Reabilitarea medicală

funcţională în boala Parkinson

a pacientului vârstnic
Boala Parkinson
 este o afecţiune neurologică frecventă
la persoanele vârstnice, descrisă în
1817 de James Parkinson sub numele
de Shaking Palsy
Importanţa geriatrică
 90% din parkinsonieni debutează după vârsta
de 50 de ani
 La populaţia de peste 60 de ani are o
incidenţă de 0,50%
 În stadii avansate duce la dizabilităţi
funcţionale şi cognitive severe
 Preţul mare al tratamentului reprezintă o
presiune economică esenţială atât pentru
pacient cât şi pentru familie/societate
ETIOLOGIE
 Boala Parkinson nu are etiologie precisă.
 Se caracterizează prin degenerescenţa progresivă a
neuronilor care produc dopamina, substanţa
neurotransmiţatoare, responsabilă de capacitatea
organismului de a-şi controla miscările normal.
 Principala arie afectată este situată profund, în
substanţa cerebrală, care se numeşte “substantia
nigra” (substanţa neagra).
Anatomia

cortex
Fibre nigrostriale
Nucleul striat

Substanţa nigrer
cerebel
Centrul vomei

măduva


Ganglionii bazali
Schema transmiterii sinaptice

dentrită nucleu axon sinapsa

Vezicule sinaptice
Receptori
În terminaţiunele
postsinaptice
presinaptice

Fantă sinaptică neurotransmitator

Etiologia

Se presupune o etiologie polivalentă:

1. pierderea esenţială a numărului de neuroni
cerebrali odată cu înaintarea proceselor de
îmbătrânire,
2. predispunere eriditară,
3. factori toxici exogeni etc..
Tabloul clinic
 Are o evoluţie insidioasă/trenantă
 Boala are un spectru larg de manifestări
clinice şi funfcţionale
 Simptomele devin mai evidente pe măsură ce
boala evoluează
Simptomele
principale:
 1.tremurături
 2. rigiditate (hipertonia musculară)
 3.akinezie
asociate:
 1.siloree
 2.dizartrie
 3.incontinenţă
 3.hipotensiune ortostatică
 4.hipokinezie/bradikinezie/asinergie
 5.depresie
 6.demenţie
Semnele vegetative
 Seboree
 Hipersudoraţie
 Hipertermie
 Constipaţie
 Scădere ponderală
 Hipotensiune arterială
 Stări sincopale
 Edeme la membrele inferioare
 Mână “suculentă”
 Creşterea metabolismului bazal
Tulburările psihice ce însocesc
sindromul parkinsonian
 Bradipsihie
 Modificări de personalitate
 Depresie
 Tulburări cognitive
Stadii de evoluţie a bolii Parkinson
 I. Atingere uşoară unilaterală, permiţând o activitate
destul de normală
 II. Atingere bilaterală, mai ales a trunchiului, afectând
activitatea profesională
 III. Sânt prezente toate semnele clinice, ceea ce
determină dificultăţi ale vieţii cotidiene
 IV. Nu se deplasează sinestătător, devine dependent
în cadrul activităţii profesionale
 V. Impotenţă funcţională totală
Diagnosticarea
 Nu există elemente paraclinice caracteristice în afară
de modificările traseelor electromiografice
(potenţialele evocat,EEG etc.)
 Pentru aprecierea perioadei de evoluţie a bolii, pot fi
utilizate un şir de scale:
-Hoehn and Zahr Rating Scale
-Unified Parkinson’s Disease Rating Scale
-Activity of Daily Living Scale
Scorul de evaluare aplicat în secţia
geriatrie IMSP SC MS
 Scorul Katz (Activity of Daily Living)evaluarea activităţii de
fiecare zi
 Scorul Lawton (Instrumental Activities of Daily Living) Evaluarea
activităţii instrumentale a vieţii cotidiene
 Evaluarea echilibrului
 Evaluarea mersului
 Factorii predicativi ai căderilor
 Testul de ridicare de pe scaun al lui Mathias (Ap&GO)
 Evaluarea statutului mental
 Scorul de depresie Hamilton
Principiile de bază a recuperării
medicale:
 precocitatea
 complexitatea
 succesivitatea
 continuitatea
 individualizarea
 parteneriat – conlucrare cu bolnavul şi rudele,asistenţii sociali
 orientarea socială în indicarea mijloacelor de recuperare
 folosirea metodelor de evaluare şi apreciere de determinarea
diagnosticului funcţional şi a eficienţei tratamentului recuperator
Reabilitarea complexă a pacienţilor cu
Boala Parkinson
 Tratamentul de bază- tratamentul
farmacologic- cu preparatele L-dopei
 Tratament chirurgical
 Tratament fiziobalnear
 Kinetoterapia
 Terapia ocupaţională, ergoterapia
 Dietoterapia
Metode fizice transcerebrale
 Diatermia cu unde scurte bitemporală
 Somn electrogen
 Electroforeza endonazală L-dopa
 Modularea mezo-diencefală
Fiziobalneoterapia în tratamentul
manifestărilor clinice secundare
 Are un rol important în tratamentul contracturilor
musculare,
 artropatiilor deformante,
 sindromului algofuncţional
În acest scop se pot utiliza:
- curenţii pulsativi,
- electroforeza medicamentoasă,
- termoterapie,aplicaţii cu parafină,
- hidro- şi balneoterapia, temperatura 36-37 grade etc.
Kinetoterapia.Obiectivile principale

 Ameliorarea mobilităţii
 Ameliorarea vitezei de mişcare
 Ameliorarea coordonării, echilibrului şi stabilităţii
mişcărilor,
 Ameliorarea respiraţiei (DVR)
 Ameliorarea mimicii
 Diminuarea rigidităţii/spasticităţii extrapiramidale
Programul de kinetoterapie în faza de
debut urmăreşte:
 Refacerea tonusului muscular-scăderea
hipertonusului în musculatura agonistă şi cre-şterea
lui în cea antagonistă
 Prevenirea deviaţiilor axiale sagitale şi frontale
(laterale)
 Refacerea echilibrului între agonişti/antagonişti
sinergişti/stabilizatori, precum şi a alternanţei fizio-
logice contracţie/relaxare
 Refacerea echilibrului corpului, a controlului actului
motor voluntar, mersului şi abilităţi cotidiene
Obiectivele urmărite sunt:
 Menţinerea / recâştigarea mobilităţii articulare
 Menţinerea / recâştigarea forţei şi rezistenţei
musculare
 Menţinerea /corectare posturii şi aliniamentu-
lui corpului
 Menţinerea /corectare coordonării, controlului
motor şi echilibrului
Kinetoterapia
pacienţii trebuie să fie încurajaţi:
 să înveţe tehnicile corecte de respiraţie ritmică, cu exercîţii de
înspiraţie/expiraţie profundă
 exerciţii de mobilizare a cutiei toracice prin rotaţie şi extenzie a
trinchiului care stimuleză capacitatea funcţională.
 corectarea balansului şi a posturilor se realizează prin antrenarea
reflexelor vestibulare şi a răspunsurilor posturale FNPC; se solicită
mersul şi cadenţa în mers, încărcare laterală alternativă,greutăţile
fiind plasate în zonele distale pentru a facilita contracţia fazică.
Echipa de reabilitare va analiza gradul de adaptare al pacientului la
diverse solicitări şi dezvoltarea unor tehnici de automonitorizare.
Adaptări terapeutice speciale pentru
geriatrie
Programele de recuperare trebuie să ofere pacientului
vârstnic
 securitate
 siguranţă
 încredere

Pentru pacientul vârstnic este nevoie de înţelegere,

răbdare şi suport stimulativ din partea echipei de
recuperare, pentru că mulţi sunt rezistenţi la schimbare,
alţii se tem de aspectele disfuncţionale, iar cei mai mulţi
se simt prea bătrâni să înveţe.
Exemplu de program de reabilitare în
staţionar (varianta I)
I. Unde Decimetrice: spaţiu aerian 3-4cm,puterea la
ieşire 20-40 Wt, occipital, durata 7-10 min,
zilnic,Nr.10-12 proceduri. Aplicaţii cu parafină Nr.10-
12proceduri.
II. Kinetoterapie aerobă,30 min cu:
1.exerciţii active/pasive de relaxare şi mobilizare
articulară
2.exerciţii de kineto - respiratoare dinamică
III. Reeducarea mersului şi antrenarea echilibrului,
coordonări,stabilităţii, durata 15-20 min.,Nr.10-12
şedinţi.
.
IV.Tratament postural decontracutrant/antispastic,
antidecliv (poziţie de extensie) al coloanei cervicale şi
toracale superioare nr.10-12 proceduri,durata 10-
15min până la 20-30 min.
-posturi decontracrante pentru articulaţiile membrului
inferior –genunchul în extensie şi abducţie,piciorul în
dorsiflevie pentru prevenirea deformaţiei în echin
V. Hidrokinetoterapia în apă cu temperatura 32-33
grade cu adâncime până la nivelul toracic Th10,are
efect facilitator kinetic,descarcă până la 77% din
greutatea corpului cea ce favorizează exerciţiile de
refacerea mobilităţii articulare inclusiv a
deposturărilor, acţiunea antialgică a factorului termic
şi asupra stării psihoemoţionale
-
- kinetoterapie pasivă cu exerciţii de mobilizare
articulară blândă,lentă,neforţată,ritmică,durata 20-25
min, nr.10-12 şedinţi
- reeducarea şi antrenarea mersului,vitezei de
mers,reacţia de iniţiere a mersului şi de oprire, în
urcat şi coborât - durata şedinţei15-20min

VI. Terapie ocupaţională(transferuri,autoservire:

Wc,alimentaţie, îmbrăcat etc.),durata 30-
40min.,Nr.10-12 şedinţi.
VII. Masaj în regiunea gulerului şi musculaturii
coloanei toracolombare de tonizare moderată de 2-3
ori pe săptămână
Exemplu de program de reabilitare în
staţionar (varinta II)
 DUS transcerebral, bipolar, doze atermice, nr
12
 Peste 2 ore somnul electrogen, nr.12
 Kinetoterapia,terapia ocupaţională din
varianta I
 Masaj regiuniu. gulerului
Exemplu de program de reabilitare în
staţionar/ambulator
 Darsonvalizarea reg capului şi gulerului, nr. 10, peste
o zi
 Electroforeza endonazală a L-dopei, nr. 10 peste o zi
cu darsonvalizarea
 Kinetoterapia-tehnici anakinetici şi kinetici
activi/pasivi
 Cure de mers pe teren neted şi relief
 Terapie ocupaţională
 Masaj regiunilor reflexogene şi a membrilor peste o zi
 Psihoterapie