Sari la conținut

Alexandru Giugaru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexandru Giugaru
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Huși, Vaslui, România Modificați la Wikidata
Decedat (88 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Națională de Muzică București

Alexandru Giugaru (n. , Huși, Vaslui, România – d. , București, România) a fost un actor român de comedie.

Premii și distincții

[modificare | modificare sursă]

Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, actorului Alexandru Giugaru i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.[2] Ulterior, în 1962, a primit și titlul de Artist al Poporului.[3]

Pentru activitatea sa, în anul 1964 a obținut Premiul de Stat.

A fost distins cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”,[4] cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”[5] și cu Ordinul 23 August clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[6]

Pe scena lui Constantin Tănase, la Teatrul „Eforie” și la grădina „Cărăbuș”, a cântat alături de Josephine Baker, care era pentru prima oara în România. A purtat inițial numele de scenă (la teatrul de revistă) "Sandy  Huși", schimbat mai apoi de profesoara sa, Lucia Sturza Bulandra.

A fost exilat pentru o perioadă la teatrul din Botoșani (din cauza suspiciunii că ar fi avut simpatii legionare în tinerețe), după mărturia actorului Dan Puric într-un interviu din noiembrie 2017. Dan Puric ar fi aflat acest detaliu de la actorii mai în vârstă, în timp ce își efectua stagiatura pe scena teatrului din Botoșani.

Pe lângă activitatea de actor a fost și scriitor.

Casa de cultură din municipiul Huși îi poartă numele.

Teatru radiofonic

[modificare | modificare sursă]
  • Bădăranii – de Carlo Goldoni
  • Burghezul gentilom - de Moliere
  • D’ale carnavalului – de I.L. Caragiale
  • Escu – de Tudor Mușatescu
  • Gramatica familiei – de Eugene Labiche
  • O noapte furtunoasă – de I. L. Caragiale
  • Pușculița – de Eugene Labiche
  • Recomandația – de Max Maurey
  • Revizorul – de N.V. Gogol
  • Scafandrierii – de Tudor Mușatescu
  • Viforul – de Barbu Ștefănescu Delavrancea
  • Milionarul - de Iordan Stefanov Iovkov - in rolul președintelui Societății "Cavalul"
  1. ^ DECESE, România Liberă, , p. 4, accesat în  
  2. ^ Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 26 ianuarie 1953.
  3. ^ Revista Teatrul, anul VII, nr. 4, aprilie 1962.
  4. ^ Decretul nr. 74 din 19 aprilie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne pentru decorarea cu „Ordinul Muncii” și „Medalia Muncii” a unor artiști și tehnicieni de la Teatrele Dramatice din București și din provincie, publicat în Buletinul Oficial nr. 20 din 22 aprilie 1952.
  5. ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
  6. ^ Decretul nr. 138 din 20 aprilie 1971 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea unor ordine ale Republicii Socialiste România, art. 13.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Articole biografice