METABOLISM LIPIDE

Digestia şi absorbţia

Aportul zilnic: 100-150 grame

– 90-95% trigliceride,
– restul colesterol, fosfolipide şi vitamine liposolubile.
Cavitatea bucală şi în stomac
- lipaze active în domeniul de pH = 3-6.
- proteinele alimentare tamponează parţial pH-ul acid din
stomac, permiţând acţiunea acestor lipaze.
- lipazele hidrolizează triacilglicerolii la diacilgliceroli şi
acizi graşi cu catenă scurtă şi medie → se absorb prin
peretele intestinal ajungând în vena portă.
- La nou născut lipaza bucală şi gastrică hidrolizează
circa 30% din lipidele din laptele matern.
Duoden

- Triacilglicerolii, diacilglicerolii sunt hidrolizaţi de lipaze din sucul

pancreatic, a sărurilor biliare şi a pH-ului alcalin din intestin.

- sărurile biliare, emulsionează picăturile lipidice mari în particule cât

mai mici – micele - care permit accesul cât mai direct al lipazelor

- pH-ul slab alcalin va modifica spre dreapta echilibrul reacţiei de

hidroliză al acilglicerolilor, datorită transformării acizilor graşi în
săpunuri prin reacţia cu mediul alcalin

- săpunurile formate, compuşi tensioactivi, vor participa de

asemenea la emulsionarea lipidelor în lumenul intestinal

- Acţiunea lipazei este favorizată de prezenţa colipazei pancreatice,

proteină ce realizează asocierea dintre lipază şi miceliu lipidic.

- Acţiunea de dispersie a picăturilor lipidice este accelerată de

sărurile acizilor graşi, de lizolecitine şi de proteinele degradate.
• Lipaza pancreatică hidrolizează specific legăturile esterice din poziţiile 1
şi 3 din trigliceride, proces în urma căruia rezultă 2 molecule de acizi
graşi şi 2-monoacilglicerol.
• Circa 75% din trigliceridele → 2-monoacilgliceroli
• 25% → glicerol şi acid gras
• În acest fel, digestia trigliceridelor produce 2-monoacilglicerol, acizi
graşi şi glicerol

• Fosfolipidele sunt hidrolizate de fosfolipazele din sucul pancreatic, mai

întâi în poziţia 2, rezultând lizolecitine, apoi în restul poziţiilor cu
producerea de acizi graşi, glicerol şi aminoalcooli.

• Colesterolul se găseşte sub formă de colesterol esterificat (alimente,

bilă, celule descuamate) care sub acţiunea colesterol esterazei se
transformă în colesterol liber şi acizi graşi.

• Totul se asamblează în micele

Absorbţia

• Micelele ce conţin acizii graşi şi

colesterol fac contactul cu microvilii
celulelor epiteliale la nivelul regiunii
proximale a jejunului, permiţând 2-
monoacilglicerolilor, acizilor graşi,
colesterolului să traverseze peretele
intestinal, utilizând transportori
specifici.

• Glicerolul, care este o moleculă

hidrofilă, va traversa peretele
intestinal, utilizând canale
transmembranare numite
aquagliceroporine.

• Deoarece acizii graşi liberi sunt

toxici pentru celulă, la nivelul
citoplasmei ei sunt ataşaţi de
proteine specifice numite FABP (fatty
acid binding proteins).
Formarea chilomicronilor
Se asamblează din trigliceride şi colesterol esterificat în centru, un strat de
fosfolipide şi colesterol liber la exterior şi proteine inserate sau la
suprafaţă
• Chilomicronii: picături grase cu un diametru de 1 micron şi
densitatea de 0,95 grame / cm3 şi care conţin 2% proteine şi 98%
lipide, dintre care 88% trigliceride, 8% fosfolipide, 3% colesterol
esterificat şi 1% colesterol liber.
• Acizii graşi cu catenă scurtă şi glicerolul trec direct în vena portă.
• Chilomicromii sunt secretaţi extracelular, colectaţi de vasele
limfatice locale şi transportaţi la nivelul venei subclaviculare stângi
de unde vor intra în circulaţia sanguină.
• La nivelul capilarelor tisulare, dar nu şi în creier şi ficat, se găseşte
enzima lipoproteinlipaza - braţ proteoglican heparan–sulfat de
suprafaţa capilarului endoteliului.
• → acizi graşi şi glicerol, din care majoritatea migrează în ţesut.
• → chilomicronii îşi reduc volumul cu 90%, plasma redevenind
limpede (clarificarea plasmei).
• chilomicronii reziduali sunt captaţi de ficat, unde restul
componentelor, fosfolipide şi colesterol esterificat, sunt hidrolizate la
componentele de bază.
• Timpul de viaţă al chilomicronilor, de la secreţie enterocitară până la
endocitoza hepatică, este de aproximativ o oră.
 LIPIDE ALIMENTARE
Digestie, absorbţie, hidroliză
Glicerol Acizi graşi

LIPIDE ENDOGENE

Steroizi
Glicerol -3P Acil- CoA
Colesterol

Trioze - P Piruvat Acetil-CoA

Corpi cetonici
Glucozã Ciclul citric

Energie
 Catabolismul acizilor graşi

• Acizii graşi - constituenţi obligatorii ai tuturor categoriilor

de lipide.
• moleculele organice din organism cu cel mai ridicat
potenţial energetic
• 1 mol acid palmitic eliberează 2338 kcal, în timp ce
oxidarea a 1 mol glucoză eliberează 686 kcal/mol.
• Catabolismul acizilor graşi are loc în toate ţesuturile, cu
excepţia creierului şi a eritrocitelor (ţesuturi glucozo
dependente).
• Catabolismul se desfăşoară intramitocondrial, într-o zonă
învecinată cu catena respiratorie, fapt ce uşurează
transferul de hidrogen, rezultat din dehidrogenarea
acizilor graşi, direct la catena respiratorie.
1. Activarea acizilor graşi

tiokinază
Acid gras + CoA-SH + ATP    acilS-CoA + AMP + PPi

pirofosfor ilază
PPi      2Pi

2. Transportul în mitocondrie

CH3
+
CH3 N CH2 CH CH2 COOH

CH3 OH Loc de legare al Acil-CoA

Carnitina
Deficitul de carnitină, cauzat de un proces defectuos în biosinteză,
transport, eliminare urinară, apare în general la prematuri şi generează
hipoglicemie, hipocetonemie, slăbiciune musculară, degenerarea grasă a
ficatului. Deşi absorbţia carnitinei din aport extern este slabă, totuşi,
carnitina este utilizată de sportivi pentru accelerarea beta – oxidării şi
obţinerii astfel de energie suplimentară
 Acid gras
CoASH

Pirofosfatazã ATP

2P PP + AMP CITOPLASMÃ

Acil-CoA
Membranã externã sintetazã Carnitin
palmitoil-transferazã I

Acil-CoA
Spaţiul intermembranar
Carnitinã Acil-carnitinã

Carnitin
Carnitin
Membranã internã acil-carnitin
Palmitoil-Transferaza II
translocaza

Matrice mitocondrialã CoA

acil - carnitinã
Acil - CoA

Carnitinã
- OXIDARE
3.  - Oxidarea acizilor graşi

- Are loc în mitocondrie

- la un ciclu de oxidare:
- - se rup 2 act. C sub formă
de acetil-CoA
- - Se formează 1 NADH,H+
- - se formează 1 FADH2
- ciclul se repetă până
se eliberează şi ultimii
2 at. de C (acetil-CoA)
Bilanţul şi randamentul energetic al  - oxidării

In ciclul citric, acetil-CoA se oxidează:

TOTAL 24 NADH,H+ + 7 NADH,H+ 31 NADH x 2,5 ATP 77,5 ATP

7 FADH2 + 8 FADH2 15 FADH2 x 1,5 ATP 22,5 ATP

Fosforilare oxidativã de substrat 8 ATP

108 ATP

Consum ATP activare Acil -CoA - 2 ATP

106 ATP

Ecuatia globalã:

CH3 ( CH2 ) + 23 O2 + 106 Pa + 106 ADP 16 CO2 + 122 H2O + 106 ATP
14 COOH

CH3 ( CH2 )14 COOH + 23 O2 16 H2O + 16 CO2 Go' = - 2338 kcal/mol

106 ADP + 106 Pi 106 ATP + 106 H2O  Go' = - 941,7 kcal/mol

941.7
 100 = 33%
2338
Patologia - oxidării

• deficitului congenital al acil–CoA– dehidrogenazei ce

oxidează acizi graşi cu catenă medie, 5–10 atomi de
carbon (există enzime specifice şi pentru acizii graşi cu
catenă scurtă şi lungă).
• Principalul simptom al bolii, până la vârsta de 2 ani, este
hipoglicemia în perioadele dintre mese. În caz de infecţii,
când copilul mănâncă puţin, boala poate fi fatală,
deoarece creierul depinde de gluconeogeneza hepatică.
• La autopsie boala este confirmată şi prin infiltraţia grasă
a ficatului.
• La restul pacienţilor se impune evitarea de posturi
alimentare lungi şi se administrează carnitină.
 Acizi graşi cu număr impar de atomi de carbon
Are loc β-oxidarea normală dar ultimul grup de at. de carbon este de 3
şi rezultă propionil-CoA
  - oxidarea acizilor graşi

• oxidarea acizilor în poziţia carbon , faţă de gruparea acil.

• semnificaţie în metabolizarea acidului fitanic - ramificat (acid

3,7,11,15–tetrametilhexadecanoic), provenit din lapte, grăsimi
animale (rumegătoare) şi clorofilă (conţine alcoolul numit fitol).

• Prezenţa radicalului metil în poziţia  nu permite -oxidarea, astfel

că acidul suferă mai întâi o -oxidarea, cu eliminarea unei molecule
de CO2, urmată apoi de  oxidări normale.

• Defectul congenital prin care  oxidarea este blocată -- boala lui

Refsum – se acumulează acid fitanic în lipide.

• tulburări neurologice (ataxia cerebeloasă, surditate nervoasă, etc.).

Terapia constă în dietă fără vegetale verzi, lapte şi carne de
rumegătoare, alimente ce conţin cantităţi mari de acid fitanic.
 Oxidarea acizilor graşi în peroxizomi

- în peroxizomi debutează -oxidarea acizilor

graşi cu catenă lungă, cu peste 20 de
atomi de carbon, acizi ce nu sunt oxidaţi
O
în mitocondrie.
CH3 (CH2 ) CH2 CH2 C
n
- sunt oxidaţi până la stadiul de octanoil-CoA, SCoA
după care oxidarea va continua în catalaza
H2O2 flavoproteina
mitocondrii.
- medicamentele ce scad nivelul trigliceridelor
în sânge, cresc în paralel nivelul O2 flavoproteina H2
peroxizomilor.
CH3 (CH2 ) CH
- prima etapă a oxidării, catalizată de un n
CH C SCoA

sistem oxidazic, generator de apă O

oxigenată. Sistemul nu este sensibil la

cianură
- Absenţa congenitală a peroxizomilor
produce sindromul Zellweger, maladie
fatală în primele 6 luni de viaţă.
Oxidarea acizilor graşi nesaturaţi

Se realizează prin β-oxidare cu excepţia etapei când se ajunge la

dubla legătură preexistentă. Intervine o enzimă cu acţiune dublă.
O
CH3 ( CH2 ) CH CH ( CH2 ) C S CoA Oleil - CoA
7 7

3 CH3 CO S CoA
CH3 ( CH2 ) CH CH CH2 CO SCoA Cis enoil - CoA ( 
7
enoil - CoA
izomerazã )

CH3 ( CH2 ) CH2 CH CH CO S-CoA Trans - enoil CoA ( )

7

hidroxilare, dehidrogenare, tiolizã

 Biosinteza acizilor graşi

• Excesul de calorii, de obicei de natură glucidică, se stochează

prin convertire în acizi graşi şi se depozitează sub formă de
trigliceride în toate ţesuturile, dar predominant în ţesutul adipos.

Precursorul sintezei este acetil–CoA, compus ce provine din

catabolismul glucidic în principal şi din cel proteic în secundar.

Condiţiile necesare desfăşurării biosintezei sunt:

• saturarea ciclului citric (asigurarea necesarului energetic)
• asigurarea necesarului de acetil CoA la locul sintezei (citosol)
• asigurarea necesarului de hidrogen, transportat de NADPH,H+
• funcţionarea normală a enzimelor procesului de biosinteză

Localizarea
- sinteză de novo - citoplasmă,
- alungirea catenei acizilor existenţi - mitocondrii şi în reticulul
endoplasmic.
 Acil - CoA
NADP+

Transportul acetil-CoA Pentozo-fosfati

Glucozã
din mitocondrie NADPH,H+

În citosol Malonil Co-A

NAD+

ATP Acetil - CoA

Generează un NADPH NADH,H+ carboxilaza
pt. fiecare acetil-CoA CO2

transferat Acetil-CoA

Consumă ATP NADPH,H+ NADP+ NAD+ NADH,H+

Piruvat Malat Malat

Oxaloacetat
Enzima malicã
CO2 dehidrogenaza
ADP+Pi Citrat
liaza
ATP
CoA
Citrat
citoplasma

mitocondrie
ATP exces
_
Piruvat piruvat
CO2 dehidrogenaza
ATP
piruvat
carboxilaza
Acetil-CoA Izocitrat
ADP+P dehidrogenaza

Oxaloacetat Citrat
Ciclul Krebs
 Etapele sintezei

1. Sinteza malonil-CoA

Acetil-CoA carboxilaza
CH3-COSCoA + ATP + CO2
HOOC-CH2-COScoA + ADP + PI

HCO3- + ATP + biotin – enzimă 

carboxibiotin – enzimă + ADP + Pi

Carboxibiotin – enzimă + acetil-CoA 

malonil–CoA + biotin – enzimă
Reglarea Acetil-CoA carboxilazei
- Activată de citrat şi insulină
- Inactivată de acil-CoA, glucagon şi adrenalină
2. Sinteza propriu zisă – catalizată de acid gras sintetaza
- enzimă dimerică identice aşezate cap – coadă (fiecare cu 7 componente)
- fiecare componentă catalizează o etapă a sintezei
- conţine 4-fosfopantotenat (formă activă a vit. B5)
- se sintetizează deodată 2 molecule de acid prin trecere repetată prin
sistemul enzimatic
- necesită NADPH pentru reacţiile de reducere
- la fiecare trecere completă prin sistem se adaugă 2 at. de carbon
 Ecuaţia globală pentru sinteza unei molecule de acid palmitic:

* *
H3C C SCoA + 7 HOOC CH2 C SCoA + 14 NADPH,H+ + 7ATP

O O
* *
CH2 ( CH2) 13 COOH + 7 CO2 + 6 H2O + 8 CoASH + 14 NADP + 7 ADP + 7 Pi
+
CH3

acid gras sintetaza

8 Acetil-CoA + 14 NADPH + 14H+ +7 ATP
7 CO2
7 CO2
8 PTA - SH 8 PTA - SH

CH3(CH2)14COOH + 8 CoASH + 14 NADP+ + 7 ADP +7 Pa +6 H2O

În glanda mamară şi în ficat în loc de acetil~CoA se poate porni şi de la butiril CoA, în

timp ce propionil CoA amorsează reacţia de sinteză a acizilor graşi cu catenă lungă şi
număr impar de atomi de carbon în moleculă. Tot în glanda mamară mai există
tioesteraze specifice pentru acizi graşi cu 8, 10, 12 atomi de carbon, acizi ce apar în
lipidele din lapte
Reglarea biosintezei acizilor graşi
• proces caracteristic fazei anabolice şi depinde de disponibilul
de ATP şi NADPH,H+.
• Enzima ce controlează calea metabolică este acetil–CoA–
carboxilaza. Enzima este reglată prin procesul de fosforilare–
defosforilare (forma activă–defosforilată), având ca efectori
alosterici pozitivi citratul şi glicerofosfatul, iar ca efector
alosteric negativ acil-CoA (reglare feed back prin produs
final).
• Insulina stimulează procesul de sinteză al acizilor graşi atât
direct, stimulând activitatea enzimelor acil-CoA-carboxilaza şi
ATP-citrat-liaza, cât şi indirect, prin stimularea căilor
metabolice ce furnizează molecule precursori pentru sinteză:
calea pentozo fosfaţi  NADPH,H+ şi catabolismul oxidativ
complet al glucozei  acetil-CoA şi ATP.
• Hormonii hiperglicemianţi, adrenalină şi glucagon, inhibă
procesul prin inhibarea (stimularea fosforilării) activităţii
enzimei acetil-CoA-carboxilaza.
Elongarea acizilor graşi

• acizii graşi existenţi, endogeni şi exogeni, sunt modificaţi prin

alungirea lor cu un număr variabil de atomi de carbon.
• Procesul se desfăşoară în reticulul endoplasmic şi în mitocondrie şi
constă în adăugarea succesivă de fragmente de câte doi atomi de
carbon.
• În reticulul endoplasmic substratul preferat este palmitoilCoA,
unităţile de doi atomi de carbon sunt furnizate de malonilCoA, iar
reacţiile realizate sunt de tipul celor catalizate de acid–gras–
sintetaza.
• În mitocondrie sunt alungiţi în special acizi cu catenă mai mică de
16 atomi de carbon, iar unităţile de doi atomi de carbon sunt
furnizate de acetilCoA. Sistemul enzimatic folosit constă în
inversarea căii -oxidării cu excepţia ultimei etape, când acţiunea
acil–CoA-dehidrogenazei este înlocuită cu cea a unei -enoil–
reductaze NADPH dependente.
Biosinteza acizilor graşi nesaturaţi

• în microzomii din ficat şi alte organe

• sistemul desaturazei, un complex multienzimatic cu activitate
catalitică de monooxigenază, hidroxilază şi deshidratază

R -CH2-CH2 -(CH2)7-COSCoA + NADP+ + O2

R-CH=CH-(CH2)7-COSCoA + NADPH,H+ + 2 H2O

• Prima dublă legătură este introdusă în poziţia 9 a acidului palmitic şi

stearic, aceştia transformându-se în acid palmitoleic şi respectiv
acid oleic.
• Acidul oleic se poate alungi cu 6 atomi de carbon, transformându-se
în acid nervonic C24:15.
 Palmitoil - CoA
C2 Elongază

Stearoil - CoA
O2 + NADPH,H+

Hidroxilaza

NADP+ + H2O Δ 9 Desaturaza

Hidroxistearoil
Hidrataza

H2O
Oleil - CoA
C2

C20:11
C2

C 22 :13 C2 Elongaza
C2

Acidul nervonic C24 : 15

Acizii graşi polinesaturaţi, linoleic C18:9,12, linolenic C18:6,9,12 (şi
arahidonic C20:5,8,11,14) nu pot fi sintetizaţi – sunt esenţiali

Linoleil C18 : 9,12 Ac. Arahidonic poate fi sintetizat di

ac. linoleic

Δ 6 Desaturaza Deficitul de AGE apare în primul

rând datorită aportului alimentar
γ Linolenil C18: 6,9,12 insuficient, la pacienţii ţinuţi mult timp
pe perfuzii, în sindrom de
C2 Elongaza malabsorbţie şi se caracterizează
prin dermatite şi timp de vindecare
C20: 8,11,14
al rănilor mult mai lung.
Δ 5 Desaturaza

Acidul arahidonic C20:5,8,11,14

 Metabolismul glicerolului

Sursele de glicerol din organism sunt:

- catabolismul triacilglicerolilor glicerol

- catabolismul glucozei dihidroxiacetonfosfat

glicerol-3-fosfat

Fosfatază
glicerol-3-fosfat glicerol + Pi
 Forma activă metabolic : glicerol–3–fosfat

a) în ţesutul adipos
NADH+H+ NAD+

Dihidroxiacetonfosfat Glicerol-3-P
Glicerol-3-P dehidrogenaza

b) în ficat şi intestin
Glicerol kinaza
Glicerol + ATP Glicerol-3-P + ADP

c) în celulele mucoasei intestinale

2–monoacilglicerolul este corespondentul formei activate a
glicerolului
În ţesutul adipos
- nu funcţionează glicerol–kinaza, astfel că unica sursă de glicerol-3-
P rămâne dihidroxiacetonfosfatul.
- Acest lucru explică dependenţa ţesutului adipos de
metabolismul glucozei şi de acţiunea insulinei.
- Sub forma activă de glicerol-3-P, glicerolul este utilizat în sinteza de
lipide (trigliceride, fosfolipide etc), în gluconeogeneză sau glicoliză.
 Metabolismul trigliceridelor
Metabolismul trigliceridelor exogene
După absorbţie, în eneterocite se refac trigliceridele (TG) din monoacil-glicerol
şi acizi graşi activaţi (acil-CoA). Colesterolul se esterifică (CE) (2/3 din total)
Se asamblează chilomicronii din TG, CE, C, PL şi apolipoproteine.
Chilomicronii sunt eliberaţi în limfă de unde intră în circulaţia sanguină
 Enzima lipoproteinlipază (LPL) acţionează în ţesutul adipos, muşchi scheletici,
miocard, plămâni, rinichi, aortă, dar nu în ficat şi creier.
Sub acţiunea LPL sunt hidrolizate 90% din trigliceridele din chilomicroni. KM al
LPL din ţesutul adipos este de 10 ori mai mare decât în miocard.
Astfel, după prânz, la un titru ridicat de trigliceride în sânge, acestea sunt
utilizate de ţesutul adipos.
În perioada de foame trigliceridele aflate la o concentraţie plasmatică mult mai
mică vor putea fi utilizate numai de miocard şi muşchii scheletici.
 Metabolismul trigliceridelor din ţesutul adipos

Sinteza trigliceridelor (lipogeneza)

Dihidroxiacetonfosfat Glucozã

NADH, H+
Glicerol-3-P
Ţesut adipos dehidrogenaza Ficat, rinichi, glanda mamarã, bilã
NAD+ ADP ATP

Glicerol-3P Glicerol
Glicerol kinaza

Glicerol-3-P 2 acil-CoA
acil transferaza

2 CoASH
Acil Co-A CoASH
Pi
Acid fosfatidic Trigliceridã
- În adipocit, trigliceridele se sintetizează din glicerol-3P şi acil-CoA
- Glicerol-3P se obţine aici numai din dihidroxiaceton-P, deci din
glucoză

- Etapa ce controlează această cale metabolică este cea a formării

de glicerol–3–fosfat din dihidroxiacetonfosfat.
- Deoarece dihidroxiacetonfosfatul este intermediar al glicolizei, cale
metabolică controlată de insulină, în acest mod insulina va controla şi
sinteza trigliceridelor din ţesutul adipos.

- Trigliceridele sintetizate vor fi stocate în adipocit sub forma unor

picături lipidice.
 Catabolismul trigliceridelor (lipoliza)

Lipaza hormon
dependentã Diacil glicerol lipaza
Trigliceride 1,2 diacil glicerol Monoacilglicerol

H2O R - COOH H2O R - COOH

Monoacil glicerol lipaza

Monoacilglicerol Glicerol

H2O R - COOH

Insulinã Catecolamine
T3,T4
- + GH
AMPc Glucocorticoizi

+
PKA
+
Trigliceride 2,3 Diacilglicerol + Acid gras
Lipaza - hormon sensibilã
Lipaze

Glicerol+2 Acizi grasi

Etapa limitativă - lipaza hormon sensibilă, în acest fel evitându-se
acumularea de mono şi diacilgliceroli în celula adipoasă.
- Triglicerid (hormon) lipaza este reglată prin mecanismul de fosforilare–
defosforilare, forma fosforilată fiind cea activă biologic.
- Enzima este reglată şi hormonal, fiind stimulată de ACTH, TSH,
catecolamine, glucagon, vasopresină şi inhibată de insulină,
prostaglandine E, acid nicotinic.
• Acizii graşi şi glicerolul trec în plasmă, unde acizii graşi
hidrofobi se leagă de albumină, constituind fracţiunea acizilor
graşi liberi (AGL)–valori normale 5–20 mg%. Valoarea AGL
este minimă după prânz, dar creşte ulterior, în starea de
foame ajungând la valori de 5 ori mai mari.

• AGL formaţi constituie alternativa energetică a ţesuturilor (cu

excepţia celor glucozo–dependente) în condiţiile scăderii
concentraţiei glucozei în perioada de foame.

• În acest fel se conservă glucoza rămasă pentru creier şi

eritrocite, în timp ce pentru muşchi, miocard, rinichi, acizii
graşi liberi vor constitui substratul energetic preferat şi
alternativ. În aceste ţesuturi, după activare şi transport în
mitocondrie, AGL vor fi supuşi -oxidării în scop energetic.
- Ţesutul adipos - principalul ţesut al acţiunii insulinei,
constituindu-se practic sub acţiunea acesteia (ţesutul adipos are foarte
puţini receptori pentru glucagon).
- Insulina stimulează formarea precursorilor lipogenezei prin:
- stimularea lipoproteinlipazei ce hidrolizează trigliceridele din chilomicroni
cu formarea de acizi graşi ce intră în adipocite
- stimulează intrarea de glucoză în ţesut, urmată de glicoliza ce formează
dihidroxiacetonfosfat
- Insulina stimulează enzima cheie a sintezei trigliceridelor, glicerol-
3-fosfat acil transferaza şi inhibă enzima cheie a hidrolizei trigliceridelor –
lipaza hormonsensibilă.
- Lipoliza în ţesutul adipos, materializată prin hidroliza
trigliceridelor, debutează odată cu diminuarea concentraţiei de insulină în
perioada de foame, când nu mai este activată glicerol-3-fosfat acil
transferaza şi se dezinhibă, prin activarea fosforilării, lipaza
hormonsensibilă.
- În plus, în stres, efectele sunt intensificate de acţiunea
catecolaminelor.
 Metabolismul trigliceridelor în ficat
Sinteza trigliceridelor
• Precursorul sintezei - excesul de AGL din plasmă duce la:
– sinteza de trigliceride circulante endogene
– cetogeneză
Sinteza de trigliceride circulante endogene
• Acizii graşi şi glicerolul activat vor reacţiona, formând trigliceride,
cantitatea zilnică fiind cuprinsă între 25-50 grame.
• glicerolul-fosfat nu provine numai din dihidroxiacetonfosfat, ci
şi din fosforilarea glicerolului.
• În paralel, în ficat se mai sintetizează glicerofosfolipide, colesterol
şi proteine.
• În cazul asigurării acestora în cantităţi îndestulătoare, are loc
constituirea unui complex lipoproteic numit VLDL (apo B100
majoritar apoC şi apoE).
• Particulele VLDL sunt secretate în exteriorul hepatocitelor prin
exocitoză, după care circulă la nivel plasmatic, timpul de viaţă fiind
de 15–60 de minute.
• Metabolizarea trigliceridelor din VLDL are loc la nivelul capilarelor
tisulare sub acţiunea lipoprotein lipazei din endoteliul capilar,
asemănător cu catabolizarea chilomicronilor.
 Metabolismul glicerofosfolipidelor

Acid fosfatidic

Sinteza
Se pleacă de la glicerol 3P + 2 acil-CoA  acif fosfatidic + 2CoA

Acidul fosfatidic este precursor al altor glicerofosolipide

SE foloseşte direct sau este trecut în CDP-diacilglicerol
Aminoalcoolii sunt activaţi prin legare la CDP
Sinteza fosfatidil-inozitol

Citidil transferaza Inozitol transferaza

Acid fosfatidic CDP - diacilglicerol Fosfatidil inozitol
CTP PP Inozitol CMP

Sinteza fosfatidil-colinã (lecitinã)

Citidil transferaza
Colina Colin-kinazã
Diacilglicerol transferaza
Fosfocolinã CDP-colinã Fosfatidilcolinã
ATP ADP CTP PP Diacilglicerol CMP

Sinteza cardiolipinei
Transferaza Fosfataza
CDP - diacilglicerol Fosfatidil glicerol-3P Fosfatidilglicerol
Pi
glicerol-3P CMP fosfatidilglicerol cardiolipin
sintetaza
glicerol
Cardiolipina
Cardiolipine - difosfatidilglicerol
Sinteza plasmalogenelor

Acil transferaza 1 alchil DHAP sintetaza

DHAP 1 - acil-DHAP 1-alchil-DHAP

acil-CoA R2 CH2 OH R1 COOH

CoASH
DHAP = Dihidroxiaceton-fosfat

Reductazã Acil transferaza

1-alchil-DHAP 1-alchil-glicerol-3 -P 1-alchil-2acilglicerol-P

acil-CoA CoASH

alcool azotat 1 alchil-2 acilglicerofosfatetanolaminã

1-alchil-2acilglicerol-P
O2
NADH,H+
1 alchil desaturaza
H2O
NAD+

Plasmalogen
Acetal fosfolipide (plasmalogene)
 Catabolismul glicerofosfolipidelor

fosfolipaza
A1 sau A2
Fosfatidã Lizofosfatidã
A1
O
fosfolipaza
O CH2 O C R1 A1 sau A2

R2 C O CH O Glicero-fosfo
colinã
CH2 O P O X
A2
C O- Fosfolipaza D
D

Glicerol-P +alcool azotat

Rolul fosfolipidelor
• sinteza lipoproteinelor plasmatice VLDL, unde constituie legătura
între nucleul hidrofob, format din trigliceride şi zona hidrofilă, de la
exteriorul particulei lipoproteice, formată din proteine. VLDL elimină
trigliceridele formate în ficat, prevenind infiltraţia grasă a acestuia.
Factorii ce vor participa la formarea fosfolipidelor hepatice
(metionină, vitamina B12, acid folic) vor realiza astfel o acţiune
lipotropă.
• componente ale membranelor celulare, unde îndeplinesc rol
fucţional sau structural. De exemplu, membrana eritrocitară conţine
până la 50% fosfolipide. Dipalmitoillecitina are un rol de surfactant
în pelicula de lichid de la suprafaţa alveolelor pulmonare reducând
astfel tensiunea superficială a stratului apos de la suprafaţa
plămânilor. Plămânii pot realiza acum, singuri, extensia completă.
• solubilizarea colesterolului din bilă, loc unde fosfatidilcolina
împiedică formarea calculilor colecistici.
• transmiterea intracelulară de semnale la nivelul căilor de
semnalizare. Factorul de agregare plachetar (PAF), fosfolipid de tip
plamalogen, este mediatorul major al hipersensibilităţii, al reacţiilor
acute inflamatorii şi în socul anafilactic. Este sintetizat şi eliberat de
celulele polimorfonucleate, realizând agregare plachetară şi
chemotaxia polimorfonucleatelor.
 Metabolismul sfingolipidelor

reprezintă cca. 25% din totalul lipidelor de la om,

iar în creier cca. 6% din materia grasă

Sinteza sfingolipidelor
- Are loc pornind de la ceramide (N-acilsfingozine).
- Sinteza acestora se desfăşoară în membrana
reticulului endoplasmic
• Sfingomielinele se obţin prin fixarea unei molecule de fosfocolină
pe o ceramidă, la nivelul unor grupări –OH terminale (C1).
• În cazul cerebrozidelor, precursorul va fi de asemenea o ceramidă
la care va avea loc fixarea unui rest glucidic la gruparea –OH
primară, printr-o legătură -glicozidică.

CERAMIDĂ

UDP–Glucoză–
Sfingomielin reductază Ceramid-glucozil
Fosfatidilcolină UDP- transferază
Glucoză
Diacilglicerol
UDP

SFINGOMIELINĂ CEREBROZIDĂ
 • Sinteza gangliozidelor are loc în reticulul endoplasmic şi aparat
Golgi, având ca precursor o cerebrozidă la care se adaugă succesiv
monozaharide şi derivaţi ai acestora.

UDP-Gal UDP CMP-Sia CMP

Glucozo 1-4 Ceramidă Sia – Gal – Glc – Ceramidă


UDP-GalNAc UDP
Gal N Ac

Pentru sinteza de sulfatide, dar şi a celorlalte sfingolipide ce conţin

grupări sulfat, se adaugă grupări sulfat la nivelul grupărilor –OH şi –NH .
Grupările sulfat sunt introduse de către gruparea sulfat activă PAPS
(3-fosfoadenozin-5’-fosfosulfat)
 Catabolismul sfingolipidelor
la nivelul lizozomilor sub acţiunea unor enzime hidrolitice.

Ceramidă
Sfingomielinază
Sfingolmielină

Fosfocolină

Sfingozină
Ceramidază
Ceramidă

Acid gras

Gangliozidele sunt catabolizate prin acţiunea unui mare număr de enzime,

specializate fiecare pe detaşarea unei anumite unităţi glicozidice
Patologia metabolismului sfingolipidelor
• Este dată de defecte la nivelul enzimelor lizozomale ce
catabolizează sfingolipidele.
• se produc acumulări de sfingolipide în lizozomi apărând
boala stocării de sfingolipide sau sfingolipidoze.
• În caz de deficit total, boala este severă afectând
sistemul nervos (caracterizat printr-un conţinut ridicat de
sfingolipide), ficatul (hepatosplenomegalie), produce
orbire de exemplu maladia Tay-Sachs.
• În general boala este rară, dar în unele populaţii, evreii
Askenazi frecvenţa este de 1:3600. În cazul unui defect
parţial, de exemplu boala Gaucher’s, debutul bolii are
loc în stadiul adult, fără a afecta sistemul nervos, dar
generând splenomegalie, trombocitopenie. Boala este
rară dar frecventă 1:600 la evreii Askenazi.
 Sfingolipide, markeri de grup sanguin

Fuc-Gal-GlcNAc-Gal- Cer
Substanţa H Gal
GalNac transferaza
transferaza

Fuc –Gal –GlcNac –Gal –Cer Fuc –Gal –GlcNac –Gal –Cer
A B
GalNac Gal
Patologia metabolismului sfingolipidelor
• defecte la nivelul enzimelor lizozomale ce catabolizează
sfingolipidele.
• se produc acumulări de sfingolipide în lizozomi apărând
boala stocării de sfingolipide sau sfingolipidoze.
• Deficitul enzimatic este prezent în toate ţesuturile.
• În caz de deficit total, boala este severă afectând:
– sistemul nervos (caracterizat printr-un conţinut ridicat de
sfingolipide),
– ficatul (hepatosplenomegalie),
– produce orbire de exemplu maladia Tay-Sachs.
- În general boala este rară, dar în unele populaţii, evreii Askenazi
frecvenţa este de 1:3600.
- În cazul unui defect parţial, de exemplu boala Gaucher’s, debutul
bolii are loc în stadiul adult, fără a afecta sistemul nervos, dar
generând splenomegalie, trombocitopenie. Boala este rară dar
frecventă 1:600 la evreii Askenazi.
 Metabolismul colesterolului
• component esenţial al
membranelor celulare, al
lipoproteinelor plasmatice,
• precursorul sintezei
hormonilor steroizi, al
acizilor biliari şi al vitaminei
D
• Corpul uman conţine
HO
aproximativ 140 grame
• liber (neesterificat) - localizat
C27H45-OH în membrane celulare, în
special în ţesutul nervos
• esterificat - în cortexul
suprarenal şi în
lipoproteinele plasmatice
• Colesterolul provine atât din alimentaţie (cca ½ din
necesar), cât şi din sinteză endogenă (în ficat şi intestin).

• Din colesterolul sintetizat în ficat majoritatea se exportă

sub trei forme: colesterol biliar, acizi biliari şi colesterol
circulant în lipoproteine.

• Colesterolul din alimentaţie provine din alimentele

bogate în colesterol ca: gălbenuş, ficat, creier, cantitatea
totală, zilnică, de colesterol alimentar ce ajunge în
intestin fiind de aproximativ 1 gram.
 In intestin

acil-CoA colesterolaciltransferaza (ACAT)

 Sinteza colesterolului
O
(2C) acetil - CoA CH3 C ~ SCoA

- majoritar în ficat (peste 50 %),

condensarea a 3 unitãti acetil
- intestin (aproximativ 15%),
CH3 - restul în tegumente şi ţesuturi
(6C) acid mevalonic HOOC CH2 C CH2 CH2 OH endocrine:
OH
- cortex suprarenal,
decarboxilare - organe sexuale,
CH3
- corp galben.
(5C) unitãti izoprenice ( CH2 C CH CH2 ) La nivel celular :
microzomi şi în citoplasmă
aditie (polimerizare a
6 unitãti izoprenice)

(30C) squalen
(2x15)
ciclizare+demetilare

(27C) COLESTEROL
 -

-
statine
2. Sinteza unitãtilor izoprenice

CH3
HOOC CH2 C CH2 CH2OH Acid mevalonic
OH
3 ATP, Mg2+
Mevalonat
kinaza
3 ADP

P
H3C O
C CH2
HOOC
CH2 CH2 O P P

Mevalonat 3-P-5-pirofosfat
CO2
Decarboxilazã
Pi
CH3
CH3 CH2
CH2 C
C
CH3 O P P
CH2 O P P CH
CH2
Izopentenil pirofosfat 3,3-dimetilalilpirofosfat
3. Sinteza squalenului (polimerizarea unităţilor izoprenice)

O P P + O P P
3,3-dimetil izopentenil
alilpirofosfat PPi pirofosfat

O P P
geranilpirofosfat (10 C) -

PPi -
izopentenil -
bisfosfonati
pirofosfat
O P P -

farnezilpirofosfat (15 C)

farnezilpirofosfat squalen sintetaza

PPi

squalen (30 C)
 Squalen

½ O2, NADPH+H+
Monooxigenaza
NADP+

Lanosterol

2NADPH,H+ Reducere
Demetilare
2 NADP+ Izomerizare

3 CH3

COLESTEROL
• Sinteza unei molecule de colesterol este intens
consumatoare de energie fiind necesare
16 molecule de NADPH,H+ şi 36 de molecule de ATP.
Catabolismul şi eliminarea colesterolului
• nu există o cale metabolică de degradare a nucleului
steranic.
• formele sub care este eliminat colesterolul din organism,
sunt derivaţi ai nucleului steranic.
• Cale biliară
– colesterol biliarintestinreducere la coprostanol sau
colestanol fecale
– acizi biliari nereabsorbiţi (0,25 grame/zi) fecale
• Celule epiteliale intestinale descuamatefecale
• Secreţia sebacee la nivelul tegumentelor
• Eliminare urinară a metaboliţilor hormonilor steroizi şi a
vitaminelor D
 Acizi biliari
OH

C OOH C OOH

OH OH
HO HO
H

acid colic acid chenodeoxicolic

(acid 3,7,12-trihidroxicolanic) (acid 3,7-dihidroxicolanic)

OH

C OOH C OOH

HO HO
H H

acid deoxicolic acid litocolic

(acid 3,12 - dihidroxicolanic) (acid 3 - hidroxicolanic)
R CO NH C H2 C OOH acid glicorolic

rest rest glicocol

acid
colic

R CO NH C H2 C H2 S O3H acid taurocolic

rest rest taurin@

acid
colic
Căi de transformare ale colesterolului
• În tegumente: colesterol  colecalciferol (vitamină D3)
• În suprarenale: colesterol  hormoni corticosteroizi
• În glande sexuale: colesterol  hormoni sexuali
• În ficat: colesterol  acizi biliari primari
• În ficat şi intestin: colesterol  lipoproteine plasmatice

Reglarea metabolismului colesterolului

• Reglarea cuprinde 3 nivele mai importante:
– reglarea sintezei colesterolului
– reglarea sintezei receptorilor LDL
– reglarea sintezei hepatice a acizilor biliari
Reglarea sintezei colesterolului
cuprinde o latură metabolică, una enzimatică şi una hormonală.
• reglarea metabolica
– asigurarea cu precursori ca acetil-CoA, ATP, NADPH+H+
– sinteza colesterolului este componentă a fazei anabolice a
metabolismului.
– cantitatea de colesterol de aport alimentar este un factor de
reglaj negativ al sintezei endogene.
• Reglarea enzimatică este strâns legată de reglarea hormonală:
– insulina, stimulator al sintezei colesterolului, stimulează
defosforilarea enzimei de ritm HMG-reductaza, trecând enzima
în formă activă.
– Hormonii hiperglicemianţi (glucagon, cortizol, estrogeni,
tiroxină) stimulează fosforilarea HMG–reductazei, inactivând
enzima şi inhibând astfel sinteza colesterolului.
– Medicamente statine (Lovastatin), inhiba HMG–reductaza,
blochează sinteza celulară de colesterol, favorizând astfel
preluarea unei cantităţi sporite de LDL din plasmă, efectul fiind
reducerea colesterolemiei.
Reglarea sintezei receptorilor LDL
Reglarea sintezei hepatice a acizilor biliari primari
• Ficatul este singurul organ capabil să elimine colesterol
din organism, pe cale biliară, sub forma colesterolului şi
acizilor biliari.
• Sinteza de acizi biliari va fi reglată de cantitatea de acizi
biliari reabsorbiţi la nivel intestinal şi care revin în ficat
prin circuitul enterohepatic.
• Scăderea cantităţilor acestora va stimula sinteza
hepatică.
• Medicamentele Colestiramină, Colestipol etc sunt
răşini ce leagă acizi biliari la nivelul intestinului,
împiedicând reabsorbţia lor.
• În bilă colesterolul reprezintă componentul cu cea mai
mică solubilitate, din acest motiv rezultând fenomenene
de precipitare–colelitiază, proces ce afectează în
decursul vieţii cca. 20% din populaţie. Componentele ce
precipită sunt colesterolul în principal şi acizii biliari în
secundar.
Patologia metabolismului colesterolului
• Metabolismul colesterolului joacă un rol cheie în maladiile
cardiovasculare. În general pacienţii cu nivele ridicate ale
colesterolului LDL în sânge prezintă un risc crescut pentru infarct.
• Hipercolesterolemia - boală congenitală - ateroscleroză rapidă.
• mutaţiile genetice reduc cantitatea sau funcţionalitatea receptorilor
LDL la nivel celular. Sinteza celulară nemaifiind inhibată va rezulta o
creştere a LDL în sânge şi a cantităţii de colesterol din celule.
LDL în exces se acumulează în macrofage (celule spumoase) la
nivel subendotelial producând distorsiuni ce stimulează agregarea
trombocitelor şi stimularea creşterii la nivelul celulelor musculare
netede. Distrugerea celulelor spumoase generează acumulări
lipidice ce stimulează fibroza. Efectul final este o placă
aterosclerotică, ce îngustează lumenul vascular, cu riscul
producerii de trombuşi ce iniţiază stări de infarct.
• Boala depunerii de esteri ai colesterolului, datorată deficitului
genetic al lipazei acide lizozomale ce hidrolizează esterii
colesterolului. Boala debutează în stadiul adult şi se manifestă
printr-o ateroscleroză severă timpurie.
• Calculii biliari - Această tendinţă este mai pronunţată la femei şi în
obezitate. Terapia în aceste condiţii constă fie în colecistectomie fie
în administrare de săruri biliare pe cale orală în scopul reducerii
excreţiei colesterolului pe cale biliară şi a solubilizării calculilor.
 Metabolismul corpilor cetonici
• acid acetoacetic, acid -hidroxibutiric, acetonă
• pondere redusă în condiţii fiziologice normale.
• În inaniţie, în hipoglicemie patologică, metabolismul
corpilor cetonici devine o cale metabolică tot mai intensă
cu o amplitudine crescută.
• corpii cetonici în cantitate mare servesc ca înlocuitor de
glucoză pentru majoritatea ţesuturilor, inclusiv
pentru sistemul nervos central şi eritrocite
Cetogeneza - exclusiv în mitocondriile hepatice

Condiţia de bază : existenţa disponibilului de acetil-CoA în exces,

care să nu mai poată fi utilizat pe caile metabolice prioritare: sinteza
de acizi graşi, sinteza de colesterol sau sinteza de trigliceride.

O
2 CH3 C ~ SCoA

CoASH cetotiolazã

O O

CH3 C CH2 C ~ SCoA Acetoacetil - CoA

O
CH3 C ~ SCoA
HMG sintetazã
CoASH

OH O
HOOC CH2 C CH2 C ~ SCoA Acid -hidroxi-metil-glutaril
 -CoA
CH3
 OH O
HOOC CH2 C CH2 C ~ SCoA Acid -hidroxi-metil-glutaril -CoA
HMG CH3
reductaza

Colesterol
HMG-CoA liazã

O
CH3 C ~ SCoA
acid aceto-acetic O
La conc. mare (spontan)
HOOC CH2 C CH3 O
acetona
NADH,H+
hidroxibutirat CH3 C CH3
dehidrogenaza
NAD+ CO2
OH
acid  hidroxibutiric
H3C CH CH2 COOH
Cetoliza
Cetoliza sau catabolismul corpilor cetonici, are loc în mitocondriile
tuturor ţesuturilor, cu excepţia celui hepatic
OH
-
CH3 CH CH2 COO -hidroxibutirat
NAD+
dehidrogenaza
NADH,H+

C - acetoacetat
CH3 CH2 COO
Succinil CoA
3-cetoacil-CoA
transferaza
Succinat

O O
CH3 C CH2 C ~SCoA acetoacetil CoA

CoASH
Tiolazã

O
2 CH3 C ~SCoA acetil-CoA
Reglarea metabolismului corpilor cetonici
• În condiţii normale producţia este redusă, concentraţia
normală în sânge fiind de 1 mg%, iar eliminarea zilnică
urinară de aproximativ 10 mg.
• Reglarea metabolică depinde de metabolismul lipidic
normal, cetogeneza fiind favorizată de creşterea
concentraţiei de acetil-CoA la nivel mitocondrial.
Ambele procese sunt asociate stării catabolice a
organismului, caracterizată prin lipoliză accentuată şi
scăderea proceselor anabolice de sinteză ca sinteza de
acizi graşi şi colesterol.
• Lipoliza generează cantităţi mari de acizi graşi liberi
(AGL) care inhibă lipogeneza stimulând -oxidarea AGL
la acetil-CoA. Utilizarea acetil-CoA în ciclul citric este
îngreunată de deficitul de oxaloacetat (format pe relaţia
glucozăpiruvat oxaloacetat), astfel că, compensator,
va fi amplificată sinteza de corpi cetonici şi colesterol.
 Sinteza AG
_

+ +
Lipoliza Exces AGL  oxidare Acetil-CoA Ciclu Krebs
_ _
insulina _

+
glucagon Deficit de
oxaloacetat
Inaniţie Colesterol CETOGENEZA
Diabet
piruvat

glucoza
Cetogeneza patologică
• Starea cronică de foame (inaniţie) sau, patologic, starea
de diabet avansat:
– absenţa secreţiei de insulină,
– exces de hormoni hiperglicemici,
– deficit celular de glucoză şi oxaloacetat,
– lipoliză accentuată.
– Acest complex de factori exacerbează cetogeneza, concentraţia
de corpi cetonici depăşind 100 mg%, iar corpii cetonici devin o
sursă energetică de bază, chiar şi creierul asigurându-şi 75%
din necesarul energetic pe seama corpilor cetonici.
Cetogeneza patologică este un proces evolutiv ce produce
succesiv: hipercetonemiecetonuriecetozăacidoză şi
poliuriecomă diabetică.
• Starea de cetoză:
– sinteză şi eliminare masivă de acetonă,
– spolierea masivă a organismului de săruri alcaline,
– evenimente ce favorizează trecerea spre acidoză.
 Lipoproteinele plasmatice
• Analiza chimică a lipidelor din plasmă ne dă următoarea
distribuţie:
– Lipide totale 400 – 800 mg%
– Trigliceride 40 – 300 mg%
– Colesterol total 120 – 220 mg% (< 200 mg%)
– Colesterol esterificat 90 - 200 mg%
– Fosfolipide 150 – 380 mg % (lecitine 66%, sfingomieline 22%,
lizolecitine 9%, cefaline 3%)
– Acizi graşi liberi 5 – 20 mg%
• Concentraţiile plasmatice ale lipidelor pot suferi variaţii
mari, în funcţie de starea nutriţională şi structura
individului.
• Acizii graşi liberi sunt transportaţi prin ataşare de
albuminele serice, de care sunt legate prin legături
necovalente.
• Trigliceridele, fosfolipidele şi colesterolul formează
agregate cu proteine, numite lipoproteine plasmatice
Lipoproteinele
plasmatice
– reprezintă sistemul
de menţinere al
echilibrului lipidic în
organism.
– asigură transportul
diferitelor categorii
de lipide între
principalele organe
implicate în
metabolismul lipidic
şi restul ţesuturilor.
• Din punct de vedere structural o lipoproteină are un miez lipidic
alcătuit din triacilgliceroli şi colesterol esterificat, înconjurat de un
monostrat de fosfolipide amfipatice şi colesterol ce au grupările
polare orientate spre mediul apos exterior.
• În zona externă se găsesc componentele proteice
numite apolipoproteine ce pot fi integrate (nu pot fi
transferate de la o lipoproteină la alta) sau periferice
sau transferabile (pot fi transferate de la o lipoproteină
la alta). Astfel proteine integrate sunt: apo A în HDL,
apo B 48 în chilomicroni, apo B 100 în VLDL şi LDL, iar
ca proteine transferabile: apo C şi apo E.
• Apoproteinele îndeplinesc mai multe roluri în cadrul
lipoproteinei:
– solubilizarea şi transportul fracţiunilor lipidice,
– markeri pentru receptorii celulari specifici,
– cofactori enzimatici.
identificate şi caracterizate prin ultracentrifugare şi electroforeză
 Compoziţie %

Lipide
Fracţiunea   Pro- T 1/2 Apolipo-
CL Origine Rol
lipoproteică nm g/ml te- proteine
ine Total PL TG
L E

75- Transport TG
8 A, B48,
Chy 120  0,96 1-2 98-99 8 1 3 86 externă exogeni la
min C,E
0 ţesuturi

Transport TG
30- 0,96- Ficat,
VLDL 9 90-93 20 8 15 56 4 ore B 100,E endogeni de la
80 1,006 intestin
ficat la ţesuturi

Transport de
20- 1,006- 2 VLDL şi
LDL 11 89 26 9 34 29 B 100, E colesterol de la
40 1,063 zile Chy
ficat la ţesuturi

1,063
HDL1 Ficat,
Transport de
7- 1,125 33- 43- 6- 29- 13- 4 intestin, A I, A II,
HDL 43-67 colesterol de la
20 HDL2 57 46 10 31 16 zile VLDL şi A III
ţesuturi la ficat
1,210 Chy
HDL3

AGL- Ţesut Substrat

1,28 99 1 - - - - - -
albumine adipos energetic
Chilomicronii
VLDL şi LDL
HDL
 Patologia metabolismului lipoproteinelor
Ateroscleroza
• modificări patologice la nivelul intimei arterelor mari (boala
coronariană, infartul miocardic acut, gangrena, accidente
cerobrovasculare, unele cazuri de demenţă senilă)
• plăci ateromatoase formate dintr-un miez de colesterol
înconjurat de o arie fibromatoasă. Placa împiedică fluxul
sanguin în lumenul arterial generând în plus calcifiere,
hemoragie în placă şi formarea de trombi.
• Ateromatoza începe cu o depunere de colesterol LDL în
macrofage ce devin celule spumoase şi generarea de factori
de creştere de diverse etiologii care induc proliferare
fibroblastică.
Factori de risc în ateroscleroză sunt:
– vârsta şi sexul
– fumat,
– diabet zaharat,
– hiper tensiune şi
– hipercolesterolemie
Hipercolesterolemia familială 1:500 incidenţă
• deficitului de receptori LDL în ficat şi ţesuturi
extrahepatice, cauzat de mutaţii, deleţii în gena
receptorului LDL.
• LDL se acumulează în plasmă unde nivelul colesterolului
ajunge la 250-500 mg/dl.
• Elemente de diagnostic:
– creşterea colesterolului plasmatic > 260 mg%,
– tendoane xantomatoase şi
– istoric familial de boala coronariană.
Manifestarea bolii poate duce infarct miocardic.
Aproximativ 5% din toate infarctele miocardice înainte
de 60 ani se datorează HF
Hiperlipoproteinemii
• cele mai comune modificări patologice biochimice
afectând între 5-20% din populaţie. – 4 tipuri
• Acestea nu sunt boli de sine stătătoare ci complicaţii ale
unor boli cronice cum ar fi diabetul zaharat,
alcoolismul, hipotiroidismul.
• Hiperlipoproteinemiile depind de interacţiunea dintre
structura genică şi o dietă bogată în lipide.
• Tip I – hiperchilomicronemia (1:10000 incidenţă),
– se datorează deficitului hidrolizei trigliceridelor din chilomicroni,
nivelul TG > 1000 mg %.
– nu produce ateroscleroză şi boală coronariană.
– Pacienţii au xantoame cutanate, dureri abdominale şi în cazuri
extreme risc de pancreatită.
• Tip II - hipercolesterolemia Incidenţă 2-8%
– se caracterizează prin creşterea LDL.
– Risc crescut pentru ateroscleroză şi boală coronariană.
• Tip III - disbetalipoproteinemia (1% din populaţie)
– caracterizată prin homozigotism apo E2, varianta ce
nu se leagă de receptorii hepatici apo E.
– Se acumulează chilomicroni reziduali şi IDL, care sunt
fagocitaţi în celulele reticuloendoteliale, ce se
transformă in celule spumoase.
– Apar erupţii xantomatoase şi
– risc crescut de ateroscleroză şi boli
cardiovasculare.
• Tipul IV - creşterea VLDL este cea mai comună. Creşte
incidenţa aterosclerozei.
• Tipul V - creştere atât a chilomicronilor cât şi a
VLDL. Este asociata diabetului decompensat, alcoolism,
obezitate şi boală renală.
Pentru toate tipurile, o dietă săracă în calorii şi în lipide,
fără alcool şi glucide este mijlocul terapeutic
principal.
 Modificări terapeutice ale lipoproteinelor plasmatice
• dieta este o terapie eficientă în multe forme de hiperlipoproteinemii,
• Exerciţii fizice
• în cazul hipercolesterolemiei, se utilizează şi medicamente ca:
LOVASTATIN (MEVIOLINE) inhibitor al HMG-CoA reductazei. Blocarea
sintezei celulare va creşte numărul receptorilor LDL şi va scădea
concentraţia LDL din sînge.
CHOLESTYRAMINA
– schimbător de ioni anionit care se leagă de sărurile biliare, la nivelul
intestinal,
– împiedică reabsorbţia şi întrerup astfel circuitul enterohepatic.
– Sărurile biliare sunt eliminate prin fecale;
– la nivel hepatic va creşte conversia colesterolului în săruri biliare,
diminuându–se cantitatea acestuia din ficat şi inclusiv reducerea LDL din
plasmă (LDL se formează la nivel hepatic).
• Se recomandă o dietă foarte bogată în fibre.
• Vitaminele antioxidante (C, E) împiedică oxidarea LDL şi
transformarea macrofagelor în celule spumoase şi astfel se evită
depunerile lipidice
 Reglarea metabolismului lipidic
– Metabolismul lipidic este strâns legat de metabolismul energetic,
acizii graşi fiind substanţe de rezervă în producerea de energie
în celulă
– metabolismul lipidic este dependent de energogeneza din
glucoză şi astfel de insulină.
• Post prandial precoce
– Are loc o creştere a substratelor energetice în sânge rezultate
din digestia alimentelor.
– După asigurarea energetică, excesul de glucoză şi acizi graşi
se depune, prin lipogeneză, în ţesutul adipos sub formă de
triacilgliceroli.
– etapă dominată de insulină, hormon anabolic ce stimulează
căile de stocare energetică, stimulând astfel glicogenogeneza
şi lipogeneza.
– Insulina controlează receptorii pentru glucoză şi enzimele
cheie ale căilor metabolice ce stochează glucoza
excedentară.
• Post prandial tardiv
– etapă catabolică în care acţiunile insulinei se
reduc, crescând concentraţia hormonilor
hiperglicemici (glucagon, catecolamine,
glucocorticoizi, etc).
– Sunt stimulate lipoliza în ţesut adipos care
produce acizi graşi în exces, utilizaţi în
ţesuturi ca sursă energetică,
– în ficat - sinteza corpilor cetonici.
– În inaniţie, corpii cetonici, care spre deosebire
de AGL pot traversa membrana
hematoencefalică, vor substitui glucoza şi vor
constitui sursa energetică şi pentru creier.
 Patologia metabolismului lipidic

Defecte în metabolismul AG
• deficit - carnitină
- carnitin-palmitoil-transferaza I.
» prematuri  hipoglicemie
• Aciduria dicarboxilică  excreţia ac. dicarboxilici,
hipoglicemie
• Maladia Refsun - defect al -oxidării acizilor graşi 
acumulare acid fitanic  tulburări neurologice (ataxia
cerebeloasă, surditate nervoasă, etc).
• Sindrom Zellweger - absenţă peroxizomilor maladie
fatală în primele 6 luni de viaţă
• deficitului congenital al acil–CoA– dehidrogenazei ce
oxidează acizi graşi cu catenă medie, 5–10 atomi de
carbon (există enzime specifice şi pentru acizii graşi cu
catenă scurtă şi lungă).
– Principalul simptom al bolii, până la vârsta de 2 ani,
este hipoglicemia în perioadele dintre mese. În caz de
infecţii, când copilul mănâncă puţin, boala poate fi
fatală, deoarece creierul depinde de gluconeogeneza
hepatică.
– La autopsie boala este confirmată şi prin infiltraţia
grasă a ficatului.
– La restul pacienţilor se impune evitarea de posturi
alimentare lungi şi se administrează carnitină.
Defecte în metabolismul lipidelor complexe

• Sindrom de detresă respiratorie (dipalmitolecitină-

surfactant pulmonar)
• Scleroza multiplă – pierderi de fosfolipide
• Lipidoze - boli de tezaurizare lipidică – acumulări de
diferite lipide ca urmare a unor deficite enzimatice; de
exemplu boala Gaucher - defect -glucozidare
↑cerebrozide
• Leucodistrofie metacromatică  def. Sulfataze
Defecte în metabolismul lipoproteinelor
• Hipolipoproteinemii – rare
• Hiperlipoproteinemii – I deficit lipoproteinlipază
– II deficit apo B-48 etc.