Xerocomus subtomentosus
| Xerocomus subtomentosus sin. Boletus subtomentosus | |
|---|---|
| |
| Buza caprei | |
| Clasificare științifică | |
| Domeniu: | Eucariote |
| Regn: | Fungi |
| Diviziune: | Basidiomycota |
| Clasă: | Agaricomycetes |
| Ordin: | Boletales |
| Familie: | Boletaceae |
| Gen: | Xerocomus |
| Specie: | X. subtomentosus |
| Nume binomial | |
| Xerocomus subtomentosus L.) Quél. (1888) | |
| Sinonime | |
|
Selecție:
| |
Modifică text  |
|
Xerocomus subtomentosus (Carl Linné, 1753 ex Lucien Quélet, 1888), sin. Boletus subtomentosus (Carl Linné, 1753), din încrengătura Basidiomycota în familia Boletaceae și de genul Xerocomus,[1][2] este o specie de ciuperci comestibile, denumită în popor buza caprei, ciupercă moale sau hrib mic.[3] Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formând micorize pe rădăcinile de arbori). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă, izolat sau în grupuri, prin păduri de conifere și de foioase, în special la margini mușchioase de pădure, pe povârnișuri și poteci ierboase. Timpul apariției este din (iunie) iulie până toamna târziu, în noiembrie.[4][5]
Taxonomie
[modificare | modificare sursă]
Numele binomial a fost determinat drept Boletus subtomentosus de faimosul savant suedez Carl von Linné în volumul 2 al operei sale Species Plantarum din 1753.[6]
Apoi, în 1887, cunoscutul micolog francez Lucien Quélet a creat genul Xerocomus și a transferat specia sub păstrarea epitetului, de verificat în cartea sa La Flore des Vosges: Champignons.[7]
De atunci, taxonii binomiali au alternat între Boletus și Xerocomus. Astfel de exemplu, în 2019, această specie precum surata ei Xerocomus ferrugineus au fost alăturate din nou genului Boletus, presupus datorită geneticii precum a structurii cuticulei lor.[8]
Între timp (2023), genul speciei ca și a suratei sale au fost reconfirmate și trebuie să asculte reînnoit pe numele generic Xerocomus.[1][2]
Epitetul specific este derivat din cuvintele latine (latină sub= aici în sensul: destul de[9] și (latină tomentosus= pufos, capitonat ,[10] datorită aspectului pălăriei.
Descriere
[modificare | modificare sursă]
- Pălăria: are un diametru de 5-12 (17) cm, este destul de cărnoasă și consistentă, inițial semisferică cu bordura răsfrântă în jos, apoi convexă, la bătrânețe plană, ridicată, câteodată îndoită în sus. Cuticula este uscată, pâslită, de culoare gălbui-măslinie până la brun-cenușie, fiind la maturitate deseori brăzdată de crăpături verzui-galbene.
- Tuburile și porii: sunt de dimensiuni diferite, aderente la picior și ușor de îndepărtat, la început galben-aurii, apoi de un galben-verzui murdar și bombate. Coloritul nu se schimbă sub presiune. Porii sunt la început gălbui, apoi galben-măslinii, mici și unghiulari.
- Piciorul: are o înălțime de 6-11 cm și o lățime de 1,5-2 cm, este mătăsos-solzos, cilindric, uneori curbat, subțiat la bază, plin, dar curând ceva lemnos, gălbui-ocru până maroniu, având pe suprafața sa firișoare subțiri slab roșiatice.
- Carnea: este destul de tare în tinerețe, de culoare albicios-gălbuie, sub cuticulă deseori maronie și în picior clar galbenă. În cazul tăierii se decolorează foarte rar albăstrui palid. Mirosul este fructuos, unii spun „de pădure” și gustul foarte plăcut. Specia este deseori năpădită de mucegaiul Apiocrea chrysosperma. la fel ca și Xerocomellus chrysenteron.[4][5]
- Caracteristici microscopice: sporii slab gălbui sunt netezi, fusiformi sau alungit elipsoidali cu baza apiculată, măsurând de (11) 12-14 (15) x (3,5) 5 (6) microni. Pulberea lor este măslinie. Basidiile clavate alungit cu patru sterigme fiecare au o dimensiune de 35-45 x 8-9 microni. Pileocistide (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) sunt alcătuite dintr-un trichoderm de hife culcate, aurii în KOH, cu elemente netede de 5-12,5 µm lățime precum celule terminale cilindrice cu vârfuri rotunjite. Cheilocistidele (elemente sterile situate pe muchia lamelor) fusiform-bombate, hialine (translucide) până gălbuie, măsoară 50-75 x 12-15 microni, iar pleurocistidele (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) de 25-40 x 5-10 microni sunt netede, hialine cu pereți subțiri, în formă de sticlă sau fusiforme.[11][12]
- Reacții chimice: Buretele se decolorează cu acid sulfuric portocaliu, roșind câteodată, cu lactofenol violet la marginea cercului, cu hidroxid de potasiu brun-roșiatic și cu sulfat de fier slab gri-măsliniu.[13]
-
X. subtomentosus, spori -
X. subtomentosus mai tânăr, pori și picior -
X. subtomentosus tânăr -
X. subtomentosus bătrân -
X. subtomentosus, secțiune longitudinală
Confuzii
[modificare | modificare sursă]Buretele poate fi confundat numai cu specii comestibile, în primul rând cu surata lui Boletus ferrugineus sin. Xerocomus ferrugineus,[14] dar, de asemenea, cu Aureoboletus moravicus sin. Xerocomus moravicus,[15] Boletus badius sin. Imleria badia, Chalciporus piperatus, sin. Boletus piperatus,[16] Buchwaldoboletus lignicola sin. Pulveroboletus lignicola,[17] Gyrodon lividus,[18] Gyroporus castaneus,[19] Leccinellum crocipodium sin. Leccinum crocipodium (comestibil),[20] Pseudoboletus parasiticus,[21] Suillus bovinus,[22] Suillus cavipes,[23] Suillus collinitus,[24] Suillus granulatus,[25] Suillus plorans,[26] Suillus viscidus comestibil, (se dezvoltă sub larici),[27] Xerocomellus chrysenteron sin. Boletus chrysenteron,[28] Xerocomellus porosporus sin. Boletus porosporus,[29] Xerocomellus pruinatus sin. Boletus pruinatus, Xerocomus pruinatus (comestibil),[30] Xerocomellus zelleri sin. Boletus zelleri[31] sau Xerocomellus rubellus.[32]
Specii asemănătoare
[modificare | modificare sursă]-
Aureoboletus moravicus sin. Xerocomus moravicus -
Boletus badius -
Boletus ferrugineus -
Boletus cavipes -
Buchwaldoboletus lignicola -
Chalciporus piperatus -
Gyrodon lividus
-
Gyroporus castaneus -
Leccinum crocipodium -
Pseudoboletus parasiticus -
Suillus bovinus -
Suillus-granulatus -
Suillus plorans
-
Suillus viscidus -
Xerocomellus chrysenteron -
Xerocomellus porosporus -
Xerocomellus pruinatus -
Xerocomellus zelleri -
Xerocomus rubellus
Valorificare
[modificare | modificare sursă]Acest burete este foarte gustos. Deși este ceva mai mic, el poate fi pregătit în bucătărie ca hribul murg. La exemplare mai bătrâne îndepărtați porii precum piciorul.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Index Fungorum
- ^ a b MycoBank
- ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 504, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 1-3
- ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 498-499, ISBN 3-405-11774-7
- ^ a b Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 81, 83-84, ISBN 3-426-00312-0
- ^ Carolus Linnaeus: „Species Plantarum”, vol. 2, Editura Lars Salvius, Stockholm 1753, p. 1178
- ^ Lucien Quélet: „Xerocomus”, în: Antoine Mougeot și colaborator: „La flore des Vosges: Champignons”, Editura E. Busy, Épinal 1887, p. 110
- ^ Jurnalul micologic „Der Tintling” 2
- ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1138, ISBN 3-468-07202-3
- ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1198, ISBN 3-468-07202-3
- ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIX, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 914
- ^ Michael Kuo: Mushroom Expert
- ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 43, ISBN 3-85502-0450
- ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 514-515, ISBN 3-405-12116-7
- ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 434-435, ISBN 3-405-12124-8
- ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 492-493, ISBN 3-405-11774-7
- ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 522-523, ISBN 3-405-12081-0
- ^ Rose Marie Dähncke și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 28, ISBN 3-85502-0450
- ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 26, ISBN 3-85502-0450
- ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 518-519, ISBN 3-405-12081-0
- ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 492-493, ISBN 3-405-12116-7
- ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 35, ISBN 3-85502-0450
- ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 293, ISBN 3-85502-0450
- ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 524-525, ISBN 3-405-12081-0
- ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 508-509, ISBN 3-405-11774-7
- ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 522-523 - 2, ISBN 3-405-12116-7
- ^ [Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 528-529, ISBN 3-405-12116-7
- ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 44-45, ISBN 3-85502-0450
- ^ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 42-43, ISBN 978-3-440-13447-4
- ^ Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 398-399, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
- ^ „Heinrich Dörfelt” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 38, ISBN 3-85502-0450
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
- Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
- Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
- Ernst Gäumann: „Vergleichende Morphologie der Pilze”, Editura Gustav Fischer, Jena 1926
- Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
- Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, Editura Kosmos, Stuttgart 2008, ISBN 978-3-440-11472-8
- Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
- J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
- Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
- Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
- Rolf Singer: „Die Pilze Mitteleuropas”, vol. 5 și 6: „Die Röhrlinge, pârțile 1 și 2”, Editura Justus Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1965-1967
