Sari la conținut

Punct cuantic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Puncte cuantice coloide iradiate cu lumină UV. Punctele cuantice de dimensiuni diferite emit culori diferite de lumină datorită confinării cuantice.

Punctele cuantice (în engleză quantum dots, QD) sau nanocristalele semiconductoare sunt particule semiconductoare de dimensiuni nanometrice, având proprietăți optice și electronice distincte față de particulele mai mari datorită efectelor cuantice. Ele reprezintă un subiect central în nanotehnologie și știința materialelor. Când un punct cuantic este iluminat de lumină UV, un electron din punctul cuantic poate fi excitat într-o stare de energie mai mare. În punctele cuantice semiconductoare, acest proces corespunde tranziției unui electron din banda de valență în banda de conducție. Electronul excitat poate reveni ulterior în banda de valență, eliberând energie sub formă de lumină. Această emisie de lumină (fotoluminiscență) depinde de diferența de energie dintre banda de conducție și banda de valență, sau de tranziția între stările de energie discrete atunci când structura de bandă devine insuficient definită în QD.[1]

Materialele semiconductoare la scară nanometrică confinează fie electronii, fie golurile de electroni. Acest proces de confinare este similar modelului unei particule într-o cutie tridimensională. Caracteristicile de absorbție și emisie ale punctelor cuantice corespund tranzițiilor între niveluri de energie discrete, permițând analogia cu spectrele atomice. Din acest motiv, punctele cuantice sunt uneori denumite atomi artificiali,[2] subliniind stările lor electronice discrete, asemănătoare atomilor sau moleculelor naturale.[3][4] Funcțiile de undă electronice din punctele cuantice au fost demonstrate a semăna cu cele din atomii reali.[5] Prin cuplarea a două sau mai multe puncte cuantice, se poate crea o moleculă artificială, care prezintă hibridizare chiar și la temperatura camerei.[6] Asamblarea precisă a punctelor cuantice poate forma rețele care se comportă ca materiale solide artificiale, cu proprietăți unice optice și electronice.[7][8]

Punctele cuantice prezintă proprietăți intermediare între semiconductoarele în volum și atomii sau moleculele discrete. Proprietățile lor optoelectronice variază în funcție de dimensiune și formă.[9][10] Punctele cuantice mai mari, de 5–6 nm, emit lungimi de undă mai mari, rezultând culori precum portocaliu sau roșu. Cele mai mici, de 2–3 nm, emit lungimi de undă mai scurte, cum ar fi albastru și verde, deși aceste culori specifice depind de compoziția exactă a punctului cuantic.[11]

Aplicațiile potențiale ale punctelor cuantice includ tranzistori cu un singur electron, celule solare, LED-uri, lasere,[12] surse de fotoni unici,[13][14][15] generare de armonici superioare, calcul cuantic,[16] cercetări în biologia celulară,[17] microscopie,[18] și imagistica medicală.[19] Datorită dimensiunii lor mici, unele puncte cuantice pot fi suspendate în soluții, permițând utilizarea lor în imprimarea cu jet de cerneală și acoperirea prin rotire.[20] Au fost folosite, de asemenea, în pelicule subțiri Langmuir–Blodgett,[21][22][23] ceea ce oferă metode mai economice și rapide pentru fabricarea de semiconductori.

Structuri cu nucleu/înveliș și nucleu/înveliș dublu

[modificare | modificare sursă]

Punctele cuantice sunt, de obicei, acoperite cu liganzi organici, precum acidul oleic, pentru a controla creșterea, a preveni aglomerarea și a facilita dispersia în soluție.[24] Totuși, aceste acoperiri organice pot duce la recombinarea non-radiativă după fotogenerare, ceea ce înseamnă că purtătorii de sarcină pot fi disipați fără emisia de fononi reducând randamentul cuantic.[25] Pentru a combate acest efect, un strat semiconductor este adăugat în jurul nucleului punctului cuantic. În funcție de diferențele de energie dintre materialele nucleului și învelișului, proprietățile fluorescente pot fi ajustate. Ajustarea grosimii fiecărui strat și a dimensiunii totale a punctelor cuantice influențează lungimea de undă a emisiilor fotoluminiscente. Efectul de confinare cuantică tinde să deplaseze spectrele de emisie către lungimi de undă mai scurte (albastru) pe măsură ce punctul cuantic devine mai mic.[26]

Există patru categorii majore de heterostructuri de puncte cuantice: tip I, tip invers I, tip II și tip invers II.[27] În punctele cuantice de tip I, un nucleu semiconductor este încapsulat într-un material cu o diferență de energie mai mare, ceea ce poate îmbunătăți randamentul cuantic prin pasivizarea locurilor de recombinare non-radiativă. În cazul punctelor de tip invers I, stratul învelișului semiconductor are o diferență de energie mai mică, delocalizând purtătorii de sarcină.[28] În punctele de tip II, separarea purtătorilor de sarcină are loc între nucleu și înveliș, influențând emisia fotoluminiscentă.

Unul dintre motivele pentru scăderea performanței punctelor cuantice poate fi atribuit tensiunii fizice exercitate asupra rețelei cristaline. Într-un studiu în care punctele cuantice de tip ZnSe/ZnS (tip I) și ZnSe/CdS (tip II) au fost comparate, diametrul nucleului neacoperit de ZnSe (obținut prin microscopie electronică de transmisie - TEM) a fost comparat cu diametrul nucleului acoperit (calculat prin modelul de aproximație a masei eficiente), pentru a înțelege mai bine efectul tensiunii nucleu-înveliș.[29] Heterostructurile de tip I au fost găsite că induc tensiune de compresie, „strângând” nucleul, în timp ce heterostructurile de tip II au avut efectul de a întinde nucleul sub tensiune de tracțiune.[29] Deoarece proprietățile fluorescente ale punctelor cuantice sunt dictate de dimensiunea nanocristalelor, schimbările induse în dimensiunile nucleului pot duce la o deplasare a lungimii de undă de emisie. Acest lucru subliniază necesitatea unui strat semiconductor intermediar pentru a rectifica nepotrivirea rețelei și a îmbunătăți randamentul cuantic.[30]

Un astfel de sistem nucleu/înveliș dublu este nanocristalul CdSe/ZnSe/ZnS.[31] Într-un studiu care compară nanocristalele CdSe/ZnS și CdSe/ZnSe, s-a constatat că primele au un randament fotoluminiscent (PL) de 84% comparativ cu cele din urmă, din cauza nepotrivirii rețelei. În cazul sistemului cu înveliș dublu, după sinteza nucleului CdSe, un strat de ZnSe a fost adăugat înainte de aplicarea unui înveliș exterior de ZnS, rezultând o îmbunătățire a eficienței fluorescente cu 70%. În plus, aceste straturi suplimentare au îmbunătățit rezistența nanocristalelor împotriva foto-oxidării, prevenind degradarea spectrelor de emisie.

De asemenea, este o practică obișnuită ca tehnicile de pasivizare a suprafeței să fie aplicate acestor sisteme nucleu/înveliș dublu. Așa cum s-a menționat anterior, acidul oleic este un ligand organic utilizat frecvent pentru a promova stabilitatea coloidală și a controla creșterea nanocristalelor. El poate fi utilizat chiar și pentru inițierea unui al doilea ciclu de schimb de liganzi și funcționalizare a suprafeței.[32][33] Totuși, din cauza efectului dăunător pe care liganzii organici îl pot avea asupra eficienței fotoluminiscente, au fost realizate cercetări suplimentare pentru a dezvolta puncte cuantice complet anorganice. Într-un astfel de studiu, nanocristalele complet anorganice luminescente intens (ILAN) au fost sintetizate printr-un proces de schimb de liganzi, înlocuind sărurile metalice cu liganzii de acid oleic. S-a constatat că aceste nanocristale au randamente cuantice fotoluminiscente comparabile cu punctele cuantice existente care emit în roșu și verde.[24]

Producție

[modificare | modificare sursă]
Puncte cuantice cu emisie treptat de la violet la roșu intens

Sinteza coloidală

[modificare | modificare sursă]

Nanocristalele semiconductoare coloidale sunt produse prin sinteză din soluții, similar cu alte procese chimice. Diferența majoră este că produsul final nu precipită sub formă de solid în masă și nu rămâne complet dizolvat.[34] Prin încălzirea soluției la temperaturi ridicate, precursorii chimici se descompun formând monomeri care ulterior nuclează și formează nanocristale. Controlul temperaturii și al concentrației monomerilor este esențial pentru a obține dimensiuni uniforme și stabilitate. În funcție de concentrația de monomeri, este un alt factor critic care trebuie controlat riguros în timpul creșterii nanocristalelor. Procesul de creștere a nanocristalelor poate avea loc în două regimuri diferite: „focalizare” și „defocalizare”. La concentrații mari de monomeri, nanocristalele se pot dezvolta sub două regimuri: „focalizare” (în care particulele mici cresc mai repede) și „defocalizare” (în care particulele mari domină creșterea).

Puncte cuantice de sulfură de cadmiu pe celule

Metode coloidale permit producerea multor tipuri de semiconductoare, incluzând compuși binari precum seleniura de plumb (PbSe), seleniura de cadmiu (CdSe), sulfura de cadmiu și arseniura de indiu (InAs). În plus, recent s-au realizat progrese în sinteza punctelor cuantice coloidale de perovskit, care oferă noi oportunități în domeniul nanomaterialelor.[35] Dimensiunile punctelor cuantice tipice variază între 2 și 10 nanometri, iar la o scară de 10 nm, aproape 3 milioane de astfel de puncte ar putea fi aliniate într-o singură linie pe lățimea unui deget uman.

Imagine idealizată a nanoparticulei coloidale de sulfură de plumb (selenidă) cu pasivare completă de către acid oleic, oleil amină și liganzi hidroxil (dimensiune ≈5) nm)

Sinteza prin plasmă

[modificare | modificare sursă]

Sinteza prin plasmă a devenit una dintre metodele preferate pentru producția de puncte cuantice, în special pentru materiale cu legături covalente, cum ar fi siliciul și germaniul.[36][37][38] Această metodă permite un control precis asupra dimensiunii, formei și compoziției punctelor cuantice.[39][40] Punctele cuantice obținute sunt de obicei sub formă de pulbere și pot fi dispersate în solvenți organici sau în apă, în funcție de necesitățile aplicațiilor.[41][42][43][44][45]

Fabricarea punctelor cuantice

[modificare | modificare sursă]

Punctele cuantice pot fi fabricate folosind mai multe metode, inclusiv electrozi externi, doping,[46] tensiune sau impurități.[47] Punctele cuantice autoasamblate au de obicei dimensiuni între 5 și 50 nm, în timp ce cele definite litografic sau prin gravare pe gaze bidimensionale pot avea dimensiuni laterale între 20 și 100 nm.

  • Un exemplu de structură nucleu-înveliș este reprezentat de punctele cuantice CdSe sau PbS/ZnS. Pasivizarea suprafeței prin învelișuri sub-monostrat este o tehnică eficientă pentru îmbunătățirea proprietăților optoelectronice și stabilitatea punctelor cuantice.[48]
  • Punctele cuantice apar uneori spontan în structuri de puțuri cuantice din cauza fluctuațiilor de monostrat în grosimea puțului.
Imagine cu microscopia electronică de transmisie cu scanare la rezoluție atomică a unui punct cuantic de arseniură de galiu indiu (InGaAs) îngropat în arseniură de galiu (GaAs)
  • Punctele cuantice autoasamblate se formează spontan în anumite condiții, în special în timpul tehnicilor de epitaxie cu fascicul molecular (MBE) și epitaxie din vapori organici metalici (MOVPE). Aceste metode implică creșterea unui material pe un substrat cu o nepotrivire de rețea, ceea ce generează tensiuni și determină formarea insulelor tridimensionale pe un strat subțire bidimensional (strat de umectare). Această metodă de creștere este cunoscută sub denumirea de creștere Stranski-Krastanov.[49] Insulele formate pot fi îngropate sub un alt material pentru a forma puncte cuantice. De exemplu, punctele cuantice de arseniură de galiu indiu (InGaAs) crescute pe substraturi de arseniură de galiu (GaAs) sunt utilizate[50] pentru aplicații precum criptarea cuantică (surse de fotoni unici) și calculul cuantic. Dezavantajele principale ale acestei metode includ costurile ridicate de fabricație și lipsa controlului precis asupra poziționării punctelor cuantice individuale.
  • Punctele cuantice laterale sunt create în gaze electronice bidimensionale sau de goluri, aflate în puțuri cuantice dopate la distanță sau în heterostructuri semiconductoare. Suprafața mostrei este acoperită cu un strat subțire de rezist, urmat de litografie cu fascicul de electroni pentru a defini un model lateral. Acest model este transferat către gazul de electroni sau de goluri prin gravare sau depunerea electrozilor metalici. Aceste puncte cuantice sunt studiate în special pentru transportul electronic sau de goluri și pentru utilizarea lor ca qubiți de spin.[51] Un avantaj major al acestui tip de puncte cuantice este că spectrul lor de energie poate fi proiectat prin ajustarea dimensiunii geometrice, formei și forței potențialului aplicat prin electrozii de poartă.
  • Punctele cuantice pe bază de tehnologie CMOS (semiconductori metal-oxid complementar) pot fi fabricate din siliciu. Tranzistorii CMOS ultra-mici (20 nm × 20 nm) se comportă ca puncte cuantice individuale la temperaturi criogenice, între -269 °C (4 K) și -258 °C (15 K). Aceste tranzistoare prezintă blocaj Coulomb, unde electronii sau golurile sunt injectate în mod discret în canalul tranzistorului, controlat de tensiunea de poartă.[52]

Asamblare virală

[modificare | modificare sursă]

Asamblarea virală folosește virusuri bacteriofage modificate genetic, precum M13, pentru a crea structuri biocompozite de puncte cuantice.[53] Virusurile pot recunoaște suprafețe semiconductoare specifice, iar forma lor cristalină lichidă poate fi ajustată prin controlul concentrațiilor și condițiilor de soluție.[54]Această metodă permite crearea de pelicule autoasamblate din virusuri și materiale anorganice, precum ZnS.

Asamblarea electrochimică

[modificare | modificare sursă]

Asamblarea electrochimică implică crearea unor șabloane prin reacții ionice la interfața electrolit-metal, conducând la autoasamblarea nanostructurilor, inclusiv a punctelor cuantice, care pot fi gravate pe un substrat pentru aplicații.[necesită citare]

Fabricare în masă

[modificare | modificare sursă]

Fabricarea punctelor cuantice în cantități mari se bazează pe injecția duală la temperatură înaltă, metodă folosită de companii pentru a produce sute de kilograme până la tone de puncte cuantice. Această metodă poate fi aplicată pentru o gamă largă de dimensiuni și compoziții ale punctelor cuantice. În plus, o tehnologie alternativă numită procesul de semănat molecular permite o producție reproductibilă de puncte cuantice de înaltă calitate la scară largă, fără a necesita injecția la temperaturi înalte, prin utilizarea de molecule identice ca situri de nucleație.[55]

O altă metodă pentru producția în masă este sinteza într-un sistem de flux continuu, care a fost ajustată pentru a produce kilograme de nanoparticule semiconductoare bazate pe CdSe.[56][57][58][59]

Puncte cuantice fără metale grele

[modificare | modificare sursă]

Datorită reglementărilor stricte privind utilizarea metalelor grele, au fost dezvoltate puncte cuantice fără cadmiu, care oferă emisii luminoase în regiunea vizibilă și aproape infraroșie. Printre aceste materiale se numără InP/ZnS, CuInS/ZnS, precum și materiale pe bază de Si, Ge și C.[60]

Aceste progrese au permis companiilor să producă în masă puncte cuantice fără cadmiu pentru afișaje electronice, cum ar fi televizoare și tablete, în colaborare cu mari producători de electronice.

Sănătate și siguranță

[modificare | modificare sursă]
Articole principale: Riscurile pentru sănătate și siguranță ale nanomaterialelor și Nanotoxicologie.

Unele puncte cuantice prezintă riscuri pentru sănătatea umană și mediu în anumite condiții.[61][62][63] În mod notabil, studiile asupra toxicității punctelor cuantice s-au concentrat în principal pe particule care conțin cadmiu însă efectele acestora nu au fost pe deplin demonstrate în modelele animale la doze fiziologic relevante.[63] Studiile in vitro, bazate pe culturi celulare, sugerează că toxicitatea punctelor cuantice (QD) poate deriva din mai mulți factori, inclusiv caracteristicile lor fizico-chimice (dimensiune, formă, compoziție, grupuri funcționale de suprafață și sarcini de suprafață) și interacțiunea cu mediul. Evaluarea toxicității lor este complexă deoarece include factori precum dimensiunea, sarcina electrică, concentrația, compoziția chimică, stabilitatea oxidativă, mecanică și fotolitică.[61]

Multe studii s-au concentrat pe mecanismele de citotoxicitate ale punctelor cuantice, utilizând culturi celulare model. După expunerea la radiații ultraviolete sau oxidare în prezența aerului, s-a demonstrat că punctele cuantice CdSe eliberează ioni de cadmiu, ceea ce poate cauza moarte celulară.[64] Punctele cuantice din grupa II–VI au fost, de asemenea, raportate că induc formarea speciilor reactive de oxigen (ROS) în urma expunerii la lumină, care pot deteriora proteinele, lipidele și ADN-ul.[65] Totuși, s-a demonstrat că adăugarea unui strat de ZnS pe QD-urile de CdSe reduce formarea speciilor reactive de oxigen, diminuând astfel toxicitatea. În interiorul celulelor, QD-urile pot fi concentrate în organite inaccesibile ionilor metalici, ceea ce duce la modele unice de citotoxicitate față de ionii metalici în sine.[66] Unele studii au raportat prezența punctelor cuantice în nucleul celular,[67] ceea ce ridică îngrijorări privind potențialul de a induce mutații ADN, cu efecte pe termen lung.

Chiar dacă studii in vivo au demonstrat concentrarea punctelor cuantice în anumite organite, nu s-au observat modificări în comportamentul animalelor, greutatea acestora, markerii hematologici sau deteriorări la nivelul organelor. Aceste descoperiri sugerează că doza intracelulară este un factor determinant important în toxicitatea QD-urilor. Excreția lor prin urină a fost demonstrată în modele animale injectate cu QD-uri CdSe învelite cu ZnS.[68] Deși multe studii raportează retenția punctelor cuantice în celule , procesul de exocitoză al acestora este încă puțin studiat.[69][70]

În ciuda progreselor semnificative în cercetarea toxicității punctelor cuantice, există încă mari discrepanțe în literatură, iar multe întrebări rămân fără răspuns. Diversitatea acestei clase de materiale face evaluarea toxicității lor extrem de provocatoare. În plus, toxicitatea punctelor cuantice poate varia în funcție de factori de mediu, precum pH-ul, expunerea la lumină și tipul de celule utilizate, astfel că metodele tradiționale de evaluare a toxicității, precum LD50, nu se aplică eficient pentru aceste nanomateriale.[69] Cercetătorii lucrează la adaptarea metodelor existente și la dezvoltarea unor strategii pentru proiectarea de puncte cuantice mai sigure, printre care se numără recent descoperitele puncte cuantice de carbon, care ar putea înlocui punctele cuantice semiconductoare și care au o toxicitate mult redusă.

Proprietăți optice

[modificare | modificare sursă]
Spectre de fluorescență ale punctelor cuantice CdTe de diferite dimensiuni. Punctele cuantice de dimensiuni diferite emit lumină de diferite culori datorită confinării cuantice.

Punctele cuantice sunt deosebit de interesante pentru comunitatea științifică datorită proprietăților lor optice unice, în special ajustabilitatea breșei de bandă interzisă. Când un electron este excitat la banda de conducție, lasă în urmă o vacanță în banda de valență, cunoscută ca gol. Aceste sarcini opuse sunt legate prin interacții Coulombice și formează un exciton. Într-o nanostructură de dimensiuni comparabile cu raza Bohr a excitonului, excitonul este restricționat, ceea ce determină o creștere a breșei de bandă interzisă a materialului. Această dependență poate fi descrisă de modelul Brus.[71]

the figure is a simplified representation showing the excited electron and the hole in an exciton entity and the corresponding energy levels. The total energy involved can be seen as the sum of the band gap energy, the energy involved in the Coulomb attraction in the exciton, and the confinement energies of the excited electron and the hole

Deoarece energia de restricționare depinde de dimensiunea punctului cuantic, atât absorbția, cât și emisia de fluorescență pot fi reglate modificând dimensiunea punctului în timpul sintezei. Punctele cuantice mai mari emit lumină roșie (energie mai mică), în timp ce cele mai mici emit lumină albastră (energie mai mare).[72] Durata de viață a fluorescenței este de asemenea influențată de dimensiune: punctele cuantice mai mari au nivele de energie mai apropiate și permit perechilor electron-gol să persiste mai mult.

Pentru a îmbunătăți randamentul cuantic al fluorescenței, punctele cuantice pot fi acoperite cu un material semiconductor cu o breșă de bandă mai mare, ceea ce reduce accesul la căile de recombinare non-radiativă și diminuează recombinarea Auger.

Aplicații

[modificare | modificare sursă]

Punctele cuantice sunt considerate promițătoare pentru diverse aplicații optice datorită coeficientului lor mare de extincție optică[73] și a capacității lor de a răspunde rapid la schimbările în câmpul electromagnetic, cu potențial în dezvoltarea sistemelor complet optice. Aceste proprietăți includ și nelinearități optice ultrarapide, făcându-le potrivite pentru dispozitivele de comunicații optice.[74] De asemenea, funcționează ca tranzistoare cu un singur electron, manifestând fenomenul de blocare Coulombică. În plus, punctele cuantice au fost propuse ca soluții pentru implementarea qubiților în procesarea informației cuantice,[75] dar și ca elemente active în dispozitive termoelectrice.[76][77][78]

Dimensiunea ajustabilă a punctelor cuantice este deosebit de atractivă pentru numeroase aplicații. De exemplu, punctele cuantice mai mari au emisii spectrale deplasate către roșu, în timp ce cele mai mici emit în spectrul albastru. Particulele mai mici pot valorifica efecte cuantice mai subtile, precum cuantificarea electronilor și a golurilor (deficitului de electroni).

Un dispozitiv care produce lumină vizibilă, prin transfer de energie de la straturi subțiri de puțuri cuantice la cristale deasupra straturilor.[79]

Deoarece sunt structuri zerodimensionale, punctele cuantice au o densitate a stărilor mai pronunțată decât structurile de dimensiuni mai mari, cum ar fi firele cuantice sau foliile. Acest lucru contribuie la proprietățile lor superioare de transport și la performanțele lor optice, făcându-le utile în domenii precum diodele laser, amplificatoarele optice și senzorii biologici.[80] În plus, punctele cuantice pot fi integrate cu nanoparticule de aur, unde acestea sunt excitate de câmpuri electromagnetice locale, amplificând efectele optice precum fotoluminiscența. Aceste proprietăți le fac ideale pentru aplicații de codificare optică și multiplexare datorită excitației lor largi și spectrelor de emisie înguste și simetrice.

Nanocristalele de CdSe s-au dovedit a fi fotosensibilizatori eficienți pentru stările de triplet ale moleculelor.[81] Aceasta permite extracția energiei din punctele cuantice și transferul ei în soluții lichide, ceea ce deschide noi posibilități în aplicații precum terapia fotodinamică, celulele fotovoltaice și cataliză.

Biologie

[modificare | modificare sursă]

În biologie, punctele cuantice s-au dovedit a fi superioare coloranților fluorescenți organici tradiționali datorită luminozității ridicate și stabilității fotodegradative, fiind de 20 de ori mai strălucitoare și de 100 de ori mai stabile decât raportorii fluorescenți tradiționali.[82] Totuși, clipirea neregulată (intermitența luminozității) este un dezavantaj. Recent, s-au dezvoltat puncte cuantice fără acest comportament, făcându-le utile în urmărirea particulelor unice.[83][84][85][86]

Punctele cuantice sunt utilizate în imagistica celulară datorită fotostabilității lor și capacității de a obține imagini detaliate de înaltă rezoluție.[87] De asemenea, permit urmărirea în timp real a celulelor și moleculelor, oferind informații valoroase despre procesele biologice pe termen lung.[88] Pot fi legate de anticorpi, streptavidină, peptide, ADN sau liganzi specifici pentru a ținti proteine sau celule specifice.[89][90][91][92][93][94] Au fost observate și în studiile in vivo în ganglionii limfatici ai șoarecilor timp de peste patru luni.[95]

Punctele cuantice au și proprietăți antibacteriene, putând ucide bacteriile într-un mod dependent de doză,[96] afectând funcția antioxidantă a celulelor bacteriene sau deteriorând direct peretele celular. Aceste nanoparticule au fost eficiente împotriva bacteriilor Gram-pozitive și Gram-negative.[97]

Punctele cuantice pot prezenta toxicitate in vivo, în special în cazul nanocristalelor de CdSe, care eliberează ioni toxici de cadmiu în medii biologice atunci când sunt expuse la radiații UV. Însă, punctele cuantice încapsulate în straturi protectoare de polimeri sau hidrogel au demonstrat o toxicitate mult mai scăzută în absența expunerii la UV. În prezent, se cunosc puține detalii despre modul în care sunt eliminate din organism aceste puncte cuantice, iar siguranța lor pe termen lung rămâne subiect de cercetare.[98][99][100]

Metodele recente au îmbunătățit livrarea punctelor cuantice în celule fără a afecta viabilitatea acestora, permițând detectarea și urmărirea acestora la nivel molecular. Punctele cuantice sunt investigate și pentru potențialul lor în detectarea intraoperatorie a tumorilor prin spectroscopie de fluorescență, o tehnică ce poate ajuta la identificarea precisă a marginilor tumorale.[101][102][103][104]

Dispozitive fotovoltaice

[modificare | modificare sursă]
Celulă solară cu puncte cuantice turnată prin centrifugare construită de Grupul Sargent de la Universitatea din Toronto. Discurile metalice de pe suprafața frontală sunt conexiunile electrice la straturile de dedesubt.
Articol principal: Celulă solară cu puncte cuantice.

Punctele cuantice sunt apreciate pentru spectrul de absorbție ajustabil și coeficientul ridicat de extincție, ceea ce le face atractive pentru tehnologii de captare a luminii, cum ar fi celulele fotovoltaice. Acestea au potențialul de a crește eficiența și de a reduce costurile celulelor fotovoltaice convenționale din siliciu.[105] Conform unui raport experimental din 2004, punctele cuantice de seleniură de plumb (PbSe) ot genera mai mult de un exciton dintr-un singur foton de înaltă energie prin procesul de multiplicare a purtătorilor (MEG - Multiple Exciton Generation). Aceasta se compară favorabil cu celulele fotovoltaice actuale, care gestionează în general un singur exciton per foton de înaltă energie, pierzând energia cinetică sub formă de căldură. De asemenea, stările fundamentale cuantificate ale punctelor cuantice coloidale (cum ar fi sulfura de plumb, PbS) incorporate în semiconductori gazdă cu breșă de bandă mai largă (de exemplu, perovskitul) pot permite generarea de curent fotovoltaic din fotoni cu energie sub breșa de bandă interzisă a gazdei, printr-un proces de absorbție din două fotoni, oferind o abordare numită „bandă intermediară” (IB) pentru a valorifica o gamă mai largă a spectrului solar, având ca rezultat o eficiență fotovoltaică mai mare.[106][107]

Celule solare cu puncte cuantice unice

[modificare | modificare sursă]

Celulele solare cu puncte cuantice unice utilizează monostraturi autoasamblate aromatice (SAM), precum acidul 4-nitrobenzoic, pentru a îmbunătăți alinierea benzilor la electrozi, ceea ce duce la eficiențe mai bune. Această tehnică a atins o eficiență record de conversie a energiei (PCE) de 10,7%.[108] SAM-ul este plasat între joncțiunea peliculei de puncte cuantice coloidale (CQD) ZnO–PbS, modificând alinierea benzilor prin momentul dipolar al moleculei SAM constitutive, iar ajustarea benzilor poate fi influențată de densitate, dipol și orientarea moleculei SAM.[108]

Puncte cuantice în celule solare hibride

[modificare | modificare sursă]

Punctele cuantice coloidale sunt utilizate și în celulele solare hibride anorganice-organice. Aceste celule sunt atractive datorită potențialului de fabricare la costuri reduse și a eficiențelor relativ ridicate.[109] Încercările de integrare a oxidului de metal, cum ar fi ZnO, TiO2 și nanomateriale Nb2O5, în fotovoltaicele organice au fost realizate prin procese de fabricație roll-to-roll.[109] O eficiență de conversie a energiei de 13,2% a fost raportată pentru celulele solare hibride bazate pe nanofire de siliciu (Si) și PEDOT.[110]

Puncte cuantice cu nanofire în celulele solare

[modificare | modificare sursă]

O altă aplicație potențială implică nanofire de ZnO monocristaline, acoperite cu puncte cuantice de CdSe, imersate în acid mercaptopropionic ca mediu de transport pentru goluri, utilizate în celule solare sensibilizate cu puncte cuantice. Morfologia nanofirelor permite electronilor să aibă un traseu direct către fotoanodă, ceea ce contribuie la eficiențe interne cuantice de 50-60%.[111] Utilizarea nanofirelor de siliciu (SiNW) îmbunătățește proprietățile de reflexie ale siliciului, iar combinația acestora cu puncte cuantice de carbon a dus la o celulă solară cu o PCE de 9,10%.[112][112][113]

Diode electroluminiscente

[modificare | modificare sursă]

Punctele cuantice sunt utilizate pentru a îmbunătăți designul existent al diodei electroluminiscente (LED), inclusiv display-urile cu diode electroluminiscente cu puncte cuantice (QD-LED sau QLED) și display-urile albe cu puncte cuantice (QD-WLED). Punctele cuantice emit în mod natural lumină monocromatică, ceea ce le face mai eficiente decât sursele de lumină care necesită filtre colorate. QD-LED-urile pot fi fabricate pe substraturi de siliciu, permițând integrarea în circuite integrate bazate pe siliciu.[114]

Afișaje cu puncte cuantice

[modificare | modificare sursă]
Samsung QLED TV 8K, 75 inches (190 cm)
Articol principal: Afișaj cu puncte cuantice.

Afișajele cu puncte cuantice folosesc LED-uri albastre ca surse de lumină, iar lumina emisă este convertită în lumină verde și roșie pură de către punctele cuantice, oferind o gamă de culori mai precisă și mai eficientă energetic. Afișajele LCD convenționale folosesc de obicei iluminare din spate prin lămpi fluorescente sau LED-uri albe, dar afișajele cu puncte cuantice optimizează eficiența prin generarea directă a culorilor necesare.[115][116][117][118][119]

Dispozitive fotodetectoare

[modificare | modificare sursă]

Fotodetectoarele cu puncte cuantice (QDP) pot fi fabricate fie prin procesare din soluție,[120] fie din semiconductori convenționali monocristalini.[121] QDP-urile convenționale din semiconductori monocristalini nu pot fi integrate cu electronica organică flexibilă din cauza incompatibilității condițiilor de creștere. În schimb, QDP-urile procesate din soluție pot fi integrate cu diverse substraturi și procesate ulterior peste circuite integrate. Aceste QDP-uri coloidale au aplicații potențiale în camerele cu lumină vizibilă și infraroșu,[122] viziune artificială, inspecție industrială, spectroscopie și imagistica biomedicală fluorescentă.

Fotocatalizatori

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Fotocataliză.

Punctele cuantice pot funcționa și ca fotocatalizatori pentru conversia chimică a apei în hidrogen prin iluminare, reprezentând o soluție pentru captarea energiei solare. În fotocataliză, perechile electron-gol formate prin excitația benzii interzise generează reacții de oxido-reducere în lichidul din jur. Activitatea fotocatalitică a punctelor cuantice este influențată de dimensiunea particulelor și de gradul de confinare cuantică,[123] având în vedere că banda interzisă determină energia chimică stocată în starea excitată. Un obstacol în utilizarea punctelor cuantice în fotocataliză este prezența surfactanților pe suprafața acestora, care pot interfera cu reactivitatea chimică prin încetinirea proceselor de transfer de masă și de electroni. În plus, punctele cuantice realizate din calcogenuri metalice pot fi chimic instabile în condiții oxidative și pot suferi reacții de fotocoroziune.

Teorie

[modificare | modificare sursă]

Punctele cuantice sunt descrise teoretic ca entități punctiforme sau de dimensiune zero (0D). Majoritatea proprietăților lor depind de dimensiunile, forma și materialele din care sunt realizate. Punctele cuantice prezintă proprietăți termodinamice diferite față de materialele în vrac, inclusiv o scădere a punctului de topire. Proprietățile optice ale punctelor cuantice metalice sferice sunt bine descrise de teoria împrăștierii Mie.

Confinarea cuantică în semiconductori

[modificare | modificare sursă]
Funcțiile de undă electronice 3D confinate într-un punct cuantic. Aici sunt prezentate puncte cuantice de formă dreptunghiulară și triunghiulară. Stările de energie din punctele dreptunghiulare sunt mai mult de tip s și p. Cu toate acestea, în punctul triunghiular, funcțiile de undă sunt amestecate din cauza simetriei de confinare.
Articol principal: Puț de potențial.

Nivelele de energie ale unei singure particule într-un punct cuantic pot fi prezise utilizând modelul particulei într-o cutie, unde energiile stărilor depind de dimensiunea cutiei. În cazul unui exciton dintr-un punct cuantic, există și interacțiunea Coulomb între electronul încărcat negativ și golul încărcat pozitiv. Comparând dimensiunea punctului cuantic cu raza Bohr a excitonului, se pot defini trei regimuri. În „regimul de confinare puternică”, raza punctului cuantic este mult mai mică decât raza Bohr a excitonului, ceea ce face ca energia de confinare să domine interacțiunea Coulomb.[124] În „regimul de confinare slabă”, punctul cuantic este mai mare decât raza Bohr a excitonului, iar energia de confinare este mai mică decât interacțiile Coulomb dintre electron și gol. Regimul în care raza Bohr a excitonului și potențialul de confinare sunt comparabile este numit „regimul de confinare intermediară”.[125]

Despărțirea nivelelor de energie pentru puncte cuantice mici din cauza efectului de confinare cuantică. Axa orizontală reprezintă raza sau dimensiunea punctelor cuantice, iar ab* este raza Bohr a excitonului.
Energia benzii interzise
Banda interzisă poate deveni mai mică în regimul de confinare puternică, pe măsură ce nivelele de energie se despart. Raza Bohr a excitonului poate fi exprimată astfel:
unde aB = 0,053 nm este raza Bohr, m este masa, μ este masa redusă și εr este constanta dielectrică dependentă de dimensiune (permitivitatea relativă). Acest lucru duce la creșterea energiei totale de emisie (suma nivelurilor de energie în benzile interzise mai mici în regimul de confinare puternică este mai mare decât nivelurile de energie din benzile interzise ale nivelurilor originale în regimul de confinare slabă) și la emisia la diverse lungimi de undă. Dacă distribuția dimensiunii punctelor cuantice nu este suficient de bine definită, convoluția mai multor lungimi de undă de emisie este observată ca un spectru continuu.
Energia de confinare
Excitonul poate fi modelat folosind modelul particulei într-o cutie. Electronul și golul pot fi văzute ca un atom de hidrogen în modelul Bohr, cu nucleul de hidrogen înlocuit de un gol de sarcină pozitivă și o masă de electron negativă. Astfel, nivelele de energie ale excitonului pot fi reprezentate ca soluția modelului particulei în cutie la nivelul fundamental (n = 1), cu masa înlocuită de masa redusă. Prin urmare, variind dimensiunea punctului cuantic, energia de confinare a excitonului poate fi controlată.
Energia excitonului legat
Există o atracție Coulomb între electronul încărcat negativ și golul încărcat pozitiv. Energia negativă asociată acestei atracții este proporțională cu energia lui Rydberg și invers proporțională cu pătratul constantei dielectrice dependente de dimensiune[126] a semiconductorului. Când dimensiunea cristalului semiconductor este mai mică decât raza Bohr a excitonului, interacțiunea Coulomb trebuie modificată pentru a se adapta situației.

Prin urmare, suma acestor energii poate fi reprezentată de ecuația Brus:

unde μ este masa redusă, a este raza punctului cuantic, me este masa electronului liber, mh este masa golului, iar εr este constanta dielectrică dependentă de dimensiune.

Deși ecuațiile de mai sus au fost derivate utilizând presupuneri simplificatoare, ele sugerează că tranzițiile electronice ale punctelor cuantice vor depinde de dimensiunea lor. Aceste efecte de confinare cuantică sunt evidente doar sub o dimensiune critică; particulele mai mari nu prezintă acest efect. Efectul confinării cuantice asupra punctelor cuantice a fost verificat experimental în mod repetat[127] și reprezintă o caracteristică cheie a multor structuri electronice emergente.[128]

Interacțiunea Coulomb dintre purtătorii confinați poate fi, de asemenea, studiată prin mijloace numerice atunci când se urmăresc rezultate neconstrânse de aproximări asimptotice.[129]

Pe lângă confinarea în toate cele trei dimensiuni (adică un punct cuantic), alți semiconductori confinați cuantic includ:

  • Fire cuantice, care confinează electronii sau golurile în două dimensiuni spațiale și permit propagarea liberă în a treia.
  • Puțuri cuantice, care confinează electronii sau golurile într-o dimensiune și permit propagarea liberă în două dimensiuni.

Modele

[modificare | modificare sursă]

Există o varietate de cadre teoretice pentru a modela proprietățile optice, electronice și structurale ale punctelor cuantice. Acestea pot fi împărțite în mod larg în mecanica cuantică, semiclasice și clasice.

Mecanica cuantică

[modificare | modificare sursă]

Modelele și simulările mecanicii cuantice ale punctelor cuantice implică adesea interacțiunea electronilor cu un pseudopotențial sau o matrice aleatorie.[130]

Semiclasice

[modificare | modificare sursă]

Modelele semiclasice ale punctelor cuantice încorporează frecvent un potențial chimic. De exemplu, potențialul chimic termodinamic al unui sistem cu N particule este dat de:

ale căror termeni energetici pot fi obținuți ca soluții ale ecuației Schrödinger. Definiția capacitanței:

cu diferența de potențial

poate fi aplicată unui punct cuantic cu adăugarea sau eliminarea unor electroni individuali, unde

Apoi,

este capacitanța cuantică a unui punct cuantic, unde I(N) este potențialul de ionizare și A(N) este afinitatea electronică a sistemului cu N particule.[131]

Mecanica clasică

[modificare | modificare sursă]

Modelele clasice ale proprietăților electrostatice ale electronilor din punctele cuantice sunt similare în natură cu problema Thomson de distribuire optimă a electronilor pe o sferă unitară.

Tratarea electrostatică clasică a electronilor confinați în puncte cuantice sferice este similară cu tratarea lor în modelul atomic Thomson.[132][133]

Tratarea clasică a punctelor cuantice bidimensionale și tridimensionale arată un comportament de umplere a învelișurilor electronice. Un „tabel periodic al atomilor artificiali clasici” a fost descris pentru punctele cuantice bidimensionale.[134] De asemenea, au fost raportate mai multe conexiuni între problema tridimensională Thomson și tiparele de umplere a straturilor electronice găsite în atomii naturali din tabelul periodic.[135] Această lucrare a avut originea în modelarea electrostatică clasică a electronilor într-un punct cuantic sferic reprezentat de o sferă dielectrică ideală.[136]

Istorie

[modificare | modificare sursă]

De mii de ani, sticlarii au fost capabili să producă sticlă colorată prin adăugarea diferitelor prafuri și elemente sub formă de pulbere, cum ar fi argint, aur și cadmiu, și prin experimentarea cu diferite temperaturi pentru a obține nuanțe diverse de sticlă. În secolul al XIX-lea, oamenii de știință au început să înțeleagă cum culoarea sticlei depinde de elementele folosite și de tehnicile de încălzire și răcire. S-a descoperit, de asemenea, că pentru același element și aceeași metodă de preparare, culoarea depinde de dimensiunea particulelor de praf.[137][138]

Herbert Fröhlich a explorat pentru prima dată, în anii 1930, ideea că proprietățile materialelor pot depinde de dimensiunile macroscopice ale unei particule mici datorită efectelor cuantice de dimensiune.[139]

Primele puncte cuantice au fost sintetizate într-o matrice de sticlă de către Alexei A. Onușcenko și Alexei Ekimov în 1981 la Institutul de Optică de Stat Vavilov[140][141][142][143] și, independent, într-o suspensie coloidală[144] de către echipa lui Louis E. Brus de la Laboratoarele Bell în 1983.[145][146] Acestea au fost teoretizate pentru prima dată de Alexander Efros în 1982.[147] S-a identificat rapid că modificările optice observate la particulele foarte mici erau cauzate de efecte mecanice cuantice.[148]

Termenul „punct cuantic” a apărut pentru prima dată într-o lucrare al cărei prim autor a fost Mark Reed în 1986.[149] Potrivit lui Brus, termenul „punct cuantic” a fost inventat de Daniel S. Chemla⁠(de)[traduceți] în timp ce lucrau împreună la Laboratoarele Bell.[150]

În 1993, David J. Norris, Christopher B. Murray și Moungi Bawendi de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts au raportat o metodă de sinteză prin injectare la cald pentru a produce puncte cuantice reproductibile, cu dimensiuni bine definite și cu o calitate optică ridicată. Această metodă a deschis calea pentru dezvoltarea aplicațiilor tehnologice pe scară largă ale punctelor cuantice în diverse domenii.[151][148]

Premiul Nobel pentru Chimie 2023 a fost acordat lui Moungi Bawendi, Louis E. Brus și Alexei Ekimov „pentru descoperirea și sinteza punctelor cuantice.”[152]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Shishodia, Shubham; Chouchene, Bilel; Gries, Thomas; Schneider, Raphaël (). „Selected I-III-VI2 Semiconductors: Synthesis, Properties and Applications in Photovoltaic Cells”. Nanomaterials (în engleză). 13 (21): 2889. doi:10.3390/nano13212889. ISSN 2079-4991. PMC 10648425 Accesibil gratuit. PMID 37947733 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  2. ^ Silbey, Robert J.; Alberty, Robert A.; Bawendi, Moungi G. (). Physical Chemistry (ed. 4th). John Wiley & Sons. p. 835. 
  3. ^ Ashoori, R. C. (). „Electrons in artificial atoms”. Nature. 379 (6564): 413–419. Bibcode:1996Natur.379..413A. doi:10.1038/379413a0. 
  4. ^ Kastner, M. A. (). „Artificial Atoms”. Physics Today. 46 (1): 24–31. Bibcode:1993PhT....46a..24K. doi:10.1063/1.881393. 
  5. ^ Banin, Uri; Cao, YunWei; Katz, David; Millo, Oded (august 1999). „Identification of atomic-like electronic states in indium arsenide nanocrystal quantum dots”. Nature (în engleză). 400 (6744): 542–544. Bibcode:1999Natur.400..542B. doi:10.1038/22979. ISSN 1476-4687. 
  6. ^ Cui, Jiabin; Panfil, Yossef E.; Koley, Somnath; Shamalia, Doaa; Waiskopf, Nir; Remennik, Sergei; Popov, Inna; Oded, Meirav; Banin, Uri (). „Colloidal quantum dot molecules manifesting quantum coupling at room temperature”. Nature Communications (în engleză). 10 (1): 5401. Bibcode:2019NatCo..10.5401C. doi:10.1038/s41467-019-13349-1. ISSN 2041-1723. PMC 6915722 Accesibil gratuit. PMID 31844043. 
  7. ^ Cherniukh, Ihor; Rainò, Gabriele; Stöferle, Thilo; Burian, Max; Travesset, Alex; Naumenko, Denys; Amenitsch, Heinz; Erni, Rolf; Mahrt, Rainer F. (mai 2021). „Perovskite-type superlattices from lead halide perovskite nanocubes”. Nature (în engleză). 593 (7860): 535–542. Bibcode:2021Natur.593..535C. doi:10.1038/s41586-021-03492-5. ISSN 1476-4687. PMID 34040208. 
  8. ^ Septianto, Ricky Dwi; Miranti, Retno; Kikitsu, Tomoka; Hikima, Takaaki; Hashizume, Daisuke; Matsushita, Nobuhiro; Iwasa, Yoshihiro; Bisri, Satria Zulkarnaen (). „Enabling metallic behaviour in two-dimensional superlattice of semiconductor colloidal quantum dots”. Nature Communications (în engleză). 14 (1): 2670. Bibcode:2023NatCo..14.2670S. doi:10.1038/s41467-023-38216-y. ISSN 2041-1723. PMC 10220219 Accesibil gratuit. PMID 37236922 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  9. ^ Murray, C. B.; Kagan, C. R.; Bawendi, M. G. (). „Synthesis and Characterization of Monodisperse Nanocrystals and Close-Packed Nanocrystal Assemblies”. Annual Review of Materials Research. 30 (1): 545–610. Bibcode:2000AnRMS..30..545M. doi:10.1146/annurev.matsci.30.1.545. 
  10. ^ Brus, L. E. (). „Chemistry and Physics of Semiconductor Nanocrystals” (PDF). Accesat în . 
  11. ^ „Quantum Dots”. Nanosys – Quantum Dot Pioneers. Accesat în . 
  12. ^ Huffaker, D. L.; Park, G.; Zou, Z.; Shchekin, O. B.; Deppe, D. G. (). „1.3 μm room-temperature GaAs-based quantum-dot laser”. Applied Physics Letters. 73 (18): 2564–2566. Bibcode:1998ApPhL..73.2564H. doi:10.1063/1.122534. ISSN 0003-6951. 
  13. ^ Lodahl, Peter; Mahmoodian, Sahand; Stobbe, Søren (). „Interfacing single photons and single quantum dots with photonic nanostructures”. Reviews of Modern Physics. 87 (2): 347–400. Bibcode:2015RvMP...87..347L. doi:10.1103/RevModPhys.87.347. ISSN 0034-6861. 
  14. ^ Eisaman, M. D.; Fan, J.; Migdall, A.; Polyakov, S. V. (). „Invited Review Article: Single-photon sources and detectors”. Review of Scientific Instruments. 82 (7): 071101–071101–25. Bibcode:2011RScI...82g1101E. doi:10.1063/1.3610677. ISSN 0034-6748. PMID 21806165. 
  15. ^ Senellart, Pascale; Solomon, Glenn; White, Andrew (). „High-performance semiconductor quantum-dot single-photon sources”. Nature Nanotechnology. 12 (11): 1026–1039. Bibcode:2017NatNa..12.1026S. doi:10.1038/nnano.2017.218. ISSN 1748-3387. PMID 29109549. 
  16. ^ Loss, Daniel; DiVincenzo, David P. (). „Quantum computation with quantum dots”. Physical Review A. 57 (1): 120–126. Bibcode:1998PhRvA..57..120L. doi:10.1103/PhysRevA.57.120. ISSN 1050-2947. 
  17. ^ Michalet, X.; Pinaud, F. F.; Bentolila, L. A.; Tsay, J. M.; Doose, S.; Li, J. J.; Sundaresan, G.; Wu, A. M.; Gambhir, S. S. (). „Quantum Dots for Live Cells, in Vivo Imaging, and Diagnostics”. Science. 307 (5709): 538–544. Bibcode:2005Sci...307..538M. doi:10.1126/science.1104274. PMC 1201471 Accesibil gratuit. PMID 15681376. 
  18. ^ Wagner, Christian; Green, Matthew F. B.; Leinen, Philipp; Deilmann, Thorsten; Krüger, Peter; Rohlfing, Michael; Temirov, Ruslan; Tautz, F. Stefan (). „Scanning Quantum Dot Microscopy”. Physical Review Letters (în engleză). 115 (2): 026101. Bibcode:2015PhRvL.115b6101W. doi:10.1103/PhysRevLett.115.026101. ISSN 0031-9007. PMID 26207484. 
  19. ^ Ramírez, H. Y.; Flórez, J.; Camacho, A. S. (). „Efficient control of coulomb enhanced second harmonic generation from excitonic transitions in quantum dot ensembles”. Physical Chemistry Chemical Physics. 17 (37): 23938–23946. Bibcode:2015PCCP...1723938R. doi:10.1039/C5CP03349G. PMID 26313884. 
  20. ^ Coe-Sullivan, S.; Steckel, J. S.; Woo, W.-K.; Bawendi, M. G.; Bulović, V. (iulie 2005). „Large-Area Ordered Quantum-Dot Monolayers via Phase Separation During Spin-Casting”. Advanced Functional Materials. 15 (7): 1117–1124. doi:10.1002/adfm.200400468. 
  21. ^ Xu, Shicheng; Dadlani, Anup L.; Acharya, Shinjita; Schindler, Peter; Prinz, Fritz B. (). „Oscillatory barrier-assisted Langmuir–Blodgett deposition of large-scale quantum dot monolayers”. Applied Surface Science. 367: 500–506. Bibcode:2016ApSS..367..500X. doi:10.1016/j.apsusc.2016.01.243. 
  22. ^ Gorbachev, I. A.; Goryacheva, I. Yu; Glukhovskoy, E. G. (iunie 2016). „Investigation of Multilayers Structures Based on the Langmuir-Blodgett Films of CdSe/ZnS Quantum Dots”. BioNanoScience (în engleză). 6 (2): 153–156. doi:10.1007/s12668-016-0194-0. ISSN 2191-1630. 
  23. ^ Achermann, Marc; Petruska, Melissa A.; Crooker, Scott A.; Klimov, Victor I. (decembrie 2003). „Picosecond Energy Transfer in Quantum Dot Langmuir−Blodgett Nanoassemblies”. The Journal of Physical Chemistry B. 107 (50): 13782–13787. Bibcode:2003cond.mat.10127A. doi:10.1021/jp036497r. ISSN 1520-6106. 
  24. ^ a b Xiao, Pengwei; Zhang, Zhoufan; Ge, Junjun; Deng, Yalei; Chen, Xufeng; Zhang, Jian-Rong; Deng, Zhengtao; Kambe, Yu; Talapin, Dmitri V. (). „Surface passivation of intensely luminescent all-inorganic nanocrystals and their direct optical patterning”. Nature Communications (în engleză). 14 (1): 49. Bibcode:2023NatCo..14...49X. doi:10.1038/s41467-022-35702-7. ISSN 2041-1723. PMC 9813348 Accesibil gratuit. PMID 36599825 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  25. ^ Zaini, Muhammad Safwan; Ying Chyi Liew, Josephine; Alang Ahmad, Shahrul Ainliah; Mohmad, Abdul Rahman; Kamarudin, Mazliana Ahmad (ianuarie 2020). „Quantum Confinement Effect and Photoenhancement of Photoluminescence of PbS and PbS/MnS Quantum Dots”. Applied Sciences (în engleză). 10 (18): 6282. doi:10.3390/app10186282. ISSN 2076-3417. 
  26. ^ Zhang, Wenda; Zhuang, Weidong; Liu, Ronghui; Xing, Xianran; Qu, Xiangwei; Liu, Haochen; Xu, Bing; Wang, Kai; Sun, Xiao Wei (). „Double-Shelled InP/ZnMnS/ZnS Quantum Dots for Light-Emitting Devices”. ACS Omega (în engleză). 4 (21): 18961–18968. doi:10.1021/acsomega.9b01471. ISSN 2470-1343. PMC 6868586 Accesibil gratuit. PMID 31763517. 
  27. ^ Vasudevan, D.; Gaddam, Rohit Ranganathan; Trinchi, Adrian; Cole, Ivan (). „Core–shell quantum dots: Properties and applications”. Journal of Alloys and Compounds. 636: 395–404. doi:10.1016/j.jallcom.2015.02.102. ISSN 0925-8388. 
  28. ^ Vasudevan, D.; Gaddam, Rohit Ranganathan; Trinchi, Adrian; Cole, Ivan (). „Core–shell quantum dots: Properties and applications”. Journal of Alloys and Compounds. 636: 395–404. doi:10.1016/j.jallcom.2015.02.102. ISSN 0925-8388. 
  29. ^ a b Gheshlaghi, Negar; Pisheh, Hadi Sedaghat; Karim, M. Rezaul; Ünlü, Hilmi (). „Interface Strain Effects on ZnSe/ (CdSe) based Type I and ZnSe/CdS Type II Core/Shell Quantum Dots”. Energy Procedia (în engleză). 102: 152–163. Bibcode:2016EnPro.102..152G. doi:10.1016/j.egypro.2016.11.330. ISSN 1876-6102. 
  30. ^ Reiss, P.; Carayon, S.; Bleuse, J.; Pron, A. (). „Low polydispersity core/shell nanocrystals of CdSe/ZnSe and CdSe/ZnSe/ZnS type: preparation and optical studies”. Synthetic Metals. Proceedings of the Fifth International Topical Conference on Optical Probes of Conjugated Polymers and Organic and Inorganic Nanostructures. 139 (3): 649–652. doi:10.1016/S0379-6779(03)00335-7. ISSN 0379-6779. 
  31. ^ Reiss, P.; Carayon, S.; Bleuse, J.; Pron, A. (). „Low polydispersity core/shell nanocrystals of CdSe/ZnSe and CdSe/ZnSe/ZnS type: preparation and optical studies”. Synthetic Metals. Proceedings of the Fifth International Topical Conference on Optical Probes of Conjugated Polymers and Organic and Inorganic Nanostructures. 139 (3): 649–652. doi:10.1016/S0379-6779(03)00335-7. ISSN 0379-6779. 
  32. ^ Xiao, Pengwei; Zhang, Zhoufan; Ge, Junjun; Deng, Yalei; Chen, Xufeng; Zhang, Jian-Rong; Deng, Zhengtao; Kambe, Yu; Talapin, Dmitri V. (). „Surface passivation of intensely luminescent all-inorganic nanocrystals and their direct optical patterning”. Nature Communications (în engleză). 14 (1): 49. Bibcode:2023NatCo..14...49X. doi:10.1038/s41467-022-35702-7. ISSN 2041-1723. PMC 9813348 Accesibil gratuit. PMID 36599825 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  33. ^ Dong, Angang; Ye, Xingchen; Chen, Jun; Kang, Yijin; Gordon, Thomas; Kikkawa, James M.; Murray, Christopher B. (). „A Generalized Ligand-Exchange Strategy Enabling Sequential Surface Functionalization of Colloidal Nanocrystals”. Journal of the American Chemical Society (în engleză). 133 (4): 998–1006. doi:10.1021/ja108948z. ISSN 0002-7863. PMID 21175183. 
  34. ^ Murray, C. B.; Kagan, C. R.; Bawendi, M. G. (). „Synthesis and Characterization of Monodisperse Nanocrystals and Close-Packed Nanocrystal Assemblies”. Annual Review of Materials Research. 30 (1): 545–610. Bibcode:2000AnRMS..30..545M. doi:10.1146/annurev.matsci.30.1.545. 
  35. ^ Protesescu, Loredana; et al. (). „Nanocrystals of Cesium Lead Halide Perovskites (CsPbX3, X=Cl, Br, and/or I): Novel Optoelectronic Materials Showing Bright Emission with Wide Color Gamut Profiling”. Nano Letters. 15 (6): 3692–3696. doi:10.1021/nl5048779. PMC 4462997 Accesibil gratuit. PMID 25633588. 
  36. ^ Mangolini, L.; Thimsen, E.; Kortshagen, U. (). „High-yield plasma synthesis of luminescent silicon nanocrystals”. Nano Letters. 5 (4): 655–659. Bibcode:2005NanoL...5..655M. doi:10.1021/nl050066y. PMID 15826104. 
  37. ^ Knipping, J.; Wiggers, H.; Rellinghaus, B.; Roth, P.; Konjhodzic, D.; Meier, C. (). „Synthesis of high purity silicon nanoparticles in a low Pressure microwave reactor”. Journal of Nanoscience and Nanotechnology. 4 (8): 1039–1044. doi:10.1166/jnn.2004.149. PMID 15656199. 
  38. ^ Sankaran, R. M.; Holunga, D.; Flagan, R. C.; Giapis, K. P. (). „Synthesis of blue luminescent Si nanoparticles using atmospheric-pressure microdischarges” (PDF). Nano Letters. 5 (3): 537–541. Bibcode:2005NanoL...5..537S. doi:10.1021/nl0480060. PMID 15755110. 
  39. ^ Kortshagen, U (). „Nonthermal plasma synthesis of semiconductor nanocrystals”. Journal of Physics D: Applied Physics. 42 (11): 113001. Bibcode:2009JPhD...42k3001K. doi:10.1088/0022-3727/42/11/113001. 
  40. ^ Pi, X. D.; Kortshagen, U. (). „Nonthermal plasma synthesized freestanding silicon–germanium alloy nanocrystals”. Nanotechnology. 20 (29): 295602. Bibcode:2009Nanot..20C5602P. doi:10.1088/0957-4484/20/29/295602. PMID 19567968. 
  41. ^ Pi, X. D.; Gresback, R.; Liptak, R. W.; Campbell, S. A.; Kortshagen, U. (). „Doping efficiency, dopant location, and oxidation of Si nanocrystals” (PDF). Applied Physics Letters. 92 (2): 123102. Bibcode:2008ApPhL..92b3102S. doi:10.1063/1.2830828. 
  42. ^ Ni, Z. Y.; Pi, X. D.; Ali, M.; Zhou, S.; Nozaki, T.; Yang, D. (). „Freestanding doped silicon nanocrystals synthesized by plasma”. Journal of Physics D: Applied Physics. 48 (31): 314006. Bibcode:2015JPhD...48E4006N. doi:10.1088/0022-3727/48/31/314006. 
  43. ^ Pereira, R. N.; Almeida, A. J. (). „Doped semiconductor nanoparticles synthesized in gas-phase plasmas”. Journal of Physics D: Applied Physics. 48 (31): 314005. Bibcode:2015JPhD...48E4005P. doi:10.1088/0022-3727/48/31/314005. 
  44. ^ Mangolini, L.; Kortshagen, U. (). „Plasma-assisted synthesis of silicon nanocrystal inks”. Advanced Materials. 19 (18): 2513–2519. Bibcode:2007AdM....19.2513M. doi:10.1002/adma.200700595. 
  45. ^ Pi, X.-D.; Yu, T.; Yang, D. (). „Water-dispersible silicon-quantum-dot-containing micelles self-assembled from an amphiphilic polymer”. Particle & Particle Systems Characterization. 31 (7): 751–756. doi:10.1002/ppsc.201300346. 
  46. ^ Petta, J. R.; Johnson, A. C.; Taylor, J. M.; Laird, E. A.; Yacoby, A.; Lukin, M. D.; Marcus, C. M.; Hanson, M. P.; Gossard, A. C. (). „Coherent Manipulation of Coupled Electron Spins in Semiconductor Quantum Dots”. Science. 309 (5744): 2180–2184. Bibcode:2005Sci...309.2180P. doi:10.1126/science.1116955. ISSN 0036-8075. PMID 16141370. 
  47. ^ Branny, Artur; Kumar, Santosh; Proux, Raphaël; Gerardot, Brian D (). „Deterministic strain-induced arrays of quantum emitters in a two-dimensional semiconductor”. Nature Communications. 8 (1): 15053. Bibcode:2017NatCo...815053B. doi:10.1038/ncomms15053. PMC 5458118 Accesibil gratuit. PMID 28530219. 
  48. ^ Clark, Pip; Radtke, Hanna; Pengpad, Atip; Williamson, Andrew; Spencer, Ben; Hardman, Samantha; Neo, Darren; Fairclough, Simon; et al. (). „The Passivating Effect of Cadmium in PbS / CdS Colloidal Quantum Dot Solar Cells Probed by nm-Scale Depth Profiling”. Nanoscale. 9 (18): 6056–6067. doi:10.1039/c7nr00672a. PMID 28443889. 
  49. ^ Stranski, Ivan N.; Krastanow, Lubomir (). „Zur Theorie der orientierten Ausscheidung von Ionenkristallen aufeinander” [On the theory of oriented precipitation of ionic crystals upon each other]. Abhandlungen der Mathematisch-Naturwissenschaftlichen Klasse IIb. Akademie der Wissenschaften Wien (în germană). 146: 797–810. doi:10.1007/BF01798103. 
  50. ^ Leonard, D.; Pond, K.; Petroff, P. M. (). „Critical layer thickness for self-assembled InAs islands on GaAs”. Physical Review B. 50 (16): 11687–11692. Bibcode:1994PhRvB..5011687L. doi:10.1103/PhysRevB.50.11687. ISSN 0163-1829. PMID 9975303. 
  51. ^ Yoneda, Jun; Takeda, Kenta; Otsuka, Tomohiro; Nakajima, Takashi; Delbecq, Matthieu R.; Allison, Giles; Honda, Takumu; Kodera, Tetsuo; Oda, Shunri (). „A quantum-dot spin qubit with coherence limited by charge noise and fidelity higher than 99.9%”. Nature Nanotechnology. 13 (2): 102–106. doi:10.1038/s41565-017-0014-x. ISSN 1748-3387. PMID 29255292. 
  52. ^ Turchetti, Marco; Homulle, Harald; Sebastiano, Fabio; Ferrari, Giorgio; Charbon, Edoardo; Prati, Enrico (). „Tunable single hole regime of a silicon field effect transistor in standard CMOS technology”. Applied Physics Express. 9 (11): 014001. doi:10.7567/APEX.9.014001. 
  53. ^ Lee, S. W.; Mao, C.; Flynn, C. E.; Belcher, A. M. (). „Ordering of quantum dots using genetically engineered viruses”. Science. 296 (5569): 892–895. Bibcode:2002Sci...296..892L. doi:10.1126/science.1068054. PMID 11988570. 
  54. ^ Whaley, S. R.; English, D. S.; Hu, E. L.; Barbara, P. F.; Belcher, A. M. (). „Selection of peptides with semiconductor binding specificity for directed nanocrystal assembly”. Nature. 405 (6787): 665–668. Bibcode:2000Natur.405..665W. doi:10.1038/35015043. PMID 10864319. 
  55. ^ Jawaid, A. M.; Chattopadhyay, S.; Wink, D. J.; Page, L. E.; Snee, P. T. (). „Cluster-Seeded Synthesis of Doped CdSe:Cu4 Quantum Dots”. ACS Nano. 7 (4): 3190–3197. doi:10.1021/nn305697q. PMID 23441602. 
  56. ^ Soutter, Will (). „Continuous Flow Synthesis Method for Fluorescent Quantum Dots”. AZo Nano. Accesat în . 
  57. ^ Quantum Materials Corporation and the Access2Flow Consortium (). „Quantum materials corp achieves milestone in High Volume Production of Quantum Dots”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  58. ^ „Nanoco and Dow tune in for sharpest picture yet”. The Times. . Accesat în . 
  59. ^ MFTTech (). „LG Electronics Partners with Dow to Commercialize LGs New Ultra HD TV with Quantum Dot Technology”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  60. ^ Hauser, Charlotte A. E.; Zhang, Shuguang (). „Peptides as biological semiconductors”. Nature. 468 (7323): 516–517. Bibcode:2010Natur.468..516H. doi:10.1038/468516a. PMID 21107418. 
  61. ^ a b Hardman, R. (). „A Toxicologic Review of Quantum Dots: Toxicity Depends on Physicochemical and Environmental Factors”. Environmental Health Perspectives. 114 (2): 165–172. doi:10.1289/ehp.8284. PMC 1367826 Accesibil gratuit. PMID 16451849. 
  62. ^ Pelley, J. L.; Daar, A. S.; Saner, M. A. (). „State of Academic Knowledge on Toxicity and Biological Fate of Quantum Dots”. Toxicological Sciences. 112 (2): 276–296. doi:10.1093/toxsci/kfp188. PMC 2777075 Accesibil gratuit. PMID 19684286. 
  63. ^ a b Tsoi, Kim M.; Dai, Qin; Alman, Benjamin A.; Chan, Warren C. W. (). „Are Quantum Dots Toxic? Exploring the Discrepancy Between Cell Culture and Animal Studies”. Accounts of Chemical Research. 46 (3): 662–671. doi:10.1021/ar300040z. PMID 22853558. 
  64. ^ Derfus, Austin M.; Chan, Warren C. W.; Bhatia, Sangeeta N. (ianuarie 2004). „Probing the Cytotoxicity of Semiconductor Quantum Dots”. Nano Letters. 4 (1): 11–18. Bibcode:2004NanoL...4...11D. doi:10.1021/nl0347334. PMC 5588688 Accesibil gratuit. PMID 28890669. 
  65. ^ Liu, Wei; Zhang, Shuping; Wang, Lixin; Qu, Chen; Zhang, Changwen; Hong, Lei; Yuan, Lin; Huang, Zehao; Wang, Zhe (). „CdSe Quantum Dot (QD)-Induced Morphological and Functional Impairments to Liver in Mice”. PLOS ONE. 6 (9): e24406. Bibcode:2011PLoSO...624406L. doi:10.1371/journal.pone.0024406. PMC 3182941 Accesibil gratuit. PMID 21980346. 
  66. ^ Parak, W. J.; Boudreau, R.; Le Gros, M.; Gerion, D.; Zanchet, D.; Micheel, C. M.; Williams, S. C.; Alivisatos, A. P.; Larabell, C. (). „Cell Motility and Metastatic Potential Studies Based on Quantum Dot Imaging of Phagokinetic Tracks”. Advanced Materials. 14 (12): 882–885. Bibcode:2002AdM....14..882P. doi:10.1002/1521-4095(20020618)14:12<882::AID-ADMA882>3.0.CO;2-Y. 
  67. ^ Green, Mark; Howman, Emily (). „Semiconductor quantum dots and free radical induced DNA nicking”. Chemical Communications (1): 121–123. doi:10.1039/b413175d. PMID 15614393. 
  68. ^ Hauck, T. S.; Anderson, R. E.; Fischer, H. C.; Newbigging, S.; Chan, W. C. W. (). „In vivo Quantum-Dot Toxicity Assessment”. Small. 6 (1): 138–144. doi:10.1002/smll.200900626. PMID 19743433. 
  69. ^ a b Tsoi, Kim M.; Dai, Qin; Alman, Benjamin A.; Chan, Warren C. W. (). „Are Quantum Dots Toxic? Exploring the Discrepancy Between Cell Culture and Animal Studies”. Accounts of Chemical Research. 46 (3): 662–671. doi:10.1021/ar300040z. PMID 22853558. 
  70. ^ Fischer, Hans C.; Hauck, Tanya S.; Gómez-Aristizábal, Alejandro; Chan, Warren C. W. (). „Exploring Primary Liver Macrophages for Studying Quantum Dot Interactions with Biological Systems”. Advanced Materials. 22 (23): 2520–2524. Bibcode:2010AdM....22.2520F. doi:10.1002/adma.200904231. PMID 20491094. 
  71. ^ Bera, Debasis; Qian, Lei; Tseng, Teng-Kuan; Holloway, Paul H. (). „Quantum Dots and Their Multimodal Applications: A Review”. Materials. 3 (4): 2260–2345. Bibcode:2010Mate....3.2260B. doi:10.3390/ma3042260. 
  72. ^ Van Driel, A. F. (). „Frequency-Dependent Spontaneous Emission Rate from CdSe and CdTe Nanocrystals: Influence of Dark States” (PDF). Physical Review Letters. 95 (23): 236804. Bibcode:2005PhRvL..95w6804V. doi:10.1103/PhysRevLett.95.236804. PMID 16384329. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  73. ^ Leatherdale, C. A.; Woo, W.-K.; Mikulec, F. V.; Bawendi, M. G. (). „On the Absorption Cross Section of CdSe Nanocrystal Quantum Dots”. The Journal of Physical Chemistry B. 106 (31): 7619–7622. doi:10.1021/jp025698c. 
  74. ^ Torres Torres, C.; López Suárez, A.; Can Uc, B.; Rangel Rojo, R.; Tamayo Rivera, L.; Oliver, A. (). „Collective optical Kerr effect exhibited by an integrated configuration of silicon quantum dots and gold nanoparticles embedded in ion-implanted silica”. Nanotechnology. 26 (29): 295701. Bibcode:2015Nanot..26C5701T. doi:10.1088/0957-4484/26/29/295701. ISSN 0957-4484. PMID 26135968. 
  75. ^ Loss, D.; DiVincenzo, D. P. (ianuarie 1997). „Quantum computation with quantum dots”. Physical Review A (publicat la ). 57 (1): 120. Bibcode:1998PhRvA..57..120L. doi:10.1103/PhysRevA.57.120. 
  76. ^ Yazdani, Sajad; Pettes, Michael Thompson (). „Nanoscale self-assembly of thermoelectric materials: a review of chemistry-based approaches”. Nanotechnology. 29 (43): 432001. Bibcode:2018Nanot..29Q2001Y. doi:10.1088/1361-6528/aad673. ISSN 0957-4484. PMID 30052199. 
  77. ^ Bux, Sabah K.; Fleurial, Jean-Pierre; Kaner, Richard B. (). „Nanostructured materials for thermoelectric applications”. Chemical Communications (în engleză). 46 (44): 8311–8324. doi:10.1039/c0cc02627a. ISSN 1359-7345. PMID 20922257. 
  78. ^ Zhao, Yixin; Dyck, Jeffrey S.; Burda, Clemens (). „Toward high-performance nanostructured thermoelectric materials: the progress of bottom-up solution chemistry approaches”. Journal of Materials Chemistry (în engleză). 21 (43): 17049. doi:10.1039/c1jm11727k. ISSN 0959-9428. 
  79. ^ Achermann, M.; Petruska, M. A.; Smith, D. L.; Koleske, D. D.; Klimov, V. I. (). „Energy-transfer pumping of semiconductor nanocrystals using an epitaxial quantum well”. Nature. 429 (6992): 642–646. Bibcode:2004Natur.429..642A. doi:10.1038/nature02571. PMID 15190347. 
  80. ^ Chern, Margaret; Kays, Joshua C.; Bhuckory, Shashi; Dennis, Allison M. (). „Sensing with photoluminescent semiconductor quantum dots”. Methods and Applications in Fluorescence. 7 (1): 012005. Bibcode:2019MApFl...7a2005C. doi:10.1088/2050-6120/aaf6f8. ISSN 2050-6120. PMC 7233465 Accesibil gratuit. PMID 30530939. 
  81. ^ Mongin, C.; Garakyaraghi, S.; Razgoniaeva, N.; Zamkov, M.; Castellano, F. N. (). „Direct observation of triplet energy transfer from semiconductor nanocrystals”. Science. 351 (6271): 369–372. Bibcode:2016Sci...351..369M. doi:10.1126/science.aad6378. PMID 26798011. 
  82. ^ Walling, M. A.; Novak, Shepard (februarie 2009). „Quantum Dots for Live Cell and In Vivo Imaging”. International Journal of Molecular Sciences. 10 (2): 441–491. doi:10.3390/ijms10020441. PMC 2660663 Accesibil gratuit. PMID 19333416. 
  83. ^ Michalet, X.; Pinaud, F. F.; Bentolila, L. A.; Tsay, J. M.; Doose, S.; Li, J. J.; Sundaresan, G.; Wu, A. M.; Gambhir, S. S. (). „Quantum Dots for Live Cells, in Vivo Imaging, and Diagnostics”. Science. 307 (5709): 538–544. Bibcode:2005Sci...307..538M. doi:10.1126/science.1104274. PMC 1201471 Accesibil gratuit. PMID 15681376. 
  84. ^ Stockert, Juan Carlos; Blázquez Castro, Alfonso (). „Chapter 18: Luminescent Solid-State Markers”. Fluorescence Microscopy in Life Sciences. Bentham Science Publishers. pp. 606–641. ISBN 978-1-68108-519-7. Accesat în . 
  85. ^ Marchuk, K.; Guo, Y.; Sun, W.; Vela, J.; Fang, N. (). „High-Precision Tracking with Non-blinking Quantum Dots Resolves Nanoscale Vertical Displacement”. Journal of the American Chemical Society. 134 (14): 6108–6111. doi:10.1021/ja301332t. PMID 22458433. 
  86. ^ Lane, L. A.; Smith, A. M.; Lian, T.; Nie, S. (). „Compact and Blinking-Suppressed Quantum Dots for Single-Particle Tracking in Live Cells”. The Journal of Physical Chemistry B. 118 (49): 14140–14147. doi:10.1021/jp5064325. PMC 4266335 Accesibil gratuit. PMID 25157589. 
  87. ^ Spie (). „Paul Selvin Hot Topics presentation: New Small Quantum Dots for Neuroscience”. SPIE Newsroom. doi:10.1117/2.3201403.17. 
  88. ^ Tokumasu, F; Fairhurst, R. M.; Ostera, G. R.; Brittain, N. J.; Hwang, J.; Wellems, T. E.; Dvorak, J. A. (). „Band 3 modifications in Plasmodium falciparum-infected AA and CC erythrocytes assayed by autocorrelation analysis using quantum dots”. Journal of Cell Science. 118 (5): 1091–1098. doi:10.1242/jcs.01662. PMID 15731014. 
  89. ^ Dahan, M. (). „Diffusion Dynamics of Glycine Receptors Revealed by Single-Quantum Dot Tracking”. Science. 302 (5644): 442–445. Bibcode:2003Sci...302..442D. doi:10.1126/science.1088525. PMID 14564008. 
  90. ^ Howarth, M.; Liu, W.; Puthenveetil, S.; Zheng, Y.; Marshall, L. F.; Schmidt, M. M.; Wittrup, K. D.; Bawendi, M. G.; Ting, A. Y. (). „Monovalent, reduced-size quantum dots for imaging receptors on living cells”. Nature Methods. 5 (5): 397–399. doi:10.1038/nmeth.1206. PMC 2637151 Accesibil gratuit. PMID 18425138. 
  91. ^ Akerman, M. E.; Chan, W. C. W.; Laakkonen, P.; Bhatia, S. N.; Ruoslahti, E. (). „Nanocrystal targeting in vivo”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 99 (20): 12617–12621. Bibcode:2002PNAS...9912617A. doi:10.1073/pnas.152463399. PMC 130509 Accesibil gratuit. PMID 12235356. 
  92. ^ Farlow, J.; Seo, D.; Broaders, K. E.; Taylor, M. J.; Gartner, Z. J.; Jun, Y. W. (). „Formation of targeted monovalent quantum dots by steric exclusion”. Nature Methods. 10 (12): 1203–1205. doi:10.1038/nmeth.2682. PMC 3968776 Accesibil gratuit. PMID 24122039. 
  93. ^ Dwarakanath, S.; Bruno, J. G.; Shastry, A.; Phillips, T.; John, A.; Kumar, A.; Stephenson, L. D. (). „Quantum dot-antibody and aptamer conjugates shift fluorescence upon binding bacteria”. Biochemical and Biophysical Research Communications. 325 (3): 739–743. doi:10.1016/j.bbrc.2004.10.099. PMID 15541352. 
  94. ^ Zherebetskyy, D.; Scheele, M.; Zhang, Y.; Bronstein, N.; Thompson, C.; Britt, D.; Salmeron, M.; Alivisatos, P.; Wang, L.-W. (). „Hydroxylation of the surface of PbS nanocrystals passivated with oleic acid”. Science. 344 (6190): 1380–1384. Bibcode:2014Sci...344.1380Z. doi:10.1126/science.1252727. PMID 24876347. 
  95. ^ Ballou, B.; Lagerholm, B. C.; Ernst, L. A.; Bruchez, M. P.; Waggoner, A. S. (). „Noninvasive Imaging of Quantum Dots in Mice”. Bioconjugate Chemistry. 15 (1): 79–86. doi:10.1021/bc034153y. PMID 14733586. 
  96. ^ Lu, Zhisong; Li, Chang Ming; Bao, Haifeng; Qiao, Yan; Toh, Yinghui; Yang, Xu (). „Mechanism of antimicrobial activity of CdTe quantum dots”. Langmuir: The ACS Journal of Surfaces and Colloids. 24 (10): 5445–5452. doi:10.1021/la704075r. ISSN 0743-7463. PMID 18419147. 
  97. ^ Abdolmohammadi, Mohammad Hossein; Fallahian, Faranak; Fakhroueian, Zahra; Kamalian, Mozhgan; Keyhanvar, Peyman; M Harsini, Faraz; Shafiekhani, Azizollah (decembrie 2017). „Application of new ZnO nanoformulation and Ag/Fe/ZnO nanocomposites as water-based nanofluids to consider in vitro cytotoxic effects against MCF-7 breast cancer cells”. Artificial Cells, Nanomedicine, and Biotechnology. 45 (8): 1769–1777. doi:10.1080/21691401.2017.1290643 Accesibil gratuit. ISSN 2169-141X. PMID 28278581. 
  98. ^ Resch-Genger, Ute; Grabolle, Markus; Cavaliere-Jaricot, Sara; Nitschke, Roland; Nann, Thomas (). „Quantum dots versus organic dyes as fluorescent labels”. Nature Methods. 5 (9): 763–775. doi:10.1038/nmeth.1248. PMID 18756197. 
  99. ^ Algar, W. Russ; Krull, Ulrich J. (). „Quantum dots as donors in fluorescence resonance energy transfer for the bioanalysis of nucleic acids, proteins, and other biological molecules”. Analytical and Bioanalytical Chemistry. 391 (5): 1609–1618. doi:10.1007/s00216-007-1703-3. PMID 17987281. 
  100. ^ Beane, Gary; Boldt, Klaus; Kirkwood, Nicholas; Mulvaney, Paul (). „Energy Transfer between Quantum Dots and Conjugated Dye Molecules”. The Journal of Physical Chemistry C. 118 (31): 18079–18086. doi:10.1021/jp502033d. 
  101. ^ Ballou, B.; Lagerholm, B. C.; Ernst, L. A.; Bruchez, M. P.; Waggoner, A. S. (). „Noninvasive Imaging of Quantum Dots in Mice”. Bioconjugate Chemistry. 15 (1): 79–86. doi:10.1021/bc034153y. PMID 14733586. 
  102. ^ Pelley, J. L.; Daar, A. S.; Saner, M. A. (). „State of Academic Knowledge on Toxicity and Biological Fate of Quantum Dots”. Toxicological Sciences. 112 (2): 276–296. doi:10.1093/toxsci/kfp188. PMC 2777075 Accesibil gratuit. PMID 19684286. 
  103. ^ Choi, H.-S.; Liu, W.; Misra, P.; Tanaka, E.; Zimmer, J. P.; Ipe, B. I.; Bawendi, M. G.; Frangioni, J. V. (). „Renal clearance of quantum dots”. Nature Biotechnology. 25 (10): 1165–1170. doi:10.1038/nbt1340. PMC 2702539 Accesibil gratuit. PMID 17891134. 
  104. ^ Sharei, A.; Zoldan, J.; Adamo, A.; Sim, W. Y.; Cho, N.; Jackson, E.; Mao, S.; Schneider, S.; Han, M.-J. (). „A vector-free microfluidic platform for intracellular delivery”. Proceedings of the National Academy of Sciences. 110 (6): 2082–2087. Bibcode:2013PNAS..110.2082S. doi:10.1073/pnas.1218705110. PMC 3568376 Accesibil gratuit. PMID 23341631. 
  105. ^ Schaller, R.; Klimov, V. (). „High Efficiency Carrier Multiplication in PbSe Nanocrystals: Implications for Solar Energy Conversion”. Physical Review Letters. 92 (18): 186601. Bibcode:2004PhRvL..92r6601S. doi:10.1103/PhysRevLett.92.186601. PMID 15169518. 
  106. ^ Ramiro, Iñigo; Martí, Antonio (iulie 2021). „Intermediate band solar cells: Present and future”. Progress in Photovoltaics: Research and Applications (în engleză). 29 (7): 705–713. doi:10.1002/pip.3351. ISSN 1062-7995. 
  107. ^ Alexandre, M.; Águas, H.; Fortunato, E.; Martins, R.; Mendes, M. J. (). „Light management with quantum nanostructured dots-in-host semiconductors”. Light: Science & Applications (în engleză). 10 (1): 231. Bibcode:2021LSA....10..231A. doi:10.1038/s41377-021-00671-x. ISSN 2047-7538. PMC 8595380 Accesibil gratuit. PMID 34785654. 
  108. ^ a b Kim, Gi-Hwan; Arquer, F. Pelayo García de; Yoon, Yung Jin; Lan, Xinzheng; Liu, Mengxia; Voznyy, Oleksandr; Yang, Zhenyu; Fan, Fengjia; Ip, Alexander H. (). „High-Efficiency Colloidal Quantum Dot Photovoltaics via Robust Self-Assembled Monolayers”. Nano Letters. 15 (11): 7691–7696. Bibcode:2015NanoL..15.7691K. doi:10.1021/acs.nanolett.5b03677. PMID 26509283. 
  109. ^ a b Krebs, Frederik C.; Tromholt, Thomas; Jørgensen, Mikkel (). „Upscaling of polymer solar cell fabrication using full roll-to-roll processing”. Nanoscale. 2 (6): 873–886. Bibcode:2010Nanos...2..873K. doi:10.1039/b9nr00430k. PMID 20648282. 
  110. ^ Park, Kwang-Tae; Kim, Han-Jung; Park, Min-Joon; Jeong, Jun-Ho; Lee, Jihye; Choi, Dae-Geun; Lee, Jung-Ho; Choi, Jun-Hyuk (). „13.2% efficiency Si nanowire/PEDOT:PSS hybrid solar cell using a transfer-imprinted Au mesh electrode”. Scientific Reports. 5: 12093. Bibcode:2015NatSR...512093P. doi:10.1038/srep12093. PMC 4502511 Accesibil gratuit. PMID 26174964. 
  111. ^ Leschkies, Kurtis S.; Divakar, Ramachandran; Basu, Joysurya; Enache-Pommer, Emil; Boercker, Janice E.; Carter, C. Barry; Kortshagen, Uwe R.; Norris, David J.; Aydil, Eray S. (). „Photosensitization of ZnO Nanowires with CdSe Quantum Dots for Photovoltaic Devices”. Nano Letters. 7 (6): 1793–1798. Bibcode:2007NanoL...7.1793L. doi:10.1021/nl070430o. PMID 17503867. 
  112. ^ a b Xie, Chao; Nie, Biao; Zeng, Longhui; Liang, Feng-Xia; Wang, Ming-Zheng; Luo, Linbao; Feng, Mei; Yu, Yongqiang; Wu, Chun-Yan (). „Core–Shell Heterojunction of Silicon Nanowire Arrays and Carbon Quantum Dots for Photovoltaic Devices and Self-Driven Photodetectors”. ACS Nano. 8 (4): 4015–4022. doi:10.1021/nn501001j. PMID 24665986. 
  113. ^ Gupta, Vinay; Chaudhary, Neeraj; Srivastava, Ritu; Sharma, Gauri Datt; Bhardwaj, Ramil; Chand, Suresh (). „Luminscent Graphene Quantum Dots for Organic Photovoltaic Devices”. Journal of the American Chemical Society. 133 (26): 9960–9963. doi:10.1021/ja2036749. PMID 21650464. 
  114. ^ „Nano LEDs printed on silicon”. nanotechweb.org. . Arhivat din original la . 
  115. ^ „Quantum Dots: Solution for a Wider Color Gamut”. pid.samsungdisplay.com. Accesat în . 
  116. ^ „A Guide to the Evolution of Quantum Dot Displays”. pid.samsungdisplay.com. Accesat în . 
  117. ^ „Quantum dot white and colored light emitting diodes”. patents.google.com. Accesat în . 
  118. ^ Bullis, Kevin (). „Quantum Dots Produce More Colorful Sony TVs”. MIT Technology Review. Arhivat din original la . Accesat în . 
  119. ^ Hoshino, Kazunori; Gopal, Ashwini; Glaz, Micah S.; Vanden Bout, David A.; Zhang, Xiaojing (). „Nanoscale fluorescence imaging with quantum dot near-field electroluminescence”. Applied Physics Letters. 101 (4): 043118. Bibcode:2012ApPhL.101d3118H. doi:10.1063/1.4739235. 
  120. ^ Konstantatos, G.; Sargent, E. H. (). „Solution-Processed Quantum Dot Photodetectors”. Proceedings of the IEEE. 97 (10): 1666–1683. doi:10.1109/JPROC.2009.2025612. 
  121. ^ Vaillancourt, J.; Lu, X.-J.; Lu, Xuejun (). „A High Operating Temperature (HOT) Middle Wave Infrared (MWIR) Quantum-Dot Photodetector”. Optics and Photonics Letters. 4 (2): 1–5. doi:10.1142/S1793528811000196. 
  122. ^ Palomaki, P.; Keuleyan, S. (). „Move over CMOS, here come snapshots by quantum dots”. IEEE Spectrum. Accesat în . 
  123. ^ Zhao, Jing; Holmes, Michael A.; Osterloh, Frank E. (). „Quantum Confinement Controls Photocatalysis: A Free Energy Analysis for Photocatalytic Proton Reduction at CdSe Nanocrystals”. ACS Nano. 7 (5): 4316–4325. doi:10.1021/nn400826h. PMID 23590186. 
  124. ^ Jungnickel, V.; Henneberger, F. (octombrie 1996). „Luminescence related processes in semiconductor nanocrystals —The strong confinement regime”. Journal of Luminescence. 70 (1–6): 238–252. Bibcode:1996JLum...70..238J. doi:10.1016/0022-2313(96)00058-0. ISSN 0022-2313. 
  125. ^ Richter, Marten (). „Nanoplatelets as material system between strong confinement and weak confinement”. Physical Review Materials. 1 (1): 016001. Bibcode:2017PhRvM...1a6001R. doi:10.1103/PhysRevMaterials.1.016001. 
  126. ^ Brandrup, J.; Immergut, E.H. (). Polymer Handbook (ed. 2). New York: Wiley. pp. 240–246. 
  127. ^ Khare, Ankur; Wills, Andrew W.; Ammerman, Lauren M.; Noris, David J.; Aydil, Eray S. (). „Size control and quantum confinement in Cu2ZnSnX4 nanocrystals”. Chem. Commun. 47 (42): 11721–11723. doi:10.1039/C1CC14687D. PMID 21952415. 
  128. ^ Greenemeier, L. (). „New Electronics Promise Wireless at Warp Speed”. Scientific American. 
  129. ^ Ramírez, H. Y.; Santana, A. (). „Two interacting electrons confined in a 3D parabolic cylindrically symmetric potential, in presence of axial magnetic field: A finite element approach”. Computer Physics Communications. 183 (8): 1654. Bibcode:2012CoPhC.183.1654R. doi:10.1016/j.cpc.2012.03.002. 
  130. ^ Zumbühl, D. M.; Miller, J. B.; Marcus, C. M.; Campman, K.; Gossard, A. C. (). „Spin–orbit coupling, antilocalization, and parallel magnetic fields in quantum dots”. Physical Review Letters. 89 (27): 276803. Bibcode:2002PhRvL..89A6803Z. doi:10.1103/PhysRevLett.89.276803. PMID 12513231. 
  131. ^ Iafrate, G. J.; Hess, K.; Krieger, J. B.; Macucci, M. (). „Capacitive nature of atomic-sized structures”. Physical Review B. 52 (15): 10737–10739. Bibcode:1995PhRvB..5210737I. doi:10.1103/physrevb.52.10737. PMID 9980157. 
  132. ^ Thomson, J. J. (). „On the Structure of the Atom: an Investigation of the Stability and Periods of Oscillation of a number of Corpuscles arranged at equal intervals around the Circumference of a Circle; with Application of the Results to the Theory of Atomic Structure” (extract of paper). Philosophical Magazine. Series 6. 7 (39): 237–265. doi:10.1080/14786440409463107. 
  133. ^ Bednarek, S.; Szafran, B.; Adamowski, J. (). „Many-electron artificial atoms”. Physical Review B. 59 (20): 13036–13042. Bibcode:1999PhRvB..5913036B. doi:10.1103/PhysRevB.59.13036. 
  134. ^ Bedanov, V. M.; Peeters (). „Ordering and phase transitions of charged particles in a classical finite two-dimensional system”. Physical Review B. 49 (4): 2667–2676. Bibcode:1994PhRvB..49.2667B. doi:10.1103/PhysRevB.49.2667. PMID 10011100. 
  135. ^ LaFave, T. Jr. (). „Correspondences between the classical electrostatic Thomson Problem and atomic electronic structure”. Journal of Electrostatics. 71 (6): 1029–1035. doi:10.1016/j.elstat.2013.10.001. 
  136. ^ LaFave, T. Jr. (). „The discrete charge dielectric model of electrostatic energy”. Journal of Electrostatics. 69 (5): 414–418. doi:10.1016/j.elstat.2013.10.001. 
  137. ^ Linke, Heiner (). „Quantum dots — seeds of nanoscience” (PDF). The Royal Swedish Academy of Sciences. 
  138. ^ Montanarella, Federico; Kovalenko, Maksym V. (). „Three Millennia of Nanocrystals”. ACS Nano (în engleză). 16 (4): 5085–5102. doi:10.1021/acsnano.1c11159. ISSN 1936-0851. PMC 9046976 Accesibil gratuit. PMID 35325541 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  139. ^ Robinson2023-10-11T17:50:00+01:00, Julia. „The quantum dot story”. Chemistry World (în engleză). Accesat în . 
  140. ^ Ekimov, A. I.; Onushchenko, A. A. (). „Квантовый размерный эффект в трехмерных микрокристаллах полупроводников” [The quantum size effect in three-dimensional semiconductor microcrystals] (PDF). JETP Letters (în rusă). 34: 363–366. 
  141. ^ Ekimov, A. I.; Onushchenko, A. A. (). „Quantum size effect in the optical-spectra of semiconductor micro-crystals”. Soviet Physics Semiconductors-USSR. 16 (7): 775–778. 
  142. ^ Ekimov, A. I.; Efros, A. L.; Onushchenko, A. A. (). „Quantum size effect in semiconductor microcrystals”. Solid State Communications. 56 (11): 921–924. Bibcode:1985SSCom..56..921E. doi:10.1016/S0038-1098(85)80025-9. 
  143. ^ „Nanotechnology Timeline”. National Nanotechnology Initiative. 
  144. ^ Kolobkova, E. V.; Nikonorov, N. V.; Aseev, V. A. (). „Optical Technologies Silver Nanoclusters Influence on Formation of Quantum Dots in Fluorine Phosphate Glasses”. Scientific and Technical Journal of Information Technologies, Mechanics and Optics. 5 (12). 
  145. ^ Rossetti, R.; Nakahara, S.; Brus, L. E. (). „Quantum size effects in the redox potentials, resonance Raman spectra, and electronic spectra of CdS crystallites in aqueous solution”. The Journal of Chemical Physics. 79 (2): 1086–1088. Bibcode:1983JChPh..79.1086R. doi:10.1063/1.445834. ISSN 0021-9606. 
  146. ^ Brus, L. E. (mai 1984). „Electron–electron and electron-hole interactions in small semiconductor crystallites: The size dependence of the lowest excited electronic state”. The Journal of Chemical Physics. 80 (9): 4403–4409. Bibcode:1984JChPh..80.4403B. doi:10.1063/1.447218. ISSN 0021-9606. 
  147. ^ „History of Quantum Dots” (în engleză). Nexdot. Accesat în . 
  148. ^ a b Linke, Heiner (). „Quantum dots — seeds of nanoscience” (PDF). The Royal Swedish Academy of Sciences. 
  149. ^ Reed, M. A.; Bate, R. T.; Bradshaw, K.; Duncan, W. M.; Frensley, W. R.; Lee, J. W.; Shih, H. D. (ianuarie 1986). „Spatial quantization in GaAs–AlGaAs multiple quantum dots”. Journal of Vacuum Science & Technology B: Microelectronics Processing and Phenomena. 4 (1): 358–360. Bibcode:1986JVSTB...4..358R. doi:10.1116/1.583331. ISSN 0734-211X. 
  150. ^ „Louis E. Brus life story”. www.kavliprize.org. Accesat în . 
  151. ^ Palma, Jasmine; Wang, Austin H. (). „One Small Quantum Dot, One Giant Leap for Nanoscience: Moungi Bawendi '82 Wins Nobel Prize in Chemistry”. The Harvard Crimson. 
  152. ^ „The Nobel Prize in Chemistry 2023”. NobelPrize.org (în engleză). Accesat în . 

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Delerue, C.; Lannoo, M. (). Nanostructures: Theory and Modelling. Springer. p. 47. ISBN 978-3-540-20694-1. </ref> Methods to produce quantum-confined semiconductor structures (quantum wires, wells, and dots via grown by advanced epitaxial techniques), nanocrystals by gas-phase, liquid-phase, and solid-phase approaches.
  • Norris, D. J. (). „Measurement and Assignment of the Size-Dependent Optical Spectrum in Cadmium Selenide (CdSe) Quantum Dots, PhD thesis, MIT”. hdl:1721.1/11129.  Photoluminescence of a QD vs. particle diameter.

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Punct_cuantic&oldid=16682416