Papers by Roxana Modreanu
Art History&Criticism Meno istorija ir kritika, 2023
Summary. The Romanian Workers’ Party – the political party that led Romania from 1947 until 1965 ... more Summary. The Romanian Workers’ Party – the political party that led Romania from 1947 until 1965 – need for legitimisation led to the rewriting of history in a way that the history of Romania was presented as a linear progression finally leading to communism. In art history, art also became a linear phenomenon, progressively advancing towards Socialist Realism.
The tactics of constructing the new narrative in art history during the 1950s and the beginning of the 1960s can be read as a form of the social history of art. Although the methodology could have led to remarkable results, ethical boundaries were violated: only some historical episodes and moments from artists’ biographies were selected.
Within this context, this study investigates whether papers and monographs about Romanian painters active in the second half of the 19th century and the beginning of the 20th century can be read as a form of social history of art.
Keywords: Communism, social history of art, censorship, Romania, George Oprescu, monographs, biographies, communist ideology, totalitarianism.
Brukenthal Acta Musei XVI.2, 2021
In the scholarly journal of Romanian Academy, the process of legitimization of the Communist rule... more In the scholarly journal of Romanian Academy, the process of legitimization of the Communist rule can be followed by analysing the scholarly texts it published. The most striking characteristic of the period between 1954 and 1964 is how Realism became the main characteristic of Romanian art. The new importance bestowed on Realism created a linear history of Romanian art, according to which, beginning with Modernity, art constantly evolved through different forms of Realism into Socialist Realism. This paper follows the narrative strategies used between 1954 and 1964 in the journal's papers regarding this topic.
70 de ani de la fondarea Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu”, 2020
Instaurarea regimului comunist în România – devenită, în timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu-... more Instaurarea regimului comunist în România – devenită, în timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Republica Populară Română (în continuare: RPR) – a adus după sine puternice schimbări în viaţa culturală a ţării. Dacă în domeniul practicii artistice instaurarea comunismului înseamnă implementarea metodei realist-socialiste, în cel al istoriei artei această profundă schimbare politică va introduce noi principii de analiză, menite să legitimeze atât noua putere politică, cât şi schimbările estetice impuse de aceasta. Nu în ultimul rând, necesitatea încorporării marxism-leninismului în analiza operelor de artă va conduce la utilizarea unei noi metodologii în cadrul discursului de istoria artei: necesitatea de a crea legături între evenimentele istorice – alese preferenţial, în funcţie de necesităţile propagandistice ale regimului comunist –, biografia artiştilor şi opera lor. Acest proces pare să indice un tip de abordare specifică istoriei sociale a artei. Cu toată presiunea propagandistică exercitată asupra istoriei artei între 1948 şi 1964, nu se poate vorbi despre un tip de discurs monolitic. Această perioadă este una de o deosebită importanţă în ceea ce priveşte monografiile şi lucrările de ample dimensiuni publicate, apărând astfel de lucrări despre: Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Nicolae Vermont şi Octav Băncilă. Există câteva puncte în care nu doar că sunt diferenţe de opinii substanţiale în ceea ce priveşte opera artiştilor români, dar în câteva situaţii această pluralitate de opinii irumpe în dispute între autorii activi în această perioadă, dispute care pot fi urmărite în alte publicaţii decât cele enumerate până acum.
Brukenthal. Acta Musei 2, 2020
This study follows the way in which Academism was discussed in the pages of the academic journal ... more This study follows the way in which Academism was discussed in the pages of the academic journal Studii și cercetări de istoria artei [Studies and Research of Art History] from 1954, the first year the magazine was issued, until 1964. This was the Institute of Art History’s academic journal and can be considered the official scholarly publication of the time in the field of art history.
This paper aims at showing that even in the discourse about Academism there is a loosening of ideological restrictions in the late 1950s and the first half of the 1960s. There is a direct relationship between Socialist Realism and art historical discourse from this time and it can be felt especially in the texts dating from the 1950s.
Given the complexity of the contemporary art field and its power mecanisms, a very necessary disc... more Given the complexity of the contemporary art field and its power mecanisms, a very necessary discussion is that regarding the groups that have a significant influence over the artistic practices. We will demonstrate that this approach needs, first of all, to proceed to the classification of the types of audiences in contemporary art. This will give us the tools for analysing which of this categories hold the most power towards the artistic practice. Considering art as a form of communication will bring us to see the audience as a target audience, which will lead, in the end, to consider the existence of audiences of contemporary art, not just a single audience. Taking into account that, like any other aria of activity, contemporary art is limited by conventions, it will become clear that this classification of types of audiences and the search for the category that has the most power is a legitimate one. All this will lead to a better understanding of the mean of art producing and promoting.
Books by Roxana Modreanu
Cercetări actuale în formele și mediile expresive, 2023
Subiectul crizei picturii se referă, de obicei, la deceniile al șaptelea și al optulea ale secolu... more Subiectul crizei picturii se referă, de obicei, la deceniile al șaptelea și al optulea ale secolului XX din cadrul artei occidendale. Totuși, această
încadrare cronologică nu reflectă realitatea din statele foste comuniste din
Europa centrală și de est. Studiul de față analizează modul în care conceptul de criză a picturii poate fi aplicat artei românești, având în centrul atenției scena artistică clujeană. Aceasta este folosită ca punct de referință în special datorită activității așa-numitei Școli de pictură de la Cluj (cunoscută, pe scurt, ca Școala de la Cluj). Studiul de față este o analiză comparativă a tendințelor artistice din lumea occidentală și Europa de est, o altă componentă fiind analiza istoriografiei de artă românești privitoare la arta din perioada comunistă. În a doua parte a lucrării sunt analizate instituțiile artistice din Cluj. Aceasta se încheie cu concluziile despre cum și de ce se poate vorbi, în același timp, atât despre o continuitate a folosirii mediului picturii, cât și despre o criză a picturii în România anilor 1990. Pentru a ilustra continuitatea în uzul mediului picturii în cadrul artei românești, cadrul teoretic folosit utilizează noțiunea de geografie a artei, așa cum a fost ea definită de Piotr Piotrowski.
Uploads
Papers by Roxana Modreanu
The tactics of constructing the new narrative in art history during the 1950s and the beginning of the 1960s can be read as a form of the social history of art. Although the methodology could have led to remarkable results, ethical boundaries were violated: only some historical episodes and moments from artists’ biographies were selected.
Within this context, this study investigates whether papers and monographs about Romanian painters active in the second half of the 19th century and the beginning of the 20th century can be read as a form of social history of art.
Keywords: Communism, social history of art, censorship, Romania, George Oprescu, monographs, biographies, communist ideology, totalitarianism.
This paper aims at showing that even in the discourse about Academism there is a loosening of ideological restrictions in the late 1950s and the first half of the 1960s. There is a direct relationship between Socialist Realism and art historical discourse from this time and it can be felt especially in the texts dating from the 1950s.
Books by Roxana Modreanu
încadrare cronologică nu reflectă realitatea din statele foste comuniste din
Europa centrală și de est. Studiul de față analizează modul în care conceptul de criză a picturii poate fi aplicat artei românești, având în centrul atenției scena artistică clujeană. Aceasta este folosită ca punct de referință în special datorită activității așa-numitei Școli de pictură de la Cluj (cunoscută, pe scurt, ca Școala de la Cluj). Studiul de față este o analiză comparativă a tendințelor artistice din lumea occidentală și Europa de est, o altă componentă fiind analiza istoriografiei de artă românești privitoare la arta din perioada comunistă. În a doua parte a lucrării sunt analizate instituțiile artistice din Cluj. Aceasta se încheie cu concluziile despre cum și de ce se poate vorbi, în același timp, atât despre o continuitate a folosirii mediului picturii, cât și despre o criză a picturii în România anilor 1990. Pentru a ilustra continuitatea în uzul mediului picturii în cadrul artei românești, cadrul teoretic folosit utilizează noțiunea de geografie a artei, așa cum a fost ea definită de Piotr Piotrowski.
The tactics of constructing the new narrative in art history during the 1950s and the beginning of the 1960s can be read as a form of the social history of art. Although the methodology could have led to remarkable results, ethical boundaries were violated: only some historical episodes and moments from artists’ biographies were selected.
Within this context, this study investigates whether papers and monographs about Romanian painters active in the second half of the 19th century and the beginning of the 20th century can be read as a form of social history of art.
Keywords: Communism, social history of art, censorship, Romania, George Oprescu, monographs, biographies, communist ideology, totalitarianism.
This paper aims at showing that even in the discourse about Academism there is a loosening of ideological restrictions in the late 1950s and the first half of the 1960s. There is a direct relationship between Socialist Realism and art historical discourse from this time and it can be felt especially in the texts dating from the 1950s.
încadrare cronologică nu reflectă realitatea din statele foste comuniste din
Europa centrală și de est. Studiul de față analizează modul în care conceptul de criză a picturii poate fi aplicat artei românești, având în centrul atenției scena artistică clujeană. Aceasta este folosită ca punct de referință în special datorită activității așa-numitei Școli de pictură de la Cluj (cunoscută, pe scurt, ca Școala de la Cluj). Studiul de față este o analiză comparativă a tendințelor artistice din lumea occidentală și Europa de est, o altă componentă fiind analiza istoriografiei de artă românești privitoare la arta din perioada comunistă. În a doua parte a lucrării sunt analizate instituțiile artistice din Cluj. Aceasta se încheie cu concluziile despre cum și de ce se poate vorbi, în același timp, atât despre o continuitate a folosirii mediului picturii, cât și despre o criză a picturii în România anilor 1990. Pentru a ilustra continuitatea în uzul mediului picturii în cadrul artei românești, cadrul teoretic folosit utilizează noțiunea de geografie a artei, așa cum a fost ea definită de Piotr Piotrowski.