Sari la conținut

Marthe Robert

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marthe Robert
Date personale
Născută[1][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[4] Modificați la Wikidata
Decedată (82 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[4] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Montparnasse[5] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațielingvistă
autor de non-ficțiune[*]
traducătoare
critic literar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană
limba franceză[2][6] Modificați la Wikidata
StudiiFacultatea de Litere din Paris[*]
Universitatea Johann Wolfgang Goethe Frankfurt
Note
PremiiPrix Jeanne Scialtel[*][[Prix Jeanne Scialtel |​]]
prix de l'essai[*][[prix de l'essai |​]]  Modificați la Wikidata

Marthe Robert (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța)[7] a fost un critic literar francez.

Cunoscută pentru lectura psihanalitică a literaturii (Roman des origines et origines du roman, 1972) și pentru traducerile operelor unor autori de limba germană – în special Goethe, frații Grimm, Nietzsche, Freud, Robert Walser și Franz Kafka -, ea este considerată unul dintre cei mai eminenți specialiști în opera lui Kafka.

După ce a decis să învețe limba germană sub influența tatălui ei, un luptător în Primul Război Mondial care devenise militant pentru pace, Marthe Robert a urmat studii la Sorbona și apoi la Universitatea Johann Wolfgang Goethe din Frankfurt, unde a absolvit studii de germanistică. Acolo, ea l-a întâlnit pe pictorul Jacques Germain, care studia la școala Bauhaus, și s-a căsătorit ulterior cu el.

După ce s-a întors în Montparnasse, s-a împrietenit cu Arthur Adamov, Antonin Artaud și Roger Gilbert-Lecomte. A înființat revista L'Heure nouvelle în care a publicat primele sale traduceri din opera lui Kafka. Ea a contribuit, împreună cu soțul ei, la mișcarea care avea ca scop eliberarea lui Artaud din azilul Rodez. În 1941 l-a cunoscut pe psihanalistul Michel de M'Uzan, care i-a devenit al doilea soț.

Ca traducătoare „fidelă” a lui Kafka, ea a realizat traduceri ale Jurnalului, a Corespondenței din 1902-1924, a Scrisorilor către Félice, a Pregătirilor pentru nunta de la țară etc.

Ea a fost, de asemenea, o eseistă și o cititoare avizată.

Martha Robert a fost, potrivit spuselor sale, primul non-evreu care a fost distins cu premiul Fundației iudaismului francez. Ea a obținut, de asemenea, în anul 1977 premiul criticilor pentru Livre de lecture; în 1981 marele premiu al criticii pentru Vérité littéraire; în 1995 grand prix national des Lettres.[8]

  • Introduction à la lecture de Kafka[9], Éditions du Sagittaire, coll. « L'heure nouvelle », 1946
  • Un homme inexprimable. Essai sur l’œuvre de Heinrich von Kleist, 1955
  • Heinrich von Kleist, Paris, L'Arche, « Les Grands dramaturges », 1955
  • Kafka, 1960
  • L’Ancien et le nouveau, 1963
  • La Révolution psychanalytique, 1964, 2 vol.
  • Sur le papier : essais, éditions Grasset, 1967
  • Seul comme Franz Kafka, 1969
  • Roman des origines et origines du roman, 1972
  • D'Œdipe à Moïse : Freud et la conscience juive, 1974
  • Livre de lectures I, 1977
  • Artaud vivant, et al. 1980
  • La Vérité littéraire : livre de lectures II, 1981
  • En haine du roman : étude sur Flaubert, 1982
  • La Tyrannie de l’imprimé : livre de lectures III, 1984
  • Le Puits de Babel : livre de lectures IV, 1987
  • La Traversée littéraire, 1994
  • Așa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietszche, col. Club français du livre, 1958
  • Kafka (texte alese), Gallimard, coll. Bibliothèque idéale, 1960
  • Povești de frații Grimm, Gallimard, 1976
  1. ^ a b Marthe Robert, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  4. ^ a b Fichier des personnes décédées 
  5. ^ (PDF) https://cdn.paris.fr/paris/2022/06/15/88bd06517742076da8e385b28b69374e.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ Le Monde : « décédée dans la nuit du 11 au 12 avril 1996 » — mentionné dans la notice d'autorité.
  8. ^ Le Monde, 14-15 avril 1996.
  9. ^ Suivie de L'Épée, Dans notre synagogue, L'Invité des morts, Lampes neuves.