Mihail Cămărașu
 | Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
| Mihail Cămărașu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România |
| Decedat | (70 de ani) București, România |
| Cetățenie |  Regatul României Republica Populară Română |
| Ocupație | ofițer |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Gradul | general de divizie |
| Bătălii / Războaie | Primul Război Mondial Al Doilea Război Mondial |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul Coroana României Ordinul național „Steaua României” Ordinul Mihai Viteazul |
Modifică date / text  | |
Mihail Cămărașu (n. , București, România – d. , București, România) a fost un general român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial.
- 1940 – 1943 - Șeful Statului Major al Corpului al VII-lea
- 1943 - Comandantul Diviziei a 18-cea Infanterie Munte
- 1943 – 1944 - Comandantul Comandamentului 103 Munte
- 1944 - Ofițer de Legătură pe lângă Corpul al XVII-lea(en)[traduceți] al armatei germane
- 1944 - Șeful Secției "Prizonieri de război" din Statul Major General
- 14 noiembrie 1944 - 12 mai 1945 - Comandantul Diviziei a 10-cea Infanterie
- 1945 – 1947 - Comandant Adjunct al Corpului al 5-lea Armată
- 1947 – 1948 - Comandant Adjunct al Regiunii a 3-a Militare
- 1948 - Pensionat
În rezerva Corpului al 7-lea al armatei se afla Comandamentul 103 Munte, sub comanda generalului Mihai Cămărașu, dislocat în zona Topolița, care avea să fie introdus în luptă la începutul lunii mai 1944. Pe 23 aprilie 1944 Batalionul 111 este dislocat în Piatra Neamț. În după amiaza zilei de 2 mai 1944, generalul Cămărașu stabilește sectorul de atac al Comandamentului 103 Munte, iar în zorii zilei de 3 mai 1944, fără niciun sprijin de artilerie, pornește la atac, luând creasta în piept, cu flancul drept descoperit, împotriva unui inamic bine adăpostit, la poalele dealului Căprăriei.
Vezi și articolul: Luptele de pe Culmea Pleșului (1944)Vezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].A fost decorat la 4 august 1945 cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cu spade, clasa a III-a, „pentru inițiativa și devotamentul de care a dat dovadă în acțiunile întreprinse de unitățile de sub comanda sa, în luptele contra inamicului germano-maghiar. În ziua de 2 mai 1945, cucerește satele Kovalevite, Boianovite, Slovite, Bezmerov, Gradisko și Myniovky, și în zilele următoare respinge mereu inamicul care stăpânea cote 261, îl scoate de pe poziție, iar în seara de 5 mai 1945, cucerește această cota și localitățile Veseli, Urgesky și Ostrog de peste râurile Gron și Nitra”.[1]
Arestat și condamnat, a supraviețuit închisorilor comuniste.
Decorații
[modificare | modificare sursă]
Ordinul „Steaua României” în gradul de ofițer (8 iunie 1940)[2]
Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade, clasa III (4 august 1945)[1]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Decretul regal nr. 2.467 din 4 august 1945 pentru conferiri de Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade clasa III, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 179 din 9 august 1945, partea I-a, p. 6.933.
- ^ Decretul Regal nr. 1.905 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Steaua României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.783.
 | Acest articol biografic despre un general român este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |