Tarsila do Amaral

Tarsila do Amaral
Date personale
Născută	1 septembrie 1886 Capivari, São Paulo, Brazilia
Decedată	17 ianuarie 1973 (86 de ani) São Paulo, São Paulo, Brazilia
Înmormântată	Cemitério da Consolação[*][[Cemitério da Consolação (cemetery in São Paulo, Brazil)|​]]
Căsătorită cu	Oswald de Andrade[*][[Oswald de Andrade (Brazilian poet, writer (1890–1954))|​]] (1926–1930)
Cetățenie	Brazilia
Ocupație	pictoriță sculptoriță desenatoare[*]​ artistă
Limbi vorbite	limba portugheză
Activitate
Domeniu artistic	arte vizuale, Pintura no Brasil[*][[Pintura no Brasil (history of painting in Brazil)|​]], Escultura do Brasil[*][[Escultura do Brasil (history of Brazilian sculptural art)|​]]
Studii	Academia Julian, Académie Moderne[*][[Académie Moderne (French fine arts school)|​]]
Opere importante	Abaporu[*][[Abaporu (pictură de Tarsila do Amaral)|​]], Workers[*][[Workers (pictură de Tarsila do Amaral)|​]]
Site oficial	http://www.tarsiladoamaral.com.br/
Prezență online
site web oficial

Tarsila de Aguiar do Amaral (larg cunoscută ca Tarsila do Amaral, n. 1 septembrie 1886, Capivari, São Paulo, Brazilia – d. 17 ianuarie 1973, São Paulo, São Paulo, Brazilia) a fost o artistă vizuală complexă, pictor, desenator, sculptor, ilustrator, dar și cronicar și traducător brazilian.

Tarsila do Amaral este considerată unul dintre principalii artiști moderniști latino-americani, pe lângă faptul că este considerată pictorița care a realizat cel mai bine aspirațiile braziliene de exprimare naționalistă în acest stil artistic.

Ca membru al Grupo dos Cinco (din Brazilia) - Grupul celor cinci din Brazilia, Tarsila este, de asemenea, considerată a fi un artist vizual cu mare influență asupra mișcării de artă modernă din Brazilia, alături de Anita Malfatti, Menotti Del Picchia, Mário de Andrade și Oswald de Andrade.

Stilul său artistic a contribuit esențial la formarea și coagularea mișcării estetice și artistice, Movimento antropófagico – Mișcarea antropofagică (1928 - 1929) întrucât Tarsila a fost cea care, prin faimosul ei tablou, Abaporu, a inspirat celebrul Manifest antropofag – Manifesto Antropófago al lui Oswald de Andrade.

Biografie

Împreună cu partenerul ei, Oswald de Andrade, cu fratele acestuia, Mário de Andrade, cu Anita Malfatti (studentă a lui Georg Fischer-Elpons) și cu Menotti del Picchia, do Amaral aparținea grupului de artiști brazilieni Grupo dos Cinco (Grupul celor Cinci). De asemenea, Tarsila do Amaral a fost membră a revistei culturale Semana de Arte Moderna – Săptămâna de arte moderne.

Una dintre cele mai faimoase picturi intitulata Abaporu a fost creata în 1928. Abaporu înseamnă în limba populației tupí, antropofag, după care a numit ea însăși mișcarea artistică ca fiind mișcarea artistică a antropofagiei. Pictura, de dimensiunile 85 cm × 73 cm a fost achiziționată de către colecționarul și milionarul argentinian Eduardo Costantini în anul 1995 cu 1,5 milioane dolari și este în prezent în Museu de arte latino-americana din Buenos Aires (MALBA).

Ideea europeană de primitivitate a culturilor lor străine, combinată cu atribuirea „etichetei” de sălbaticul nobil, corespunde uneori imaginii canibalismului. Ca mișcare artistică împotriva eurocentrismului și pentru o „referință încrezătoare” atât la tradițiile proprii, cât și la direcțiile europene moderne de stil, Tarsila do Amaral și Movimento antropófago au atacat stereotipuri și atribuții europene pentru a le deconstrui.

În critica postcoloniană de astăzi, există referințe destul de clare la Movimento antropófagico. Luzenir Caixeta și Lucia Helena se referă, de asemenea, în legătura cu Movimento antropófagico, la carnavalul brazilian în stilul său dionisiac și militant, a cărui trăsătură principală reprezintă critica la cultura predominant europeană.

În 2007, asteroidul (4123) Tarsila a fost numit după ea.

Galerie de imagini

• 
  Tarsila do Amaral (în jurul anului 1925)
• 
  Celebrul tablou Abaporu, realizat de artistă în 1928
• 
  Colaj reprezentând-o pe Tarsila do Amaral (1886 - 1973), autor necunoscut
• 
  Mario de Andrade (1922) - portret de Tarsila do Amaral
• 
  Colaj realizat în 1969 reprezentând-o pe Tarsila do Amaral, autor necunoscut
• 
  Facsimil al Manifestului mișcării antropofagice (Manifesto Antropófago)
• 
  Poetretul mareșalului Arouche — Arhiva Muzeului Paulista
• 
  Portretul lui Antonio de Toledo Piza (reîncadrat) — Muzeul Paulista
• 
  Portretul clericului Frei Miguel Arcanjo da Anunciação (reîncadrat) — Muzeul Paulista

Bibliografie

• pt – Lucia Helena (1983) - Uma literatura antropofagica - O literatură antropofagică, UNI Ceara.
• pt – Luzenir Caixeta (2004) - Antropofagia ca răspuns la Hegemonia Culturală Eurocentrică sau, Cum «societatea majoritară» trebuie „să înghită” femeile feministe migrante – În Hito Steyerl, Encarnación Gutiérrez Rodríguez (Editor) — Vorbește subalternul germana? Migrație și critici postcoloniale, Editura Unrast, Münster, ISBN 3-89771-425-6.

Legături externe

• pt – Site-ul oficial al Tarsila do Amaral (portugheză)
• en – Tarsila do Amaral în Google Arts & Culture
• pt – Tarsila do Amaral [1] în Enciclopédia Itaú Cultural (portugheză)
• pt en – Tarsila: Catalog Raisonné [2]
• en – Manifestul Antropófago în traducerea în limba engleză Manifestul Cannibal Februarie 2006 în Arhiva de Internet ) (în engleză)
• pt – Thomas Sandfuhr: Só a Antropofagia nós une : Asimilarea și diferența în figura lui Anthropophagen [3] (document Word)