Papers by Adrian N Sovrea
Alt-Schaessburg. Istorie. Patrimoniu, 2022
Română: Pentru secolul al XIII-lea două documente amintesc direct de Albești: la 1231 și la 1299.... more Română: Pentru secolul al XIII-lea două documente amintesc direct de Albești: la 1231 și la 1299. Un al treilea, cel din 1257, se referă indirect la Albești în el fiind reconfirmate posesiunile familiei lui Johannes Latinus după actul din 1231. În 1231 Albeștiul era o posesiune/moșie/domeniu a fraților Corrardus și Daniel. În document se arată că întreg satul (villa) a fost dat celor doi fii ai lui Johannes Latinus. Satul a fost donat acestora încă dinainte de acest an, deoarece documentul anulează anumite taxe datorate de aceștia regelui Andrei al II-lea asupra unor posesiuni pe care deja le aveau. Corrardus și Daniel erau dintr-o familie de milites, adică de cavaleri cu obligații militare. Nu se știe ce s-a întâmplat cu familia lui Johannes Latinus după 1257 fiindcă nu mai apar menționați în documente. În 1257 Ștefan, ducele Transilvaniei, fiul regelui Bela al IV-lea, reconfirmă actul de la 1231, ceea ce îi aduce pe Corrardus și Daniel sub autoritatea lui Ștefan. Nu știm de partea cui au luptat Corradus și Daniel în războaiele civile (1262 și 1264-1266) dintre ducele Ștefan și regele Bela al IV-lea sau dacă au mai fost în viață la aceste evenimente ținând cont că în 1260 a avut loc o nouă invazie mongolă, soldată cu un eșec al mongolilor, iar apărarea a revenit în totalitate forțelor transilvane conduse de banul Akós/Akus.
Din 1257 până la următoare menționare din 1299 avem un gol de informații cu privire la Albești. În general în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, valea Târnavei Mari era compusă din sate secuiești și din posesiuni sau domenii ale nobilimii. În același timp are loc o colonizare cu sași. Aceștia din urmă se așează în sate părăsite de secui, care sunt așezați de rege în sud-estul Transilvaniei în scaunul Kiezd și în vestul Transilvaniei pe valea Arieșului în scaunul omonim, Arieș. Evenimentele din a doua jumătate a secolului al XIII-lea arată o stare de tensiune și conflict în Transilvania între diferite tabere și categorii sociale. Transilvănenii trec prin două războaie civile (1262, 1264-1266) între tabăra regelui Bela al IV-lea și tabăra ducelui Ștefan (viitorul rege Ștefan al V-lea), o mare revoltă a sașilor (1277) stinsă în anul următor de forțele familiei Aba, o nouă invazie mongolă (1285), revolta nobilimii maghiare din Ungaria împotriva regelui Ladislau al IV-lea (1288-1289). În acest context se ridică o nouă clasă politică în Transilvania din rândul micilor familii nobiliare maghiare sau a celor privilegiate (secui și sași). Este cazul și pe Târnava Mare unde la 1299 este amintit comitele Petru de Albești, asasinat într-un conflict cu Simon ban și cu Ioan fiul acestuia și alți nobili. Simon ban și Ioan sunt obligați să plătească despăgubiri. E posibil ca acest comite Petru să fie stăpânul Albeștiului în această perioadă, fiind pus pe picior de egalitate cu Nicolae de Apold și cu Simon ban. Ioan, fiul lui Simon ban, este amintit ca nobil în document, iar în urma judecății acesta este obligat de asemenea să plătească despăgubiri către Nicolae de Apold. Însă de ce aceste despăgubiri trebuie plătite către Nicolae de Apold nu se arată în documente, dar probabil Petru și Nicolae erau frați sau tată-fiu sau cel puțin înrudiți, iar posesiunea Albești trece la Nicolae, care a cerut judecarea crimei. Nu știm dacă Petru a avut familie, dar dreptul de proprietate asupra Albeștiului va fi în secolul al XIV-lea disputat, deoarece are loc un proces între urmașii lui Nicolae de Apold și urmașii lui Helwych de Sighișoara. La 1315 este pomenit Mihail, fiul lui Helwych ca și comite de Albești, sași din Sighișoara. Un document emis la 1297 conține trei scrisori în care se pomenește toponimul Feyregház. În DIR acest toponim este localizat în Transilvania ca fiind Viscri. În lucrarea sa monografică despre Albești, Máthé Attila consideră că nu este vorba despre Viscri, ci despre Albești. Însă istoriografia maghiară, care s-a ocupat de acest text, arată că nu este vorba de nici una dintre localitățile din Transilvania, ci de o posesiune azi înglobată în Békésszentandrás din Ungaria.
English: For the 13th century, two documents directly mention Albești: in 1231 and in 1299. A third one, from 1257, refers indirectly to Albești as the possessions of Johannes Latinus' family being reconfirmed after the act of 1231. In 1231 Albești was a possession (estate) of Corrard and Daniel. The document states that the entire village (villa) was given to the two sons of Johannes Latinus. The village was given to them even before this year, because the document cancels certain taxes owed by them to King Andrew II on possessions they already had. Corrard and Daniel were from a family of milites, meaning knights with war duties. It is not known what happened to the family of Johannes Latinus after 1257 because they no longer appear in documents. In 1257 Stephen, Duke of Transylvania, son of King Bela IV, reconfirmed the 1231 act, which brought Corrard and Daniel under Stephen's authority. We do not know on whose side Corrard and Daniel fought in the civil wars (1262 and 1264-1266) between Duke Stefan and King Bela IV or if they were still alive at those events, taking into account that in 1260 a new Mongol invasion took place, resulting in a failure of the Mongols, but the defense fell entirely to the Transylvanian forces led by the Akós/Akus ban (as ban of Transylvania).
From 1257 until the next mention in 1299 we have a gap of information regarding Albești. In general, in the second half of the 13th century, the Târnava Mare valley was composed of Szekler villages and noble estates. At the same time there is colonization with Saxons. The Saxons settled in villages abandoned by the Szeklers, moved by the king in the southeast of Transylvania, in the seat of Kiezd, and in the west of Transylvania on the valley of Arieș in the seat with the same name, Arieș. In 1299 comes Petru de Albești was assassinated in a conflict with Simon ban and his son Ioan. The conflict was judged and Simon ban is obliged to pay compensation. It is possible that this comes Petru was the master of Albești in this period, being put on an equal footing with Nicolae de Apold and Simon ban. Ioan, the son of Simon ban, is mentioned as a nobleman in the document, and following the trial he had to pay compensation to Nicolae de Apold. But why should these compensations be paid to Nicolae de Apold? It is not specified in the texts, but probably Petru and Nicolae were brothers or relatives, and the possession of Albești passes to Nicolae, who demanded the trial of the crime. But we know nothing about Petru de Albești's family.
A document issued in 1297 contains three letters mentioning the toponym Feyregház. In DIR this toponym is located in Transylvania as Viscri. In his monographic work on Albești, Máthé Attila believes that it is not about Viscri, but about Albești. But the Hungarian historiography, which dealt with this text, shows that it is not about any of the localities in Transylvania, but about a possession today included in Békésszentandrás in Hungary.
Collegium Mediense, 2022
Română: Înaintarea regatului maghiar în Transilvania este favorizată și de factori externi precum... more Română: Înaintarea regatului maghiar în Transilvania este favorizată și de factori externi precum decăderea confederației pecenege în secolul al XI-lea, care a lăsat un gol politic în Transilvania, de care au profitat regii maghiari. Pe parcursul secolului al XII-lea regii maghiari consolidează ținuturile ocupate din Transilvania prin ridicarea de linii fortificate de tipul prisăcilor (indagines, gyepü) și colonizarea de populații grănicere: secuii, bisenii (pecenegi) și coloniștii germani. Sub regii Ladislau I și Coloman I este atinsă linia Târnavei Mari, iar pe parcursul secolului al XII-lea sunt așezați pe valea Târnavei Mari comunități grănicere de secui.
În secolul al XII-lea se încheie orizontul arheologic Bjelo-Brdo și în Transilvania. În cadrul acestui orizont mormintele nu mai prezintă ofrande și doar în câteva morminte inventarul arheologic este compus din inele de tâmplă cu un capăt în formă de „S”, inele de deget sau mărgele. Începând cu secolul al XIII-lea inventarul mormintelor se simplifică fiind găsite rar doar monede depuse ca obol. Singurul cimitir cercetat de pe valea mijlocie a Târnavei Mari atribuit secolelor XII-XIII este cel de la Sighișoara – Dealul Viilor punctul „Necropolă”. Aici, în privința mormintelor cu inventar se găsesc inele de tâmplă cu un capăt în formă de „S” și monede depuse ca obol, însă nu în același mormânt. Inele de tâmplă cu un capăt în formă de S au mai fost descoperite în 9 morminte la Mediaș - Biserica evanghelică sub fundațiile bisericii-sală din secolul al XIII-lea. În privința așezărilor, descoperirile arheologice de la Bratei - Nisipărie, Sighișoara-Dealul Viilor/Așezare, Albești - Curtea Școlii arată existența unui material arheologic specific secuilor: ceramică lucrată la roată cu decor în linii sau în valuri orizontale, funduri de vase cu mărci de olar, căldări de lut, dar și vârfuri de săgeți, pinteni. Locuințele au formă rotundă sau patrulateră, pot fi de suprafață sau bordeie. Descoperirile arheologice, toponimia și informațiile istorice arată că în secolele XII-XIII pe valea mijlocie a Târnavei Mari au fost așezate comunități secuiești cu atribuții militare având rolul de a păzi granițele regatului maghiar.
English: The advance of the Hungarian kingdom into Transylvania was mainly due to external factors such as the decline of the Pecheneg confederation in the 11th century, which left a political gap in Transylvania, which benefited the Hungarian kings. During the twelfth century the Hungarian kings consolidated the occupied lands of Transylvania by erecting fortified lines called Prisăci in Romanian, Indagines in Latin and Gyepü in Hungarian, and the colonization of border populations: Szeklers, Bissen (Pechenegs) and German settlers. Under the kings Ladislaus I and Coloman I Târnava Mare valley was reached and during the 12th century Szeklers communities were placed as border guards in the Târnava Mare valley.
The 12th century is the end of the Bjelo-Brdo archaeological horizon in Transylvania as well. Within this horizon the tombs no longer have offerings and only in a few tombs the archaeological inventory is composed of temple rings with an "S" -shaped end, finger rings or beads. Starting with the 13th century, the inventory of graves is simplified, as only coins deposited as obol are rarely found.
The only cemetery researched in the middle valley of Târnava Mare attributed to the 12th-13th centuries is the one from Sighișoara - Dealul Viilor, the “Necropolis” point. Here, regarding the tombs with inventory, there are temple rings with an "S" -shaped end and coins deposited as obol, but not in the same tomb. Temple rings with an "S" -shaped end were also discovered in 9 tombs at Mediaș-Evangelical Church under the foundations of the church-hall from the 13th century.
Regarding the settlements, the archeological discoveries from Bratei-Nisipărie, Sighișoara-Dealul Viilor/Settlement, Albești-Curtea Școlii shows the existence of an archeological material specific to the Szeklers: pottery made on wheels with decoration in lines or horizontal waves, pot bottoms with marks of potter, but also arrowheads, spurs. The houses have a round or quadrilateral shape, they can be surface or in the ground, a hut.
Archaeological discoveries, place names and historical information show that in the 12-13th centuries on the middle valley of Târnava Mare were settled Szekler communities with military responsibilities having the role of guarding the borders of the Hungarian kingdom.
Alt-Schaessburg. Istorie. Patrimoniu, 2021
Română: Împreună cu Gheorghe Baltag în vara-toamna anului 2020 am făcut cercetări de suprafață, p... more Română: Împreună cu Gheorghe Baltag în vara-toamna anului 2020 am făcut cercetări de suprafață, periegheze, la nord de valea Hârtibaciului pe văi ale localităților Brădeni, Netuș, Iacobeni și Stejărișu, în sensul de mers de la Sighișoara la Agnita. Cercetările de suprafață arată că văile secundare ce țin de valea Hârtibaciului au fost locuite în preistorie și evul mediu timpuriu. Aceste văi sunt la sud de cumpăna apelor în Podișul Hârtibaciului, regiune geografică cuprinsă între valea Târnavei Mari și valea Hârtibaciului. Podișul Hârtibaciului are două subdiviuziuni: Podișul Hârtibaciului de Nord și Podișul Hârtibaciului de Sud Arealul nostru de interes al cercetărilor de suprafață este zona Podișului Hârtibaciului de Nord, care la rândul său este format din două regiuni geografice despărțite de cumpăna apelor unde avem cele mai înalte altitudini ale dealurilor din acest areal de peste 600 m. La nord sunt văile secundare ale râului Târnava Mare și unde a fost descoperit material arheologic în puncte de pe teritoriul localităților Albești, Apold, Archita, Boarta, Boiu, Brateiu, Bunești, Cloașterf, Criș, Criț, Daia, Daneș, Hetiur, Laslea, Mălâncrav, Mediaș, Moșna, Mureni, Roadeș, Prod, Saschiz, Săcel, Seleuș, Sighișoara, Stejăreni, Șaeș, Șapartoc, Șeica Mică, Târnava, Valea Lungă, Văleni, Vânători, Vulcan. Aceste situri sunt descrise în Repertoriul Arheologic al Județului Mureș, dar mai ales în cartea Sighișoara înainte de Sighișoara a domnului Gheorghe Baltag. În ceea ce privește cercetarea din 2020 avem următoarea situație. La Brădeni pe valea Țichi avem punctul „Sub Dealul Morii”, punct aflat la locul izvoarelor acestei văi. Valea este la vest de localitate, nefiind valea care trece prin Brădeni. A fost descoperită ceramică din perioada neolitică, epoca bronzului și din evul mediu timpuriu, perioada slavă. În Repertoriul Arheologic al Județului Sibiu (prescurtat mai departe RepArhSb) este menționat locul numit Vizuina Vulpii (Fuchslecher) unde „s-au descoperit resturile unei aşezări cu fragmente ceramice datând, poate, din epoca bronzului” .
Cercetarea de la Netuș s-a făcut pe valea care trece prin localitate. În punctul „În Boscă” ceramica arată existența culturii Wietenberg, iar punctul „Fostele Saivane”, de sub pădurea Coop, ceramica arată perioada preistorică, post romană și slavă. În RepArhSb sunt semnalate câteva descoperiri din neolitic și epoca fierului. Siturile de la Iacobeni nu sunt pe valea care trece prin localitatea, valea Metiș este la est de localitate și se află administrativ pe teritoriul localității. În punctul Știl este ceramică preistorică, iar în punctul Livadă ceramică din perioada slavă. În RepArhSb se menționează că „lângă drumul ce duce spre satul Criş se află o aşezare din epoca bronzului cu elemente ale culturii Coţofeni (?) şi Wietenberg”. Acest drum este pe valea din localitatea Iacobeni, drum ce duce în localitatea Criș din comuna Daneș. Așezările sunt de mici dimensiuni și sunt înafara localităților actuale, la nord de acestea spre fundul văilor. Nu este exclusă o comunicare cu așezările aflate dincolo de cumpăna apelor, aflate nu departe de aceste situri. Spre nord de cumpăna apelor sunt descoperiri din mai multe perioade la Criș. Față de localitățile actuale, aceste posibile așezări arătate de ceramica de suprafață sunt la 1-3 km de localitatea actuală în zona de izvor a văilor și la confluențele unor văi secundare cu cea principală. Vizibilitate redusă față de valea principală a așezărilor aflate în zona de izvor a văii oferă protecție naturală. Ceramica se afla în pământ negru cu urme de chirpic ars. Zona favorizează creșterea animalelor și vânătoarea. Agricultura ar fi o ramură secundară.
English: Surface research at 75 years old. Archaeological traces from prehistory and from the early medieval period on the Hârtibaciu valley
(Summary)
The phrase " Surface research at 75 years old" is a title given by Gheorghe Baltag to the personal diary for surface research in 2020. Although at an advanced age his passion for archeology and history did not leave him. After retiring in 2009, starting with the following year and until last year, I had the honor to accompany Gheorghe Baltag on trips in the wooded hill areas of the geographical area between the Târnava Mare and Hârtibaciu valleys. Unfortunately, Gheorghe Baltag left us in June 2021.
Together with Gheorghe Baltag in the summer-autumn of 2020, we did surface archaeological research north of the Hârtibaciu valley on the valleys of Brădeni, Netuș, Iacobeni and Stejărișu, in the direction of Sighișoara to Agnita. Surface research shows that the secondary valleys belonging to the Hârtibaciului valley were inhabited in prehistory and the early Middle Ages. These valleys are south of the watershed in the Hârtibaciu Plateau, a geographical region between the Târnava Mare valley and the Hârtibaciu valley. The Hârtibaciu Plateau has two subdivisions: the Northern Hârtibaciu Plateau and the Southern Hârtibaciu Plateau. Our area of interest for surface research is the area of the North Hârtibaciu Plateau, which in turn consists of two geographical regions separated by the watershed where we have the highest altitudes of the hills in this area of over 600 m. To the north are the secondary valleys of the Târnava Mare river. Archaeological material was discovered here in points on the territory of Albești, Apold, Archita, Boarta, Boiu, Brateiu, Bunești, Cloașterf, Criș, Criț, Daia, Daneș, Hetiur, Laslea, Mălâncrav, Mediaș, Moșna, Mureni, Roadeș, Prod, Saschiz, Săcel, Seleuș, Sighișoara, Stejăreni, Șaeș, Șapartoc, Șeica Mică, Târnava, Valea Lungă, Văleni, Vânători, Vulcan. These sites are described in the Archaeological Repertory of Mureș County, but especially in the book Sighișoara before Sighișoara by Mr. Gheorghe Baltag. Regarding the 2020 research, we have the following situation. In Brădeni on the Țichi valley we have the point “Sub Dealul Morii” (Under the Hill of the Mill), a point located at the source of this valley. The valley is to the west of the village, not being the valley that passes through Brădeni. Pottery from the Neolithic period, the Bronze Age and the early Middle Ages (the Slavic period) was discovered. In the Archaeological Repertory of Sibiu County (RepArhSb) is mentioned the place called Vizuina Vulpii (in german Fuchslecher) (The Fox Hole) where "the remains of a settlement with ceramic fragments dating, perhaps, from the Bronze Age" were discovered.
The research from Netuș was done on the valley that passes through the village. In the point called “În Boscă” the pottery shows the existence of the Wietenberg culture, and in the point “The former Saivane”, under the Coop forest, the pottery shows the prehistoric, post-Roman and Slavic period. In RepArhSb are reported some discoveries from the Neolithic and Iron Age. The sites from Iacobeni are not on the valley that passes through the locality, the Metiș valley is to the east of the locality, but it is administratively on the territory of Iacobeni village. In the Știl point there is prehistoric pottery, and in the Livadă (Orchard) point there is pottery from the Slavic period. In RepArhSb it is mentioned that "next to the road leading to the village of Cris there is a settlement from the Bronze Age with elements of Coţofeni (?) And Wietenberg culture". This road is on the valley from Iacobeni, a road that leads to Criș from Daneș commune.
The settlements are small and are outside the current localities, north of them towards the bottom of the valleys. A communication with the settlements located beyond the watershed, not far from these sites, is not excluded. To the north of the watershed are discoveries from several periods at Cris. Compared to the current localities, these possible settlements shown by the surface pottery are 1-3 km from the current locality in the spring area of the valleys and at the confluences of some secondary valleys with the main one. Low visibility to the main valley of the settlements located in the spring area of the valley provides natural protection. The pottery was in black earth with traces of burnt adobe. The area favors animal breeding and hunting. Agriculture would be a secondary branch.
Review of Ecumenical Studies (RES), 2021
The present paper aims at describing the process through which the religious rite and ritual have... more The present paper aims at describing the process through which the religious rite and ritual have changed within settlements located along the middle valley of the Târnava Mare river, evolving from pagan manifestations to the emergence of the Catholic ecclesiastic institutions. The archaeological Mediaș group reflects the presence of the cremation rite in this particular region, which was a common ground up until the mid-9th century. For the following period, of the 9th-11th centuries, there is a hiatus in archaeological findings relevant to the funeral rite; there aren’t any burial grounds / cemeteries that have been identified, only one settlement in Albești (Mureș county). The Târnava Mare basin was shortly encompassed within the Hungarian Kingdom. Thus, starting with the 12th century a series of indagines were built and defended by the Szeklers’ communities. The cemetery on the so called Dealul Viilor in Sighișoara is attributed to the Szeklers. A new burial ritual was observed, namely an antropomorphic one, after German population settled down along the Târnava Mare valley and after the arrival of Dominican monks in Sighișoara, where they have erected a Dominican convent. From an institutional point of view, these settlements were placed under the jurisdiction of the Transylvanian bishopric and of the chapters / diaconates of Mediaș, Laslea/Criș, Târnava Mare, Târnava Mică, Saschiz, Tileagd.
Collegium Mediense, 2021
Română: Sfârșitul grupului arheologic Mediaș în secolul al IX-lea este și sfârșitul manifestării ... more Română: Sfârșitul grupului arheologic Mediaș în secolul al IX-lea este și sfârșitul manifestării păgâne pe valea Târnavei Mari, la datele arheologice actuale. În același timp pentru secolele X-XI avem un gol arheologic.
Pătrunderea creștinismului catolic pe valea Târnavei Mari are loc o dată cu așezarea secuilor pe linia Târnavei. Descoperirile arheologice se grupează în două microzone: a) Microzona Mediaș cu așezarea de secol XII de la Brateiu-Nisipărie și b) Microzona Sighișoara cu așezarea și cimitirul de la Sighișoara-Dealul Viilor. Până la reformă maghiarii, secuii și sașii aparțineau Bisericii catolice. Organizarea instituțional-ecleziastică de tip catolică era unică pentru toate comunitățile. Satele formate din două-trei comunități erau rare în secolul al XIV-lea. Documentele arată că în secolele XII-XIII coloniștii primesc un teritoriu desertam et inhabitata sau vacua adică părăsit, nelocuit sau evacuat de alte etnii și clase sociale (nobilime, cler). În teritoriul primit de coloniștii sași, satele nu erau locuite de alte etnii, excepție vor face satele aflate între cele două Târnave unde adesea satul este împărțit între două sau trei populații, dar acest fapt se observă mai târziu, din secolul al XV-lea. În secolul al XIV-lea localitățile din „Două Scaune” țineau de Episcopia Transilvaniei, majoritatea fiind sub jurisdicția arhidiaconatului de Alba prin decanatele Șeica și Mediaș. Alte patru localități țineau de arhidiaconatul/decanatul de Târnava Mare.
English: The end of the Mediaș archeological group in the ninth century is also the end of the pagan manifestation on the Târnava Mare valley, at the current archaeological data. At the same time for the 10th-11th centuries we have an archeological gap. The penetration of Christianity on the Târnava Mare valley is achieved by placing the Szeklers on the Târnava line, having the role of border guards. The archaeological discoveries are grouped in two microzones: a) Mediaș microzone with the 12th century settlement from Brateiu-Nisipărie and b) Sighișoara microzone with the settlement and cemetery from Sighișoara-Dealul Viilor. Until the Reformation, the Hungarians, Szeklers and Saxons belonged to the Catholic Church. The Catholic institutional-ecclesiastical organization was unique to all communities. Villages made up of two or three communities were rare until the 14th century. The documents shows that in the XII-XIII centuries the settlers received a territory desertam et inhabitata or vacua, i.e. abandoned, uninhabited or evacuated by other ethnic groups and social classes (nobility, clergy). In the territory received by the Saxon settlers, the villages were not inhabited by other ethnic groups, except for the villages between the two Târnava rivers where the villages are often divided between two or three populations, but this fact is observed later in the fifteenth century. In the 14th century, the localities belonging to the “Two Chairs” belonged to the Diocese of Transylvania, most under the jurisdiction of the archdeaconry of Alba through the deaneries of Șeica and Mediaș and only four belonged to the archdeaconry of Târnava, within the deanery of Târnava Mare.
Cultura Medieșană, 2020
Română: După dispariția khaganatului avar, sudul Transilvaniei intră în aria de hegemonie politi... more Română: După dispariția khaganatului avar, sudul Transilvaniei intră în aria de hegemonie politică și militară bulgară, cu puternice influențe culturale bizantine. Interesele statului bulgar pentru această regiune sunt pur economice: controlul centrelor miniere de exploatare a sării din sud-vestul și sud-estul Transilvaniei. Între aceste două zone salifere avem un spațiu geografic alcătuit din văile Târnavelor și a Hârtibaciului și valea mijlocie a Oltului, în care din punct de vedere arheologic e dificil de descifrat ce s-a întâmplat.
Pe Valea Târnavei Mari, la Bratei și Sighișoara avem semnalate așezări încă din perioada post-romană până în secolul al IX-lea, însă lipsesc urmele arheologice pentru secolele IX-XI. Situl de la Albești și cercetările de teren arată că, totuși, această regiunea a Târnavei Mari a fost locuită de comunități chiar dacă erau slab dezvoltate economic și retrase pe văi secundare.
Ceramica de la Albești din secolele IX-X prezintă influențele culturii balcano-dunărene și ținând cont de situația geopolitică a secolelor IX-X, arheologic, ceramica de la Albești – La Cetățea/Sub Cetățea (jud. Mureș) aparține culturii Dridu, prima parte a acesteia (Dridu A). Lipsesc vasele specifice fazei a doua (Dridu B –secolele X-XI), anume vasele cu pasta fină, cenușie, decor de linii lustruite și mai puțin linii incizate.
Cultura Dridu reprezintă aspectul regional carpato-dunărean a culturii provincial bizantine, purtătoare a unei ceramici decorate cu striuri oblice și verticale peste striuri orizontale și a liniilor în val. Cultura bizantină este prezentă la nord și sud de Dunăre prin Țaratul Bulgar în secolele IX-X, iar după 976 prin însuși Imperiul Bizantin, care revine la Dunăre prin thema Paristrion, prin soldații și prin cetățenii bizantini aflați în cetățile și orașele bizantine refăcute.
English: ARCHAEOLOGICAL AND HISTORICAL ASPECTS REGARDING THE VALLEY OF TÂRNAVA MARE IN THE 9th-10th CENTURIES. After the disappearance of the Avar Khaganat, southern Transylvania will be included in the area of Bulgarian political and military hegemony. The Bulgarians had in their culture strong Byzantine cultural influences. The interests of the Bulgarian state for this region are purely economic: the control of the salt mining centers in the south-west and south-east of Transylvania. Between these two salt regions we have a geographical space made up of the valleys of Târnavelor and Hârtibaciului and the middle valley of Olt, in which from the archaeological point of view it is difficult to decipher what has happened.
On the Târnava Mare Valley, in Bratei and Sighișoara we have reported settlements from the post-Roman period to the 9th century, but the archaeological traces for the 9th-11th centuries are missing. However, the archaeological site from Albeşti, Mureș county, and also the field researches shows that, this region of Târnava Mare was inhabited by communities even though they were poorly developed economically and withdrawn on secondary valleys.
The ceramics from Albeşti dated to the 9th-10th centuries shows the influences of the Balkan-Danube culture and taking into account the geopolitical situation of the historical period, from archeological point, the ceramics from Albeşti – La Cetățea/Sub Cetățea (Mureș County) belongs to the Dridu culture, the first part of it (Dridu A). The vessels from phase two (Dridu B) are missing (10th-11th centuries).
Dridu culture represents the Carpathian-Danube aspects for the Byzantine provincial culture, bearing a ceramic decorated with oblique and vertical stripes over horizontal stripes and the lines in the wave. Byzantine culture is present in the north and south of the Danube through the Bulgarian state in the 9th-10th centuries, and after 976 by the Byzantine Empire itself, which returns to the Danube through thema Paristrion, with the soldiers and the Byzantine citizens in the restored Byzantine cities and cities.
Acta Musei Porolissensis, 2020
Română: După dispariția puterii pecenege din spațiul extracarpatic în urma înfrângerii din 1091 d... more Română: După dispariția puterii pecenege din spațiul extracarpatic în urma înfrângerii din 1091 de la Lebunion, până la începutul secolului al XIII-lea regalitatea maghiară va aduce treptat sub control întreg spațiul intracarpatic. La fiecare înaintare sunt ridicate prisăci, linii defensive fortificate, apărate de populații grănicere precum secuii și pecenegii, dar și români și coloniști germani. Documentele sunt lacunare cu privire la prezența pecenegilor în Transilvania. Studiind toponimia distingem trei grupuri de pecenegi prezenți în Transilvania: 1. Pecenegii „maghiarizați” – bissenii; 2. Pecenegii extracarpatici (semnalați cu toponimul de „păgâni” și cu alte toponime turanice în sudul Transilvaniei zona Făgăraș); 3. Membrii ai unor triburi de pecenegi: Tolmács (Tălmaciu, jud. Sibiu), Külbey (Culpiu – Kölpény, jud. Mureș) și Baj (Boiu în jud. Alba, Hunedoara, Mureș etc.). Pe valea mijlocie a Târnavei Mari avem semnalate grupuri de pecenegi, pe bază toponimică, la Beșa (azi Stejărenii, jud. Mureș), Boiu (jud. Mureș) și Țopa (jud. Mureș). Numele în maghiară a Târnavei este Kükülló, denumire cu origine turanică cel mai probabil moștenit de la pecenegi de către maghiari.
English: After the disappearance of the Pechenegs in the extracarpathian space following the defeat of Lebunion in 1091, until the beginning of the 13th century, the Hungarian kings will gradually bring under control the entire intracarpathian space. At each advance, fortifications are build and defended by border populations such as Szeklers and Pechenegs, but also Romanian populations and German settlers. The documents are incomplete regarding the presence of the Pechenegs in Transylvania, but studying the toponymy, we have three groups of Pechenegs in Transylvania: 1. The hungarianized Pechenegs - the Bissenians; 2. Extracarpathian Pechenegs (marked with the toponym of "pagans" and Turkish origins toponyms in southern Transylvania - Făgăraș area); 3. Members of some Pecheneg tribes, namely Tolmács (Tălmaciu, Sibiu County), Külbey (Culpiu - Kölpény, Mureș County) and Baj (Boiu in Alba County, Hunedoara, Mureș, etc.). On the middle valley of Târnava Mare we have reported groups of Pechenegs based on toponymy at Beșa (today Stejărenii, Mureș County) and Boiu (Mureș County). The Hungarian name of Târnava is Kükülló, a name of Turkish origin most likely inherited from the Pechenegs by the Hungarians.
Alt-Schaessburg, 2020
Studiul de față, început în numărul anterior al prezentului anuar, privește toponimia aflată la n... more Studiul de față, început în numărul anterior al prezentului anuar, privește toponimia aflată la nord de valea Târnavei Mari și are în vedere oiconime, oronime, hidronime și hileonime aflate într-un spațiu delimitat de cumpăna apelor la nord, cursul Târnavei Mari la sud, valea Șoimuș la est și valea Păucea la vest. Studierea acestor toponime arată prezența unor comunități slavo-române, maghiare/secuiești, a sașilor și a unor grupuri de turanici.
Oiconimele care arată forma şi particularităţile reliefului şi a apelor curgătoare sunt reprezentate de 8 așezări, dintre care două sunt desțelenite (poieni), una se află pe un teren arid, două pe terenuri mocirloase ș.a. Alte oiconime provin de la numele întemeietorului localității/a unor comunități locale/ a unui sfânt/ a unei personalități (5 așezări), care evocă mărturii istorice și de viață socială (1), care au luat naştere în legătură cu vegetaţia (2), cu fauna (4), o așezare a cărui denumire provine de la nume de popoare.
Unele oiconime provin din cuvinte slavo-române (ex. Curciu/Kirtsch; Prod/Pródt/Pruden), altele au fost înlocuite cu toponime maghiare (Curciu/Kirtsch cu Körös adică desțelenit cu aur; Săcel cu Andrásfalva adică desțelenit cu satul Sf. Andrei); altele au forme germane din care s-au format cele maghiare (ex. Dârlos din germanul dürr, adică „uscat/secetos”; Ernea/Szászernye din germanul Arnold; Giacăș/ Gyákos din germanul Jakob); în alte cazuri funcționează două sau trei denumiri pentru aceeași localitate arătând existența în paralel a două sau trei comunități (ex. Hétiur/Marienburg adică maghiari/sași; Curciu/Körörs/Kirtsch adică slavo-români/ maghiari/ germani); în trecutul apropiat unele oiconime au fost înlocuite cu denumiri româneşti fără să se țină cont de înțelesul inițial (ex. Dumbrăveni).
Hileonimele sunt trecute sub forma germană „Wald” sau sub forma românească „Padura” (adică „pădurea”), iar dintre denumiri cu rezonanță românească avem „Padura Nucyylor” arătând o pădure unde au fost plantați nuci și „Padura Frimtura” de la „frântură”, adică o porțiune cu copaci separată de pădurea principală.
Hidronime cu rezonanță românească nu sunt trecute pe harta josefină la nord de Târnava Mare.
Dintre oronime întâlnim „Blahulij Berg” (adică dealul blahilor, a românilor), „Dial Pandur” unde cuvântul „pandur” arată un soldat din armata austriacă și nu un soldat din armata lui Tudor Vladimirescu; și ca oronime avem două cuvinte opuse ca înțeles, anume „dos” și „fața” ce se întâlnesc pe teritoriul localității Boiu ce arată părți a dealurilor aflate spre soare sau ferite de soare din cauza poziționării.
Die vorliegende Studie, deren ersten Teil in der letzten Ausgabe des Jahrbuches erschienen ist, betrifft die Toponymie (Ortsbezeichnung) des Gebietes nördlich vom Großen Kokel Tal. Die Studie bezieht sich auf Oikonyme, Oronyme, Hydronyme und Namen für Wälder, die in einem bestimmten Raum erkennbar sind (nördlich von der Wasserscheidelinie, südlich vom Großen Kokel Flusslauf, östlich von Șoimuș Tal und westlich von Păucea Tal begrenzt). Das Untersuchen dieser Toponyme deuten auf die Anwesenheit einer slawisch-rumänischen, ungarisch/szeklerischen, sächsischen und einiger turanischen Gruppen angehörenden Siedlungen hin.
Die Oikonyme lassen die Form und Merkmale der Reliefformen und fließenden Gewässer erkennen, wobei diese durch 8 Siedlungen vertreten sind. Zwei davon wurden im Feld identifiziert, eine im unfruchtbaren Gelände, zwei im schlammiges Gelände u.a. Weitere Oikonyme wurden von Siedlungsbegründer, von Heiligen oder Persönlichkeiten (in diesem Fall geht es um 5 Siedlungen) abgeleitet; davon rufen eine Siedlungsnamen geschichtliche Ereignisse hervor, zwei sind in Bezug auf die Pflanzenwelt entstanden, vier in Bezug auf die Tierwelt, Siedlung deren Name vom Namen der Völker stammt (1).
Einige Oikonyme stammen aus slawisch-rumänischen Wörtern (z.B. Curciu/Kirtsch; Prod/Pródt/Pruden), andere wurden durch ungarischen Toponyme ersetzt (Curciu/Kirtsch ersetzt durch Körös, nämlich geackertes Feld durch Gold ersetzt; Săcel durch Andrásfalva, nämlich durch Hl. Andreas). Andere Toponyme beweisen deutsche Formen aus denen die ungarischen Bezeichnungen entstanden sind (z.B. Dârlos stammt von dem deutschen Begriff dürr; Ernea/Szászernye vom Arnold; Giacăș/ Gyákos vom Jakob). Es gibt auch Fälle in denen die gleichzeitige Bewohnung derselben Siedlung von zwei oder sogar drei ethnischen Gruppen bewiesen wird (z.B. Hétiur/Marienburg, nämlich Ungarn/Sachsen; Curciu/Körörs/Kirtsch, nämlich Slawisch-Rumänischen/Ungarn/Sachsen). Manche Oikonyme wurden in naher Vergangenheit durch rumänischen Bezeichnungen ersetzt, wobei man den ursprünglichen Orstnamen vernachlässigt wurde (z.B. Dumbrăveni).
Die Waldnamen sind entweder durch den deutschen Begriff „Wald” oder den rumänischen „Padura” (nämlich „pădurea”) erkennbar. Es gibt Waldnamen mit rumänischen Klang, wie z.B. „Padura Nucylor”, ein Nussbaumwald oder „Padura Frimtura” abgeleitet von „frântură” (Bruch), also eine mit Bäumen bedeckten Fläche, die von dem eigentlichen Wald abgetrennt ist. Rumänisch klingende Hydronyme gibt es auf der Josefinischen Landesaufnahme nördlich von der Großen Kokel nicht dargestellt. Besondere Oronyme sind solche wie „Blahulij Berg” (der Hügel der sogennanten „blahi”, also der Rumänen), „Dial Pandur”, wobei der Begriff „pandur” einen habsburgischen Soldat und nicht einen aus der armee des Tudor Vladimirescus bezeichnet. Weitere Oronyme sind auch entgegengesetzte Begriffe, wie z.B. „dos” und „față”, die in Boiu getroffen sind. Diese beziehen sich auf Hügeln, die der Sonne gegenübergestellt oder von dieser entfernt sind.
Relații Interetnice în Transilvania. Interferențe istorice, culturale și religioase, 2019
Aspecte privind habitatul în bazinul Târnavei Mari în secolele IX-XI. Date tehnice privind cerami... more Aspecte privind habitatul în bazinul Târnavei Mari în secolele IX-XI. Date tehnice privind ceramica de la Albești, jud. Mureș
(rezumat)
Cercetările de teren (perieghezele) au semnalat existența a cel puțin 12 așezări cu caracteristici pentru secolele IX-XI pe valea Târnavei Mari (vezi harta 2). Dintre acestea situl de la Albești – La Cetățea/Sub Cetățea a fost cercetat sistematic (hărțile 5 și 6) de către Gheorghe Baltag. Situl are trei nivele de locuire încadrate în perioada migrațiilor și la începutul evului mediu timpuriu: secolele VII-IX, secolele IX-X/XI și secolele XI-XII. În prezentul articol sunt descrise 9 vase ceramice reîntregite și expuse la Muzeul de Istorie Sighișoara, specifice secolelor IX-X/XI. Vasele sunt lucrate la roata olarului cu turație medie/roata înceată. Toate vasele au fost supuse unei arderi oxidante. Nuanțele color sunt roșiatice sau cărămizii cu pete negricioase datorate unor arderi secundare. Ornamentele sunt formate din „decor cu furculița”, linii orizontale simple îndesite sau rarefiate, benzi de linii în valuri ș.a. Pasta are ca degresant nisip-fin și micro-prundiș având un aspect fin sau aspru spre zgrunțuros. Ceramica de la Albești are influențele culturii balcano-dunărene și ținând cont de situația geopolitică a secolelor IX-X când sudul Transilvaniei se afla în aria de influență bulgară, aceasta ar ține de cultura Dridu, faza Dridu A. Gheorghe Baltag, pe baza acestor cercetări sistematice de la Albești și în urma perieghezelor efectuate pe văile secundare ale Târnavei Mari, ia în considerare existența unor comunități care conviețuiau în paralel cu cele de pe valea principală, comunități ce alcătuiesc o cultură aparte numită de el „cultura plaiurilor transilvane”.
Habitat aspects in the Târnava Mare basin in the 9th-11th centuries. Technical data on ceramics from Albeşti, Mureș county (summary)
Field researches have indicated the existence of at least 12 settlements with characteristics attributed to the period between the 9th-11th centuries on the Târnava Mare valley (see map 2). Out of these, the site from Albeşti - La Cetățea/Sub Cetățea has been systematically researched (maps 5 and 6) by Gheorghe Baltag. The site revealed three levels of housing during the migration period and at the beginning of the early Middle Ages, namely between the 7th-9th centuries, the 9th-10th/11th centuries, and the 11th-12th centuries. The present paper focuses upon 9 ceramic vessels dated back to the 9th-10th/11th centuries that were refurbished and exhibited within the Sighișoara History Museum. The pots have been shaped on the potter's wheel with medium speed/continuous wheel. All the vessels were subjected to an oxidizing combustion. The color shades are reddish, similar to bricks, with blackish spots due to secondary burns. Ornaments consist of "fork decoration", simple horizontal lines thickened or scratched, strips of waved lines and so on. The paste consists of fine sand, acting as a degreaser, and micro pebbles having a fine or rough appearance towards a grained one. The ceramic from Albeşti carries the influences of the Balkan-Danube culture. Taking the geopolitical situation of the 9th-10th centuries into account, a period when southern Transylvania was an area under Bulgarian influence, the ceramic from Albeşti, Mureș county, belongs to the Dridu culture, phase A. Based on these systematic investigations from Albeşti and following the surveys carried out on the secondary valleys of Târnava Mare, Gheorghe Baltag has issued the theory of communities that were living simultaneously with those of the main valley, communities that make up a particular culture which he has named "the culture of the Transylvanian plains”.
Cuvinte cheie: Albești, jud. Mureș, ceramică, secolele IX-XI, cultura Dridu.
Key words: Albeşti village, Mureș county, ceramics, 9th-11th century, Dridu culture.
Alt-Schaessburg, Muzeul de Istorie din Sighișoara, 2019
Considerații asupra evoluției istorice a bazinului Târnavei Mari din perspectivă arheologică și t... more Considerații asupra evoluției istorice a bazinului Târnavei Mari din perspectivă arheologică și toponimică în secolele X-XIII (I)
(rezumat)
Pe harta josefină realizată la 1783-1785, toponimia bazinului hidrografic al Târnavei Mari între văile Saschiz și Șoimuș până la Mediaș reflectă aspectele geografice, cât şi o serie de mărturii istorice şi sociale, ce s-au petrecut odinioară în această regiune. Oiconimele care arată forma şi particularităţile reliefului şi a apelor curgătoare sunt reprezentate de 9 așezări. Acestea sunt urmate de oiconime cu originea în antroponime, care provin de la numele întemeietorului localității, a unor comunități locale, a unui sfânt sau a unei personalități (6 așezări), care evocă mărturii istorice și de viață socială (3), care provin din termeni bisericești (4 așezări), care au luat naştere în legătură cu vegetaţia (2 nume), cu fauna (1), cele care se referă la despăduriri şi la modul de utilizare a terenurilor (1). Deşi în număr mai redus, sunt prezente şi toponimele care evocă mărturii istorice şi cele care se referă la diferite aspecte de viaţă socială (2).
Unele oiconime au fost înlocuite cu toponime maghiare, impuse de administraţia maghiară, iar în trecutul apropiat unele toponime au fost înlocuite cu toponime româneşti. Fondul principal al toponimiei din bazinul mijlociu al Târnavei Mari și aflate la sud de râu nu s-a modificat profund, dar trebuie studiate cu atenţie. Toponimia slavă moștenită de români din arealul studiat este un strat toponimic slav vechi: Târnava, Daia, Vulcan.
Pe harta josefină am identificat hidronime cu rezonanță românească în special în denumirile de văi: Valle Lapus, Valle Mare, Valle Ursuluj, Valle Satului, Valje Hetzel. Oronime cu rezonanță românească nu sunt trecute pe harta josefină în sudul Târnavei Mari, față de la nord de râu. Sensul de „vale” se referă la „loc larg între două înălțimi; teren în pantă coborâtoare” sau „loc cuprins între două înălțimi, cu talveg și cu fund” sau „pârâu, apă curgătoare”. Termenul „vale” derivă din latinescul „vallis”, în timp ce în slava veche formele sunt „ǫdolŭ” și ”ǫdolǐ”. Prin urmare văile secundare poartă nume date de români sau moștenite de români.
Überlegungen zur geschichtlichen Entwicklung des Großen Kokel Becken aus archäologischer und toponymischer Perspektive zwischen den 10.-13. Jahrhunderten (I) (Zusammenfassung)
Die Toponymie des hydrographischen Beckens des Großen Kokels, entlang der Keisder und Schalmen Täler, widerspiegelt auf der Josephinischen Landesaufnahme, durchgeführt zwischen den Jahren 1783-1785, geographische Aspekte, als auch historische und soziale Zeugnisse für die jahrhundertlange Entwicklung der Gegend.
Die Ortsnamen von neun Siedlungen bezeugen die Morphologie und Eigenart der Reliefformen und der fließenden Gewässer. Diese sind von antroponymisch stammenden Ortsnamen gefolgt. Die letzteren bekamen den Namen entweder ihres Gründers oder einer ansässigen Gemeinde, eines Heiligen oder einer Persönlichkeit (6 Siedlungen). All diese rufen teilweise geschichtliche und soziale Zeugnisse (3 Siedlungen) hervor, sind teilweise aus kirchlichen (4 Siedlungen), pflanzlichen (2 Siedlungen) oder tierischen (1 Siedlung) Begriffen abgeleitet. Manche Toponyme versuchen auch die Verwendungsart der Wälder oder Äcker zu erklären (1 Siedlung). Auch wenn in geringer Anzahl, Toponyme in Beziehung mit historischen und sozialen Zeugnissen kommen vor (2 Siedlungen).
Mit der Zeit, einige Ortsnamen wurden von den ungarischen Verwaltungsbehörden mit ungarischen Toponymen ersetzt und in jüngerer Zeit die letzteren wurden rumänisch umbenannt. Die toponymische Hauptlexik des Großen Kokel Beckens und der südlich davon angelegenen Siedlungen hat sich nicht wesentlich geändert, trotzdem sind weitere wissenschaftliche Untersuchungen mit Aufmerksamkeit durchzuführen. Manche slawischen Ortsnamen, wie zum Beispiel Târnava, Daia, Vulcan, wurden von den in dieser Gegend lebenden Rumänen geerbt und gehen zurück zu einer alten slawischen Toponymieschicht.
Die auf der Josephinischen Landesaufnahme identifizierten Gewässernamen deuten daraufhin, dass diese und die Namen der Täler eher einen rumänischen Klang haben: Valle Lapus, Valle Mare, Valle Ursuluj, Valle Satului, Valje Hetzel. Rumänisch klingenden Namen der Reliefformen sind im südlichen Teil des Großen Kokels auf der Josephinischen Landesaufnahme nicht repräsentiert. Ganz anders sieht die Darstellung dieser nördlich des Großen Kokels. Der Begriff „vale“ (Tal) beschreibt einen „breiten Ort zwischen zwei Höhen; Gelände im absteigender Hanganlage“, „Ort zwischen zwei Höhen, mit Talweg und Grund“ oder „Bach, fließendes Wasser“. Der Begriff wird aus dem Lateinischen „vallis” abgeleitet, während in der alten slawischen Sprache die entsprechenden Formen „ǫdolŭ” și ”ǫdolǐ” sind. Infolgedessen sind wir der Meinung, dass die Nebentäler entweder von den Rumänen benannt wurden oder trugen Namen, welche die Rumänen weiterverwendet haben.
Revista Transilvania, IV/2019, Sibiu, 2019
Ceramică orientală din perioada „honfoglalás”. Vase cu gât cilindric și canelat din Bazinul carpa... more Ceramică orientală din perioada „honfoglalás”. Vase cu gât cilindric și canelat din Bazinul carpatic (rezumat)
Vasele cu gât cilindric și canelat în istoriografia maghiară au fost analizate în principal de Mesterházy Károly (1975), Fodor Janos (1985), Takács Miklós (2012), Szabina Merva (2014), iar în istoriografia română de Petru Iambor (1985-1986), Dan Băcueț-Crișan (2013) dar ș.a. Vasele au fost descoperite atât în necropole cât și în așezări, dar cele din necropole sunt mai interesante întrucât au fost descoperite întregi, în timp ce în așezări acestea sunt fragmente. Forma acestor tipuri de vase iese imediat în evidență. Gâtul face parte separată față de corpul acestuia, este format din rulouri de argilă netezite formând caneluri adânci și se termină într-o buză de cele mai multe ori dreaptă și mai rar puțin evazată spre exterior. Criteriile de clasificare sunt diverse, se urmărește prezența sau absența toartelor, tipul de buză, tipul de canelură, tehnologia folosită și dimensiunile. Majoritatea sunt lucrate la roata înceată. Sunt încadrate în sec. X-XI, atribuite unor populații nomade, în special chazarii, dar întâlnite și în mediul bulgar sau peceneg. Vasele descoperite în depresiunea Silvaniei au o încadrare mai largă, sec. X-XII.
Oriental pottery from the honfoglalás period
Cylindrical-neck, grooved vessels in the Carpathian Basin
The topic of cylindrical-neck, grooved vessels in the Carpathian Basin has been debated in the Hungarian historiography, mostly by the likes of Mesterházy Károly (1975), Fodor Janos (1985), Takács Miklós (2012), Szabina Merva (2014), and in the Romanian field literature by Petru Iambor (1985-1986), Dan Băcueț-Crișan (2013) and others. This kind of vessels were uncovered both in settlements, as fragments, and burial places, where these were better preserved, some even as a whole, and are more interesting. The neck marks a distinct part of the vessel, being made of leveled clay rolls forming deep shafts. The neck’s upper part, namely its lip, is mostly straight but sometimes, in rare cases, flared. One can observe a diversity in the classification criteria of these vessels’ typology, an emphasized attention being directed towards the presence or lack of holder, the type of vessel’s lip, the type of shaft, the technology used in producing them and their sizes. Most of these vessels were produced using the slow potter’s wheel. Their chronology has been established between the 10th and 11th centuries, being attributed to some nomad populations, especially Khazars. This vessels’ typology has been also unearthed in Bulgarian or Pecheneg dominated regions. The ones found in the so called Silvaniei Plateau are dating back to the 10th – 12th centuries.
(traducere Corina Hopârtean)
Revista Transilvania, I/2018, Sibiu, 2018
Marca de olar este semnul cu care meșterii olari marcau vasele, redate în relief sau incizate, in... more Marca de olar este semnul cu care meșterii olari marcau vasele, redate în relief sau incizate, indiferent de scopul utilizării lor. În continuare ne vom referi la mărci de olar aflate pe funduri de vase ceramice. Cercetătoarea Cristina Paraschiv-Talmațchi repertorizează 1513 de vase cu mărci de olar descoperite și publicate până în anul 2006 , situri din așezări și necropole de pe întreg teritoriul actual al României. Prin urmare observăm că în Dobrogea sunt 908 vase cu mărci de olar din 26 de localități, în Muntenia 238 de mărci din 29 de localități, Oltenia 20 de vase cu mărci din 9 localități, în Moldova 120 de vase din 29 de localități, iar în Transilvania și Banat 227 de vase din 62 de localități. Ca procentaj, aceste vase sunt însă în număr mic în masa totală a vaselor descoperite. De exemplu, la Bratei, jud. Sibiu, din 929 de funduri de vase ceramice doar 124 aveau mărci de olar, aproximativ 13,34%. Situația în alte situri este asemănătoare. Marca de olar apare pe vase lucrate la roata cu turație înceată/medie. La o astfel de turație vasele pot fi desprinse de pe talerul pe care sunt imprimate aceste semne și rămân înscrise în pasta crudă pe fundul vaselor. Vasele lucrate la roata rapidă se lipesc de talerul roții olarului ceea ce îl determină pe olar să facă desprinderea cu ajutorul unei sfori, cu care taie practic fundul vasului sau cu alte obiecte precum spatula sau cuțitul de lemn cu ajutorul cărora desprind fundul vasului de pe taler. Aceste semne erau realizate în relief sau incizate. Descoperiri de pe valea Târnavei Mari cu vase cu astfel de mărci avem la Mediaș-Dealul furcilor, Bratei - Așezare nr.2, Sighișoara - Dealul Viilor, Medișorul Mare - Locul grădinilor, Mugeni - Vizlak.
Potter's marks from the sites on Târnava Mare valley (8th-13th century). The article presents pots with potter's marks discovered on the Târnava Mare valley in the habitat sites of Bratei-Așezarea nr. 2, Sighișoara-Dealul Viilor, Medișorul Mare-Locul grădinilor, Mureni-Vizlak, as well as from the necropolis sites in Bratei-Cimitirul nr.2 and Mediaș-Dealul Furcilor. These archeological sites fall within Transylvania's archaeological context of pottery findings with pottery marks. The main pottery marks described are decorated by means of circle with different variations, the cross and the quadrilateral forms. They have symbolic meanings expressing superstitions and beliefs. Are there crafts centers on the Târnava Mare Valley? The oven from Sighisoara-Dealul Viilor is dated back to the 8th century (or 7th to 8th according to Dan Băcueț-Crișan). We could assume the existence of three such centers: one in the Micăsasa-Mediaş-Bratei area, the other in Sighişoara and a third in the Odorhei area. During the Roman period there was a road leading from Alba Iulia, passing through Micăsasa, Bratei and Sighisoara to Odorhei. The same route is confirmed on the Josephine map. Therefore, we can speak of the existence of a trade route.
Uploads
Papers by Adrian N Sovrea
Din 1257 până la următoare menționare din 1299 avem un gol de informații cu privire la Albești. În general în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, valea Târnavei Mari era compusă din sate secuiești și din posesiuni sau domenii ale nobilimii. În același timp are loc o colonizare cu sași. Aceștia din urmă se așează în sate părăsite de secui, care sunt așezați de rege în sud-estul Transilvaniei în scaunul Kiezd și în vestul Transilvaniei pe valea Arieșului în scaunul omonim, Arieș. Evenimentele din a doua jumătate a secolului al XIII-lea arată o stare de tensiune și conflict în Transilvania între diferite tabere și categorii sociale. Transilvănenii trec prin două războaie civile (1262, 1264-1266) între tabăra regelui Bela al IV-lea și tabăra ducelui Ștefan (viitorul rege Ștefan al V-lea), o mare revoltă a sașilor (1277) stinsă în anul următor de forțele familiei Aba, o nouă invazie mongolă (1285), revolta nobilimii maghiare din Ungaria împotriva regelui Ladislau al IV-lea (1288-1289). În acest context se ridică o nouă clasă politică în Transilvania din rândul micilor familii nobiliare maghiare sau a celor privilegiate (secui și sași). Este cazul și pe Târnava Mare unde la 1299 este amintit comitele Petru de Albești, asasinat într-un conflict cu Simon ban și cu Ioan fiul acestuia și alți nobili. Simon ban și Ioan sunt obligați să plătească despăgubiri. E posibil ca acest comite Petru să fie stăpânul Albeștiului în această perioadă, fiind pus pe picior de egalitate cu Nicolae de Apold și cu Simon ban. Ioan, fiul lui Simon ban, este amintit ca nobil în document, iar în urma judecății acesta este obligat de asemenea să plătească despăgubiri către Nicolae de Apold. Însă de ce aceste despăgubiri trebuie plătite către Nicolae de Apold nu se arată în documente, dar probabil Petru și Nicolae erau frați sau tată-fiu sau cel puțin înrudiți, iar posesiunea Albești trece la Nicolae, care a cerut judecarea crimei. Nu știm dacă Petru a avut familie, dar dreptul de proprietate asupra Albeștiului va fi în secolul al XIV-lea disputat, deoarece are loc un proces între urmașii lui Nicolae de Apold și urmașii lui Helwych de Sighișoara. La 1315 este pomenit Mihail, fiul lui Helwych ca și comite de Albești, sași din Sighișoara. Un document emis la 1297 conține trei scrisori în care se pomenește toponimul Feyregház. În DIR acest toponim este localizat în Transilvania ca fiind Viscri. În lucrarea sa monografică despre Albești, Máthé Attila consideră că nu este vorba despre Viscri, ci despre Albești. Însă istoriografia maghiară, care s-a ocupat de acest text, arată că nu este vorba de nici una dintre localitățile din Transilvania, ci de o posesiune azi înglobată în Békésszentandrás din Ungaria.
English: For the 13th century, two documents directly mention Albești: in 1231 and in 1299. A third one, from 1257, refers indirectly to Albești as the possessions of Johannes Latinus' family being reconfirmed after the act of 1231. In 1231 Albești was a possession (estate) of Corrard and Daniel. The document states that the entire village (villa) was given to the two sons of Johannes Latinus. The village was given to them even before this year, because the document cancels certain taxes owed by them to King Andrew II on possessions they already had. Corrard and Daniel were from a family of milites, meaning knights with war duties. It is not known what happened to the family of Johannes Latinus after 1257 because they no longer appear in documents. In 1257 Stephen, Duke of Transylvania, son of King Bela IV, reconfirmed the 1231 act, which brought Corrard and Daniel under Stephen's authority. We do not know on whose side Corrard and Daniel fought in the civil wars (1262 and 1264-1266) between Duke Stefan and King Bela IV or if they were still alive at those events, taking into account that in 1260 a new Mongol invasion took place, resulting in a failure of the Mongols, but the defense fell entirely to the Transylvanian forces led by the Akós/Akus ban (as ban of Transylvania).
From 1257 until the next mention in 1299 we have a gap of information regarding Albești. In general, in the second half of the 13th century, the Târnava Mare valley was composed of Szekler villages and noble estates. At the same time there is colonization with Saxons. The Saxons settled in villages abandoned by the Szeklers, moved by the king in the southeast of Transylvania, in the seat of Kiezd, and in the west of Transylvania on the valley of Arieș in the seat with the same name, Arieș. In 1299 comes Petru de Albești was assassinated in a conflict with Simon ban and his son Ioan. The conflict was judged and Simon ban is obliged to pay compensation. It is possible that this comes Petru was the master of Albești in this period, being put on an equal footing with Nicolae de Apold and Simon ban. Ioan, the son of Simon ban, is mentioned as a nobleman in the document, and following the trial he had to pay compensation to Nicolae de Apold. But why should these compensations be paid to Nicolae de Apold? It is not specified in the texts, but probably Petru and Nicolae were brothers or relatives, and the possession of Albești passes to Nicolae, who demanded the trial of the crime. But we know nothing about Petru de Albești's family.
A document issued in 1297 contains three letters mentioning the toponym Feyregház. In DIR this toponym is located in Transylvania as Viscri. In his monographic work on Albești, Máthé Attila believes that it is not about Viscri, but about Albești. But the Hungarian historiography, which dealt with this text, shows that it is not about any of the localities in Transylvania, but about a possession today included in Békésszentandrás in Hungary.
În secolul al XII-lea se încheie orizontul arheologic Bjelo-Brdo și în Transilvania. În cadrul acestui orizont mormintele nu mai prezintă ofrande și doar în câteva morminte inventarul arheologic este compus din inele de tâmplă cu un capăt în formă de „S”, inele de deget sau mărgele. Începând cu secolul al XIII-lea inventarul mormintelor se simplifică fiind găsite rar doar monede depuse ca obol. Singurul cimitir cercetat de pe valea mijlocie a Târnavei Mari atribuit secolelor XII-XIII este cel de la Sighișoara – Dealul Viilor punctul „Necropolă”. Aici, în privința mormintelor cu inventar se găsesc inele de tâmplă cu un capăt în formă de „S” și monede depuse ca obol, însă nu în același mormânt. Inele de tâmplă cu un capăt în formă de S au mai fost descoperite în 9 morminte la Mediaș - Biserica evanghelică sub fundațiile bisericii-sală din secolul al XIII-lea. În privința așezărilor, descoperirile arheologice de la Bratei - Nisipărie, Sighișoara-Dealul Viilor/Așezare, Albești - Curtea Școlii arată existența unui material arheologic specific secuilor: ceramică lucrată la roată cu decor în linii sau în valuri orizontale, funduri de vase cu mărci de olar, căldări de lut, dar și vârfuri de săgeți, pinteni. Locuințele au formă rotundă sau patrulateră, pot fi de suprafață sau bordeie. Descoperirile arheologice, toponimia și informațiile istorice arată că în secolele XII-XIII pe valea mijlocie a Târnavei Mari au fost așezate comunități secuiești cu atribuții militare având rolul de a păzi granițele regatului maghiar.
English: The advance of the Hungarian kingdom into Transylvania was mainly due to external factors such as the decline of the Pecheneg confederation in the 11th century, which left a political gap in Transylvania, which benefited the Hungarian kings. During the twelfth century the Hungarian kings consolidated the occupied lands of Transylvania by erecting fortified lines called Prisăci in Romanian, Indagines in Latin and Gyepü in Hungarian, and the colonization of border populations: Szeklers, Bissen (Pechenegs) and German settlers. Under the kings Ladislaus I and Coloman I Târnava Mare valley was reached and during the 12th century Szeklers communities were placed as border guards in the Târnava Mare valley.
The 12th century is the end of the Bjelo-Brdo archaeological horizon in Transylvania as well. Within this horizon the tombs no longer have offerings and only in a few tombs the archaeological inventory is composed of temple rings with an "S" -shaped end, finger rings or beads. Starting with the 13th century, the inventory of graves is simplified, as only coins deposited as obol are rarely found.
The only cemetery researched in the middle valley of Târnava Mare attributed to the 12th-13th centuries is the one from Sighișoara - Dealul Viilor, the “Necropolis” point. Here, regarding the tombs with inventory, there are temple rings with an "S" -shaped end and coins deposited as obol, but not in the same tomb. Temple rings with an "S" -shaped end were also discovered in 9 tombs at Mediaș-Evangelical Church under the foundations of the church-hall from the 13th century.
Regarding the settlements, the archeological discoveries from Bratei-Nisipărie, Sighișoara-Dealul Viilor/Settlement, Albești-Curtea Școlii shows the existence of an archeological material specific to the Szeklers: pottery made on wheels with decoration in lines or horizontal waves, pot bottoms with marks of potter, but also arrowheads, spurs. The houses have a round or quadrilateral shape, they can be surface or in the ground, a hut.
Archaeological discoveries, place names and historical information show that in the 12-13th centuries on the middle valley of Târnava Mare were settled Szekler communities with military responsibilities having the role of guarding the borders of the Hungarian kingdom.
Cercetarea de la Netuș s-a făcut pe valea care trece prin localitate. În punctul „În Boscă” ceramica arată existența culturii Wietenberg, iar punctul „Fostele Saivane”, de sub pădurea Coop, ceramica arată perioada preistorică, post romană și slavă. În RepArhSb sunt semnalate câteva descoperiri din neolitic și epoca fierului. Siturile de la Iacobeni nu sunt pe valea care trece prin localitatea, valea Metiș este la est de localitate și se află administrativ pe teritoriul localității. În punctul Știl este ceramică preistorică, iar în punctul Livadă ceramică din perioada slavă. În RepArhSb se menționează că „lângă drumul ce duce spre satul Criş se află o aşezare din epoca bronzului cu elemente ale culturii Coţofeni (?) şi Wietenberg”. Acest drum este pe valea din localitatea Iacobeni, drum ce duce în localitatea Criș din comuna Daneș. Așezările sunt de mici dimensiuni și sunt înafara localităților actuale, la nord de acestea spre fundul văilor. Nu este exclusă o comunicare cu așezările aflate dincolo de cumpăna apelor, aflate nu departe de aceste situri. Spre nord de cumpăna apelor sunt descoperiri din mai multe perioade la Criș. Față de localitățile actuale, aceste posibile așezări arătate de ceramica de suprafață sunt la 1-3 km de localitatea actuală în zona de izvor a văilor și la confluențele unor văi secundare cu cea principală. Vizibilitate redusă față de valea principală a așezărilor aflate în zona de izvor a văii oferă protecție naturală. Ceramica se afla în pământ negru cu urme de chirpic ars. Zona favorizează creșterea animalelor și vânătoarea. Agricultura ar fi o ramură secundară.
English: Surface research at 75 years old. Archaeological traces from prehistory and from the early medieval period on the Hârtibaciu valley
(Summary)
The phrase " Surface research at 75 years old" is a title given by Gheorghe Baltag to the personal diary for surface research in 2020. Although at an advanced age his passion for archeology and history did not leave him. After retiring in 2009, starting with the following year and until last year, I had the honor to accompany Gheorghe Baltag on trips in the wooded hill areas of the geographical area between the Târnava Mare and Hârtibaciu valleys. Unfortunately, Gheorghe Baltag left us in June 2021.
Together with Gheorghe Baltag in the summer-autumn of 2020, we did surface archaeological research north of the Hârtibaciu valley on the valleys of Brădeni, Netuș, Iacobeni and Stejărișu, in the direction of Sighișoara to Agnita. Surface research shows that the secondary valleys belonging to the Hârtibaciului valley were inhabited in prehistory and the early Middle Ages. These valleys are south of the watershed in the Hârtibaciu Plateau, a geographical region between the Târnava Mare valley and the Hârtibaciu valley. The Hârtibaciu Plateau has two subdivisions: the Northern Hârtibaciu Plateau and the Southern Hârtibaciu Plateau. Our area of interest for surface research is the area of the North Hârtibaciu Plateau, which in turn consists of two geographical regions separated by the watershed where we have the highest altitudes of the hills in this area of over 600 m. To the north are the secondary valleys of the Târnava Mare river. Archaeological material was discovered here in points on the territory of Albești, Apold, Archita, Boarta, Boiu, Brateiu, Bunești, Cloașterf, Criș, Criț, Daia, Daneș, Hetiur, Laslea, Mălâncrav, Mediaș, Moșna, Mureni, Roadeș, Prod, Saschiz, Săcel, Seleuș, Sighișoara, Stejăreni, Șaeș, Șapartoc, Șeica Mică, Târnava, Valea Lungă, Văleni, Vânători, Vulcan. These sites are described in the Archaeological Repertory of Mureș County, but especially in the book Sighișoara before Sighișoara by Mr. Gheorghe Baltag. Regarding the 2020 research, we have the following situation. In Brădeni on the Țichi valley we have the point “Sub Dealul Morii” (Under the Hill of the Mill), a point located at the source of this valley. The valley is to the west of the village, not being the valley that passes through Brădeni. Pottery from the Neolithic period, the Bronze Age and the early Middle Ages (the Slavic period) was discovered. In the Archaeological Repertory of Sibiu County (RepArhSb) is mentioned the place called Vizuina Vulpii (in german Fuchslecher) (The Fox Hole) where "the remains of a settlement with ceramic fragments dating, perhaps, from the Bronze Age" were discovered.
The research from Netuș was done on the valley that passes through the village. In the point called “În Boscă” the pottery shows the existence of the Wietenberg culture, and in the point “The former Saivane”, under the Coop forest, the pottery shows the prehistoric, post-Roman and Slavic period. In RepArhSb are reported some discoveries from the Neolithic and Iron Age. The sites from Iacobeni are not on the valley that passes through the locality, the Metiș valley is to the east of the locality, but it is administratively on the territory of Iacobeni village. In the Știl point there is prehistoric pottery, and in the Livadă (Orchard) point there is pottery from the Slavic period. In RepArhSb it is mentioned that "next to the road leading to the village of Cris there is a settlement from the Bronze Age with elements of Coţofeni (?) And Wietenberg culture". This road is on the valley from Iacobeni, a road that leads to Criș from Daneș commune.
The settlements are small and are outside the current localities, north of them towards the bottom of the valleys. A communication with the settlements located beyond the watershed, not far from these sites, is not excluded. To the north of the watershed are discoveries from several periods at Cris. Compared to the current localities, these possible settlements shown by the surface pottery are 1-3 km from the current locality in the spring area of the valleys and at the confluences of some secondary valleys with the main one. Low visibility to the main valley of the settlements located in the spring area of the valley provides natural protection. The pottery was in black earth with traces of burnt adobe. The area favors animal breeding and hunting. Agriculture would be a secondary branch.
Pătrunderea creștinismului catolic pe valea Târnavei Mari are loc o dată cu așezarea secuilor pe linia Târnavei. Descoperirile arheologice se grupează în două microzone: a) Microzona Mediaș cu așezarea de secol XII de la Brateiu-Nisipărie și b) Microzona Sighișoara cu așezarea și cimitirul de la Sighișoara-Dealul Viilor. Până la reformă maghiarii, secuii și sașii aparțineau Bisericii catolice. Organizarea instituțional-ecleziastică de tip catolică era unică pentru toate comunitățile. Satele formate din două-trei comunități erau rare în secolul al XIV-lea. Documentele arată că în secolele XII-XIII coloniștii primesc un teritoriu desertam et inhabitata sau vacua adică părăsit, nelocuit sau evacuat de alte etnii și clase sociale (nobilime, cler). În teritoriul primit de coloniștii sași, satele nu erau locuite de alte etnii, excepție vor face satele aflate între cele două Târnave unde adesea satul este împărțit între două sau trei populații, dar acest fapt se observă mai târziu, din secolul al XV-lea. În secolul al XIV-lea localitățile din „Două Scaune” țineau de Episcopia Transilvaniei, majoritatea fiind sub jurisdicția arhidiaconatului de Alba prin decanatele Șeica și Mediaș. Alte patru localități țineau de arhidiaconatul/decanatul de Târnava Mare.
English: The end of the Mediaș archeological group in the ninth century is also the end of the pagan manifestation on the Târnava Mare valley, at the current archaeological data. At the same time for the 10th-11th centuries we have an archeological gap. The penetration of Christianity on the Târnava Mare valley is achieved by placing the Szeklers on the Târnava line, having the role of border guards. The archaeological discoveries are grouped in two microzones: a) Mediaș microzone with the 12th century settlement from Brateiu-Nisipărie and b) Sighișoara microzone with the settlement and cemetery from Sighișoara-Dealul Viilor. Until the Reformation, the Hungarians, Szeklers and Saxons belonged to the Catholic Church. The Catholic institutional-ecclesiastical organization was unique to all communities. Villages made up of two or three communities were rare until the 14th century. The documents shows that in the XII-XIII centuries the settlers received a territory desertam et inhabitata or vacua, i.e. abandoned, uninhabited or evacuated by other ethnic groups and social classes (nobility, clergy). In the territory received by the Saxon settlers, the villages were not inhabited by other ethnic groups, except for the villages between the two Târnava rivers where the villages are often divided between two or three populations, but this fact is observed later in the fifteenth century. In the 14th century, the localities belonging to the “Two Chairs” belonged to the Diocese of Transylvania, most under the jurisdiction of the archdeaconry of Alba through the deaneries of Șeica and Mediaș and only four belonged to the archdeaconry of Târnava, within the deanery of Târnava Mare.
Pe Valea Târnavei Mari, la Bratei și Sighișoara avem semnalate așezări încă din perioada post-romană până în secolul al IX-lea, însă lipsesc urmele arheologice pentru secolele IX-XI. Situl de la Albești și cercetările de teren arată că, totuși, această regiunea a Târnavei Mari a fost locuită de comunități chiar dacă erau slab dezvoltate economic și retrase pe văi secundare.
Ceramica de la Albești din secolele IX-X prezintă influențele culturii balcano-dunărene și ținând cont de situația geopolitică a secolelor IX-X, arheologic, ceramica de la Albești – La Cetățea/Sub Cetățea (jud. Mureș) aparține culturii Dridu, prima parte a acesteia (Dridu A). Lipsesc vasele specifice fazei a doua (Dridu B –secolele X-XI), anume vasele cu pasta fină, cenușie, decor de linii lustruite și mai puțin linii incizate.
Cultura Dridu reprezintă aspectul regional carpato-dunărean a culturii provincial bizantine, purtătoare a unei ceramici decorate cu striuri oblice și verticale peste striuri orizontale și a liniilor în val. Cultura bizantină este prezentă la nord și sud de Dunăre prin Țaratul Bulgar în secolele IX-X, iar după 976 prin însuși Imperiul Bizantin, care revine la Dunăre prin thema Paristrion, prin soldații și prin cetățenii bizantini aflați în cetățile și orașele bizantine refăcute.
English: ARCHAEOLOGICAL AND HISTORICAL ASPECTS REGARDING THE VALLEY OF TÂRNAVA MARE IN THE 9th-10th CENTURIES. After the disappearance of the Avar Khaganat, southern Transylvania will be included in the area of Bulgarian political and military hegemony. The Bulgarians had in their culture strong Byzantine cultural influences. The interests of the Bulgarian state for this region are purely economic: the control of the salt mining centers in the south-west and south-east of Transylvania. Between these two salt regions we have a geographical space made up of the valleys of Târnavelor and Hârtibaciului and the middle valley of Olt, in which from the archaeological point of view it is difficult to decipher what has happened.
On the Târnava Mare Valley, in Bratei and Sighișoara we have reported settlements from the post-Roman period to the 9th century, but the archaeological traces for the 9th-11th centuries are missing. However, the archaeological site from Albeşti, Mureș county, and also the field researches shows that, this region of Târnava Mare was inhabited by communities even though they were poorly developed economically and withdrawn on secondary valleys.
The ceramics from Albeşti dated to the 9th-10th centuries shows the influences of the Balkan-Danube culture and taking into account the geopolitical situation of the historical period, from archeological point, the ceramics from Albeşti – La Cetățea/Sub Cetățea (Mureș County) belongs to the Dridu culture, the first part of it (Dridu A). The vessels from phase two (Dridu B) are missing (10th-11th centuries).
Dridu culture represents the Carpathian-Danube aspects for the Byzantine provincial culture, bearing a ceramic decorated with oblique and vertical stripes over horizontal stripes and the lines in the wave. Byzantine culture is present in the north and south of the Danube through the Bulgarian state in the 9th-10th centuries, and after 976 by the Byzantine Empire itself, which returns to the Danube through thema Paristrion, with the soldiers and the Byzantine citizens in the restored Byzantine cities and cities.
English: After the disappearance of the Pechenegs in the extracarpathian space following the defeat of Lebunion in 1091, until the beginning of the 13th century, the Hungarian kings will gradually bring under control the entire intracarpathian space. At each advance, fortifications are build and defended by border populations such as Szeklers and Pechenegs, but also Romanian populations and German settlers. The documents are incomplete regarding the presence of the Pechenegs in Transylvania, but studying the toponymy, we have three groups of Pechenegs in Transylvania: 1. The hungarianized Pechenegs - the Bissenians; 2. Extracarpathian Pechenegs (marked with the toponym of "pagans" and Turkish origins toponyms in southern Transylvania - Făgăraș area); 3. Members of some Pecheneg tribes, namely Tolmács (Tălmaciu, Sibiu County), Külbey (Culpiu - Kölpény, Mureș County) and Baj (Boiu in Alba County, Hunedoara, Mureș, etc.). On the middle valley of Târnava Mare we have reported groups of Pechenegs based on toponymy at Beșa (today Stejărenii, Mureș County) and Boiu (Mureș County). The Hungarian name of Târnava is Kükülló, a name of Turkish origin most likely inherited from the Pechenegs by the Hungarians.
Oiconimele care arată forma şi particularităţile reliefului şi a apelor curgătoare sunt reprezentate de 8 așezări, dintre care două sunt desțelenite (poieni), una se află pe un teren arid, două pe terenuri mocirloase ș.a. Alte oiconime provin de la numele întemeietorului localității/a unor comunități locale/ a unui sfânt/ a unei personalități (5 așezări), care evocă mărturii istorice și de viață socială (1), care au luat naştere în legătură cu vegetaţia (2), cu fauna (4), o așezare a cărui denumire provine de la nume de popoare.
Unele oiconime provin din cuvinte slavo-române (ex. Curciu/Kirtsch; Prod/Pródt/Pruden), altele au fost înlocuite cu toponime maghiare (Curciu/Kirtsch cu Körös adică desțelenit cu aur; Săcel cu Andrásfalva adică desțelenit cu satul Sf. Andrei); altele au forme germane din care s-au format cele maghiare (ex. Dârlos din germanul dürr, adică „uscat/secetos”; Ernea/Szászernye din germanul Arnold; Giacăș/ Gyákos din germanul Jakob); în alte cazuri funcționează două sau trei denumiri pentru aceeași localitate arătând existența în paralel a două sau trei comunități (ex. Hétiur/Marienburg adică maghiari/sași; Curciu/Körörs/Kirtsch adică slavo-români/ maghiari/ germani); în trecutul apropiat unele oiconime au fost înlocuite cu denumiri româneşti fără să se țină cont de înțelesul inițial (ex. Dumbrăveni).
Hileonimele sunt trecute sub forma germană „Wald” sau sub forma românească „Padura” (adică „pădurea”), iar dintre denumiri cu rezonanță românească avem „Padura Nucyylor” arătând o pădure unde au fost plantați nuci și „Padura Frimtura” de la „frântură”, adică o porțiune cu copaci separată de pădurea principală.
Hidronime cu rezonanță românească nu sunt trecute pe harta josefină la nord de Târnava Mare.
Dintre oronime întâlnim „Blahulij Berg” (adică dealul blahilor, a românilor), „Dial Pandur” unde cuvântul „pandur” arată un soldat din armata austriacă și nu un soldat din armata lui Tudor Vladimirescu; și ca oronime avem două cuvinte opuse ca înțeles, anume „dos” și „fața” ce se întâlnesc pe teritoriul localității Boiu ce arată părți a dealurilor aflate spre soare sau ferite de soare din cauza poziționării.
Die vorliegende Studie, deren ersten Teil in der letzten Ausgabe des Jahrbuches erschienen ist, betrifft die Toponymie (Ortsbezeichnung) des Gebietes nördlich vom Großen Kokel Tal. Die Studie bezieht sich auf Oikonyme, Oronyme, Hydronyme und Namen für Wälder, die in einem bestimmten Raum erkennbar sind (nördlich von der Wasserscheidelinie, südlich vom Großen Kokel Flusslauf, östlich von Șoimuș Tal und westlich von Păucea Tal begrenzt). Das Untersuchen dieser Toponyme deuten auf die Anwesenheit einer slawisch-rumänischen, ungarisch/szeklerischen, sächsischen und einiger turanischen Gruppen angehörenden Siedlungen hin.
Die Oikonyme lassen die Form und Merkmale der Reliefformen und fließenden Gewässer erkennen, wobei diese durch 8 Siedlungen vertreten sind. Zwei davon wurden im Feld identifiziert, eine im unfruchtbaren Gelände, zwei im schlammiges Gelände u.a. Weitere Oikonyme wurden von Siedlungsbegründer, von Heiligen oder Persönlichkeiten (in diesem Fall geht es um 5 Siedlungen) abgeleitet; davon rufen eine Siedlungsnamen geschichtliche Ereignisse hervor, zwei sind in Bezug auf die Pflanzenwelt entstanden, vier in Bezug auf die Tierwelt, Siedlung deren Name vom Namen der Völker stammt (1).
Einige Oikonyme stammen aus slawisch-rumänischen Wörtern (z.B. Curciu/Kirtsch; Prod/Pródt/Pruden), andere wurden durch ungarischen Toponyme ersetzt (Curciu/Kirtsch ersetzt durch Körös, nämlich geackertes Feld durch Gold ersetzt; Săcel durch Andrásfalva, nämlich durch Hl. Andreas). Andere Toponyme beweisen deutsche Formen aus denen die ungarischen Bezeichnungen entstanden sind (z.B. Dârlos stammt von dem deutschen Begriff dürr; Ernea/Szászernye vom Arnold; Giacăș/ Gyákos vom Jakob). Es gibt auch Fälle in denen die gleichzeitige Bewohnung derselben Siedlung von zwei oder sogar drei ethnischen Gruppen bewiesen wird (z.B. Hétiur/Marienburg, nämlich Ungarn/Sachsen; Curciu/Körörs/Kirtsch, nämlich Slawisch-Rumänischen/Ungarn/Sachsen). Manche Oikonyme wurden in naher Vergangenheit durch rumänischen Bezeichnungen ersetzt, wobei man den ursprünglichen Orstnamen vernachlässigt wurde (z.B. Dumbrăveni).
Die Waldnamen sind entweder durch den deutschen Begriff „Wald” oder den rumänischen „Padura” (nämlich „pădurea”) erkennbar. Es gibt Waldnamen mit rumänischen Klang, wie z.B. „Padura Nucylor”, ein Nussbaumwald oder „Padura Frimtura” abgeleitet von „frântură” (Bruch), also eine mit Bäumen bedeckten Fläche, die von dem eigentlichen Wald abgetrennt ist. Rumänisch klingende Hydronyme gibt es auf der Josefinischen Landesaufnahme nördlich von der Großen Kokel nicht dargestellt. Besondere Oronyme sind solche wie „Blahulij Berg” (der Hügel der sogennanten „blahi”, also der Rumänen), „Dial Pandur”, wobei der Begriff „pandur” einen habsburgischen Soldat und nicht einen aus der armee des Tudor Vladimirescus bezeichnet. Weitere Oronyme sind auch entgegengesetzte Begriffe, wie z.B. „dos” und „față”, die in Boiu getroffen sind. Diese beziehen sich auf Hügeln, die der Sonne gegenübergestellt oder von dieser entfernt sind.
(rezumat)
Cercetările de teren (perieghezele) au semnalat existența a cel puțin 12 așezări cu caracteristici pentru secolele IX-XI pe valea Târnavei Mari (vezi harta 2). Dintre acestea situl de la Albești – La Cetățea/Sub Cetățea a fost cercetat sistematic (hărțile 5 și 6) de către Gheorghe Baltag. Situl are trei nivele de locuire încadrate în perioada migrațiilor și la începutul evului mediu timpuriu: secolele VII-IX, secolele IX-X/XI și secolele XI-XII. În prezentul articol sunt descrise 9 vase ceramice reîntregite și expuse la Muzeul de Istorie Sighișoara, specifice secolelor IX-X/XI. Vasele sunt lucrate la roata olarului cu turație medie/roata înceată. Toate vasele au fost supuse unei arderi oxidante. Nuanțele color sunt roșiatice sau cărămizii cu pete negricioase datorate unor arderi secundare. Ornamentele sunt formate din „decor cu furculița”, linii orizontale simple îndesite sau rarefiate, benzi de linii în valuri ș.a. Pasta are ca degresant nisip-fin și micro-prundiș având un aspect fin sau aspru spre zgrunțuros. Ceramica de la Albești are influențele culturii balcano-dunărene și ținând cont de situația geopolitică a secolelor IX-X când sudul Transilvaniei se afla în aria de influență bulgară, aceasta ar ține de cultura Dridu, faza Dridu A. Gheorghe Baltag, pe baza acestor cercetări sistematice de la Albești și în urma perieghezelor efectuate pe văile secundare ale Târnavei Mari, ia în considerare existența unor comunități care conviețuiau în paralel cu cele de pe valea principală, comunități ce alcătuiesc o cultură aparte numită de el „cultura plaiurilor transilvane”.
Habitat aspects in the Târnava Mare basin in the 9th-11th centuries. Technical data on ceramics from Albeşti, Mureș county (summary)
Field researches have indicated the existence of at least 12 settlements with characteristics attributed to the period between the 9th-11th centuries on the Târnava Mare valley (see map 2). Out of these, the site from Albeşti - La Cetățea/Sub Cetățea has been systematically researched (maps 5 and 6) by Gheorghe Baltag. The site revealed three levels of housing during the migration period and at the beginning of the early Middle Ages, namely between the 7th-9th centuries, the 9th-10th/11th centuries, and the 11th-12th centuries. The present paper focuses upon 9 ceramic vessels dated back to the 9th-10th/11th centuries that were refurbished and exhibited within the Sighișoara History Museum. The pots have been shaped on the potter's wheel with medium speed/continuous wheel. All the vessels were subjected to an oxidizing combustion. The color shades are reddish, similar to bricks, with blackish spots due to secondary burns. Ornaments consist of "fork decoration", simple horizontal lines thickened or scratched, strips of waved lines and so on. The paste consists of fine sand, acting as a degreaser, and micro pebbles having a fine or rough appearance towards a grained one. The ceramic from Albeşti carries the influences of the Balkan-Danube culture. Taking the geopolitical situation of the 9th-10th centuries into account, a period when southern Transylvania was an area under Bulgarian influence, the ceramic from Albeşti, Mureș county, belongs to the Dridu culture, phase A. Based on these systematic investigations from Albeşti and following the surveys carried out on the secondary valleys of Târnava Mare, Gheorghe Baltag has issued the theory of communities that were living simultaneously with those of the main valley, communities that make up a particular culture which he has named "the culture of the Transylvanian plains”.
Cuvinte cheie: Albești, jud. Mureș, ceramică, secolele IX-XI, cultura Dridu.
Key words: Albeşti village, Mureș county, ceramics, 9th-11th century, Dridu culture.
(rezumat)
Pe harta josefină realizată la 1783-1785, toponimia bazinului hidrografic al Târnavei Mari între văile Saschiz și Șoimuș până la Mediaș reflectă aspectele geografice, cât şi o serie de mărturii istorice şi sociale, ce s-au petrecut odinioară în această regiune. Oiconimele care arată forma şi particularităţile reliefului şi a apelor curgătoare sunt reprezentate de 9 așezări. Acestea sunt urmate de oiconime cu originea în antroponime, care provin de la numele întemeietorului localității, a unor comunități locale, a unui sfânt sau a unei personalități (6 așezări), care evocă mărturii istorice și de viață socială (3), care provin din termeni bisericești (4 așezări), care au luat naştere în legătură cu vegetaţia (2 nume), cu fauna (1), cele care se referă la despăduriri şi la modul de utilizare a terenurilor (1). Deşi în număr mai redus, sunt prezente şi toponimele care evocă mărturii istorice şi cele care se referă la diferite aspecte de viaţă socială (2).
Unele oiconime au fost înlocuite cu toponime maghiare, impuse de administraţia maghiară, iar în trecutul apropiat unele toponime au fost înlocuite cu toponime româneşti. Fondul principal al toponimiei din bazinul mijlociu al Târnavei Mari și aflate la sud de râu nu s-a modificat profund, dar trebuie studiate cu atenţie. Toponimia slavă moștenită de români din arealul studiat este un strat toponimic slav vechi: Târnava, Daia, Vulcan.
Pe harta josefină am identificat hidronime cu rezonanță românească în special în denumirile de văi: Valle Lapus, Valle Mare, Valle Ursuluj, Valle Satului, Valje Hetzel. Oronime cu rezonanță românească nu sunt trecute pe harta josefină în sudul Târnavei Mari, față de la nord de râu. Sensul de „vale” se referă la „loc larg între două înălțimi; teren în pantă coborâtoare” sau „loc cuprins între două înălțimi, cu talveg și cu fund” sau „pârâu, apă curgătoare”. Termenul „vale” derivă din latinescul „vallis”, în timp ce în slava veche formele sunt „ǫdolŭ” și ”ǫdolǐ”. Prin urmare văile secundare poartă nume date de români sau moștenite de români.
Überlegungen zur geschichtlichen Entwicklung des Großen Kokel Becken aus archäologischer und toponymischer Perspektive zwischen den 10.-13. Jahrhunderten (I) (Zusammenfassung)
Die Toponymie des hydrographischen Beckens des Großen Kokels, entlang der Keisder und Schalmen Täler, widerspiegelt auf der Josephinischen Landesaufnahme, durchgeführt zwischen den Jahren 1783-1785, geographische Aspekte, als auch historische und soziale Zeugnisse für die jahrhundertlange Entwicklung der Gegend.
Die Ortsnamen von neun Siedlungen bezeugen die Morphologie und Eigenart der Reliefformen und der fließenden Gewässer. Diese sind von antroponymisch stammenden Ortsnamen gefolgt. Die letzteren bekamen den Namen entweder ihres Gründers oder einer ansässigen Gemeinde, eines Heiligen oder einer Persönlichkeit (6 Siedlungen). All diese rufen teilweise geschichtliche und soziale Zeugnisse (3 Siedlungen) hervor, sind teilweise aus kirchlichen (4 Siedlungen), pflanzlichen (2 Siedlungen) oder tierischen (1 Siedlung) Begriffen abgeleitet. Manche Toponyme versuchen auch die Verwendungsart der Wälder oder Äcker zu erklären (1 Siedlung). Auch wenn in geringer Anzahl, Toponyme in Beziehung mit historischen und sozialen Zeugnissen kommen vor (2 Siedlungen).
Mit der Zeit, einige Ortsnamen wurden von den ungarischen Verwaltungsbehörden mit ungarischen Toponymen ersetzt und in jüngerer Zeit die letzteren wurden rumänisch umbenannt. Die toponymische Hauptlexik des Großen Kokel Beckens und der südlich davon angelegenen Siedlungen hat sich nicht wesentlich geändert, trotzdem sind weitere wissenschaftliche Untersuchungen mit Aufmerksamkeit durchzuführen. Manche slawischen Ortsnamen, wie zum Beispiel Târnava, Daia, Vulcan, wurden von den in dieser Gegend lebenden Rumänen geerbt und gehen zurück zu einer alten slawischen Toponymieschicht.
Die auf der Josephinischen Landesaufnahme identifizierten Gewässernamen deuten daraufhin, dass diese und die Namen der Täler eher einen rumänischen Klang haben: Valle Lapus, Valle Mare, Valle Ursuluj, Valle Satului, Valje Hetzel. Rumänisch klingenden Namen der Reliefformen sind im südlichen Teil des Großen Kokels auf der Josephinischen Landesaufnahme nicht repräsentiert. Ganz anders sieht die Darstellung dieser nördlich des Großen Kokels. Der Begriff „vale“ (Tal) beschreibt einen „breiten Ort zwischen zwei Höhen; Gelände im absteigender Hanganlage“, „Ort zwischen zwei Höhen, mit Talweg und Grund“ oder „Bach, fließendes Wasser“. Der Begriff wird aus dem Lateinischen „vallis” abgeleitet, während in der alten slawischen Sprache die entsprechenden Formen „ǫdolŭ” și ”ǫdolǐ” sind. Infolgedessen sind wir der Meinung, dass die Nebentäler entweder von den Rumänen benannt wurden oder trugen Namen, welche die Rumänen weiterverwendet haben.
Vasele cu gât cilindric și canelat în istoriografia maghiară au fost analizate în principal de Mesterházy Károly (1975), Fodor Janos (1985), Takács Miklós (2012), Szabina Merva (2014), iar în istoriografia română de Petru Iambor (1985-1986), Dan Băcueț-Crișan (2013) dar ș.a. Vasele au fost descoperite atât în necropole cât și în așezări, dar cele din necropole sunt mai interesante întrucât au fost descoperite întregi, în timp ce în așezări acestea sunt fragmente. Forma acestor tipuri de vase iese imediat în evidență. Gâtul face parte separată față de corpul acestuia, este format din rulouri de argilă netezite formând caneluri adânci și se termină într-o buză de cele mai multe ori dreaptă și mai rar puțin evazată spre exterior. Criteriile de clasificare sunt diverse, se urmărește prezența sau absența toartelor, tipul de buză, tipul de canelură, tehnologia folosită și dimensiunile. Majoritatea sunt lucrate la roata înceată. Sunt încadrate în sec. X-XI, atribuite unor populații nomade, în special chazarii, dar întâlnite și în mediul bulgar sau peceneg. Vasele descoperite în depresiunea Silvaniei au o încadrare mai largă, sec. X-XII.
Oriental pottery from the honfoglalás period
Cylindrical-neck, grooved vessels in the Carpathian Basin
The topic of cylindrical-neck, grooved vessels in the Carpathian Basin has been debated in the Hungarian historiography, mostly by the likes of Mesterházy Károly (1975), Fodor Janos (1985), Takács Miklós (2012), Szabina Merva (2014), and in the Romanian field literature by Petru Iambor (1985-1986), Dan Băcueț-Crișan (2013) and others. This kind of vessels were uncovered both in settlements, as fragments, and burial places, where these were better preserved, some even as a whole, and are more interesting. The neck marks a distinct part of the vessel, being made of leveled clay rolls forming deep shafts. The neck’s upper part, namely its lip, is mostly straight but sometimes, in rare cases, flared. One can observe a diversity in the classification criteria of these vessels’ typology, an emphasized attention being directed towards the presence or lack of holder, the type of vessel’s lip, the type of shaft, the technology used in producing them and their sizes. Most of these vessels were produced using the slow potter’s wheel. Their chronology has been established between the 10th and 11th centuries, being attributed to some nomad populations, especially Khazars. This vessels’ typology has been also unearthed in Bulgarian or Pecheneg dominated regions. The ones found in the so called Silvaniei Plateau are dating back to the 10th – 12th centuries.
(traducere Corina Hopârtean)
Potter's marks from the sites on Târnava Mare valley (8th-13th century). The article presents pots with potter's marks discovered on the Târnava Mare valley in the habitat sites of Bratei-Așezarea nr. 2, Sighișoara-Dealul Viilor, Medișorul Mare-Locul grădinilor, Mureni-Vizlak, as well as from the necropolis sites in Bratei-Cimitirul nr.2 and Mediaș-Dealul Furcilor. These archeological sites fall within Transylvania's archaeological context of pottery findings with pottery marks. The main pottery marks described are decorated by means of circle with different variations, the cross and the quadrilateral forms. They have symbolic meanings expressing superstitions and beliefs. Are there crafts centers on the Târnava Mare Valley? The oven from Sighisoara-Dealul Viilor is dated back to the 8th century (or 7th to 8th according to Dan Băcueț-Crișan). We could assume the existence of three such centers: one in the Micăsasa-Mediaş-Bratei area, the other in Sighişoara and a third in the Odorhei area. During the Roman period there was a road leading from Alba Iulia, passing through Micăsasa, Bratei and Sighisoara to Odorhei. The same route is confirmed on the Josephine map. Therefore, we can speak of the existence of a trade route.
Din 1257 până la următoare menționare din 1299 avem un gol de informații cu privire la Albești. În general în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, valea Târnavei Mari era compusă din sate secuiești și din posesiuni sau domenii ale nobilimii. În același timp are loc o colonizare cu sași. Aceștia din urmă se așează în sate părăsite de secui, care sunt așezați de rege în sud-estul Transilvaniei în scaunul Kiezd și în vestul Transilvaniei pe valea Arieșului în scaunul omonim, Arieș. Evenimentele din a doua jumătate a secolului al XIII-lea arată o stare de tensiune și conflict în Transilvania între diferite tabere și categorii sociale. Transilvănenii trec prin două războaie civile (1262, 1264-1266) între tabăra regelui Bela al IV-lea și tabăra ducelui Ștefan (viitorul rege Ștefan al V-lea), o mare revoltă a sașilor (1277) stinsă în anul următor de forțele familiei Aba, o nouă invazie mongolă (1285), revolta nobilimii maghiare din Ungaria împotriva regelui Ladislau al IV-lea (1288-1289). În acest context se ridică o nouă clasă politică în Transilvania din rândul micilor familii nobiliare maghiare sau a celor privilegiate (secui și sași). Este cazul și pe Târnava Mare unde la 1299 este amintit comitele Petru de Albești, asasinat într-un conflict cu Simon ban și cu Ioan fiul acestuia și alți nobili. Simon ban și Ioan sunt obligați să plătească despăgubiri. E posibil ca acest comite Petru să fie stăpânul Albeștiului în această perioadă, fiind pus pe picior de egalitate cu Nicolae de Apold și cu Simon ban. Ioan, fiul lui Simon ban, este amintit ca nobil în document, iar în urma judecății acesta este obligat de asemenea să plătească despăgubiri către Nicolae de Apold. Însă de ce aceste despăgubiri trebuie plătite către Nicolae de Apold nu se arată în documente, dar probabil Petru și Nicolae erau frați sau tată-fiu sau cel puțin înrudiți, iar posesiunea Albești trece la Nicolae, care a cerut judecarea crimei. Nu știm dacă Petru a avut familie, dar dreptul de proprietate asupra Albeștiului va fi în secolul al XIV-lea disputat, deoarece are loc un proces între urmașii lui Nicolae de Apold și urmașii lui Helwych de Sighișoara. La 1315 este pomenit Mihail, fiul lui Helwych ca și comite de Albești, sași din Sighișoara. Un document emis la 1297 conține trei scrisori în care se pomenește toponimul Feyregház. În DIR acest toponim este localizat în Transilvania ca fiind Viscri. În lucrarea sa monografică despre Albești, Máthé Attila consideră că nu este vorba despre Viscri, ci despre Albești. Însă istoriografia maghiară, care s-a ocupat de acest text, arată că nu este vorba de nici una dintre localitățile din Transilvania, ci de o posesiune azi înglobată în Békésszentandrás din Ungaria.
English: For the 13th century, two documents directly mention Albești: in 1231 and in 1299. A third one, from 1257, refers indirectly to Albești as the possessions of Johannes Latinus' family being reconfirmed after the act of 1231. In 1231 Albești was a possession (estate) of Corrard and Daniel. The document states that the entire village (villa) was given to the two sons of Johannes Latinus. The village was given to them even before this year, because the document cancels certain taxes owed by them to King Andrew II on possessions they already had. Corrard and Daniel were from a family of milites, meaning knights with war duties. It is not known what happened to the family of Johannes Latinus after 1257 because they no longer appear in documents. In 1257 Stephen, Duke of Transylvania, son of King Bela IV, reconfirmed the 1231 act, which brought Corrard and Daniel under Stephen's authority. We do not know on whose side Corrard and Daniel fought in the civil wars (1262 and 1264-1266) between Duke Stefan and King Bela IV or if they were still alive at those events, taking into account that in 1260 a new Mongol invasion took place, resulting in a failure of the Mongols, but the defense fell entirely to the Transylvanian forces led by the Akós/Akus ban (as ban of Transylvania).
From 1257 until the next mention in 1299 we have a gap of information regarding Albești. In general, in the second half of the 13th century, the Târnava Mare valley was composed of Szekler villages and noble estates. At the same time there is colonization with Saxons. The Saxons settled in villages abandoned by the Szeklers, moved by the king in the southeast of Transylvania, in the seat of Kiezd, and in the west of Transylvania on the valley of Arieș in the seat with the same name, Arieș. In 1299 comes Petru de Albești was assassinated in a conflict with Simon ban and his son Ioan. The conflict was judged and Simon ban is obliged to pay compensation. It is possible that this comes Petru was the master of Albești in this period, being put on an equal footing with Nicolae de Apold and Simon ban. Ioan, the son of Simon ban, is mentioned as a nobleman in the document, and following the trial he had to pay compensation to Nicolae de Apold. But why should these compensations be paid to Nicolae de Apold? It is not specified in the texts, but probably Petru and Nicolae were brothers or relatives, and the possession of Albești passes to Nicolae, who demanded the trial of the crime. But we know nothing about Petru de Albești's family.
A document issued in 1297 contains three letters mentioning the toponym Feyregház. In DIR this toponym is located in Transylvania as Viscri. In his monographic work on Albești, Máthé Attila believes that it is not about Viscri, but about Albești. But the Hungarian historiography, which dealt with this text, shows that it is not about any of the localities in Transylvania, but about a possession today included in Békésszentandrás in Hungary.
În secolul al XII-lea se încheie orizontul arheologic Bjelo-Brdo și în Transilvania. În cadrul acestui orizont mormintele nu mai prezintă ofrande și doar în câteva morminte inventarul arheologic este compus din inele de tâmplă cu un capăt în formă de „S”, inele de deget sau mărgele. Începând cu secolul al XIII-lea inventarul mormintelor se simplifică fiind găsite rar doar monede depuse ca obol. Singurul cimitir cercetat de pe valea mijlocie a Târnavei Mari atribuit secolelor XII-XIII este cel de la Sighișoara – Dealul Viilor punctul „Necropolă”. Aici, în privința mormintelor cu inventar se găsesc inele de tâmplă cu un capăt în formă de „S” și monede depuse ca obol, însă nu în același mormânt. Inele de tâmplă cu un capăt în formă de S au mai fost descoperite în 9 morminte la Mediaș - Biserica evanghelică sub fundațiile bisericii-sală din secolul al XIII-lea. În privința așezărilor, descoperirile arheologice de la Bratei - Nisipărie, Sighișoara-Dealul Viilor/Așezare, Albești - Curtea Școlii arată existența unui material arheologic specific secuilor: ceramică lucrată la roată cu decor în linii sau în valuri orizontale, funduri de vase cu mărci de olar, căldări de lut, dar și vârfuri de săgeți, pinteni. Locuințele au formă rotundă sau patrulateră, pot fi de suprafață sau bordeie. Descoperirile arheologice, toponimia și informațiile istorice arată că în secolele XII-XIII pe valea mijlocie a Târnavei Mari au fost așezate comunități secuiești cu atribuții militare având rolul de a păzi granițele regatului maghiar.
English: The advance of the Hungarian kingdom into Transylvania was mainly due to external factors such as the decline of the Pecheneg confederation in the 11th century, which left a political gap in Transylvania, which benefited the Hungarian kings. During the twelfth century the Hungarian kings consolidated the occupied lands of Transylvania by erecting fortified lines called Prisăci in Romanian, Indagines in Latin and Gyepü in Hungarian, and the colonization of border populations: Szeklers, Bissen (Pechenegs) and German settlers. Under the kings Ladislaus I and Coloman I Târnava Mare valley was reached and during the 12th century Szeklers communities were placed as border guards in the Târnava Mare valley.
The 12th century is the end of the Bjelo-Brdo archaeological horizon in Transylvania as well. Within this horizon the tombs no longer have offerings and only in a few tombs the archaeological inventory is composed of temple rings with an "S" -shaped end, finger rings or beads. Starting with the 13th century, the inventory of graves is simplified, as only coins deposited as obol are rarely found.
The only cemetery researched in the middle valley of Târnava Mare attributed to the 12th-13th centuries is the one from Sighișoara - Dealul Viilor, the “Necropolis” point. Here, regarding the tombs with inventory, there are temple rings with an "S" -shaped end and coins deposited as obol, but not in the same tomb. Temple rings with an "S" -shaped end were also discovered in 9 tombs at Mediaș-Evangelical Church under the foundations of the church-hall from the 13th century.
Regarding the settlements, the archeological discoveries from Bratei-Nisipărie, Sighișoara-Dealul Viilor/Settlement, Albești-Curtea Școlii shows the existence of an archeological material specific to the Szeklers: pottery made on wheels with decoration in lines or horizontal waves, pot bottoms with marks of potter, but also arrowheads, spurs. The houses have a round or quadrilateral shape, they can be surface or in the ground, a hut.
Archaeological discoveries, place names and historical information show that in the 12-13th centuries on the middle valley of Târnava Mare were settled Szekler communities with military responsibilities having the role of guarding the borders of the Hungarian kingdom.
Cercetarea de la Netuș s-a făcut pe valea care trece prin localitate. În punctul „În Boscă” ceramica arată existența culturii Wietenberg, iar punctul „Fostele Saivane”, de sub pădurea Coop, ceramica arată perioada preistorică, post romană și slavă. În RepArhSb sunt semnalate câteva descoperiri din neolitic și epoca fierului. Siturile de la Iacobeni nu sunt pe valea care trece prin localitatea, valea Metiș este la est de localitate și se află administrativ pe teritoriul localității. În punctul Știl este ceramică preistorică, iar în punctul Livadă ceramică din perioada slavă. În RepArhSb se menționează că „lângă drumul ce duce spre satul Criş se află o aşezare din epoca bronzului cu elemente ale culturii Coţofeni (?) şi Wietenberg”. Acest drum este pe valea din localitatea Iacobeni, drum ce duce în localitatea Criș din comuna Daneș. Așezările sunt de mici dimensiuni și sunt înafara localităților actuale, la nord de acestea spre fundul văilor. Nu este exclusă o comunicare cu așezările aflate dincolo de cumpăna apelor, aflate nu departe de aceste situri. Spre nord de cumpăna apelor sunt descoperiri din mai multe perioade la Criș. Față de localitățile actuale, aceste posibile așezări arătate de ceramica de suprafață sunt la 1-3 km de localitatea actuală în zona de izvor a văilor și la confluențele unor văi secundare cu cea principală. Vizibilitate redusă față de valea principală a așezărilor aflate în zona de izvor a văii oferă protecție naturală. Ceramica se afla în pământ negru cu urme de chirpic ars. Zona favorizează creșterea animalelor și vânătoarea. Agricultura ar fi o ramură secundară.
English: Surface research at 75 years old. Archaeological traces from prehistory and from the early medieval period on the Hârtibaciu valley
(Summary)
The phrase " Surface research at 75 years old" is a title given by Gheorghe Baltag to the personal diary for surface research in 2020. Although at an advanced age his passion for archeology and history did not leave him. After retiring in 2009, starting with the following year and until last year, I had the honor to accompany Gheorghe Baltag on trips in the wooded hill areas of the geographical area between the Târnava Mare and Hârtibaciu valleys. Unfortunately, Gheorghe Baltag left us in June 2021.
Together with Gheorghe Baltag in the summer-autumn of 2020, we did surface archaeological research north of the Hârtibaciu valley on the valleys of Brădeni, Netuș, Iacobeni and Stejărișu, in the direction of Sighișoara to Agnita. Surface research shows that the secondary valleys belonging to the Hârtibaciului valley were inhabited in prehistory and the early Middle Ages. These valleys are south of the watershed in the Hârtibaciu Plateau, a geographical region between the Târnava Mare valley and the Hârtibaciu valley. The Hârtibaciu Plateau has two subdivisions: the Northern Hârtibaciu Plateau and the Southern Hârtibaciu Plateau. Our area of interest for surface research is the area of the North Hârtibaciu Plateau, which in turn consists of two geographical regions separated by the watershed where we have the highest altitudes of the hills in this area of over 600 m. To the north are the secondary valleys of the Târnava Mare river. Archaeological material was discovered here in points on the territory of Albești, Apold, Archita, Boarta, Boiu, Brateiu, Bunești, Cloașterf, Criș, Criț, Daia, Daneș, Hetiur, Laslea, Mălâncrav, Mediaș, Moșna, Mureni, Roadeș, Prod, Saschiz, Săcel, Seleuș, Sighișoara, Stejăreni, Șaeș, Șapartoc, Șeica Mică, Târnava, Valea Lungă, Văleni, Vânători, Vulcan. These sites are described in the Archaeological Repertory of Mureș County, but especially in the book Sighișoara before Sighișoara by Mr. Gheorghe Baltag. Regarding the 2020 research, we have the following situation. In Brădeni on the Țichi valley we have the point “Sub Dealul Morii” (Under the Hill of the Mill), a point located at the source of this valley. The valley is to the west of the village, not being the valley that passes through Brădeni. Pottery from the Neolithic period, the Bronze Age and the early Middle Ages (the Slavic period) was discovered. In the Archaeological Repertory of Sibiu County (RepArhSb) is mentioned the place called Vizuina Vulpii (in german Fuchslecher) (The Fox Hole) where "the remains of a settlement with ceramic fragments dating, perhaps, from the Bronze Age" were discovered.
The research from Netuș was done on the valley that passes through the village. In the point called “În Boscă” the pottery shows the existence of the Wietenberg culture, and in the point “The former Saivane”, under the Coop forest, the pottery shows the prehistoric, post-Roman and Slavic period. In RepArhSb are reported some discoveries from the Neolithic and Iron Age. The sites from Iacobeni are not on the valley that passes through the locality, the Metiș valley is to the east of the locality, but it is administratively on the territory of Iacobeni village. In the Știl point there is prehistoric pottery, and in the Livadă (Orchard) point there is pottery from the Slavic period. In RepArhSb it is mentioned that "next to the road leading to the village of Cris there is a settlement from the Bronze Age with elements of Coţofeni (?) And Wietenberg culture". This road is on the valley from Iacobeni, a road that leads to Criș from Daneș commune.
The settlements are small and are outside the current localities, north of them towards the bottom of the valleys. A communication with the settlements located beyond the watershed, not far from these sites, is not excluded. To the north of the watershed are discoveries from several periods at Cris. Compared to the current localities, these possible settlements shown by the surface pottery are 1-3 km from the current locality in the spring area of the valleys and at the confluences of some secondary valleys with the main one. Low visibility to the main valley of the settlements located in the spring area of the valley provides natural protection. The pottery was in black earth with traces of burnt adobe. The area favors animal breeding and hunting. Agriculture would be a secondary branch.
Pătrunderea creștinismului catolic pe valea Târnavei Mari are loc o dată cu așezarea secuilor pe linia Târnavei. Descoperirile arheologice se grupează în două microzone: a) Microzona Mediaș cu așezarea de secol XII de la Brateiu-Nisipărie și b) Microzona Sighișoara cu așezarea și cimitirul de la Sighișoara-Dealul Viilor. Până la reformă maghiarii, secuii și sașii aparțineau Bisericii catolice. Organizarea instituțional-ecleziastică de tip catolică era unică pentru toate comunitățile. Satele formate din două-trei comunități erau rare în secolul al XIV-lea. Documentele arată că în secolele XII-XIII coloniștii primesc un teritoriu desertam et inhabitata sau vacua adică părăsit, nelocuit sau evacuat de alte etnii și clase sociale (nobilime, cler). În teritoriul primit de coloniștii sași, satele nu erau locuite de alte etnii, excepție vor face satele aflate între cele două Târnave unde adesea satul este împărțit între două sau trei populații, dar acest fapt se observă mai târziu, din secolul al XV-lea. În secolul al XIV-lea localitățile din „Două Scaune” țineau de Episcopia Transilvaniei, majoritatea fiind sub jurisdicția arhidiaconatului de Alba prin decanatele Șeica și Mediaș. Alte patru localități țineau de arhidiaconatul/decanatul de Târnava Mare.
English: The end of the Mediaș archeological group in the ninth century is also the end of the pagan manifestation on the Târnava Mare valley, at the current archaeological data. At the same time for the 10th-11th centuries we have an archeological gap. The penetration of Christianity on the Târnava Mare valley is achieved by placing the Szeklers on the Târnava line, having the role of border guards. The archaeological discoveries are grouped in two microzones: a) Mediaș microzone with the 12th century settlement from Brateiu-Nisipărie and b) Sighișoara microzone with the settlement and cemetery from Sighișoara-Dealul Viilor. Until the Reformation, the Hungarians, Szeklers and Saxons belonged to the Catholic Church. The Catholic institutional-ecclesiastical organization was unique to all communities. Villages made up of two or three communities were rare until the 14th century. The documents shows that in the XII-XIII centuries the settlers received a territory desertam et inhabitata or vacua, i.e. abandoned, uninhabited or evacuated by other ethnic groups and social classes (nobility, clergy). In the territory received by the Saxon settlers, the villages were not inhabited by other ethnic groups, except for the villages between the two Târnava rivers where the villages are often divided between two or three populations, but this fact is observed later in the fifteenth century. In the 14th century, the localities belonging to the “Two Chairs” belonged to the Diocese of Transylvania, most under the jurisdiction of the archdeaconry of Alba through the deaneries of Șeica and Mediaș and only four belonged to the archdeaconry of Târnava, within the deanery of Târnava Mare.
Pe Valea Târnavei Mari, la Bratei și Sighișoara avem semnalate așezări încă din perioada post-romană până în secolul al IX-lea, însă lipsesc urmele arheologice pentru secolele IX-XI. Situl de la Albești și cercetările de teren arată că, totuși, această regiunea a Târnavei Mari a fost locuită de comunități chiar dacă erau slab dezvoltate economic și retrase pe văi secundare.
Ceramica de la Albești din secolele IX-X prezintă influențele culturii balcano-dunărene și ținând cont de situația geopolitică a secolelor IX-X, arheologic, ceramica de la Albești – La Cetățea/Sub Cetățea (jud. Mureș) aparține culturii Dridu, prima parte a acesteia (Dridu A). Lipsesc vasele specifice fazei a doua (Dridu B –secolele X-XI), anume vasele cu pasta fină, cenușie, decor de linii lustruite și mai puțin linii incizate.
Cultura Dridu reprezintă aspectul regional carpato-dunărean a culturii provincial bizantine, purtătoare a unei ceramici decorate cu striuri oblice și verticale peste striuri orizontale și a liniilor în val. Cultura bizantină este prezentă la nord și sud de Dunăre prin Țaratul Bulgar în secolele IX-X, iar după 976 prin însuși Imperiul Bizantin, care revine la Dunăre prin thema Paristrion, prin soldații și prin cetățenii bizantini aflați în cetățile și orașele bizantine refăcute.
English: ARCHAEOLOGICAL AND HISTORICAL ASPECTS REGARDING THE VALLEY OF TÂRNAVA MARE IN THE 9th-10th CENTURIES. After the disappearance of the Avar Khaganat, southern Transylvania will be included in the area of Bulgarian political and military hegemony. The Bulgarians had in their culture strong Byzantine cultural influences. The interests of the Bulgarian state for this region are purely economic: the control of the salt mining centers in the south-west and south-east of Transylvania. Between these two salt regions we have a geographical space made up of the valleys of Târnavelor and Hârtibaciului and the middle valley of Olt, in which from the archaeological point of view it is difficult to decipher what has happened.
On the Târnava Mare Valley, in Bratei and Sighișoara we have reported settlements from the post-Roman period to the 9th century, but the archaeological traces for the 9th-11th centuries are missing. However, the archaeological site from Albeşti, Mureș county, and also the field researches shows that, this region of Târnava Mare was inhabited by communities even though they were poorly developed economically and withdrawn on secondary valleys.
The ceramics from Albeşti dated to the 9th-10th centuries shows the influences of the Balkan-Danube culture and taking into account the geopolitical situation of the historical period, from archeological point, the ceramics from Albeşti – La Cetățea/Sub Cetățea (Mureș County) belongs to the Dridu culture, the first part of it (Dridu A). The vessels from phase two (Dridu B) are missing (10th-11th centuries).
Dridu culture represents the Carpathian-Danube aspects for the Byzantine provincial culture, bearing a ceramic decorated with oblique and vertical stripes over horizontal stripes and the lines in the wave. Byzantine culture is present in the north and south of the Danube through the Bulgarian state in the 9th-10th centuries, and after 976 by the Byzantine Empire itself, which returns to the Danube through thema Paristrion, with the soldiers and the Byzantine citizens in the restored Byzantine cities and cities.
English: After the disappearance of the Pechenegs in the extracarpathian space following the defeat of Lebunion in 1091, until the beginning of the 13th century, the Hungarian kings will gradually bring under control the entire intracarpathian space. At each advance, fortifications are build and defended by border populations such as Szeklers and Pechenegs, but also Romanian populations and German settlers. The documents are incomplete regarding the presence of the Pechenegs in Transylvania, but studying the toponymy, we have three groups of Pechenegs in Transylvania: 1. The hungarianized Pechenegs - the Bissenians; 2. Extracarpathian Pechenegs (marked with the toponym of "pagans" and Turkish origins toponyms in southern Transylvania - Făgăraș area); 3. Members of some Pecheneg tribes, namely Tolmács (Tălmaciu, Sibiu County), Külbey (Culpiu - Kölpény, Mureș County) and Baj (Boiu in Alba County, Hunedoara, Mureș, etc.). On the middle valley of Târnava Mare we have reported groups of Pechenegs based on toponymy at Beșa (today Stejărenii, Mureș County) and Boiu (Mureș County). The Hungarian name of Târnava is Kükülló, a name of Turkish origin most likely inherited from the Pechenegs by the Hungarians.
Oiconimele care arată forma şi particularităţile reliefului şi a apelor curgătoare sunt reprezentate de 8 așezări, dintre care două sunt desțelenite (poieni), una se află pe un teren arid, două pe terenuri mocirloase ș.a. Alte oiconime provin de la numele întemeietorului localității/a unor comunități locale/ a unui sfânt/ a unei personalități (5 așezări), care evocă mărturii istorice și de viață socială (1), care au luat naştere în legătură cu vegetaţia (2), cu fauna (4), o așezare a cărui denumire provine de la nume de popoare.
Unele oiconime provin din cuvinte slavo-române (ex. Curciu/Kirtsch; Prod/Pródt/Pruden), altele au fost înlocuite cu toponime maghiare (Curciu/Kirtsch cu Körös adică desțelenit cu aur; Săcel cu Andrásfalva adică desțelenit cu satul Sf. Andrei); altele au forme germane din care s-au format cele maghiare (ex. Dârlos din germanul dürr, adică „uscat/secetos”; Ernea/Szászernye din germanul Arnold; Giacăș/ Gyákos din germanul Jakob); în alte cazuri funcționează două sau trei denumiri pentru aceeași localitate arătând existența în paralel a două sau trei comunități (ex. Hétiur/Marienburg adică maghiari/sași; Curciu/Körörs/Kirtsch adică slavo-români/ maghiari/ germani); în trecutul apropiat unele oiconime au fost înlocuite cu denumiri româneşti fără să se țină cont de înțelesul inițial (ex. Dumbrăveni).
Hileonimele sunt trecute sub forma germană „Wald” sau sub forma românească „Padura” (adică „pădurea”), iar dintre denumiri cu rezonanță românească avem „Padura Nucyylor” arătând o pădure unde au fost plantați nuci și „Padura Frimtura” de la „frântură”, adică o porțiune cu copaci separată de pădurea principală.
Hidronime cu rezonanță românească nu sunt trecute pe harta josefină la nord de Târnava Mare.
Dintre oronime întâlnim „Blahulij Berg” (adică dealul blahilor, a românilor), „Dial Pandur” unde cuvântul „pandur” arată un soldat din armata austriacă și nu un soldat din armata lui Tudor Vladimirescu; și ca oronime avem două cuvinte opuse ca înțeles, anume „dos” și „fața” ce se întâlnesc pe teritoriul localității Boiu ce arată părți a dealurilor aflate spre soare sau ferite de soare din cauza poziționării.
Die vorliegende Studie, deren ersten Teil in der letzten Ausgabe des Jahrbuches erschienen ist, betrifft die Toponymie (Ortsbezeichnung) des Gebietes nördlich vom Großen Kokel Tal. Die Studie bezieht sich auf Oikonyme, Oronyme, Hydronyme und Namen für Wälder, die in einem bestimmten Raum erkennbar sind (nördlich von der Wasserscheidelinie, südlich vom Großen Kokel Flusslauf, östlich von Șoimuș Tal und westlich von Păucea Tal begrenzt). Das Untersuchen dieser Toponyme deuten auf die Anwesenheit einer slawisch-rumänischen, ungarisch/szeklerischen, sächsischen und einiger turanischen Gruppen angehörenden Siedlungen hin.
Die Oikonyme lassen die Form und Merkmale der Reliefformen und fließenden Gewässer erkennen, wobei diese durch 8 Siedlungen vertreten sind. Zwei davon wurden im Feld identifiziert, eine im unfruchtbaren Gelände, zwei im schlammiges Gelände u.a. Weitere Oikonyme wurden von Siedlungsbegründer, von Heiligen oder Persönlichkeiten (in diesem Fall geht es um 5 Siedlungen) abgeleitet; davon rufen eine Siedlungsnamen geschichtliche Ereignisse hervor, zwei sind in Bezug auf die Pflanzenwelt entstanden, vier in Bezug auf die Tierwelt, Siedlung deren Name vom Namen der Völker stammt (1).
Einige Oikonyme stammen aus slawisch-rumänischen Wörtern (z.B. Curciu/Kirtsch; Prod/Pródt/Pruden), andere wurden durch ungarischen Toponyme ersetzt (Curciu/Kirtsch ersetzt durch Körös, nämlich geackertes Feld durch Gold ersetzt; Săcel durch Andrásfalva, nämlich durch Hl. Andreas). Andere Toponyme beweisen deutsche Formen aus denen die ungarischen Bezeichnungen entstanden sind (z.B. Dârlos stammt von dem deutschen Begriff dürr; Ernea/Szászernye vom Arnold; Giacăș/ Gyákos vom Jakob). Es gibt auch Fälle in denen die gleichzeitige Bewohnung derselben Siedlung von zwei oder sogar drei ethnischen Gruppen bewiesen wird (z.B. Hétiur/Marienburg, nämlich Ungarn/Sachsen; Curciu/Körörs/Kirtsch, nämlich Slawisch-Rumänischen/Ungarn/Sachsen). Manche Oikonyme wurden in naher Vergangenheit durch rumänischen Bezeichnungen ersetzt, wobei man den ursprünglichen Orstnamen vernachlässigt wurde (z.B. Dumbrăveni).
Die Waldnamen sind entweder durch den deutschen Begriff „Wald” oder den rumänischen „Padura” (nämlich „pădurea”) erkennbar. Es gibt Waldnamen mit rumänischen Klang, wie z.B. „Padura Nucylor”, ein Nussbaumwald oder „Padura Frimtura” abgeleitet von „frântură” (Bruch), also eine mit Bäumen bedeckten Fläche, die von dem eigentlichen Wald abgetrennt ist. Rumänisch klingende Hydronyme gibt es auf der Josefinischen Landesaufnahme nördlich von der Großen Kokel nicht dargestellt. Besondere Oronyme sind solche wie „Blahulij Berg” (der Hügel der sogennanten „blahi”, also der Rumänen), „Dial Pandur”, wobei der Begriff „pandur” einen habsburgischen Soldat und nicht einen aus der armee des Tudor Vladimirescus bezeichnet. Weitere Oronyme sind auch entgegengesetzte Begriffe, wie z.B. „dos” und „față”, die in Boiu getroffen sind. Diese beziehen sich auf Hügeln, die der Sonne gegenübergestellt oder von dieser entfernt sind.
(rezumat)
Cercetările de teren (perieghezele) au semnalat existența a cel puțin 12 așezări cu caracteristici pentru secolele IX-XI pe valea Târnavei Mari (vezi harta 2). Dintre acestea situl de la Albești – La Cetățea/Sub Cetățea a fost cercetat sistematic (hărțile 5 și 6) de către Gheorghe Baltag. Situl are trei nivele de locuire încadrate în perioada migrațiilor și la începutul evului mediu timpuriu: secolele VII-IX, secolele IX-X/XI și secolele XI-XII. În prezentul articol sunt descrise 9 vase ceramice reîntregite și expuse la Muzeul de Istorie Sighișoara, specifice secolelor IX-X/XI. Vasele sunt lucrate la roata olarului cu turație medie/roata înceată. Toate vasele au fost supuse unei arderi oxidante. Nuanțele color sunt roșiatice sau cărămizii cu pete negricioase datorate unor arderi secundare. Ornamentele sunt formate din „decor cu furculița”, linii orizontale simple îndesite sau rarefiate, benzi de linii în valuri ș.a. Pasta are ca degresant nisip-fin și micro-prundiș având un aspect fin sau aspru spre zgrunțuros. Ceramica de la Albești are influențele culturii balcano-dunărene și ținând cont de situația geopolitică a secolelor IX-X când sudul Transilvaniei se afla în aria de influență bulgară, aceasta ar ține de cultura Dridu, faza Dridu A. Gheorghe Baltag, pe baza acestor cercetări sistematice de la Albești și în urma perieghezelor efectuate pe văile secundare ale Târnavei Mari, ia în considerare existența unor comunități care conviețuiau în paralel cu cele de pe valea principală, comunități ce alcătuiesc o cultură aparte numită de el „cultura plaiurilor transilvane”.
Habitat aspects in the Târnava Mare basin in the 9th-11th centuries. Technical data on ceramics from Albeşti, Mureș county (summary)
Field researches have indicated the existence of at least 12 settlements with characteristics attributed to the period between the 9th-11th centuries on the Târnava Mare valley (see map 2). Out of these, the site from Albeşti - La Cetățea/Sub Cetățea has been systematically researched (maps 5 and 6) by Gheorghe Baltag. The site revealed three levels of housing during the migration period and at the beginning of the early Middle Ages, namely between the 7th-9th centuries, the 9th-10th/11th centuries, and the 11th-12th centuries. The present paper focuses upon 9 ceramic vessels dated back to the 9th-10th/11th centuries that were refurbished and exhibited within the Sighișoara History Museum. The pots have been shaped on the potter's wheel with medium speed/continuous wheel. All the vessels were subjected to an oxidizing combustion. The color shades are reddish, similar to bricks, with blackish spots due to secondary burns. Ornaments consist of "fork decoration", simple horizontal lines thickened or scratched, strips of waved lines and so on. The paste consists of fine sand, acting as a degreaser, and micro pebbles having a fine or rough appearance towards a grained one. The ceramic from Albeşti carries the influences of the Balkan-Danube culture. Taking the geopolitical situation of the 9th-10th centuries into account, a period when southern Transylvania was an area under Bulgarian influence, the ceramic from Albeşti, Mureș county, belongs to the Dridu culture, phase A. Based on these systematic investigations from Albeşti and following the surveys carried out on the secondary valleys of Târnava Mare, Gheorghe Baltag has issued the theory of communities that were living simultaneously with those of the main valley, communities that make up a particular culture which he has named "the culture of the Transylvanian plains”.
Cuvinte cheie: Albești, jud. Mureș, ceramică, secolele IX-XI, cultura Dridu.
Key words: Albeşti village, Mureș county, ceramics, 9th-11th century, Dridu culture.
(rezumat)
Pe harta josefină realizată la 1783-1785, toponimia bazinului hidrografic al Târnavei Mari între văile Saschiz și Șoimuș până la Mediaș reflectă aspectele geografice, cât şi o serie de mărturii istorice şi sociale, ce s-au petrecut odinioară în această regiune. Oiconimele care arată forma şi particularităţile reliefului şi a apelor curgătoare sunt reprezentate de 9 așezări. Acestea sunt urmate de oiconime cu originea în antroponime, care provin de la numele întemeietorului localității, a unor comunități locale, a unui sfânt sau a unei personalități (6 așezări), care evocă mărturii istorice și de viață socială (3), care provin din termeni bisericești (4 așezări), care au luat naştere în legătură cu vegetaţia (2 nume), cu fauna (1), cele care se referă la despăduriri şi la modul de utilizare a terenurilor (1). Deşi în număr mai redus, sunt prezente şi toponimele care evocă mărturii istorice şi cele care se referă la diferite aspecte de viaţă socială (2).
Unele oiconime au fost înlocuite cu toponime maghiare, impuse de administraţia maghiară, iar în trecutul apropiat unele toponime au fost înlocuite cu toponime româneşti. Fondul principal al toponimiei din bazinul mijlociu al Târnavei Mari și aflate la sud de râu nu s-a modificat profund, dar trebuie studiate cu atenţie. Toponimia slavă moștenită de români din arealul studiat este un strat toponimic slav vechi: Târnava, Daia, Vulcan.
Pe harta josefină am identificat hidronime cu rezonanță românească în special în denumirile de văi: Valle Lapus, Valle Mare, Valle Ursuluj, Valle Satului, Valje Hetzel. Oronime cu rezonanță românească nu sunt trecute pe harta josefină în sudul Târnavei Mari, față de la nord de râu. Sensul de „vale” se referă la „loc larg între două înălțimi; teren în pantă coborâtoare” sau „loc cuprins între două înălțimi, cu talveg și cu fund” sau „pârâu, apă curgătoare”. Termenul „vale” derivă din latinescul „vallis”, în timp ce în slava veche formele sunt „ǫdolŭ” și ”ǫdolǐ”. Prin urmare văile secundare poartă nume date de români sau moștenite de români.
Überlegungen zur geschichtlichen Entwicklung des Großen Kokel Becken aus archäologischer und toponymischer Perspektive zwischen den 10.-13. Jahrhunderten (I) (Zusammenfassung)
Die Toponymie des hydrographischen Beckens des Großen Kokels, entlang der Keisder und Schalmen Täler, widerspiegelt auf der Josephinischen Landesaufnahme, durchgeführt zwischen den Jahren 1783-1785, geographische Aspekte, als auch historische und soziale Zeugnisse für die jahrhundertlange Entwicklung der Gegend.
Die Ortsnamen von neun Siedlungen bezeugen die Morphologie und Eigenart der Reliefformen und der fließenden Gewässer. Diese sind von antroponymisch stammenden Ortsnamen gefolgt. Die letzteren bekamen den Namen entweder ihres Gründers oder einer ansässigen Gemeinde, eines Heiligen oder einer Persönlichkeit (6 Siedlungen). All diese rufen teilweise geschichtliche und soziale Zeugnisse (3 Siedlungen) hervor, sind teilweise aus kirchlichen (4 Siedlungen), pflanzlichen (2 Siedlungen) oder tierischen (1 Siedlung) Begriffen abgeleitet. Manche Toponyme versuchen auch die Verwendungsart der Wälder oder Äcker zu erklären (1 Siedlung). Auch wenn in geringer Anzahl, Toponyme in Beziehung mit historischen und sozialen Zeugnissen kommen vor (2 Siedlungen).
Mit der Zeit, einige Ortsnamen wurden von den ungarischen Verwaltungsbehörden mit ungarischen Toponymen ersetzt und in jüngerer Zeit die letzteren wurden rumänisch umbenannt. Die toponymische Hauptlexik des Großen Kokel Beckens und der südlich davon angelegenen Siedlungen hat sich nicht wesentlich geändert, trotzdem sind weitere wissenschaftliche Untersuchungen mit Aufmerksamkeit durchzuführen. Manche slawischen Ortsnamen, wie zum Beispiel Târnava, Daia, Vulcan, wurden von den in dieser Gegend lebenden Rumänen geerbt und gehen zurück zu einer alten slawischen Toponymieschicht.
Die auf der Josephinischen Landesaufnahme identifizierten Gewässernamen deuten daraufhin, dass diese und die Namen der Täler eher einen rumänischen Klang haben: Valle Lapus, Valle Mare, Valle Ursuluj, Valle Satului, Valje Hetzel. Rumänisch klingenden Namen der Reliefformen sind im südlichen Teil des Großen Kokels auf der Josephinischen Landesaufnahme nicht repräsentiert. Ganz anders sieht die Darstellung dieser nördlich des Großen Kokels. Der Begriff „vale“ (Tal) beschreibt einen „breiten Ort zwischen zwei Höhen; Gelände im absteigender Hanganlage“, „Ort zwischen zwei Höhen, mit Talweg und Grund“ oder „Bach, fließendes Wasser“. Der Begriff wird aus dem Lateinischen „vallis” abgeleitet, während in der alten slawischen Sprache die entsprechenden Formen „ǫdolŭ” și ”ǫdolǐ” sind. Infolgedessen sind wir der Meinung, dass die Nebentäler entweder von den Rumänen benannt wurden oder trugen Namen, welche die Rumänen weiterverwendet haben.
Vasele cu gât cilindric și canelat în istoriografia maghiară au fost analizate în principal de Mesterházy Károly (1975), Fodor Janos (1985), Takács Miklós (2012), Szabina Merva (2014), iar în istoriografia română de Petru Iambor (1985-1986), Dan Băcueț-Crișan (2013) dar ș.a. Vasele au fost descoperite atât în necropole cât și în așezări, dar cele din necropole sunt mai interesante întrucât au fost descoperite întregi, în timp ce în așezări acestea sunt fragmente. Forma acestor tipuri de vase iese imediat în evidență. Gâtul face parte separată față de corpul acestuia, este format din rulouri de argilă netezite formând caneluri adânci și se termină într-o buză de cele mai multe ori dreaptă și mai rar puțin evazată spre exterior. Criteriile de clasificare sunt diverse, se urmărește prezența sau absența toartelor, tipul de buză, tipul de canelură, tehnologia folosită și dimensiunile. Majoritatea sunt lucrate la roata înceată. Sunt încadrate în sec. X-XI, atribuite unor populații nomade, în special chazarii, dar întâlnite și în mediul bulgar sau peceneg. Vasele descoperite în depresiunea Silvaniei au o încadrare mai largă, sec. X-XII.
Oriental pottery from the honfoglalás period
Cylindrical-neck, grooved vessels in the Carpathian Basin
The topic of cylindrical-neck, grooved vessels in the Carpathian Basin has been debated in the Hungarian historiography, mostly by the likes of Mesterházy Károly (1975), Fodor Janos (1985), Takács Miklós (2012), Szabina Merva (2014), and in the Romanian field literature by Petru Iambor (1985-1986), Dan Băcueț-Crișan (2013) and others. This kind of vessels were uncovered both in settlements, as fragments, and burial places, where these were better preserved, some even as a whole, and are more interesting. The neck marks a distinct part of the vessel, being made of leveled clay rolls forming deep shafts. The neck’s upper part, namely its lip, is mostly straight but sometimes, in rare cases, flared. One can observe a diversity in the classification criteria of these vessels’ typology, an emphasized attention being directed towards the presence or lack of holder, the type of vessel’s lip, the type of shaft, the technology used in producing them and their sizes. Most of these vessels were produced using the slow potter’s wheel. Their chronology has been established between the 10th and 11th centuries, being attributed to some nomad populations, especially Khazars. This vessels’ typology has been also unearthed in Bulgarian or Pecheneg dominated regions. The ones found in the so called Silvaniei Plateau are dating back to the 10th – 12th centuries.
(traducere Corina Hopârtean)
Potter's marks from the sites on Târnava Mare valley (8th-13th century). The article presents pots with potter's marks discovered on the Târnava Mare valley in the habitat sites of Bratei-Așezarea nr. 2, Sighișoara-Dealul Viilor, Medișorul Mare-Locul grădinilor, Mureni-Vizlak, as well as from the necropolis sites in Bratei-Cimitirul nr.2 and Mediaș-Dealul Furcilor. These archeological sites fall within Transylvania's archaeological context of pottery findings with pottery marks. The main pottery marks described are decorated by means of circle with different variations, the cross and the quadrilateral forms. They have symbolic meanings expressing superstitions and beliefs. Are there crafts centers on the Târnava Mare Valley? The oven from Sighisoara-Dealul Viilor is dated back to the 8th century (or 7th to 8th according to Dan Băcueț-Crișan). We could assume the existence of three such centers: one in the Micăsasa-Mediaş-Bratei area, the other in Sighişoara and a third in the Odorhei area. During the Roman period there was a road leading from Alba Iulia, passing through Micăsasa, Bratei and Sighisoara to Odorhei. The same route is confirmed on the Josephine map. Therefore, we can speak of the existence of a trade route.