Trace Gas Orbiter
 Trace Gas Orbiter (concept artistic) | |||||||||||
| Tipul misiunii | Orbitator Marte | ||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Operator | ESA · Roscosmos | ||||||||||
| COSPAR ID | 2016-017A | ||||||||||
| Nr. SATCAT | 41388 | ||||||||||
| Website | http://exploration.esa.int/jump.cfm?oid=46475 | ||||||||||
| Durata misiunii | Planificată: 7 ani[1][2] Elapsed: 8 ani, 8 luni, 18 zile | ||||||||||
| Proprietățile navei spațiale | |||||||||||
| Producător | Thales Alenia Space | ||||||||||
| Masă de lansare | 3.755 kg (8.280 lb)[3] | ||||||||||
| Masă utilă | Instruments: 113,8 kg (251 lb)[3] Schiaparelli: 577 kg (1.270 lb)[3] | ||||||||||
| Dimensiuni | 3,2 × 2 × 2 m (10,5 × 6,6 × 6,6 ft)[3] | ||||||||||
| Putere | ~2000 W[3] | ||||||||||
| Începutul misiunii | |||||||||||
| Dată lansare | 14 martie 2016, 09:31 UTC [4] | ||||||||||
| Lansator | Proton-M/Briz-M | ||||||||||
| Loc lansare | Baikonur 200/39 | ||||||||||
| Contractor | Khrunichev | ||||||||||
| Parametri orbitali | |||||||||||
| Sistem de referință | Areocentrică | ||||||||||
| Regim | Circulară | ||||||||||
| Excentricitate | 0 | ||||||||||
| Periapsidă | 400 km (250 mi) | ||||||||||
| Apoapsidă | 400 km (250 mi) | ||||||||||
| Înclinație | 74 grade | ||||||||||
| Perioadă | 2 ore | ||||||||||
| Orbitator Marte | |||||||||||
| Intrare orbită | 19 octombrie 2016, 15:24 UTC[5] | ||||||||||
| Transponder | |||||||||||
| Bandă | X band UHF band | ||||||||||
| Frecvență | 390–450 MHz | ||||||||||
| Putere TWTA | 65 W | ||||||||||
| |||||||||||
ExoMars Trace Gas Orbiter (TGO) este un proiect de colaborare între Agenția Spațială Europeană (ESA) și agenția rusă Roscosmos care a trimis un orbitator de cercetare atmosferică și landerul Schiaparelli pe Marte în 2016, ca parte a programului ExoMars.[6][7][8]
Trace Gas Orbiter a dus landerul Schiaparelli la 16 octombrie 2016, care s-a prăbușit pe suprafața planetei Marte din cauza unei eliberări premature a parașutei.[9]
Un obiectiv cheie este de a dobândi o mai bună înțelegere a metanului (CH4) și alte urme de gaze prezente în atmosfera marțiană care ar putea fi dovezi pentru o posibilă activitate biologică. Programul va urma împreună cu landerul Kazachok și roverul Rosalind Franklin în 2022,[10] care va căuta biomolecule și biosemnături; TGO va funcționa ca legătură de comunicație pentru lander și rover și va furniza comunicarea pentru alte sonde de suprafață ale Marte cu Terra.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „ExoMars Trace Gas Orbiter and Schiaparelli Mission (2016)”. European Space Agency. . Accesat în .
- ^ Allen, Mark A.; Witasse, Olivier (). 2016 ESA/NASA ExoMARS/Trace Gas Orbiter. Mars Exploration Program Assessment Group. 15–16 June 2011. Lisbon, Portugal.
- ^ a b c d e „ExoMars Trace Gas Orbiter (TGO)”. European Space Agency. . Accesat în .
- ^ Amos, Jonathan (). „Mars methane mission lifts off”. BBC. Accesat în .
- ^ Nowakowski, Tomasz (). „Lost on Mars: Schiaparelli lander falls silent shortly before touchdown”. Spaceflight Insider. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Chang, Kenneth (). „ExoMars Mission to Join Crowd of Spacecraft at Mars”. The New York Times. Accesat în .
- ^ Vago, J. L. (), „Mars Panel Meeting” (PDF), Planetary Science Decadal Survey, Arizona State University, Tempe (US): European Space Agency
- ^ Mustard, Jack (). „MEPAG Report to the Planetary Science Subcommittee” (PDF). Mars Exploration Program Analysis Group. p. 3.
- ^ Amos, Jonathan (). „Fears grow for European Schiaparelli Mars lander”. BBC News. Accesat în .
- ^ „N° 6–2020: ExoMars to take off for the Red Planet in 2022” (Press release). ESA. . Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- ExoMars Trace Gas Orbiter at ESA.int
- ESA ExoMars on Flickr
