În sistemul românesc de învăţământ sunt utilizate deopotrivă sintagmele " activitate extraşcolară... more În sistemul românesc de învăţământ sunt utilizate deopotrivă sintagmele " activitate extraşcolară " şi " activitate extracurriculară ". Uneori, diferite documente şcolare sau studii în domeniul educaţiei consideră cei doi termeni ca având aceeaşi semnificaţie şi îi utilizează fără nicio diferenţiere, alteori sunt consideraţi termeni complementari şi sunt utilizaţi împreună. Alte documente şi regulamente în domeniul educaţiei utilizează sintagma de " activităţi educative şcolare şi extraşcolare ". În plan teoretic, se poate fac o anume diferenţiere între cei doi termeni. Activităţile extracurriculare sunt cele care nu intră în domeniul curriculumului oficial, dar au finalităţi menite să susţină în mod direct dezvoltarea competenţelor promovate prin programele şcolare. Activităţile extracurriculare au caracter complementar activităţilor de învăţare realizate la clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei şi cultivă interesul pentru diferite domenii de cunoaştere. Astfel de activităţi funcţionează, în general, cu rol de " curriculum suplimentar ". Activităţile extraşcolare sunt activităţile care intră în sfera educaţiei nonformale, la care pot participa elevii în afara programului şcolii. Acestea au scopuri variate: interacţiune socială, leadership, recreere şi educaţie pentru sănătate, autodisciplină şi creştere a încrederii în sine. Implicarea elevilor în activităţi extraşcolare are o vechime mare în sistemele formale de educaţie. Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului alternative la educaţia şcolară, care necesita un efort intelectual predominant. Astfel, activităţile extraşcolare avea scopul de a oferi copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să facă lucruri care îi plac. Treptat, sfera activităţilor extraşcolare s-a diversificat, iar problematica valorificării educaţiei nonformale în spaţiul şcolii a căpătat din ce în ce mai multă importanţă. În literatura de specialitate străină nu se face o diferenţiere între cei doi termeni, fiind utilizată cu prioritate sintagma " extracurricular activities ". Literatura de specialitate care analizează subiectul activităţi extracurriculare provine în special din spaţiul american. În studiul de faţă vom utiliza însă sintagma " activităţi extraşcolare " , mai încetăţenită în spaţiul românesc. Diferiţi autori trec în revistă marea varietate a acestora şi evidenţiază faptul că, în timp, tipologia lor a crescut foarte mult: excursii şi vizite la muzee, vizionarea de filme sau piese de teatru la cinematograf şi teatru, vizite la instituţii publice, excursii la obiective de interes ştiinţific sau comunitar, vizite la alte unităţi de învăţământ, serbări şcolare şi alte activităţi
În sistemul românesc de învăţământ sunt utilizate deopotrivă sintagmele " activitate extraşcolară... more În sistemul românesc de învăţământ sunt utilizate deopotrivă sintagmele " activitate extraşcolară " şi " activitate extracurriculară ". Uneori, diferite documente şcolare sau studii în domeniul educaţiei consideră cei doi termeni ca având aceeaşi semnificaţie şi îi utilizează fără nicio diferenţiere, alteori sunt consideraţi termeni complementari şi sunt utilizaţi împreună. Alte documente şi regulamente în domeniul educaţiei utilizează sintagma de " activităţi educative şcolare şi extraşcolare ". În plan teoretic, se poate fac o anume diferenţiere între cei doi termeni. Activităţile extracurriculare sunt cele care nu intră în domeniul curriculumului oficial, dar au finalităţi menite să susţină în mod direct dezvoltarea competenţelor promovate prin programele şcolare. Activităţile extracurriculare au caracter complementar activităţilor de învăţare realizate la clasă, urmăresc lărgirea şi adâncirea informaţiei şi cultivă interesul pentru diferite domenii de cunoaştere. Astfel de activităţi funcţionează, în general, cu rol de " curriculum suplimentar ". Activităţile extraşcolare sunt activităţile care intră în sfera educaţiei nonformale, la care pot participa elevii în afara programului şcolii. Acestea au scopuri variate: interacţiune socială, leadership, recreere şi educaţie pentru sănătate, autodisciplină şi creştere a încrederii în sine. Implicarea elevilor în activităţi extraşcolare are o vechime mare în sistemele formale de educaţie. Iniţial, ideea activităţilor extraşcolare era menită să ofere copilului alternative la educaţia şcolară, care necesita un efort intelectual predominant. Astfel, activităţile extraşcolare avea scopul de a oferi copilului posibilitatea să se mişte, să se exprime liber, să facă lucruri care îi plac. Treptat, sfera activităţilor extraşcolare s-a diversificat, iar problematica valorificării educaţiei nonformale în spaţiul şcolii a căpătat din ce în ce mai multă importanţă. În literatura de specialitate străină nu se face o diferenţiere între cei doi termeni, fiind utilizată cu prioritate sintagma " extracurricular activities ". Literatura de specialitate care analizează subiectul activităţi extracurriculare provine în special din spaţiul american. În studiul de faţă vom utiliza însă sintagma " activităţi extraşcolare " , mai încetăţenită în spaţiul românesc. Diferiţi autori trec în revistă marea varietate a acestora şi evidenţiază faptul că, în timp, tipologia lor a crescut foarte mult: excursii şi vizite la muzee, vizionarea de filme sau piese de teatru la cinematograf şi teatru, vizite la instituţii publice, excursii la obiective de interes ştiinţific sau comunitar, vizite la alte unităţi de învăţământ, serbări şcolare şi alte activităţi
Uploads
Papers by Bianca Lavinia