelor, municipiilor şi altor unităţi teritoriale, pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei UAT respective. Autoritatea administraţiei publice locale de nivelul II este reprezentată de: 1. Consiliul raional – organ legislativ 2. Preşedintele raionului – organ executiv Consiliile locale, consiliile raionale, primarii, preşedinţii raioanelor au conform legislaţiei, anumite atribuţii în domeniul finanţelor publice locale, care prin Legea privind finanţele publice locale sunt aduse în concordanţă cu noile structuri administrativ Conform cadrului legal, UAT îşi elaborează şi aprobă bugetele anuale proprii în limita resurselor financiare disponibile care se formează din: ● venituri proprii, formate din impozitele şi taxele locale, prevăzute pe fiecare teritoriu în parte, în conformitate cu Codul Fiscal şi se virează direct şi integral la bugetele respective. ● mijloace speciale, acestea sunt veniturile instituţiei publice, în condiţiile autorizate prin acte normative, de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor contra plată, precum şi din donaţiile, sponsorizările şi din alte mijloace băneşti intrate legal în posesia instituţiei publice. ● defalcări de la veniturile generale de stat, conform normativelor procentuale stabilite prin legea bugetară anuală. ● transferuri de la bugetul de stat, acestea sunt mijloacele financiare alocate, conform prevederilor legale, cu titlu definitiv şi în sumă absolută, de la bugetul de stat la bugetele raionale, sau de la bugetele raionale către bugetele locale pentru nivelarea posibilităţilor financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale, în scopul asigurării exercitării unor anumite funcţii publice, finanţării domeniilor de activitate, ce sunt în competenţa autorităţilor publice locale ● fonduri speciale, reprezintă mijloacele băneşti pentru susţinerea unor programe de interes local, cu respectarea dispoziţiilor legale. Cheltuielile anuale ale bugetelor UAT revin în responsabilitatea autorităţii reprezentative şi deliberative respective şi se aprobă numai în limita resurselor financiare disponibile. Acestea ţin de domeniul învăţămîntului, sănătăţii, culturii şi artei, sportului şi acţiunilor pentru tineret, etc. Bugetul asigurărilor sociale de stat (BASS) cuprinde relaţiile financiare exprimate prin cheltuieli specifice acestui domeniu, concretizate în plata pensiilor, ajutoarelor şi indemnizaţiilor, protecţiei sociale, respectiv prin veniturile caracteristice acestui domeniu, în primul rînd contribuţiile pentru asigurări sociale. BASS este o componentă a bugetului public naţional, definindu-se drept un plan financiar anual în care se reflectă constituirea, repartizarea şi folosirea fondurilor băneşti destinate protejării salariaţilor şi pensionarilor, precum şi familiilor lor. Separarea de bugetul de stat face posibilă utilizarea fondurilor proprii ale bugetului asigurărilor sociale de stat pentru protecţia cetăţenilor, iar dacă la sfîrşitul exerciţiului financiar rămîn resurse neutilizate, acestea se raportează în bugetul anului următor şi nu se distribuie către alte bugete. Sursele de alcătuire a veniturilor bugetului asigurărilor de stat îşi au originea în: contribuţii pentru asigurările sociale; contribuţii parţiale ale salariaţilor la obţinerea biletelor pentru odihnă sau tratament; contribuţii diferenţiate ale pensionarilor la obţinerea biletelor pentru tratament; contribuţii pentru ajutorul de şomaj, alocaţiei de sprijin şi ajutorului de integrare profesională; alte venituri. Cheltuielile bugetare pentru asigurările sociale de stat sunt orientate spre achitarea: pensiilor pentru munca desfăşurată pînă la depăşirea limitei de vîrstă; pensiilor de invaliditate, ce se acordă pentru pierderea capacităţii de muncă din cauză de accident de muncă şi boală profesională; indemnizaţiilor pentru incapacitatea temporară de muncă; indemnizaţiilor de maternitate şi indemnizaţiilor pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav; prestaţiilor pentru prevenirea îmbolnăvirilor; ajutorului de şomaj; altor cheltuieli. Fondurile asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală (FAOAM). Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală reprezintă un sistem garantat de stat de apărare a intereselor populaţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii prin contribuirea, din contul primelor de asigurare, a unor fonduri băneşti destinate pentru acoperirea cheltuielilor de tratare a stărilor condiţionate de survenirea evenimentelor asigurate. Asigurarea obligatorie de asistenţă medicală se realizează prin contracte încheiate între subiecţii şi Compania Naţională de Asigurări în Medicină. Încheierea contractului de asigurare obligatorie de asistenţă medicală este confirmată prin eliberarea de către asigurător, fiecărei persoane asigurate, a unei poliţe de asigurare, în temeiul căreia acesta beneficiaza de întregul volum de asistenţă medicală. Plătitorul primelor de asigurare este asiguratul – persoană fizică sau juridică – care a încheiat cu asigurătorul un contract de asigurare obligatorie de asistenţă medicală sau care devin asiguraţi prin efectul legii. Veniturile fondurilor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală reprezintă prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. Mărimea primei de asigurare în formă de contribuţie procentuală la salariu şi alte forme de retribuire a muncii, se stabileşte anual prin lege şi reprezintă raportul mărimii primei de asigurare în formă de sumă fixă la salariul mediu anual pe economie prognozat pentru anul următor, exprimat în procente. Toate cheltuielile legate de acordarea de către persoanele asigurate a asistenţei medicale în volumul prevăzut de Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală, asigurătorul le achită trimestrial, conform facturilor prezentate de prestatorii de servicii medicale. 4.3 Conceptul şi trăsăturile procesului bugetar Procesul bugetar poate fi definit ca ansamblul de activităţi şi operaţiuni, care se succed anual, integrate coerent şi convergent orientate, derulate stadial şi cuprinzând: elaborarea proiectului de buget; adoptarea acestuia; execuţia bugetului; încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară; controlul bugetar. Aceste activităţi se desfăşoară într-un cadru constituţional şi administrativ – instituţional, care prezintă particularităţi de la ţară la ţară, determinate de evoluţia istorică a fiecăreia dintre ele. Indiferent de particularităţi şi de condiţionalităţi, procesul bugetar prezintă însă şi trăsături comune: PB este unul de decizie, care constă în ordonarea priorităţilor şi în alocarea resurselor necesare finanţării obiectivelor vizate, având utilitate publică. Decizia ce trebuie luată este una dintre cele mai grele, întrucât resursele mobilizabile sunt limitate şi se situează, în toate cazurile, sub nivelul necesităţilor publice ale perioadei; PB este predominant politic, întrucât deciziile privind alocarea resurselor bugetare mobilizabile nu se întemeiază pe criterii sau informaţii ale pieţei, ci au la bază obiectivele din programul de guvernare, fixate de partidul care deţine majoritatea parlamentară. În consecinţă, decizia finală, concretizată în legea bugetară anuală, este adoptată prin mecanismul reprezentării şi a votului. PB are caracter complex, ca urmare a faptului că este realizat prin participarea unui mare număr de subiecţi, de natură diferită, fiecare cu interesele, nevoile şi posibilităţile sale. PB este ciclic , realizându-se succesiv şi după un calendar riguros, potrivit cerinţelor principiilor anualităţii şi publicităţii bugetare. PB este strict reglementat, astfel în derularea sa concretă se impune respectarea legislaţiei în domeniu şi a normelor metodologice elaborate în acest scop de către Ministerul Finanţelor. Procesul bugetar în Republica Moldova este reglementat prin legea 847-XIII din 24.05.1996, care defineşte în articolul 3, procesul bugetar ca “procesul care începe cu elaborarea bugetului şi se termină cu aprobarea dării de seamă despre executarea lui pentru anul bugetar respectiv. Anul bugetar pe teritoriul Republicii Moldova începe la 1 ianuarie şi se termină la 31 decembrie ale fiecărui an.” Rolul autorităţilor publice în procesul bugetar Potrivit reglementărilor legale şi a situaţiei de fapt care are loc în decursul procesului bugetar, principalii participanţi la procesul bugetar sunt: entităţile care sunt finanţate de la buget (instituţii, unităţi administrativ-terotiriale etc.), cunoscute ca ordonatori secindari sau terţiari de buget, ordonatorii principali de buget (conducătorii autorităţilor publice, miniştrii şi conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale) Ministerul Finanţelor Guvernul Legislativul (Parlamentul) Grupurile de interese şi cetăţenii. Executorii de buget (principali, secundari, terţiari) se consideră că încearcă să-şi extindă activităţile entităţilor pe care le reprezintă, cererile lor fiind aproape nelimitate. Motivele pentru dorinţa acestora de expansiune includ prestigiul, mai mulţi subordonaţi, mai mult spaţiu, mai mari salarii etc. Ministerul Finanţelor elaborează pentru Guvern proiectul bugetului de stat în baza proiectelor bugetelor locale. El are sarcina de a comunica executorilor principali limitele de cheltuieli stabilite în baza politicii financiare a Guvernului, în vederea definitivării proiectelor de buget. Sarcina principală a Min Fin este ca pe baza proiectelor de buget să întocmească proiectul bugetului de stat pe care să-l depună la Guvern. Guvernul, după ce îşi însuşeşte proiectul bugetului de stat elaborat de MinFin, îl supune spre aprobare Parlamentului, însoţit de un raport privind situaţia economico- financiară a ţării şi proiecţia acesteia pentru anul viitor. Parlamentul aprobă bugetul de stat pe ansamblu, pe capitole, pe articole şi pe executorii principali de buget. Legislatorul încearcă de mai multe ori să majoreze cheltuielile publice. Motivaţia constă în faptul că parlamentarii sunt conştienţi că alegerile viitoate vor depinde de abilitatea de care dau dovadă pentru furnizarea de servicii publice, de realizare unor programe şi creşterea numărului de locuri de muncă în circumscripţiile pe care le reprezintă. Grupurile de interes sunt preocupate şi ele de creşterea bugetului de stat. Ele caută să obţină mai multe avantaje pentru membrii săi şi să fie sprijinite fie prin creşterea cheltuielilor publice în favoarea lor, fie prin reducerea impozitelor pe care le plătesc. Cetăţenii, deşi nu au un rol direct în procesul bugetar, au adesea un rol indirect. Ei pot să voteze prin referendum limitarea veniturilor fiscale, să respingă anumite forme de fiscalitate sau să ceară echilibrul bugetar. Ei pot să-şi exprime opiniile cu ocazia alegerilor sau cerînd aleşilor săi să ţină cont de opiniile prezentate de ei. Toţi aceşti participanţi nu au numai scopuri bugetare diferite şi potenţial conflictual, dar ei, în mod obişnuit, au niveluri diferite de putere. Teoria bugetară clasică atribuia Parlamentului puterea de decizie în domeniul financiar, controlul încasărilor şi cheltuielilor bugetare fiind consecinţa sistemelor politice din acele vremuri, simplitatea problemelor financiare ale epocii oferind parlamentarilor posibilitatea asamblării informaţiilor necesare pentru adoptarea deciziilor. Dezvoltarea intervenţiilor economice ale puterii publice a declanşat procesul de declin al rolului financiar al Parlamentului, printre altele, şi devenind principalul mijloc al politicii economice, bugetul impunea parlamentarilor exigenţe de înţelegere şi interpretare. Elaborarea principalelor decizii bugetare se deplasează la nivelul Guvernului, al organismului său specializat – Ministerul Finanţelor, adoptarea proiectului de buget de către Parlament constituind un compromis în favoarea Executivului. 4.4 Etapele procesului bugetar. Procedura de elaborare si adoptare de catre Parlament a legii bugetare anuale face obiectul Legii Republicii Moldova „ Privind sistemul bugetar si procesul bugetar”, Nr.847 din 24.05.96. Etapele procesului bugetar constau în: elaborarea proiectului de buget; adoptarea acestuia; execuţia bugetului; încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară; controlul bugetar. I. elaborarea proiectului de buget Datele economice de bază, necesare pentru elaborarea proiectului bugetului de stat, se prezintă Ministerului Finanţelor în termenul stabilit de Guvern şi include, în special: a) prognoza indicatorilor macroeconomici şi sociali pe anul bugetar viitor, care este determinată, elaborată şi prezentată de Ministerul Economiei; b) prognoza indicatorilor şi cerinţelor bugetului asigurărilor sociale de stat, care este determinată, elaborată şi prezentată de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei. c) prognoza balanţei de plăţi, a creditelor, a obligaţiunilor externe şi a altor indicatori ce caracterizează politica monetar-creditară a statului, determinată, elaborată si prezentată de către Banca Naţionala a Moldovei. În temeiul datelor prezentate şi al altei informaţii relevante, Ministerul Finanţelor determină totalurile estimărilor preliminare de venituri şi cheltuieli pentru bugetul de stat. Estimările preliminare se transmit autorităţilor publice de către Ministerul Finanţelor la data stabilită de ministrul finanţelor. Ministerul Finanţelor emite pentru autorităţile publice note metodologice detaliate referitoare la elaborarea proiectului bugetului de stat. Autorităţile publice prezintă Ministerului Finanţelor propuneri de buget, la data stabilită de ministrul finanţelor şi care conţin: propunerile de venituri şi cheltuieli; informaţia şi justificările prevăzute. Deciziile Ministerului Finanţelor referitoare la partea de venituri şi la partea de cheltuieli ale bugetului pentru anul bugetar viitor se transmit autorităţilor publice la data stabilită de ministrul finanţelor. În temeiul informaţiei prezentate, autorităţile publice reexaminează propunerile lor de buget şi le prezintă din nou Ministerului Finanţelor la data stabilită de ministrul finanţelor. Dacă autorităţile publice nu sunt de acord cu deciziile Ministerului Finanţelor divergenţele existente se soluţionează în ultima instanţă de Guvern. În termenul stabilit de Guvern, Ministerul Finanţelor prezintă Guvernului proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor, care include anexele si nota explicativă. Guvernul examinează proiectul legii bugetare anuale şi nota explicativă. La solicitarea Guvernului, Ministerul Finanţelor prezintă informaţii sau explicaţii adiţionale referitoare la proiectul legii bugetare anuale şi la nota explicativă. Guvernul decide includerea amendamentelor la proiectul legii bugetare anuale şi la nota explicativă şi controlează operarea amendamentelor respective de către Ministerul Finanţelor. După includerea amendamentelor, dacă acestea există, Guvernul aprobă proiectul legii bugetare anuale. Până la 1 octombrie a fiecărui an Guvernul prezintă Parlamentului: a) proiectul legii bugetare pentru anul bugetar viitor şi nota explicativă; b) lista modificărilor în legislaţie, care rezultă din proiectul legii bugetare anuale. II. Examinarea şi adoptarea legii bugetare anuale. Guvernul prezintă Parlamentului pînă la 1 octombrie a fiecarui an proiectul legii bugetare anuale. Proiectul legii bugetare anuale include anexele şi este însotit de nota explicativă. Adiţional la proiectul legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor prezintă calculele veniturilor şi cheltuielilor bugetare. Proiectul legii bugetare anuale este examinat de Curtea de Conturi, care prezintă Parlamentului un aviz la data stabilită de acesta. Comisiile permanente ale Parlamentului examinează proiectul legii bugetare anuale în condiţiile stabilite de Parlament. La data stabilită de Parlament, comisiile permanente prezintă avizele la proiectul legii bugetare anuale Comisiei pentru buget şi finanţe. În baza avizelor comisiilor permanente şi a propriei sale examinări, Comisia pentru buget şi finanţe întocmeşte raportul şi lista de recomandări asupra proiectului legii bugetare anuale şi le prezintă Parlamentului la data stabilită de acesta. Parlamentul examinează proiectul legii bugetare anuale, de regulă, în trei lecturi. Examinarea în prima lectură În decursul primei lecturi, Parlamentul audiază raportul Guvernului şi coraportul Comisiei pentru buget şi finanţe asupra proiectului legii bugetare anuale şi examinează: a) direcţiile principale ale politicii bugetar-fiscale; b) concepţiile de bază ale proiectului. Parlamentul aprobă, în prima lectură, proiectul legii bugetare anuale şi îl remite Comisiei pentru buget şi finanţe pentru pregătirea de examinare în a doua lectură. În caz de respingere, Parlamentul stabileşte un termen pentru îmbunătăţire şi prezentare repetată a proiectului legii bugetare anuale în prima lectură. Examinarea în a doua lectură În decursul lecturii a doua, Parlamentul, la prezentarea Comisiei pentru buget şi finanţe, examinează: a) veniturile estimate sub formă de calcule şi structura lor; b) cheltuielile estimate, structura şi destinaţia lor; c) deficitul sau excedentul bugetului de stat. Parlamentul aprobă, în a doua lectură, proiectul legii bugetare anuale şi îl remite Comisiei pentru buget şi finanţe pentru pregătirea de examinare în a treia lectură. În caz de respingere, Parlamentul stabileşte un termen pentru îmbunătăţire şi prezentare repetată a proiectului legii bugetare anuale în a doua lectură. Examinarea în a treia lectură În decursul lecturii a treia, Parlamentul, la prezentarea Comisiei pentru buget şi finanţe: a) examinează alocaţiile detaliate pentru autorităţile publice; b) stabileşte alocaţiile care vor fi finanţate în mod prioritar; c) examinează alte detalieri din legea bugetară anuală. Pînă la 5 decembrie a fiecarui an, Parlamentul adoptă legea bugetară anuală. Daca legea bugetară anuală nu este adoptată şi publicată pînă la 31 decembrie, finanţarea cheltuielilor pentru anul curent se efectuează lunar în mărime de a douăsprezecea parte din suma cheltuielilor prevăzute pentru anul bugetar precedent. III. Executarea bugetului de stat. Responsabilitatea pentru executarea bugetului de stat revine Guvernului. În termen de 10 zile după adoptarea legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor: a) solicită de la autorităţile publice centrale planurile de finanţare ale acestora, precum şi ale instituţiilor subordonate; b) întocmeşte repartizări lunare ale veniturilor prevăzute de legea bugetară anuală şi de alte acte legislative. În termen de 45 zile după publicarea legii bugetare anuale, Ministerul Finanţelor aprobă repartizarea lunară a veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat conform Clasificaţiei bugetare. Ministerul Finanţelor poate aproba alocaţii pentru fiecare program guvernamental. Repartizarea lunară se semnează de ministrul finanţelor sau de o persoană autorizată din Ministerul Finanţelor, care aprobă cererea de cheltuieli pentru un scop specific. Nici o autoritate publică nu poate efectua cheltuieli fără autorizaţia semnată de ministrul finanţelor sau de persoana autorizată din Ministerul Finanţelor. Executarea de casă a bugetului de stat se efectuează de Ministerul Finanţelor prin Trezoreria de Stat. Dacă în procesul executării bugetului de stat sporeşte nivelul deficitului, Ministerul Finanţelor poate bloca cheltuieli în cuantum suficient pentru menţinerea nivelului deficitului aprobat prin legea bugetară anuală. Blocarea cheltuielilor se efectuează prin reduceri proporţionale lunare ale tuturor cheltuielilor, cu excepţia celor scutite de blocare prin legea bugetară anuală. În funcţie de evoluţia încasării veniturilor în bugetul de stat, Ministerul Finanţelor poate modifica, cu 5 zile pînă la sfîrşitul lunii curente, estimările de cheltuieli pentru perioada gestionară ulterioară, punînd la curent autorităţile publice respective. IV. Întocmirea dării de seamă cu privire la executarea legii bugetare anuale şi aprobarea ei. La data de 31 decembrie a fiecărui an, Ministerul Finanţelor închide toate conturile deschise în decursul anului bugetar curent, pentru a întocmi raportul anual. Toate veniturile neîncasate pînă la 31 decembrie se încasează în contul bugetului pe anul viitor. La sfîrşitul fiecărui an bugetar, Ministerul Finanţelor întocmeşte un raport despre executarea bugetului de stat, care este prezentat Guvernului şi Parlamentului pînă la data de 1 mai a anului următor anului de gestiune. Structura raportului se stabileşte de ministrul finanţelor. Raportul despre executarea bugetului de stat pe anul de gestiune se examinează şi se aprobă de către Parlament. 4.5 Controlul bugetar. Controlul asupra executării bugetului de stat reprezintă o etapă a procesului bugetar a cărei necesitate se bazează pe restricţiile ce trebuie luate în considerare în alocarea pe destinaţii şi utilizarea resurselor bugetare avându-se în vedere caracterul limitat al acestora. În acest context necesitatea controlului bugetar derivă atât din considerente de ordin politic cât şi din cele de ordin financiar. Din punct de vedere politic Parlamentul este interesat ca Guvernul să realizeze integral veniturile bugetare aprobate şi să nu depăşească cheltuielile stabilite. Din punct de vedere financiar controlul bugetar vizează creşterea interesului Guvernului şi a tuturor subiecţilor antrenaţi în procesul execuţiei bugetare în buna gestionare a fondurilor statului pentru prevenirea delapidărilor şi a fraudelor. Ţinând cont de principiul separaţiei puterilor în stat, controlul bugetar se exercită de mai multe organe împuternicite şi poate fi de natură politică, jurisdicţională şi administrativă. Controlul politic se exercită de către Parlament prin dezbaterea şi aprobarea proiectelor de buget împreună cu anexele sale. Acest control se exercită şi în timpul execuţiei bugetului prin examinarea Rapoartelor pe care Guvernul este obligat să le prezinte Parlamentului, prin controalele realizate de comisiile permanente la audierea membrilor Guvernului, în cadrul şedinţelor, precum şi prin controlul persoanelor care gestionează fondurile publice. Controlul jurisdicţional se efectuează de organismele specializate ale statului în scopul stabilirii răspunderii juridice a subiecţilor implicaţi în procesul execuţiei bugetare în cazul administrării defectuoase a fondurilor politice. În acest scop activează Curtea de Conturi ca organ de control de bază dintr-un stat. Controlul administrativ include atât controlul exercitat de organele specializate ale Ministerului Finanţelor (IFPS, Trezoreria, ş.a.) cât şi controlul realizat în interiorul fiecărei instituţii sub forma controlului ierarhic exercitat de ordonatorii principali de credite bugetare asupra modului cum aceste credite sunt consumate de subordonaţi. În funcţie de momentul efectuării sale, controlul bugetar poate fi: Preventiv; Concomitent; Post-operativ. Controlul preventiv este cel mai eficient, deoarece prin intermediul său se poate opri derularea operaţiunilor ilegale sau a celor apreciate a fi inoportune şi ineficiente. Controlul concomitent are o eficienţă limitată, dar nu trebuie subestimat, deoarece prin determinarea legalităţii sau ilegalităţii operaţiunii, se preîntâmpină iniţierea unor acţiuni similare în viitor. Controlul post-operativ nu mai poate repara ceea ce s-a realizat, dar prin identificarea abaterilor de la lege şi stabilirea persoanelor vinovate se pot institui măsuri de recuperări a prejudiciilor aduse statului. Bibliografia: Legea RM privind sistemul bugetar si procesul bugetar, Nr.847-XIII din 24.05.1996 Legea RM privind finanţele publice locale Nr. 397 din 16.10.2003 Talpoş I. „Finanţele României”, Vol.I, Timişoara, 1995, Gh. Manolescu "Buget: abordare economică si financiară" Bucureşti, 1997; Manole Tatiana „Finanţele publice locale”, Chişinău, 2003. Casian A. „Gestiunea finanţelor publice”, Chişinău, 2007 Casian A., Petroia A. „Politica bugetar-fiscală”, Tranziţie: retrospective şi perspective., culegere, ed.Junivas, Chişinău 2002 Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu 2008-2010. PAGE 11