MAIMUTE

Filimon Mirela
Clasa a VI-a A
CARACTERE GENERALE:
-Encefalul este bine dezvoltat in special creierul mare
-Ochii sunt asezati in fata.
-Degeteul mare este opozabil la toate membrele.
-Dentitia este complete.
-Sunt mamifere omnivoare.
-Nasc un singur pui, foarte rar mai multi. Maimutele
inferioare sunt: cercopitecul, pavianul si gibonul.
Maimuta este un animal mamifer arboricol si face parte
ordinul primatelor. Dupa teoria lui Darwin omul este inrudit
cu maimuta. In India, Polinezia sau Egiptul Antic maimuta
a avut un cuvant greu de spus, ea fiind zeificata. In
mitologia noastra maimuta este insotitorul zeului focului.

Cimpanzeii sunt singurele primate care beau apa cu

“pahar”. Masculul maimutei urlatoare este cel mai
zgomotos animal de pe pamant, sunetul sau se aude la
16km distanta. Cea mai mica maimuta are 14cm si
cantareste 75 de grame. O gorila poate ridica 900 de kg.
Lorisul greoi
Origine
Lorisul greoi (Nycticebus coucang) face parte din familia Lorisidae, ordinul
Primates.

Este o maimutica mica, mai exact o primata care traieste in padurile

tropicale din Asia, India, Filipine, Vietnam si Indonezia pana la altitudini de
1300 de metri.

Se inrudesc cu urmatoarele animale: tatu si furnicarul.

I se mai spune si Lorisul cel lent

Hrana Lorisul greoi
Cand vaneaza Lorisul greoi se apropie incet de prada pana ajunge in
apropierea ei apoi o adulmeca si cu o singura miscare se repede si o apuca.

Din meniul lui fac parte diverse animale mici nevertebrate, insectele si larvele
acestora, animale mici, pasari mici, oua de pasari, rozatoare, lilieci, si alte
animale.

Uneori isi complecteaza hrana cu flori sau fructe, rasina de copac sau diverse
plante. Chiar daca este un animal care face economie de energie cand vine
vorba de mancat o foloseste fara retineri.

La nevoie se poate intinde, tinandu-se cu o “mana” de creanga, si cu

cealalta prinde insectele din zbor. Abilitatea aceasta se datoreaza probabil si
membrelor bogat vascularizate
Aspect Lorisul greoi
Lorisul greoi are lungimea corpului de 25-40cm si greutatea de aprosimativ 1
kg.

Corpul relativ mic este acoperit cu o blana maronie deasa si moale pe spate
si partile laterale, iar pe fata piept si partea interioara a membrelor bate spre
alb.

Capul si ochii sunt mari si rotunzi. Coada este foarte mica, are numai 1-2cm si
din cauza blanei este aproape insesizabila.

Toate membrele se termina cu 5 degete. La unele specii de Loris membrele se

termina cu degete opozabile
Comportament Lorisul greoi
Lorisul greoi este un animal nocturn si solitar. Isi petrece o parte din timp in
copaci.

Fiind un animal greoi si incet isi foloseste membrele pentru a se catara cu

dexteritate in copaci.

Masculul are un simt al teritoriului foarte puternic. Acesta isi marcheaza cu

urina un habitat relativ mare, care prezinta potential din punct de vedere al
hranei pe care il protejeaza de intrusi
Reproducere Lorisul greoi
Singurele perioade cand aceste animale pot fi vazute in grupuri sunt in
sezonul de reproducere. Cand femelele sunt la estru acestea se pot
imperechea cu mai multi masculi. A fost vazuta o femela in perioada de
reproducere care era curtata de 5 masculi.

Dupa imperechere urmeaza o perioada de gestatie lunga la femele de

aproximativ 6 luni dupa care da nastere la 1-2 pui pe care ii creste singura.

Timp de 5-6 luni este alaptat dupa care incepe sa consume ce consuma si
adultii. Puiul nu merge intotdeauna cu mama. Spre deosebire de puiul de
maimuta care este carat peste tot, sunt momente in care Lorisul isi lasa puiul
pe crengile copacilor si se duce dupa hrana

Speranta de viata a lorisului greoi este 15-20 ani in salbaticie, si 26 ani in

captivitate.
Stiati ca ..
-Desi este un animal
greoi, care se misca
incet poate prinde
insectele din zbor.
Maimuta cu nasul carn
Origine
Maimuta aurie cu nasul carn (Rhinopithecus roxellana) face parte din genul Rhinopithecus, familia
Cercopithecidae si ordinul Primates. Este originara din Asia, in partea de sud a Chinei si la nord de
Taiwan.

Poate fi intalnita in regiunile montane unde deseori este zapada, la altitudini cuprinse intre 1200 si 3000
de metri si temperaturile pot depasi -8 grade iarna si 21 de grade vara.

Maimuta cu nasul carn poate fi intalnita in literatura de specialitate sau straina sub urmatoarele
denumiri: The golden snub-nosed monkey, Sichuan golden hair monkey, The snub-nosed monkey.

Datorita pierderii habitatului si a vanatorii numarul populatiei de maimute aurii cu nasul carn a scazut
dramatic. Au fost unele masuri luate de autoritate in Yunnan in care numarul maimutelor cu nasul carn
a crescut de la 500 la 1.300 de indivizi ca rezultat a ecologizarii zonei si a interzicerii braconajului.

Intreaga populatie numara intre 8.000 si 15.000 de indivizi si este in continua scadere din cauza pierderii
habitatului. Un mare noroc il are ca in prezent o parte din populatie se afla in rezervatii si zone
protejate.
Hrana Maimuta cu nasul carn
Maimuta cu nasul carn se hraneste atat in copac cat si la sol.

Alimentatia ei este formata din ace de pin, muguri de bambus,

fructe, flori si frunze.

Este un animal erbivor si hrana variaza in functie de sezon. Fiind o

maimuta de munte, cand este zapada hrana principala este
formata din licheni.
Aspect Maimuta cu nasul carn
Maimuta cu nasul carn are lungimea corpului de 55-70cm, greutatea de 10-20kg si lungimea
cozii de 50-75cm. Corpul este masiv, robust, acoperit de blana lunga si deasa care ii ofera
protectie la temperaturi scazute.

Capul si gatul sunt maronii deschis, spatele si partea exterioara a membrelor este cafeniu-
maroniu inchis, iar partea inferioara a membrelor si abdomenul este maro deschis spre alb.
Botul este golas, nasul este mic si carn, usor ridicat in sus, iar urechile sunt mici. Zona din jurul
ochilor este albastra, parca are niste cearcane rotunde albastre.

Masculul este mai mare decat femela.

Existau mituri ca blana maimutei are efecte terapeutice, putand sa previna durerile
reumatice. Singurii carora le era permis sa poarte blana de maimuta cu nasul carn erau
reprezentantii dinastiei manciuriere. Vanatoarea animalului pentru blana s-a mentinut pana
in zilele noastre si se pare ca se mantine in continuare. Este apreciata pentru carnea ei, se
spune ca este foarte gustoasa.
Comportament Maimuta cu nasul carn
Maimuta cu nasul carn scoate sunete puternice in salbaticie care o ajuta sa comunice cu membrii grupului. Este un
animal extrem de social care traieste in grupuri care pot atinge 5-6 sute de indivizi.

Aceste grupuri se divid la randul lor in subgrupuri familiale care cuprind un mascul dominant, 3-4 femele si puii lor.
Iarna cand temperaturile sunt mai scazute si hrana poate este mai putina grupurile se limiteaza la 20-30 de indivizi.

Se cunosc doua tipuri de structuri sociale: OMU (one male unit) si AMU (all-male unit), adica structura cu un mascul si
restul femele si pui, cunoscuta si sub numele de harem si structura in care sunt numai masculi.

Maimuta cu nasul carn isi petrece majoritatea timpului in copaci, dar coboara si pe sol. Principalii pradatori ai
maimutei sunt vulturii si leoparzii. Este o specie diurna. Nu are un singur loc in care isi stabilesc “casa”. Se stabilesc in
diferite zone in functie de abundenta hranei.

Masculul este ceva mai solitar in general. Femelele care sunt mai apropiate socializeaza mai mult intre ele. In caz de
pericol se formeaza un cerc si pun puii in mijloc aparandu-i cu propriul corp.

Noaptea la temperaturi scazute nu pot rezista de unele singure asa ca dorm in grupuri. Puii sunt bagati la mijloc, apoi
femelele mai tinere, apoi femelele adulte invelesc grupul tinand de cald, si acestea din urma primind caldura chiar
daca mai putina de la grup.

Masculul isi poarta singur de grija. El doarme singur si protejeaza grupul de pradatori sau pericole. Ca sa fie ceva mai
cald, chiar si cu un grad, coboara cat pot de mult in altitudine pana in copacii de canopi.

Fata de alte specii de maimuta se cunosc destul de putine lucruri, astfel ca maimuta cu nasul carn este in
continuare in atentia cercetatorilor.
Reproducere Maimuta cu nasul carn
Maimuta cu nasul carn nu are o perioada anume in care se imperecheaza,
aceasta se inmulteste pe tot parcursul anului. In lunile septembrie – noiembrie
au loc cele mai multe imperecheri si cele mai multe nasteri au loc in sezonul
cald.

Dupa imperechere urmeaza perioada de gestatie de 6-7 luni in care femela

da nastere la un singuri pui. Tot femela il creste, il hraneste si are grija de el.
Este alaptat in primele 5 luni din viata apoi trece la hrana solida.

Exista cazuri cand s-au vazut pui care se duc la alte femele pentru a fi carati.

Masculii ating maturitatea sexuala la varsta de 5-7 ani, iar femelele la 4-5 ani.
In jurul varstei de 3 ani masculii parasesc grupul obligatoriu, iar femelel doar
daca vor, ele pot alege sa traiasca in grupul in care s-au nascut sau se pot
alatura altui grup.

Speranta de viata este de peste 23 de ani in captivitate

Maimuta Urlatoare
Origine
Maimuta urlatoare este una din cele mai mari
maimute care traiesc pe planeta.

Ea face parte din genul Alouatta, familia Atelidae.

In momentul de fata sunt recunoscute 15 specii.

Aceste mai mute sunt native din padurile din sudul

si estul Americii.
Hrana Maimuta Urlatoare
Frunzele fac parte din dieta principala a maimutei. Acestea sunt consumate
in proportii de 50-75%.

Frunzele sunt selectate dupa gust, de la frunze verzi la frunze uscate. Aceasta
selectie a frunzelor este facuta pentru a reduce toxinele din ele.

Frunzele tinere au mai putine toxine, sunt mai bogate in nutrienti si sunt mai
usor de digerat. Cand nu se hranesc isi petrec cea mai mare parte a timpului
facandu-si siesta.

In afara de frunze maimutele mai prefera fructele care, cand sunt destule pot
ajunge la 50% din dieta.

In perioada sezonului secetos florile, semintele si nucile intra si ele in dieta

maimutelor urlatoare.
Aspect Maimuta Urlatoare
Maimuta urlatoare mexicana are o lungime de 54-64 cm,
o coada de 59-69 cm si o greutate de 6,5 – 11,5 cm.

Se intalneste in Mexic si America Centrala.

Aceasta specie a fost considerata multa vreme o

subspecie a maimutei urlatoare de mantie (Alouatta
palliata).

Blana acestei specii este neagra cu exceptia sacului

scrotal al masculului care este alb.
Comportament Maimuta Urlatoare
In perioade ale zilei se hraneste apoi se odihneste.
Cand nu face acest lucru urla.

Se numeste maimuta urlatoare pentru sunetele pe

care le scoate din diverse motive, cand cineva le
invadeaza teritoriul, cand se simt amenintate de
pradatori, etc.

Sunetele sunt diferite in functie de situatie, unele

sunt sunete de avertizare.
Perioada de gestatie dureaza in jur de 180 de zile, iar puii se pot naste in orice
perioada a anului. Blana puiului este deschisa de culoarea argintului sau
aurie.

Aceasta se inchide treptat la culoare, iar in 3 luni puiul are culoarea blanii
asemanatoare adultului.

Nou-nascutul se agata de pieptul mamei in primele 2-3 saptamani de viata,

iar dupa aceea este purtat pe spate pana la 4-5 luni.

Cei mici se joaca intre ei o mare parte din timp. La 18 luni sunt intarcati,
moment cand incep sa se descurce pe cont propriu. Femelele dau nastere
puilor la fiecare 19-23 de luni asigurandu-se ca fiecare pui va fi intarcat.
Maimuta Urangutan
Origine
Urangutanii, alaturi de alte maimute sunt printre cele mai
inteligente primate. Nativi in Indonezia si Malaezia, se
gasesc in prezent doar in padurile tropicale, desi fosile au
fost gasite in Vietnam sau China.
Exista doar doua specii de urangutani in prezent, ambele
pe cale de disparitie.

Cuvantul Urangutan inseamna om al padurii (Orang

inseamna om si utan inseamna padure). Poate fi tradus
ca “omul padurii”.
Hrana Urangutan
Fructele constituie 60% pana la 90% din hrana urangutanului, preferatele
acestuia fiind cele cu pulpa dulce si cele coapte. Acestea sunt consumate in
cantitate asa mare deoarece sunt usor de procurat si digerat.

Ei mananca cel putin 317 tipuri diferite de alimente printre care se gasesc si
frunzele, mugurii, scoarta de copac, insecte, miere, oua de pasare, etc.

Dieta urangutanilor variaza de la o luna la alta. Ei au fost vazuti ca adauga

uneori alimentiei pamant sau pietricele pentru a accelera digestia, pentru a-i
oferi minerale argiloase sau pentru a se trata de diaree.

Utilizeaza anumite plante ca balsam antiinflamator.

Aspect Urangutan
Urangutanii au o inaltimke de 1.2 – 1.5m si au o greutate cuprinsa
intre 30 si 80 kg. Masculii pot depasi 100kg.

“Mainile” urangutanilor sunt similare cu cele ale oamenilor, acestia

au 4 degete lungi si un deget opozabil. Picioarele au patru
degete lungi si unul opozabil.

Ei pot apuca lucrurile cu oricare din cele patru membre. Au o

deschidere a bratelor de 2m. Corpul este mare, voluminos, gatul
este gros, bratele sunt lungi si puternice.

Nu are coada. Corpul este acoperit pe majoritatea suprafetei cu

par lung de culoare brun-rosu. Capul este mare, pe fata se pot
vedea lambouri care se maresc odata cu inaintarea in varsta.
Comportament Urangutan
Ca si alte maimute, urangutanii fac parte dintre
maimutele cele mai inteligente. Acestia au fost observati
abia in 1960 ca foloseau diferite obiecte.

Dovada a venit in 1996 cand, in cautarea hranei au faurit

o unealta cu care au scobit in interiorul copacilor dupa
insecte.

In comunicare folosesc frunze pentru amplificarea

sunetelor, crezand dupa parerea unbor cercetatori ca vor
sa pacaleasca ascultatorul sau sa il faca sa creada ca
sunt mai mari.
Reproducere Urangutan
Femelele ating maturitatea dupa aproximativ 12
ani. In medie urangutanii pot trai 35 de ani in
salbticie si aproximativ 60 in captivitate.

Sunt mai solitare decat alte maimute, masculii si

femelele se intalnesc doar pentru imperechere.

Femelele stau cu puii sase sau sapte ani de la

nastere.
Maimuta Pigmeu
Origine
Fac parte din genul Callithrix care
contine in total 18 specii.

Sunt maimute care traiesc in Lumea

Noua, in Columbia, Bolivia, Peru,
Ecuador si Brazilia.
Hrana Maimuta Pigmeu
Sunt foarte active, traiesc in copaci la inaltime, sar mult.
Sunt animale diurne. Sunt foarte teritoriale, marcandu-si
teritoriul cu mirosuri produse de glandele de pe crestet si
burtica.

Noaptea dorm in scorburi sau pe paturi de frunze in

apropierea sursei de hrana.

Se hranesc cu insecte, fructe si frunze si chiar miez de

crengi, datorita incisivilor lor lungi.
Aspect Maimuta Pigmeu
Sunt cele mai mici maimute din lume. Majoritatea au cam 20 cm
lungime. Coada lor e lunga atingand lungimea corpului.

Cantaresc cam intre 100 si 200g. Blana lor este gri cu galben si
striatii verzi care le da aspectul de grizzly, perfect pentru
camuflare.

Au par lung in zona urechilor. Fac parte dintre primatele relativ

primitive avand un creier mic si ghiare.

Temperatura corpului are variatii semnificative pe parcursul unei

zile, de cam 4 C.
Comportament Maimuta Pigmeu
Face parte din grupuri de 2 pana la 9 indivizi care
contin 1-2 masculi adulti si 1-2 femele adulte.

Tinerii raman in cadrul grupului timp de doua

sezoane. Acestia au o relatie foarte puternica cu
grupul.

Maimuta pigmeu este cunoscuta pentru abilitatile

sale de comunicare. Mediul inconjurator joaca un
rol important in propagarea semnalului.
Reproducere Maimuta Pigmeu
Traiesc in grupuri de 3 pana la 15 indivizi. In general exista o pereche de
adulti si progeniturile lor. Sunt in acelasi timp monogami si poligami.

Puii sunt crescuti in grup si protejati de catre toti membrii. Este ceva normal
nasterea de gemeni.

Gestatia dureaza 4 sau 5 luni. Ating maturitatea sexuala la varsta de 1 an si

jumatate.

Comunica prin strigate si mimica. Strigatul lor de ostiliate nu este perceput de

urechea umana.

Singurii dusmani sunt pasarile de prada.

Media de viata este de 11 ani in salbaticie si 20 in captivitate.

Gorila
Origine
Gorilele sunt cele mai mari primate. Ele traiesc in padurile din centrul Africii. In momentul de fata
gorilele sunt impartite in doua sperii si incepand din 2008 sunt in curs de dezbatere daca aceasta
specie sa aiba patru sau cinci subspecii.

ADN-ul gorilelor este foarte similar cu cel al omului, acesta seamana in proportie de 95-98%. Sunt cele
mai apropiate “rude” ale oamenilor dupa cele doua specii de cimpanzeu. Habitatul lor acoopera
padurile tropicale si subtropiacel din Africa.

Desi aria lor de acoperire are un procent mic gorilele au o gama larga de altitudini. Gorilele de munte
pot fi intalnite intre 2200 si 4300m. Gorilele de campie traiesc in paduri dese si mlastini.

Numele gorilelor provine din limba greaca (Gorillai) si inseamna “trib de femei paroase”. Pana de
curand s-a considerat ca gorilele au trei subspecii: Gorila de VEst, Gorila de Est si Gorila de Munte.

Acum exista un acord in care se evidentiaza mai multe subspecii de gorile.

Toate subspeciile de gorile au evoluat dintr-un singur tip de gorila care a existat in era glaciara. Aceste
specii s-au dezvolat dupa ce s-au izolat si s-au dezvolat separat adaptandu-se fiecare la mediul si
nevoile curente.
Hrana Gorila
Gorilele sunt ierbivore.

Ele consuma fructe, frunze si lastari. Exista dovezi care confirma ca

mananca si furnici, le plac termitele la fel de mult ca si
cimpanzeilor.

Gorilele isi petrec cea mai mare parte a timpului mancand.

Caninii lungi si puternici le permite sa zdobeasca plante ca
bambusul.

Se hranesc in principal cu fructe, gorilele de munte consumand

mai mult plante, tulpini si radacini.
Aspect Gorila
Gorilele se deplaseaza in patru labe, desi uneori merg pe doua picioare, ca si
oamenii, dar pe distante scurte. Masculii au inaltimea de 1.65 – 1.75 si o
greutate de 140 – 200 kg.

Femelele ating deseori jumatate din greutatea unui adult, o inaltime de 1.4m
si aproximativ 100kg.

Gorilele din captivitate au atins greutati de 270 kg.

Gorila de munte are blana cea mai groasa si cea mai inchisa culoare,
urmata de gorila de vest care are o culoare a blanii maro sau gri.

Gorilele care traiesc la ses sunt mai suple si mai agile decat gorilele de
munte. Aproape toate gorilel au grupa sanguina B, ca si oamenii, si la degete
au amprente.
Comportament Gorila
Gorilele au multe asemanari cu omul si sunt considerate
foarte inteligente.

Cateva exemplare din captivitate au invatat limbajul

semnelor.

Gorilele, si alte maimute, rad, se intristeaza, au vieti

emotionale bogate, dezvolta legaturi puternice cu
familia si nu numai, folosesc unelte, pot gandi in viitor sau
trecut.
Reproducere Gorila
Perioada de gesatie este de cel putin 8 luni.

De obicei incep sa se reproduca dupa 3-4 ani. Sugarii

stau alaturi de mamele lor pana la 4 ani

Durata de viata a gorilelor este de 30-50 ani.

Exista si exceptii in care unele exemplare au trait mai mult.

De exemplu Jenny, o gorila care a putut fi vazuta in
captivitate in Dallas a trait 55 de ani.
Maimuta Gibon
Origine
Junglele din estul Asiei si din Oceania sunt aproape unicele medii
de viata ale acestor maimute superioare, sau antropoide, ce
apartin faunei din zona de clima ecuatoriala si tropicala.

Ele sunt grupate in noua specii, ce traiesc in special in Sumatra,

Peninsula Malaieziana si Thailanda, precum si in alte insule sau tari
din sud-estul marelui continent.

Dintre aceste specii, mai importante sunt: Siamangul, Gibonul

Mana-Alba, Gibonul cu par pe crestet, Gibonul Klass, Gibonul
Unkava, etc.
Hrana Gibon
Gibonii umbla zilnic pe teritoriile lor, parcurgand in medie un kilometru, in cautarea hranei.

Gibonii prefera fuctele cu pulpa, dulci si coapte. Fructele repfezinta 50-60% din dieta lor. Mai
mananca smochine, frunze, crengi, flori, ouale pasarilor, insecte, etc.

Sursele de hrana sunt relativ mici si variaza in functie de anotimp, asa ca gibonul aloca cel
mai mult timp cautarii hranei in perioada octombrie – aprilie.

Hranirea se face cel mai des dimineata incepand cu ora 6 pana in jurul orei 10. Gibonii
mananca

impreuna. Fructele le furnizeaza energia de care au nevoie in fiecare zi.

S-a observat ca in captivitate gibonii isi imparteau hrana. Acest lucru nu a fost observat si in
salbaticie, probabil datorita faptului ca se gaseste in cantitati mici.

De obicei adultii ofera mancare gibonilor mai tineri.

Aspect Gibon
Gibonii nu au par pe fata, a carei piele este de culoare inchisa, in schimb majoritatea speciilor au fata
incadrata de un “chenar” de blana de culoare diferita de cea a restului corpului.
Femelele au de obicei aceeasi marime ca masculii, dar la majoritatea speciilor difera culoarea parului.
De asemenea chiar speciile gibonilor pot fi recunoscute dupa par, la cele mai multe blana avand o
culoare cafenie cu nuante de gri-argintiu, insa blana gibonului Mana-Alba este auriu-roscata.
Gibonii sunt animale arboricole, deci modul lor de deplasare, adaptat mediului de viata, este
brachiatia, adica atarnarea in brate. Pentru a se deplasa astfel, ei au brate lungi si puternice, terminate
cu degete lungi, ce se agata de ramurile copacilor ca niste carlige.
De asemenea, palmele sunt asemanatoare celor ale omului, cu degetul mare mai departat de
celelalte degete; talpile picioarelor sunt late si au si ele degete lungi. Astfel, cand sare de pe o
creanga pe alta, gibonul are o viteza atat de mare, incat parca zboara.
Animale diurne, gibonii sunt activi mai ales dimineata si dupa-amiaza, odihnindu-se in timpul orelor
caniculare. Folosind frunze si ramuri, ei isi fac un culcus confortabil printre crengile copacilor, unde dorm
in timpul noptii.
Majoritatea speciilor traiesc in adevarate “societati”, ce cuprind numeroase familii, alcatuite de obicei
dintr-un mascul, o femela si maxim patru urmasi.
S-a constatat ca masculul si femela din aceste familii nu se despart pana la sfarsitul vietii lor. Grupurile
de familii au anumite teritorii proprii, pe care le apara, neingaduind prezenta altor specii de giboni
acolo.
Comportament Gibon
O caracteristica mai speciala a gibonilor este cantecul. Orice gibon ce traieste in colectiv
trebuie sa cante. Zilnic, sau la cateva zile, ei canta, de cele mai multe ori in zori.
Cantecul poate dura de la cateva minute la 2 ore, iar animalele canta in duet (masculul si
femela), in cor (cand li se alatura si alti giboni) sau solo.
Cand un gibon canta solo, el se urca in varful unui copac pentru a interpreta, iar cand
ajunge la punctul culminanat al “ariei”, sare din ramura in ramura, rupand frunze si crengi; i
se alatura si ceilalti membri ai familiei, iar cantecul seamana cu un ritual oriental, insotit de
tipete, fluieraturi, ciripituri, chiote si tot felul de sunete destul de ciudate.
Cantecele gibonilor au mai multe scopuri: ele anunta triburile vecine ca teritoriul este
ocupat, sau pot avea un rol in reproducere, fiind un mod de comunicare intre mascul si
femela. Sunetele produse de giboni se aud de la o distanta de 2-3 kilometri.
Dintre toate speciile de animale, se spune ca gibonul Klass este mamiferul de uscat care
canta cel mai frumos.
Din pacate, actiunea omului are un rol negativ si in viata maimutelor antropoide asiatice.
Multe au fost prinse si duse in gradini zoologice, unde o mare parte au murit din cauza
captivitatii.
Principalul pericol este insa distrugerea mediului lor de viata. Padurile ecuatoriale si tropicale
se micsoreaza din ce in ce mai mult, iar animalele au fost nevoite sa traiasca pe teritorii mai
mici, ceea ce a dus la cresterea agresivitatii si deci a mortalitatii lor, si la scaderea interesului
animalelor fata de reproducere.
Reproducere Gibon
Imperecherea are loc la aproximativ 2-3 ani.

Gestatia dureaza 7-8 luni, iar dupa aceea femela naste un singur
pui, pe care il tine un timp agatat de corpul ei.

Mama il alapteaza regulat in primul an, de-abia la inceputul celui

de-al doilea an ea separandu-se de el si lasandu-l pe cont
propriu.

Desi puiul inca de la 2-3 ani incepe sa umble singur, se desparte

de familie tocmai la 6-7 ani, iar dupa aceea isi cauta o pereche si
isi intemeiaza propria familie.
Cimpanzeul
Origine
Cimpanzeii sunt membri ai familiei Hominidae impreuna cu gorilele,
urangutanii si oamenii. Ei s-au tras din specia umana acum 6 milioane de ani,
cele doua specii ramanand cele mai cunoscute si mai apropiate de om.

O cercetare facuta de Mary-Claire King in 1973 a uimit lumea prin faptul ca

ADN-ul cimpanzeului este 99% asemanator cu cel al omului.

Unul dintre argumente este faptul ca alte specii au fost reclasificate sa

apartina aceluiasi gen pe baza de similaritate genetica mai mica decat cea
dintre oameni si cimpanzei.

Fosilele gasite in Kenia indica faptul ca atat oamenii cat si cimpanzeii au fost
prezenti in Africa de Est acu foarte mult timp in urma.
Hrana Cimpanzeu
Hrana cimpanzeilor este compusa in special din fructe coapte, dar variaza in functie de anotimp. Ei
petrec multe ore mancand aproximativ 20 de feluri de fructe intr-o perioada si 300 intr-un an.

Nu inmagazineaza si nu isi fac provizii precum veveritele sau alte animale, ci le vor manca la locul
respectiv. Le plac frunzele verzi in special dupa orele pranzului.

In perioadele uscate, cand fructele sunt rare, consuma seminte, flori, rasina, scoarta de copac
devenind o parte importanta a mesei cimpanzeului. De asemenea, mananca multe tipuri de insecte,
termitele fiind cele mai importante.

Termitele sunt culese cu mana sau cu instrumente faurite pe loc. Multe gradini zoologice au construit
movile de termite pentru a stimula acest comportament natural de hranire. Femelele acorda de doua
ori mai mult tip decat masculii “pescuitului” termitelor.

Pasarile sunt consumate ocazional. Mai cunsuma si diferite mamifere. Stilul de vanatoare difera de la o
comunitate la alta, o zona cu fructe gasite in abundenta sporeste sansele reusitei. Rata de succes la
vanatoare a cimpanzeilor este cuprinsa intre 50 si 80 %.
Aspect Cimpanzeu
Cimpanzeul mascul are inaltimea pana la 1.7m in picioare si cantareste 70 kg. Este lipsit de
coada.

Femela este ceva mai mica. Bratele, mai lungi decat picioarele, le folosesc in slecial la
alpinism pentru a se urca in copaci.

De obicei cimpanzeii merg in patru labe, sprijinindu-se pe labele din spate si in pumni.
Acestia pot merge si in picioare cand cara diferite obiecte sau au bratele ocupate.

Blana este de culoare neagra, dar fata, palmele si talpile sunt lipsite de par. culoarea pielii in
zonele fara par variaza de la roz spre negru, de obicei puii au pielea roz, iar adultii au pilea
inchisa.

Creierul unui companzeu este, ca dimensiuni, jumatate din creierul uman. Testicolele
cimpanzeului sunt neobisnuit de mari comparativ cu corpul sau. Aceasta se datoreaza
cantitatii mari de sperma pe care o produce in perioada de imperechere.

Cimpanzeii ajung la pubertate la o varsta cuprinsa intre 8 si 10 ani si rareori traiesc peste 40
de ani in salbaticie si mai mult de 60 in captivitate.
Comportament Cimpanzeu
Cimpanzeii traiesc in grupuri mari numite comunitati. In comunitate exista o ierarhie dictata de pozitia
fiecarui individ si influenta care o are asupra celorlalti. Fiecare membru dominat poate domina la
randul lui alti membri.
De obicei exista un mascul dominant numit masculul alfa, care are cel mai inalt rang. Acesta detine
controlul grupului si intervine in timpul disputelor intre membri.
Masculul alfa nu trebuie sa fie cel mai mare sau mai puternic, ci cel mai manipulator, cu influenta cea
mia mare. Acesta isi face aliati care il sustin. Masculul alfa are un caracter superior, se umfla-n pene sa
creasca in ochii celorlalti intimidandu-i si dominandu-i autoritar.
Cimpanzeii masculi de rang inferior isi vor arata respectul prin diferite gesturi, iar femelele isi arata
respectul prezentandu-si fundul. Si in randul femelelor exista o ierarhie. In unele comunitati puii femela
pot mosteni statutul de rang inalt de la mama.
Ele au ca scop principal dobandirea de statut inalt pentru a avea privilegii la imperechere si la
alimente, femelele de rang inalt li se vor permite de multe ori sa inceapa ospatul.
Pentru ca un cimpanzeu de sex masculin sa fie masculul alfa trebuie sa fie acceptat de comunitatea
de femele pentru ca ele sunt cele care dicteaza stilul de viata, ele asigura supravietuirea generatiei
urmatoare.
Exista grupuri unde femelele vor indeparta un mascul alfa pentru a fi mascul alfa un alt mascul potential
conducator mai bun.
Unul din argumentele care arata ca cimpanzeii sunt animale inteligente este faptul ca foloesc unelte.
Folosesc pietre pentru a spage sau a logi, bete pentru a scoate si a manca termite, un fel de sulite, etc.
Reproducere Cimpanzeu
Maturitatea sexuala este atinsa la vasta de 8-9 ani.

Perioada de gestatie la un cimpanzeu este de aproximativ 230 – 240 de zile.

Cimpanzeii dau nastere la un pui, dar se pot naste si gemeni, sau uneori doi
pui.

Inmultirea la cimpanzei este foarte complicata, au fost mai multe conceptii

gresite referitoare la reproducere. Femelele cimpanzeu au o perioada de
imperechere care dureaza 36 de zile. In acest timp femelele sunt abordate
de masculi.

La chemarea femelelor prin diferite avansuri masculul vine si uneori are loc si
o mica lupta inainte de imperechere pentru ca el sa demonstreze ca este
dominant.