Antisemitism

Parte a seriei despre
Discriminare

Forme generale de discriminare
Sex • Rasă • Orientare sexuală • Religie • (Diz)abilitate • Limbă • Vârstă • Specie
Forme specifice de discriminare
Antisemitism • Aporofobie • Homofobie • Heterofobie • Xenofobie • Transfobie • Serofobie • Heterosexism • Misoginie • Misandrie • Antițigănism • Islamofobie • Anticreștinism • Rasism ecologic • Discriminare sexuală la muncă
Discriminarea în România
Rasismul • Discriminarea romilor • Holocaustul în România • Antisemitismul • Antimaghiarism • Robia • Drepturile omului • Drepturile LGBT • Violența domestică • Discriminarea privind încredințarea minorilor
Manifestări
Purificare etnică • Persecutare • Pogrom • Conflict etnic • Genocid • Holocaust • Sclavie • Infracțiune motivată de ură • Violența împotriva persoanelor LGBT • Mutilare genitală • Violența împotriva femeilor • Violență sexuală • Hărțuire sexuală • Blamarea victimei • Avort selectiv • Vânătoare de vrăjitoare
Politici
Separatism • Apartheid • Legile de la Nürnberg • Căsătorii între persoane de același sex • Diferența de venit dintre bărbați și femei • Numerus clausus • Listă neagră
Metode de prevenire
Toleranță • Acțiune afirmativă • Drepturile omului • Drepturile animalelor • Autodeterminare • Desegregare • Intersecționalitate • Feminism • Multiculturalism • Integrare rasială • Integrare socială • Asimilare culturală
Vezi și
CNCD • ACCEPT • Deceniul de incluziune a romilor • Eugenism • Corectitudine politică
editează

Caricatură din 1873 care înfățișează un "baron" evreiesc stereotip redus la un cerșetor la scurt timp după prăbușirea Bursei de Valori din Viena care hărțuiește o fată europeană.

Antisemitismul este o atitudine (educațională, politică, socială, religioasă, etc.) ostilă față de evrei exclusiv, pentru că sunt evrei. Termenul („Antisemitismus”) a fost lansat în 1879 de jurnalistul german Wilhelm Marr (1819-1904) într-o broșură propagandistă antisemită^[1]. Antisemitismul se propagă sub diverse forme: scrisuri și învățături religioase care proclamă fie, că evreii sunt deicizi (că „l-au omorât pe Cristos”) fie, inferioritatea lor ca rasă, fie, pentru „lipsa lor de umanitate și pericolul pe care îl constitue pentru popoarele în cadrul cărora trăiesc”, de exemplu, cartea lui Martin Luther „Evreii și minciunile lor”, carte în care Luther scria că evreii sunt otrăvitori de fântâni și ucigași de copii creștini răpiți sau, alt exemplu, predicile (Omiliile) lui Ioan Gură de Aur (Hrisostom), în care acesta instiga și cita pe cei care instigau la ură religioasă contra evreilor.^[2]^[3]^[4]^[5]^[6]^[7] Antisemitismul include opinii stereotipe și prejudecăți care pot merge de la încercarea de a-i discrimina, izola și oprima pe evrei, până la violența fizică contra lor.

Antisemitismul este o formă de rasism, de xenofobie, de intoleranță etnico-religioasă.

Pentru unii autori, precum François de Fontette, antisemitismul nu este o ură ventrală, într-o permanentă căutare de pretexte, ci trebuie delimitat de critica academică a iudaismului, demers fără de care cea mai mare parte din literatura modernă de istoria religiilor, cea din statul Israel contemporan inclusiv, ar fi și ea „antisemită”. Cum a declarat în parlamentul francez deputatul evreu Alfred Naquet, dacă antisemitismul ar însemna doar discuția pe tema și respingerea dogmei religiei iudaice, atunci chiar și evreii seculari - cum era el însuși - ar fi și ei „antisemiți”^[8].

Motive

Atitudinile antisemite au avut la bază dezacordul privind creșterea influenței politice și economice a evreilor în diverse state. Evrei comercianți eficienți au ajuns să dețină averi importante și, implicit, putere politică, fapt ce a crescut concurența cu populația locală. În Germania, după emanciparea de la 1848, cultivând educația și studiul, evreii au accedat în profesii liberale,^[9] ceea ce a amplificat ura populației catolice,^[10] populație care evita acest fel de educație din motive de Kulturkampf.^[11]

Romanii

După ce le-au cotropit țara, evreii au dus lupte aprige contra romanilor, care s-au terminat prin înfrângerea și expatrierea lor pentru 2000 de ani.

Rolul Bisericii Creștine

O problemă majoră reprezintă concurența, discrepanța, ostilitatea și chiar ura dintre cele trei religii abrahamice, iudaismul, creștinismul și islamul, dintre care principala victimă a fost și este populația cea mai dispersată și mai redusă numeric. Încă din primele zile ale creștinismului, adepții ne-evrei ai acestuia i-au detestat pe evrei deoarece nu îl recunoșteau pe Iisus din Nazaret ca fiind Mesia, Fiul lui Dumnezeu.

„Evreii însă nu doreau să aibă de-a face cu paulinismul. Ei rămăseseră la opinia că poate exista un singur Dumnezeu. Doctrina lui Pavel a devenit doctrina oficială a creștinătății ne-evreiești. Pavel s-a răzbunat sângeros pe încăpățânarea evreilor, o răzbunare care nu și-a pierdut din puteri nici în ziua de azi. Atunci când el, contrar promisiunii sale făcute în Ierusalim, a predicat în sinagoga din Corint iar pe evreii care nu voiau să-i accepte învățătura i-a blestemat: „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la Neamuri.” (Apostolilor 18:6) Acest blestem a dus, prin intermediul Bisericii și mai ales al Bisericii Catolice, până la marea exterminare. Conform acestei anateme, „drumul către Damasc duce direct la Auschwitz” (concluzia care se impune este că evreii sunt ei singuri vinovați de exterminarea prea cuvenită, a 6.000.000, ca o condamnare Cerească infailibilă).^[12]”
—Manuel van Loggem, „Godsdienst is opium tegen de dood” în Martin van Amerongen (red.) Sceptici over de Schrift.

Evul Mediu

În Evul Mediu a început crearea de ghettouri în care evreii erau forțați să locuiască (2.) Printre primele și cu existența cea mai lungă dintre ghetto-uri, a fost renumitul ghetto creat de Papa Paul al IV-lea (în 1555), căci consecutiv instituirii lui, papalitatea a menținut timp de secole ceea ce va fi cunoscut de istorie ca "ghetto-ul roman", el fiind un model precursor cu veacuri înainte al planului de segregare și discriminare nazistă, fiind desființat doar odată cu ocuparea Romei de către Armata populară sprijinită de trupele lui Napoleon în 1870 (3).

În Evul Mediu, au apărut miturile contra evreilor precum otrăvirea fântânilor și a râurilor (4), acuza de omor ritual prin uciderea de copii creștini în scopul preparării cu sângele lor de azime pascale - independent de faptul bine cunoscut că evreilor le este strict interzisă adăugirea de sânge în mâncare din motive rituale de cașer - și transformarea în diavoli, vrăjitoare și alte ființe satanice. O credință extrem de răspândită și persistentă era și aceea exprimată de ideea „evreului rătăcitor” (der ewige Jude, le juif errant, the wandering jew), care fusese blestemat să străbată mereu pământul în lung și-n lat.

Antisemitismul modern în diferite țări

Israel

Și în Israel există antisemiți, în general, emigrați în cadrul unor familii de evrei amestecate dar, sunt și rare cazuri de evrei care au adoptat stereotipuri antisemite dominante în societățile non-iudaice în căre aceștia au trăit sau, mai trăiesc.^[13]^[14]^[15]

Franța

Germania

Olanda

România

În opinia cercetătorilor, cauzele antisemitismului românesc sunt similare cauzelor celorlalte antisemitisme europene.

Inițial, ca peste tot în Europa, dogma creștină a reprezentat o sursă importantă de legitimare a atitudinilor și gesturilor antisemite^[16].

În epoca modernă s-au alăturat alți factori convingerilor religioase în ațâțarea urii contra evreilor. Studiile sociologice pun astfel accentul în explicarea exacerbării antisemitismului de la o perioadă la alta a istoriei României, pe factorii politici și sociali, cum sunt de exemplu integritatea teritorială ori amputările teritoriale suferite de statul român^[17], sau sărăcia majorității românești în condițiile populării importante a pozițiilor superioare în societate de către elementul etnic/religios evreiesc, care pe la mijlocul perioadei interbelice, controla în țară majoritatea capitalului privat în exporturi, transporturi, asigurări, textile, pielărie, electrochimice, chimice, hotelărie, imprimerie și edituri.^[18] Deși reprezentau doar 4,2 procente din populația totală, evreii constituiau totuși 30,1 procente din populația urbană a Bucovinei, Basarabiei și Moldovei, și 14,3 procente din populația urbană totală. Astfel că în orașe precum Chișinău și Cernăuți, unde evreii reprezentau 52,6 procente, respectiv 44,9 procente din populația totală a orașului, cele mai multe inscripții comerciale erau în caractere ebraice.^[19]. Chiar și în Vechiul Regat, populația evreiască a Iașului, cel mai mare oraș al Moldovei, reprezenta 42 procente din total.^[20]. Ca și în Ungaria vecină, evreii aveau o disproporționată vizibilitate economică și socială: în textile 80 de procente dintre ingineri erau evrei, în rândurile medicilor militari evreii reprezentau 51,3 procente din total, în timp ce printre jurnaliști regatului român, evreii reprezentau 70 procente din total.^[21].

În lupta de clasă între boierimea medievală și burghezia care se ridica, minoritatea evreiască a fost folosită (în opinia unor cercetători) de către clasa feudală română ca o armă împotriva ascensiunii burgheziei autohtone^[22]. În aceeași notă a antisemitismului apărut pe fondul fricțiunilor cu origini economice și al concurenței între indivizi, istoricul occidental Francisco Veiga raportează (în lucrarea "Istoria Gărzii de Fier - Mistica Ultranaționalismului" (Humanitas 1995), la p. 64) intensa frustrare și tensiunile pe care le provoca în rândurile tinerilor români (în majoritate săraci, fii de țărani sau copii de boieri și ei scăpătați de reforma agrară (1921) postbelică), concurența^[23] pe care le-o făceau studenții evrei, care în general proveneau din vechi familii urbanizate, de profesioniști, preponderent mai înstărite și mai educate decât cele ale tinerilor studenți români; studenții evrei aveau astfel randamente academice ridicate, asta constituind un motiv suficient pentru invidie din partea românilor: pe acest fond al concurenței acerbe (imediat după război, numărul studenților se împătrise în universitățile românești în raport cu ultimul an al perioadei antebelice!) pentru o diplomă, o carieră și astfel un loc potențial mai bun în societate, au avut loc în 1922 și fricțiunile provocate la facultatea de medicină a Universității din Cluj de penuria de cadavre donate; întregul corp studențesc al facultății de medicină învăța servindu-se de cadavrele furnizate de majoritatea românilor (creștini); minoritatea evreiasca avea la acel moment reticențe motivate pe considerente religioase în legătură cu disecția cadavrelor evreiești; Protestele provocate de această situație inechitabilă au fost prompt recuperate și speculate politic de mișcarea fascistă a lui Zelea Codreanu^[24].

Din totalul studenților la farmacie și medicină, evreii constituiau 30-40 procente, în timp ce din totalul global al studențimii, evreii reprezentau 15 procente. În București, reprezentau aproximativ 80 procente din totalul angajaților în bănci sau întreprinderi comerciale, 40 procente din totalul avocaților și 99 procente din totalul agenții bursieri.^[25]

Pentru preponderența elementului etnic și religios evreiesc în elita economică și intelectuală a României (și a altor țări europene tarate și ele de antisemitism în anumite perioade istorice), pot fi propuse diverse explicații raționale: astfel, pentru evrei alfabetizarea a fost de la un punct încolo în istoria lor o cvasi-obligație religioasă: școlile alfabetizau tinerii pentru a le da astfel acces la Scriptură (și mai târziu la ampla literatură religioasă conexă), cultura religioasă reprezentând pentru o populație dispersată și aflată în exil, unica modalitate rămasă de a-și păstra identitatea în timp și spațiu. Această deschidere salutară pentru educarea (religioasă a) maselor, contrastează puternic cu situația din lumea creștină de până la Reformă, în care citirea Bibliei era un privilegiu păzit cu gelozie al oamenilor bisericii.

Pe de altă parte, statutul de minoritate este admis a stimula în rândurile membrilor ei dorința de reușită ca și solidaritatea.

O lungă perioadă, în Europa, orașul a fost unicul focar de educație, drept pentru care apare ca natural că o populație interesată de școală să tindă să se stabilească mai ales în zonele urbane, unde, deloc întâmplător, dat fiind că concentrează cunoaștere, concentrează și putere, și bogăție.

Interdicția religioasă și politică, la care evreii au fost supuși atât în Est ca și în Vest (interdicția de a poseda, cumpăra sau vinde pământ, sau interdicția de a practica anumite meserii), e și ea în mod evident o altă explicație a concentrării evreilor în arii de activitate care o separau de majoritățile agricole ale statelor europene. Pe de altă parte, nici în orașe n-au fost scutiți de discriminări, căci în diverse perioade și țări, școala le-a rămas inaccesibilă. Cu toate astea, atunci când porțile acesteia le-au fost în fine deschise, au știut să profite de această șansă mai bine chiar decât majoritatea; Aly Goetz, de exemplu, relatează în lucrarea “De ce nemții? De ce evreii? ”, că în anii de după reformele liberale de la începutul sec. al XIX-lea din Prusia, evreii au știut să profite de deschidere și să-și trimită în masă copii în școli, în timp ce la creștini, o populație în majoritate încă analfabetă în acel moment, părinții și preoții mai pretindeau - și încă au mai pretins până pe la începutul secolului al XX-lea! - că “cititul strică vederea” (“lesen verdirbt die Augen”).^[26]

Rețeaua de relații transfrontaliere pe care evreii, ca populație dispersată și continuu alungată, au reușit în mod spontan s-o constituie și mențină, a fost și ea de natură să le faciliteze succesul comercial și intelectual, și, în general, să le ofere o perspectivă pragmatică, cosmopolită, asupra realităților politice și economice.

Etosul unei populații cu o istorie (și deci cultură scrisă) multimilenară, și cu rădăcini geografice în Orientul în care a apărut prima dată sedentarizarea (și odată cu ea civilizația), ba fiind chiar o populație cu rădăcini lingvistice care îi leagă de cei care au dăruit umanității, cândva, acum milenii, scrierea alfabetică, este, în sine, mai mult decât suficient pentru a explica atât interesul pentru educație, cât și succesul intelectual și economic, al membrilor evreimii.

Fapt rămâne că independent de raționalizările care se pot propune drept explicații acestui fenomen al elitizării evreimii în istoria modernă a României (proces petrecut înainte și în alte țări europene), el este un dat sociologic cu rol de cauză confirmată a antisemitismului^[27].

Radu Ioanid, directorul Diviziei de Programe Arhivistice Internaționale de la Muzeul Holocaustului din Washington afirma: „În anul 2007, cam 30% dintre români spuneau că evreii își merită soarta pentru că l-au răstignit pe Iisus Hristos. Există un antisemitism de tip tradițional, bazat pe niște clișee care provin din zone mai puțin educate și poate chiar din zona unor preoți ortodocși”^[28].

Rusia

Parlamentarul rus Oleg Bolaceov, delegat al partidului „Rusia Unită” a declarat în anul 2014 în Parlamentul Rusiei despre evrei: „Voi ați distrus țara noastră în 1917 și tot voi ați dus la destrămarea statului nostru în 1991”.^[29]

Statele Unite

Suedia

Antisemitismul în cultura populară

În sitcomul animat pentru adulți South Park, unul dintre protagoniști, Eric Cartman, este un antisemit autodeclarat care îl batjocorește și îl intimidează mereu pe Kyle Bloflovski doar pentru că este evreu și chiar îmbrăcat ca Hitler într-un episod.

În filmul The Believer din 2001, protagonistul însuși este evreu și alege în mod ipocrit să devină un skinhead neo-nazist.

Filmul The Boy in the Striped Pyjamas din 2008 este despre fiul unui ofițer SS care începe o prietenie improbabilă cu un băiat prizonier evreu de aceeași vârstă în timpul ocupației naziste a Poloniei.

Bibliografie

"The Changing Face of Anti-Semitism : From Ancient Times to the Present Day", Walter Laqueur, p.27.
Britannica on line, 2007, tema despre ghetto.
"The Changing Face of Anti-Semitism : From Ancient Times to the Present Day", Walter Laqueur.
"The Changing Face of Anti-Semitism : From Ancient Times to the Present Day", Walter Laqueur, p.91.
Britannica on line, 2007, tema despre acuza de omor ritual (blood libel) se află pe pagina 46 (din 213) la intrarea "Iudaism" ("Judaism", în original).
Antisemitism, Britannica on line, page 2/7: In the ancient Greco-Roman world, religious differences were the primary basis for anti-Semitism. In the Hellenistic Age, for instance, Jews' social segregation and their refusal to acknowledge the gods worshiped by other peoples aroused resentment among some pagans, particularly in the 1st century BCE–1st century CE. Unlike polytheistic religions, which acknowledge multiple gods, Judaism is monotheistic — it recognizes only one god. However, pagans saw Jews' principled refusal to worship emperors as gods as a sign of disloyalty. Although Jesus of Nazareth and his disciples were practicing Jews and Christianity is rooted in the Jewish teaching of monotheism, Judaism and Christianity became rivals soon after Jesus was crucified by Pontius Pilate, who executed him according to contemporary Roman practice. Religious rivalry was theological. It soon also became political.
Arendt, Hannah. "Partea I-a: Antisemitismul." In Originile Totalitarismului, translated by Ion Dur. Ediția a 3-a. ed. București: Humanitas, 2014.
Oișteanu, Andrei. Imaginea Evreului în Cultura Română: Studiu de Imagologie în Context Est-Central European. București: Humanitas, 2001.
Dimont, Max I. Evreii, Dumnezeu și Istoria. Translated by Irina Horea. Ediție Revizuitǎ și adaptatǎ. ed. București: Editura Hasefer, 1997.

Note

^ Wilhelm Marr, Der Sieg des Germanenthums über das Judenthum – Vom nichtconfessionellen Standpunkt aus betrachtet („Victoria germanității asupra evreimii. Privită din punct de vedere neconfesional”), broșură de propagandă, Berlin, februarie 1879. Publicația a ajuns în același an la ediția a 12-a (douăsprezecea)
^ Saint John Chrysostom (c.347-407) Eight Homilies Against the Jews Arhivat în 14 august 2014, la Wayback Machine.. „While in their writings Hilary and Eusebius introduced the pagan world to this strange version of Jewish history, Chrysostom expressed similar theories with much greater violence from his pulpit at Antioch. In eight sermons which he delivered in 387 he speaks with a bitterness and lack of restraint unusual even in that place and century {PG Vol 97). If it were not for the exegetical background which has already been shown, it would be impossible to explain, let alone excuse, his tone. Christianity was no longer in any danger. He himself had not, like Athanasius, ever known any persecution from the Jews, and the period of trial under Julian had been very short. Even had they been a menace in old times, the rich and powerful Jewish community of Antioch was now hemmed in, like every other, by numerous imperial edicts issued under Christian inspiration. Moreover, Chrysostom was a man whose character excited the admiration of his contemporaries. If he was hated by politicians for his unswerving firmness, he was loved by the multitudes, and his commentaries on the gospels are still read and studied in the Orthodox Church because of their deep spiritual beauty.

Such was the man who in eight sermons covering more than a hundred pages of closely printed text, has left us the most complete monument of the public expression of the Christian attitude to the Jews in the century of the victory of the Church. In these discourses there is no sneer too mean, no gibe too bitter for him to fling at the Jewish people. No text is too remote to be able to be twisted to their confusion, no argument is too casuistical, no blasphemy too startling for him to employ; and, most astonishing of all, at the end he turns to the Christians, and in words full of sympathy and toleration he urges them not to be too hard on those who have erred in following Jewish practices or in visiting Jewish synagogues. Dealing with the Christians, no text which urges forgiveness is forgotten: dealing with the Jews only one verse of the New Testament is omitted: Father, forgive them, for they know not what they do'. ” Citat din James Parkes: The Conflict of the Church and the Synagogue: A Study in the Origins of Antisemitism, (New York: JPS, 1934).
^ John Chrysostom, Discourses against Judaizing Christians, translated by Paul W. Harkins. The Fathers of the Church; v. 68 (Washington: Catholic University of America Press, 1979)
^ Walter Laqueur, The Changing Face of Antisemitism: From Ancient Times To The Present Day, (Oxford University Press: 2006), p. 48. ISBN 0-19-530429-2. 48
^ Yohanan (Hans) Lewy, "John Chrysostom" in Encyclopaedia Judaica (CD-ROM Edition Version 1.0), Ed. Cecil Roth (Keter Publishing House: 1997). ISBN 965-07-0665-8.
^ Brustein, William I. (2003). Roots of Hate: Anti-Semitism in Europe before the Holocaust. Cambridge University Press. ISBN 0-521-77308-3, p. 52. Citat: „Thus begins the Christian conception of the collective responsibility of Jews for the death of Jesus - a conception that would gain momentum in the sermons and writings of the late fourth century Christian father John Chrysostom, bishop of Antioch. John held the Jews responsible for Christ's murder and added that they continue to rejoice in the death of the Christian Savior.”
^ Kaufmann Kohler, Louis Ginzberg, CHRYSOSTOMUS, JOANNES, JewishEncyclopedia.com. Citat: „He tries to convince his hearers that it is the duty of all Christians to hate the Jews (ib. vi. 7; ed. Migne, i. 854), and declares it a sin for Christians to treat them with respect.”
^ „Si l’antisémitisme consistait uniquement dans la discussion et dans la réfutation du dogme, des idées maîtresses de la religion juive, je vous déclare très franchement que je serais moi-même un antisémite.” – Histoire de l'Antisémitisme, François De Fontette, Que Sais-Je?, Presses Universitaires de France, 1982, p.5
^ Mosse, Werner Eugen; Paucker, Arnold; Rürup, Reinhard (1981). Revolution and Evolution, 1848 in German-Jewish History. Mohr Siebeck. pp. 182–183. ISBN 978-3-16-743752-0.
^ Weinberg, Sonja (2010). Pogroms and Riots: German Press Responses to Anti-Jewish Violence in Germany and Russia (1881-1882). Peter Lang. p. 98. ISBN 978-3-631-60214-0.
^ Codevilla, Angelo (24 martie 2009). The Character of Nations: How Politics Makes and Breaks Prosperity, Family, and Civility. Basic Books. p. 147. ISBN 978-0-7867-2699-8.
^ van Amerongen (red.), Martin; van Loggem, Manuel (1989). „Godsdienst is opium tegen de dood”. Sceptici over de Schrift (în olandeză). Baarn: Anthos. pp. 72–73. ISBN 90-6074-297-4. De joden daarentegen moesten van het Paulinisme niets hebben. Die bleven erbij dat er maar één God kon zijn. De leer van Paulus is de officiële leer van het niet-joodse christendom geworden. Paulus nam op de halsstarrige joden een bloedige wraak, die tot op de huidige dag zijn kracht niet heeft verloren. Toen hij, in tegenspraak tot zijn belofte die hij in Jeruzalem had gedaan, in Corinthe in de synagoge predikte en de joden daar zijn leer niet wilden aanvaarden, vervloekte hij ze: 'Uw bloed zij op uw hoofd. Ik ben er rein van. Voortaan zal ik me tot de heidenen wenden.' (Handelingen 18:6) Deze vervloeking heeft, door bemiddeling van de Kerk en vooral van de katholieke Kerk, tot de grote uitroeiing geleid. De weg naar Damascus voert rechtstreeks naar Auschwitz. |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ Todd M. Endelman, Jewish Self-Hatred in Britain and Germany in Michael Brenner, Rainer Liedtke, David Rechter (edts.), Two Nations: British and German Jews in Comparative Perspective, Mohr Siebeck, 1999, ISBN 3-16-147106-7, p. 331 – 370
^ Shulamit Volkov, Germans, Jews, and Antisemites: Trials in Emancipation, Cambridge University Press, 2006, ISBN 0-521-84688-9, p. 36
^ Leonidas DONSKIS, Forms of Hatred:The Troubled Imagination in Modern Philosophy and Literature, Amsterdam/New York, 2003, ISBN 90-420-1066-5, p.12
^ “C`est, en effet, à l`interieur même du judaïsme que se produisit une déchirure dont les conséquences durent toujours. Fondée par un Juif, avec des apôtres juifs et des disciples juifs pour la plupart, une religion nouvelle naissait. Une séparation, puis des sentiments d`hostilité, voire de haine, apparaissaient de part et d`autre et cela pour de raisons fondamentales d`ordre théologique.” – “Histoire de làntisémitisme“”, François De Fontette, Que Sais-Je?, Presses Universitaires de France, 1982, p.21
^ “While Hungary was truncated after World War I and, for the first time since 1867, promulgated anti-Semitic legislation, Romania was expanded at that time and, for the first time, ceased its earlier anti-Jewish campaigns. Later, however, just prior to its entry into World War II, when it too experienced territorial and population losses, the first anti-Semitic legislation of the interwar period was passed. The case of Romania, therefore, is important, because it provides a longitudinal demonstration that territorial gain after World War I was associated with liberal policies towards minorities, while losses in 1940 were associated first with anti-Semitic legislation and then with widespread massacre.” - “The Demographics of Genocide: Refugees and Territorial Loss in the Mass Murder of European Jewry”, Author(s): Manus I. Midlarsky, Source: Journal of Peace Research, Vol. 42, No. 4, Special Issue on the Demography of Conflictand Violence (Jul., 2005), pp. 375-391, Published by: Sage Publications, Ltd.Stable URL: http://www.jstor.org/stable/30042332
^ Thus, "By the middle of the interwar era, Jews controlled the bulk of the private capital in the export, transportation, insurance, textile, leather, electrotechnical, chemical, housing, printing, and publishing industries. - “The Demographics of Genocide: Refugees and Territorial Loss in the Mass Murder of European Jewry”, Author(s): Manus I. Midlarsky, Source: Journal of Peace Research, Vol. 42, No. 4, Special Issue on the Demography of Conflictand Violence (Jul., 2005), pp. 375-391, Published by: Sage Publications, Ltd.Stable URL: http://www.jstor.org/stable/30042332
^ Though only 4.2% of the total population, they constituted 30.1, 27, and 23.6%, respectively, of the town populations of Bukovina, Bessarabia and Moldavia, and 14.3% of the entire country's urban population. In such cities as "Chisinau (Kishinev) and Cernauti, . .. where the Jews accounted for 52.6 and 44.9% of the population, most store signs were in Hebrew letters." (Jelavich, 1983: 160) - “The Demographics of Genocide: Refugees and Territorial Loss in the Mass Murder of European Jewry”, Author(s): Manus I. Midlarsky, Source: Journal of Peace Research, Vol. 42, No. 4, Special Issue on the Demography of Conflictand Violence (Jul., 2005), pp. 375-391, Published by: Sage Publications, Ltd.Stable URL: http://www.jstor.org/stable/30042332
^ Even in Regat (historic) Romania, the Jewish population of Iasi, the largest city in Moldavia, numbered 42% of the total (Boia, 2001: 173) - “The Demographics of Genocide: Refugees and Territorial Loss in the Mass Murder of European Jewry”, Author(s): Manus I. Midlarsky, Source: Journal of Peace Research, Vol. 42, No. 4, Special Issue on the Demography of Conflictand Violence (Jul., 2005), pp. 375-391, Published by: Sage Publications, Ltd.Stable URL: http://www.jstor.org/stable/30042332
^ As in Hungary, the Jews were disproportionately visible economically and socially. 'In the textile industry 80 percent of the engineers were Jews, in the Army Medical Corps 1,960 doctors were Jewish, 460 belonged to other minority groups, and only 1,400 were Romanian; 70 percent of journalists were Jews; and in the universities, where, in 1925, 27 percent of the student body had been of foreign origin, the proportion in 1934 had risen to 43 percent' (Weber, 1965: 529). The sense of foreign, especially Jewish domination was palpable. - “The Demographics of Genocide: Refugees and Territorial Loss in the Mass Murder of European Jewry”, Author(s): Manus I. Midlarsky, Source: Journal of Peace Research, Vol. 42, No. 4, Special Issue on the Demography of Conflictand Violence (Jul., 2005), pp. 375-391, Published by: Sage Publications, Ltd.Stable URL: http://www.jstor.org/stable/30042332
^ “At the time of unification while Jews constituted 2% of the Wallachian population they constituted roughly 10.7% of the Moldavian population. Anti-Semitism displayed greater intensity in Moldavia since the emerging Moldavian bourgeoisie found itself competing with an already entrenched Jewish middle class (Almog 1990; Janos 1978). Butnaru (1992) notes that numbers of Jews of northern Moldavia succeeded in securing loans from Austrian banks in order to secure leases and consequently incurred the wrath of many non-Jewish tenants who were competing with the Jews for these leases. Remarkably, in 1899, Jews leased 72.4% of the total acreage leased by Romanian large estates (Janos 1978). Romanian nobles, according to Iancu (1978), used Jews to block the rise of the native Romanian bourgeoisie. The role of Jews as agents of the landed elites and as leasers of major holdings employing Romanian peasants placed Jews in the position of perceived exploiters of the Romanian peasantry and thus contributed to the growing resentment of Jewish economic domination and exploitation (Iancu 1978).” - “Anti-Semitism As a Response to Perceived Jewish Power: The Cases of Bulgaria and Romania before the Holocaust”, Brustein, William I; King, Ryan D, "Social Forces, 12-01-2004. Byline: Brustein, William I; King, Ryan D, Volume: 83, Number: 2, ISSN: 00377732, Publication Date: 12-01-2004, Page: 691, Type: Periodical, Language: English, "eLibrary Canada"
^ “Însă pentru fragila clasă de mijloc din România de la începutul secolului al 20-lea, toate aceste nuanțe nu contau ; evreii constituiau o amenințare colectivă, mai ales acum, când posibilitatea de a căpăta drepturi cetățenești depline îi înscria în libera concurență și le deschidea porțile universităților. Aici, studenții evrei erau considerați o amenințare nu atât prin număr – deși în unele orașe, de exemplu Iași, proporția lor era foarte mare – cât prin calitatea lor. Majoritatea proveneau din familii înstărite și erau în același timp fiii unor profesioniști din clasa de mijloc și de aceea dispuneau de o pregătire prealabilă care le asigura un bun randament în sălile de cursuri. Prezența lor în facultăți ca cea de Medicină și/sau Drept provoca nemulțumiri, în special în cazul acesteia din urmă, calea tradițională pentru intelighenția creștină către funcții.” - “Istoria Gărzii de Fier - Mistica Ultranaționalismului” (Humanitas 1995), p. 64)
^ “În zilele de 3 și 4 decembrie (1922) a izbucnit conflictul la Facultatea de Medicină din Cluj, atunci când studenții de religie creștină au pretins să se practice o disecție separată de către colegii lor evrei, pe cadavre furnizate de colonia iudaică. În fața refuzului evreilor, având în vedere interzicerea unor astfel de experiențe de către cultul ebraic, a avut loc o manifestație a studenților creștini. Conflictele au continuat și pe străzi, contaminând rapid și alte universități. În lunile următoare grevele s-au generalizat și studenții pașnici au cerut să se aplice numerus clausus pentru evrei;” - “Istoria Gărzii de Fier - Mistica Ultranaționalismului” (Humanitas 1995), p. 64)
^ Jews comprised 15% of all university students though in certain academic areas like pharmacy and medicine Jews made up between 30 and 40% of the student body. Jews were also reported to constitute two-thirds of the population of white-collar workers. In Bucharest alone, Jews were believed to comprise nearly 80% of employees of banks and commercial enterprises, 40% of all lawyers, and 99% of the brokers on the Bucharest Stock Exchange (Nagy-Talevera 1970; Volovici 1991; Weber 1965). - "Anti-Semitism As a Response to Perceived Jewish Power: The Cases of Bulgaria and Romania before the Holocaust", Brustein, William I; King, Ryan D, "Social Forces, 12-01-2004. Byline: Brustein, William I; King, Ryan D, Volume: 83, Number: 2, ISSN: 00377732, Publication Date: 12-01-2004, Page: 691, Type: Periodical, Language: English, "eLibrary Canada".
^ “Warum die Deutschen? Warum die Juden? Gleichheit, Neid und Rassenhass 1800 - 1933”, S. Fischer Verlag, August 2011, Goetz Aly, p.39
^ We argued that the disproportionate representation of Jews in the middle class in Romania, particularly in positions that control financial resources, rendered Jews as blameworthy for economic deterioration. This notion was supported in our empirical model. Moreover, we find some support for our contention that the size of the Jewish population matters only in places where Jews were associated with subversive political parties and when those parties gain strength." - "Anti-Semitism As a Response to Perceived Jewish Power: The Cases of Bulgaria and Romania before the Holocaust", Brustein, William I; King, Ryan D, "Social Forces, 12-01-2004. Byline: Brustein, William I; King, Ryan D, Volume: 83, Number: 2, ISSN: 00377732, Publication Date: 12-01-2004, Page: 691, Type: Periodical, Language: English, "eLibrary Canada"
^ Muzeul Holocaustului contestă moneda BNR cu chipul patriarhului Cristea, 03 august 2010, evz.ro, accesat la 10 august 2010
^ Scandal cu cântec la Kremlin – evreii acuzați că au destrămat Rusia | Epoch Times România

Vezi și

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de antisemitism

Dimont, Max I.: „Evreii, Dumnezeu și Istoria”, trad. Irina Horea, ed. Hasefer, București, 2001.
en http://en.rian.ru/russia/20110304/162861990.html
en The report of the International Commission on the Holocaust in Romania: Cap. I - Background and Precursors to the Holocaust: Roots of Romanian Antisemitism. The League of National Christian Defense and Iron Guard Antisemitism. The Antisemitic Policies of the Goga Government and of the Royal Dictatorship (Primul capitol: Rădăcinile antisemitismului românesc), http://www1.yadvashem.org/yv/en/about/events/pdf/report/english/1.1_Roots_of_Romanian_Antisemitism.pdf Arhivat în 31 decembrie 2013, la Wayback Machine.
Propaganda antisemită și retorica oficială despre primejdia iudeo-bolșevismului. Evreii români și comunismul în perioada 1938-1944 Arhivat în 6 martie 2009, la Wayback Machine.
en A Brief Historical Survey of Jewish Persecution Arhivat în 24 noiembrie 2009, la Wayback Machine.
„Jidanii“, „Țiganii“ și Academia Română - Numarul 588 - August - 2011 Arhivat în 1 februarie 2014, la Wayback Machine., Radu Ioanid, Observator cultural
Sa ne amintim: O istorie a violentei fata de evrei, 25 iulie 2010, Laurentiu Dologa, Ziare.com

[1] Wilhelm Marr, Der Sieg des Germanenthums über das Judenthum – Vom nichtconfessionellen Standpunkt aus betrachtet („Victoria germanității asupra evreimii. Privită din punct de vedere neconfesional”), broșură de propagandă, Berlin, februarie 1879. Publicația a ajuns în același an la ediția a 12-a (douăsprezecea)

[2] Saint John Chrysostom (c.347-407) Eight Homilies Against the Jews Arhivat în 14 august 2014, la Wayback Machine.. „While in their writings Hilary and Eusebius introduced the pagan world to this strange version of Jewish history, Chrysostom expressed similar theories with much greater violence from his pulpit at Antioch. In eight sermons which he delivered in 387 he speaks with a bitterness and lack of restraint unusual even in that place and century {PG Vol 97). If it were not for the exegetical background which has already been shown, it would be impossible to explain, let alone excuse, his tone. Christianity was no longer in any danger. He himself had not, like Athanasius, ever known any persecution from the Jews, and the period of trial under Julian had been very short. Even had they been a menace in old times, the rich and powerful Jewish community of Antioch was now hemmed in, like every other, by numerous imperial edicts issued under Christian inspiration. Moreover, Chrysostom was a man whose character excited the admiration of his contemporaries. If he was hated by politicians for his unswerving firmness, he was loved by the multitudes, and his commentaries on the gospels are still read and studied in the Orthodox Church because of their deep spiritual beauty.

Such was the man who in eight sermons covering more than a hundred pages of closely printed text, has left us the most complete monument of the public expression of the Christian attitude to the Jews in the century of the victory of the Church. In these discourses there is no sneer too mean, no gibe too bitter for him to fling at the Jewish people. No text is too remote to be able to be twisted to their confusion, no argument is too casuistical, no blasphemy too startling for him to employ; and, most astonishing of all, at the end he turns to the Christians, and in words full of sympathy and toleration he urges them not to be too hard on those who have erred in following Jewish practices or in visiting Jewish synagogues. Dealing with the Christians, no text which urges forgiveness is forgotten: dealing with the Jews only one verse of the New Testament is omitted: Father, forgive them, for they know not what they do'. ” Citat din James Parkes: The Conflict of the Church and the Synagogue: A Study in the Origins of Antisemitism, (New York: JPS, 1934).

[3] John Chrysostom, Discourses against Judaizing Christians, translated by Paul W. Harkins. The Fathers of the Church; v. 68 (Washington: Catholic University of America Press, 1979)

[4] Walter Laqueur, The Changing Face of Antisemitism: From Ancient Times To The Present Day, (Oxford University Press: 2006), p. 48. ISBN 0-19-530429-2. 48

[5] Yohanan (Hans) Lewy, "John Chrysostom" in Encyclopaedia Judaica (CD-ROM Edition Version 1.0), Ed. Cecil Roth (Keter Publishing House: 1997). ISBN 965-07-0665-8.

[6] Brustein, William I. (2003). Roots of Hate: Anti-Semitism in Europe before the Holocaust. Cambridge University Press. ISBN 0-521-77308-3, p. 52. Citat: „Thus begins the Christian conception of the collective responsibility of Jews for the death of Jesus - a conception that would gain momentum in the sermons and writings of the late fourth century Christian father John Chrysostom, bishop of Antioch. John held the Jews responsible for Christ's murder and added that they continue to rejoice in the death of the Christian Savior.”

[7] Kaufmann Kohler, Louis Ginzberg, CHRYSOSTOMUS, JOANNES, JewishEncyclopedia.com. Citat: „He tries to convince his hearers that it is the duty of all Christians to hate the Jews (ib. vi. 7; ed. Migne, i. 854), and declares it a sin for Christians to treat them with respect.”

[8] „Si l’antisémitisme consistait uniquement dans la discussion et dans la réfutation du dogme, des idées maîtresses de la religion juive, je vous déclare très franchement que je serais moi-même un antisémite.” – Histoire de l'Antisémitisme, François De Fontette, Que Sais-Je?, Presses Universitaires de France, 1982, p.5

[MossePaucker1981-9] Mosse, Werner Eugen; Paucker, Arnold; Rürup, Reinhard (1981). Revolution and Evolution, 1848 in German-Jewish History. Mohr Siebeck. pp. 182–183. ISBN 978-3-16-743752-0.

[Weinberg2010-10] Weinberg, Sonja (2010). Pogroms and Riots: German Press Responses to Anti-Jewish Violence in Germany and Russia (1881-1882). Peter Lang. p. 98. ISBN 978-3-631-60214-0.

[Codevilla2009-11] Codevilla, Angelo (24 martie 2009). The Character of Nations: How Politics Makes and Breaks Prosperity, Family, and Civility. Basic Books. p. 147. ISBN 978-0-7867-2699-8.

[12] van Amerongen (red.), Martin; van Loggem, Manuel (1989). „Godsdienst is opium tegen de dood”. Sceptici over de Schrift (în olandeză). Baarn: Anthos. pp. 72–73. ISBN 90-6074-297-4. De joden daarentegen moesten van het Paulinisme niets hebben. Die bleven erbij dat er maar één God kon zijn. De leer van Paulus is de officiële leer van het niet-joodse christendom geworden. Paulus nam op de halsstarrige joden een bloedige wraak, die tot op de huidige dag zijn kracht niet heeft verloren. Toen hij, in tegenspraak tot zijn belofte die hij in Jeruzalem had gedaan, in Corinthe in de synagoge predikte en de joden daar zijn leer niet wilden aanvaarden, vervloekte hij ze: 'Uw bloed zij op uw hoofd. Ik ben er rein van. Voortaan zal ik me tot de heidenen wenden.' (Handelingen 18:6) Deze vervloeking heeft, door bemiddeling van de Kerk en vooral van de katholieke Kerk, tot de grote uitroeiing geleid. De weg naar Damascus voert rechtstreeks naar Auschwitz. |access-date= necesită |url= (ajutor)

[13] Todd M. Endelman, Jewish Self-Hatred in Britain and Germany in Michael Brenner, Rainer Liedtke, David Rechter (edts.), Two Nations: British and German Jews in Comparative Perspective, Mohr Siebeck, 1999, ISBN 3-16-147106-7, p. 331 – 370

[14] Shulamit Volkov, Germans, Jews, and Antisemites: Trials in Emancipation, Cambridge University Press, 2006, ISBN 0-521-84688-9, p. 36

[15] Leonidas DONSKIS, Forms of Hatred:The Troubled Imagination in Modern Philosophy and Literature, Amsterdam/New York, 2003, ISBN 90-420-1066-5, p.12

[16] “C`est, en effet, à l`interieur même du judaïsme que se produisit une déchirure dont les conséquences durent toujours. Fondée par un Juif, avec des apôtres juifs et des disciples juifs pour la plupart, une religion nouvelle naissait. Une séparation, puis des sentiments d`hostilité, voire de haine, apparaissaient de part et d`autre et cela pour de raisons fondamentales d`ordre théologique.” – “Histoire de làntisémitisme“”, François De Fontette, Que Sais-Je?, Presses Universitaires de France, 1982, p.21

[17] “While Hungary was truncated after World War I and, for the first time since 1867, promulgated anti-Semitic legislation, Romania was expanded at that time and, for the first time, ceased its earlier anti-Jewish campaigns. Later, however, just prior to its entry into World War II, when it too experienced territorial and population losses, the first anti-Semitic legislation of the interwar period was passed. The case of Romania, therefore, is important, because it provides a longitudinal demonstration that territorial gain after World War I was associated with liberal policies towards minorities, while losses in 1940 were associated first with anti-Semitic legislation and then with widespread massacre.” - “The Demographics of Genocide: Refugees and Territorial Loss in the Mass Murder of European Jewry”, Author(s): Manus I. Midlarsky, Source: Journal of Peace Research, Vol. 42, No. 4, Special Issue on the Demography of Conflictand Violence (Jul., 2005), pp. 375-391, Published by: Sage Publications, Ltd.Stable URL: http://www.jstor.org/stable/30042332

[18] Thus, "By the middle of the interwar era, Jews controlled the bulk of the private capital in the export, transportation, insurance, textile, leather, electrotechnical, chemical, housing, printing, and publishing industries. - “The Demographics of Genocide: Refugees and Territorial Loss in the Mass Murder of European Jewry”, Author(s): Manus I. Midlarsky, Source: Journal of Peace Research, Vol. 42, No. 4, Special Issue on the Demography of Conflictand Violence (Jul., 2005), pp. 375-391, Published by: Sage Publications, Ltd.Stable URL: http://www.jstor.org/stable/30042332

[19] Though only 4.2% of the total population, they constituted 30.1, 27, and 23.6%, respectively, of the town populations of Bukovina, Bessarabia and Moldavia, and 14.3% of the entire country's urban population. In such cities as "Chisinau (Kishinev) and Cernauti, . .. where the Jews accounted for 52.6 and 44.9% of the population, most store signs were in Hebrew letters." (Jelavich, 1983: 160) - “The Demographics of Genocide: Refugees and Territorial Loss in the Mass Murder of European Jewry”, Author(s): Manus I. Midlarsky, Source: Journal of Peace Research, Vol. 42, No. 4, Special Issue on the Demography of Conflictand Violence (Jul., 2005), pp. 375-391, Published by: Sage Publications, Ltd.Stable URL: http://www.jstor.org/stable/30042332

[20] Even in Regat (historic) Romania, the Jewish population of Iasi, the largest city in Moldavia, numbered 42% of the total (Boia, 2001: 173) - “The Demographics of Genocide: Refugees and Territorial Loss in the Mass Murder of European Jewry”, Author(s): Manus I. Midlarsky, Source: Journal of Peace Research, Vol. 42, No. 4, Special Issue on the Demography of Conflictand Violence (Jul., 2005), pp. 375-391, Published by: Sage Publications, Ltd.Stable URL: http://www.jstor.org/stable/30042332

[21] As in Hungary, the Jews were disproportionately visible economically and socially. 'In the textile industry 80 percent of the engineers were Jews, in the Army Medical Corps 1,960 doctors were Jewish, 460 belonged to other minority groups, and only 1,400 were Romanian; 70 percent of journalists were Jews; and in the universities, where, in 1925, 27 percent of the student body had been of foreign origin, the proportion in 1934 had risen to 43 percent' (Weber, 1965: 529). The sense of foreign, especially Jewish domination was palpable. - “The Demographics of Genocide: Refugees and Territorial Loss in the Mass Murder of European Jewry”, Author(s): Manus I. Midlarsky, Source: Journal of Peace Research, Vol. 42, No. 4, Special Issue on the Demography of Conflictand Violence (Jul., 2005), pp. 375-391, Published by: Sage Publications, Ltd.Stable URL: http://www.jstor.org/stable/30042332

[22] “At the time of unification while Jews constituted 2% of the Wallachian population they constituted roughly 10.7% of the Moldavian population. Anti-Semitism displayed greater intensity in Moldavia since the emerging Moldavian bourgeoisie found itself competing with an already entrenched Jewish middle class (Almog 1990; Janos 1978). Butnaru (1992) notes that numbers of Jews of northern Moldavia succeeded in securing loans from Austrian banks in order to secure leases and consequently incurred the wrath of many non-Jewish tenants who were competing with the Jews for these leases. Remarkably, in 1899, Jews leased 72.4% of the total acreage leased by Romanian large estates (Janos 1978). Romanian nobles, according to Iancu (1978), used Jews to block the rise of the native Romanian bourgeoisie. The role of Jews as agents of the landed elites and as leasers of major holdings employing Romanian peasants placed Jews in the position of perceived exploiters of the Romanian peasantry and thus contributed to the growing resentment of Jewish economic domination and exploitation (Iancu 1978).” - “Anti-Semitism As a Response to Perceived Jewish Power: The Cases of Bulgaria and Romania before the Holocaust”, Brustein, William I; King, Ryan D, "Social Forces, 12-01-2004. Byline: Brustein, William I; King, Ryan D, Volume: 83, Number: 2, ISSN: 00377732, Publication Date: 12-01-2004, Page: 691, Type: Periodical, Language: English, "eLibrary Canada"

[23] “Însă pentru fragila clasă de mijloc din România de la începutul secolului al 20-lea, toate aceste nuanțe nu contau ; evreii constituiau o amenințare colectivă, mai ales acum, când posibilitatea de a căpăta drepturi cetățenești depline îi înscria în libera concurență și le deschidea porțile universităților. Aici, studenții evrei erau considerați o amenințare nu atât prin număr – deși în unele orașe, de exemplu Iași, proporția lor era foarte mare – cât prin calitatea lor. Majoritatea proveneau din familii înstărite și erau în același timp fiii unor profesioniști din clasa de mijloc și de aceea dispuneau de o pregătire prealabilă care le asigura un bun randament în sălile de cursuri. Prezența lor în facultăți ca cea de Medicină și/sau Drept provoca nemulțumiri, în special în cazul acesteia din urmă, calea tradițională pentru intelighenția creștină către funcții.” - “Istoria Gărzii de Fier - Mistica Ultranaționalismului” (Humanitas 1995), p. 64)

[24] “În zilele de 3 și 4 decembrie (1922) a izbucnit conflictul la Facultatea de Medicină din Cluj, atunci când studenții de religie creștină au pretins să se practice o disecție separată de către colegii lor evrei, pe cadavre furnizate de colonia iudaică. În fața refuzului evreilor, având în vedere interzicerea unor astfel de experiențe de către cultul ebraic, a avut loc o manifestație a studenților creștini. Conflictele au continuat și pe străzi, contaminând rapid și alte universități. În lunile următoare grevele s-au generalizat și studenții pașnici au cerut să se aplice numerus clausus pentru evrei;” - “Istoria Gărzii de Fier - Mistica Ultranaționalismului” (Humanitas 1995), p. 64)

[25] Jews comprised 15% of all university students though in certain academic areas like pharmacy and medicine Jews made up between 30 and 40% of the student body. Jews were also reported to constitute two-thirds of the population of white-collar workers. In Bucharest alone, Jews were believed to comprise nearly 80% of employees of banks and commercial enterprises, 40% of all lawyers, and 99% of the brokers on the Bucharest Stock Exchange (Nagy-Talevera 1970; Volovici 1991; Weber 1965). - "Anti-Semitism As a Response to Perceived Jewish Power: The Cases of Bulgaria and Romania before the Holocaust", Brustein, William I; King, Ryan D, "Social Forces, 12-01-2004. Byline: Brustein, William I; King, Ryan D, Volume: 83, Number: 2, ISSN: 00377732, Publication Date: 12-01-2004, Page: 691, Type: Periodical, Language: English, "eLibrary Canada".

[26] “Warum die Deutschen? Warum die Juden? Gleichheit, Neid und Rassenhass 1800 - 1933”, S. Fischer Verlag, August 2011, Goetz Aly, p.39

[27] We argued that the disproportionate representation of Jews in the middle class in Romania, particularly in positions that control financial resources, rendered Jews as blameworthy for economic deterioration. This notion was supported in our empirical model. Moreover, we find some support for our contention that the size of the Jewish population matters only in places where Jews were associated with subversive political parties and when those parties gain strength." - "Anti-Semitism As a Response to Perceived Jewish Power: The Cases of Bulgaria and Romania before the Holocaust", Brustein, William I; King, Ryan D, "Social Forces, 12-01-2004. Byline: Brustein, William I; King, Ryan D, Volume: 83, Number: 2, ISSN: 00377732, Publication Date: 12-01-2004, Page: 691, Type: Periodical, Language: English, "eLibrary Canada"

[e2010-08-10-28] Muzeul Holocaustului contestă moneda BNR cu chipul patriarhului Cristea, 03 august 2010, evz.ro, accesat la 10 august 2010

[29] Scandal cu cântec la Kremlin – evreii acuzați că au destrămat Rusia | Epoch Times România

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]

[29]