Sari la conținut

Samuel Eto'o

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Samuel Eto'o
Informații generale
Nume complet Samuel Eto'o Fils[1]
Data nașterii (43 de ani)
Locul nașterii Camerun Douala, Camerun[2]
Înălțime 1,79 m[3][4]
Greutate 75 kg
Post Atacant
Număr 9
Cluburi de juniori
Ani Club
1992–1997 Kadji Sports Academy
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1997–2000 Real Madrid 3 (0)
1997–1998 → Leganés (împrumut) 30 (4)
1999 → Espanyol (împrumut) 0 (0)
2000 → Mallorca (împrumut) 19 (6)
2000–2004 Mallorca 120 (48)
2004–2009 Barcelona 145 (108)
2009–2011 Inter Milano 67 (33)
2011–2013 Anji Mahacikala 53 (25)
2013–2014 Chelsea 21 (9)
2014–2015 Everton 14 (3)
2015 Sampdoria 18 (2)
2015-2018 Antalyaspor 76 (44)
2018 Konyaspor 13 (6)
2018–2019 Qatar SC 17 (6)
Total 587 (293)
Echipa națională#
Ani Țară Ap (G)
2000 Camerun U-23 6 (1)
1997–2014 Camerun 118 (56)
Echipe antrenate
2015–2016 Antalyaspor (antrenor-jucător interimar)
Palmares
Competitor pentru Camerun Camerun
Fotbal
Aur Sydney 2000 Competiție pe echipe
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern la data de 18 iulie 2016
# Selecții și goluri la națională până la data de 26 ianuarie 2015
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Samuel Eto'o Fils (Pronunție în franceză: /samɥɛl eto fis/; n. , Douala, Camerun) este un fotbalist camerunez retras din activitate, care a jucat pe postul de atacant la mai multe cluburi importante, dar și la echipa națională de fotbal a Camerunului, unde a fost și căpitan.[5]

Eto'o a marcat peste 100 de goluri în 5 sezoane cu FC Barcelona, și este actualul deținător al recordului de cele mai multe meciuri jucate de către un jucător african în La Liga.[6] Din iunie 2009 el a devenit unul dintre cei mai buni marcatori ai Barcelonei. De asemenea, el este unul dintre cei care au marcat în două finale ale UEFA Champions League.

Ca membru al lotului echipei naționale a Camerunului, a reușit să câștige aurul la jocurile olimpice din 2000. Eto'o a participat la două Cupe Mondiale și 6 Cupe ale Africii, dintre care două le-a câștigat. Este cel mai bun marcator al Cupei Africii, cu 18 reușite.

Cariera de club

[modificare | modificare sursă]

Real Madrid

[modificare | modificare sursă]

În 1997, Eto'o a semnat cu Real Madrid, dar s-a antrenat cu Real Madrid B, pentru că avea o vârstă fragedă. Real Madrid B a retrogadat în Segunda División B, unde fotbaliștii neeuropeni sunt interziși, rezultând un transfer la CD Leganés pentru sezonul 1997-1998.[7] După 30 de meciuri și doar 4 goluri la Leganes, Eto'o a revenit la Madrid la finalul sezonului 1997-1998. În ianuarie 1999 a fost împrumutat la Espanyol,[8] dar nu a reușit să joace niciun meci.

Mallorca

[modificare | modificare sursă]

Următoarele două sezoane, Eto'o a fost împrumutat de Mallorca, care jucau în prima divizie. În cel de-al doilea sezon la Mallorca a marcat 11 goluri și a început să acorde atenție celorlalți. Președintele Mallorcăi, Mateo Alemany a spus despre stilul său de joc: „Mă îndoiesc că există alt jucător în lume care să satisfacă mai mult fanii la acest moment.”[7]

La sfârșitul celui de-al doilea sezon, Eto'o a părăsit echipa din Madrid și a semnat un contract cu Mallorca pentru o sumă record de 4,4 milioane €.[7] Eto'o a declarat după semnarea contractului: „Îmi place aici, la Mallorca, m-am simțit bine și înainte, fanii mă apreciază și am un contract care va expira în 2007”. Aprecierea fanilor a crescut după ce el a donat 30.000 € constând în pachete de mâncare pentru suporterii Mallorcăi care s-au deplasat la Stadionul Manuel Martínez Valero unde avea loc finala Cupei Spaniei împotriva celor de la Recreativo Huelva în 2003.[9] Mallorca a câștigat meciul cu 3-0, cu Eto'o marcând ultimele 2 goluri.[10] Totuși, atitudinea sa recalcitrantă a dus la mai multe incidente extrasportive, Eto'o fiind reclamat pentru amenințări cu moartea. Bartolome Terrassa, un jurnalist de la televizor a acuzat jucătorul pentru următoarele spuse: „Data viitoare nu vei mai scăpa; te voi omorî.” Acesta nu a fost primul incident, întrucât anul precedent Daniel Argibeaut, un fost impresar, l-a acuzat că l-ar fi asaltat cu patru complici, spunând: „Apoi ei mi-au luat pantofii, gest care în Camerun este echivalent cu amenințarea cu moartea.”[9]

Eto'o a părăsit echipa din postura de cel mai bun marcator al Mallorcăi în campionatul Spaniei, cu 54 de goluri când a semnat cu FC Barcelona în 2004 pentru suma de 24 milioane €, după lungi negocieri cu Real Madrid și Mallorca.[11] Inițial, președintele Realului, Florentino Pérez a vrut să cumpere înapoi drepturile jucătorului, dar suma Barçei a fost suficientă pentru a asigura transferul.[12] Echipa avea deja contingentul plin de 3 jucători extracomunitari.[11]

Barcelona

[modificare | modificare sursă]
Eto'o jucând pentru Barcelona

2004-2006

[modificare | modificare sursă]

Eto'o a debutat la Barcelona împotriva celor de la Racing Santander pe 29 august 2004. După ce Barcelona a câștigat titlul în sezonul 2004-2005, echipa a organizat o petrecere pe Camp Nou, în care Eto'o a cântat „Madrid, cabrón, saluda al campeón” (în română Madrid, bastarzilor, salutați campionii). Federația Regală Spaniolă de Fotbal l-a amendat pe Eto'o cu suma de 12.000 € pentru comentariile sale, pentru care mai târziu jucătorul și-a cerut scuze. Și-a exprimat regretul și a cerut scuze față de echipa la care a debutat în fotbalul profesionist. Liderul federației fanilor Realului nu a fost impresionat, spunând: „Acest personaj este un jucător fantastic, însă caracterul său lasă de dorit.”[13] A semnat un contract cu Barça în iunie 2005.[14]

După ce a ratat trofeul Pichichi (desemnat celui mai bun marcator din La Liga) acordat în urmă cu un an, Eto'o l-a depășit ca număr de goluri pe atacantul David Villa marcând golul cu numărul 26 împotriva celor de la Athletic Bilbao. Eto'o recunoscător coechipierilor, pe care i-a felicitat coechipierii, spunând: „Deși toată echipa a depus efort, întrucât o singură persoană primește trofeul. Am muncit din greu tot sezonul și tocmai am primit premiile.”[15]

Eto'o a mai contribuit cu șase goluri în parcursul Barcelonei în Liga Campionilor către finală. Acolo, portarul lui Arsenal a fost eliminat din cauza unei ciocniri cu Eto'o în afara careului. Catalanii s-au străduit să-și valorifice avantajul de un om în plus, iar Eto'o a marcat golul de care aveau nevoie pentru a câștiga. Barcelona a învins cu 2–1 și Eto'o a fost numit „Cel mai bun atacant UEFA al anului” pentru realizările sale din campania europeană.[16][17]

În aceste sezoane, Eto'o a mai câștigat trei titluri consecutive istorice de Fotbalistul african al anului. A declarat în cadrul festivității decernării premiului din 2005: „Mai presus de orice, acest premiu este dedicat tuturor copiilor din Africa.”[18] A fost selectat și pentru FIFPro World XI și a terminat al treilea pentru Fotbalistul Anului FIFA, devenind al doilea african din toate timpurile care s-a clasat printre primii trei.[19][20]

Următorul sezon a început prost pentru Eto'o, el suferind o ruptură a meniscusului de la genunchiul drept în timpul unui meci din Liga Campionilor contra celor de Werder Bremer pe 27 septembrie 2006. Medicii Barcelonei au estimat că el va sta pe tușă o perioadă de 2 sau 3 luni.[21] După operație, timpul de refacere al lui Eto'o a fost extins la 5 luni, dar a reînceput antrenamentele din ianuarie 2007.[22][23]

2007-2009

[modificare | modificare sursă]
Samuel Eto'o în duel cu fundașul lui Manchester United, Patrice Evra

Eto'o a refuzat să intre pe teren din postura de rezervă pentru meciul cu Racing Santander de pe 11 februarie 2007. Antrenorul Barcelonei, Frank Rijkaard a spus după meci: „El n-a vrut să joace; nu știu de ce.”[24] Ronaldinho l-a criticat spunând că Eto'o nu pune echipa pe primul loc, dar camerunezul calmează spiritele spunând că nu a intrat pe teren deoarece nu a avut destul timp la dispoziție pentru o încălzire corectă.[25][26] Trei luni mai târziu, Eto'o a spus:„Aceste speculații nu mă deranjează. Dacă e adevărat că nu sunt dorit la echipă, atunci voi pleca. Dar, după cum am mai zis, sunt fericit aici. Presa poate scrie ce vrea.” Din cauza următoarelor comentarii, președintele Barcelonei, Joan Laporta, a acționat rapid și a infirmat zvonurile privind transferurile lui Eto'o și Ronaldinho.[27]

După agravarea accidentării la menisc într-un meci amical din timpul varii împotriva celor de la Internazionale Milano, Eto'o a fost trecut pe margine pe termen nelimitat.[28] Pe 17 octombrie, la mijlocul perioadei de recuperare, Eto'o a primit cetățenia spaniolă.[29] A fost gata de joc pe 4 decembrie, iar o săptămână mai târziu a intrat pe teren în meciul contra celor de la Deportivo La Coruña.[30][31]

Eto'o a marcat primul său hat-trick împotriva celor de la Levante UD pe 24 februarie 2008.[32] A terminat sezonul cu 16 goluri în 18 meciuri.[33] Pe 25 octombrie, el a doborât recordul de cel mai rapid hat-trick din istoria clubului după ce a marcat de 3 ori în poarta Almeriei.[34]

Pe 29 noiembrie 2008 a marcat al 111 gol al carierei la Barcelona din toate competițiile într-o victorie cu 3-0 împotriva Sevillei, aducându-i un loc între primii 10 marcatori din toate timpurile ai Barcelonei.[35] Pe 14 februarie 2009, a marcat golurile 99 și 100 al carierei la Barcelona doar în campionat într-un egal terminat 2-2 cu Real Betis.

Eto'o a marcat primul gol din finala Ligii Campionilor UEFA 2008-2009 împotriva celor de la Manchester United. Meciul s-a terminat 2-0 iar Barcelona a câștigat ultima piesă din Triplă.

Internazionale

[modificare | modificare sursă]
Eto'o jucând pentru Inter

După ce Maxwell s-a transferat de la Internazionale la Barcelona, Joan Laporta a confirmat că este o înțelegere între Barcelona și Internazionale pentru Zlatan Ibrahimović în schimbul lui Eto'o și 46 milioane €.[36][37] După ce Ibrahimović a acceptat condițiile Barcelonei, clubul a anunțat că Eto'o și Aliaksandr Hleb vor merge la Milan pentru testele medicale și semnarea contractelor.[38]

Pe 27 iulie 2009, Eto'o a trecut cu bine de testele medicale și a semnat cu Inter pe 5 ani.[39] La prima sa conferință de presă în Milan, a declarat că este unde își dorește și că refuză să fie comparat cu Ibrahimović, spunând: „Sunt Samuel Eto'o și nu vreau să fiu comparat cu nimeni. Cred că victoriile adunate până acum pot contribui la concretizarea valorii numelui meu.”[40] Pe 8 august, Eto'o a marcat primul său gol într-o partidă oficială în meciul din Supercupa Italiei.[41] Două săptămâni mai târziu, Eto'o a marcat primul său gol din Serie A împotriva celor de la Bari dintr-un penalty. Meciul următor, în derby-ul Italiei, Eto'o a obținut un penalty, după ce Gennaro Gattuso l-a împins în zona careului, și a primit cartonașul galben. Câteva clipe mai târziu, Gattuso a fost eliminat iar Inter a câștigat partida cu 4–0.[42] Eto'o a mai marcat împotriva Parmei, acela fiind primul său gol din acțiune în Serie A.

La sfârșitul lui septembrie 2009, Eto'o a cerut aproape 2,75 milioane £ Barcelonei după transferul la Inter. Suma reprezintă 15% din cele 29 milioane $ (17,7 mil. £) pe care Interul le-a plătit Barcelonei în iulie 2009. Cererea e bazată pe o regulă spaniolă care spune faptul că un jucător trebuie să ia 15% din suma transferului său către un alt club spaniol. În cazul în care cele două părți nu ajung la soluție, se poate ajunge în fața instanței.[43]

Anji Mahacikala

[modificare | modificare sursă]

Pe data de 23 august 2011, Anji Mahacikala a ajuns la un acord cu Inter Milano privind transferul lui Eto'o.[44] El a semnat un contract pe o perioadă de trei ani, care urma să expire la 30 iunie 2014, având un salariu anual 20.000.000€ (după impozitare) și devenind cel mai bine plătit fotbalist din lume la acel moment.[45][46][47] Eto'o a debutat pentru Anji pe 27 august 2011 în meciul cu FC Rostov, când a intrat la schimb în ultima jumătate de oră din postura de rezervă și a marcat golul egalizator în minutul 80 dintr-o pasă venită din lateral de la Iuri Jirkov.[48][49] Eto'o a deschis scorul în înfrângerea cu 5-3[50] acasă la ȚSKA Moscova,[51] Anji rămânând cu doar 4 puncte peste FC Krasnodar în clasament, cu două meciuri înainte de calificările din grupa campionilor a Primei Ligi Ruse 2011-12. La finele sezonului 2012–13, Eto'o a fost inclus în Top 33 cei mai buni jucători ai sezonului în postura celui mai bun atacant dreapta.[52] Proprietarul lui Anji, miliardarul Suleiman Kerimov a șocat lumea fotbalului rus prin decizia sa din august 2013 de a reduce drastic bugetul clubului și a temperamenta ambițiile clubului. Drept urmare, aproape toți jucătorii valoroși de la club au fost puși pe lista de transferuri.[53]

Chelsea

[modificare | modificare sursă]
Eto'o la Chelsea în 2014

Pe 29 august 2013, Eto'o a un contract pe un an cu clubul englez Chelsea FC, suma transferului nefiind divulgată.[54] El a înscris primul său gol pentru Chelsea pe 19 octombrie 2013, împotriva echipei Cardiff City. Pe 6 octombrie2013, în meciul de acasă al lui Chelsea contra celor de la Schalke din cadrul Ligii Campionilor 2013-14, Eto'o a marcat o dublă, scorul final fiind de 3–0.[55] Pe 20 ianuarie 2014, Eto'o a marcat primul său hat-trick din Premier League pentru Chelsea, aducându-le „albaștrilor” o victorie cu 3–1 pe Stamford Bridge în fața rivalei Manchester United.[56] Pe 8 martie, Eto'o a deschis scorul în victoria lui Chelsea cu 4–0 în fața lui Tottenham, după ce Jan Vertonghen a trimis o pasă nereușită înapoi, chiar pe direcția lui Eto'o. Acesta a fost cel de-al 300-lea gol din cariera sa de club.[57]

În manșa secundă a optimilor de finală ale Ligii Campionilor dintre Chelsea și Galatasaray, Eto'o a adus în avantaj „aristocrații” deja din minutul 4, înscriind cel de-al 10-lea său gol din acel sezon, într-un meci câștigat cu 2–0.[58] Eto'o și-a continuat evoluțiile bune cu un alt gol timpuriu, în minutul 5 în meciul cu Arsenal de pe 22 martie, câștigat cu scorul de 6–0. Totuși, atunci Eto'o a fost înlocuit în teren după doar 10 minute de Fernando Torres, după ce suferise o accidentare ușoară.[59]

Everton

[modificare | modificare sursă]

Contractul lui Eto'o cu Chelsea a expirat la finele sezonului 2013–14[60][61] și la 26 august 2014 el s-a transferat la o altă echipă din Premier League, Everton F.C., semnând un contract pe doi ani.[62] Debutul lui pentru club a avut loc patru zile mai târziu, chiar într-un meci cu fosta sa echipă, Chelsea, partidă în care Eto'o a și înscris un gol cu capul, iar scorul final a fost de 3–6 în defavoarea lui Everton.[63] Pe 26 octombrie, Eto'o a fost omul decisiv pentru Everton, după ce a deschis scorul cu capul, iar apoi a mai marcat cu un șut puternic dinafara careului mare, învingând-o astfel cu 3−1 pe Burnley, iar Everton urcând în prima parte a clasamentului.[64]

Eto'o a afirmat că ar fi vrut să câștige UEFA Europa League cu Everton, trofeu pe care anterior nu l-a mai cucerit niciodată.[65] Totuși, el a părăsit echipa după doar un sezon petrecut la club, având înscrise 4 goluri în 20 de meciuri în toate competițiile.[66]

Sampdoria

[modificare | modificare sursă]

Pe 27 ianuarie 2015, Eto'o s-a reîntors în Serie A, semnând un contract pe doi ani și jumătate cu U.C. Sampdoria.[66]

Antalyaspor

[modificare | modificare sursă]

Pe 25 iunie 2015, Eto'o a semnat cu Antalyaspor un contract pe trei ani.[67] A debutat pe 15 august 2015 într-un meci de campionat cu İstanbul Bașakșehir, în care a marcat o dublă, meci încheiat cu scorul de 3–2. Eto'o a marcat 13 goluri în primele 15 meciuri, și a fost numit ca antrenor-jucător interimar după demiterea antrenorului Yusuf Șimșek din 7 decembrie.[68] A îndeplinit această funcție până când José Morais a preluat postul pe 6 ianuarie 2016.[69]

Cariera internațională

[modificare | modificare sursă]
Eto'o jucând pentru națională

Eto'o și-a făcut debutul la națională pe 9 martie 1996, la vârsta de doar 14 ani, într-un amical contra selecționatei din Costa Rica, o înfrângere cu 5–0. În 1998, el a fost cel mai tânăr participant al Cupei Mondiale din 1998, jucând doar în înfrângerea cu Italia, scor 0–3.[70] Eto'o a marcat primul gol pentru echipa națională pe 6 iunie 2002, la Campionatul Mondial din 2002 atunci când a marcat în poarta Arabiei Saudite, singura victorie a Camerunului din acea competiție.[71]

Eto'o a făcut parte din lotul care a câștigat Cupa Africii pe națiuni în anii 2000 și 2002, și din cel medaliat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 2000. La Cupa Confederațiilor FIFA 2003, în care selecționata Camerunului a fost finalistă, el a marcat un singur gol în această competiție, pe 19 iunie, împotriva Braziliei.[72] La Cupa Africii din 2006, echipa națională a Camerunului a fost eliminată în sferturile de finală de naționala Coastei de Fildeș. Meciul a fost decis la penalty-uri după ce în prelungiri scorul a rămas egal, 1-1, iar Eto'o a ratat penalty-ul decisiv. A câștigat totuși titlul de golgheter al competiției cu 5 goluri. A ratat un antrenament înainte de sferturi pentru a merge la ceremonia de decernare a premiului de Fotbalistul african al anului care a avut loc în Togo.

La Cupa Africii pe Națiuni 2008 Eto'o a devenit cel mai bun marcator al Cupei Africi, egalând recordul lui Laurent Pokou într-un meci contra Zambiei, pe 26 ianuarie 2008. Meciul următor, pe 30 ianuarie, Eto'o a doborât recordul transformând un penalty urmat de încă un gol în meciul contra celor de la Sudan, ajungând la 16 goluri marcate în această competiție.[73] A fost golgheterul competiției din 2008 cu 5 reușite.

Pe 1 iunie 2008, Eto'o l-a cu capul pe reporterul Philippe Bony, din cauza unui incident de la o conferință de presă. Bony a suferit o accidentare, dar Eto'o și-a cerut scuze și s-a oferit să plătească cheltuielile medicale.[74]

Pe 19 iunie 2010, Eto'o a marcat un gol într-un meci cu Danemarca din grupele Campionatului Mondial de Fotbal din 2010, profitând de o greșeală făcută de Christian Poulsen. Camerun a pierdut meciul cu scorul de 2–1 și a fost eliminată din competiție. Eto'o a numit-o ca fiind cea mai mare dezamăgire a carierei. În decembrie 2010, Eto'o a primit pentru a patra oară titlul de Fotbalistul african al anului, fiind jucătorul african cu cele mai multe titluri de acest gen.[75]

Pe 16 decembrie 2011, Eto'o a fost suspendat pentru cincisprezece meciuri de Federația Cameruneză de Fotbal, după ce echipa a refuzat să joace într-un meci împotriva Algeriei care ar fi trebuit să aibă loc pe 15 noiembrie 2010.[76] Suspendarea a fost redusă în ianuarie 2012 la opt luni, după ce președintele Camerunului Paul Biya le-a cerut oficialilor să regândească sancțiunea.[77]

În iunie 2014, Eto'o a fost convocat pentru lotul Camerunului care a participat la Campionatul Mondial de Fotbal 2014, devenind al treilea african care a participat la patru turnee ale acestei competiții, după compatrioții Jacques Songo'o și Rigobert Song.[78]

Pe 27 august 2014 Eto'o și-a anunțat retragerea de la națională.[79]

În septembrie 2021, Samuel Eto'o și-a anunțat candidatura la președinția Federației de Fotbal din Camerun (Fecafoot).[80]

Viața personală

[modificare | modificare sursă]

Eto'o are doi frați: David care joacă pentru FC Koper în Slovenia și Étienne care este împrumutat de Gimnàstic de Tarragona la Pobla de Mafumet CF. Eto'o este căsătorit cu Georgette din 6 iulie 2007 și are patru copii, Maelle, Étienne, Siena și Lynn, primii doi provenind dintr-o relație anterioară. Ultimii doi locuiesc împreună cu mama lor în Paris, Franța.[81]

Rasismul

[modificare | modificare sursă]

Eto'o a avut experiențe rasiste în câteva meciuri din deplasare, în timp ce ignora insulte. Fostul coleg de echipă Thierry Henry, și fundașul Marco Zoro, au amenințat cu părăsirea terenului dacă scandările rasiste la adresa lor vor continua.[82]

În februarie 2005, într-un meci cu Real Zaragoza, Eto'o a fost subiectul unor scandări rasiste de către suporterii Zaragozei, care au început să imite maimuțe și să arunce cu alune pe teren atunci când se afla în posesia mingii. Cu toate acestea, arbitrul Fernando Carmona Méndez nu a menționat niciun incident în raportul meciului, scriind doar că comportamenul mulțimii a fost „normal”; doi dintre cei care l-au batjocorit au fost însă prinși și le-a fost interzis să ia parte la orice eveniment sportiv, pe o perioadă de 5 luni, după ce alți suporteri i-au denunțat la poliție.[83][84] Eto'o a declarat mai târziu că pedeapsa a fost insuficientă și că La Romareda ar trebui închis pentru cel puțin un an. Frank Rijkaard i-a spus să se concentreze la fotbal și să nu mai vorbească despre incident. Totuși, deranjat din nou de cântecele rasiste ale fanilor Zaragozei, Eto'o a încercat să protesteze părăsind terenul.[85] Coechipierii săi au intervenit și l-au convins să continue să joace. Camerele de filmat au înregistrat momentul când a spus „No más” („Destul!”) în timp ce mergea către marginea terenului.[86]

Pe 17 octombrie 2010, într-un meci din Serie A cu Cagliari, după doar trei minute de la startul partidei, arbitrul a oprit jocul pentru a-i avertiza pe fanii echipei Cagliari, care erau adresate lui Eto'o. După ce s-a reluat meciul, restul suporterilor au cântat mai tare cu scopul de a acoperi pe cele rasiste, pentru ca meciul să nu fie oprit. Inter a câștigat cu scorul de 1–0 datorită golului înscris chiar de Eto'o în minutul 39.[87]

Din cauza rasismului suporterilor care vin la meciurile din La Liga, Eto'o nu mai aduce membrii familiei, în special copiii săi, la meciuri. „Este ceva ce m-a afectat pe mine personal. Mă gândesc că jucătorii, liderii și presa trebuie să-și unească forțele pentru ca nimeni să nu se simtă inferior din cauza culorii pielii lui. În acest moment, prefer ca copiii mei să nu mai meargă la meciuri de fotbal. În tribune ei au de ascultat lucruri care sunt greu de explicat unui copil. E mai bine să nu fie expuși la ele.”[88]

Statistici

[modificare | modificare sursă]

Club

[modificare | modificare sursă]
La 20 ianuarie 2015.[89]
Club Sezon Ligă Cupă Europa Total
Meciuri Goluri Pase Meciuri Goluri Pase Meciuri Goluri Pase Meciuri Goluri Pase
Leganés 1997-1998 28 3 - 2 1 - 0 0 - 30 4 -
Total 28 3 - 2 1 - 0 0 - 30 4 -
Real Madrid 1998–1999 1 0 - 0 0 - 0 0 - 1 0 -
Total 1 0 - 0 0 - 0 0 - 1 0 -
Espanyol 1998–1999 0 0 - 0 0 - 0 0 - 0 0 -
Total 0 0 - 0 0 - 0 0 - 0 0 -
Real Madrid 1998–1999 2 0 - 0 0 - 3 0 - 5 0 -
Total 2 0 - 0 0 - 3 0 - 5 0 -
Mallorca 1999-2000 13 6 - 0 0 - - - - 13 6 -
2000-2001 28 11 - 5 2 - - - - 33 13 -
2001-2002 30 6 - 1 1 - 9 3 - 40 10 -
2002-2003 32 14 - 6 5 - 0 0 - 36 19 -
2003-2004 32 17 - 2 0 - 7 4 - 41 21 -
Total 133 54 - 14 8 - 16 7 - 163 69 -
FC Barcelona 2004-2005 37 25 6 1 0 0 7 4 0 45 29 6
2005-2006 35 26 5 2 2 0 11 6 4 48 34 9
2006-2007 19 11 8 4 1 0 4 1 3 27 13 11
2007-2008 18 16 3 4 0 0 7 1 0 28 18 3
2008-2009 36 30 4 4 0 0 12 6 2 52 36 6
Total 145 108 20 14 4 0 41 18 9 200 130 35
Inter Milano 2009-2010 32 12 5 3 2 0 13 2 2 48 16 7
2010–2011 35 21 9 7 8 1 11 8 5 53 37 15
Total 67 33 14 7 9 0 24 10 7 101 53 22
Anji Mahacikala 2011–2012 4 2 0 0 0 0 0 0 0 4 2 0
Total 51 25 11 4 2 0 16 9 3 71 36 14
Chelsea 2013–14 21 9 4 5 0 0 9 3 2 34 12 6
Total 21 9 4 5 0 0 9 3 2 34 12 6
Everton 2014–15 14 3 1 2 0 0 4 1 1 20 4 2
Total 14 3 1 2 0 0 4 1 1 20 4 2
Total carieră 466 236 56 50 23 1 113 48 22 627 308 79

Internațional

[modificare | modificare sursă]
Camerun
An Meciuri Goluri
1997 3 1
1998 5 0
1999 1 0
2000 9 5
2001 9 2
2002 13 5
2003 7 2
2004 9 4
2005 6 1
2006 5 5
2007 3 1
2008 11 11
2009 8 5
2010 12 8
2011 9 4
2012 2 0
2013 4 2
2014 2 1
Total 117 56

Goluri internaționale

[modificare | modificare sursă]

Sursă:[90]

# Data Adversar Scor Rezultat Competiție
1 9 august 1997  Zambia 3–3 3–3 Cupa LG
2 28 ianuarie 2000  Coasta de Fildeș 2–0 3–0 Cupa Africii pe Națiuni 2000
3 6 februarie 2000  Algeria 1–0 2–1 Cupa Africii pe Națiuni 2000
4 10 februarie 2000  Tunisia 2–0 3–0 Cupa Africii pe Națiuni 2000
5 13 februarie 2000  Nigeria 0–1 2–2 Cupa Africii pe Națiuni 2000
6 19 aprilie 2000  Somalia 3–0 3–0 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2002
7 28 ianuarie 2001  Togo 2–0 2–0 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2002
8 1 iulie 2001  Togo 2–0 2–0 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2002
9 7 ianuarie 2002  Burkina Faso 3–1 3–1 Meci amical
10 29 ianuarie 2002  Togo 3–0 3–0 Cupa Africii pe Națiuni 2002
11 27 martie 2002  Argentina 2–2 2–2 Meci amical
12 26 mai 2002  Anglia 2–2 2–2 Meci amical
13 6 iunie 2002  Arabia Saudită 1–0 1–0 Campionatul Mondial de Fotbal 2002
14 27 martie 2003  Madagascar 2–0 2–0 Turneul Tunis
15 19 iunie 2003  Brazilia 1–0 1–0 Cupa Confederațiilor FIFA 2003
16 8 februarie 2004  Nigeria 1–2 1–2 Cupa Africii pe Națiuni 2004
17 6 iunie 2004  Benin 2–1 2–1 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2006
18 4 iulie 2004  Coasta de Fildeș 2–0 2–0 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2006
19 15 septembrie 2004  Egipt 2–3 2–3 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2006
20 4 iunie 2005  Benin 4–1 4–1 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2006
21 21 ianuarie 2006  Angola 1–0 3–1 Cupa Africii pe Națiuni 2006
22 21 ianuarie 2006  Angola 2–1 3–1 Cupa Africii pe Națiuni 2006
23 21 ianuarie 2006  Angola 3–1 3–1 Cupa Africii pe Națiuni 2006
24 25 ianuarie 2006  Togo 1–0 2–0 Cupa Africii pe Națiuni 2006
25 29 ianuarie 2006  RD Congo 2–0 2–0 Cupa Africii pe Națiuni 2006
26 3 iunie 2007  Liberia 0–2 1–2 Calificările pentru Cupa Africii pe Națiuni 2008
27 22 ianuarie 2008  Egipt 3–1 4–2 Cupa Africii pe Națiuni 2008
28 22 ianuarie 2008  Egipt 4–2 4–2 Cupa Africii pe Națiuni 2008
29 26 ianuarie 2008  Zambia 4–0 5–1 Cupa Africii pe Națiuni 2008
30 30 ianuarie 2008  Sudan 1–0 3–0 Cupa Africii pe Națiuni 2008
31 30 ianuarie 2008  Sudan 3–0 3–0 Cupa Africii pe Națiuni 2008
32 31 mai 2008  Capul Verde 2–0 2–0 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2010
33 8 iunie 2008  Mauritius 0–2 3–0 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2010
34 21 iunie 2008  Tanzania 1–0 2–1 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2010
35 21 iunie 2008  Tanzania 2–1 2–1 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2010
36 11 octombrie 2008  Mauritius 1–0 5–0 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2010
37 11 octombrie 2008  Mauritius 2–0 5–0 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2010
38 11 februarie 2009  Guineea 3–1 3–1 Meci amical
39 11 februarie 2009  Guineea 3–1 3–1 Meci amical
40 5 septembrie 2009  Gabon 0–2 0–2 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2010
41 9 septembrie 2009  Gabon 2–0 2–1 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2010
42 14 noiembrie 2009  Maroc 0–2 0–2 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2010
43 17 ianuarie 2010  Zambia 2–1 3–2 Cupa Africii pe Națiuni 2010
44 21 ianuarie 2010  Tunisia 1–1 2–2 Cupa Africii pe Națiuni 2010
45 19 iunie 2010  Danemarca 1–0 1–2 Campionatul Mondial de Fotbal 2010
46 24 iunie 2010  Țările de Jos 1–1 1–2 Campionatul Mondial de Fotbal 2010
47 11 august 2010  Polonia 0–1 0–3 Meci amical
48 11 august 2010  Polonia 0–2 0–3 Meci amical
49 4 septembrie 2010  Mauritius 0–1 1–3 Calificările pentru Cupa Africii pe Națiuni 2012
50 4 septembrie 2010  Mauritius 1–2 1–3 Calificările pentru Cupa Africii pe Națiuni 2012
51 3 septembrie 2011  Mauritius 3–0 6–0 Calificările pentru Cupa Africii pe Națiuni 2012
52 7 octombrie 2011  RD Congo 1–1 2–3 Calificările pentru Cupa Africii pe Națiuni 2012
53 11 noiembrie 2011  Sudan 3–1 3–1 Cupa Marrakech LG 2011
54 13 noiembrie 2011  Maroc 0–1 1–1 Cupa Marrakech LG 2011
55 23 martie 2013  Togo 1–0 2–1 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2014
56 23 martie 2013  Togo 2–1 2–1 Calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal 2014
57 1 iunie 2014  Germania 0–1 2–2 Meci amical

Palmares

[modificare | modificare sursă]
Barcelona sărbătorind câștigarea campionatului în sezonul 2005-2006. Eto'o este al doilea din stânga.

Club

[modificare | modificare sursă]
Mallorca
Barcelona
Internazionale

Națională

[modificare | modificare sursă]
Camerun
Echipa Olimpică a Camerunului

Individual

[modificare | modificare sursă]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Premier League Clubs submit Squad Lists” (PDF). Premier League. . p. 8. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ „Samuel Eto'o Fils”. FC Internazionale Milano. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Samuel Eto'o Fils
  4. ^ http://www.chelseafc.com/first-team/player/28608/title/samuel--eto'o
  5. ^ „ Cameroon place faith in Eto'o”. Accesat în . 
  6. ^ Phil Minshull (). „ Eto'o sets La Liga record ”. BBC Sport. Accesat în . 
  7. ^ a b c „ La revancha de Eto'o ”. Fox Sport. Accesat în . 
  8. ^ „CINE SUNT EU? Samuel, Eto´o Fils”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ a b Minshull, Phil (). „Febra lui Eto'o infectează Mallorca”. BBC Sport. Accesat în . 
  10. ^ „Eto'o ajută Mallorca să câștige Copa del Rey”. The Hindu. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ a b McCoy, Tim (26 august 2004). „Șase de văzut în Primera Division”. BBC Sport. Accesat în 2006 noiembrie 2008.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  12. ^ „Eto'o este proiritatea Barçei”. BBC Sport. . Accesat în . 
  13. ^ „Eto'o și-a cerut scuze pentru izbucnire”. BBC Sport. . Accesat în . 
  14. ^ „Eto'o are ca scop o evoluție mai buna lă Barça”. UEFA.com. . Accesat în . 
  15. ^ „Eto'o mulțumește echipei pentru trofeul Pichichi”. BBC Sport. . Accesat în . 
  16. ^ „Ronaldinho celebrează cu Barça”. UEFA. . Accesat în . 
  17. ^ Haslam, Andrew (). „Ronaldinho domnește în Monaco”. UEFA. Accesat în . 
  18. ^ „Eto'o e regele Africii încă o dată”. BBC Sport. . Accesat în . 
  19. ^ „Ronaldinho l-a votat ca Cel Mai Bun Jucător al Anului FIFAPro din nou”. FIFPro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ „Cel Mai Bun Jucător din Lume FIFA”. FIFA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „Eto'o pășește înapoi pentru Barça”. The Guardian. . Accesat în . 
  22. ^ „Eto'o afară pentru cinci luni după operația la genunchi”. ESPN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ „Eto'o reia antrenamentele”. BBC Sport. . Accesat în . 
  24. ^ Chick, Alex (). „Eto'o refuză să joace”. Eurosport. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ „Camerun: Ronaldinho îl lovește pe Eto'o - Over Racing snub”. allAfrica.com. . Accesat în . 
  26. ^ „Eto'o îi lovește pe Rijkaard și Ronaldinho”. Eurosport. . Accesat în . 
  27. ^ „Fără schimbări la Barça, spune președintele”. Agence France-Presse. . Accesat în . 
  28. ^ „Eto'o, gata de acțiune”. BBC Sport. . Accesat în . 
  29. ^ „Eto'o s-a naționalizat” (în spaniolă). FC Barcelona. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ Jensen, Pete (). „Barcelona 2–1 Deportivo la Coruña”. The Independent. Accesat în . 
  31. ^ „Lyon și Fenerbahce se rostogolesc”. UEFA. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  32. ^ Jensen, Pete (). „Hat-trickul lui Eto'o ține Barcelona într-o urmărire”. The Independent. Accesat în . 
  33. ^ Barclay, Patrick (). „Eto'o afară pentru a dovedi că clasa este permanentă”. The Irish Independent. Accesat în . 
  34. ^ Jensen, Pete (). „Hat-trickul lui Eto'o menține startul fulminant al Barcelonei”. The Independent. Accesat în . 
  35. ^ „Eto'o este unul dintre primii 10 marcatori all-time ai Barcelonei”. fcbarcelona.cat. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  36. ^ „Laporta anunță înțelegerea cu Inter”. FC Barcelona. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  37. ^ „Ibrahimovic semnează pentru 5 ani” (în spaniolă). FC Barcelona. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ „Ibrahimovic va sosi Duminică”. FC Barcelona. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  39. ^ „Samuel Eto'o semnează pe cinci ani”. FC Internazionale Milano. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  40. ^ „Eto'o: „Sunt acolo unde vreau să fiu"”. FC Internazionale Milano. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  41. ^ „Inter îi amețește pe Lazio pentru a câștiga Super Cupa în Beijing”. ESPN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  42. ^ „AC Milan 0 Inter Milan 4”. HotNews.ro. . Accesat în . 
  43. ^ „Eto'o urmărește plata compensațiilor de la Barcelona”. BBC Sport. . Accesat în . 
  44. ^ „Samuel Eto`o in Anji!”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  45. ^ „Eto`o signs for Anji”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  46. ^ „Samuel Eto'o to become world's highest earning footballer if he passes medical with Anzhi Makhachkala”. The Telegraph. . Accesat în . 
  47. ^ „Samuel Eto'o in £21.8m move from Internazionale to Anzhi Makhachkala”. Guardian. . Accesat în . 
  48. ^ „1st Eto'o goal for Anzhi video”. NashFootball2012. . 
  49. ^ „Samuel Eto'O first goal for Anzhi, thrilling Moscow derby and Kerzhakov's hat-trick”. RTSportNews. . 
  50. ^ „Russian Premier League Scores & Fixtures - ESPN FC - ESPN FC”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  51. ^ http://soccernet.espn.go.com/match?id=315072&league=RUS.1&cc=5901[nefuncțională]
  52. ^ a b В списке 33-х лучших девять игроков ЦСКА. ФУТБОЛ - РФПЛ. Футбол - СПОРТ-ЭКСПРЕСС
  53. ^ Cole, Brendan (). „Anzhi Makhachkala sell-off”. Voice of Russia UK. Arhivat din original la . Accesat în . 
  54. ^ „ETO'O SIGNS”. Chelsea F.C. . Accesat în . 
  55. ^ „Chelsea 3 – Schalke 0: Samuel Eto'o brace earns Blues win over Schalke”. Daily Star. . Accesat în . 
  56. ^ „Eto'o treble sinks United”. ESPNFC. . Accesat în . 
  57. ^ „MATCH REPORT: CHELSEA 4 TOTTENHAM HOTSPUR 0”. Chelsea F.C. . Accesat în . 
  58. ^ „MATCH REPORT: CHELSEA 2 GALATASARAY 0 (AGG 3–1)”. Chelsea F.C. . 
  59. ^ „MATCH REPORT: CHELSEA 6 ARSENAL 0”. Chelsea F.C. . Accesat în . 
  60. ^ „Clubs submit retained and released lists”. Premier League. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  61. ^ „Ashley Cole and Samuel Eto'o leave Chelsea after contracts end”. BBC Sport. . 
  62. ^ „Everton sign Eto'o”. Everton F.C. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  63. ^ „Everton 3–6 Chelsea”. BBC Sport. . Accesat în . 
  64. ^ „Samuel Eto'o scored twice as Everton climbed into the top half of the Premier League to leave joint-bottom Burnley still without a league win”. BBC Sport. . Accesat în . 
  65. ^ O'Keefe, Greg (). „Exclusive: Everton FC striker Samuel Eto'o keen to end Blues' 20 year trophy drought”. Liverpool Echo. Accesat în . 
  66. ^ a b „Samuel Eto'o: Everton striker completes move to Sampdoria”. BBC Sport. . Accesat în . 
  67. ^ „Eto passes medical examination ahead of deal with Antalyaspor”. Todayszaman. Arhivat din original la . Accesat în . 
  68. ^ „Samuel Eto'o named as interim player-manager at Turkish side Antalyaspor”. The Guardian. Accesat în . 
  69. ^ „Samuel Eto'o's coaching stint with Antalyaspor ends”. BBC Sport. Accesat în . 
  70. ^ Clarey, Cristopher (). „Cupa Mondială '98: Italia beneficiază de decizia oficială”. Accesat în . 
  71. ^ „Camerun - Arabia Saudită 1 - 0”. Accesat în . 
  72. ^ „Statistice Meciului: Brazilia 0-1 Camerun”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  73. ^ „Record de goluri al lui Eto'o”. BBC Sport. . Accesat în . 
  74. ^ „Eto'o își cere scuze pentru lovitură”. BBC Sport. . Accesat în . 
  75. ^ „Samuel Eto'o wins record fourth African Player award”. BBC Sport. . Accesat în . 
  76. ^ „Samuel Eto'o handed 15-match ban for Cameroon strike”. BBC Sport. . Accesat în . 
  77. ^ „Fecafoot slashes Samuel Eto'o ban to eight months”. BBC Sport. . Accesat în . 
  78. ^ „The squads in numbers”. FIFA. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  79. ^ „Samuel Eto'o: Everton striker retires from international football”. BBC. . Accesat în . 
  80. ^ „Cameroun : Samuel Eto'o annonce sa candidature à la présidence de la Fecafoot”. LeMonde. 22 september 2021. Accesat în 22 septembrie 2021.  Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  81. ^ „Samuel Eto'o și iubita sa sunt acum unul în spiritul celuilalt”. Samuel Eto'o. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  82. ^ „European Racism”. Accesat în . 
  83. ^ „Eto'o răspunde abuzurilor rasiste”. BBC Sport. . Accesat în . 
  84. ^ „Doi rezolvați pentru certurile lui Eto'o”. BBC Sport. . 
  85. ^ „Jocul Urât”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  86. ^ „Eto'o fiind abuzat!”. Accesat în . 
  87. ^ Eto'o keeps cool under second attack with racism Arhivat în , la Wayback Machine., espn
  88. ^ „Rasismul îl forțează pe Eto'o să-și țină copiii departe de jocuri”. ESPN. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  89. ^ Samuel Eto'o Player Profile
  90. ^ „Samuel Eto'o Fils – Goals in International Matches”. Rec.Sport.Soccer Statistics Foundation. . Accesat în . 
  91. ^ Samuel Eto'o voted African Player of the Year for a record fourth time | Football | The Guardian
  92. ^ „Eto'o takes Pichichi”. Sky Sports. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Samuel Eto'o


v • d • m
Camerun – Campionatul Mondial de Fotbal 2014
1 Feudjou • 2 Assou-Ekotto • 3 N'Koulou • 4 Djeugoué • 5 Nounkeu • 6 Song • 7 N'Guémo • 8 Moukandjo • 9 Eto'o (c) • 10 Aboubakar • 11 Makoun • 12 Bedimo • 13 Choupo-Moting • 14 Chedjou • 15 Webó • 16 Itandje • 17 Mbia • 18 Enoh • 19 Olinga • 20 Salli • 21 Matip • 22 Nyom • 23 N'Djock • Antrenor: Finke
 Camerun
v • d • m
Fotbalistul african al anului
1970: Keita | 1971: Sunday | 1972: Souleymane | 1973: Bwanga | 1974: Moukila | 1975: Faras | 1976: Milla | 1977: Dhiab | 1978: Razak | 1979: Nkono | 1980: Manga-Onguene | 1981: Belloumi | 1982: Nkono | 1983: El Khatib | 1984: Abega | 1985: Timoumi | 1986: Zaki | 1987: Madjer | 1988: Bwalya | 1989: Weah | 1990: Milla | 1991: Abédi Pelé | 1992: Abédi Pelé | 1993: Abédi Pelé & Yekini | 1994: Weah & Amuneke | 1995: Weah | 1996: Kanu | 1997: Ikpeba | 1998: Hadji | 1999: Kanu | 2000: Mboma | 2001: Diouf | 2002: Diouf | 2003: Eto'o | 2004: Eto'o | 2005: Eto'o | 2006: Drogba | 2007: Kanouté | 2008: Adebayor | 2009: Drogba | 2010: Eto'o | 2011: Yaya Touré | 2012: Yaya Touré | 2013: Yaya Touré | 2014: Yaya Touré | 2015: Aubameyang | 2016: Mahrez | 2017: Salah | 2018: Salah | 2019: Mané | 2020-21: Nu a fost acordat | 2022: Mané | 2023: Osimhen | 2024: Lookman


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Samuel_Eto%27o&oldid=15775828