Paranormal
Paranormalul este un termen pentru o varietate de fenomene care ies din sfera normalului. Termenul este folosit în parapsihologie și are de a face cu fenomene ca telepatia, vederea la distanță, energetica, divinația, percepția extrasenzorială, telekinezia și diverse feluri de a supraviețui după moarte ca reîncarnarea, fantomele și bântuirile.
Termenul este folosit și pentru fenomene mai puțin spirituale, ca OZN-urile și mai multe creaturi misterioase descrise în criptozoologie.
Subiecte ale paranormalului
[modificare | modificare sursă]Fantome
[modificare | modificare sursă]Conform celor ce cred în paranormal, fantomele ar fi manifestările spiritului sau sufletului unei persoane decedate. Unii extind ideea prin credința în fantomele animalelor decedate.
Termenul fantomă se poate referi la orice fel de spirit sau demon (prezențe demonice) care s-ar manifesta într-un anumit loc, dar în vorbirea populară se referă strict la spiritul unei persoane decedate.
Ufologie
[modificare | modificare sursă]Existența vieții extraterestre nu este considerată un subiect paranormal, mulți oameni de știință considerând-o probabilă. Proiecte ca SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) încearcă să identifice activitatea radio a unor presupuse civilizații extraterestre.
Ufologia sau OZN-ologia a apărut prin anii 50 datorită interesului tot mai mare al publicului în legătură cu acest subiect. S-au format diverse secte de oameni care pretind că au fost contactați de extratereștri.
Cercetări
[modificare | modificare sursă]Psihologie
[modificare | modificare sursă]Conform lui D.I. Radin, universitarii (psihologii) explorează paranormalul pornind de la trei ipoteze: ignoranță, privațiuni și deficiență.[1]
„Ipoteza ignoranței înseamnă că oamenii cred în paranormal deoarece sunt proști sau needucați. « Ipoteza privațiunilor propune că aceste credințe le permit să facă față incertitudinilor psihologice și factorilor de stres fizici. Ipoteza deficienței susține că o astfel de credință provine dintr-un defect psihic, de la inteligență redusă la lipsa gândirii critice ajungând până la psihoză deplină. » (Radin). Ipoteza deficienței este susținută de faptul că credința în paranormal este un aspect al personalității schizotipice (Pizzagalli, Lehman și Brugger, 2001).[1]”—R. de Boer și D.J. Bierman, The roots of paranormal belief: Divergent associations or real paranormal experiences?
Psihiatrie
[modificare | modificare sursă]În psihiatrie, clarviziunea sau clarvederea (a avea vedenii despre fenomene spirituale) este considerată drept halucinație.[2]
Precogniția (premoniția) poate fi sau nu halucinație, dar în mod consensual psihiatrii consideră că ea nu are nimic de a face cu vreo percepție paranormală.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Boer de R. & Bierman, D.J. (2006). The roots of paranormal belief: Divergent associations or real paranormal experiences? Proceedings of the PA 2006 Convention, 283-298.
- ^ Blom, Jan Dirk (). A Dictionary of Hallucinations. New York, Dordrecht, Heidelberg, London: Springer Science+Business Media, LLC. p. 99. doi:10.1007/978-1-4419-1223-7. ISBN 978-1-4419-1222-0. Accesat în .
Clairvoyance
Also known as lucidity, telesthesia, and cryptestesia. Clairvoyance is French for seeing clearly. The term is used in the parapsychological literature to denote a * visual or * compound hallucination attributable to a metaphysical source. It is therefore interpreted as * telepathic, * veridical or at least * coincidental hallucination.
Reference
Guily, R.E. (1991) Harper's encyclopedia of mystical and paranormal experience. New York, NY: Castle Books. - ^ Blom, Jan Dirk (). A Dictionary of Hallucinations. New York, Dordrecht, Heidelberg, London: Springer Science+Business Media, LLC. p. 421. doi:10.1007/978-1-4419-1223-7. ISBN 978-1-4419-1222-0.
Precognition
The term precognition comes from the Latin words pre (before, beforehand) and cognoscere (learning to know). It translates loosely as 'knowing in advance'. The term is used in parapsychology to denote the direct knowledge or perception of a future event, purportedly obtained through extrasensory means. Precognition may present in the form of ideas, associations or intuitive feelings, as well as in the form of * dreams or hallucinations (the latter usually being of a * visual, * auditory, or * compound nature). The term precognition is used in opposition to the terms * retrocognition and postcognition.
Reference
Guily, R.E. (1991) Harper's encyclopedia of mystical and paranormal experience. New York, NY: Castle Books.
