Principiile Dezvoltarii Durabile

2008

In conditions of world scientific and technological revolution, the society incapacity to satisfy the vital demands becomes more inexplicable and unjustifiable. Starting with the reform from 1999 (named Agenda 2000) the Common Industrial Policy has two principal directions: market policy and sustainable development of industrial zones, imposing two concepts: sustainable industrial production and sustainable industrial consumption for an acceptable and agreed sustainable industrial development. From 2000, the environmental aspects were better integrated into the industrial policy that includes new measures or improvements of the existing ones in order to promote the environment protection (concept of "sustainable industrial development", "green" production, "green" products etc.). The principal instrument of market policy becomes eco-conditioning. Agenda 2000 and Johannesburg Declaration (2002) were introduced the demand for all EU member states to apply measures for environment protection in order to ensure the quality of industrial production and also, eco-labelling of some important industrial products (e.g., 24 categories of industrial products into EU states). Thus, it must be respected a minimum level of environment standards, applied the best industrial available practices so that the ecocapacity,eco-efficiency and eco-equity to be maintained and driven into the right direction for future generation.

Editura Universitară Ion Mincu eBooks, 2022

Materialele publicate în paginile acestui volum (ediție bilingvă) reprezintă rezultatele cercetării desfășurate în cadrul proiectului SCHOLAR ARCHITECT-Perfecționarea și creșterea calității științifice în învățământul de arhitectură (2020). The materials published in this volume (bilingual edition) represent the results of the research developed within the framework of the project SCHOLAR ARCHITECT-Improving the quality of research and teaching in architectural education (2020).

The renewable technologies are now available to make partially the transition away from today's coal and oilbased energy system to commercial development of renewable energy in Europe. This paper examines some of the European policy reforms in the field of renewable energy, together with the perspectives and tendencies in Romania to develop the production and commercial use of the renewable energy. The challenge for development of renewable energy in Romania is to find applications which are economically justifiable, socially appropiate, and technically sustainable. At present, this means applications which are of high value, remote low electricity demand and part of a network that can provide adequate repair and maintenance services. In this context, efforts must be done for commercial use of renewable energies (e.g., hydroelectric energy, solar energy, wind energy, biomass energy, geothermal energy, etc.) instead of coal or oil-based energy that will allow the 20 % reduction in carbon emissions until 2020 and the stabilization of atmospheric CO 2 concentrations.

2007

The goal of sustainable design is to find thouse constructive solutions, which are reflected in the construction features, which will ensure on the one hand the welfare and on the other hand the coexistence of the three groups that make up the global ecosystem (inorganic elements, living organisms and people). Achieving sustainable design goal is through education in a conceptual framework that has three levels: principles, strategies and methods. They correspond to the three objectives of architectural education regarding the environment: the creation of care towards the environment, explaining the building ecosystem and learning how buildings can be designed in the concept of sustainable development. Each of this principles includes a unique set of strategies, whose study leads to a better understanding of the interaction with the environment. This creates the premise for analyzing the specific methods that both builders together and architects together with other professionals can apply to reduce the impact of buildings they made with the environment.

2007

The permanent adaptation of the organization to the changes from the intern and extern environment is done through the managerial activity which essentially represents an ensemble of interdependent decisions. The functionality and viability of the organizations cannot be conceived outside an adequate process of decision. Nowadays there is a tendency of increasing the risks because of the intense amplification, diversification, dinamization and innovation of the ensemble of activities and factors which influence the organization and its environment. To counteract this tendency the management of risks developed. This has in view the reduction of risks correlated with the realization of the objectives of the firm that means changes in the perspective and the structure of decisions. This means that a thoroughly evaluation of reality and intense anticipatory efforts are necessary providing this way vast and precise information that allow, using adequate instruments, the endorsement of efficient decisions. The world that we live in, seen as an ensemble is a closed world which is in a permanent change and at a closer look we can a certain that it is also very different from the point of view of regions, civilized countries, historic periods etc. knowledge represents the solution for the future existence of this world and for approaching from all aspects of the segments that is made of. Knowledge is the chance that appears now and must not be wasted to rediscover later, after the negative effects of this lack of intuition will have been finished. 1.1 Risc şi incertitudine în activitatea umană Tranziţia la economia de piaţă, în fostele ţări cu o economie excesiv centralizată, a reprezentat un proces complex care a adus schimbări esenţiale asupra condiţiilor de desfăşurare a activităţii agenţilor economici, care au fost obligaţi să-şi adapteze dimensiunile, structurile şi chiar eficienţa activităţii economice la condiţiile şi "jocurile" stabilite de economia de piaţă. Creşterea complexităţii relaţiilor structurate, stimulatoare şi perturbării ale întregului sistem economicosocial, la care se adaugă dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei, a creat mutaţii importante în modul de abordare a aspectelor teoretice şi practice ale noţiunilor de risc şi incertitudine.[1] 1.1.1 Definiţii şi caracteristici Universul economic, social, politic şi natural în care trăiesc, acţionează şi evoluează oamenii este încărcat de incertitudini. În prezent se recunoaşte tot mai mult că un sistem care funcţionează pentru a obţine un rezultat viitor, operează prin definiţie, într-o sferă de incertitudine, chiar dacă situaţiile concrete se caracterizează prin grade diferite de risc, de incertitudine sau chiar de nedeterminare. Riscul şi incertitudinea nu sunt însă subiecte de opţiune, ele fac parte pur şi simplu din condiţia umană. Incertitudinile incită agenţii economici să-şi efectueze propriile determinări după principii economice, funcţie de speranţele lor, adică îi provoacă să aprecieze mai întâi gradul de probabilitate al realizării scopurilor şi obiectivelor propuse. Planul oferă o imagine a viitorului, însă al cărui viitor, pentru că planificatorul construieşte mai mulţi viitori, şi anume: un viitor dorit, un viitor necesar şi un viitor posibil. Fiecare dintre aceste forme de viitor are determinările şi nedeterminările sale. Strategia, politica şi planul economic, bine fundamentate, apar, ca instrumente eficiente care întregesc mecanismul global de funcţionare şi evoluţie a sistemului economic cu un mecanism parţial constituit din pârghii conştiente, sau contribuie la integrarea viitorului în prezent, la apropierea celor trei forme de viitor, ceea ce ar atrage forma ideală dacă ele s-ar suprapune până la identificare, în prezent, lucru imposibil de realizat; însă, cu toate acestea, reducând incertitudinea, strategia, politica şi planul conţin elemente care determină agenţii economici să acţioneze în prezent în numele şi spiritul cerinţelor viitoare, instrumentele previzionale respective incitând la căutări, la invocări, la invenţii, modernizări şi raţionalizări. Termenii risc şi incertitudine sunt folosiţi de multe ori pentru a exprima acelaşi lucru, dar, aşa cum se susţine în literatura de specialitate [2], între ei există o diferenţă clară. Incertitudinea reprezintă faptul de a nu şti ce se va întâmpla în viitor, iar riscul este considerat ca o caracterizare a gradului de incertitudine; cu cât este mai mare incertitudinea cu atât este mai pronunţat riscul şi invers; majoritatea acţiunilor umane prezintă o anumită doză de incertitudine şi risc, care se datorează, pe de-o parte, celui care acţionează, iar pe de altă parte,

ANALELE ȘTIINŢIFICE ALE UNIVERSITĂŢII „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI (SERIE NOUĂ). ȘTIINŢE JURIDICE, 2021

Rezumat: Principiul nereturnării refugiaţilor spre ţara pe care au părăsit-o şi unde nu pot sau nu doresc să revină din cauza unor ameninţări grave, este expres consacrat de Convenţia din 1951 privind statutul refugiaţilor şi a devenit o normă ius cogens a dreptului internaţional public. Întrebarea care apare frecvent este dacă acest principiu este pus în aplicare în mod real de state sau dimpotrivă, este încălcat. Practica recentă a statelor confruntate cu un număr mare de persoane care solicită acordarea statutului de refugiat sau azilant urmare a evenimentelor din Siria, în mod particular, relevă încălcarea sau ignorarea frecventă a acestui principiu. Prezenta lucrare îşi propune să realizeze o analiză a conţinutului principiului nereturnării, conform dispoziţiilor Convenţiei de la Geneva din 1951 şi a altor acte internaţionale cu care se completează, precum şi corelaţia cu noţiunea de jurisdicţie a statului căruia îi revine această obligaţie. O atenţie sporită va fi acordată identificării cazurilor de abatere de la acest principiu care ar putea justifica atragerea răspunderii internaţionale. O astfel de situaţie este cea în care statul riveran refuză accesul în apele sale teritoriale persoanelor care caută azil sau refugiu, contrar dispoziţiilor generale ale dreptului mării şi ale Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

DOAJ (DOAJ: Directory of Open Access Journals), 2010

The pape r briefly presents the res ults of expe rime nta l resea rch on the influe nce of us ing zinc hot dip ga lvanized re bar on the durability of reinforced concrete. For this purpos e, the loss of adhe rence be tween the reba r and the concre te matrix was determ ined, as well as the reduction of resista nce to s plitting due to acce le rated corrosion of sam ples of hot dip galvanize d re bar vs. s teel not prote cte d agains t corrosion. Using e lectrochem ica l a nalysis technique s (chrono-a mpe rometry, linear polariza tion, electrochemical impeda nce s pectros copy) the kine tics a nd me cha nism of the corrosion of the reba r in the re inforced concrete due to the action of chlorine ions was studied. The results prove a lowe r speed a nd bette r res is tance to corros ion of yinc hot dip galvanize d reba r, leading to an increase d lifetime of reinforced concre te s tructures.

După aproape două decenii de când Zidul Berlinului sa prăbuşit, a devenit clar că falimentul experimentului comunist nu echivalează cu validarea capitalismului cunoscut în istoria de pînă acum. Din infirmarea unei ipoteze nu se poate deduce cu necesitate confirmarea ipotezei contrarii: dacă am constatat că ipoteza „A” nu este validă, asta nu ne scuteşte de verificarea ipotezei „anti-A”. Altfel spus, faptul că proiectul „Fiecăruia după necesităţi” a eşuat nu implică legitimarea proiectului „Peştele mare înghite peştele mic”.

PLOS ONE 15(10), 2020

In this paper we present a new method for automatic transliteration and segmentation of Unicode cuneiform glyphs using Natural Language Processing (NLP) techniques. Cuneiform is one of the earliest known writing system in the world, which documents millennia of human civilizations in the ancient Near East. Hundreds of thousands of cuneiform texts were found in the nineteenth and twentieth centuries CE, most of which are written in Akkadian. However, there are still tens of thousands of texts to be published. We use models based on machine learning algorithms such as recurrent neural networks (RNN) with an accuracy reaching up to 97% for automatically transliterating and segmenting standard Unicode cuneiform glyphs into words. Therefore, our method and results form a major step towards creating a human-machine interface for creating digitized editions. Our code, Akkademia, is made publicly available for use via a web application, a python package, and a Github repository.