FLORA MEDICINALA A ROMANIEI

Fam.Lycopodiaceae Descrierea speciei:Pedicuța este o plantă ierboasă,perenă prin

rizom,semperviriscentă,cu rădăcini adventive,subțiri,albe,ușor
Lycopodium clavatum lignificate,ramificate dicotomi.Tulpina este lungă de 50-100 cm,târâtoare,cu
ramuri secundare ascendente(5-15 cm lungime),necomprimate,dicotomic
ramificate.Frunzele mici sunt dese,întregi,liniare,ascuțite și terminate la vârf
într-o aristă lungă,albă,fiind dispuse spiralat pe tulpină.Posedă 2-3 spice
sporifere purtate pe un peduncul lung,cu frunze scvamiforme.Sporii foarte
fini,de culoare galbenă ajung la maturitate in lunile:VII-IX.
Ecologie:specia este întâlnită pe coastele dealurilor,prin păduri de
amestec,pășuni umede,zone pietroase,din regiunea montană si
subalpină,mlaștini de turba.
Raspandirea în țară:Carpații Orientali,în Munții Maramureșului,în Carpații
Meridionali și în Munții Apuseni.
Răspândirea pe Glob:toată Europa,cea mai mare parte din Asia și
America,în Africa tropicală

Pedicuța
Organul vegetal sau reproducator utilizat;partea aeriană a plantei(Lycopodii herba) și sporii(Lycopodii sporae).
Principii active:alcaloizi(clavatina,anotina,licopodina,clavotoxina,nicotina),substanțe de natură triterpenică,de natură
flavonică,substante minerale.Sporii contin peste 50% acizi grași,acid dioxistearic,acizi grași esterificați cu
glicerină,fitosterine.
Boli in care este utilizată;uz intern;combaterea alcoolismului și nicotismului, litiază renală, litiază vezicală,ciroză
hepatică,boli ale organelo genitale,hepatite,tumori hepatice,insuficientă respiratorie,uz extern;opăreli la
copii,dermatite,ecseme,reumatism,discopatie lombara,cârcei la picior, răni deschise,constipatie,hemoroizi.Sporii datorită
proprietaților sicative,se intrebuințează în dermatologie:ecseme,pudrarea pielii la copii,în cosmetică,în practica farmaceutica
la prepararea pilulelor.
 Fam.Lycopodiaceae
Huperzia selago Descrierea speciei:plantă erbacee,perenă cu rădacini adventive, cu o tulpină
scundă de 30-35 cm, ascendentă. Frunze liniar-lanceolate, rigide, apropiate,
acoperind complet tulpina, alipite de ea. Sporangii reuniformi, așezați la baza
frunzelor de la mijlocul ramurilor.
Ecologie: specia vegetează în păduri umbroase, puțin umede, in jnepenișuri și
locuri înierbate din regiunea subalpină și alpină.
Răspândirea in țara:în Carpații Orientali,Meridionali și în Munții Apuseni.
Răspândirea pe glob:în toată Europa,cea mai mare parte din Asia și America.
Organul vegetal și reproducator utilizat: plantă întreagă părțile aeriene
(Herba Huperzii) și sporii.

Bradisor

Perioada de recoltare:părtile aeriene ale plantei se recoltează în iulie-august,iar sporii în

lunile septembrie-octombrie.
Principii active:alcaloizi(licopodina,selagina,nicotina),flavone etc.
Boli în care este utilizată:uz intern-calculoză renală sau vezicală,alcoolism,litiază
renală,litiază vezicală,constipație;uz extern:dermatită,eczeme,opăreli la
copii,psoriazis,alopecie
.
 Fam.Lycopodiaceae
Lycopodium annotinum
Descrierea speciei:plantă erbacee care prezintă în sol numeroase
rădăcini adventive.Tulpină târâtoare,lungă,din care se desprind
numeroase ramuri drepte lungi de 1-3 cm, repetat ramificate,care
poartă terminal un singur spiculeț sporifer. Frunze plane, lanceolat-
liniare, fin-dințate, cu nervațiunea pronunțată în partea inferioară.Spic
cilindric,sesil,lung de 4 cm. Sporii de culoare galbenă, ajung la
maturitate în iulie-octombrie.
Ecologie: specia vegetează în molisoluri, locuri pietroase stâncoase,
marginea râpelor din etajul montan pâna la 1800 m.

CORNIȘOR

Răspândirea în țara:Munții Maramureșului, Carpații Orientali și Meridionali, Munții Bihorului.

Răspândirea pe glob:în toată Europa, Asia și America de Nord.
Organul vegetal și reproducător utilizat:partea aeriană a plantei și sporii.
Perioada de recoltare:iulie-octombrie.
Principii active:alcaloizi(anotidina ,annapodina, izolicopodina, clavatoxina, nicotina),substante
de natură triterpenică,de natură flavonică, substanțe minerale.
Boli în care este utilizată:uz intern:alcoolosm,tabagism cronic,uz extern:sporii in tratarea
eczemelor.
 Descrierea speciei:plantă ierboasă perenă, cu un rizom negricios, lung până la 2-3
Fam.Equisetaceae m , uneori cu tubercule rotunde sau elongat-ovate. Tulpina este de două feluri:
Equisetum arvense fertilă și sterilă. Tulpina fertilă apare primăvara(martie-aprilie), este înaltă de 15-
30 cm, groasă de 3-5 mm, neramificată, brun-roșiatică deschis, suculentă,
Coada Calului articulată, cu frunzele concrescute în vagine companulate, cu 8-16 dinți lanceolați-
subulați, lungi de până la 2 cm. În vârful tulpinii fertile se găseste spicul sporifer,
ovat sau cilindric, lung de circa 3 cm și gros de aproximativ 0,8 mm, format din
sporofile poligonale. Dupa sporoză, tulpina fertilă dispare. Tulpina sterila
(,,tulpina de vara,,) apare în mai-iunie, este verde, rămuroasă, înaltă de 20-
50(80)cm, erectă, articulată, pe iternodii cu 6-19 coaste pronunțate.Din dreptul
nodurilor pornesc ramuri verticilate, 4-brăzdate. Nodurile sunt înconjurate de
vagine cilindrice, verzi, terminate cu 6-19 dinți de culoare brună. Frunzele sunt
reduse la solzi mici, concrescute în vagine cilindrice, lungi de 5-12mm, verzi cu
dinți de culoare mai închisă.
Perioada de recoltare:mai-iulie,prin tăierea la 5-6 cm de la sol.
Ecologie:specia vegetează pe lunci umedepe marginea apelor de munte, râpi, terenuri apoase,
pe terasamentul căilor ferate, ca buruiana în culturi, de la câmpie până în regiunea montana.
Răspândire în țară:în Transilvania,Moldova,Muntenia,Oltenia.
Răspândirea pe glob:Europa,Asia,China de Nord,Japonia,Insulele Canare,America de Nord.
Organul vegetal sau reproducator utilizat:tulpinile aeriene sterile(Herba Equiseti)

Principii active: acid silicic, equisetonină, gluteolină, izuoquercetină, alcaloizi (metoxipiridină, nicotină, plaustrină,
palustridină), glicozide, sitosterol, acid malic, oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic,linoleic,vitamina C,săruri de
potasiu.
Boli în care este utilizată:uz intern:gastrite hiperacide, ulcer gastric, insuficiență cardiacă, tuse,bronșite,tuberculoză
pulmonară,boli renale și vezicale,nisip în rinichi,calcul renal și vezical,diureză,gută,anemie,hemoragii uterine, abcese
canceroase, oteoporoză; uz extern: ulcer varicos,eruptii cutanate însoțite de mâncărimi,ulcerații canceroase,hemoroizi și
noduli hemoroidali,inflamații purulente ale patului unghiilor,reducerea transpirației picioarelor.
Fam.Polypodiaceae
Dryopterix filix-mas Descrierea speciei:plantă ierboasă, perenă, cu rizom brun, gros,lung de 25 cm, de pe
care pleacă rădăcinile adventive subțiri. Frunzele liniare, la apariția lor, sunt răsucite
sub formă de cârjă, iar cele ajunse la completa dezvoltare sunt mari, de 140 cm
.- Feriga lungime, cu segmentele primare lungi, ascuțite, de obicei cu segmente secundare mai
mult de 10(dublu penat sectate). Pețiolul este mai scurt decât limbul.Sorii sunt dispuși
pe partea inferioară a frunzei, de-a lungul nervurii mediane, fiind protejați de un
induziu neuniform.Sporii ajung la maturitate in lunile VII-IX.
Ecologie:planta este comună la pădurile de foioase,sporadică în molidișuri.
Răspândire în țara:comună în toată țara din zona deluroasă până în cea subalpină.
Răspândirea pe glob:Eurasia,Madagascar,America de Nord,Mexic,Venezuela,Peru.

Organul vegetativ sau reproducător utilizat:rizomul(Rhizoma Filicis maris)

Perioada de recoltare:primăvara(martie-mai)sau toamna(septembrie-noiembrie)
Principii active:acid filixic,flavaspidic,ulei volatil format din esteri ai acidului butiric cu
alcool hexilic și octilic,aspidinol,albaspidina
Boli în care este utilizată:uz intern-helmintiaze;uz extern-reumatism,gutii,plăgi,edeme
ale picioarelor.
 Fam.Polypodiaceae
Polypodium vulgare
Descrierea speciei:plantă erbacee perenă care prezintă în sol un rizom
gros,lung de pâna la 30 cm,oblic-ascendent, acoperit cu scvame brunii și de
firișoare negricioase.Frunze glabre,lungi de 10-30 cm. Limbul oblong-
lanceolat,profund penatipărtit, cu 10-25 cm.Pe dosul segmentelor se află sori
mari așezați pe doua rânduri paralele,de o parte și de alta a nervurii mediane.
Ecologie:specia vegetează pe stânci umbroase,în păduri din regiunea deluroasă
și montană.
Răspândirea în țară:Carpații Meridionali,Orientali și în Munții Apuseni.
.

Feriguta dulce

Răspândirea pe glob:zona temperată nordică,Mexic,Africa de Sud ,Insulele Havai

Organul vegetativ sau reproducător utilizat:rizomul(Rhizoma Polypodii)
Perioada de recoltare:mai sau octombrie.
Principii active:glucide,ulei,amidon,polipodină,glicirbizină,saponină.
Boli în care este utilizată:uz intern-boli ale vezicii urinare,ale rinichilor,tuse cronică,constipații
cronice,insuficiență hepatică,gastrită,vermifug
Fam.Polypodiaceae

Asplenium scolopendrium

Descrierea speciei:plantă erbacee perenă,care prezintă în sol

numeroase rădăcini adventive subțiri care pornesc dintr-un rizom
drept.Frunze întregi, lanceolate, lungi de 20-60 cm, dispuse în tufă.
Pe dos poartă sorii lineari paraleli.Maturizarea sporilor are loc în
iulie-octombrie.
Ecologie:specia este întâlnită în locuri umbrite din zona montană.
Răspândirea în țara:Carpații Orientali,Meridionali și în Munții
Apuseni.
Răspândirea pe glob:Europa, Asia,de la tropice până în zona
temperată.
Organul vegetativ și reproducător utilizat:rizom și frunze.
Perioada de recoltare:iulie-octombrie.
Principii active:incomplet studiate
Boli in care este utilizată:uz intern-
Navalnic tuse,febră,diaree,tuberculoză;uz extern-răni,eczeme
Fam.Ginkgoaceae
Ginkgo biloba
Descrierea speciei:este un arbore decorativ, cu o tulpină simpodială,înaltă
de cca.30 de m, cu frunze pețiolate, pieloase,bilobate în formă de
evantai,de 5-8 cm lungime, cu nervațiune dicotomică și caduce toamna.
Florile sunt dioice,cele masculine solitare,amentiforme,formate dintr-un ax
cu mai multe stamine filiforme,terminate în doi saci polinici,iar cele femele
formate dintr-un peduncul care poartă în vârf doua ovule.La maturitate
semințele seamănă cu niște cireșe,de mărimea unei caise,galbene,prevăzute
cu un tegument cărnos,comestibil dar urât mirositor și un peduncul lung.
Ecologie:specie relictă a lumii vegetative care este cultivată în România ca
arbore ornamental în parcuri dendrologice și grădini botanice unde s-a
aclimatizat foarte bine.
Răspândirea în țară:Grădina Botanică ,,D.Brânză,, din București, Grădina
Botanică,, Al.Borza,,din Cluj-Napoca,Grădina Botanică,,

Organul vegetativ și reproducător utilizat:frunzele(Folium Ginkgo bilobae)

Perioada de recoltare:octombrie-decembrie
Principii active:flavonoide,gingollide(diterpene trilactonice) ,substanțe volatile
Boli în care este utilizată:uz intern-tulburări ale circulației periferice și cerebrale datorate
aterosclerozei sindromului posttrombotic.
Fam.Pinaceae
Pinus sylvestris
Descrierea speciei:pinul este un arbore cu tulpina zveltă(40 m), dreaptă, cu
coroană neregulată,cu scoartă roșu-cărămizie ce se exfoliază în foițe. Acele
sunt verzi-albăstrui, câte două,dispuse într-o teacă membranoasă,lungi de
4-6 cm,ascuțite. Mugurii foliari sunt ovoizi, nerășinoși. Din punct de vedere
anatomic, au canale rezinifere subepidermice, înconjurate de celule mecanice.
Celulele epidermei sunt mici,cu pereți groși și lumen punctiform.Florile sunt
monoice, conurile fiind pendente,brune-cenușii, mici și ovoide. Florile
mascule sunt formate dintr-un ax cu stamine solziforme, cu doi saci polinici pe
fața superioară. Florile femele sunt mari, pendente, formate din solzi carpelari
care prezintă pe fața superioară doua ovule anatrope. Dupa fecundație ovulele
devin semințe aripate.Înflorește:V-VI.

-Pinul
Ecologie:specia este întâlnită sporadic sau în pâlcuri,pe soluri sărace,stâncării în etajul montan sau subalpin uneori
coborând până în regiunea dealurilor înalte.
Răspândire în țară:Carpații Orientali,Carpații Meridionali,Munții Apuseni
Răspândirea pe glob:Europa,Siberia
Organul vegetativ și reproducător utilizat:frunzele și mugurii(Pini sylvestris turiones)
Perioada de recoltare:martie-de pe ramurile tinere laterale se recoltează(mugurii) și frunzele tinere.
Principii active:ulei volatil format din pinen, felandren,linen,caren,mici cantitați de aldehide și cetone,alcooli,terpene
terțiare.
Boli în care este utilizată:uz intern-bronșite cronice,tuse
 Fam.Pinaceae
Pinus mugo

Descrierea plantei:arbust din grupa rășinoselor, care prezinta tulpini lungi

pâna la 3 m,la bază culcate,spre vârf oblic-ascendente sau erecte.Frunze
aciculare,grupate câte două,cu o teacă membranoasă la bază,lungi de 3-7
cm îngrămădite,încovoiate spre vârful lujerului,pe margini fin-serate.Flori
unisexuate,cele mascule lungi de 1-1,5cm,grupate în buchete în vârful
ramurilor,cele femele grupate în conuri de 3-5 cm lungime,brun-închise de
consistență lemnoasă.Înfloreste în VI-VII.
Ecologie:specie relictară din epoca glaciațiunilor,vegetând în etajul alpin
deasupra pădurilor de conifere,între 1500-2300m,în mase compacte sau
pâlcuri

JNEAPĂN
Răspândirea în țara:se întâlneste în tot lanțul Carpatic, mai rar în Apuseni și Munții Bihorului unde coboară
pană la 1500 m altitudine.Ocupa suprafețe în Munții Rodnei,Munții Călimani,Făgăraș,Bucegi.
Răspândirea pe glob:Europa centrală,până în Pirinei și Abruzi.
Organul vegetal și reproducător utilizat:frunzele tinere și mugurii,cetină.
Perioada de recoltare:ramurile tinere și mugurii(martie-aprilie),cetina(iunie-septembrie)
Principii active: ulei volatil ce conține: pinen, felandren, limonen, caren, acetaldehidă aniseică, caproică,
cetone,alcool, terpene terțiane, reină, vitamina C, substanțe minerale.
Boli în care este utilizată:uz intern-laringite, traheite, bronșite, pielite, cistite, uretrite, litiază renală.
 Fam.Pinaceae
Abies alba
Descrierea speciei: arbore cu coroana densă, compactă, cilindric-
piramidală, cu vârful ascuțit la tinerețe și lățit tubular la maturitate.
Rădăcina pivotantă, tulpina dreaptă, cilindrică, înaltă până la 50-60 m, cu
scoarța cenușiu-verzuie,netedă la tinerețe,cu ritidom cenușiu având
solzii poligonali la o vârstă mai înaintată. Frunzele dispuse pectinat, pe
două șiruri, sunt aciculare, iar după căderea lor lasă cicatrice circulare,
netede. Florile unisexuate, cele femele dispuse în conuri erecte,cilindrice
de 10-20 cm lungime, brune roșiatice,cele bărbătești grupate în amenți
groși,gălbui. Înflorește în mai-iunie.
Ecologie:specia vegetează pe soluri profunde, reavene, fertile,în stațiuni
adăpostite,de la 600-1500 de m.

BRAD
Răspândirea în țara:în tot lanțul Carpatic,în special Carpații Orientali,precum și în județele
Maramureș,Covasna,Harghita,în Carpații Meridionali și în Munții Apuseni.
Răspândirea pe glob:Europa,Asia,Siberia
Organul vegetativ și reproducător utilizat:cetina și mugurii de braz(Turiones Abieti)
Perioada de recoltare:cetina se recoltează în tot timpul anului,mugurii se recoltează primăvara (martie-
aprilie-mai)
Principii active:ulei volatil bogat în laurică,săruri de potasiu,fosfor,calciu,sodiu. pinen,limonen,acetat de
bornil,aldehidă
Boli în care este utilizată:uz intern-afecțiuni pulmonare,boli nervoase,faringo-amigdalită,uz extern-
reumatism,nevroză cardiacă,laringită acută și cronică,alte răni.
Fam.Pinaceae Descrierea speciei:arbore rășinos care prezintă în sol o rădăcină rămuroasă,
Picea abies lipsită de pivot.Tulpina cilindrică dreaptă, înaltă de până la 60 de m cu
diametrul maxim de 2 m. Scoarța la maturitate brun-roșcată până la
cenușiu,se exfoliază în solzi de forme diferite. Coroana ascuțit-piramidală
uneori aproape columnară. Ramurile dispuse verticiliat, întinse orizontal sau
aplecate spre extremități în sus. Frunze aciculare, rigide, în patru muchii,
lungi de 1-2,5 cm așezate spiralat pe axa florii unisexuate-monoice, cele
mascule, amentiforme,roșii-gălbui sau galbene sub formă de conuri cilindrice,
la maturitate maronii. Înfloreste în aprilie-iulie.
Ecologie: arbore ce formează păduri întinse (molidișuri) sau în amestec cu
bradul,uneori cu fagul în etajul montan superior și subalpin. Preferă solurile
afânate, brune de pădure.

MOLID

Răspândirea în țară:în întreg lanțul Carpatin și Munții Apuseni

Răspândirea pe glob:în zone temperate și reci
Organul vegetativ și reproducător utilizat:cetină și mugurii(Turiones Abieti)
Perioada de recoltare:primăvara(aprilie-mai)
Principii active:la fel ca și bradul la care se adaugă și acidul ascorbic.
Boli în care este utilizată:uz intern-afectiuni pulmonare,;uz extern-reumatism,erupții
tegumentare,răni,bube.
 Descrierea speciei: Ienuparul este un arbust de până la 2 m înălțime
Fam.Cupressaceae (rareori arboraș de 6m înălțime), ramificat, cu tulpinile dirijate in sus
și lujerii tineri de culoare brună , in trei muchii. Frunzele aciculare
Juniperus communis sunt așezate in verticil, câte trei, fiind persistente. Ele au 10-15 mm
lungime si 1-2 mm lățime , pe față canaliculate și cu o dungă lată albă,
pe dos obtuz-carenate , patent divergente. Florile verzi sunt dioice: cele
femeiești au aspectul unor muguri, cu 3 solzi inferiori sterili si 3 solzi
superiori cu 1-3 ovule. Cele masculine au forma unor conuri ovoide,
galbene, cu numeroase stamine. Fructele sunt pseudobace false, au
culoarea neagră-albăstruie, rotunde, de 6-9 mm in diametru, cu trei
semințe și sunt puternic mirositoare. Maturația fructelor are loc in al
doilea sau al treilea an. Înflorește in lunile IV-V.
Ecologie: specia preferă locuri luminoase in regiuni cu umiditate atmosferică
ridicată.
Răspândirea in țară: este răspândit in toate județele din Transilvania (mai puțin
Satu Mare și Sălaj), Moldova (Bacău, Suceava, Vrancea) , Muntenia (Argeș
,Buzău, Prahova), Oltenia (Gorj, Vâlcea).
Răspândirea pe glob: Europa, Asia de Nord, America de Nord, Africa de Nord.
Organul vegetal sau reproducător utilizat: fructele (Fructus juniperi).
Perioada de recoltare: toamna (octombrie- noiembrie) și iarna (ianurie-februarie
Ienuparul ).

Principii active: ulei volatil, pinen , camfen ,cadinenj, terpinol , diterpene, mircene, iuniperină , iunen, iunenol,, zaharoză,
substanțe proteice, acid gliceric, glucuronic, malic , formic, rășini, substanțe minerale de potasiu si calciu.
Boli in care este utilizată: uz extern : bronșite cronice, enterocolite, diabet, acnee, eczeme, litiază vezicală, reumatism,
hepatită epidermică, anorexie, edeme renale, edeme cirotice, edeme cardio-renale, gută. ; uz intern: reumatism,
stimularea circulației periferice, gută, tuse , gripă , guturai.
Fam.Taxaceae
Taxus baccata

Descrierea speciei: Tisa este un arbore sau un arbust înalt de pâna la

15m , cu o tulpina dreaptă, ascendentă sau culcată, cu ramuri așezate
neregulat. Scoarța roșie-brunie și formează un ritidom brun- cenușiu ce se
exfoliază în plăci. Frunzele sunt liniare, plane, moi , scurt acuminate, la
bază brusc îngustate într-un pețiol scurt. Ele sunt lucitoare și verde închis
pe față, nelucitoare și palid gălbui pe dos. Frunzele de pe lujerii laterali
sunt așezate pe doua șiruri. Florile sunt unisexuat dioice. Sămânța este
Tisa ovoidă, cu aril roșu, dulce, mucilaginos și comestibil.
Ecologie: în etajul montan din Carpați și munții Apuseni, prin păduri de
fag, fag cu rășinoase ,adesea pe stănci, izolat sau in pâlcuri mici.
Răspândire în țară: sporadic.
Aria de răspândire: Europa, Asia de Vest, Africa de Nord.
Fam. Ephedraceae
Descrierea speciei: arbust dioic care prezintă o tulpină
Ephedra distachya flexuoasă , foarte ramificată la bază cu ramuri desfăcute ,
noduroase, întinse sau culcate, de 30-100 cm lungime.
Frunze opuse, concrescute la bază . Flori unisexuate –dioice,
galbene; cele mascule sunte grupate în 8-16 în glomerule;
cele femele sunt grupate în inflorescențe amentiforme.
Înflorește în lunile V-VI. Fruct bacă falsă, subglobuloasă,
roșie, comestibilă dulce-acrișoară , cu două semințe
înconjurate de un involucru cărnos , roșiatic

Cârcel
Ecologie: vegetează la câmpie pe coline , în stepă și silvostepă, pe calcare, nisipuri, marne, soluri
cernoziomice .
Răspândire în țară: pe litoralul Mării Negre la Gura Portiței, Topalu, Mamaia, Agigea, grindul Letea,
Techirghiol , Eforie, în Transilvania la Suatu , Cheile Turzii, în județele Buzău , Vaslui.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: părțile aeriene ale plantei (Herba Ephedrae).
Perioada de recoltare: mai- iunie.
Principii active: alcaloizi (efedrină, pseudoefedrină, metil- pseodoefedrină), benzil-metilamina,
mucilagii, rezile catechinice, urme de ulei volatil, substanțe minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: bronșită, astm bronșic , incontinențe urinare nocturne;
uz extern: supozitoare, unguente sau picături pentru nas, sinuzite, cefalee
Fam.Ranunculaceae
Aconitum tauricum
Descrierea speciei: plante ierboase, perene, înalte de pâna la 100
cm , cu rădăcini tuberizate. Au un gust dulceag, iute şi iritant .
Prezintă numeroase rădăcini secundare. Tulpina este dreaptă, rigidă.
Frunzele cu peţioli scurţi, divizate in general în 5 diviziuni , fiecare
fiind în partea superioară trifoliate. Inflorescenţa este un racem cu
flori zigomorfe dese de culoare violet închisă. Periantul are 5 tepale
inegale. Cea superioară este în formă de coif hemisferic ,
acoperindu-le pe cele două laterale , rotund-ovate şi două inferioare,
elipsoidale. Posedă două tepale transformate în nectarine. Androceul
are numeroase stamine iar gineceul este tricarpelar. Fructul este o
polifoliculă. Seminţele pe muchii sunt aripate .Înfloreşte :VII-IX .

Omag
Ecologie: specia vegetează prin locuri ierboase şi stâncoase din etajul alpin şi subalpin, în general începând cu 1 000 m
altitudine.
Răspândire în ţară: frecvent în toţi Carpaţii româneşti.
Răspândire pe glob: Carpaţii româneşti ,Sudeţi , Europa.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: rădăcinile (Tuber Aconiti).
Perioada de recoltare: septembrie.
Principii active: amidon, zaharuri, substanţe proteice, acid aconitic, malic, tartric, citric, colină, alcaloizi ca : napelină ,
napelonină, aconină, neolină, aconitină, benzilaconitină, neopelină, săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: nevralgii, dureri faciale, sciatică, laringite, bronşite, gripă, tuse.
 Descrierea speciei: Ruscuţa primăvăratică este o plantă
Fam.Ranunculaceae ierboasă, perenă, cu rizom scurt şi gros, de culoare brun-
Adonis vernalis negricioasă, de pe care pornesc numeroase rădăcini fibroase şi o
tulpină erectă, înaltă de 10-40 cm , puţin ramificată. Frunzele
tulpinale sunt sesile , de 4 ori penat sectate , cu lacinii mai
înguste de 1 mm ,fară dinţi. Florile sunt dispuse în vârful
tulpinii , actinomorfe , mari, cu diametrul de 4-5 cm , având
caliciul alcătuit din 5 sepale lat ovate sau eliptice ,
păroase.Petalele libere în număr de 10-20 au culoarea galben-
aurie. Staminele şi carpelele sunt numeroase. Apocarpul este
ovat globulos cu achene globuloase , negre , scurt păroase cu
rostru recurbat , rest al stilului . Înfloreşte :IV- V

Ruscuţă de primăvară
Ecologie: specia vegetează pe coaste abrupte , în păşuni şi fâneţe uscate, însorite , de la câmpie până în zona montană.
Specie ocrotită declarată monument al naturii.
Răspândire în ţară: în zonele de podiş şi de deal din Subcarpaţii româneşti.
Răspândire pe glob: Europa centrala şi în Sud, Asia de Vest.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei (Herba Adonidis).
Perioada de recoltare: aprilie-mai.
Principii active: glicozide ( adonitoxina, adonidozidul care conţine cumarină şi vernadină), ulei volatil , tanin , saponine,
rezine, colină, acid palmitic , linoleic, fitosteroli, săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: cardiotonic, tahicardie, extrasistolă, tulburări neurovegetative.
Fam.Ranunculaceae
Caltha palustris Descrierea speciei: plantă erbacee perenă , care prezintă în
sol numeroase rădăcini fibroase , bine dezvoltate . Tulpina
erectă , ramificată, glabră, multifloră. Frunzele bazale lung-
peţiolate , cu lamina reniformă, cele superioare mai mici,
sesile. Flori galbene-aurii . Înfloreşte în aprilie până în iunie.
Fructul e o foliculă

Ecologie: planta creşte în locuri umede din preajma bălţilor, marginea pâraielor
, prin mlaştini.
Răspândire în ţară: frecventă în toată ţara mai ales în zona deluroasă şi
montană.
Răspândire pe glob: Europa , Asia, America.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei (Herba
calthae).
Perioda de recoltare: aprilie - iunie.
Principii active: substanţe amare.
Boli în care este utilizată: uz intern: litiază biliară , gută, constipaţie, calmant
Calcea calului al sistemului nervos.
Fam.Ranunculaceae
Clematis recta

Descrierea speciei: planta erbacee perenă, care prezintă în sol un rizom

noduros, de pe care pornesc numeroase rădăcini. Tulpina erectă,
muchiată, fistuloasă, scurt- păroasă în partea superioară, înaltă până la
1,5 m. Frunze imparipenate cu 3-7 foliole. Flori albe, grupate în
panicule numeroase şi unite într-o cimă mare. Înfloreşte în VI-VII.
Fructe nucule brune- negre, comprimate.

Luminoasă

Ecologie: planta vegetează în regiunea dealurilor la marginea pădurilor, prin poieni, tufişuri , zăvoaie,
fâneţe.
Răspândirea în ţară: comună în întrega ţară.
Răspândire pe glob: Europa, Asia , Africa de Nord, America de Nord.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: planta întreagă (Herba Clematis).
Perioada de recoltare: iunie-iulie.
Principii active: anemonina , saponine.
Boli în care este utilizată: uz intern: reumatism, blenoragii, uretrite subacute, eczeme, herpes,
dermatoze, ulcere cutanate, dureri ale cordoanelor spermatice, calmarea durerilor dentare .
Fam.Ranunculaceae
Clematis vitalba
Descrierea speciei: liană agăţătoare de 6-10m lungime cu
lujeri striaţi şi păroşi, frunze opuse imparipenat compuse ,
cu 3-9 foliole peţiolate ,ovate sau aproape cordate , întregi,
mai mult sau mai puţin neregulat crenat lobate .Florile
albe sunt slab mirositoare, dispuse în panicule axilare şi
terminale. Periantrul este format din 4 (5) tepale, pe
ambele feţe des, alb şi scurt păroase. Fructele sunt
poliachene cu stil plumos. Înfloreşte în iunie- septembrie

Curpen de pădure
Ecologie: planta vegetează în păduri, tufişuri în regiunea de câmpie şi deluroasă.
Răspândire în ţară: comună în toată ţara în zona de câmpie şi deluroasă.
Răspândire pe glob: Europa , Asia , Africa de Nord, America de Nord.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: frunzele (Folium Clematis).
Perioada de recoltare: iunie- septembrie.
Principii active: anemonina , saponine.
Boli în care se utilizează : uz intern: dureri reumatismale, nevralgii
Fam.Ranunculaceae Descrierea speciei: plantă ierboasă anuală, prevazută cu o rădăcină pivotantă
subţire şi ramificată. Tulpina este înaltă de până la 40 cm,puternic ramificată.
Consolida regalis
Frunzele scurt peţiolate sunt 23 ori sectate, cu lacinii îngust liniare, cele
superioare simplu fidate.Florile zigomorfe sunt dispuse într-un racem terminal
rărit simplu, de culoare violet-albăstruie, cu perigonul format din 5 tepale, cu
tepala posterioară transformată într-un pinten de 2 cm. În floare se găsesc două
nectarii concrescute într-o lamină trilobată terminată cu un pinten ce intră în cel
al învelişului floral. Androceul are 8-10 stamine şi ovar superior, monocarpelar,
glabru. Fructele sunt folicule glabre, brun-închise, cu suprafaţă aspră, ce conţin
mai multe seminţe ovoidal cilindrice, brun-închise sau negre, de 1,4- 2,7 mm
lungime şi 1- 1,3 mm lăţime. Înfloreşte în lunile: VI – VIII.

Nemţişorul de câmp

Ecologie: planta este întâlnită ca buruiană în culturile de grâu , cartofi, locuri ruderale.
Răspândire în ţară: comună în toată ţara , dar mai ales în zona de câmpie şi de deal.
Răspândire pe glob: Europa, Asia Mică, Armenia, Munţii Ural.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: florile (Flos Calcatrippae)
Perioada de recoltare: iunie-august.
Principii active: antociani ( delfinină), alcaloizi de tip aconitiv (decosina , licoctonina, delsoina, delfelatina).
Boli în care se utilizează : uz intern: gută, astm bronşic , afecţiuni renale, tensiune, combaterea sterilităţii.
Fam.Ranunculaceae Descrierea speciei: Spânzul este o plantă ierboasă , perenă, cu un
rizom lung, din care se dezvoltă numeroase rădăcini brun-
Helleborus purpurascens negricioase, cilindrice. Tulpinile erecte sunt mai mulote sau mai
puţin bifurcat ramificate, cu frunze alterne, peţiolate sau sesile.
Frunzele radicale sunt lung peţiolate, palmatsectate, cu 5-7
segmente lanceolate, întregi sau din nou sectate în 2-5 segmente,
cu margini mai mult sau mai puţin acuminate, dur sau fin dinţate
şi cu nervaţiune proeminentă. Frunzele superioare sunt tripartite,
sesile, mai mult sau mai puţin roşcat nuanţate pe dos. Florile sunt
neodorante , mari , de obicei solitare. Periantul are 5 tepale verzi-
purpurii la exteror. În interior au 15-20 nectarii în formă de
cornete , mai scurte decât staminele. Staminele sunt numeroase iar
gineceul prezintă 4-6 carpele concrescute la bază. Fructele sunt
polifolicule, cu 4-6 folicule concrescute la bază , comprimate
Spânz lateral , pe laturi cu nervuri proeminente. Înfloreşte în lunile: II-IV.

Ecologie: planta vegetează în păduri şi tufărişuri în regiunea de deal şi de munte, mai ales în poienile din
făgete, rarişti , margini de pădure.
Răspândire în ţară: în tot lanţul carpatic şi dealurile înalte subcarpatice.
Răspândire pe glob: Europa de Est , Balcani , Asia Mică.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: rizomul şi rădăcinile (Rhizoma et radix Hellebori).
Perioada de recoltare: primăvara timpuriu sau toamna târziu (martie- aprilie sau august- octombrie).
Principii active: heterozide steroidice- heleborozidul ; saponozide – heleborina , heleboreina , lactona,
protoanemonina, glucoză , ramnoză.
Boli în care este utilizată : uz intern: amenoree, inflamaţii ale intestinului gros; uz extern: reumatism
articular , navralgie sciatică .
Fam.Ranunculaceae
Nigella sativa Descrierea speciei: plantă erbacee anuală , care prezintă în
sol o rădăcină pivotantă subţire , iar aerian o tulpină
cilindrică , păroasă, simplă sau ramificată, înaltă de până la
60 cm. Frunze alterne , de 2-3 ori sectate. Flori albe ,
solitare , în vârful tulpinii sau ramurilor. Înfloreşte în mai-
august. Fruct polifoliculă , cu aspect de capsulă

Ecologie: specia vegetează bine pe soluri afânate în semănături cu buruiană pe

coline însorite.
Răspândire în ţară: comună în regiunile sudice ale ţării.
Răspândire pe glob: regiunea mediteraneeană , Balcani, Asia Mică ,Crimeea,
Caucaz , Asia occidentală , India , Africa de Nord.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: seminţele (Semen Nigellae).
Perioada de recoltare: august- octombrie , când păstaia are culoare neagră.
Principii active: ulei volatil, un compus carbonilat (nigelona), un compus
triterpenoidic (hederogenina ), substanţe albuminoide
Negrilică

Boli în care este utilizată : uz intern: astm , bronşită , colici gastrointerstinale , combaterea ameţelilor, stimularea
poftei de mâncare , stimularea funcţiei sexuale , helmintiaze.
Fam.Ranunculaceae
Pulsatilla montana
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol un
rizom gros negricios, pivotant, cu resturi de frunze. Tulpina înaltă
de 5-15 cm, poartăo singură floare. Frunzele bazale peţiolate, de
trei ori penat- sectate . Floarea violet închis . Înfloreşte în martie-
aprilie. Fructe nucule cu stilul lung şi păros. Întreaga plantă este
păroasă.

Dediţei

Ecologie: planta vegetează în locuri ierboase , din zona de câmpie până în cea deluroasă.
Răspândire în ţară: Subcarpaţii româneşti.
Răspândire pe glob: Asia Mică , Balcani , Europa.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei (Herba Pulsatillae).
Perioada de recoltare: martie- aprilie.
Principii active: anemonol , acid anemonic, tanin.
Boli în care este utilizată : uz intern : reumatism articular , nevralgie sciatică, tahicardie,
paralizie, nevroze, migrene, dismenoree, anafrodisiac; uz extern: paralizie, pareze, psoriazis.
Fam.Ranunculaceae
Alte denumiri populare: dormitele, brebenei, dadatei,
Pulsatila vulgaris deditei de padure, deditei vineti, floarea-pestelui, floarea-
ursului, floarea-vantului, iarba-vantului, oite, sisinei, spabt,
sufletele, vanturele.
Descrierea speciei: planta erbacee perena, care prezinta
in sol un rizom gros, cu numeroase radacini adventive.
Tulpina inalta de 10-15 cm, acoperita cu peri albi. Frunze
adanc-sectate, acoperite cu peri albi. Flori solitare, violete,
foarte mari. Infloreste in martie-aprilie. Fructe nucule.

Ecologie: specia vegeteaza pe coastele ierboase, insorite,

calcaroase, poieni, margini de drumuri.
Raspandire in tara: Subcarpatii romanesti.
Raspandire pe glob: Asia Mica, Balcani, Europa.
Organul vegetativ sau reproducator utilizat: planta
intreaga (Herba Pulsatillae)
Perioada de recoltare: martie-aprilie.
Deditei Principii active: anemonina, protoanemonina, substante
organice.
Boli in care este utilizata: uz intern:dureri articulare.
 Fam.Ranunculaceae
Ranunculus ficaria
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol
rădăcini subţiri, unele din ele tuberizate. Tulpina glabră înaltă
de 15-30 cm cu frunze până aproape de floare. Frunze întregi
lucitoare, cărnoase, rotund sau triunghiular-cordate, peţiolate,
adesea la subsuară cu tuberule prin care se înmulteşte
vegetative. Flori galbene, lucitoare.
Înfloreşte în martie-mai. Fructe nucule cu cioc.

GRÂUŞOR

Ecologie: specia vegetează prin păduri, tufişuri, livezi, parcuri şi grădini, de la câmpie până în regiunea montană. Preferă
locuri umede şi soluri luto-argiloase;
Răspândire în ţară: comună în toată ţara.
Răspândire pe glob: Europa, Asia.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei (Herba Ficariae).
Perioada de recoltare: martie-mai.
Principii active: anemonină, proteanemonină, acid ficaric, ficarină.
Boli în care este utilizat: uz extern: hemoroizi, boli de piele.
 Fam. Berberidaceae
Berberis vulgaris
Descrierea speciei: Dracila este un arbust spinos, înalt de până la
trei metri. Ramurile sunt muchiate, cenuşiu gălbui, cu spini
palmat 3-furcaţi, lungi de 1-2 cm, uneori lipsesc. Frunzele sunt
ovat eliptice, la vârf rotunjite sau acute, scurt peţiolate, cu
nervaţiune reticulată. Florile hermafrodite, actinomorfe sunt
dispuse în raceme aplecat pendente, multiple, lungi de 4-6 cm. Au
6 sepale şi 6 petale galbene, libere. Androceul are 6 stamine cu
antere dehiscente valvicid şi gineceu unicarpelar superior. Fructul
este o bacă roşie ovoidă de aproximativ 1 cm, cu două seminţe.
Înfloreşte: mai- iunie.

DRACILĂ
Perioada de recoltare: februarie-martie, octombrie-noiembrie.
Ecologie: tufărişuri, locuri însorite, pietroase, din regiunea de câmpie. Este gazda intermediară pentru
Puccinia graminis – Rugina grâului.
Răspândire în ţară: frecventă.
Răspândire pe glob: Europa, Caucaz.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat:Scoarta de pe radacini si tulpini(Cortex Berberidis)
Principii active: alcaloizi (berberină, berberubină, iatrocizină palmatină, berbamină, oxiacantină), taninuri,
acid chelidonic, rezine.
Boli în care este utilizată: uz intern: drenarea renală şi hepatică, litiaza urinară, insuficienţa renală, disurie,
reumatism, gută, nefrită, angiocolită; uz extern: eczeme, herpesul circinat, fistule anale, hemoroizi.
Fam . Aristolochiaceae
Aristolochia clematitis

Descrierea speciei: plantă ierboasă perenă, care are în pământ un

rizom repent, ramificat. Frunzele sunt ovat- triunghiulare, pieloase,
cu baza cordată şi vârful ascuţit. Florile galben-verzui sunt situate
câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Sunt zigomorfe, cu perigon tubulos
de circa 3 cm lungime, terminal, terminat cu o scafă umflată la bază.
Androceul prezinta 6 stamine concrescute cu stilul. Fructul este o
capsulă globuloasă cu 6 loji pline cu seminţe brune, triunghiulare,
spongioase la exterior şi asezate seriat.
Înfloreşte: mai-iunie.

MĂRUL LUPULUI
Ecologie: vii, tufărişuri, liziera pădurilor.
Răspândirea în ţară: frecventă.
Răspândire pe glob: Europa centrală şi de Sud, Crimea, Caucaz, Asia Mică.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei (Herba Aristolochiae).
Perioada de recoltare: în timpul înfloririi (mai-iunie).
Principii active: acid aristolonic, ulei volatil, taninuri, alantoină, colină.
Boli în care este utilizată: uz extern: ulcerul gambei, răni infectate, reumatism, gută
Fam . Aristolochiaceae Descrierea speciei: plantă ierboasă, perenă, înaltă de 4-10 cm. În
pământ are un rizom albicios, subţire, din care pornesc rădăcini
adventive şi tulpini aeriene scurte. Pe fiecare tulpină există 2-3 frunze
Asarum europaeum
terminale, lung peţiolate, cu limb reniform şi baza adânc cordată.
Frunzele sunt pieloase. Florile sunt brun-verzui, urceolate, aşezate la
subsoara frunzelor. Ele au un perigon redus, păros, trimer, cu un miros
piperat. Androceul are 6 stamine iar ovarul este inferior. Fructul este o
capsula păroasă.
Înfloreste:în martie-mai.
Perioada de recoltare: în lunile aprilie-mai, august-septembrie.
Ecologie: păduri de foioase din regiunea de câmpie şi de dealuri.
Răspândire în ţară: frecventă.
Răspândire pe glob: Europa, Asia Mică.
Nr. de cromozomi: 2n=26.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: rizomul (Rhizoma Asari),
planta întreagă (Herba Asaricum radicibus).
Principii active: ulei eteric format din asaronă, aldehida asarilică,
acetat de bornil, terpene, sesquiterpene, metil, eugerol, diazaronă,
alcaloizi, glicozizi, taninuri, zaharuri, rezine, vitaminele C, B, săruri
minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: bronşite acute şi cronice, silicoză
pulmonară, astm bronşic, diuretică, sudorifică.

POCHIVNIC, PIPERUL LUPULUI

Fam. Papaveraceae
Chelidonium majus
Descrierea speciei: este o plantă ierboasă perenă, cu un rizom bine dezvoltat,
gros şi scurt, ramificat, de culoare brună închis din care pornesc rădăcini şi
tulpini aeriene. Tulpina este ramificată şi poate ajunge până la 1 m înălţime.
Frunzele sunt mari, alterne, imparipenate, cu 2-5 perechi de segmente, cel din
vârful frunzei mai mare şi trilobat, verzi pe partea superioară, cu nuanţe
albăstrui pe faţa inferioară. Cele bazale şi inferioare sunt peţiolate, iar cele din
partea superioară a tulpinii sunt sesile. Florile sunt adunate în inflorescenţa
umbelă simplă, de culoare galbenă, fiecare floare cu 2 sepale caduce, 4 petale
libere, numeroase stamine şi gineceul format din 2 carpele unite. Fructul este o
capsulă silicviformă, uniloculară, multispermă, de 3-5 cm. Seminţele sunt
ovoidale, negre, lucitoare, cu un apendice bine dezvoltat.
Înfloreşte: aprilie- septembrie.
ROSTOPASCĂ

Toata planta conţine un latex portocaliu.

Perioada de recoltare: radix: martie- aprilie; herba: aprilie-mai.
Ecologie: locuri umbroase, ruderale, tufărişuri.
Răspândire în ţară: comună.
Răspândire pe glob: Europa, Asia temperată şi subarctică. În America atlantică este adventivă.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: rădăcina ( Chelidonii radix), ramurile şi tulpinile tinere (Chelidonii
herba).
Principii active: alcaloizi (chelidonina, hemochelidonina, oxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina, coptisina,
protopina, alocriptropina, berberina, sparteina), vitamina C, rezine, ulei volatil, flavone, saponozide, săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: colici hepatobiliare, dischinezie biliară, tuse convulsivă şi spastică, angină
pectorală, colecistopatii, hepatite acute, ciroză hepatică, litiază biliară, afecţiuni ale splinei, psoriazis.
Fam. Papaveraceae
Glaucium flavum

Descrierea speciei: plantă bienală, cu o tulpină erectă, pubescentă, înaltă

de 30-90 cm. Frunzele bazale sunt lungi, lirate, penat lobate. Segmentele
inferioare sunt mici, mai mult sau mai puţin întregi, iar cele superioare dur
dentate. Frunzele caulinare sunt mici, ovate, lobate şi amplexicaule. Florile
sunt solitare, terminale sau axilare, cu sepalele mai mult sau mai puţin
pubescente, petale galbene, lat ovate şi cu stamine galbene. Ovarul este
tuberculat, subţiat spre vârf. Capsulele sunt liniar cilindrice, mai mult sau
mai putin curbate.
Înfloreşte din iunie până în august.

MAC CORNUT

Ecologie: creşte pe coaste aride şi nisipoase.

Răspândire în ţară: specie rară întâlnită: in Sibiu, Caraş-Severin, Constanţa, Tulcea, Iaşi.
Răspândire pe glob: regiunea mediteraneană, Asia Mică, Crimea, Caucaz, Europa Centrală şi de Nord, SUA.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: partea aeriană a plantei (Glauci herba).
Perioada de recoltare: iunie-august.
Principii active: alcaloizi (glaucina).
Boli în care este utilizată: uz intern: litiază renală, tumori dermice.
Fam. Papaveraceae
Papaver rhoeas

Descrierea speciei: plantă erbacee anuală, spontană, care prezintă în sol o

rădăcină pivotantă, albicioasă. Tulpina erectă, înaltă de 20-90 cm adesea
ramificată, cu peri deşi, asprii. Frunzele de la bază penat-sectate, cu
numeroşi dinţi pe margine, petiolate, cele superioare sesile, lobate sau
dinţate, foarte păroase. Flori solitare, roşii închis, cu sau fără pată la baza
petalelor. Fructul este o capsulă, cu seminţe reniforme, brun-închise.
Înfloreşte în mai-iunie

MAC ROŞU
Ecologie: planta este întâlnită în regiunile de şes şi dealuri, prin semănături, pârloage, mirişti, pe soluri
argiloase, nisipoase.
Răspândire în ţară: comună în toată ţara.
Răspândire pe glob: Europa, Asia temperată, Africa de Nord, Canare, Madeira.
Organul vegatativ şi reproducător utilizat: petalele florilor (Papaveris flos ).
Perioada de recoltare: mai-iunie-iulie.
Principii active: antocianozid cu glanidol, alcaloizi (readina, reagenin), mucilagii, mecocianină,
mecopelargonidină.
Boli în care este utilizată: uz intern: tuse, bronşite acute şi cronice, laringite acute, gripă, combaterea
insomniilor.
Fam. Papaveraceae MACUL DE GRĂDINĂ
Papaver somniferum Descrierea speciei: este o plantă ierboasă anuală care poate să atingă
înălţimea de 1-1,5 m. În pământ are o rădăcină pivotantă. Tulpina este
dreaptă, puţin ramificată, de culoare verde albăstruie, glaucă. Frunzele sunt
alterne, mari, cele superioare întregi, sesile, alungit-ovate, cu marginea
neregulat dinţată. Frunzele sunt solitare (1-10 la o plantă), de culoare albă,
roze, roşii, liliachii, prevăzute cu o pată violacee-neagră pe partea bazală
internă. Caliciul are două verticile iar androceul numeroase stamine. Ovarul
este superior, pluricarpelar, cenocarp (gamocarp). Stilurile scurte şi
stigmatele carpelelor sunt unite şi formează un disc lobat deasupra ovarului.
Fructul este o capsulă poricidă cerificată, sferică sau obovată, septată,
bogată în laticifere. Seminţele sunt reniforme. Întreaga plantă conţine un
latex albicios. Există numeroase varietăţi de Papaver somniferum atât
pentru producţia de opiu, morfină, cât şi pentru cea de seminţe.
Înfloreste: iunie- august.

Perioada de recoltare: august.

Ecologie: cultivate, uneori spontană, calcifilă.
Răspândire în ţară: răspândită în toată ţara ca plantă ornamentală.
Răspândire pe glob: aproape în toate ţările cu climă temperată. Macul de grădină este mult cultivată în China, India, Iran,
Turcia pentru obţinerea opiului iar în Europa pentru seminţe.
Seminţele bogate în ulei gras se utilizează în industria alimentară, în patiserie.
Organ vegetativ şi reproducător utilizat: fructele înaintea maturării depline (Papaveris immaturi fructus) şi capsule uscate
fără seminţe ( Papaveris capita).
Principii active: alcaloizi (morfina, codeina, tebaina, pseudomorfina, neoptina, papaverina, laudansina, laudanina,
papeveraldina, codamina, pacodina, narcotina, narcotolina, oxinarcotina, gnoscopina, criptopina) enzime, acizi organici,
substanţe minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: spasme vasculare, diaree, colici intestinale şi biliare, ateroscleroză, migrene, angină
pectorală, tuse.
Fam.Fumariaceae
Fumaria officinalis

Descrierea speciei: plantă erbacee anuală, care prezintă în sol o rădăcină

pivotantă, la exterior o tulpină erectă ramificată, glaucă, slab-brăzdată. Frunze
peţiolate, bipenate cu segmente liniare, înguste. Flori roz cu vârful purpuriu,
pintenate, grupate în raceme terminale. Fructul globulos uşor zbârcit.
Înfloreşte din mai-septembrie

FUMARIŢĂ

Ecologie: este întâlnită pe marginea drumurilor, mirişti.

Răspândire în ţară: frecventă în toate regiunile ţării.
Răspândire pe glob: Europa, Asia temperarată şi de Vest, Africa de Nord.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei (Fumariae herba).
Perioada de recoltare: mai-septembrie.
Principii active: acid fumaric, alcaloizi (protopină, criptopină, coridalină), derivaţi fenantrenici
(bulbocapnină, dicentrină), tanin, rezine, mucilagii, substanţe amare, săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: depurative, mărirea diurezei, hipertensiune arterială, digestie, acne; uz
extern: gingivite, pulpite.
Fam.Caryophyllaceae
Gypsophila paniculata
Descrierea speciei: plantă perenă, înaltă de 60-90 cm, în pământ cu un rizom
gros cu numeroase rădăcini lungi de 1-2 m de culoare brun-gălbuie la exterior.
Tulpina este foarte ramificată de la bază, formând tufe aproape sferice. Frunzele
sunt opuse, lanceolate, treptat îngustate de la baza spre vârf, lungi de 3-5 cm şi
late de 6-8 mm, cu marginea întreagă, şi cu trei nervure. Florile mici albe sunt
dispuse într-un dichaziu paniculat, pe tipul cinci. Caliciul tubulos este 5-laciniat,
cu laciniile rotund ovate şi obtuze, cu marginile alb membranoase. Cele 5 petale
au 3-4 mm lungime, de două ori mai lungi decât sepalele. Cele 10 staminele şi
pistilul sunt mai lungi decât petalele. Fructul este o capsulă. Seminţele au
culoare brun-negricioasă şi sunt turtite.
Înfloreşte: iunie-septembrie

IPCARIGE

Perioada de recoltare: martie, septembrie-octombrie.

Ecologie: locuri nisipoase, coaste stâncoase.
Răspândire în ţară: sporadică.
Răspândire pe glob: Europa de Sud-Est, Caucaz, Siberia de Vest.
Organul vegetativ şi reproducator utilizat: rădăcina (Radix Gypsophilae) şi rizomul (Rizoma Gypsophilae).
Perioada de recoltare: martie, septombrie, octombrie.
Principii active: saponozide, zaharuri, substanţe grase, ulei volatil, săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: dischinezie biliară, bronşită, acţiune sudorifică, diuretic; uz extern: helmintiază,
eczeme, furunculoză, cicatrizant pentru răni.
Fam.Caryophyllaceae
Herniaria glabra Descrierea speciei: plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă, care
prezintă tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau
foarte scurt păroase, formând tufe dese, circulare. Frunze mici, eliptice
sau ovate, opuse. Flori mici, verzui, reunit în glomerule şi dispuse la
subsoara frunzelor din vârful ramurilor. Fructul are o singură sămânţă.
Înfloreşte în iulie- septembrie.
Ecologie: creşte prin locuri uscate, prundişuri de râuri, locuri nisipoase.
Răspândire în ţară: frecventă de la câmpie până în zona montană.

– FECIORICĂ

Răspândire pe glob: Europa, Africa de Nord, Asia Mică, Altei, Siberia.

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei (Herba Herniariae) .
Perioada de recoltare: iulie-septembrie.
Principii active: saponozide, derivaţi cumarinici, flavonozide, hemiarină, ulei eteric.
Boli în care este utilizată: uz intern: litiază renală, litiaza vezicală, cistită cronică, prostatită, albuminurie.
Fam.Caryophyllaceae
Lychnis flos cuculi
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă o tulpină înaltă până la
90 cm, adesea roşiatică, în partea superioara cu axe floriferie, dispers-păroase.
Frunze opuse, cele inferioare alungit-spatulate, cele superioare liniar-
lanceolate, mai mult sau mai puţin aspre. Flori roz, rar albe. Fruct capsular,
seminţe brune numeroase.
Înfloreşte în mai-iunie.
Ecologie: planta creşte în locuri înierbate umede, marginea bălţilor, fâneţe
umede.
Răspândirea în ţară: frecventă de la câmpie până în zona montană.

Răspândire pe glob: Europa, Asia.

FLOAREA CUCULUI Organul vegetativ reproducator utilizat: părtile aeriene ale plantei. Cuculi herba
Perioada de recoltare: mai-iunie.
Principii active: saponine, glicozide, alcaloizi, vitamina C, săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: catare bronhice; uz extern: răni.
Fam.Caryophyllaceae Descrierea speciei: cunoscută şi sub numele de săpunariţă, este o plantă
Saponaria officinalis ierboasă, perenă, înalta de 50-70 cm. Are un rizom cilindric, gros de până la
2 cm, târâtor, cu numeroşi stoloni. Tulpinile articulate sunt puţin ramificate şi
prezintă noduri îngroşate. Frunzele mari sunt alungit eliptice, lungi de 7-10
cm, trinervate (cu 3 nervuri arcuate), puţin concrescute la bază, cu margine
întreagă, dispuse opus. Florile sunt albe sau roze, dispuse în dichaziu
compus. Floarea este pe tipul 5, are caliciul gamosepal tubulos iar corola
dialipetală prezintă 5 petale. Fiecare petală este prevăzută în interior cu câte
o unguiculă. Androceul are 10 stamine iar ovarul alungit este prevăzut cu
două stile. Fructul este o capsulă denticulate. Înfloreste: iunie-septembrie.
Perioada de recoltare: august-septembrie.
Ecologie: marginea râurilor, pe lângă drumuri, garduri.
Răspândire în ţară: frecventă.
Răspândire pe glob: Europa centrală şi de Sud, Asia, Japonia

SĂPUNARIŢĂ

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: rizomii şi rădăcinilor (Radix Saponariae rubrae).

Perioada de recoltare: mai, septembrie-noiembrie.
Principii active: saponine, triterpenice (gimnosegină, acid glucolic si gliceric), flavone (saponarina),
glucide, substante albuminoide, substanţe minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: dischinezie biliară, bronşită, depurativ, diuretic, oxiurază,
eczeme, furunculoză, eruptii tegumentare, icter, astm bronsic, expectorant, tuse, circulatie venoasă
deficitară; uz extern: bronşită, oxiurază, tratarea rănilor.
Fam.Phytolaccaceae
Phytiolacca americana Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol rădăcini
napiforme. Tulpina este glabră, înaltă de 1-3 m, ramificată subdicotomic,
cu ramuri robuste. Frunzele sunt ovat-lanceolate, peţiolate, cu margini
întregi glabre. Racemul este mai mult sau mai puţin erect. Florile sunt
hermafrodite, cu segmentele periantului lat ovate, alb-verzui, mai târziu
roşu-închis. Androceul este format din 10 stamine cu filamente subţiri, mai
scurte decât tepalele, iar gineceul cu 10 carpele reunite. Fructul este o bacă
multiplă, roşu închis cu 10 coaste, iar sămânţa neagră şi lucioasă.
Înfloreste din iunie pâna în septembrie.
Ecologie: creşte pe sol cultivat şi îngrăşat, locuri umbroase, margini de
drumuri, pe lângă garduri.

CÂRMÂZ

Răspândire în ţară: cultivată şi subspontană în întreaga ţară.

Răspândire pe glob: America boreală, atlantică, întâlnită şi în Europa, Africa, Asia.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: rădăcinile (Radix Phytolaceae).
Perioada de recoltare: iunie-iulie.
Principii active: saponozide, lecitine.
Boli în care este utilizată: uz extern: homeopatie ca antireumatic, carcinom mamar
Fam. Polygonaceae Descrierea speciei: planta ierboasa , anuala , cu radacina fusiforma . Tulpina
este inalta de pana la 60 cm , glabra si devine rosiatica la maturitate . Ochree
Fagopyrum esculentum
este tubuloasa , scurta si neciliata . Frunzele . Perigonul preyinta cinci lacinii
concrescute la baza , iar cele 8 stamine sunt dispuse pe doua cicluri.Fructul
este o nucula trigona cu muchii ascutite si netede . Infloreste din iulie pana
in septembrie .
Ecologie: vegeteaza pe locuri virane ,
Răspândire în ţară: planta cultivate si subspontana pana la 1000m altitudine
, în întreaga tara
Răspândire pe glob: originara din Siberia de Sud , China de Nord si steeple
Turkestanului .A fost introdusa in Europa de turci si tatari.

HRIŞCĂ
Organul vegetative şi reproducător utilizat: partea aeriana a plantei Fagopyri herba .
Perioadă de recoltare: iulie , august.
Principii active: rutozida , fagopirina .
Boli în care este utilizată: în extractia industriala a rutozidei
Fam. Polygonaceae
Polygonum bristorta
Descrierea speciei: planta erbacee perenă care prezintă în sol un rizom gros,
contorsionat rosiatic, gros de 2-3 cm. Tulpină simplă, umflată la noduri,înaltă până
la 30 m .Frunze oblong-ovate, oblong – lanceolate . Flori roşii grupate intr-o
inflorescenta spiciforma compacta . Înfloreşte în iunie – august . Fruct trigon
lucios – castaniu deschis.
Ecologie: planta este întâlnită prin turbării, fâneţe, păsuni umede;
Răspândirea în ţară: în zona montană şi subalpină a Carpaţilor româneşti.
Răspândirea pe glob: Eurasia, America de Nord.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: rizomul (Rghiyoma Bistortae)

RĂCULEŢ

Perioada de recoltare: iunie sau septembrie.

Principii active: taninul (in cantitate mare), alaturi de care se mai gasesc si alte
principii active ( vit.b6 , glucide, rezine, ceruri, acid polygonic).
Boli în care este utilizată: uz intern: diaree, dizenterie, enterită, hemoragii
uterine, incontinenţă uterină la bărbaţi, tonifierea generală a organismului; uz
extern: afte, stomatite, hemoroizi, fisuri anale, oprirea hemoragiilor
Fam. Polygonaceae
Polygonum hydropiper
Descrierea speciei: plantă erbacee anuală care prezintă în sol o rădăcină fibroasă.
Tulpina roşiatică, ascendentă, înaltă de 25-60 cm, adesea cu rădăcini adventive la
nodurile bazale. Frunzele lanceolate, pe faţa superioară adesea cu o pată neagră în
formă de V. Flori cu perigon verde sau roşiatic, grupate în spice false. Înfloreşte în
iulie-septembrie.
Ecologie: vegetează în locurile umede, mlăştinoase, pe marginea lacurilor, locuri
inundabile
Raspandirea în ţară: frecvent în toată ţara de la câmpie până în yona subalpină.
Răspândire pe glob: Europa, Caucaz, Siberia.
Organul vegetative şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei ( Herba
Polygoni hydropiperis).

PIPER DE BALTĂ

Perioada de recoltare: iulie, septembrie.

Principii active: acizi, taninuri, săruri şi derivaţi flavonici.
Boli în care este utilizată: uz intern: metroragii juvenile, hemostatic,
diuretic, hemoragii gastrice şi intestinale, hemoptizii, fribrom uterin;
uz extern: închiderea rănilor.
Fam. Polygonaceae
Polygonum aviculare Descrierea speciei: plantă erbacee anuală care prezintă în sol o rădăcină
pivotantă, fusiformă. Tulpina târâtoare, rar ascendentă sau erectă,
ramnificată, glabră cu noduri umflate şi manşoane membranoase
TROSCOT albicioase la baza frunzelor. Frunze alterne, eliptice sau lanceolate, plane,
scurt peţiolate până la sessile. Flori verzui sau roşiatice, scurt-pedicelate,
grupate câte 3-5 la subsoara frunzelor. Înfloreşte în mai-septembrie. Fructe
achene mici.
Ecologie: Plantă întâlnită pe terenurile virane, la marginea drumurilor, a
şanţurilor, în diferite culture;
Răspândire în ţară: frecventă în toată ţara, mai ales în zona de câmpie şi
de deal.
Răspândire pe glob: pe tot globul pământesc.

Răspândire pe glob: pe tot globul pământesc.

Organul vegetative şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei (Herba Polygoni avicularis).
Perioada de recoltare: iunie-septembrie.
Principii active: acid salicilic, tanin, pigmenţi flavonici (avicularozid, carniferitrozid), rezine, ceruri,
grăsimi, zaharuri, mucilagii, derivaţi antrachinonici, vitamina C, urme de ulei volatile.
Boli în care este utilizată: uz intern ateroscleroză, accidentele vasculare Produce un efect de
creştere a elasticităţii vaselor sanguine, prin conţinutul său în siliciu şi flavonoide.
Fam. Polygonaceae
Polygonum persicaria

Descrierea speciei: plantă erbacee anuală, care prezintă în sol o rădăcină

firoasă, tulpină erectă, glabră, ramnificată, înaltă până la 60 cm. Frunzele
lanceolate. Flori albe sau roşiatice, grupate în spice.
Înfloreşte în iulie până în septembrie. Fructul achenă.
Ecologie: planta creşte prin locuri mlăştinoase, pe marginea râurilor,
pâraielor, lacurilor;
Răspândirea în ţară: frecventă din zona dealurilor până în cea montană.

Răspândire pe glob: Europa, Asia, America.

Organul vegetative şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei
( Herba Persicariae)
Perioada de recoltare: iulie până în septembrie.
Principii active: compuşi flavonici (hiperina, persicarina, ramnazina, o
cetonă numită poligonon).
Boli în care este utilizată: uz intern:diuretic, antiscorbutic, hemostatic
in afectiunile hemoroidale; uz extern: diminuarea transpiraţiei
picioarelor.

IARBĂ ROŞIE
Fam. Polygonaceae Descrierea speciei: plantă erbacee perenă, cultivată, care prezintă în sol
Rheum palmatum rădăcini cărnoase, viguroase, ce pornesc dintr-un rizom puternic, napiform,
gros de 3-6 c. Tuplina aeriană cilindrică, goală, cu articulaţii evidente, înaltă
până la 2m. Frunzele bazale mari, cordifor-palmat-lobate, mai lungi decât
late, cu faţa superioară aspră. Flori albe-verzui, roz sau roşiatice, dispuse în
inflorescenţe paniculiforme. Înfloreşte în mai-iunie. Fructul achenă
triunghiulară, cu trei aripioare.
Ecologie: plantă cultivată, legumicolă, pretenţioasă la umiditate şi căldură,
preferă solurile mijlocii chiar grele, cu fertilitate ridicată.
Răspândirea în ţară: cultivată în special în Transilvania şi nordul
Moldovei.
Răspândirea pe glob: originală din Siberia orientală, care a fost introdusă
în grădinile botanice din Europa în anul 1763.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: rizomul (Rhizoma Rhei).
Perioada de recoltare: primăvara (martie-aprilie) sau toamna (octombrie)
de la plante de 6-8 ani.

REVENT

Principii active: antrachinone (crizofanolul, reoemodina, reocrizidina, renina), substanţe tanate (glucogolina,
catecolul, tetrarina), acid oxalic, galic, clinamic, oxalaţi de calciu, rezine, ulei volatil, substanţe minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: combaterea constipaţiei, stimularea digestiei prin excitarea sucurilor
gastrointestinale, tonic, stimularea poftei de mâncare (anorexie), combaterea viermilor intestinali (vermifug).
Fam. Polygonaceae
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol un rizom gros,
Rumex alpinus târâtor, ramificat, brun-roşcat, cu multe cicatrici pe rădăcini şi tulpini. Tulpina
aeriană, erectă, înaltă de 1-2 m, cu şanţuri longitudinale, adânci. Frunze mari,
cu peţiol lung-canaliculat. Flori verzi, grupate într-o inflorescenţă îngustă.
Înfloreşte în iulie-august. Fruct nuculă, lucioasă, colţuroasă.
Ecologie:specia este întâlnită în jurul stânelor şi păşunilor, pe locuri grase,
gunoiate;
Răspândirea în ţară: frecventă în toţi Carpaţii româneşti e la 1200 la 1500m
altitudine.
Răspândirea pe glob: Europa, Asia
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: rizomii şi rădăcinile (Rhizoma
Rumicis alpinae).
Perioada de recoltare: martie-mai sau septembrie-octombrie

Principii active: mucilagii, taninuri, derivati oximetilantrachinonici

(crizofanol, emodina, fiscionina, reocrizina, glucogalina,tetrarina care prin
hidroliza formeaza glucoza, acid galic, acid cinamic, reosmina), amidon, uleiuri
ŞTEVIA-STÂNELOR grase, fitosteroli, pectine, glucide, oxalat de calciu .

Boli în care este utilizată: uz intern: laxativa (cand este luata in doza mare), accelereaza peristaltismul
intestinului gros, depurativa, ajuta la eliminarea reziduurilor alimentare, actiune antiputrida, astringenta,
cicatrizanta , stimulent al musculaturii uterine, al vezicii biliare (stimuleaza evacuarea vezicii), favorizeaza
digestia, creste diureza (cantitatea de urina eliminata).
Fam. Polygonaceae
Rumex acetosella
Descrierea speciei: plantă erbacee, perenă, care prezintă în sol o rădăcină
pivotantă. Tulpina foarte erctă, striată, ramificată, înaltă până la 1m. Frunzele în
rozetă, peţiolate, lanceolate, cu bază sagitată, cu marginile mai mult sau mai
puţin încreţite, cele tulpinale lung-peţiolate, iar cele superioare sesile. Flori
unisexuate mici, dispuse în verticile pendule. Înfloreşte în mai-iunie. Fructele
achene negricioase, monosperme.
Ecologie: planta vegetează prin fâneţe, poieni, preferând locurile umede şi
solurile cu reacţie uşor acidă;
Răspândire în ţară: frecvent în toată ţara de la câmpie până în zona subalpină.
Răspândirea pe glob: Europa, Asia, America de Nord.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: frunzele (Folium Rumicis
acetosae)
Perioada de recoltare: mai-iunie.

MĂCRIŞ

Principii active: oxalat acid de potasiu, acid oxalic, vitamina C, substanţe flavonoidice, tanin, fosfaţi, fier,
calciu, magneziu, lipide, protide.
Boli în care este utilizată: uz intern: scorbut, intoxicaţii cu arsen şi mercur, paralizie, pareze ale nervilor
periferici, depurativ, diuretic;
uz extern: răni, ulceraţii din gură, abcese, pecingine
Fam. Polygonaceae
Rumex crispus

Descrierea speciei: plantă erbacee, perenă, care prezintă în sol un rizom

lemnos. Tulpină erectă, muchiată, simplă sau ramificată. Frunze alungit-
lanceolate, groase cu margini ondulate. Flori dispuse în verticile şi grupate
într-o inflorescenţă erectă. Înfloreşte în iulie-august. Fructe nucule.
Ecologie: planta vegetează prin locuri virane, rudelare, fâneţe şi păşuni:
Răspândire în ţară: specie comună de la câmpie până în zona montană.
Răspândirea pe glob: Eurasia.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: rădăcinile, partea aeriană a
plantei, fructele. Perioada de recoltare iulie-august.
Principii active: compuşi antrachinonici (acid crizofanic, crizofaneină,
emodină, fiscion, reocrisină).
Boli în care este utilizată: uz intern: scorbut, constipaţie, sângerări, anemie,
cloroză.
DRAGAVEI
Fam. Plumbaginaceae
Limonium gmelinii
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă, cu o rădăcină pivotantă
groasă. Tulpina este înaltă de 20-60 cm, glabră, îngroșată la bază.
Frunzele sunt lungi, spitulate, nedistinct tuberculiforme, cu nervațiunea
penată. Pe margini sunt îngust cartilaginoase și prevăzute cu pețioli lați și
scurți. Inflorescența este paniculat ramificată, aproape corimbiformă sau
piramidală. Ramurile sunt cilindrice, au bractei mari, mai ales în partea
inferioară. Spicele sunt dese, 1-3 flori. Bracteile sunt des tuberculate, cea
internă emarginată, iar cea externă de 2-3 ori mai scurtă decât prima
bractee internă, lat ovată sau aproape rotundă, aproape în întregime
membranoasă. Calciul este rar pubescent, ca partea răsfrântă palid violetă
sau albicioasă, terminată cu 5-10 lobi rotunjit triunghiulari. Corola este
albastră-violetă. Înflorește din iulie până în septembrie.

SICĂ

Ecologie: planta crește pe soluri alcaline, depresiuni, pe coaste sărăturoase;

Răspândirea în țară: pe nisipuri sărăturoase de pe litoralul Mării Negre, pe solurile sărăturuoase din vestul
țării și pe grindurile din Delta Dunării.
Răspândirea pe glob: Europa de Sud-Est, Estul Siberiei.
Organul vegetativ și reproducător utilizat: rizomul (Limoni gmelini rhizoma).
Perioada de recoltare: primăvara sau toamna.
Principii active: taninuri.
Boli în care este utilizată: uz internȘ diaree, colite, enterocolite.
Fam. Fagaceae Descrierea speciei: arbore care prezintă în sol o rădăcină rămuroasă cu
numeroase ramificații oblice cu tulpină dreaptă, cilindrică, care prezintă o
Fagus sylvatica scoarță netedă, subțire, cenușie-albicioasă, rar cu ritidom și numai la baza
tulpinii. Corona ovoid-îngustă. Frunzele eliptice, ușor dințate pe margini,
cu pețiolul lung. Flori unisexuate-monoice. Înflorește în aprilie-mai.
Fructele în trei muchii, brun-roșcate denumite jir.
Ecologie: specia preferă solurile brune de pădure, bogate în humus, slab
acide, reavene, aerisite, permeabile. Exigent față de căldură, sensibil la
secetă, pretențios la umiditate;
Răspândirea în țară: este răspândit în întreg lanțul carpatic, de la
dealurile joase (300-400 m altitudine) până în regiunea montană (1200-
1400 m).
Răspândirea pe glob: Europa Centrală

FAG
Organul vegetativ și reproducător utilizat: scoarță, muguri, frunze.
Perioada de recoltare: aprilie-mai.
Principii active: celuloză, lignină, ceruri, zaharuri, substanțe tanante, albumine, substanțe minerale cu săruri
minerale de calciu, fosfor, sodiu, fier, aluminiu, sulf, clor.
Boli în care este utilizată: uz intern diaree, dizenterie, febră, litiază biliară; uz extern: reumatism, răni
negi.
Fam. Fagaceae Descrierea speciei: arbore foios care prezintă în sol o rădăcină-pivotantă,
tulpină dreaptă, cilindrică, înaltă până la 45 m. Scoarța cu ritidom
Quercus petraea
cenușiu-închis, îngust-brăzdat. Corona globuloasă, bogată, cu ramuri
evident ascendente. Frunze mari, rombic-ovate, sinuatlobate, la bază
îngustate, cu pețiolul relativ lung, îngrămădite spre vârful lujerului. Flori
unisexuat-monoic, cele mascule sunt grupate în amenți, cele femele
dispuse în vârful lujerilor sunt sesile. Înflorește în aprili-mai. Fructe
achene (ghinde) mari, așezate într-o cupă conic-emisferică.
Ecologie: vegetează bine pe soluri brun-roșcate, nisipoase, brune-cenușii;
Răspândirea în țară: întâlnit pe dealurile mijlocii și înalte (400-800m),
insular în munți până la 1000m.
Răspândirea pe glob: Europa Centrală, spre Sud până în Albania, Italia
centrală și Corsica.
Organul vegetativ și reproducător: scoarța (Quercus cortex).

GORUN

Perioada de recoltare: iulie-august.

Principii active: taninuri, derivați flavonici, substanțe pectice.
Boli în care este utilizată: uz intern: diaree, hemoragii interne, ciclu menstrual abundent, colici
abdominale; uz extern: amigdalite, răni purulente, stomatite, dureri de dinți, faringită, hemoragii
nazale, hemoroizi, trnspirații la picioare.
Fam. Fagaceae
Quercus robur Descrierea speciei: arbore foios care prezintă în sol o rădăcină pivotantă,
profundă. Tulpina dreaptă, înaltă până la 50m, diametrul de 1-2m. Scoarța
brun-negricioasă, tare, adânc-brăzdată. Lemn roșiatic, raze medulare mari,
bine vizibile, inele anuale vizibile. Frunze lobate până la pentabifide, cu 4-8
perechi de lobi obtuzi sau rotunjiți, inegal separați prin sinusuri neregulate,
glabre, pieloase la maturitate. Flori unisexuate-monoice. Înflorește în aprili-
mai. Fructe achene ovoidale.
Ecologie: vegetează bine pe soluri brun-roșcate, brune-cenușii,
Răspândirea în țară: arborele este întâlnit în regiunea de câmpie și dealuri
până la 700m altitudine, formând arborete de amestec cu alte foioase
(păduri de șleau) sau arborete pure (stejărete).
Răspâdirea pe glob: Europa, Caucaz, Asia Mică, Africa de Nord.

STEJAR

Organul vegetativ și reproducător utilizat: scoarța (Cortex Quercus) de pe ramurile subțiri de 3-5 ani.
Perioada de recoltare: martie-aprilie.
Principii active: acid overcitanic, acid elagic, galic, nictanic, roburic, overcina, floroglucina, substanțe
pectice, rezine, zaharuri, substanțe minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: gastrită hiperacidă, ulcer gastro-intestinal, diaree, enterite, melenă,
hemoroizi, rinofaringită acută; uz extern: hemoroizi, degerături, transpirație excesivă a picioarelor și
mâinilor.
Fam. Fagaceae
Castanea sativa Descrierea speciei: arbore foios, cu o rădăcină rămuroasă, tulpină
dreaptă, cilindrică, înaltă până la 30m, cu o scoarță cenușie, mai târziu
adânc crăpată. Frunzele sunt mari, alterne, oblong-lanceolate, pe margini
spinos-dințate, cu nervura proeminentă. Flori unisexuat-monoice, cele
mascule grupate într-un involucru, dispuse la baza amentilor masculi.
Înflorește în iunie-iulie. Fructe achene globuloase (castane), brun-
întunecate, mari, comestibile, grupate câte 1-3 într-o cupă acoperită cu
ghimpi deși.
Ecologie: specia vegetează pe soluri afânate, aerisite, permeabile, în
stațiuni adăpostite cu climat cald și umed;
Răspândirea în țară: județul Gorj: Tismana, Polovragi, Peștișani,
Izverna, Sohodol, Cerneți, Baia de Aramă, Cloșcani; județul Maramureș:
Baia Mare, Tăuți, Baia Sprie; județul Mehedinți: Șiroca, Podeni. În alte
localități și grădini botanice a fost adus prin cultură.
Răspândirea pe glob: Europa, Asia, Africa de Nord.
CASTAN
Organul vegetativ și reproducător utilizat: frunzele (Folium Castaneae), scoarța (Cortex Castaneae),
fructele (Fructus Castaneae).
Perioada de recoltare: frunzele (iulie-august), scoarța (mai-iunie), fructele (septembrie-octombrie).
Principii active: taninuri care hidrolizate dau acid elagic, glucoză, evercetină, acid cumaric, cameferol, acid
cafeic, dihidrogalic, vitamina E, săruri de magneziu, fosfor; castanele conțin: uleiuri, protide, hidrați de
carbon, săruri de potasiu, fier, magneziu, cupru, zinc, vitaminele B1, B2, C.
Boli în care este utilizată: uz intern: diaree benignă, stimularea digestiei, afecțiuni cardiovasculare și
renale, hemoroizi, traheobronșită acută; uz extern: degerături.
Fam Betulaceae
Alnus glutinosa Descrierea speciei: arbore foios, cu o tulpină dreaptă, înaltă până la 23-30
m. Scoarţa la tinereţe, netedă, cenuşie, iar după 15-20 de ani formează un
ritidom negricios. Frunze obovate sau aproape rotunde, cuneate la bază, cu
vârful obtuz, trunchiat sau marginat spre bază cu marginea întreagă, în rest
neregulat-dublu-serată, lungi de 6-10 cm, peţiolate, alterne, lipicioase în
tinereţe, glabre. Flori unisexuate-monoice, grupate în amenţi, cei
masculini cilindrici, bruni-violeţi, lungi de 6-12 cm, sunt grupaţi câte 3-5
în raceme, cei femeli scurţi, cu flori lipsite de perigon, stigmate roşii-
brune, dispuşi în raceme, se află sub cei masculi. Fructele sunt nişte
samare pentagonale mici.
Ecologie: specia vegetează pe soluri moderat acide, de obicei sărace în
calcar, luto-argiloase, în lunci, depresiuni, văile râurilor
Raspândire în tară: frecvent din regiunea de câmpie şi colinară până în
etajul montan inferior.
Răspândirea pe glob: Europa, Asia, Africa de Nord.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: mugurii ( Alni gema),
frunzele (Alni folium), scoarţa (Alni cortex).
Perioada de recoltare: mugurii-primăvara, până la pornirea în vegetaţie,
frunzele-înainte ca fructele să ajungă la maturitate; scoarţa-primăvara, de
pe ramuri 4-5 ani.
ANIN NEGRU
Principii active: substanţe tanante, protalnulină (taraxerol), alnulină (taraxeron), lupeol, o tritarpenă în
scoarţă; cvercitrină, substanţe tanante în frunze.
Boli în care este utilizată: uz intern: febră, diaree, dureri de stomac; uz extern: galactofug-oprirea secreţiei
de lapte la sfârşitul lăuziei, ulceraţii ale pielii, leucoree, tonifierea mucoasei bucale şi a gingiilor, hemoragii
externe, reumatism, transpiraţie şi opăreli de picioare, dureri de măsele, gingivite, ulceraţii.
Fam Betulaceae Descrierea speciei: arbore ce poate ajunge până la 18-20 m înălţime, cu scoarţa
netedă, cenuşiu-albicioasă, lujerii tineri păroşi şi nelipicioşi. Frunzele sunt ovate
Alnus incana sau ovat eliptice, acute, lobulate şi dublu serate, pe faţă glabre, verzi-cenuşii, pe
dos cenuşiu păroase, mai ales în lungul nervurilor. Amenţii fructiferi sunt câte 4-
8, iar cei laterali sunt sesili sau foarte scurt pedicelaţi.
Ecologie: specia vegetează pe prundişurile râurilor, pajişti înmlăştinite, turbării.
Răspândire in ţară: frecvent în tot lanţul munţilor Carpaţi.
Răspândire pe glob: Europa de Nord şi Centrală, Caucaz, Siberia, Asia de Est,
America de Nord.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: mugurii (Alni gema), frunzele
(Alni folium), scoarţa (Alni cortex).

– ANINUL ALB

Perioada de recoltare: mugurii- primăvara, până la pornirea în vegetaţie, frunzele- înainte ca fructele să
ajungă la maturitate; scoarţa- primăvara, de pe ramuri de 4-5 ani.
Principii active: substanţe tanante, protalnulină (taraxerol), alnulină (taraxeron), lupeol, o triterpenă în
scoarţă; cvercitrină, substanţe tanante în frunze.
Boli în care este utilizată: uz intern: febră, diaree, dureri de stomac; uz extern: galactofag- oprirea secreţiei
de lapte la sfârşitul lăuziei, ulceraţii ale pielii, leucoree, tonifierea mucoasei bucale şi a gingiilor, hemoragii
externe, reumatism, transpiraţie şi opăreli la picioare, dureri de dinţi, gingivite, ulceraţii.
Fam Betulaceae Descrierea speciei: arbore foios care prezintă în sol o rădăcină puternică.
Betula pendula Tulpina zveltă, conică, înaltă până la 30 m. Lemn alb-gălbui, scoarţă albă,
netedă, cu epidermă ce se exfoliază circular în fâşii subţiri. Frunze romboidale
până la lobulat-serate, glabre, cu faţă lucitoare, glanduloase, pe dos cu nervuri
slab proeminente. Flori unisexuate monoice grupate în amenţi. Înfloreşte
primăvara (aprilie). Fructul o samară cu 2 aripioare.
Ecologie: vegetează pe soluri profunde, pietroase, pe calcare, pe roci
silicioase, coaste însorite, rariţii, turbării.
Răspândire in ţară: frecvent întâlnit din regiunea dealurilor până în etajul
montan. Arborete masive în judeţele: Maramureş, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj,
Covasna, Harghita, Hunedoara, Buzău, ş.a.
Răspândire pe glob: Europa de Nord şi Estul Asiei.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: frunzele (Folium Betulae), scoarţa
(Cortex Betulae), mugurii tineri (Gema Betulae).

MESTEACĂN
Perioada de recoltare: mai-iulie.
Principii active: polifenoli, miricetină, leucadelfină, acid cofeic, galic, saponozide, taninuri de natură
pirocatechinică, metilpeniozan, flavone, betulozoid, mucilagiu, zaharoză, ulei volatil, rezine, betulină,
vitamina C, substanţe minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: edeme datorită insuficienţei circulatorii, diureză, eliminarea sărurilor
de calciu şi a colesterolului prin urină, litiază renală, nefrite cronice, uremie, gută, hidropizie, reumatism,
ascită, boli de rinichi, dermatite, stări febrile, edeme renale, ateroscleroză; uz extern: împiedică formarea
mătreţii
Fam Betulaceae Descrierea speciei: arbust de până la 6 m, cu o coajă netedă. Frunze aproape
circulare, crestate, adâncite la bază cu peţiol glandulos, scurt ascuţite. Florile
Corylus avellana
mascule sunt grupate în amenţi cilindrici (câte 1-4 la un loc), palid-gălbui. Florile
femele sunt ca nişte muguri, cu stile roşii. Înfloreşte înaintea înfrunzirii. Florile
femeieşti înfloresc în februarie-martie, iar cele mascule se formează în anul
precedent. Fruct uscat (alun) îmbrăcat într-o cupă de frunzuliţe divizate pînă la
mijloc.
Ecologie: este o specie pretenţioasă la lumină, are nevoie de soluri fertile,
afânate, în special calcaroase.
Răspândire in ţară: se află în toate judeţele ţării din zona de deal, colinară şi
montană, în special în păduri de stejar, carpen şi făgete.
Răspândire pe glob: Europa
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: frunzele (Folium Coryli) şi scoarţa
(Cortex Coryli).
Perioada de recoltare: iunie-iulie.

ALUN

Principii active: tanin, ulei eteric, acid cafeic, clorogenic, betulină, cvercitină, miricitrină, polifenoli,
leucoantociani, zaharuri.
Boli în care este utilizată: uz intern: antihemoragic, sudorific, hemoroizi, varice, edeme la picioare,
eczeme, avitaminoză, emfizem pulmonar, silicoză, astm bronşic, hepatită epidemică; uz extern: dezifectant
pentru rănile deschise ulceraţii, periflebită, pecingine, bube dulci, cianoză a membrelor inferioare.
 Fam Ulmaceae
Ulmus minor
Descrierea speciei: arbore foios care prezintă în sol o rădăcină
pivotantă, mult dezvoltată lateral. Tulpina dreaptă, îngroşată la bază,
înaltă până la 30 m. Scoarţa cenuşiu-închis, adânc brăzdată longitudinal.
Coroana conică până la globuloasă cu ramuri ascendente. Lujerii anuali
brun-roşcaţi. Frunze alterne, eliptice, glabre, ascuţite la vârf, asimetrice
la bază, pe dos cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. Flori
hermafrodite, peţiolate, sesile, dispuse în fascicule dese, brun-violacee,
apar înaintea înfrunzirii. Înfloreşte în martie-aprilie. Fruct samară
turtită, eliptică, cu sămânţă aşezată spre vârf.
Ecologie: specia vegetează pe soluri nisipoase, lutoase, drenate, slab
acide spre neutre.
Răspândire in ţară: este răspândit în regiunea de câmpie şi de dealuri,
frecvent în păduri de amestec, margini de păduri, tufărişuri, zăvoaie,
uneori cultivate prin grădini şi de-a lungul străzilor.

ULM DE CÂMP

Răspândire pe glob: Europa

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: scoarţa (Cortex Ulmi).
Perioada de recoltare: martie-aprilie.
Principii active: substanţe amare, răşini, tanin, mucilagii.
Boli în care este utilizată: uz intern: pleurezie, ascită, depurativ, sudorific, erupţii tegumentare, obezitate,
hidropizie, reumatism; uz extern: arsuri, dermatoze, revulsiv în sciatică
Fam.Moraceae
Descrierea speciei: arbori înalţi de 10-15 m, cu scoarţa brună-cenuşie, la bătrâneţe
Morus alba cu ritidom brăzdat. Frunzele sunt peţiolate, scurt sau neregulate lobate, la bază cu
3-5 nervuri palmare. Florile sunt monoice sau dioice, cu perigon adânc divizat, cu
4 lobi, aşezate în inflorescenţe, axilare, pedunculate. Inflorescenţele mascule sunt
cilindrice, alungite, iar cele femeieşti scurte, oblongi. Fructul este o drupă falsă
mică, cu înveliş cornos. Toate fructele dintr-o inflorescenţă sunt alipite şi alcătuiesc
un sincarp ovoid sau cilindric. Frunzele la Morus alba sunt netede pe faţă, iar pe
dos slab pubescente pe nervuri sau glabrescente. Frunzele la Morus nigra sunt
scabre pe faţă iar pe dos peste tot des şi moi pubescente. Înfloreşte în mai- iunie.
Ecologie: ambele specii sunt frecvent cultivate prin grădini, livezi, vii, curţi, pe
marginea drumurilor, în plantaţii pentru sericicultură.
Răspândire in ţară: frecventă în întreaga ţară, din zona de câmpie până în cea
deluroasă, în lunci şi Delta Dunării.
Răspândire pe glob: China (dudul alb), Asia de Vest (dudul negru).

DUD ALB
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: frunzele (Folium Mori) si fructele mature (Fructus Mori).
Perioada de recoltare: mai-iunie (frunzele), mai (fructele mature).
Principii active: tanin, acid aspartic, acid folic, acid folinic, glicozide fitosterolice, antociani, arginină,
compuşi volatili: burilamină, acid acetic, propionic, izobutinic, aldehide, cetone, maleat si carbonat de calciu
(compoziţia frunzelor); fructele conţin antociani, tanin, acizi organici, glucide şi pectine, vitamina C, săruri
minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: fructele în: diaree, constipaţie; frunzele în diabet zaharat, gastrite,
ulcer gastric şi duodenal, distrofii ale miocardului.
Fam.Moraceae
Morus nigra

. Frunzele la Morus nigra sunt scabre pe faţă iar pe dos

peste tot des şi moi pubescente. Înfloreşte în mai- iunie
Fam.Cannabaceae
Descrierea speciei: este o plantă ierboasă anuală, unisexuat dioică, cu tulpina
Cannabis sativa fistuloasă, înaltă de până la 4 m, puţin ramificată şi frunze alterne, palmat
compuse, cu 3-7 segmente lanceolate, serate. Florile mascule aşezate pe
cânepa de vară sunt dispuse în cime axilare iar florile femele aşezate pe
cânepa de toamnă sunt dispuse în glomerule la axila frunzelor din vârful
tulpinii. Florile mascule au 5 tepale verzui la care sunt opuse 5 stamine.
Florile femele au perigon cu elemente reduse, sudate ca o cupă iar gineceul
este bicarpelar. Fructul este o nuculă de culoare brun-verzuie. Indivizii
masculi sunt recoltaţi pentru obţinerea fibrelor textile, iar indivizii femeli
pentru seminţe. Înfloreşte: VII-VIII. Întreaga plantă este acoperită cu peri
glandulari, numeroşi pe somităţile florale femeieşti, ce secretă o oleorezină.
Ecologie: specia este cultivată dar o întâlnim şi subspontană, în locuri virane,
plantaţii.
Răspândire in ţară: frecventă în toată ţara.
Răspândire pe glob: Asia Centrală

CÂNEPĂ
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: partea aeriană a plantei (Cannabis herba); din vârfurile
înflorite ale exemplarelor femele de Cannabis sativa var. indica, se obţine ilegal periculosul stupefiant
denumit haşiş, care se consumă sau se se fumează de către populaţiile unor ţări.
Perioada de recoltare: iulie
Principii active: răşină ce conţine cannabinoide, ulei volatil.
Boli în care este utilizată: uz intern: vârfurile înflorite ale exemplarelor femele aparţinând varietăţii indice
(Herba Cannabis indicae) se utilizează sub formă de tinctură, sunt întrebuinţate în neurologie si psihiatrie
datorită proprietăţilor narcotice, sedative şi spasmolitice, numai la indicaţia şi sub control medical.
Fam.Cannabaceae Descrierea speciei: Hameiul este o plantă volubilă, perenă, înaltă de 3-10
m, prevazută cu peri agăţători, în formă de cârlig care servesc la prinderea
Humulus lupulus
de suport. În pământ prezintă un rizom cărnos, lung de până la 40 cm, gros
de până la 10 cm din care pornesc rădăcini lungi de 2-4 m. Frunzele sunt
opuse, palmat-lobate până la partite (unele frunze din preajma
inflorescenţelor pot fi şi întregi), cu 3-5 lobi. Lobii sunt ascuţiţi şi cu
margine serat-dinţată. Florile sunt unisexuate dispuse dioic, pe tipul 5, cu
perigon sepaloid. Cele mascule sunt dispuse în cime axilare, racemiforme,
cu periantul format din 5 lacinii libere, 5 stamine opuse laciniilor
periantului. Florile femele sunt dispuse în amenţi axilari, pedunculate şi
aşezate câte 2 în axila unor bractei membranoase. Periantul este rudimentar
iar ovarul bicarpelar, unilocular şi uniovulat, prevăzut cu 2 stigmate
filiforme foarte dezvoltate. Fructul este o achenă ovoidă. Totalitatea
achenelor alcătuiesc un ciucure sau con ovoid. Sămânţa nu are endosperm.
HAMEI Înfloreşte: VII- VIII.

Ecologie: planta are pretenţii ridicate faţă de umiditate, fără temperaturi excesive vara sau iarna. Se dezvoltă în special pe
soluri permeabile, mai uşoare, addăpostite de vânt şi eventual pe pante uşoare cu expoziţie sudică.
Răspândire in ţară: specia creşte spontan în zona de câmpie şi deal, până la 800-1000 m.
Răspândire pe glob: Eurasia, America de Nord.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: conurile femele (Strobili Lupuli).
Perioada de recoltare: august-septembrie.
Principii active: hidrocarburi monoterpenice ca mircen, pinen, limonen, hidrocarburi (humulen), alcooli monoterpenici ca
linalol, geraniol, bomeol, răşini, glicozide, lipide.
Boli în care este utilizată: uz intern: anorexie, tuberculoză, îmbunătăţirea activităţii digestive, afecţiuni renale, insomnii,
gută, calmarea excitaţiilor sexuale; uz extern: vaginită, tricomoniază.
Fam. Urticaceae Descrierea speciei: Urzica este o plantă perenă, cu rizom orizontal
subţire, cilindric, repent, brun deschis, lung şi ramificat, cu numeroase
Urtica dioica
rădăcini subţiri, pâsloase. Tulpina este erectă, neramificată, înaltă de
30-130 cm, 4-muchiată, acoperită cu peri urticanţi, setacei, fiind
pubescenta. Frunzele sunt opuse, serate, lungi de 4-12 (15) cm, 5-7
nervate, peţiolate, ovate sau lanceolate, pe ambele feţe cu peri urticanţi
rigizi, setacei, pubescente. Florile sunt verzi, lipsite de bractei,
unisexuate, dioice, dispuse axilar în panicule cimoase. Cele mascule au
un perigon simplu, 4-foliat, cu 4 stamine. Cele femele sunt conforme
cu cele mascule dar mai mult sau mai puţin pendule, tepalele externe
mai scurte cu ½ ca cele interne. Fructul este o nucula ovală cu
perigonul persistent şi sămânţă mare. Înfloreşte: VI-X.
Ecologie: plantă tipic antropofilă, adică legată ecologic de aşezările omeneşti sau de
locuri în care a intervenit activitatea umană (pe lângă case, garduri, magazii, în locuri
gunoiate, în special pe lângă stâne).
Răspândire in ţară: comună în toată ţara.
Răspândire pe glob: aproape pe tot globul pământesc, lipseşte în regiunea arctică şi în
centrul şi sudul Africii.
URZICĂ Organul vegetativ şi reproducător utilizat: frunzele (Folium Urticae), tulpinile
recoltate înaintea înfloririi (Herba Urticae), amestec de rizomi şi rădăcini subţiri (Radix
Urticae).

Perioada de recoltare: perioada optimă pentru frunze sau partea aeriană este începând din mai până în octombrie, iar
pentru rizomi cu rădăcini fie primăvara (martie-mai), fie toamna (septembrie-noiembrie).
Principii active: complex vitaminic (provitamina A, B2, C, K), flavonele, mucilagii, acid pantotenic, cetone.
Boli în care este utilizată: hemoroizi, hemoragii, diaree, dismenoree, bronşită, litiază renală, uremie, diabet zaharat, gută,
enterită, astm bronşic, erupţii tegumentare, uz extern: ulcer varicos, reumatism, stomatite, eczeme, răni, dureri sciatice,
nevrite, bătături.
Fam. Juglandaceae
Juglans regia
Descrierea speciei: arbore foios care prezintă în sol o rădăcină pivotantă
puternică. Tulpina până la 30 m înălţime, scoarţa netedă, argintie-cenuşie.
Frunze imparipenat-compuse cu 5-11 foliole obovate, mari, asimetrice.
Flori unisexuat-monoice, cele mascule în amenţi negricioşi, cele femele
terminale, cu stigmate răsfrânte, purpurii. Înfloreşte în mai. Fructe drupe
globuloase, mari, cu înveliş cărnos, verde.
Ecologie: este întâlnit sporadic prin păduri de amestec, pe soluri slab acide,
în staţiuni relativ calde, în staţiuni adăpostite.
Răspândire în ţară: frecventă din regiunea dealurilor până la 800 m
altitudine.
Răspândire pe glob: Europa de SE, Asia de Est, Himalaia, China.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: frunzele (Folium Juglandis),
pericarpul fructelor (Pericarpus nucis juglandis).

NUC

Perioada de recoltare: frunzele se recoltează din mai până în august; pericarpul fructelor se recoltează în
august-septembrie.
Principii active: tanin, acid galic, acid cafeic, acid elagic, flavoane, inozitol, iuglonă, hidroiuglonă, ca
derivaţi ai naftochinonei, vitamina C, tirozină, iod.
Boli în care este utilizată: uz intern: diaree, colită, diabet zaharat, rahitism, antisudorific, depurativ,
tulburări digestive, hemoragii, litiază renală, incontinenţă urinară, helmintiaze, intoxicaţii cu compuşi de
mercur, icter; uz extern: tratarea inflamaţiilor din gură şi gât, acnee, leucoree, eczeme, răni, degerături, negi,
rahitism, căderea masivă a părului, împotriva transpiraţiei picioarelor, erupţii purulente, stomatită ulceroasă,
inflamaţia laringelui.
Fam. Grossulariaceae
Ribes nigrum Descrierea speciei: arbust cu frunze alterne, 3-5 lobate, pe dos cu glande
galbene mirositoare şi nervuri pubescente. Flori galbene-verzui (roşii în
interior), campanulate, dispuse în raceme pendule. Înfloreşte în aprilie, mai.
Fructul este o bacă globuloasă, neagră.
Ecologie: specia vegetează pe soluri slab acide, argiloase, turboase, de obicei
gleizate cu umiditate stagnantă.
Răspândire în ţară: specia creşte în zona montană şi subalpină, în locuri
umede mlăştinoase, în lungul pâraielor, în judeţele Cluj, Bistriţa-Năsăud,
Harghita, Covasna, Braşov, Bacău.
Răspândire pe glob: Europa, Asia.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: frunzele (Folium Ribis nigri),
fructele mature (Fructus Ribis nigri).
Perioada de recoltare: frunzele în mai, iunie, fructele în iulie

COACĂZ NEGRU

Principii active: zaharuri, taninuri, flavonozide, săruri de potasiu, vitamina C, B, acizi organici, antociani,
uleiuri volatile.
Boli în care este utilizată: uz intern: dureri premenstruale, ateroscleroză, arterită,
trombageită, obliterantă, hipertensiune, litiază urică, gută uz extern: reumatism, fisuri tegumentare, artroze,
periatrită scapulohumerală.
Fam. Grossulariaceae RIBES RUBRUM L. – COACĂZ ROŞU
Descrierea speciei: arbust tufos care prezintă în sol o
Ribes rubrum
rădăcină superficială, bogat ramificată, iar aerian o tulpină erectă,
înaltă până la 1,50 m. Frunze subrotunde, spre bază trunchiate, cu
2-5 lobi biseraţi, lung peţiolate. Flori mici, verzui, cu nuanţă roşiatică,
grupate câte 5-27 într-un racem relativ lung. Înfloreşte în aprilie-
mai. Fructul bacă roşie, albă, roz, netedă.
Ecologie: specia creşte pe soluri luto-pământoase,
reavene, în păduri şi poieni.
Răspândirea în ţară: specie cultivată şi subspontană, frecventă în
toată ţara.
Răspândire pe glob: Europa centrală.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: fructele.
Perioada de recoltare: mai, iunie.
Principii active: zaharuri acizi organici, proteine, calciu, fier, fosfor,
potasiu, sodiu, zinc, cupru, caroten, vitamina B1, B2, C, PP.
Boli în care este utilizată: uz intern: au proprietăţi diuretice,
depurative, sudorifice, stomahice, antidiareice, anticolitice, astringente,
hipotensive, antireumatice, antigutoase, antiinflamatoare, vermifuge,
antiscorbutice, antihemoragice, antiinfecţioase, cicatrizante, vitaminizante,
COACĂZ ROŞU energizante, aperitive şi răcoritoare.
Fam. Grossulariaceae
Ribes uva-crispa Descrierea speciei: arbust ramificat, cu tulpini înalte până la 1,50
m, cu numeroase rădăcini adventive. Lujeri tomentoşi, cu numeroşi
spini prevăzuţi cu internodii. Frunze semicirculare, cu 3-5 lobi
obtuzi, pe margine crenat-seraţi, pe faţa inferioară despiroase. Flori
mici, verzui sau roşiatice, solitare. Înfloreşte în aprilie, mai. Fructul
este o bacă globuloasă, verzui-gălbuie sau roşiatică, glandulos-
păroasă sau glabră, cu gust acrişor, comestibilă, care ajunge la
maturitate în iunie, iulie.
Ecologie: specia vegetează pe soluri neutre alcaline, pietroase,
afânate, bogate în humus, uneori în mlaştini eutrofe.
Răspândirea în ţară: vegetează prin păduri şi tufişuri, din regiunea
montană până la cea subalpină în toată ţara.
Răspândire pe glob: Europa

– AGRIŞ

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: fructele

Perioada de recoltare: iunie, iulie.
Principii active: protide, acid malic, citric, tartric, zaharuri, vitaminele A, C, B1, B2,
săruri de potasiu, fosfor, calciu, sodiu, zinc, fier, cupru.
Boli în care este utilizată: uz intern: atonii digestive, stomahic, inflamaţii ale căilor
urinare, litiaze, reumatism, gută, stimulează funcţia hepatică.
Fam. Crassulaceae
Sedum acre
SEDUM ACRE L. – IARBĂ DE ŞOLDINĂ
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă, care
prezintă în sol rădăcini subţiri, firoase. Tulpini ascendente
numeroase acoperite cu frunze mai mult sau mai puţin imbricate,
spre vârf cu ramuri florifere, înalte de 5-15 cm. Frunze cărnoase,
ovate, convexe pe faţa inferioară şi plane pe cea superioară,
sesile, glabre, cu gust acru. Flori galbene-aurii. Înfloreşte în mai-
august. Fructe folicule dispuse stelat.
Ecologie: specia preferă solurile pietroase, nisipoase.
Răspândire în ţară: frecventă de la câmpie pănâ în zona
montană.
IARBĂ DE ŞOLDINĂ Răspândire pe glob: Eurasia.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale
plantei.
Perioada de recoltare: mai-iulie.
Principii active: alcaloizi, rezine, mucilagii.
Boli în care este utilizată: uz intern:scorbu, diureză,
febrifug; uz extern: tratarea durerilor de picioare, artrită, scorbut.
Fam. Crassulaceae
Sempervivum tectorum SEMPERVIVUM TECTORUM L.- URECHELNIŢĂ
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care
przintă în sol o rădăcină firoasă . Tulpina înaltă de40-60
cm. Frunze groase, cele din rozetă stelat-întinse,
obovat-lanceolate, glabre, rigid-ciliate pe margini, spre
vârf adeseori roşiatice. Pe tulpină frunzele sunt ovalat-
spatulate, acuminate, brun roşiatice la vârf, răsleţ-
glandulos-pubescente, ciliate pe margini. Flori purpurii-
deschis spre roz, grupate in corimbe păros-glanduloase.
Înfloreşte in iulie-septembrie. Fructe policule polisperme.
Răspândire în ţară:în întreaga ţara, subspontaă pe
stânci şi cultivată în grădini.
Răspândire pe glob: Europa
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: frunzele
Perioada de recoltare:mai, iunie
Principii active: acid malic, malat de calciu.
Boli în care se utilizează: uz intern: diureză, febră,
helmintiază; uz extern: pecingine, acnee, înţepături de
insecte, dureri d eurechi,tratarea bătăturilor, hemoroizi.

URECHELNIŢĂ
Fam. Rosaceae AGRIMONIA EUPATORIA L.- TURIŢĂ MARE
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol un
Agrimonia eupatoria rizom scurt, simplu sau ramificat, din care pornesc rădăcini
filoamentoase rare. Tulpina rigidă, neramificată, cu internoduri din ce
în ce mai alungite spre vârf, foarte păroase, înaltă până la 100 cm.
Frunze mari, întrerupt-penat-sectate, moi-păroase, cu stipele ovate
la bază. Foliolele frunzelor sunt dinţate pe margine. Flori galbene,
scurt-pedicelate, grupate într-un racem spiciform, lung. Înfloreşte în
iunie-august. Fructe nucule care rămân în receptacul.

Răspândire în ţară: specie comună, întâlnită în staţiuni semiumbrite din zona

de câmpie până în cea montană (1000 m altitudine), în luminişuri şi la margini
d epăduri, în livezi, pajişti.
Răspândire pe glob: Eurasia, Africa, America
Organul vegetativ şi reproducător utilizat:părţile aeriene ale plantei (Herba
Agrimoniae)
Perioada de recoltare:iunie-august
TURIŢĂ MARE

Principii active: taninuri(galotanin,elagitanin), glicozide ai asparaginei si luteoninei,

cvercetină,hiperină,rutozid, urme d eulei volatil, substanţe amare, acid ursolic, nicotinic, vitamina C
Boli în care se utilizează: uz intern: litiază biliară, litiază renală, diaree, gastrită, reumatism, gută,
faringită, angină, stomatită ulceroasă, ciroză hepatică, lumbago, anemie, cord mărit, emfizem
pulmonar; uz extern: gingivită, stomatită, inflamaţii în gură şi în gât, răni, afecţiuni tegumentare,
ulcer varicos, tumori, entorse, luxaţii, contuzii, muşcături de şarpe şi insecte, boli de piele.
Fam. Rosaceae ALCHEMILLA XANTHOCHLORA Rothm.- CREŢIŞOARĂ
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă, care prezintă în sol un
Alchemilla xanthochlora
rizom brun, din care pornesc numeroase rădăcini subţiri. Tulpina erectă
sau culcată, înaltă până la 40 cm, glabră sau păroasă la bază. Frunze
reuniforme cu 7-13 lobi, pe margini dinţate, cele bazale lung-penduculate
şi dispuse în rozetă, cele tulpinale mai mici. Flori grupate în inflorescenţe
terminale. Înfloreşte în mai-septembrie. Fructele nucule mici.
Răspândire în ţară: comună prin păşuni, fâneţe, stâncării, coaste
abrupte, albii de torenţi, rupturi de pantă, margini de păduri din etajul
montan şi alpin.
Răspândire pe glob: Eurasia
Organul vegetativ şi reproducător utilizat:părţile aeriene ale
plantei(Herba Alchemillae) şi fructele ( Fructus Alchemillae)

CREŢIŞOARĂ
Perioada de recoltare: iunie-iulie, iar fructele în septembrie.
Principii active: tanim format din acid elagic si luteic, acid palmitic şi sternic, fitosteroli, săruri
minerale.
Boli în care se utilizează: uz intern: tulburări menstruale, leucoree, afecţiuni ale organelor
pelviene şi indispoziţii la vârsta menopauzei, diaree, scorbut, anorexie, sarcină, scleroză multiplă,
epilepsie, hernii inghinale, prolaps uterin; uz extern: răni, laringite, stomatite, slăbiciuni musculare,
miopatii
Fam. Rosaceae CRATAEGUS MONOGYNA Jacq.- PĂDUCEL
CRATAEGUS OKZACANTHA L.- PĂDUCEL
Crataegus monogyna, Descrierea speciilor: arbuşti înalţi de până la 8 m, cu lujeri brun-cenuşii, cu
spini lungi până la 1 cm, brun-roşcaţi, cu muguri ovat globuloşi. La Crataegus
monogyna, flunzele sunt lungi, coriacee, pe faţă lucioase, verzi glabre, pe dos
deschis verzi, păroase sau glabre, penat lobate sau inegal sectate, cu 3-7 lobi.
Lobii inferiori pătrund cel puţin până la jumatatea laminei, numai spre vârf
neregulat simplu sau dublu seraţi, în rest cu margini întregi, la Crataegus
oxyacantha, frunzele au 3-5 lobi, sunt scurt şi obtuz lobate; lobii nu pătrund
până la jumatatea laminei. Florile pentamere sunt hermafrodite , regulate,
dispuse în corimbe scurte, multiflore, de culoare albă sau slab rozee. Caliciul
are 5 sepale persistente , corola 5 petale libere, iar adroceul este format din
aproximativ 20 de stamine. La Crataegus monogyna flrile au un stil şi fructul
ovoidal roşu cu un sâmbure, pe când la Crataegus oxyacantha, florile au2-3
stile, iar fructul are 2-3 sâmburi. Înfloreşte în mai-iunie.
Răspândire în ţară: comună în zona de stepă, deal şi munte, unde pe veranţii
însoriţi urcă până la altitudinea de 1400 m, formând tufărişuri.
Răspândire pe glob: Europa, Africa de Nord, Asia
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: florile(Flores Crataegi),
PĂDUCEL frunzele(Folium Crataegi), fructele(Fructus Crataegi)

Perioada de recoltare:florile(aprilie-mai), frunzele(aprilie-august), fructele (septembrie-octombrie)

Principii active: acid crategic , ursolic, oleanolic, derivaţi flavonici(cvercetol, vitexozid, hiperozid), acid clorogenic,
cafeic, amigdalină, colină, sorbitol, trimetilamină, amilamină, steroli, aldegidă anisică, taninuri de natură catehică,
vitamina C, săruri minerale.
Boli în care se utilizează: uz intern: afecţiuni cardiace cu substrat nervos, hipertensiune arterială, tulburări de
menopauză, angină pectorală, insomnii, aritmii, afecţiuni aortice, stări de iritabilitate la femei, cardiopatie
ischemică, aritmii cardiace; uz extern: bătături la picioare(clavus).
Fam. Rosaceae
Cydonia oblonga CYDONIA OBLONGA Moll.-GUTUI
Descrierea speciei: arbore fructifer care perzintă în sol un sistem
radicular superficial. Tulpina înaltă până la 8 m, scoarţa cenuşie-
brună, ramuri orizontale. Frunze ovate sau eliptice, întregi pe
margini, în stadiul de tinereţe, pubescente pe ambele feţe. Flori
albe-roz, solitare, mari. Înfloreşte în mai-iunie. Fructul poamă
galbenă, de dimensiuni mari, parfumat.
Răspândire în ţară: cultivat în toată ţara, în zone cu veri călduroase
şi ierni blânde.
Răspândire pe glob: Europa, Asia Centrala şi de Sud-Vest.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: frunzele(Folium
Cydoniae).
Perioada de recoltare: iulie.
GUTUI

Principii active: zaharuri, acizi organici, pectine, protide, tanin, grăsimi, vitamina C, săruri
minerale.
Boli în care se utilizează: uz intern: diaree, hemoroizi, hemoragii uterine, dispersii, atonie,
insuficienţă hepatică, vome, tuse, bronşită; uz extern: laringite, faringite, amigdalite, stomatite,
hemoroizi, inflamaţii, eczeme, arsuri.
Fam. Rosaceae FILIPENDULA ULMARIA(L.) Maxim – CREŢUŞCĂ
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol un
Filipendula ulmaria
rizom orizontal, noduros, din care pornesc numeroase rădăcini.
Tulpina erectă, glabră, unghiulară, roşcată, înaltă până la 120 cm.
Frunze penate, cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este
mai mare si prevazută cu 3-5 lobi palmaţi, faţa superioară glabră,
cea inferioară alb-păroasă, pe margine serate. Flori albe-crem,
dispuse în cime multiflore. Înfloreşte în iunie-august. Fructe
polifolicule mici, răsucite în spirală, brunii.
Răspândire în ţară: frecventă în zona fagului, la altitudini cuprinse
între 300-900 m.
Răspândire pe glob: Eurasia.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: florile(Flores
Ulmariae), părţile aeriene ale plantei(Herba Ulmariae),
rădăcinile(Radix Ulmariae).
Perioada de recoltare: iunie-august
CREŢUŞCĂ

Principii active: ulei volatil, hiperină, avicularină, spireozid, izosalicină, aldehidă saliciliacă, vanilină, heliotropină,
ceruri, taninuri, substanţe minerale.
Boli în care se utilizează: uz intern: ascită, erupţii tegumentare, nevralgii, febră, reumatism, hemoroizi, ciclu
menstrual abundent, diaree; uz extern: răni
Fam. Rosaceae
Fragaria vesca
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă, care prezintă în sol un
rizom cilindric, acoperit cu resturi de frunze uscate. Tulpina erectă,
înalta de3-5 cm. Frunze trifoliate, lung-penduculate, cu foliole ovate,
pe margini dinţate, faţa inferioară este scurt păroasă. Flori albe
dispuse în cime cu pediceli păroşi. Înfloreşte în mai, iunie. Fructe
achene, înfipte într-un receptacul zemos, zaharos, aromat.
Răspândire în ţară: este întâlnită frecvent în pajişti, fâneţe, tăieturi de
pădure, tufărişuri, pe aluviuni, stâncării înierbate, din regiunea de
dealuri şi până în cea subalpină
Răspândire pe glob: Europa, Asia, Africa de Nord, adventivă în
Japonia, America de Nord si Sud.
.

FRAGI
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: frunzele( Folium Fragariae)
Perioada de recoltare: iunie-septembrie
Principii active: tanin elagic, fragarol, cvercetină, cvercitrină,citrol, săruri minerale,
zaharuri, urme d eulei volatil, vitamina C
Boli în care se utilizează: uz intern: diaree, enterite, cistită, gută, diabet zaharat,
erupţii tegumentare, ateroscleroză, afecţiuni renale, artritism, reumatism, afecţiuni
hepatice, colesterol crescut, tuberculoză, constipaţie cronică , astenie, litiază urinară,
litiază biliara.
Fam. Rosaceae GEUM URBANUM L. – CERENŢEL
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă, care prezintă în sol un
Geum urbanum rizom gros, din care pornesc numeroase rădăcini adventive. Tulpina
erectă, uşor arcuită la bază, subţire, aspru-păroasă, simplă sau
ramificată, înaltă până la 60-130 m. Frunzele bazale cu3-5 lobi, lung
peţiolate, pe ambele feţe păroase. Flori galbene. Înfloreşte în mai-
octombrie. Fructele polinucleate.
Răspândire în ţară: frecventă în pădurile de stejar, marginea
pădurilor de fag, marginea apelor, drumurilor, prin tufişuri, livezi, din
zona de câmpie până în etajul montan.

CERENŢEL

Răspândire pe glob: Eurasia, America de Nord, Australia

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: rizomul şi rădăcinile( Rhizoma cum radicibus gei)
Perioada de recoltare: mai-septembrie
Principii active: substanţe tanante, ulei volatil, herozidă
Boli în care se utilizează: uz intern: boli gastrointestinale, enterite, diaree, atonia tubului digestiv, boli de ficat,
inimă, tonic general, leucoree, hemoragii interne, nevralgii, febră, nefrită, metrite ulcerate, metroanexite,
faringo-amigdalită; uz extern: abcese dentare, gingivite, amigdalite, plăgi, tratarea părului.
Fam. Rosaceae
Malus domestica MALUS DOMESTICA Borkh. – MĂR
Descrierea speciei: arbore cultivat care prezintă în sol o rădăcină
rămuroasă. Tulpina aeriană are o înălţime de 10 m, cu o coroană largă,
puternic ramificată, caracteristică fiecărui soi. Frunze ovate, eliptice,sau
alungit-ovate, faţa inbferioară moale-păroasă. Flori albe-roz. Înfloreşte în
aprilie-mai. Fructul o poamă globuloasă.
Răspândire în ţară: diverse soiuri se cultivă în întreaga ţară.
Răspândire pe glob: Eurasia
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: florile, fructele
Perioada de recoltare: florile (aprilie-mai), fructele(iunie-octombrie)

– MĂR

Principii active: acizi organici, substanţe pectice, protide, taninuri, lignine,

lipide,Vitaminele C, A, B, PP, săruri de Ca, Na, Fe, K, P
Boli în care se utilizează: uz intern: obezitate, anorexie, stimlarea digestiei,
stimularea funcţiei creierului, răceală, catar, dureri de gât, tuse, afecţiuni ale
rinichilor, arterită, gastrită, enterită, enterocolită acută, pielocistită, cistită, spondiloză
anchilozantă, prevenirea îmbătrânirii; uz extern: dureri de rinichi, tratarea de plăgi,
dureri de splină, migrene, râie(scabie)
Fam. Rosaceae
Mespilus germanica

Mespilus Germanica L. – Moșmon

Descrierea speciei : arbust care prezintă in sol rădăcini rămuroase
ce ajung pîna la 125 cm. Tulpina înaltă de 1,5 -3 m, cu trunchiul
răsucit , scoarța brună-cenușie. Coroana de formă neregulată,
răsfrîntă. Frunze alterne, scurt- pețiolate, lanceolate, cu marginea
întreagă, pubescente, pe fața inferioară. Flori solitare,mari,albe.
Înflorește in mai-iunie. Fructele - poame mici, aproape sferice,
brun-roșcate.
Ecologie : specie subspontană și cultivată, pe coaste
însorite,stîncării,rezistă la ger și secetă.
Răspîndirea in țară : specia crește in tufișuri,păduri de foioase, de
la șes pînă în etajul montan.

– Moșmon

Răspîndirea pe glob : Eurasia, regiunea mediteraneeană.

Organul vegetativ si reproducător utilizat : frunzele, fructele, semințele.
Perioada de recoltare : iunie,iulie.
Principii active : zaharuri , acizi organici, celuloză, proteine, tanin, vitaminele B,C,
săruri minerale.
Boli în care este utilizată : uz intern : litiază urică, gută, reumatism, diaree
dizenterică, colite rebele, litiază renală, regularizarea tranzitului intestinal
Fam. Rosaceae Potentilla anserina L. – Coada racului,Talpa gîștii
(Anserinae herba)
Potentilla anserina
Descrierea speciei : Coada Racului este o plantă ierboasă, perenă, cu
un rizom gros, cilindric,din care pornesc rădăcinile adventive firoase, cu
o tulpină bazală groasă care prezintă stoloni lungi pînă la 50 cm, subțiri
si înrădăcinate la noduri, formînd noi plante. Frunzele bazale sunt
alungit ovate, lungi pînă la 20 cm, pețiolate, imparipenat compuse, cu
15-21 foliole alungit ovate, serat dințate pe margini, verzi pe fața
superioară și cenușiu-argintiu pe fața inferioară. La baza frunzelor se
găsesc stipele mari, membranoase, multifidate. Florile sunt solitare, cu
diametrul de 18-20 mm, lung pedicelate, pe tipul 5. Caliciul este dublu,
corola are petale libere, galbene, de două ori mai lungi decît sepalele,
iar androceul este format din 20 de stamine. Gineceul superior are un
stil lateral cu stigmat dilatat. Fructele sunt poliachene cu stiluri
persistente. Înflorește : V- pînă toamna tîrziu.
Coada racului, Ecologie : specia crește pe locuri nisipoase și pietroase.
Talpa gîștii Răspîndirea in țară : crește frecvent de-a lungul rîurilor, marginea
lacurilor, fînețe umede, șanțuri, de la cîmpie pînă în zona montană.

Răspîndirea pe glob : în toată emisferica nordică și în America de Sud.

Organul vegetativ si reproducător utilizat : părțile aeriene ale plantei (Herba Anserinae).
Perioada de recoltare : mai-iulie.
Principii active : tanin, ulei volatil, substanțe amare, mucilagii, flavonoide, săruri minerale.
Boli în care este utilizată : uz intern : anemie, arterite, menstre abundente, menstre cu dureri, colici gastrice,
enterocolite, diaree, calculoză renală, pancreatite, apendicită, gută, artrită, metroanexită, metrite ulcerate; uz
extern : gingivite, leucoree, candidoze, infecții streptostafilococite, stomatită, luxații.
Fam. Rosaceae Potentilla Erecta (L.) Hampe – Sclipeți
(Tormentillae rhizoma)
Potentilla erecta Descrierea speciei : Sclipeții sunt plante ierboase perene, cu un rizom
cilindric, gros, tuberos și lemnos, lung de 3-4 cm si gros de 5-7 mm, la exterior
brun, iar la interior roșu ( în fractura proaspătă este alb, dar se colorează
ulterior în roșu la contact cu aerul). Din rizom se dezvoltă rădăcini adventive de
culoare brună și mai multe tulpini subțiri, erecte sau ascendente, lungi de 10-30
(50) cm,ramificate, slab pubescente. Frunzele au la bază stipele adînc sectate.
Cele bazale, care dispar de timpuriu, sunt cei trei foliole ( aparent cu 5 foliole
datorita stipelelor adînc sectate). Frunzele tulpinale au 4-5 foliole alungit-
lanceolate, pe margine pronunțat serat-dințate, sesile sau scurt pețiolate, toate
așezate palmat si îngustate spre pețiol. Florile sunt lung pedicelate, dispuse în
dichazii sau solitare, 4-mere, cu caliciul format din 4 sepale externe, liniar
alungite, mai înguste decît cele 4 sepale interne. Corola are 4 petale galbene,
obovate, libere iar androceul 15-20 stamine cu antere subrotunde. Gineceul
superior are 4-8 (20) carpele libere și un stil subterminal. Fructele sunt
poliachene ovate așezate pe receptaculul uscat. Înflorește din V-VIII.
Ecologie : locuri umede, liziera pădurilor, luminișuri.
Răspîndirea in țară : frecventă prin poieni, marginea pădurilor din zona
Sclipeți colinară pînă în etajul subalpin.
Răspîndirea pe glob : Europa, Asia temperată.
Organul vegetativ si reproducător utilizat : rizomul (Rhizoma Tormentillae).
Perioada de recoltare : septembrie- octombrie.
Principii active : substanțe tanante, roșu de Tormentilla, tormentol, acid alagic, chinovic,
rezine, substanțe minerale.
Boli în care este utilizată : uz intern : enterite, enterocolite, hemoragii, hemorafii gastrice
(melenă), hemoragii uterine ( metroragii), hematurie, incontinență urinară nocturnă; uz extern :
inflamații bucale, faringiene, aftoze, răni, ulcere varicoase, arsuri, degerături, panarițiu
Fam. Rosaceae Prunus Avium L. – Cireș
Descrierea speciei : arbore care prezintă în sol o rădăcină
Prunus avium
puternic ramificată ( rămuroasă). Tulpina dreaptă, înaltă pîna la
20m, scoarța netedă ce se exfoliază in fîșii circulare. Frunze
alterne mari, ovate. Flori albe, lung pedunculate, dispuse cîte 3-6
in fascicule. Înflorește în aprilie-mai. Fructe drupe globuloase,
roșii-negricioase.
Ecologie : specia preferă soluri ușoare, nisipoase, reavene, brun-
roșcate de pădure, cernoziomuri.
Răspîndirea in țară : specie comună întîlnită prin păduri, tufișuri,
pe coaste însorite, grohotișuri, de la cîmpie pînă în etajul montan.
Răspîndirea pe glob : Europa, Serbia de Vest, Asia
Mică,Caucaz, Africa de Nord.
Organul vegetativ si reproducător utilizat :fructele coapte și
Cireș cozile lor.

Perioada de recoltare : cînd fructele ajung la maturitatea fiziologică (mai-iunie).

Principii active : zaharuri, acizi organici, pectine, vitaminele A, B1,B2,C, săruri minerale de Na,
Ca, Mg, Fe, Cl,S (fructele). Mici cantități de taninuri de natură cafenică, flavonoizi, săruri de
potasiu(cozile).
Boli în care este utilizată : obezitate, artritism, afecțiuni renale, colite de fermentație,
ateroscleroză, litiază biliară, hepatită, diaree, pielite, pielonefrite, cistite
Fam. Rosaceae
Prunus cerasus
Prunus Cerasus L. – Vișin
Descrierea speciei : arbore fructifer care prezintă în sol o rădăcină superficială cu o
circumerință de două ori mai mare decît a coroanei. Tulpina înaltă pînă la 10m.
Coroana rotundă. Frunze eliptice- obovate pînă la alungit- obovate, pe margini fin-
dublu-serate, glabre. Flori albe, dispuse în fascicule, la bază cu cîteva frunzișoare.
Înflorește în aprilie-mai. Fructe drupe, globuloase, roșii-închis, roz sau vineții, acrișoare.
Ecologie : specia are nevoie de soluri nisipoase, acide spre neutre.
Răspîndirea in țară : specia se cultivă în toate regiunile țării, de la cîmpie pînă în zona
deluroasă, uneori sălbăticit.
Răspîndirea pe glob : cultivat în toată Europa, sălbatic în India, în jurul Mării Caspice,
Iran, Țările Baltice.

Vișin

Organul vegetativ si reproducător utilizat : fructele și codițele(Stipites Cerasorum)

Perioada de recoltare : aprilie-mai.
Principii active : săruri de potasiu, taninuri, flavonoide.
Boli în care este utilizată : uz intern : obezitate, artritism, afecțiuni renale, colite de
fermentație, ateroscleroză, litiază biliară, hepatită, diaree, pielite, pielonefrite, cistite.
Fam. Rosaceae Prunus Dulcis (Mill.) D.A Webb. – Migdal
Descrierea speciei : arbust înalt pînă la 8-12 m, cu lujeri roșietici, glabri.
Prunus dulcis
Frunzele sunt ovat lanceolate sau îngust lanceolate, acuminate cu
margini întregi sau fin crenat serate, lucitoare. Pețiolii sunt sesile sau
subsesile, mari de 3-5 cm in diametru, dispuse cîte două și apar înaintea
frunzelor. Sepalele sunt ovate, obtuze, pe margini păroase iar petalele
obovate, spre vîrf dințate, rozee, roșiatice, pînă la albe, cu vinișoare
închise. Fructul este o drupeolă. Alungit comprimată, tomentos catifelată,
la maturitate uscată. Înflorește în martie- aprilie.
Ecologie : specia este cultivată pe soluri nisipoase în zone cu climat
cald.
Răspîndirea in țară : Dobrogea, Oltenia, Banat.
Răspîndirea pe glob : spontan în Asia Centrală pînă în Turkestan, Irak,
Siria. Sălbăticit și naturalizat în China, India, în jurul Mării Mediterane.
Cultivat în Europa Centrală și America

Migdal

Organul vegetativ si reproducător utilizat : semințele (Amygdali dulcis semen).

Perioada de recoltare : după prelucrarea fructelor.
Principii active : ulei gras, glicozide cianogenetice,protide, glucide.
Boli în care este utilizată : uz intern : ulcer gastric ( uleiul formează o peliculă protectoare
pe peretele stomacului), laxativ, tuse spastică; uz extern : dermatologie, eczeme, cosmetică.
Fam. Rosaceae Prunus Domestica L. – Prun
Prunus domestica Descrierea speciei : arbore cultivat care prezintă în sol o rădăcină rămuroasă
superficială. Tulpina înaltă pînă la 10m, scoarța crăpată. Coroana globuloasă, cu
lujeri tineri, la început pubescenți, verzi, mai tîrziu lucitori, brun-roșietici. Frunze
eliptice pînă la obovate, lungi de 5-10 cm, pe margine fin-neregulat-crenate, cu
pețiol scurt. Flori albe, cîte 1-5 pe pediceli lungi, cu petale ovale sau eliptice.
Înflorește în aprilie-mai. Fruct drupă alungit-ovală, neagră- albăstruie,brumată.
Ecologie : cultivat în întreaga țară.
Răspîndirea in țară : de la cîmpie pînă la limita etajului montan, mai ales în
depresiunile și pe dealurile subcarpatice.
Răspîndirea pe glob : Europa,Asia de Vest.

– Prun

Organul vegetativ si reproducător utilizat : frunzele, fructele.

Perioada de recoltare : iulie-septembrie.
Principii active : zaharuri, protide, acizi organici, celuloza, mucilagii, vitaminele A, B 1, B2,C, săruri minerale de
Na,K,Ca,Fe,Mn,Mg.
Boli în care este utilizată : uz intern : diuretic, laxativ, hemoroizi, inlamațiile splinei, oxiurază, mărirea diurezei,
constipație, helmintiaze ; uz extern : locuri dureroase
Fam. Rosaceae Prunus Spinosa L. – Porumbar
Descrierea speciei : arbust spinos care prezintă în sol o rădăcină
Prunus spinosa profundă ramificată. Tulpina înaltă de 1-3 m, cu numeroase ramificații
laterale. Scoarța închis-cenușie, puțin crăpată. Frunze eliptice, alungit
obovate, păroase pe fața inferioară. Flori albe, solitare, pedicelate,
apar înaintea înfrunzirii. Înflorește în aprilie-mai. Fructe drupe
globuloase, negre-albăstrui, brumate.
Ecologie : specia vegetează pe soluri acid-neutre.
Răspîndirea in țară : specia este frecvent întîlnită pe coaste însorite,
dealuri pietroase, stîncării, pajiște, fînețe, margini de pădure, rărituri
de pădure, de la cîmpie pînă în etajul montan.
Răspîndirea pe glob : Eurasia, Arica de Nord, America de Nord.
Organul vegetativ si reproducător utilizat : florile, fructele.
Perioada de recoltare : florile ( aprilie-mai), fructele ( septembrie-
noiembrie).

Porumbar

Principii active : flavone, acizi organici,cvercetină,kamoferol,săruri de

magneziu,calciu,potasiu,glicozide(florile),zaharuri,antociani,vitaminaC.
Boli în care este utilizată : uz intern : constipație,hipotensiune,sedativ nervos,diuretic, boli de
rinichi, boli de vezică,diaree,nevroze,tonic,gută, afecțiuni ale aparatului cardio-vascular
Fam. Rosaceae
Pyrus sativa
Pyrus Sativa Lam. Et DC. – Păr
Descrierea speciei : tulpină dreaptă, înaltă de 20-30 m ,
scoarța cu ritidom cenușiu-brun. Frunze ovale, pe fața lucioase
cu margini dințate sau întregi. Flori albe, roz. Înflorește în
aprilie-mai. Fructele - poame mari, dulci.
Ecologie : specie cultivată.
Răspîndirea in țară : arbore cultivat mai ales in județele Argeș,
Dîmbovița, Suceava, Botoșani.
Răspîndirea pe glob : Eurasia.
Organul vegetativ si reproducător utilizat : frunzele, fructele.
Perioada de recoltare : iunie-septembrie.
Principii active : zaharuri, substanțe pectice, celuloză,
vitamina B, PP, săruri minerale de Ca,Na,K,Fe,P.
Boli în care este utilizată : uz intern : afecțiuni urinare, litiază
urică, reumatism, gută, artritism, diabet, cistite, prostatită,
hemoroizi, calculi renali.

Păr
 Rosa Canina L. – Măceș
Fam. Rosaceae Descrierea speciei : Măceșul este un arbust înalt de 2-3 m , cu rădăcină
ramificată, cu tulpini ramificate, recurbate în afară și ghimpoase, pruinoase (
Rosa canina, albicioase). Ghimpii sunt lați la bază și recurbați la vîrf, de 3-10mm lungime.
Frunzele alterne, imparipenat compuse, cu 5-7(9) foliole, ovale,eliptice, lungi
de 2-4 cm și late de 1-2 cm, la vîrf ascuțite sau rotunjite. Pe margini sunt
simplu sau imperfect biserate iar pe dos glabre. Pețiolii sunt glabrii sau
păroși, uneori cu ghimpi mici, uncinați, la bază cu 2 stipele mici concrescute
cu pețiolul. Florile actinomorfe sunt hermafrodite, solitare sau grupate cîte 2-
3 în vîrful ramurilor. Receptaculul are formă de cupă, caliciul este format din
5 sepale evident penat sectate sau lobate inserate pe marginea orificiului
receptaculului, corola 5 petale rozee, albe sau închis roșii, lungi de 8-25mm.
Androceul este format din numeroase stamine dispuse pe mai multe verticile
iar gineceul inferior este format din numeroase carpele libere, pubescente,
prevăzute cu stile lungi și stigmate globuloase. Fructele sunt achene
păroase închise într-un receptacul globulor, elipsoidal, roșu cîrămiziu.
Fructul poartă numele de enduvie. Înflorește în lunile V-VI.
Măceș Ecologie : păduri de foioase , poieni, liziera pădurilor, coaste, pășuni, fînațe,
pe lîngă drumuri, garduri.
Răspîndirea in țară : recventă prin rariști de pădure,păduri de foioase, de la cîmpie pînă la altitudinea de
1700m.
Răspîndirea pe glob : Europa,Asia de Vest, Arica de Nord.
Organul vegetativ si reproducător utilizat :fructele.(Fructus cynosbati)
Perioada de recoltare : toamna înaintea brumelor (septembrie, octombrie).
Principii active : zaharuri, acid malic, acid citric, pectină,taninuri, uleiuri volatile, lecitină,dextrină,
vanilină,săruri minerale de K, Ca, Fe, Mg, vitamina C.
Boli în care este utilizată : uz intern : avitaminoze, enterocolite, calculoza renală, tulburări de circulație
periferică, litiază biliară,sedativ.
Fam. Rosaceae
Rubus caesius
Rubus Caesius L. – Mur
Descrierea speciei : arbust indigen, care prezintă în sol o rădăcină profundă.
Tulpina cu numeroși lăstari erecți, lungi de 1-3 m, arcuiți în partea superioară
prevăzuți cu ghimpi drepți sau puțini curbați, dispuși pe muchii. Frunze
imparipenate, cu 3-7 foliole inegale, pe margine cu dinți neregulați, pe fața
superioară cu peri rigizi, pe fața inerioara mai palide, cu peri moi. Fructe polidrupe
negre cu gust dulceag acrișor.
Ecologie : specia preferă solurile nisipo-argiloase, potrivit de umede, o luminozitate
directă și rezistentă la secetă si ger.
Răspîndirea in țară : prin rariști de coaste, tufișuri, margini de păduri de la cîmpie
în regiunea deluroasă și pînă la munte.
Răspîndirea pe glob :Europa.

Mur
Organul vegetativ si reproducător utilizat : frunzele tinere.(Folium rubi fruticosi)
Perioada de recoltare: mai- iulie.
Principii active : zaharuri, proteine, acizi organici, lipide, substanțe minerale (Ca,K,Na),
vitaminele A,C, tanin, flavonoide,acid malic, oxalic, inozitol.
Boli în care este utilizată : uz intern : bronșite, diaree, enterocolite, gastroenterite, boli d
rinichi ; uz extern : gingivite, stomatite, leucoree, hemoroizi, fisuri anale, psoriazis
Fam. Rosaceae Rubus Idaeus L. – Zmeur
Rubus idaeus Descrierea speciei : arbust tufos cu lăstari tîrîtori, care prezintă în
sol o rădăcină ramificată, superficială. Tulpini arcuite la vîrf, cilindrice,
simple sau ramificate, înalte pînă la 150 cm, cu ghimpi lesi în partea
inferioară. Frunze imparipenate cu 3-5-7 foliole ovat-lanceolate,
adînc serate, pe dos albicioasee. Flori mici, albe, grupate în raceme.
Înflorește în iulie-august. Fruct polidrupă roșie, aromată,dulce.
Ecologie : specia preferă soluri moderat acide, bogate în humus,
afînate.
Răspîndirea in țară : specia vegetează frevent prin păduri,
luminișuri de pădure, tufărișuri, coaste stîncoase.
Răspîndirea pe glob : emisfera nordică, în zona subarctică și rece
temperată.

Zmeur

Organul vegetativ si reproducător utilizat : frunzele.(Folium rubi idaei)

Perioada de recoltare: iulie-august.
Principii active : tanin, substațe de natură flavonică, vitamina C, substanțe minerale.
Boli în care este utilizată : uz intern : diaree, gastrita hiperacidă,ulcer gastric, pirozis,
reumatism, bronșita; uz extern : boli de piele, eczeme, rani, erupții tegumentare
Fam. Rosaceae
Sanguisorba officinalis SANGUISORBA OFFICINALIS L.-SORBESTREA
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol un
rizom gros,brun.Tulpina erectă,glabră,ramificată în partea
superoiară,înaltă de 30-90 cm.Frunze penat-lobate,lungi pîna la 40 cm
cu 3-11 foliole alungite ovate până la eliptice,cele inferioare în
rozetă.Flori rosii-purpurii,uneori brunii ,grupate in capitule sau
inflorescențe cilindrice,compacte.Înflorește în iunie-octombrie.Fructule
sunt nucule închise în receptacul.
Ecologie:specia preferă soluri luto-nisipoase,acide spre neutre.
Răspîndirea în țară:întîlnită frecvent prin fânețe umede,marginea
tufișurilor,de la câmpie până în etajul montan.
Răspândirea pe glob: Eurasia, Africa, Japonia, America de Nord.

-SORBESTREA
Organul vegetativ și reproducător utilizat:părțile aeriene ale plantei (Herba
Sanguisorbae)
Perioada de recoltare:mai-august.
Principii active:substanțe tanante.
Boli în care este utilizată:uz intern: enterocolite,colite de fermentație,diareea cu
sânge,hemoroizi,hematuria,boli renale, mărirea secreției de lapte la femeile lăuze; uz
extern: hemoroizi cicatrizarea rănilor, arsuri, întepaturi.
Fam. Rosaceae SORBUS AUCUPARIA L.- SCORUȘ DE MUNTE
Descrierea specie: arbore indigen, deseori în formă arbustivă, care
Sorbus aucuparia prezintă în sol o rădăcină ramuroasă.Tulpina relativ dreaptă înaltă de
12-20 m, cu o scoarță netedă,lucioasă,cenusiu-pătată în tinerețe, apoi
bruni-roșcați, lucitori.Frunze alterne, imparipenat compuse,cu 9-17
foliole lanceolate, acute sau obtuze la vîrf;toamna înaintea de cădere
se colorează vișiniu.Înflorește în mai-iulie.Fructul o drupă
falsă,globuloasă, roșie, rămâne pe arbore mult timp.
Ecologia:specia preferă soluri scheletice, pietroase, slab
Răspândirea în țară: specia este întâlnită în regiunile de deal și
munte, în întreg lanțul carpic, sporadic în câmpie,prin luminișuri, liziere,
păduri rărite,
Organul vegetativ și reproducător utilizat: fructul (Fructus Sorbi).
Perioada de recoltare: septembtie-noembrie.
Principii active: tanin, zaharuri, acizi organici, (malic, sorbic,
parasorbic), carotenoide, ulei eteric, dextrose, vitamina C, săruri
minerale.

SCORUȘ DE MUNTE

Boli în care este utilizată: uz intern: reumatism, tuse, acțiune homeostazică, antiscorbic,
adjuvant în tratamentul tuberculozei, spondilită anchilozantă, diaretic.
Fam. Fabaceae CYTIUS SCOPARIUS (L.) –DROB
Cytisus scoparius (Sarothamni scoparii herba)
Descrierea speciei: Dropul este un arbust cultivat,dar poate fi întîlnit şi
spontan.Este erect,înalt de 1.5(2)m, prevăzut cu o rădăcină pivotantă,goasă
şi numeroase rădăcini laterale,cu nudozităţi dgitat lobate.Tulpina este
ramificată,cu ramuri subţiri,drepte,5-muchiate,veryi.Frunyele sunt
trifolate,alterne,cu foliolele obovate sau obovat- lanceolate,lungi de 8-
20mm.florile sunt galbene,solitare şi axilare.Caliciul este
scurt,campantulat,bilabiat,cu lobii dinţaţi.Corola este formată dintr-un vexil
cordat-ovat, aripi oblanceolate,carenă dreaptă,iar staminele sunt
monadelfe.Fructul este o păstaie turtită,lungă de 3,5-5 cm, dehiscenta,
polispermă, de culoare neagră.Seminţele sunt rotunde,brun roşcat-
negre,lucitoare.Înfloreşte în lunile V-VI.

DROB
Perioada de recoltă: mai.
Ecologie :plantat; subspontan în deosebi în Banat.
Răspîndire în ţară: sporadică.
Aria de răspîndire: Europa centrala şi de S, Siberia de V, etc.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: ramurile tinere fără frunze şi flori(Herba Sarethamni)
Principii active:alcaloizi (sparteina,genisteina,sarotamnina),scoparozide,hidroxitiramina,tiramimina,epinina
amine, săruri minerale.
Boli în care se utilizează: uz intern: ap respirator, ocitocic,tahicardie, aritmii, hipotonii uterine, pleurezie,
pneumonie, antihemoragic gingival .
Fam. Fabaceae GALEGA OFICINALIS L.- CIMĂREA
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol o
Galega officinalis
rădăcină ramificată.Tulpina este erectă, fistuloasă, glabră, înaltă pînă la
100 cm. Frunzele imparipenat compuse cu 11-17 filiole lanceolate sau
liniar –lanceolate, glabre.Flori liliachii sau albastre liliachii, rar
albe,grupate in raceme.Înfloreşte în iulie -august. Fructul este o păstaie
glabră slab gîtuite între seminţe.
Ecologie: specia preferă soluri compacte, de obicei gleizate.
Răspândirea în ţară: frecventă în toată ţara prin lunci, livezi, şanţuri,
malul apelor, ptţusi umede.
Răspândirea pe glob: Europa centrală şi de Sud, Asia de Sud-Vest.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei
(Herba GaUgae)

CIMĂREA

Perioada de recoltare: iunie-august.

Principii active: galegină, guanidină, acid picocolinic, derivaţi flavonici, saponozidc, tanin, substanţe amare.
Boli în care este utilizată: uz intern: acţiune galactogenă, hipoglicemiantă, antibiotică, diuretică,
diaforetică, antiepileptică, antihelmintică
Fam. Fabaceae
Genista tinctoria
GENISTA TINCTORIA L. - DROBIŢĂ
Descrierea speciei: subarbust care prezintă în sol o rădăcină pivotantă. Tulpini
erecte sau ascendente, bogat ramificate, în formă de mătură, înalte de 30-100 cm.
Frunze lanceolate, aproape sesile, glabre, verzi închis. Flori galbene-aurii, grupate
în raceme terminale, uneori ramificate. Înfloreşte în iunie-august. Fructul este o
păstaie liniară, glabră.
Ecologie: specia preferă soluri nisipoase, acide-neutre.
Răspândirea în ţară: este întâlnită prin fâneţe, poieni, margini şi tăieturi de
pădure, coaste abrupte însorite, comună de la câmpie până în regiunea montană.
Răspândirea pe glob: Europa, Asia.

DROBIŢĂ

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: frunze, flori

Perioada de recoltare: iunie-august.
Principii active: substanţe amare, flavonoide, ulei volatil, sparteină, citizină, luteolină, genistină, mucilagii,
substanţe minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: alergie, uz extern: reumatism
Fam. Fabaceae GLYCINE MAX (L.)Merr. - SOIA
Descrierea speciei: plantă ierboasă anuală, cu o rădăcină pivotantă, lungă până la 1m,
Glycine max
cu numeroase nodozităţi. Tulpina este Înaltă de 30-200 cm, cilindrică, 5-muchiată, mai
mult sau mai puţin ramificată, dens viloasă. Frunzele sunt lung peţiolate, cu 3-5 foliole
păroase, ovat eliptice şi cu stipele reduse. Racemul axilar ave 5 sau 8 flori mici.
Caliciul este campanulat, vilos, corola este violetă până la albă, puţin mai lungă decât
caliciul, cu vexilul puţin mai lung decât aripile şi carena. Staminele sunt monadelfe.
Fructul este o păstaie galbenă sau galbenă-brunic, dens hirsută, pendentă cu 2-4
seminţe. Înfloreşte în iulic-august.
Ecologie: specia preferă soiurile bogate în humus.
Răspândire in ţară: specia este cultivată In zonele sudice ale ţarii.
Răspândirea pe glob: Asia, Europa.

Organul vegetativ şi reproducător utilizat:

seminţele (Semen Glycine).
Perioada de recoltare: maturarea fiziologică a
seminţelor.
Principii active: ulei gras bogat în lecitine, fitosieroli,
carotenoide, glicozide, glucide proteine.
Boii în care se utilizează: uz intern: intră în
alcătuirea unor medicamente cu proprietăţi
venotrope , hepatoprotectoare; uz extern:
afecţiuni dermice .
SOIA
Fam. Fabaceae
Glycyrrhiza echinata GLYCYRRH1ZA ECHINATA L. - LEMN DULCE
Descrierea speciei:subarbust peren, care prezintă în sol un rizom gros,lemnos,
stolonifer, cu numeroase rădăcini groase şi lungi pînă la 1-2 m.Tulpina erectă,
uneori slab ramificată, glabră, înaltă pinal a 1,5m. Frunzele penat sectate,cu 5-9
perechi de foliole alungit -eliptice .Flori mici, liliachii, zigomorfe, grupate în
raceme globuloase.Înfloreşte in iunie-iulie.Fructele sunt păstăi scurte ,alungit –
ovate, îngrămădite pe axul inflorescenţei.
Ecologie : specia preferă solurile nisipoase.
Răspîndirea în ţară:planta este întîlnită la marginea ogoarelor umede,
marginea pădurilor de la cîmpie, pe malul rîurilor de la şes.
Răspîndirea pe glob: Europa de S, Asia de S-V

LEMN DULCE

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: rădăcina şi rizomul(radix glycyrrhiza echinatae)

Perioada de recoltă: primăvara înainte de înfrunzire(martie) şi toamna după căderea frunzelor(septembrie,
octombrie).
Principii active: glicirizina, derivaţi de natură flavonoidică,fitosteroli, rezine,zaharuri, vitamina B.
Boli în care se utilizează:uz extern: hemoroizi
Fam. Fabaceae GLYCYRRHIZA GLABRA L.- LEMN DULCE
Descrierea speciei: subarbust peren care prezintă în sol un rizom gros,fusiform
Glycyrrhiza glabra din care se desprind numeroase rădăcini.Tulpinile sunt erecte,viguroase,puţin
ramificate în partea superioară, inalte pînă la 1,5 m.Frunzele imparipenat -
compuse , cu 5-9 perechi de foliole ovate sau lat-eliptice.Flori albastre-
violete,papilionate, grupate în raceme alungite.Înfloreşte în iunie-iulie.Fructul
este o păstaie comprimată.
Ecologie : specia preferă solurile luto-nisipoase de silvostepă
Răspîndirea în ţară: specia rară întîlnită în zona de cîmpie,în special în
silvostepa Dobrogei(Jud. Tulcea- Greci pe dealul Pricopan) şi Moldovei(jud.
Botoşani-Stînca Ştefăneşti)
Răspîndirea pe glob: Europa de S, Asia de S-V, Africa de N
Organ vegetativ şi reproducător utilizat:rădăcinile şi rizomul (Radix
Liquiritiae)
Perioada de recoltare: primăvara(februarie-
aprilie),toamna(septembrie,noiembrie).

LEMN DULCE
Principii active: sapponozide triterpenice,flavonoide(glabranina,pinocembrina,glabrol, licoricidina,
prunetina, alizarina,floroglucină), glicerol, iyoglicerol, tanin, cumarine, acid ferulic, sinapic, malic,
salicilic,colină,betaină, glucoză, fructoză, zaharoză, manitol, hemiceloloză, vitamine din grupul B, săruri
minerale.
Boli în care se utilizează:uz intern:artrită,dismenoree,ulcer gasttroduodenal,litiază renală,litiază biliară,
tuse, bronşită, constipaţie, gastrită, traheite, laringite;uz extern: afecţiuni bucale.
Fam. Fabaceae LABURNUM ANAGYROIDES Medik-SALCÎM GALBEN
Descreierea speciei: arbust sau arbore de talie mică,pînă la 7m înălţime,cu
Laburnum anagyroides lujerii verzi-cenuşii, viguroşi, alipit butescenţei.Frunzele sunt alterne,trifoliate,
lung peţiolate, nestipelate,eliptice sau eliptic obovate, de obicei obtuze sau scurt
mucronate.Racemul este lax, cu flori mirositoare.Corola este galben-aurie iar
caliciul este campanulat, cu buye inegale.Corola prezintă un vexil brun-roşcat
cu striaţiuni negre, iar carena se termina cu un cioc ascuţit.Fructul este o pastaie
de 4-6 cm lungime,este bubescent in tinereţe şi glabru la maturitate, cu 3-7
seminţe negre.Înfloreşte in mai-iunie.
Ecologie: preferă solurile luto-nisipoase.
Răspîndire în ţară: specia este cultivată în parcuri şi grădini, iar spontan îl
găsim în judeţul Mehedinţi: Brezniţa- Ocol, Baloteşti,Jidoştiţa, Schitul
Topolniţei, Gura Văii,Vîrciorova.
Răspîndirea pe glob: Europa de S-V, Balcanii de N.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: seminţele(Cytisi semen)

SALCÎM GALBEN

Perioada de recoltare: la maturitatea fiziologică a seminţelor

Principii active: alcaloidul citizina
Boli în care se utilizeaza:uz intern:pentru tratarea astmului şi a răcelii
Fam. Fabaceae MELILOTUS OFFICINALIS(L.) Pallas-SULFINĂ
Descriere specie: planta erbacee anuală sau bienală,care prezintă in sol o
Melilotus officinalis
rădăcina pivotantă cu nudozităţi. Tulpina erectă,cilindrică, glabră, ramificată,
inalte de 50-200cm. Frunzele trifoliate, cu foliole obovate în partea inferioară
şi lanceolate în partea superioară,pe margini dinţate. Flori papilonate
galbene,grupate cîte 30-70 în racem alungite, dispuse la subsuara frunzelor.
Înfloreşte în iunie-septembrie. Fructele sunt nişte păstai uşor comprimate ,
brune-negricioase nedehiscente.
Ecologie: specia este întâlnită în locuri însorite, puţin pretenţioasa faţă de
sol. vegetând chiar şi pe cele mai aride locuri pietroase.
Răspândirea în ţară: specia este comună şi vegetează de la câmpie până Ia l
200-1 400 m, prin fîneţe. semănături, pe coaste pietroase, la margini de
drumuri şi căi ferate.
Răspândirea pe glob: Eurasia.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei (Herba
Meliloti), florile (Flores Melloti).
Perioada de recoltare: iunie-septembrie.

SULFINĂ

Principii active: ulei volatil, cumarină, metilotizide, glucozăm, tanin, substanţe amare, derivaţi
flavonicii.
Boli în care este utilizată: uz intern: arterită, colici abdominale, hepatită cronică, afecţiuni
renale, bronşite, glosită, hipertensiune arterială, insomnii; uz extern: reumatism, abcese, gingivite,
afte, laringite, traheile, ulceraţii, răni, contuzii, boli de piele, furunculoză.
Fam. Fabaceae ONONIS SPINOSA L. - OSUL IEPURELUI
Descrierea speciei: planta subarbustivă perenă, care prezintă în sol un rizom ce
Ononis spinosa se continuă cu o rădăcină flexibilă, cenuşie, lungă de 25-40 cm. Tulpina
lemnifîcată la bază,ramificată, înaltă până la 70 cm, foarte spinoasă. Frunzele
superioare simple cele inferioare trifoliate, cu foliole ovale, dinţate pe margine,
glandulos-păroase. Flori papilonate, roz cu dungi
mai închise, dispuse spre vârful tulpinii. înfloreşte în iunie- iulie. Fructul o
păstaie păroasă.
Ecologie: planta preferă solurile nisipoase
Răspândirea în ţară: planta este întâlnită prin păşuni şi fineţe aride în Bihor,
Transilvania, Banat, Oltenia, Dobrogea.
Răspândirea pe glob: Europa, Caucaz, Asia Mică.

OSUL IEPURELUI

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: rădăcinile (Rudix Ononidis).

Perioada de recoltare: martie-aprilie, octombrie-noiembrie
Principii active: onopsină, ononină, anocerină, trifoiirizină, fitoglutină, acid gliceric, tanin, ulei
volatil, zaharuri, acid citric, săruri minerale
Boli în care este utilizată: uz intern: edeme circulatorii, litiază renală (calculoză), gută, hidropizie,
cistite, uremie, obezitate, ascită, retenţie urinară, stări alergice,diureză.
Fam. Fabaceae PHASEOLUS VULGARIS L.-FASOLE
Descrierea speciei: plantă erbacee de cultură care prezintă in sol o râdăcina
Phaseolus vulgaris fusiformă, fibroasă, ramificată, cu nodozităţi mici. Tulpina este erectă la
unele soiuri volubilă, la altele acoperită cu perişori. Frunzele primare sunt
simple şi opuse. Florile albe, albe-verzui, roze, roşii sau violete, grupate câte
2-8 în raceme laxe. Înfloreşte în iulie-septembrie. Fructul este o păstaie de
formă şi mărimi diferite.
Ecologie: planta preferă soluri mijlocii,nisipo-lutoase,permeabile, are nevoie
de o umiditate ridicată în perioada germinării seminţelor.
Răspîndirea în ţară: este cultivată în întreaga ţară.
Răspînndire pe glob:America de S, cultivată pe tot globul

-FASOLE

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: tecile fără boabe(Fructus Phaseoli sine semine)
Perioada de recoltă: septembrie-octombrie
Principii active: aminoacizi, hidraţi de carbon, de K,Ca, P, Fe, Ni, Cu, Co, vitaminele A, B, C,niacină.
Boli în care este utilizată: uz intern: edeme renale, pielocistite,cistite,, diabet zaharat,
reumatism, tuberculoză pulmonară,intoxicaţii, gută, hidropizie; uz extern:reumatism, arsuri,
erizipel, pecingine, acnee
Fam. Fabaceae
Robinia pseudoacacia ROBINIA PSEUDACACIA L. – SALCÂM
Descrierea speciei: arbore foios care prezintă în sol o rădăcină pivotant-
trasantă, întinzându-se lateral până la 20 m. Tulpina dreaptă, înaltă până la
20 m, groasă până la 100 cm, scoarţa de timpuriu Îngroşată. Frunze
imparipenat-compuse, cu 7-19 foliole eliptice sau ovale, scurt peţiolate,
rotunjite la vârfi, întregi pe margine. Flori albe, papilonacee, puternic
mirositoare, dispuse în raceme. Înfloreşte în mai-iunie Fructul o păstaie
turtită bran-roşiatică, lungă de 5-10 cm şi lată de I -2 cm, cu 3-10
seminţe.
Ecologie : specia preferă solurile nisipoase.
Răspîndirea în ţară:specia este plantată în liziere, pe marginea drumurilor
în S Olteniei, întreaga Muntenie şi in S Moldovei.
Răspîndire pe glob: America de N, adventivă in celelalte continente

SALCÂM

Organul vegetativ şi reproducător utilizat:florile (Flores Acaciae)

Perioada de recoltare: mai-iunie.
Principii active: flavonoide(robinină, acacină),ulei volatil.
Boli în care se utilizează:uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, pirozis(arsuri de
stomac),astm, tuse, răceală; uz extern: tratarea rănilor,arsuri.
Fam. Fabaceae SOPHORA JAPON IC A L. - SALCÂM JAPONEZ
Descrierea speciei: arbore foios, decorativ, care prezintă în sol o rădăcina
Sophora japonica pivotantă. Tulpina înaltă de 20-30 m, cu scoarţa netedă cenuşie, la bătrîneţe
brăzdată longitudinal. Lujeri verzi, cojiţi, cu miros neplăcut .Frunze penat-
compuse, cu foliole eliptice, ascuţite la vârf, pe dos păroase. Flori albe-
verzui, grupate în inflorescenţe ramificate, piramidale, terminale. Înfloreşte
în iulie-august. Fructul este o păstaie cărnoasă, cilindrică, puternic gâtuită
între seminţe, indehiscentă la maturitate.
Ecologie :specia preferă solurile nisipo-argiloase.
Răspîndirea în ţară: arbore ornamental întîlnit în toate judeţele ţării,prin
parcuri,grădini, plantaţii.
Răspîndirea în ţară: China, Coreea,Japonia.

SALCÂM JAPONEZ

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: bobocii florali(Flores Sophorae immaturi)

Perioada de recoltare: iulie.
Principii active: rutozid, alte glicozide flavonice,săruri minerale.
Boli în care se utilizeză: uz intern: edeme cardiace, insuficienţă hepatică, tumori sângerânde, scarlatină,
difterie, hemoragie retinină, glaucom, retinopatie diabetică.
Fam. Fabaceae TRIFOL1UM REPENS L. - TRIFOI ALB
Descrierea speciei :plantă erbacee perenă care prezintă în sol o rădăcină
Trifolium pratense pivotantă, ramificată cu nodozitaţi. Tulpina repentă, glabră, ramificată, cu
rădăcini adventive la noduri. Frunze trifoiiate. glabre, peţiol lung, cu foliole
adesea cu o pată albicioasă sau liliachie, in formă de V, pe margini mai mult
sau mai puţin dinţate. Flori albe, grupate cîte 20 -50 în capitule globroase.
Înfloreşte în mai-octombrie. Fructele sunt păstăi mici,comprimate.
Răspîndirea în ţară: specia vegetează prin fîneţe sau păşuni, mai mult sau
mai puţin umede.la marginea drumurilor, de la câmpie pînă în etajul
altpin(altitudine de 2100m), abundent în regiunea de deal şi de munte.
Răspîndirea pe glob: Eurasia

TRIFOI ALB

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: florile(Flores Trifolii albi)

Perioada de recoltare: mai-octombrie.
Principii active: saponozide triterpenice,flavonoide, ulei volatil, linamarozid.
Boli în care se utilizează:uz intern: răceală, gripă
Fam. Fabaceae VICIA FABA L. -BOB
Descrierea speciei: plantă erbacee, anala, câre prezintă îa sol o rădăcină pivotantă,
Vicia faba cu ramificaţii secundare, prevăzute cu nodozităţi neregulate. Tulpina în patru
muchii, erectă, glabră. stab-ramificată, goală in interior. Frunze paripenat-
compuse cu 2-3 perechi de foliole mari, eliptice, prevăzute cu nectarii (glande).
Flori mari albe, cu pată neagră pe aripioare, grupate în cîte S-6 raceme. Fructul
este o păstaie lungă de 4-10 cm, la maturitate brun-negricioasă, cu 4-5 seminţe
netede, cafenii, roşiatice sau negricioase.
Ecologie: specie cultivată care preferă soluri luto-nisipoaae.
Răspândirea în ţară: cultivat pe suprafeţe reduse în Transilvania şi nordul
Moldovei.
Răspândirea pe glob: Europa, Asia, America.

-BOB

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: florile, seminţele, păstăile.

Perioada de recoltare: iunie-august.
Principii active: proteine, hidraţi de carbon, grăsimi, celuloză, vitamine A, B, C.
Boli în care este utilizată: uz intern: afecţiuni renale acute, colici nefrotice, litiază renală, inflamaţii
vezicale, reumatism, alburninurie, diuretice, sedativ, epilepsie; uz extern: amigdalită, abcese, reumatism.
Fam. Onagraceae Epilobium angustifolium
Descrierea speciei: planta ierboasă perenă, cu un rizom repent, ce
Epilobium angustifolium
emite stoloni subterani, care ies la suprafaţă şi se dezvoltă ca tulpini
florifere. Tulpina poate ajunge până la 250 cm, este erectă, cilindrică,
uşor muchiată, adeseori roşcată. Frunzele sunt lanceolate, late de 0,7-
4 cm, sesile sau scurt peţiolate, la bază brusc rotunjite ori ± îngustate,
cu margini răsfrânte şi mărunt dinţate, pe dos verzi-albăstrui, cu
nervaţiuni proeminente, alterne. Ele în partea superioară a tulpinii trec
treptat în bractei cu vârful subulat. Inflorescenţa este un racem lung
terminal, cu flori mari. Florile tetramere, au sepale liniar lanceolate, la
exterior roşcate, slab păroase, cu petale obovate sau subrotunde,
unguiculate, cele 2 inferioare mai mici decât cele 2 superioare, uşor
reflecte şi roşii purpurii. Fructele sunt capsule roşcate, cu peri scurţi.
Seminţele sunt lungi şi îngustate la ambele capete. Înfloreşte: VI-VIII
Sburatoare
Ecologie: specia preferă soluri moderat acide, spre neutre, fixează solul şi descompune humusul.
Perioada de recoltare: în timpul înfloririi.
Răspândire în ţară: comună în tot lanţul Carpatic, prin rarişti de pădure, poieni, margini de pădure, mai ales în
zona fagului şi a molidului, între 500-1500 m altitudine.
Răspândire pe glob: Eurasia, America de Nord.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei.)(Herba epilobbii)
Perioada de recoltare: iulie-august.
Principii active: acizi terpenici pentaciclici, poliholozide, pectine, mucilagii, substanţe flavonoidice, acizi graşi,
taninuri, vitamina C, săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: hepatită cronică, ciroză hepatică; uz extern: cicatrizarea
rănilor.
Fam. Onagraceae
Epilobium hirsutum Epilobium hirsutum-Pufulita
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol un
rizom gros, cu stoloni lungi cărnoşi. Tulpină erectă, ramificată, uşor
muchiată în partea inferioară, cilindrică în partea superioară,
acoperită cu peri, înalta de 50-150 cm. Frunze ovat-lanceolate, lungi
de 4-12 cm, cu marginile acut-serate sau dinţate. Flori roşii purpurii.
Înfloreşte în iunie-august. Fruct capsulă.
Ecologie: specia preferă solurile moderat-acide, periodic submerse.
Răspândire în ţară: specia este întâlnită în toată ţara prin locuri
umede, mlăştinoase, tufişuri, crânguri, zăvoaie, mai ales pe substrat
calcaros, pe lângă izvoare, pârâuri, lacuri.

Pufulita

Răspândire pe glob: Eurasia.

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei,
rizomul.(Rhizoma epilobii)
Perioada de recoltare: iunie-august.
Principii active: substanţe flavonoidice, acizi graşi, taninuri, mucilagii.
Boli în care este utilizată: uz intern: ciroze hepatice, hepatită cronică
Fam. Onagraceae Epilobium parviflorum-Pufulita cu flori mici
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă, care prezintă în sol un
Epilobium parviflorum
rizom gros. Tulpina erectă sau ascendentă, înaltă pana la 1 m,
cilindrică, cu peri. Frunze tulpinale lungi până la 10 cm, de obicei
sesile, îngust-lanceolate sau mai rar ovat-lanceolate, ascuţit-dinţate,
păroase, rareori alterne sau verticilate. Flori roşii purpurii. Înfloreşte în
iunie-septembrie. Fructul este o capsulă.
Ecologie: planta vegetează în soluri umezite, prin ape mobile, periodic
submerse.
Răspândire în ţară: specia este întâlnită pe malul apelor, prin
zăvoaie, prin văile din regiunea de câmpie până în cea montană,
tăieturi de pădure, uneori ca buruiană prin grădini şi locuri ruderale.
Răspândire pe glob: Eurasia.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei
(Herba epilobii)

Pufulita cu flori mici

Perioada de recoltare: iunie-septembrie.

Principii active: substanţe flavonoidice, acizi graşi, taninuri.
Boli în care este utilizată: uz intern: prostatită cronică, afecţiuni ale vezicii urinare şi ale
rinichilor, cancer vezical, cancer de prostată
Fam. Onagraceae
Oenothera biennis-Luminita
Oenothera biennis Descrierea speciei: plantă bianuală, cu rădăcină napiformă, fusiformă şi cărnoasă.
Tulpina florifera este înaltă de 10-150 cm, de obicei simplă, erectă, spre vârf
muchiată, şi împreună cu caliciul, ovarul şi capsula sunt acoperite cu peri glanduloşi
scurţi, şi peri simplii, disperşi, dispuşi pe protuberanţe purpurii. Frunzele bazale sunt
alungit obovate sau eliptice, obtuze, îngustate într-un peţiol lung, cu marginile
întregi sau distanţat mărunt dinţate. Cele tulpinale sunt scurt peţiolate, sau
subsesile, distanţate, alungit lanceolate, acute, neregulat şi mărunt dinţate, răzleţ
păroase, verde deschis. Florile axilare sunt solitare, mari, mirositoare. Tubul
receptaculului este concrescut cu ovarul. Cele 4 sepale sunt lanceolate, lung
acuminate şi răsfrânte, iar cele 4 petale galbene-sulfurii obovate până la obcordate,
scurt şi lat unguiculate, uşor serate.
Ele se deschid seara şi rămân deschise până dimineaţa. Androceul este format din
8 stamine dispuse pe 2 verticile, iar gineceul inferior are 4 carpele concrescute cu
receptaculul şi un stigmat tetralobat. Capsulele sunt liniar alungite, cu 4 muchii şi
pufos păroase, cu seminţe brune-cenuşii sau brune-negricioase prevăzute la unul
din capete cu egrete de peri. Înfloreşte: VI-IX.

Luminita

Ecologie: specia vegetează pe terenuri degradate, nisipuri. pietrişuri, tăieturi de pădure.

Răspândire în ţară: frecventă în toată ţara de la câmpie până în zona montană.
Răspândire pe glob: America de Nord de unde s-a răspândit în întreaga Europă şi Asia de Vest.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: seminţele la maturitate.(Semen oenotherae)
Perioada de recoltare: septembrie.
Principii active: ulei gras.
Boli în care este utilizată: uz intern: afecţiuni hepatice. purgativ, depurativ; uz extern: reumatism, dermatoze
atopice, cosmetică.
Fam.Lytraceae Lythrum salicaria-Rachitan
Descrierea speciei: Răchitanul este o plantă ierboasă perenă, peste tot sau cel
Lythrum salicaria puţin sub inflorescenţă şi pe marginea frunzelor păroasă. Are un rizom scurt, lemnos,
de pe care pleacă numeroase rădăcini, şi o tulpină erectă, înaltă de 30-200 cm,
simplă sau ramificată, evident 4 muchiată, acoperită cu peri scurţi. Frunzele au 3-12
cm lungime, şi 1-2 (3) cm lăţime, sunt ovat-lanceolate, cu baza rotunjită, sau cordată,
cu nervaţiune reticulată, proeminentă pe faţa inferioară. Cele inferioare sunt opuse
sau verticilate câte trei, iar cele tulpinale triunghiular lanceolate dispuse altern.
Inflorescenţa este deasă, spiciformă sau racemiformă. Florile sunt pe tipul 6, scurt
pedicelate cu un receptacul tubulos, păros, cu 12 nervuri evidente, dinţii exteriori ai
caliciului sunt de 2 ori mai lungi decât cei inferiori. Corola are 6 petale roşii-violete,
rar rozee sau albe, lungi de 2 cm. Cele 12 stamine sunt dispuse pe 2 cercuri,
inserate la baza receptaculului. Ovarul inferior este bicarpelar, sincarp. Fructul este o
capsulă de 3-5 cm, închisă în receptacul, cu seminţe mici, brun-gălbui. Înfloreşte: VI-
IX.
Ecologie: specia vegetează pe soluri mlăştinoase, turbării, prundişuri.
Răspândire în ţară: frecventă în toată ţara de la câmpie până în zona montană.
Rachitan Răspândire pe glob: Eurasia, Africa de Nord, Australia, America de Nord

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: vârful tulpinii.(Herba salicarie)

Perioada de recoltare: iunie-august.
Principii active: galotatinuri, substanţe de natură flavonica, antociani, colină, glicozidul salicarina, pectine,
carotenoide, ulei volatil, substanţe minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: hemoragii, afecţiuni gastrointestinale, metroragii, diaree, dizenterie; uz
extern: ulcere varicoase, eczeme, dermatoze, urticarie, vaginite acute.
Fam.Rutaceae
Dictamus albus-Frasinet
Dictamnus albus Descrierea speciei: plantă erbacee perenă, care prezintă în sol un rizom cenuşiu-
negricios din care pornesc numeroase rădăcini.Tulpina erectă, rigidă, simplă,
păroasă, înaltă până la 120 cm. Frunzele imparipenat-compuse, pieloase, gladulos-
puntate, alterne, cu foliole ovat-lanceolate sau eliptice, cu nervuri păroase. Flori
mari, roz, roz-liliachii, rar albe, cu nervuri purpurii, grupate într-o inflorescenţăă
racemoasă. Înfloreşte în mai-iunie. Fruct: capsulă cu 2-3 seminţe în fiecare lojă.
Ecologie: specia vegetează pe soluri bazice, nisipoase sau loess.
Răspândire în ţară: întâlnit prin tufărişuri, marginea păduriloe, poieni, pajişti
stepice, coaste însorite, de la câmpie până în zona montană, în Transilvania, Banat,
Olt, Muntenia, Moldova şi Dobrogea.
Răspândire pe glob: Eurasia continentală

Frasinet

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: rizomul şi rădăcinile.(Rhizoma et radix dictami)

Perioada de recoltare: septembrie.
Principii active: ulei volatil, alcaloidul dictamină, dictamnolactonă, colină, trigonelinărezine, zaharuri,
substanţe amare, săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: mărirea diurezei, epilepsie, isterie, helmintiază, febră, litiază biliară,
litiază renală, colici biliare şi renale.
 Fam.Rutaceae Ruta graveolens
Descrierea speciei: Virnanţul este o plantă ierboasă perenă, cu numeroase glande
Ruta graveolens punctiforme şi miros aromatic, pătrunzător, neplăcut. Are o rădăcină lemnoasă,
tulpina înaltă de 20-50 (90) cm, erectă, rigidă, spre bază mai mult sau mai puţin
lignificată. Frunzele sunt alterne, cele inferioare şi mijlocii peţiolate, iar cele
superioare sunt mai mult sau mai putin sesile, fiind triunghiular ovate, 2-3 penat
sectate. Inflorescenţele sunt corimbiforme, alcătuite din flori galbene, regulate,
hermafrodite, cele laterale pe tipul 4 (doar cele centrale ale inflorescenţei sunt 5-
mere), cu 8 stamine libere şi gineceu 4-locular. Fructele sunt capsule cu seminţe
negricioase. Înfloreşte: VI-VIII.
Ecologie: specia cultivată şi subspontană. În flora subspontană este întâlnită pe
coaste însorite, aride.
Răspândire în ţară: sporadic.
Răspândire pe glob: regiunea mediteraneeană, cultivată în toată Europa.

Virnanţul

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile aeriene cu frunziş bogat.(Herba rutae)

Perioada de recoltare: iulie-august.
Principii active: alcaloizi (schimiamina, graveolina, fagarina), ulei etericrutozid, derivaţi
cumarinici (bergapten, xantotoxină), săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: epilepsie, tahicardie, ameţeli, helmintiaze, reumatism;
uz extern: helmintiaze
Fam.Anacardiaceae Cotinus coggygria-Scumpie
Descrierea speciei: arbust spontan şi cultivat, care prezintă în
Cotinus coggygria
sol o rădăcină rămuroasă. Tulpină înalta până la 5 m, acoperită
cu o scoarţă solzoasă fină. Lujeri roşcaţi, lucitori, la tăiere
secretă un suc laptos. Frunze alterne, simple, eliptice până la
obovate, la vârf rotunjite, pe margini întregi, zdrobite emană
miros de morcov. Florile verzi-gălbui, mici, grupate într-un
panicul mare. Înfloreşte în mai-iunie. Fruct drupă mică.
Ecologie: specia vegetează frecvent la margini şi rarişti de
păduri sau formând tufişuri pe coaste înierbate.
Răspândire în ţară: Dobrogea, Banat şi insular în unele puncte
din Oltenia, Muntenia, Moldova.
Răspândire pe glob: Europa, regiunea ponto-mediteraneeană
Scumpie

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: scoarţa, frunzele.

Perioada de recoltare: mai-iulie.
Principii active: fustinizide, taninuri elagice, gumirezină, miricetină.
Boli în care este utilizată: uz intern: febră, afecţiuni gastrice şi intestinale, diaree,
afecţiuni hepatice, hemoroizi, vomă, stimularea poftei de mâncare; uz extern:
hemoroizi
Fam.Hippocastanaceae Aesculus hippocastanum-Castan salbatic
Descrierea plantei: Castanul este un arbore cultivat, înalt de 30 m şi
Aesculus hippocastanum
diametrul trunchiului până la 1,5 m, cu o coroană mare, globuloasă,
cu ramuri groase. Tulpina este cilindrică, acoperită cu o scoarţă
cenuşie, ce se tranformă în ritidom solzos, iar mugurii sunt mari şi
răşinoşi. Frunzele sunt lung peţiolate, opuse, 4-7 digitat compuse,
sesile, cu foliole inegal crenat serate, pe faţă glabre, pe dos
tomentoase mai ales în lungul nervurilor. Foliola mijlocie este mare,
iar cele laterale cu mult mai mici. Florile sunt dispuse în panicule mari,
terminale, erecte, de culoare albă pătată cu roşu. Caliciul are 4-5 dinţi,
corola 4-5 petale şi 7 stamine inegale. Fructul este o capsulă
cărnoasă rotundă, verde, dehiscentă în 3 valve, la exterior cu
numeroşi ţepi mari, cu 1-2 seminţe mari, turtit sferice, brune, lucioase,
cu o pată gălbuie, sau brună cenuşie la vârf. Înfloreşte: IV-V.
Ecologie: specia cultivată care preferă soluri profunde, reavene,
nisipoase.
Răspândire în ţară: cultivat în toată ţara în parcuri, pe alei.
Răspândire pe glob: peninsula Balcanică.
Castan salbatic
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: scoarţa de pe ramurile tinere(Cortex hippocastani),
frunzele(Folium hippocastani ), seminţele(Semen hippocastani).
Perioada de recoltare: scoarţa în luna aprilie; florile în luna mai în zilele senine; frunzele se culeg
fără peţiol până în luna iunie; seminţele în lunile septembrie-octombrie.
Principii active: scoarţa conţine oxicumarină, escjulină, cvercetină, fraxină, seminţele conţin
amidon, albumine, grăsimi, saponozide, substanţe amare, tanin, escină.
Boli în care este utilizată: uz intern: varice, hemoroizi, hipertrofie de prostată; uz extern: varice,
hemoroizi, dureri abdominale.
Fam.Oxalidaceae Oxalis acetosella-Macrisul iepurelui
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă, care prezintă în sol un
Oxalis acetosella rizom târâtor, ramificat cu numeroase rădăcini adventive. Tulpină
înaltă până la 15 cm. Frunze trifoliate, lung peţiolate, bazale, flori
purpurii-liliachii, rar albe sau albăstrui. Înfloreşte în mai-iunie.
Fructul este o capsulă ovată.
Ecologie: specia vegetează prin păduri umbroase (făgete,
molidişuri sau de amestec) din regiunea montană şi subalpină.
Răspândire în ţară: în tot lanţul Carpatic.
Răspândire pe glob: specie circumpolară.

Macrisul iepurelui

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: frunzele.

Perioada de recoltare: mai-iunie.
Principii active: oxalat acid de potasiu, vitamina C, mucilagii, pectine, enzime, săruri organice.
Boli în care este utilizată: uz intern: icter, nefrită, arsuri la stomac, tulburări hepatice, tulburări digestive,
cancer gastric şi de colon, scorbut, diaree, intoxicaţii cu arsen şi mercur; uz extern: boala lui Parkinson, erupţii
cutanate, cancerul pielii
Fam.Linaceae Linum usitatissimum-In
Descrierea plantei: Inul este o plantă ierboasă cultivată, care prezintă o rădăcină
Linum usitatissimum fusiformă, neramificată şi o tulpină înaltă de 30-80 cm, solitară şi cilindrică. Frunzele
subsesile sunt dese, alterne, lanceolate, acute, 3-nervate, glabre, lungi de 2-3 cm, şi
late de 2-4 mm. Florile sunt azurii, pe tipul-5, lung pedicelate, aşezate în inflorescenţe
cime corimbiforme, au 5 sepale ovate, acute, scarios marginate, fin ciliate, corola
dialipetală, cu 5 petale obovate, cel puţin încă o dată mai lungi decât sepalele. Cele 5
stamine sunt unite la bază, iar gineceul este superior. Fructul este o capsulă
globuloasă indehiscentă, cu seminţe ovoidale, turtite şi brune, ce conţin mucilagii în
tegument şi ulei gras în cotiledoane. Înfloreşte: VII-VIII.
Ecologie: inul pentru seminţe se cultivă în zone cu umiditate ridicată atât în sol cât şi
în atmosferă, cu lumină intensă şi un sol fertil.
Răspândire în ţară: specia este cultivată în toată ţara.
Răspândire pe glob: în regiunile mediteraneene.

In
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: seminţele mature.(Semen lini)
Perioada de recoltare: iulie-august.
Principii active: mucilagii, ulei sicativ, substanţe proteice, celuloză, substanţe minerale, glicozide.
Boli în care este utilizată: uz intern: inflamaţiile tubului digestiv, constipaţie, cistite; uz extern: răni
deschise, arsuri
Fam.Geraniaceae
Geranium macrorrhizum-Priboi
Geranium macrorrhizum Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol un
rizom gros, orizontal, acoperit cu scvame brune. Tulpină ramificată
dicotomic în partea superioară, păroasă, înaltă până la 25 cm. Frunze
palmat-partite sau fidate, cu lobii obovaţi, lung-peţiolate, cele
superioare scurt-peţiolate. Flori roşii-închis, gupate într-o inflorescenţă
ramificată dicotomic. Înfloreşte în mai-iunie.
Ecologie: planta vegetează prin locuri pietroase, umede, umbroase,
pe soluri calcaroase, din regiunea montană şi subalpină.
Răspândire în ţară: Munţii Rodnei, Munţii Bistriţei (Bicaz), Munţii
Bârsei (Postăvaru), Munţii Piatra Craiului, Munţii Parâng, Munţii
Retezat, Munţii Mehedinţi, Munţii Vâlcan, Munţii Godeanu, Munţii
Priboi Cernei, Munţii Semenic, Munţii Trascău, Munţii Bihor (Vlădeasa).
Răspândire pe glob: specie carpato-balcanică.

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: planta întreagă. (Herba geranii macrorrhizii)

Perioada de recoltare: mai-iunie.
Principii active: ulei eteric bogat în germacrol, geraniol, substanţe minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: afrodisiac, colici gastrice, colici renale.
Fam.Geraniaceae Geranium robertianum-Napraznica
Descrierea speciei: planta ierboasă, anuală sau bianuală, înaltă de
Geranium robertianum 25-40 (70) cm, verde, iar mai târziu roşiatică, glanduloasă, cu miros
acru, pătrunzător. Rădăcina este pivotantă, iar tulpina dreaptă sau
decumbentă, îngroşată la noduri. Frunzele sunt lung peţiolate,
opuse, au un contur triunghiular, cu 3-5 segmente, dublu penat
sectate, având peri glanduloşi pe ambele feţe. Florile sunt dispuse
câte 2 pe un peduncul comun. Caliciul are 5 sepale ovat lanceolate
prevăzute cu ariste lungi şi cu trei nervuri. Cele 5 petale sunt roşii,
rozee, cu trei nervuri, mai deschide la culoare, adesea întregi, cele
10 stamine sunt dispuse pe 2 verticile, iar ovarul este superior,
pentacarpelar. Fructul este o capsulă ascuţită la vârf, care la
maturitate se desface de la bază spre vârf, în 5 mericarpe prevăzute
cu un filament lung, higroscopic, care prin răsucire bruscă şi apoi
prin derulare ajută la împlântarea lor în sol (autochorie). Seminţele
sunt fin punctate. Înfloreşte: V-IX

Napraznica

Ecologie: plantă caracteristică pădurilor de fag şi molid, între 600-1300 m, rar în cele de stejar, pe soluri cu multă
materie organică nedescompusă, umede şi numai la umbră.
Răspândire în ţară: comună în toată ţara.
Răspândire pe glob: Europa Centrală şi de Sud, Asia de Vest, Africa de Nord.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei. (Herba geranii robertianii)
Perioada de recoltare: iulie-august.
Principii active: geraniină, ulei volatil, tanoizi, rezine.
Boli în care este utilizată: uz intern: tuse, febră, diaree, tuberculoză, diuretic; uz extern: răni, eczeme.
Fam.Geraniaceae Erodium cicutarium-Ciocul berzei
Descrierea speciei: plantă erbacee, anuală sau bianuală, care
Erodium cicutarium prezintă în sol o rădăcină fasciculată, tulpină rămuroasă, înaltă până
la 50 cm, păroasă. Frunze penate la locul de prindere pe tulpină.
Flori liliachii-roz, rar albe, dispuse în inflorescenţe lungi. Înfloreşte în
iunie până în noiembrie. Fructul cu un rostul lung de 2-5 cm, acoperit
cu peri.
Ecologie: planta vegetează pe câmpii, izlazuri, grădini, locuri
ruderale, margini de drumuri.
Răspândire în ţară: specie comună de la câmpie până în zona
montană.
Răspândire pe glob: Europa, Aia, Africa de Nord.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: frunzele şi florile
Perioada de recoltare: iunie-noiembrie.
Principii active:substanţe tanante, ceruri, lipide, tiramină, histamină.
Boli în care este utilizată: uz intern: reglarea ciclului menstrual,
homestatic, acţiune ocitocinică provocând contracţiile musculaturii
uterine

Ciocul berzei
Fam.Balsaminaceae
Impatiens noli-SLABANOG
Impatiens noli-tangere-Slabanog
Descrierea speciei: plantă erbacee anuală cdare prezintă în sol numeroase
rădăcini fasciculate. Tulpini erecte, uneori roşiatice, cu nodurile umflate,
ramificate în partea superioară, înalte de 40-120 cm. Frunze ovate sau eliptice,
obtuz-serate pe margine, alterne, cele inferioare peţiolate, cele superioare
aproape sesile. Flori galbene-aurii cu puncte roşii spre interior, pendule, dispuse
câate 2-5 pe un peduncul comun. Înfloreşte în iulie-august. Fruct capsulă,
cărnoasă, cilindrică, verde sau cafeniu-dungată.
Ecologie: specia este întâlnită prin păduri, mai ales în staţiuni umede şi
umbroase, pe lângă pâraie.
Răspândire în ţară: în toată regiunea montană şi subalpină.
Răspândire pe glob: Europa.

Slabanog

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei, florile, seminţele, fructele.
Perioada de recoltare: iulie-august.
Principii active: puţin studiate.
Boli în care este utilizată: uz intern: litiază renală, litiază vezicală, hemoroizi, dizenterie, dureri de
stomac; uz extern: reumatism , edeme ale membrelor, leucoree
Fam.Polygalaceae POLYGALA AMARA L. – AMĂREALA
Alte denumiri populare: Uleioasă, Seceruici, Șerpăriță, Șopârliță,
polygala amara
Tămâioasă.
Denumiri în limbi străine: E. Milkwort, Fr. Laitier, G. Kreuzblum, R. istod.
Descrierea speciei: Plantă erbacee scundă ( 15- 20 cm) cu mai multe tulpini
neramificate, cu o rozetă bazală din frunze mai mari și boante. Toate
frunzele sunt întregi. Flori mici, albastre dispuse într-un racem lax. Două
dintre sepale sunt mai mari și se păstreză în fruct ca niște aripioare. Planta
are gust amar. O altă specie de amăreală, tot medicinală este Polygala
vulgaris L. Care se caracterizează prin lipsa rozetei de frunze bazale.
Înflorește în mai – iunie.
Răspândire în țară: frecventă în zona montană a Carpaților.
Răspândire pe Glob: Europa Centrală.

AMĂREALA

Organul vegetativ și reproducător utilizat: (Radix Polygalae) sau planta întreagă în perioada
înfloririi. (Herba Polygalae cum radicibus)
Perioada de recoltare: mai – iunie.
Principii active: poligalină, poligalmarină, mucilagi, saponozide, ulei volatil, taninuri.
Boli în care este utilizată: uz intern: astm bronșic, hipogalactie, provocarea vomei, reumatism,
tuse.
Uz extern: cicatrizarea urmelor de vărsat.
Fam.Celastraceae
Eonimus europaea
EUONYMUS EUROPAEA L. – SALBĂ MOALE
Alte denumiri populare: caprifoi, ciocuță, grujarcă, lemn – câinesc,
parastasul – popii, pomiță de sânger, sânger, voiniceriu.
Denumiri în limbi străine: E. Spindle – tree, Fr. Fusain, G. spindelbaum, R.
bereselet.
Descrierea speciei: Plantă lemnoasă arbustivă care prezintă în sol o
rădăcină pivotantă. Tulpina tufoasă, înaltă până la 6 metri, cu lemn omogen,
galben – deschis. Lujerii cu patru muchii, albicioase sau brune. Frunze
alungit – lanceolate sau ovat – lanceolate, lungi de 3 – 10 cm. Florile sunt
grupate în cime axilare. Înflorește în mai. Fruct capsulă, roz sau roșu carmin,
cu deschidere în 4 valve.
Răspândire în țară: Specia comună în zona de câmpie și cea deluroasă.
Răspândire pe Glob: Eurasia.

SALBĂ MOALE

Organul vegetativ și reproducător utilizat: frunzele ( Folium Euonymi), scoarța( Cortex

Euonymi), florile( Flores Euonymi).
Perioada de recolatare: mai – iunie.
Principii active: alcaloidul armepavina, heterozidul evonozid.
Boli în care este utilizată: uz intern: purgativ, vomotiv, hipertensiune, stimularea funcției
hepatice
Uz extern: vindecarea rănilor.
Fam Rhamnaceae Descrierea speciei: Crușinul este un arbust înalt de 1 – 3 (7) m
nespinos, cu lujeri bruni cenușii, cu lenticele lungi cenușii albicioase și
Frangula alnus
muguri nuzi, neacoperiți cu solzi. Frunzele sunt alterne, eliptice, lat –
eliptice până la eliptic obovate, de 4 – 8 cm lungime și 2 – 5 cm lățime,
cu margini întregi și ușor sinuate, pe față verde închis, lucitoare, iar pe
dos verde deschis, cu nervurile laterale( 8 – 9 perechi) aproape drepte,
numai către marginea frunzei brusc arcuite spre vârf.
Florile sunt așezate în cime axilare, câte 2 – 3 la un loc, albe verzui, în
formă de pâlnie, de 3 – 4 mm lungime, prevăzute cu un pedicel lung de
8 – 12 mm lungime. Fructul este o drupă sferică de 6 – 8 mm diametru,
la maturitate neagră violetă, cu 2 – 3 semințe comprimate. Înflorește în
linile mai – iulie.
Alte denumiri populare: crasici, crușei, lemn câinesc, pasachină, sălpiși.
Răspândire în țară: comun de la câmpie și zona deluroasă, sporadic în
regiunile montane.
Răspândire pe Glob: Europa, Asia de Sud Vest.
Crușinul

Organul vegetativ și reproducător utilizat: scoarța de pe ramurile tinere( Cortex Frangulae)

Perioada de recoltare: martie – aprilie
Principii active: derivați antracenici, majoritatea sub formă glicozitică( forme libere):
frangulomodine însoțite de acid crisofalic, forme glogozidate heterozide, antrachinonice,
frangulozide, glugofranculozide, tanozide, mucilagi, sterori, ceruri, flavonoide, săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: În urma constipației, angiocolite, dischinezie biliară,
helmintiaze, hemoroizi, leucoree, obezitate, diureză, uz extern: scabie.
 Rhamnus Cathartica L. Verigariu
Fam Rhamnaceae Alte denumiri populare: Spinul cerbului, crasici, crusei, gladis, lemnul
Rhamnus cathartica câinelui, pațachin, părul ciutei, poama câinelui, verigași, voiriceriu.
Descrierea speciei: Arbust care prezintă în sol o rădăcină profundă.
Tulpina este înaltă de 2 – 3 m, cu scoarța brună, aspră, ce se exfoliază în
inele. Lujerii cenușii, frecvent terminați cu un ghimpe. Frunze opuse,
eliptice, cu nervuri arcuite, pe margini serate, lungi de 4 – 8 cm, glabre.
Flori verzui – gălbui, mici dispuse câte 2 mici în fascicule axilare.
Înflorește în mai și iunie. Fructe drupe, sferice, cu pedunculul de 0, 5 – 1
cm.
Răspândire în țară: Frecvent ăn pădurile de stejar de la câmpie și deal,
sporadic în etajul montan.
Răspândire pe Glob: Europa și Asia de Sud Vest.

Verigariu

Organul vegetativ și reproducător utlizat: Fructele( Fructus Rhamni catharticae)

Perioada de recoltare: Iulie – august când fructele sunt verzi și septembrie – octombrie când
fructele sunt mature.
Principii active: antraglicozide, flavonozide, acizi organici, pectine, mucilagi, pigmenți
antocianici, săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: constipație cronică, cură de slăbire ( obezitate
Fam Vitaceae Vitis Vinifera L. Var. Rubra – Vița de Vie
Vitis vinifera Alte denumiri populare: Acrid, aguridariu, aguridă, auă, coarnă, gie,
haligar, heghi, labruscă, leorus, poamă, răiușcă, razachie, vie sălbatică,
vinie.
Descierea speciei: Arbust târâtor, agățător, care prezintă în sol o rădăcină
pivotantă la exemplarele provenite din semințe și rădăcini adventive la cele
provenite din butași și marcotaj. Tulpina se numește butuc, poate atinge
lungimea de 25 – 30 cm, iar scoarța se desprinde în fâșii. De pe ea pornesc
ramuri de ordinul I numite brațe, iar de pe ele ramuri de ordinul II numite
coarde.
Pe coarda anulaă se găsesc copii, cârcei, pedunculi de struguri și muguri.
Frunzele 3 – 5 lobate. Flori hermafrodite, galbene- verzui, grupate în
ciorchine. Înflorește în mai. Fructe bace, de mărimi variate, albastre -
violacee, roz, galbene, galbene- verzui.
Răspândirea în țară: în toate regiunile țării.
Răspândirea pe Glob: regiunea Mediteraneeană, Asia de Sud Vest,
cultivată pe tot Globul.

Vița de Vie
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: Frunze ( Vidis folium), fructe, seva de primăvară.
Perioada de recoltare: mai – frunzele, septembrie- octombrie- noiembrie- fructele
Principii active: tanoizi, antociani, esteri ai acizilor hidroxicianici și acid tartric, săruri minerale,
zaharuri, acid malic, succinic, tartric, tanoide, derivați flavonici, colină, lecitină.
Boli în care este utilizată: uz intern: hemoragii uterine, tulburări de menopauză, diaree,
constipație, boli de rinichi, combaterea obezității, hipermenoree, flebită, hemeroizi, litiază
biliară, uz extern: dermatite, conjunctivite.
Fam Euphorbiaceae Ricinus Communis L. – Ricin
Descrierea speciei: ricinul este o plantă ierboasă anuală în zona
Ricinus communis temperată și arbustivă sau chiar arbore în regiunea tropicală, la noi
cultivată, cu o dezvoltare luxuriantă, ajungând până la 3 m. În pământ are
o rădăcină pivotantă, ramificată. Tulpina este fistuloasă, groasă, de 3 – 5
cm, clabră, verde sau roșiatică. Frunzele sunt alterne, lung pețiolate, 5- 9
(10) palmat globate, cu suprafața lucioasă, glabră, de culare verde închis.
Lobii sunt ascuțiți, cu marginea serată și nervuri proeminente.
Inflorescențele racemoase terminale au flori unisxuat- monoice, cele
femele roșcate, așezate în partea superioară a inflorescenței, iar cele
mascule gălbui, situate în partea inferioară a inflorescenței. Florile
mascule au un perigon 5 – fidat cu numeroase stamine ramifficate
arborescent, iar cele femele au perigonul 3-5 fidat și un ginegeu
tricarpelar continuat cu un stil scurt terminat cu 3 stigmate bifidate,
roșiatice. Fructul este o capsulă spinoasă, valvicid- septicidă, globuloasă,
cu 3 semințe lucioase, pestrițe, bogate în ulei gras. Înflorește în linile 8-
10.
– Ricin
Alte denumiri populare: cicer, casrocă, cârliș, floare boierească, iarba boierului, rătin, retin,
retină, rițin, turb.
Răspândirea în țară: ca sub spontană o întâlnim in jud. Dolj, iar cultivată în sud, sud – vest și est.
Răspândirea pe Glob: India, Africa tropicală.
Organ vegetativ sau reproducător utilizat: semințele( Ricini semen)
Perioada de recoltare: septembrie- octombrie.
Principii active: ulei gras, proteine, glucide, săruri minerale.
Boli în care se utlilizează: uz intern: constipația, uz extern: unguente și loțiuni pentru păr.
Fam Loranthaceae Viscum Album L. – Vâsc
Descrierea speciei: Vâscul este un arbust ce semiparazitează pe multe specii
Viscum album arborescente( brad, molid, plop, salcie, mesteacăn, măr, păr). Este verde și iarna,
având aspectul unei tufe, cu tulpini cilindrice, groase, ramificate dicotomic, de
culoare galben- verzui, umflate la noduri, de 50 – 60 cm. Se fixează pe arborii
gazdă cu haustorii ( rădăcini adventive) din care se dezvoltă apoi cordoane
corticale( prelungiri ale sistemului endofic sub scoarța arborelui gazdă, care vor
rgenera noi tulpini de vâsc) și haustorii sugători ( secundari) care pătrund în
țesuturile conducătoare ale plantei gazde de unde iau apa și sărurile minerale.
Frunzele sunt persistente, sesile, opuse , groase, pieloase, cu 5 – 6 nervuri
paralele. În vârful ramurilor sau la subțioara frunzelor, apar florile tetramere,
unisexuate dioice, grupate câte 3 – 5, de culoare galben- verzui. Fructele sunt
bace, false, sferice, de culoare alb- translucide. Înflorește în lunile 2- 5.
Alte denumiri populare: stoletnic, vâsc, vâsc de păr, vâsc de brad.
Răspândirea pe Glob: Europa, Asia Mică, Afganistan, Asia Centrală, Japonia,
Africa de Nord.

Vâsc

Organul vegetativ sau reproducător utilizat: Frunzele și ramurile tinere( Vișcii folia seu stipites)
Perioada de recoltare: noiembrie- aprilie.
Principii active: saponozite triterpenice, derivați ai acidului oleanolic, viscol, colină, acetilcolină,
feniletilamină, inozidol, aminoacizi liberi, lipide constituite din acid oleic, palmitic, siringină,
cvercetină, zaharuri, viscotoxină, acid viscic, vitaminele C, E, săruri minerale.
Boli în care este utilizat: uz intern: ateroscleroză, hta, tuse convulsivă, tulburări de metabolism,
anxietate, congestie cerebrală, dizenterie, epilepsie, epistaxis, cancer.
 Hippophae Rhamnoides L.- Cătină albă
Descrierea speciei: Cătina este un arbust spinos, dioic, albicios, înalt de 1- 3 m,
Fam Eleagnaceae foarte ramificat. Tulpinele tinere și frunzele sunt acoperite cu peri solzoși și stelați.
Frunzele sunt alterne, întregi, liniar lanceolate, de culoare verde- cenușiu pe fața
Hippophae rhamnoides superioară și argintie pe cea inferioară. Florile apar înaintea frunzelor, în raceme
scurte, sunt mici, unisexuate, repartizate dioic, de culoare galben- ruginiu. Florile
mascule sunt sesile, au două sepale și 4 stamine, iar cele femele sunt scurt
pedicelate cu receptacul alungit, cu 2 sepale mici și un ovar cu stil filiform. Fructele
sunt drupe false, portocalii, ovoidale, cărnoase, cu gust acrișor, amărui, miros de
ananas și au un sâmbure. Planta fructifică o dată la 2- 3 ani, iar fructele sunt
grupate pe ramurile din anii precedenți. Înflorește în luna a 4-a .
Alte denumiri populare: cătina de râu, cătină cenușie.
Răspândirea în țară: Subcarpații Munteniei și Moldovei, între Olt și Siret, insular în
Delta Dunării.
Răspândirea pe Glob: Europa, Asia de Vest din Caucaz, Persia de Nord, Urali, Siberia
de Sud și Asia de Est.
.

Cătină albă
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: fructele( Fructus Hippophae)
Perioada de recoltare: August- septembrie
Principii active: Zaharoză, acizi organici, pectină, substanțe tanante, celuloză, proteine,
betacaroten, calciu, fosfor. Magneziu, potasiu, fier, vitaminele C, B1, B2, E, P,K.
Boli în care este utilizată: uz intern: hepatită cronică, urticarie, nevroze, alcoolism, gută,
reumatism, ciroză hepatică, anemie, uz extern: arsuri, degerături, radiații
Fam Cornaceae
Cornus mas Cornus mas L. – Corn
Descrierea speciei: Arbust care pezinta în sol un
sistem radicular bine dezvoltat. Tulpina înaltă de 4-8 m,
singură, adesea sub formă de tufă cu 4-5 tulpini. Frunze
ovat-eliptice, cu nervuri curbate păroase pe ambele feţe;
toamna devin roşii. Florile galbene, mici, scurte-pedicelate,
dispuse câte 10-26 în cime umbeliforme. Înfloreste în
februarie-martie, înainte de înfrunzire. Fructe drupe roşii,
maturizate in august-septembrie, gust acrişor, comestibile
Răspândire în ţară: specia este comună din zona de
câmpie până in cea deluroasă, prin păduri până la 800 m
altitudine

Corn

Răspândire pe glob: Europa, regiunea pontic-mediteraneeană.

Organul vegetativ şi reproducător uitlizat: fructe (Fructus Cornai).
Perioada de recoltare: august-septembrie.
Principii active: glucide, acizi organici, substanţe tanoide, proteine, substanţe
minerale, vitamina C.
Boli în care este utilizată: uz intern: diaree, dizenterie
Fam Araliaceae Hedera helix L – Iederă
Descriere speciei: Liană agătătoare ori târătoare ( în lipsa
Hedera helix suportului), cu o tulpină lemnoasă, subţire, elastică (la bătâneţe cu
ritidom cenusiu), lungă de până la 30 m, ramificată, ce se fixează pe
suporturi cu ajutorul unor rădăcini adventive, care se formează pe
internodii. În pământ prezintă rădăcini nomale. Lăstarii şi frunzele tinere
sunt acoperite cu peri stelaţi.Frunzele sunt lucioase, verde închis,
dimorfice, alterne, simple, persistente, nestipelate şi glabre. Cele de pe
ramurile sterile sunt palmat-lobate, au 3-5 lobi, iar cele de pe ramurile
florifere sunt întregi , ovate sau romboidale. Florile mici au culoarea
galbenă-verzuie şi sunt dispuse în umbele simple, globuloase sunt
pentamere. Caliciul este prevăzut cu 5 dinţi rari, persistenţi. Corola are
5 petale cărnoase iar androceul 5 stamine. Ovarul globulos este
semiinferior. Fructul este bacă globuloasă, de culoare albastru-violet,cu
2-3 seminţe reniforme

Iederă
Perioada de recoltare: tot anul.
Ecologie: păduri umbroase, stânci si ziduri umede de la câmpie până la 1-800 m atitudine
Răspândirea în ţară: comună.
Aria de răspândire: Europa.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: frunzele lobate (Folium Hedera ).
Principii active: hederina, hederozina A, rutinozid, acid cloroginic, acid cafeic, scopolină,
zaharuri, substante estrogene, săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern : tuse, tuse convulsivă; uz extern: combaterea scurgerilor
purulente din nas şi urechi, reumatism, ulceraţii, râie,cefalee.
Fam Apiaceae
Angelica archangelica L. – Angelică
Angelica archangelica
Descrierea speciei: Angelica este o plantă bienală sau perenă, care are
în pământ un rizom gros, napiform, multicapitat, conţinând un suc gălbui. Din
rizom pornesc rădăcini adventive lingi. Tulpina este robustă, înaltă de 50-150
(300) cm, erectă ramificată, cilindrică şi fin stricată,Frunzele sunt mari , de 3 ori
penat sectate, cu foliole ovate,inegal serate, foliola terminală fiind trifoliată.
Teaca frunzelor este mare, ventricos umflate, cu 20-40 radii muchiate şi papilos-
vilos păroase. Involucrul lipseşte. Florile pe tipul 5 au ovar inferior. Fructele sunt
diachene, elipsoidale , aripate lateral şi costate, cu nemeroase pungi
secretoase. Înfloreşte:VII-VIII;
Perioada de recoltare: martie-septembrie.
Ecologie: etajul montan şi subalpin, de-a lungul pârâielor, turbării.
Răspândirea în ţară: sporadică
Aria de răspândire: Europa centrală, Siberia.

Angelică

Organul vegetal sau reproducător utilizat: rizomul cu rădăcini (Rhiyoma cum radicibus
Angelicae).
Perioada de recoltare: primăvara ( martie-aprilie), sau la sfârşitul verii, începutul toamnei (august-
septembrie).
Principii active: cumarine (ostol, astenul, umbeliferonă, umbelipirenină), furanocumarine
(archangelica, imperatorină, angelicină, xantotoxol, xantotoxină, bergapten, ostrutol), acizi organici ( cafeic,
clorogenic, chinic, angelic, malonic, succinic, fumaric, oxalic, citric, aconitic), acizi graşi ( linoleic, palmitic,
behenic, petroselic ), vitamina B1, taninuri.
Boli în care este utilizatată: uz intern: anorexie, dispepsie, balonare, enterită, tuse, tratarea isteriei,
nevralgii, reumatism, eruptii tegumentare, astenie, anemii, vomismente.
Fam Apiaceae Anethum graveolens L. – Mărar
Descrierea speciei: plantă erbacee anuală, care prezintă în sol o rădăcină
Anethum graveolens pivotantă, slab-ramificată. Tulpina cilindrică, fistuloasă, striată, verde, înaltă până
la 160 cm, glabră. Frunzele tripenat sectate, cu foliole filiforme, peţiolate. Flori
mici, gălbui-verzui, grupate într-o umbrelă compusă. Înfloreşte în iulie-august.
Fructe diachene, oval-eliptice, cafenii.

Ecologie: plantă de cultură, care are nevoie de umiditate şi soluri cu

textură usoară afânate, bogate în humus, cu reacţie uşor acidă.
Răspândirea în ţară: se cultivă în întreaga ţară.
Răspândire pe glob: sudul Europei

Mărar

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei ( Herba Anethi ), seminţe (Semen
Anethi).
Perioadă de recoltare: părţile aeriene (mai-iunie), seminţele (septembri-octombrie)
Principii active: ulei eteric, vitamina A, B, C, carnovă.
Boli în care este utilizată: uz intern: indigestie, colici intestinale, dureri menstruale, stimularea
secreţiei de lapte la lăuze, insomnii, ateroscleroză, hemoroizi, boli de inimă, boli ale căilor urinare, balonări,
sughiţ; uz extern: urcior, inflamatii hemoroizi.
Fam Apiaceae Apium graveolens L. – Ţelină
Descrierea speriei: plantă erbacee bienală, legumicolă, cu o rădăcină
Apium graveolens puternic tuberizată. Tulpina floriferic puternic ramificată, înaltă, striat fistuloasă.
Frunze peţiolate, verzi-închis, glabre, lucioase, cele de la bază dublu-penate, cele
superioare penat-sectate.Flori mici, reunite într-o umbelă compusă. Înfloreste în
iulie-august. Fructe dicariopse mici, verzui cenuşii, oval-rotunde, turtite lateral.
Ecologie: specia este pretenţioasă la căldură şi umiditate, preferă
solurile cu textură mijlocie, fertile, bogate în humus.
Răspândirea în ţară: specie cultivată în întreaga ţară.
Răspândire pe glob: Europa, Asia.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: rădăcină, frunză.
Perioada de recoltare: iulie-august.

Ţelină

Principii active: protide, hidraţi de carbon, săruri minerale (sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier),
vitaminele A, B1, B2, C, niacină, ulei volatil , colină, tirozină, acid glutamic etc.
Boli în care este utilizată: uz intern: afecţiuni renale, albuminurie, reumatism, gută,
diaree, catar pulmonar, răguşeală, gaze intestinale, hipertensiune arterială, afrodisiac, laxativ,
diuretic, tonic general; uz extern: afectiuni oftalmice, degerături, plăgi tegumentare, ulcere
tegumentare, cancer tegumentar, angină.
Fam Apiaceae Carum cavi L. – Chimion, Secărea

Carum carvi Descrierea speciei: Chimionul este o plantă ierboasă bianuală sau
perenă. Prezintă o rădăcină pivotantă slab ramificată, groasă de până la 2 cm, de
culoare brun deschis. Tulpina este dreaptă, glabră, muchiată, fistuloasă,
ramificată de la bază, ajungând până la 1 m înălţime. Frunzele sunt lungi de 20-
40 cm, 2-3 penat sectate, cu lacinii liniar-lanceolate, de 1-2 mm lăţime, cele
inferioare lung peţiolate, cu 6-12 perechi de segmente de ordinul I. Frunzele
superioare sunt sesile, sectate cu lacinii distanţate, alungite si mucronate. Florile
sunt dispuse în umbele compuse, cu 8-16 radii inegale, fiecare umbelă cu 10-13
flori. Ele sunt albe sau roşiatice, fără involucru şi involucel. Caliciul este
neînsemnat, corola are 5 petale obcordate, bifidate la vârf şi îndoite, androceul
are 5 stamine iar ovarul este inferior bicarpelar şi bilocular. Fructul este o
diachenă turtită lateral şi îngustată la capete, cu coastele principale evidente, de
culoare cenuşiu-brună. În mezocarpul fructelor se află câte 6 canale secretoare
cu ulei volatil. Înloreşte: V-VII. Perioada de recoltare: iulie-august, dimineaţa,
când atmosfera este încă umedă, pentru a evita scuturarea fructelor.
Ecologie: fâneţe, liziera pădurilor, din regiunea de câmpie până în cea
subalpină.
Răspândirea în ţară: comună.
Chimion, Secărea Aria de răspândire: Eurasia

.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: fructele( Fructus Cavi ).
Principii active: ulei volatil, ulei gras, glucide, proteine, caumarine, umbeliperină, scopoleină,
herniarină, substanţe minerale reprezentate prin săruri de Pb, Cu, Zn, Fe, Ni, Co, Ca, Mg, K, Na.
Boli în care este utilizată: uz intern: colici gastrice şi intestinale, enterocolite, bronşite, anorexie,
mărirea diurezei, mărirea secreţiei de lapte, balonare, constipaţie, tahicardie, răceli, acnee, afecţiuni
ginecologice, afecţiuni renale, vomă, afecţiuni cardiace pe substrat nervos.
Fam Apiaceae Conium maculatum L. – Cucută

Conium maculatum Descrierea speriei: Plantă anuală sau bianuală, prevăzută cu o

rădăcină pivotantă, ramificată. Tulpina este înaltă de 50-250 cm, erectă,
cilindrică, fin striată fistuloasă, albăstrui-pruinoasă, puternic ramificată şi adesea
roşiatic-bruniu pătată. Frunzele mari, sunt 2-4 penat sectate, triunghiular ovate,
cu peţiolul cilindric canaliculat. Cele superioare sunt mai mici, mai puţin sectate,
sesile, cu vagina îngustă şi marginea alb membranoasă. Segmentele de ultimul
ordin sunt ovat alungite, penat fidate până la penat sectate, cu lobii si dinţii ovaţi
sau ovat lanceolaţi, acuţi, terminaţi brusc într-un mic ghimpe cartilaginos. Florile
sunt dispuse în umbele foarte numeroase, de mărime mijlocie. Foliolele
involucrale sunt numeroase, triunghiular lanceolate, ascuţite, cu marginea
membranoasă, usor dinţată şi reflecte. Cele ale involucelelor (3-6) sunt mai
scurte decât pedicelii florali, ovat lanceolate, la baza uşor concrescute, cu
marginea îngust membranoasă. Petalele sunt radiante. Fructul este ovoidal,
glabru, brun-verzui-suriu sau suriu-verde cu 5 coaste. Întreaga plantă are un
miros respingător de şoarece. Înfloreşte în iunie-iulie.
Cucută Ecologie: planta vegetează în locuri ruderale, necultivate.
Răspândirea în ţară: comună în întreaga ţară până în regiunea
montană.
Răspândire pe glob: Eurasia, Africa de Nord, America, Noua
Zeelandă.

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: planta întregă şi fructele ( Conii fructus et herba ).
Perioada de recoltare: iunie-iulie.
Principii active: alcaloizi( coniina).
Boli în care este utilizată: uz intern: nevralgii.
Fam Apiaceae Coriandrum sativum L. – Coriandru
Descrierea speciei: Coriandru este o plantă ieboasă anuală, cultivată
sau subspontană, cu un miros specific de ploşniţă. Are o rădăcină pivotantă,
Coriandrum sativum subţire, neramificată şi o tulpină înaltă de 40-50 cm, dreaptă, cilindrică, lucioasă, fin
brăzdată şi ramificată la partea superioară. Frunzele sunt verzi deschis, glabre,
diferenţiate după nivelul la care se află. Cele inferioare sunt divizate în segmente
ovale, iar cele superioare sunt 2-3 penat sectate. Florile sunt grupate în umbele
compuse, cu pediculi lungi, cu 3-7 radii, lipsite de involucru si cu un involucel
redus. Florile 5-mere au o culoare alb sau roz violacee. Cele periferice sunt mai
mari, au o simetrie zigomorfă iar cele către centru sunt actinomorfe. Fructele
ordonate sunt diachene globuloase care nu se desfac în mericarpii, cu diametrul de
2-6 mm, de culoare galbuie sau brunie-negricioasă, cu 5 coaste ondulate, puţin
proeminente şi 5 coaste drepte şi proeminente. Înfloreşte: VI-VII.
Perioada de recoltare: iulie
Ecologie: cultivată şi subspontană.
Răspândirea în ţară: comună în toată ţara.
Răspândire pe glob: Pe tot globul în special în regiunea
mediteraneană de Est.
Coriandru

Organul vegetativ sau reproducător utilizat: fructele( Fructus Coriandri ).

Principii active: ulei eteric, acizi graşi ( petroselinic, cleic, linoleic, palmitic), glucide (glucoză,
fructoză, zaharoză, rafinoză, maritol, pentozani, pectine, urme de amidon), aminoacizi (alanină, arginină, serină,
tirozină, leucină, lizină, prolină, valină, cistină, histidină), acid cafeic, clorogenic, umbeliferonă, scopoletină,
vitamina C, săruri minerale, ulei eteric, hidrocarburi terapeutice (pinen, limonen, cimen, felandren, sabinen,
cariofilen).
Boli în care este utilzată: uz intern: dispepsii digestive, balonări abdominale, anorexie ( lipsa poftei
de mancare ), helminitiaze, mărirea de lapte la mame, dischinezie biliară, hipoaciditate, gastrite hiperacide, ulcer
gastric, sedativ nervos; uz extern: reumatism.
Fam Apiaceae Daucus carota L. – Morcov
Descrierea speciei: Plantă erbacee, bienală sau anuală, care prezintă în sol o
Daucus carota rădăcină pivotantă. Tulpina floriferă înalta de 1,2-1,5 m, ramificată, fistuloasă,
cilindrică. Frunze penat compuse, peţiolate, cu foliole fidate, lobi lanceolaţi, ascuţiţi.
Flori mici, albe ( uneori cu nuanţă roşiatică), gruăpate în umbele compuse.
Inflorescenţa are la bază un involucru cu numeroase bractee. Înfloreşte în iunie-
septembrie.fructe dicariopse, ovoide sau elipsoidale.
Ecologie: planta are cerinţe mari faţă de umiditate, lumină şi soluri cu textură
uşoară, afânate în humus, cu reacţie uşor acidă sau neutră.
Răspândirea în ţară: comun în toată ţara.
Răspândirea pe glob: Europa, Asia, America.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: rădăcinile ( Radix Dauci );
frunzele.

Morcov
Perioada de recoltare: septembrie- octombrie.
Principii active: protide, hidraţi de carbon, caroten, NA, K, Ca, P, Fe, vitaminele A, B, C, K.
Boli în care este utilizată: uz intern: cataruri gastrointestinale, întărirea vederii, hepatită cronică, astm,
menstruaţie abundentă, diaree, stimularea glandelor mamare şi gastrice, anorexie, helmintiaze; uz extern:
tratarea rănilor, degerături, arsuri, eczeme, afte, stomatite.
Fam Apiaceae Erzngium campestre L. – Scaiul Dracului

Eryngium campestre Descrierea speciei: Plantă erbacee perenă care prizintă în sol
un rizom fuziform, vertical gros până la 1 cm, lung de 10-15 cm, din care
se desprind rădăcini adventive.Tulpina cilindrică, globulos-ramificată, înaltă
până la 50 cm. Frunze rigide, 2-3 penat sectate cu foliole ţepoase, cele
bazale lung-peţiolate, cele tulpinale sesile înconjoară tulpina. Flori
albăstrui-verzi, grupate în capitule ovoidale, caliciul cu dinţi lanceolaţi, mai
lungi decât corola; corola cu petale înguste. Îînfloreste în iulie-august.
Fructul este o diachenă, elipsoidală, ghimpoasă.
Ecologie: planta vegeteayă pe locuri aride, pietroase, fâneţt,
păşuni, coaste, margini de drum şi căi ferate.
Răspândirea în ţară: din regiunea de stepă până la 800 m
altitudine.
Răspândirea pe glob: regiunea mediteraneeană, Europa
Centrală, Balcani.
Organul vegetal sau reproducător utilizat: rizom (Rhizoma
Eryngii campestrie).
Perioada de recoltare: martie-aprilie sau octombrie-noiembrie
Scaiul Dracului

Principii active: sapononide, tanoizi, acid cafeic, clorogenic, mici cantităţi de ulei volatil, poline (falcarinonă),
substanţe minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: litiază renală.
Fam Apiaceae Eryngium planum L. – Scai vânăt

Eryngium planum Descrierea speciei: Scaiul vânăt este o plantă ierboasă

perenă, robustă, de o nuanţa albăstrui-vineţie, mai evidentă în
perioada înfloririi, cu rizom fuziform. Tulpina este înaltă de 30-60
(100) cm, ramificată în partea superioară, cu 3-5 ramuri terminale.
Frunzele sunt rigide, cele bazale au peţiol lung, limb întreg oval-
eliptic, cu baza cordată margini setiform serate, cu 7-9 nervuri, lungi
de 8-15 cm şi late de 7 cm. Cele tulpinale au peţiol scurt, cele
superioare sunt sesile, amplexicaule, 3-5 palmat partite, cu lobi
dinţaţi. Florile sunt dispuse în umbele sub formă de capitule albăstrui,
ovoidale, de circa 15 mm lungime, au foliole involucrale liniar
lanceolate, lungi, depăşind capitulele, ţepos dinţate. Ele sunt
hermafrodite, pe tipul 5. Fructele sunt diachene, spinoase pe partea
dorsală. Înlfloreşte în lunile: iulie-august.
Perioada de recoltare: iulie-august.
Ecologie: fânaţe, păşuni, marginea drumului.
Răspândirea în ţară: frecventa.
Aria de răspândire: Europa centrala, Balcani, Rusia-
Scai vânăt europeana, centrala şi de Sud, Asia.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile
aeriene ale plantei (Herba Eryngii plani).

Principii active: saponozide triterpenice, cum ar fi saniculosaponozida B, saniculogenona A,

eringiumsapogenina D, F, G, H, zaharoză, ferulol, săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: bronşită, tuse convulsivă, traheobronşită acută.
Fam Apiaceae Foeniculum vulgare Mill. – Fenicul, Molură

Foeniculum vulgare Descrierea speciei: Feniculul este o specie ierboasă glabră, bienală
sau perenă, cu miros plăcut aromat, ce prezintă o radăcină pivotantă şi o tulpină
erectă, cilindrică, fistuloasă, fin striată, înaltă de 1-2 m. Tulpina este foarte
ramificată la bază. Frunzele au la bază o teacă bine dezvoltată, sunt alungit-
triunghiulare, 3-4 sectate, cu lacinii liniare şi teci bine dezvoltate. Florile sunt
grupate în umbele compuse bogat radiate (20 radii), lipsite de involucru şi
involucele, au culoarea galben-aurie, cu petale lat ovate, terminate cu un vârf lat
îndoit spre interior. Fructul brun-gălbui, cunoscut sub numele de anason dulce,
este îngust, alungit, cu 5 coaste evident pronunţate şi alte 5 coaste secundare
mai puţin evidente. În mezocarpul mericarpelor se găsesc câte 6 canale
secretoare. Înfloreste în lunile: iulie-septembrie.
Perioada de recoltare: septembrie.
Ecologie: cultivată, uneori sălbăticină.
Aria de răspândire: regiunea mediteraneană, Asia de S-V, cultivată
pe aproape toate continentele.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: fructele mature (Fructus
Foeniculi).

Fenicul, Molură

Principii active: ulei eteric, lipide, celuloză brută, pentozani, glucide, pectine, proteine, acid cafeic, clorogenic
şi elemente minerale ( Zn, Fe, Ca, Mg, Na, K).
Boli în care este utilizată: uz intern: anorexie, infecţii faringo-amigdaliene, balonari, colici
abdominale, stimularea diurezei şi a secreţiei de lapte, bronşită, astm bronşic, tuse convulsivă şi spastică; uz
extern: laringită, faringită, amigdalite, traheite
Fam Apiaceae Levisticum officinale Koch. – Leuştean
Descrierea speciei: Leuşteanul este o plantă ierboasă perenă, cultivată,
Levisticum officinale uneori sălbăticită. Are un rizom gros, bruniu, ramificat, cu un miros puternic,
prelungindu-se cu o rădăcină pivotantă, ramificată, lungă de 20-25 cm. Este o
plantă de talie înaltă de 2,5 m, cu o tulpină erectă fistuloasă, cilindrică, fin striată,
groasă de 4 cm, cu ramurile din partea superioară dispuse câte 2-3 în verticil.
Frunzele sunt întunecat verzi, cărnoase, lucitoare, lungi de până la 60 cm şi late de
până la 40 cm, de 1-3 ori penat-sectate, cu segmente de ultim ordin cuneate. Cele
inferioare au peţiol fistulos iar cele superioare sunt sesile, mai simple, cu teaca
membranoasă. Florile sunt dispuse în umbele compuse mare, compacte, cu 10-20
radii groase, muchiate. Involucrul si involucelul au foliole lanceolate, cu marginea
alb membranoasă şi distanţat dinţate. Florile galbene-deschis, sunt mici,
hermafrodite, dinţii caliciului nedistincţi, cu 5 petale eliptice, 5 stamine şi gineceu
bicarpelar inferior. Fructele sunt diachene ovoidale, turtite dorsiventral, cu coastele
uşor aripate, alburi sau galben-bruni. Înfloreste în lunile: iunie-august.
Perioada de recoltare: frunzele (iunie), rizomul şi radăcinile (mai-iulie),
fructele (septembrie-octombrie)
Ecologie: cultivată, uneori sălbăticită.
Aria de răspândire: originară din Iran; cultivată în Europa şi America de
Nord.
Leuştean

Organul vegetativ şi reproducător utilizat: frunzele (Folium Levistici), fructele (Fructus Levistici), rădăcina
(Radix Levistici).
Principii active: ulei volatil, terpineol, acid acetic, benzoic, gumirezine, taninuri, grăsimi, săruri
minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: tuse convulsivă, indigestie, hipertensiune, boli de stomac, tulburări
de calciu, diureză, colici intestinale expectorant; uz extern: reumatism, ulceraţii tegumentare, tonic.
Fam Apiaceae Petroselium hortense Hoffm.- Pătrunjel

Petroselium hortense Descrierea speciei: Plantă erbacee bienală care prezintă în sol o
rădăcină pivotantă, conică sau alungită, alb-cenuşie, gust dulce; miros plăcut,
aromatic. Tulpina floriferă înaltă până la 130 cm, cilindrică, usor striată, uneori
fistuloasă, ramificată, chiar de la bază. Frunzele bazale şi celel din rozetă lung-
peţiolate, de 2-3 ori punat-sectate, cu lobii dinţaţi, cu un miros caracteristic. Flori
mici, alb-verzui sau galbene, hermafrodite, grupate într-o umbelă compusă.
Înfloreşte în iunie-august.
Ecologie: planta are nevoie de umiditate şi temperatură moderată.
Răspândirea în ţară: plantă cultivată î întreaga ţară.
Răspândirea pe glob: regiunea mediteraneeană, cultivată şi sălbatică pe
tot globul.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: frunzele, rădăcina şi fructele
(Fructus Petroselini)

Pătrunjel

Perioada de recoltare: iunie-septembrie.

Principii active: ulei volatil format din apiol, miristicină, terpineol, cimol, felandren, vitaminele A,
B2, C.
Boli în care este utilizată: uz intern: dureri de stomac, rinichi, combaterea hipertensiunii, litiază
biliară, astm, reumatism, tulburări menstruale, paludism, leucoree, nevralgii; uz extern: iritaţii ale pielii,
contuzii, echimoze, înţepături de insecte, inflamaţii ale ochilor, inflarea sânilor la lauze, oprirea lactaţiei
Fam Apiaceae Pimpinella anisum L. – Anison
Descrierea speciei: Plantă erbacee cu rădăcină pivotantă cu numeroase
Pimpinella anisum ramificaţii. Tulpina erectă, glabră, striată, înaltă de 40-70 cm, ramificată în partea
superioară. Frunze inferioare alterne, întregi, ovate, dinţate, lungi peţiolate; cele
superioare sesile, de 2-3 ori penat-sectate, cu foliole liniar-lanceolate. Flori albe,
lipsite de calciu, dispuse în umbrele compuse. Fructe diachene, mărunte, ovoide, cu
câte 5 coaste. Înfloreşte în iunie-august.
Ecologie: planta are nevoie de soluri usoare, umede.
Răspândirea în ţară: plantă cultivată şi subspontană răspândită în
judeţele Brăila, Constanţa, Dolj, Ialomiţa, Giurgiu, Teleorman, Timiş.
Răspândirea pe glob: originară din Orient şi cultivată în Europa, Asia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: fructele mature (Fructus
Anisi).
Perioada de recoltare: iunie-septembrie.
Princiăpii active: anetol, estragol, aldehidă anisică, alcool anisic, vanilină,
hidrochinoală, crezol, eugenol, sofrol, miristicină, miricanol

– Anason

Boli în care este utilizată: uz intern: anorexie, balonare, bronşită, colică abdominală, dispepsie,
enterocolită, helmintiază, hipogalactie, insuficientă pancreatică, gripă, răguşeală, tuse, dureri de cap,
sughiţul – se consumă câteva fructe; uz extern: se foloseşte în traterea sciaticii şi muscăturii de şarpe,
sub formă de cataplasme.
Fam Apiaceae Pimpinella saxifraga L. – Pătrunjel de câmp
Pimpinella saxifraga
Descrierea speciei: Plantă erbacee perenă care prezintă
în sol o rădăcină pivotantă, ramificată, cu miros respingător.
Tulpina cilindrică, striată, înaltă de 15-60 cm, ramificată mai mult în
partea superioară. Frunzele bazale penat-sectate(3-5 perechi de
foliole). Flori albe sau gălbui-albe, rar roz, mici, grupate în umbele
compuse. Înfloreşte în iulie-septembrie.
Ecologie: vegetează în fâneţe umede.
Răspindirea în ţară: comună prin fâneţe umede, păşuni,
tufărişuri, coaste de câmpie până în regiunea subalpină.
Răspândirea pe glob: Euroasia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: rădăcina
(Radix Pimpinellae).

Pătrunjel de câmp

Perioada de recoltare: septembrie-octombrie.

Principii active: ulei volatil, poliine, acid cafeic, cloroganic, saponozide, triterpenice,
umbeliferonă, pimpinelină, izopimpinelină, săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: litiază renală, litiază biliară, stimularea poftei de mancare
(anorexie), tonic stomahic şi diuretic, combaterea răguşelii, curăţare bronhiilor, ascită, retenţie urinară; uz
extern: amigdalită, faringită, răguşeală, vindecarea rănilor.
Fam Apiaceae Sanicula europaea L. – Sănişoară
Descrierea speciei: Plantă erbacee perenă care prezintă în sol un
Sanicula europaea rizom brun, scurt, din care pornesc rădăcini adventive. Tulpina cilindrică,
neramificată, înaltă de 30-40 cm. Frunze lung-peţiolate, cu limb 3-5 palmat, cu
lobii neregulat seraţi pe margine lucioase, dispuse în rozetă. Frunzele tulpinale
sunt sesile. Flori albe sau palid-roşiatice mici, grupate în umbele simple,
globuloase. Înfloreşte în mai-iunie. Fructe diachene, cu ghimpi moi, încovoiaţi.
Ecologie: planta vegetează în pădurile de fag.
Răspândirea în ţară: planta este răspândită în întregul lanţ carpatic,
la altitudine de 600-800 m, în păduri de fag sau de amestec.
Răspândirea pe glob: Eurasia.
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: părţile aeriene ale
plantei (Herba Saniculae).
Perioada de recoltare: mai-iunie.

Sănişoară

Principii active: saponine triterpenice (gimnosegină, acid glicolic şi gliceric), flavone (saponarină), glucide,
substanţe albuminoide, substanţe minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: dischinezie biliară, bronşită, diuretic, depurativ, oxiurază, eczeme
furunculoză, icter, astm, tuse, afecţiuni hepatice, circulaţie venoasă deficitară; uz extern: bronşită, oxiurază,răni.
 HYPERICUM PERFORATUM L. – SUNĂTOARE
Fam Hipericaceae Descrierea speciei: plantă ierboasă perenă, cu un sistem radicular şi rizom bine
dezvoltat. Tulpina este înaltă de 20-100 cm, cilindrică, cu două muchii longitudinale,
Hipericum perforatum
adesea lignificată în partea inferioară şi ramificată în partea superioară, cu numeroase
puncte negre care conţin hipericină. De la axilele frunzelor se dezvoltă numeroase ramuri
sterile. Frunzele sunt opuse, sesile, ovale, glabre, lungi de până la 3 cm, cu multe puncte
translucide, de unde şi denumirea de perforatum (aspectul frunzelor privite prin
transparenţă). Florile hermafrodite, cu simetrie radiară sunt dispuse în corimb, pe tipul 5,
formate din 5 sepale libere, întregi laceolate, 5 petale libere galbene-aurii, de 2 ori mai
lungi decât sepalele, prevăzute fiecare pe margini cu mici puncte negre. Androceul are
numeroase stamine grupate în 3 fascicole (triadelf), iar gineceul este tricarpelar superior.
Fructul este o capsulă septicidă ovală. Seminţele sunt mici, cilindrice, brune-negricioase.
Înfloreşte: VI-IX.
Ecologie: planta este adaptată atât la ariditate cât şi la umiditate excesivă,
vegetează la lumină, cel mult la semiumbră.

SUNĂTOARE
Răspândirea în ţară: specia vegetează de la câmpie până în zona montană, în tăieturi de păduri, fâneţe, la
marginea drumurilor şi a padurilor.
Răspândirea pe glob: Eurasia, Africa boreală, America, Australia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei (Herba Hyperici).
Perioada de recoltare: iunie-septembrie.
Principii active: ulei volatil, hiperină, hipericină, flavone (hiperohzidă), cvercetol, galactoză, cvercitrină, rutină,
tanin catehic, colină, caroten, acid valerianic, vitaminele C, PP, saponine, săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: dischinezie biliară, insuficienţă hepatică, enterocolite, gastrite hiperacide,
ulcer gastric, hepatite cronice, colite cronice, colecistite, incontinenţă urinară, boli nervoase, nevroze, insomnii, tulburări
de vorbire, dereglarea ciclului menstrual; uz extern: gingivite, abcese dentare, răni deschise, arsuri, eczeme, reumatism,
sciatică, hematoame, inflamaţia ganglionilor
Fam Droseraceae
DROSERA ROTUNDIFOLIA L. – ROUA CERULUI
Drosera rotundifolia Descrierea speciei: plantă erbacee perenă, carnivoră, care prezintă în sol o rădăcină
firoasă superficială. Frunzele sunt dispuse în rozetă, limbul rotund, pe faţa superioară şi
margini cu peri glandulari. Tulpina floriferă. Flori albe, dispuse într-o cimă. Înfloreşte în
iulie-august. Fructul este o capsulă.
Ecologie: planta vegetează în turbării, pe perniţele muşchiului Sphagnum sp.
Răspândirea în ţară: specie rară întâlnită în unele tinoave ca: Mohoş, Comandău,
Poiana Stampei, Sâncrăieni-Ciuc.
Răspândirea pe glob: Eurasia, America de Nord.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: frunzele (Herba Droserae).

ROUA CERULUI

Perioada de recoltare: mai-august.

Principii active: tanin, acid malic, acid citric, acid galic, flavonoide (cvercetol).
Boli în care este utilizată: uz intern: bronşiectazie, abces pulmonar.
Fam Violaceae
Viola odorata
VIOLA ODORATA L. – VIOREA
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă, care prezintă în sol un rizom gros de
câţiva milimetri, lung de 2-3 cm, articulat, din care pornesc numeroase rădăcini adventive
şi stoloni, care la noduri emit rădăcini adventive. Tulpina aeriană - lipsă. Frunzele rotunde,
reniform-cordate, cu marginea crenată, lung-peţiolate, la bază cu stipele triunghiulare.
Flori violete sau albe, cu un pinten drept sau îndoit în sus, lung-pedunculate, frumos
mirositoare. Înfloreşte în martie-aprilie. Fructul este o capsulă sferică, verde sau purpurie.
Ecologie: vegetează în păduri de foioase, tufărişuri, poieni, lunci.
Răspândirea în ţară: comună de la câmpie până în zona deluroasă.
Răspândirea pe glob: Europa, Asia Mică, Siria, Caucaz.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: rizomul şi rădăcinile (Radix Violae
odoratae), frunzele (Folium Violae odoratae), florile (Flores Violae odoratae).

VIOREA

Perioada de recoltare: martie şi octombrie (rizomul şi rădăcinile), martie-aprilie (frunzele şi florile).

Principii active: ulei volatil, rezine, zaharuri, cvercetină, violamină, mucilagii, acid salicilic, substanţe minerale,
nonadienol, odoratină, saponozide.
Boli în care este utilizată: uz intern: tuse, expectorant, diuretic, laxativ, bronşite.
Fam Violaceae VIOLA TRICOLOR L. – TREI-FRAŢI-PĂTAŢI
Descrierea speciei: plantă anuală sau perenă, pubescentă, fără lăstari sterili, înaltă de
Viola tricolor 10-40 cm. Rădăcina este subţire, lungă de 3-5 cm. Tulpina este arcuată de la bază sau
ascendentă. Frunzele au forme diferite după nivelul la care se găsesc pe tulpină. Cele
inferioare sunt lat ovale şi lung peţiolate. Cu cât se inseră mai sus, spre vârful tulpinii, ele se
alungesc şi peţiolul se scurtează. Stipelele sunt mari, penate, cu segmentul terminal mai mare
decât segmentele laterale. Florile sunt lung pedunculate, au simetrie bilaterală. Petalele sunt
diferit colorate, cele 2 superioare de obicei violete, cea inferioară de formă triunghiulară este
galbenă cu dungi de culoare mai închisă, iar cele 2 petale laterale ovale sunt albe, galbene sau
violet. Pintenul depăşeşte puţin în lungime apendicii sepalelor. Fructul este o capsulă
valvicidă, alungit ovată. Înfloreşte: V-VIII.
Ecologie: planta vegetează pe soluri bogate, preferă lumina directă sau cel mult
semiumbra, cu cerinţe ridicate faţă de umiditate.
Răspândirea în ţară: specia vegetează în lunci, la marginea pădurilor, prin fâneţe
montane, pe coaste şi stâncării, din zona deluroasă până în cea subalpină.
Răspândirea pe glob: Eurasia cosmopolită.

TREI-FRAŢI-PĂTAŢI

Organul vegetativ sau reproducător utilizat: partea aeriană a plantei (Herba Violae tricoloris).
Perioada de recoltare: mai-august.
Principii active: mucilagii, saponozide triterpenice, derivaţi şi esteri ai acidului metil-salicilic, săruri minerale,
alcaloizi (violină), carotenoide, antociani, tanin, ulei volatil, vitaminele A, C.
Boli în care este utilizată: uz intern: rinite, rinosinuzite, bronşite, astm bronşic, afecţiuni renale, eczeme, urticarie,
acnee, furunculoză, tuse; uz extern: dermatoze, rinosinuzite.
 Fam Tamaricaceae MYRICARIA GERMANICA (L.) Desv. – CĂTINA MICĂ
Descrierea speciei: arbust bogat ramificat care prezintă în sol rădăcini lemnoase
Myricaria germanica puternic ramificate. Frunzele solzoase, liniare sau liniar-lanceolate, obtuze, verzi-cenuşii,
glandulos-punctate. Flori rozee, mai rar albe, pentamere, grupate într-un racem spiciform
terminal, simplu sau ramificat. Înfloreşte în iunie-august. Fructul este o capsulă alungit-
piramidală. Seminţele sunt liniar-alungite, terminate cu o aristă.
Ecologie: specia vegetează pe luncile râurilor, pe prundişul râurilor de munte, malul
văilor şi pâraielor de la poalele munţilor.
Răspândirea în ţară: comună.
Răspândirea pe glob: Europa, Asia de S-V.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: rădăcinile, scoarţa, frunzele şi
seminţele.
Perioada de recoltare: mai-august.

CĂTINA MICĂ

Principii active: taninuri.

Boli în care este utilizată: uz intern: boli de ficat, splină, rinichi, vezică urinară, flux menstrual, leucoree
Fam. Brasicaceae ALLIARIA PETIOLATA (Bieb.) Cavara et Grande –
USTUROIŢĂ
Alliaria petiolata Descrierea speciei: plantă erbacee bienală, rar perenă, care prezintă
în sol o rădăcină pivotantă. Tulpina erectă, cilindrică, glabră în partea
superioară, cu peri mici în partea inferioară, de obicei ramificată, înaltă de
20-80 cm. Frunzele bazale şi inferioare lung-peţiolate, rotund reniforme,
cordate, cele superioare cu peţioli progresiv mai scurţi către vârful
tulpinii, triunghiular ovate, pe margini adânc dinţate. Flori albe, grupate în
racem. Înfloreşte în aprilie-iunie. Fructul e o silicvă rigidă, lungă de 5-7
cm, mai mult sau mai puţin în patru muchii.
Ecologie: specia vegetează în locuri umbroase, tufărişuri, grădini,
livezi, poieni, pe lângă garduri şi drumuri.
Răspândirea în ţară: specie comună în pădurile de foioase.
Răspândirea pe glob: Europa, regiunea mediteraneeană.

USTUROIŢĂ

Organul vegetativ sau reproducător utilizat: părţi aeriene ale plantei (Herba Alliariae).
Perioada de recoltare: aprilie-mai.
Principii active: puţin studiate.
Boli în care este utilizată: uz intern: astm, tuse, scorbut, diuretic, depurativ; uz extern: vindecarea
rănilor.
Fam. Brasicaceae BARBARAEA VULGARIS R. Br. – CRUŞĂŢEA
Descrierea speciei: plantă erbacee bienală, rar perenă, care prezintă în sol o
Barbarea vulgaris rădăcină groasă, ramificată. Tulpina erectă, muchiată, ramificată, glabră, înaltă de 30-70
cm. Frunze peţiolate, lirate, cele superioare sesile. Flori galbene dispuse în raceme.
Înfloreşte în aprilie-iunie. Fructe silicve.
Ecologie: vegetează în locuri umede şi umbroase din fâneţe, în lungul râurilor,
livezi, locuri ruderale.
Răspândirea în ţară: specia este comună din regiunea de câmpie până în regiunea
montană.
Răspândirea pe glob: Eurasia, regiunea mediteraneeană.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: partea aeriană a plantei (Herba
Barbarae) şi seminţele (Semen Barbarae).

CRUŞĂŢEA

Perioada de recoltare: aprilie-iunie.

Principii active: puţin studiate.
Boli în care este utilizată: uz intern: scorbut, anorexie; uz extern: vindecarea rănilor.
Fam. Brasicaceae BRASSICA NAPUS L. – NAPI
Descrierea speciei: plantă erbacee bienală, care prezintă în sol o rădăcină
Brassica napus pivotantă, îngroşată sub formă de nap, cărnoasă. Tulpina înaltă de 50-100 cm.
Frunzele bazale şi tulpinale inferioare lirat-penat-partite, peţiolate, cele mijlocii şi
superioare nedivizate, ovat-lanceolate sau lanceolate, sesile. Flori galbene, grupate în
racem alungit. Înfloreşte în aprilie-august. Fructul este o silicvă puţin turtită.
Ecologie: plantă cultivată, care are nevoie de multă umiditate şi un sol nisipos.
Răspândirea în ţară: este cultivată pe suprafeţe mici sau subspontan la
marginea locurilor cultivate.

NAPI

Răspândirea pe glob: Eurasia.

Organul vegetativ sau reproducător utilizat: rădăcina.
Perioada de recoltare: mai-iunie.
Principii active: proteine, lipide, celuloză, Na, K, Ca, P, Fe, vitamina A, B, C.
Boli în care este utilizată: uz intern: cistită, litiază urică, gută, bronşită, tuse, angină pectorală, enterite;
uz extern: abcese, furunculoze, degerături, gută.
Fam. Brasicaceae BRASSICA NIGRA (L.) Koch – MUŞTAR NEGRU
(sin. Sinapsis nigra L.)
Brassica nigra Descrierea speciei: este o plantă ierboasă anuală, care prezintă o rădăcină pivotantă
şi o tulpină înaltă de 1-1,5 m, ramificată în partea superioară iar în partea inferioară
prevăzută cu peri tectori. Frunzele sunt mari, alterne, cele inferioare sunt penat-compuse,
au forme variabile, fiind peţiolate. Cele mijlocii şi superioare sunt penat-lobate, înguste,
întregi şi sesile. Toate au lobul terminal mult mai mare. Florile sunt dispuse în raceme
terminale, au pedicelul de obicei mai scurt decât sepalele sau egal cu acestea. Ele sunt
galbene, pe tipul 4. Fructul este o silicvă lungă de 13-15 mm, alipită de axă, cu rostru
subţire şi cilindric. Seminţele sunt globuloase, cafeniu-roşcate. Înfloreşte: IV-VIII.
Ecologie: planta este pretenţioasă faţă de factorul umiditate.
Răspândirea în ţară: plantă comună, cultivată sau apare spontan pe marginea
arăturilor, prin semănături, zăvoaie sau locuri ruderale.
Răspândirea pe glob: Eurasia, regiunea mediteraneeană.

MUŞTAR NEGRU

Organul vegetativ sau reproducător utilizat: seminţele la maturitate (Semen Brassicae nigrae).
Perioada de recoltare: iulie-august.
Principii active: gliceride, acidul oleic, linoleic, erucic, proteine, mucilagii, colină, sinalbină, mirozină, săruri
minerale.

Boli în care este utilizată: uz extern: inflamaţiile articulaţiilor, reumatism degenerativ (artroze), sciatică,
traheobronşită, periartrită scapulo-humerală, pielonefrită, gripă, pneumonii.
Fam. Brasicaceae BRASSICA OLERACEA L. var. CAPITATA L. – VARZĂ ALBĂ
Descrierea speciei: plantă erbacee care prezintă în sol o rădăcină pivotantă, bine
Brassica oleracea dezvoltată cu ramificaţii. Tulpina în primul an este scurtă, cu formă cilindrică, în al doilea
an se formează tulpina floriferă, înaltă de 90-150 cm, ramificată. Frunze cu limb lat,
cărnoase, cu nervura mediană proeminentă, cerate. Cele exterioare sunt verzi, cele
inferioare alb-gălbui, şi servesc la depunerea substanţelor de rezervă. Pe tulpina floriferă,
frunzele sunt alungite. Flori galbene, în număr foarte mare pe o parte, dispuse în racem
lung. Înfloreşte în mai-iunie. Fructul este o silicvă.
Ecologie: planta are nevoie de multă apă în sol. Plantă tipică de zi lungă.
Răspândirea în ţară: plantă legumicolă cultivată în diverse regiuni, până la 1200-
1500 m.
Răspândirea pe glob: Eurasia.
VARZĂ ALBĂ Organul vegetativ sau reproducător utilizat: frunzele

Perioada de recoltare: august-octombrie.

Principii active: proteine, lipide, glucide, vitaminele A, B1, B2, C, PP, substanţe minerale: Na, K, Ca, Mg, Fe, Cu,
P, S, Cl.
Boli în care este utilizată: uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, litiază urinară, diabet, artrită, bronşită,
laringită, astm, diaree; uz extern: dureri musculare, nevralgii, sciatică, lumbago, cicatrizant pentru plăgi, flegmoane,
panariţiu, furuncule, abcese.
Fam. Brasicaceae CAPSELLA BURSA - PASTORIS (L.) Medicus – TRAISTA CIOBANULUI
Descrierea speciei: Traista ciobanului este o plantă ierboasă anuală sau
Capsella bursa-pastoris hibernantă, cu o rădăcină pivotantă subţire, care poate ajunge până la 90 cm adâncime în
sol. Tulpina este erectă, înaltă de 6-60 (100) cm, simplă sau ramificată, glabră sau cu
peri ramificaţi în partea inferioară. Frunzele bazale sunt dispuse în rozetă, oblanceolate,
întregi până la penat sectate sau runcinat-fidate, treptat îngustate în peţiol. Cele tulpinale
sunt mici, întregi, lanceolate sau liniare, sesile si cu baza sagitată, toate mai mult sau
mai puţin dens acoperite cu peri simpli sau stelaţi. Inflorescenţa este un racem terminal,
erect, cu florile pe tipul 4, cu 4 sepale lat ovate sau lanceolate, alb marginate, 4 petale
obovate albe, androceul este tetradinam, cu 6 stamine (2 cu filamente scurte, 4 cu
filamente lungi). Fructul este o siliculă triunghiulară obcordată, turtită lateral, glabră,
multispermă, lungă de până la 9 mm. Seminţele sunt alungit-eliptice, brune gălbui, cu
două dungi longitudinale. Înfloreşte: IV-IX

TRAISTA CIOBANULUI
Ecologie: planta este întâlnită pe soluri aride sau foarte umede, cu texturi diferite, prin păşuni, livezi, culturi, marginea
drumurilor.
Răspândirea în ţară: comună în întreaga ţară de la câmpie până în etajul subalpin.
Răspândirea pe glob: cosmopolită.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: partea aeriană a plantei (Herba Bursae pastoris).
Perioada de recoltare: aprilie-iunie.
Principii active: alcaloizi, acetilcolină, colină, tiamină, substanţe tanante, rezine, diozamină care se scindează în
rutinozid şi dioximetrină, săruri de potasiu, acid protocatehic.
Boli în care este utilizată: uz intern: angină pectorală, insuficienţă cardiacă, arteroscleroză, hipertensiune arterială,
dismenoree (menstre neregulate), metroragii (hemoragii uterine), diaree, hemoragii interne, litiază renală, menstruaţii
abundente, dureri de stomac, hemofilie.
Fam. Brasicaceae CARDAMINE BULBIFERA (L.)Cr.-COLŢISOR
(sin. Dentaria bulbifera L.)
Cardamine bulbifera
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintăîn sol numeroase
rădăcini fibroase ,pornite dintr-un rizom.Tulpina cilindrică este înaltă de 30-65
cm .Frunze imparipenat compuse peţiolate .La subsuoara frunzelor se află
câte un bulbil globulos , negru-violaceu necesar inmulţirii vegetative.Flori
violet-alburii grupate cate 5-12 intr-un racem scurt.Înfloreşte in aprilie-
mai.Fructe silicve.
Ecologie: vegetează in păduri umbroase
Răspândirea în ţară :în toate pădurile de fag
Răspândirea pe glob:Europa
Organul vegetativ şi reproducător utilizat :rizomul(Rhizoma Cardaminae)
Perioda de recoltare:septembrie-octombrie
Principii active :puţin studiate
Boli în care este utilizată:
uz intern: diaree

COLŢISOR
Fam. Brasicaceae ISATIS TINCTORIA(L.)-DROBUŞOR
Descrierea specie:plantă erbacee bienală sau perenă care prezintăîn sol o rădăcină
Isatis tinctoria pivotantă iar la exterior o tulpinăînaltă până la 100 cm , glabră.Frunzele din rozetă
sunt alungit-oblanceolate , drept îngustate în peţiol , cele tulpinale lipsite de peţiol
spre bază mai mult sau mai puţin lat-aripate şi auriculate , cele mijlocii şi
superioare , auriculate.Flori galbene grupate în raceme adunate într-o paniculă
corimbiformă.Înfloreşte in mai-iunie.Fruct siliculă , alungit-eliptică foarte turtită ,
indehiscentă.Sămânţa galben-brună , alungit-elipsoidală.
Ecologie:planta este întâlnită în staţiuni calde , pe câmpuri ierboase şi pietroase ,
lângă drumuri
Răspândirea în ţară: comună în toată ţara
Răspândirea pe glob: Eurasia

DROBUŞOR
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: frunzele şi florile
Perioda de recoltare:mai-iunie
Principii active :planta a fost puţin studiată
Boli în care este utilizată:
uz intern:scorbut , icter, edeme
uz extern :edeme , răni
Fam. Brasicaceae
NASTURTIUM OFFICINALE R.Br.- NĂSTUREL
Nasturtium officinale Descrierea speciei :plantă erbacee perenă , care prezintăîn sol un rizom
orizontal târâtor , din care pornesc rădăcini firoase.Tulpina ascendentă
uşor comprimată , moale , înaltă de 25-90 cm .Frunze imparipenat-
compuse , cele inferioare lung-peţiolate , cu 3-5 foliole din care foliola
terminală este cea mai mare ; cele superioare scurt- peţiolate .Flori albe ,
grupate in racem . Înfloreşte in mai-iunie.Fruct silicvă.
Ecologie:planta vegetează pe lângăizvoare , pârâuri ,în locuri cu exces de
umiditate , mlăştinoase
Răspândirea in ţară:sporadică – plantă rară - se interzice recoltarea
Răspândirea pe glob: cosmopolită

NĂSTUREL

Organul vegetativ şi reproducator utilizat:părţile aeriene ale plantei (Herba Nasturtii)(se foloseşte
proaspătă)
Perioada de recoltare: mai-iulie
Principii active : protide ,hidraţi de carbon ,săruri minerale cu : Fe , Mg , P , I , Ca , Cu , Zn , vitaminele A , C ,
B,E
Boli în care este utilizată :
uz intern: scorbut , dischinezie biliară , stimularea funcţiei sexuale , tratarea cancerului , diabet zaharat,
constipaţie, bronşite , erupţii tegumentare , boli renale , helmintiaze
uz extern : arsuri , ulceraţii ale pielii , căderea părului
Fam. Brasicaceae RAPHANUS SATIVUS L.- RIDICHE
Descrierea speciei :plantă erbacee anuală si bienală , cultivată, care prezintăîn sol
Raphanus sativus o rădăcina pivotantă .Tulpină floriferă , dreaptă , cilindrică , puternic ramificată ,
rigid-păroasă , înaltă până la 100 cm. Frunzele inferioare peţiolate , mari
pubescente , lirat-penat-sectate , cele tulpinale lanceolate mai mult sau mai puţin
sectate.Flori albe , roz sau violete , grupate într-un racem lax.Înfloreşte in mai-
septembrie. Fruct silicvă .
Ecologie:plantă cultivată pretenţioasă faţă de umiditate preferă soluri cu
texturămijlocie , afânate , bogate in humus
Răspândirea în ţară:comunăîn toata ţara
Răspândirea pe glob:Europa , Asia , regiunea mediteraneană,
America
Organul vegetativ şi reproducător utilizat:rădăcina tuberizată
Perioda de recoltare:iunie-septembrie
Principii active:proteine , grăsimi , celuloza, săruri minerale , hidraţi de carbon ,
sodiu , potasiu, calciu, fosfor, vitaminele A , B , B2 , C
RIDICHE

Boli în care este utilizată:

uz intern:litiaza renală , litiaza biliară , dischinezie biliară, afecţiuni pectorale
uz extern: pneumonie , stări congestive ale ficatului
Fam. Brasicaceae SINAPIS ALBA L.- MUŞTARUL ALB
Sinapis alba (Sinapis albae semen)
Descrierea speciei:plantă anuală cu talia mai mică decât muştarul negru( 30-
60 cm ), cu părţile aeriene păroase , cu tulpina cilindricăşi ramificată , puţin
striată .Frunzele tulpinale sunt peţiolate , lat ovate , lirat-penat-lobate lungi de
5-15 cm , cu 2-3 perechi de lobi inegali .Lobul terminal este mult mai mare
decat ceilalţi.Florile sunt asemănatoare cu cele ale muştarului negru .Ele sunt
galbene , tetramere , grupate în racem simplu , dens , terminal .Pedunculii
florali au 5-7 mm iar sepalele sunt de 4-5mm.Petalele lungi de 7-9 mm au un
limb obovat atenuat într-o unguiculă .Silicvele sunt mai mari , cilindrice,
puternic gâtuite , terminate într-un rostru lung ce reprezintăcam 2/3 din
lungimea silicvei , fiind acoperită cu peri tectori rigizi . Pozitia silicvelor este
perpendiculară pe axa inflorescenţei .Silicva este lungă de 2-4 cm , lată de 4-
7mm .Ea conţine 3-6 seminţe globuloase alb galbene sau cenuşii galbene , cu
suprafaţa punctatăşi acoperită cu un strat de mucilag.
Ecologie :planta este cultivatăşi subspontană
Răspândirea în ţară :frecventăîn toată ţara
MUŞTARUL ALB Raspandirea pe glob :Asia de vest , regiunea mediteraneana

Organul vegetativ si reproducător utilizat:seminţele (Semen Sinapia albae), rădăcina

Perioda de recoltare:iulie-august
Principii active :heterozide(sinalbina) , ulei gras , mucilagii, proteine etc.
Boli în care este utilizată :
uz intern:constipaţii
uz extern : rădăcina este folosită la dureri de cap , de ureche , de articulaţii
Fam. Brasicaceae SISYMBRIUM OFFICINALE (L.) Scop.-BRÂNCUŢA
Descrierea speciei :plantă erbacee anuală sau bienală , în sol cu o rădăcină
Sisymbrium officinale fusiformă ,iar aerian o tulpină erectă ramificat , păroasă mai ales în partea
inferioară undeperii sunt rigizi şi îndreptaţi în jos , înaltă de 40-80cm
.Frunzele superioare sunt îngust-lanceolate sau trifidate , cele tulpinale ,
inferioare şi mijlocii sunt ovat-triunghiulare penat-sectate , peţiolate ,
păroase.Florile sunt galben deschis , scurt-pediculate , grupate într-un
racem.Fructe silicve pubescente , alipite de axa racemului.
Ecologie:vegetează in locuri ruderale , necultivate , pe lângă drumuri
Răspândirea în ţară :comună în întreaga ţară
Răspândirea pe glob: Europa , regiunea mediteraneana
Organul vegetativ şi reproducător utilizat: planta intreagă , frunze şi
seminţe

BRÂNCUŢA

Perioda de recoltare: mai-septembrie

Principii active:glicozide cardenolitice în seminţe
Boli în care este utilizată:
uz intern :tuse , raguşeală , scorbut , afonie laringiană
Fam. Salicaceae POPULUS NIGRA L.-PLOP NEGRU
(Populi gemmae)
Populus nigra Descrierea speciei:plopul este un arbore înalt până la 30m . Tulpina este dreaptă
cu coroana largăşi cu lujeri anuali cilindrici . Ritidomul este negricios, adânc
brăzdat.Mugurii vegetativi sunt ascuţiţi, adesea recurbaţi la vârf, brun-gălbui ,
lucitori , lungi de 2-3cm , groşi de 4-8 mm , la suprafaţă cu o răşină cu un miros
aromatic şi gust amar . Frunzele sunt deltoide , la bază cuneate cu vârf ascuţit , pe
margini serat-crenate şi glabre.Peţiolii lungi de 6 cm sunt lateral turtiţi .Florile
unisexuat-dioice sunt grupate în amenţi pendenţi.Florile bărbăteşti sunt alcătuite
din 4-5 stamine protejate de o bractee iar cele femele au un gineceu dicarpelar
adăpostit de o bractee .Fructele sunt capsule mici cu seminţe prevăzute cu
smocuri de peri argintii.Înfloreşte martie-aprilie.
Ecologie:arbori care vegetează prin lunci , depresiuni umede , zăvoaie , în
pădurile din regiunea de câmpie şi dealuri joase
Răspândirea în ţară:comunăîn toata ţara
Răspândirea pe glob:Europa Centrala şi de Sud , Asia de Vest , Siberia , Africa de
Nord , America de Nord
Organul vegetativ şi reproducător utilizat:mugurii (Gemmae populi)
PLOP NEGRU Perioda de recoltare: februarie – aprilie
Principii active :glicozide fenolice (salicina , populina), ulei volatil , ulei gras ,
taninuri , rezine , acid malic , acid galic , saponine , manitol , compuşi flavonici (
crisina , tectocrisina)
Boli în care este utilizată :
uz intern :bronşita acutăşi cronică , pielocistite , cistite , nefrite , uretrite , cancer , astm bronşic , spondiloza
anchilozantă , tuse
uz extern : foliculită , dermatomicoze , actinomicoze , candidoză , acnee , tuberculoză cutanată , degerături ,
eczeme, arsuri , fisuri anale , hemoroizi
Fam. Salicaceae
Salix alba Descrierea speciei :salcia este un arbore sau arbust înalt până la 25-30m , cu o
coroană largă , neregulată.Rădăcinile sunt puternice , adânci dar şi orizontale
aproape de suprafaţa solului , uneori şi adventive .Trunchiul strâmb , scorburos are
un ritidom gros brun-cenuşiu ,brăzdat în lung ce se desprinde cu uşurinţa. Lujerii
sunt subţiri, flexibili şi albicioşi –mătăsoşi pubescenţi.Mugurii alungiţi , gălbui-
roşcaţi stau lipiţi de lujeri .Frunzele sunt alterne , lanceolate , lungi de 4-10 cm , late
de 1-2 cm , cu vârful acuminat şi cu margini fin serate , argintii pe ambele feţe in
tinereţe , apoi numai pe dos pubescente. Florile unisexuat-dioice sunt mici , dispuse
in amenţi, fiind aşezate la subsuoara unor bractee apărând odată cu frunzele .
Amenţii masculi au culoarea galbenă , lungi de 2-6 cm , fiecare floare fiind formată
din două stamine prinse pe o bractee ovată cu două glande nectarifere , iar cei
femeli sunt verzui , lungi de aproximativ 4 cm , fiecare floare fiind formată dintr-o
bractee şi un ovar glabru , cu stil scurt si o glandă nectariferă la bază. Capsulele mici
, alungite ale fructelor se desfac în două valve .Seminţele au smocuri de peri lungi
argintiişi mătăsoşi .Înfloreşte aprilie – mai
SALCIA Ecologie :planta vegeteazăîn lunci şi zăvoaie , cu cerinţe mari faţă de umiditate
Răspândirea în ţară:comunăîn întreaga ţară , pe valea râurilor şi zona de câmpie
Răspândirea pe glob :Europa , Asia temperată , Africa de Nord

Organul vegetativşi reproducător utilizat:scoarţa (Cortex Salicis)

Perioda de recoltare:aprilie-mai. Se recoltează ramurile după 2-3 ani prin jupuire în fâşii
Principii active:tanin , salicină , saligenol , populozidă , salirepozidă , piceozidă , ceară , rezine , oxalate
Boli în care se utilizează:
uz intern : reumatism , spondiloză anchilozantă , gripă , rinită , guturai , nevralgii , insomnii , gută , dureri
musculare , neurastenie , eritem genital , hemoptizie , diaree cu sânge
uz extern : stomatită , spondiloză anchilozantă , hemoroizi stimularea circulaţiei periferice , cicatrizarea
rănilor,ulceraţii, răni purulente , bătături , transpiraţia picioarelor
Fam. Cucurbitaceae Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol o rădăcină pivotantă
cărnoasă , palid-galbenă , napiformă , cu miros neplăcut , gust iute .Tulpina lungă de
Bryonia alba 2-4 m ramificată , aspru-scurt-păroasă. Frunzele palmat-cordat-lobate cu lobul
mijlociu mai lung decât cei laterali , pe margini dinţate , scurt-păroase , scurt
peţiolate. Florile femele şi mascule albe-verzui , dispuse separat pe aceeaşi tulpină ,
în raceme subumbeliforme . Înfloreşte în iulie-august. Fructul este o bacă neagră la
maturitate.
Ecologie :este întâlnită pe lângă garduri , în mărăcinişuri , vii , locuri ruderale
Răspândirea în ţară: comună în toată ţara

-MUTĂTOARE

Răspândirea pe glob:Europa Centrala şi de Sud-Est

Organul vegetativşi reproducător utilizat: rădăcina (Radix bryoniae)
Perioada de recoltare: mai-septembrie
Principii active:alcaloizi (brionicina), heterozide ( brionina , brionidina) , uleiuri vegetale , substanţe toxice
Boli în care este utilizată:
uz intern : constipaţie
uz extern :dureri de cap , combaterea cheliei , reumatism
Fam. Cucurbitaceae Descrierea speciei :plantă erbacee anuală , care prezintă în sol o rădăcină
pivotantă ramificată . Tulpina în cinci muchii , este aspru-păroasă. Frunzele sunt
Cucurbita pepo lobate , acoperite cu peri aspri , rigizi , spinoşi pe nervuri şi peţiol. Florile sunt
mari , gălbui-aurii , unisexuat monoice . Înfloreşte în iunie-septembrie . Fructul
este o peponidă ovală alungită , la maturitate galben-portocaliu. Seminţele sunt
galbene cu margini pronunţate .
Ecologie: plantă cultivată care are nevoie de mari cantitaţi de apă, puţin
pretenţioasă la tipul de sol , dar vegetează bine pe cernoziomurile semiargiloase
Răspândirea în ţară :specie cultivată în toată ţara
Răspândirea pe glob :Europa , Asia
Organul vegetativ şi reproducător utilizat :seminţele mature( Semen Cucurbitae)
Perioda de recoltare : septembrie –decembrie
Principii active : ulei gras ,lecitina ,zaharuri ,rezine ,enzime cu proprietaţi
antihelmintice

-DOVLEAC

Boli în care este utilizată:

uz intern :pentru eliminarea viermilor intestinali , prostatite , insuficienţă cardiacă cu edeme , colite
de putrefacţie şi constipaţie
Fam. Cucurbitaceae Descrierea speciei :plantă erbacee anuală care prezintă în sol o
rădăcină ramificată adâncă până la 40-50 cm .Tulpina este târâtoare,
Cucumis melo cilindrică , acoperită cu peri fini şi deşi . Are cârcei simpli şi emite
rădăcini adventive .Frunzele sunt palmate sau reuniforme , cu margini
întregi sau lobate , dinţate , acoperite cu peri albicioşi .La baza
frunzelor cresc lăstari pe care se inserează cârcei şi flori .Florile sunt
mici , galbene .Cele mascule sunt grupate câte 3-4 la un loc .Cele
femele sunt solitare , cu ovarul ingroşat , globulos , elipsoidal ,
acoperit cu perişori albi-verzui. Înfloreşte în iulie-septembrie .Fructul
este o melonidă globuloasă sau ovală .Seminţele sunt albe-gălbui ,
alungite , plane.

PEPENE GALBEN

Ecologie :specia este pretenţioasă la căldură , foarte sensibilă la temperaturi scăzute ; preferă solurile
nisipoase şi nisipo-lutoase , fertile, calde , bine structurate
Răspândirea în ţară :specie cultivatăîn zona sudicăşi vestică a României
Răspândirea pe glob :Eurasia
Organul vegetativ şi reproducător utilizat :fructul şi seminţele
Perioda de recoltare :august-septembrie
Principii active : protide , grăsimi , glucide , vitaminele : A, B1 , B2 , C , săruri de K , Ca , P
Boli în care se utilizează :
uz intern : adjuvant în anemii , constipaţie , hemoroizi , litiază urinară , gută , reumatism, efect
diuretic , laxative , bronşite , tuse, expectorant , vindecarea arsurilor
Fam. Cucurbitaceae CITRULLUS LANATUS (Thumb.)Manst-PEPENE VERDE
Descrierea speciei :plantă erbacee anuală care prezintă în sol o rădăcină
Citrullus lanatus principală profundă , cu ramificaţii laterale pe o rază de 3-4 m . Tulpina este
târâtoare de 2-8 m lungime , foarte ramificată , goală în interior , acoperită
cu peri rigizi , cu cârcei lungi , bifurcaţi ce pornesc de la subsuoara frunzelor.
Frunzele sunt mari , adânc sectate , cu lobii rotunjiţi sau obtuzi, rigid-
păroase, lung peţiolate. Florile sunt unisexuate galben-pal. Înfloreşte în
iunie-august.Fructul este o peponidă sferică , ovală , cilindrică , verde ,
albicioasă , gălbuie.
Ecologie : specia este pretenţioa să la căldură şi preferă solurile cu textură
nisipoasă sau luto-nisipoase, bine drenate şi afânate
Răspândirea în ţară : specia este cultivată pe suprafeţe mari în întreaga ţară
Răspândirea pe glob :Eurasia
Organul vegetativ şi reproducător utilizat :seminţele

PEPENE VERDE
Perioada de recoltare : august-septembrie
Principii active :protide , acizi organici , hidraţi de carbon , K, Na , Ca , P , vitaminele A, B1 , C
Boli în care este utilizată :
uz intern : litiază renală , litiază biliară , hepatita cronica
uz extern : vindecarea arsurilor
Fam. Tiliaceae Descrierea speciei: arbore înalt până la 30 m şi diametrul de 1 m cu o coroană
deasă , globuloasă. Rădăcina este dezvoltată puternic ramificată. Frunzele cordate
Tilia cordata sunt peţiolate , ovate , simetrice la bază , cu vârful ascuţit şi dinţate pe margini. Pe
faţa inferioară sunt verzi-albăstrui cu smocuri de peri brun-ruginii la unghiurile
dintre nervuri. Inflorescenţa cimoasă este formată din 3-15 flori. Pedunculul floral
este concrescut pe aproximativ jumătate din lungimea lui, cu o bractee eliptică sau
lanceolată verde-gălbuie , glabră. Florile sunt hermafrodite cu simetrie radiară , cu
caliciul format din cinci sepale ovate acute, libere , pubescente.Corola are cinci
petale albe-gălbui , cu miros plăcut.Androceul prezintă 15-40 stamine libere ,
dispuse în cinci mănunchiuri , unite prin baza filamentelor , ele sunt mai lungi sau
egale cu petalele. Fructul este o achena rotundă sau ovoidală , cu pericarp subţire
şi cu o sămânţă.Înfloreşte la 10-15 zile dupăTilia platyphylos
Ecologie :întâlnit în pădurile de şleau din regiunea dealurilor până la etajul montan
inferior , spontan în regiunea de câmpie sau în parcuri
TEI PUCIOS

Răspândirea în ţară :răspândit în toatăţara din regiunea dealurilor pânăîn etajul montan inferior
Răspândirea pe glob: Europa , Caucaz
Organul vegetativ şi reproducător utilizat :florile(Flores Tiliae officinalis)
Perioda de recoltare :iunie-iulie
Principii active :mucilagii ,ulei volatil , cvercitina , izocvercitina, rutozid , tilirozid , gume , tanin
zahăr , colina , acetilcolina
Boli în care este utilizată:
uz intern :tuse , bronşită , gripă , dureri de piept , dischinezie biliară , insomnii , nevroze
uz extern : stomatite , amigdalite , faringite , laringite
Fam. Tiliaceae TILIA TOMENTOSA L.- TEI ALB.

Tilia tomentosa Descrierea speciei:arbore foios care prezintă în sol o rădăcină rămuroasă.Tulpina dreaptă
,cilindrică, cu coroană densă şi ramuri îndreptate în sus,înalta până la 40m;lujerii verzi-
cenunşii,tomentoşi,poartă muguri ovoizi cu doi solzi pâsloşi , aproape egali ;scoarţa cenuşie şi
netedă până la 20-30ani, apoi se instaleaza un ritidom cu crăpături înguste ,longitudinale
.Frunzele alterne, cordiforme, subrotunde, cu vârf brusc ascuţit,serate pe margini,faţă
superioară verde-întunecat-lucioasă,cea inferioră argintie peţiol lung.Flori mari , galbene
aurii,grupate câte 5-10 în cime mirositoare.Înfloreşte în iunie.Fructe achene, ovoide , netede
sau cu coaste puţin evidente.
Răspândire în ţară :specia vegeteaza în regiunile de câmpie şi dealuri , mai ales în
regiunile joase din sudul şi estul ţării.

TEI ALB.

Organul vegetativ şi reproducător utilizat:florile cu bractei .

Perioada de recoltare :iunie- iulie.
Principii active:mucilagii formate din acid
galacturonic,arabinoză,galactoză,ramnoză, ulei volatil, cvercetina,
izocvercetină,rutozid,tilirozidă,gume,tanin,famesol.
Boli în care este utilizată: -uz intern:tuse, bronşită,gripă,dureri de piept,dischinezie
biliară,insomnii ,nevroze.
-uz extern:stomatite,amigdalite,faringite,laringite
Fam. Malvaceae ALTHEAE OFFICINALIS-NALBA MARE

Althea officinalis Descrierea speciei:Nalbă mare este o plantă, perenă , prevăzută cu o

rădăcină groasă, cărnoasă, fusiformă, albicioasă, lungă de 20-30 cm, cu
diametru de 2-3 cm, cu ramificaţii puţine şi groase , de culoare cenuşie la exterior
şi alb gălbuie la interior.Tulpina este cilindrică,des catifelat păroasă(peri tectori
pâsloşi), erectă, de 0,5-1,5(2) m, puţin ramificată sau simplă.Frunzele sunt
triunghiular ovate, uşor lobate(3-5 lobi) sau aproape întregi, pe margini neregulat
serat dinţate , cenuşii sau verzi cenuşii, pe ambele feţe păroase (peri tectori
unicelulari reunite câte 2-5 şi peri glandulari).Florile axilare sunt scurt
pedunculate,dispuse în raceme terminale, caliciul dublu, cel extern format din 5-9
foliole iar cel intern cu 5 foliole, toate concrescute la bază;ovale pâslos
păroase.Cele 5 petale libere albe sau rozee sunt tringhiular obcordate , uşor
emarginate. Androceul monaldef, format din numeroase staminele violacee, unite
prin filamente într-o coloană , iar anterele sunt roşii, purpurii. Gineceul este
pluricarpelar, cenocarp.Fructele păroase la maturitate(capsule) se desfac în
NALBA MARE numeroase mericarpe. Seminţele reniforme sunt turtite lateral.

Răspândire în ţară:comună.
Răspândire pe glob:Eurasia,Africa de Nord
Organul vegetativ si reproducător utilizat:frunzele(Folium Althaeae), florile(Frores Althaeae),
rădăcinile(Radix Althaeae)
Perioada de recoltare:martie-mai,octombrie-noiembrie(radacinile),iunie-august(frunzele),iulie-
septembrie(florile)
Principii active: amidon,mucilagii,glucide simple, acid palmitic, oleic,butiric , galacturonic,
asparagină, taninuri, flavonoide, ramnoză, glucoză, arabinoză, xiloză, săruri minerale.
Boli în care este utilizată :uz intern:tuse, bronsită, laringită , traheită, boli ale rinichilor(nefrite,
pielite, uretrite), afectiuni digestive , uz extern:agmidalite, leucoree,furunculoză, hemoroizi, abcese
dentare.
Fam. Malvaceae
Descrierea speciei: plantă erbacee anuală care prezintă în sol
Hibiscus trionum o rădăcină pivotantă ramificată, superficială. Tulpina uneori curbată,
simplă sau ramificată aspru-păroasa. Frunze păroase, lung –peţiolate
cu limb diferenţiat ca formă; Cele inferioare aproape rotunde, mai mici,
cele mijlocii şi superioare, mai mari, cu câte 3 segmente penat- fidate .
Înfloreşte în iulie-septembrie. Fruct capsulă ce se deschide prin 5
valve.
Răspândire în ţară:comună.
Răspândire pe glob:Europa de Sud, Asia, Australia
Organul vegetativ si repruducător utilizat: părţile aeriene
ale plantei(Herba Trioni)
Perioada de recoltare:iunie-septembrie.
Principii active: flavonoide, substanţe mucilaginoase,
substanţe minerale
Substanţele mucilaginoase sunt formate din acid galacturonic,
arabinoză, ramnoză.
Boli în care este utilizată: uz intern: cistită,pielită,ulcer
gastric,gastrită.
ZĂMOŞIŢA uz extern: mătreaţa, bube pe cap, furuncule,dureri de
măsele
Fam. Malvaceae Descrierea speciei:plantă erbacee,bienală, care prezintă în sol o
rădăcină pivotantă cărnoasă , albicioasă , puţin ramificată.Tulpina
Malva glabra
cilindrică , glabră sau păroasă înaltă între 25-100cm, ramificată.Frunzele
palmat- lobate ,cu cinci lobi dinţati pe margine ,cu nervuri proeminente
pe faţa inferioara ,lung peţiolate şi abundent- păroase ..Flori roşii-
violacee,solitare mari,dispuse la subsoara frunzelor.Înfloreşte în iunie-
octombrie.Fructe ,capsule în formă de disc,care se deschid în 9-11
segmente zbărcite.

NALBA DE CULTURA

Răspîndire în ţară :se cultivă în judeţele Giurgiu ,Ialomiţa, Teleorman,Prahova,Suceava,

Botoşani,Bihor,Buzău.
Răspândire pe glob:Europa,Asia.
Organul vegetativ:frunzele (Folium Malvae glabrae) florile (Flores Malvae glabrae)
Perioada de recoltare :mai-iunie(frunzele),inie-iulie(florile).
Principii active:mucilagii, vitamine A , B, C, săruri minerale, mucilagii, antociani, molvidol,
glucoză ,galactoză, arabinoză.
Boli în care este utilizată:uz intern:tuse, bronşită, laringită, traheită, nefrită, pielită, uretrită,
cistită; uz extern:abcese dentare, amigdalite, hemoroizi, furunculoză.
Fam. Malvaceae MALVA NEGLECTA Wallr.-CASUL POPII

Malva neglecta Descrierea speciei:plantă erbacee, anuală sau perenă, care prezintă un
sol o rădăcină pivotantă subţire. Tulpina cilindrică ,ramificată, ascendentă sau
culcată, dispers-păroasă, lungă, între 10-45 cm. Frunzele alterne , lung-peţiolate,
păroase , cu limb reniform până la cordat-rotund, prevăzute cu 5-7 lobi dinţaţi pe
margine.Florile albe-roz, lung-pedunculate, dispuse câte 1-6 la subsoara frunzelor
.Înfloreste în mai –octombrie .Fruct capsulă turtită, disciformă.
Raspândire în ţară:comuna în toata ţara, de la câmpie pânâ în zona
montană.
Raspândire pe glob:Europa.

CASUL POPII
Organul vegetativ şi reproducător utilizat:frunzele (Folium Malvae neglectae)
Perioada de recoltare:mai-august.
Principii active:proteine, lipide ,celuloza,Na, K,Ca, P, vitamina C, mucilagii,tanoide,fitosteroli.
Boli în care este utilizată:uz intern:tuse,bronsită ,laringită, traheită, boli ale rinichilor si cailor
urinare(nephrite pielite, uretrite, cistite);uz extern:abcese dentare ,amigdalite, hemoroizi,
furunculoză.
Fam. Malvaceae
Malva sylvestris
Descrierea speciei:Nalba este o plantă ierboasa bienală sau perenă, cu
o rădăcină pivotantă cărnoasă. Tulpina este dreaptă ,ramificată şi cilindrică,înalta
de 20-80(150)cm. Frunzele sunt alterne ,lung peţiolate, palmat-lobate, cu 5-7 lobi,
cu marginea inegal dinţata şi acoperite cu peri. Pe faţa inferioare nervurile sunt
proeminente. Florile dispuse în cime axilare(cate 2-6)au culoarea roşie-violacee cu
vinişoare violete.Caliciul extern are trei foliole libere , lanceolate ,păroase, iar cel
intern persistent cinci sepale concrescute la baza pe 2/3 ,mai puţin lung decât
caliciu extern.Cele cinci petale emarginate ,obcordate şi libere , au baza cuneata,şi
sunt de 3-6 ori mai mari decât sepalele. Androceul are numeroase stamine
concrescute într-un tub păros.Gineceul prezintă numeroase stile concrescute în
partea inferioara şi stigmate filiforme. Fructul este capsulă disciformă care se
deschide în 9-10 mericarpe, zbârcite si glabre.

NALBA DE PĂDURE
Răspândire în ţară:comună.
Răspândirea pe glob :Eurasia, America , Africa se S ,Australia.
Organul vegetativ si reproducător utilizat:frunzele (Folium Malvae sylvestris),florile
(Flores Malvae sylvestris).
Perioada de reoltare :aprilie-mai (frunzele),mai- octombrie(florile).
Principii active:mucilagii, vitaminele A, B, C, guanină malvidol, glucoză ,galactoză,
arabinoză, ramnoză, xiloză, săruri minerale.
Boli în care este utilizată:uz intern:afectiuni bronho-pulmonare, colite, hemoroizi, atonii
intestinale, afectiuni ale căilor urinare, hemoragii; uz extern:răni, boli de piele, boli de ochi ,
abcese dentare.
Fam. Thymelaeales

Daphne mezereum
DAPHANE MEZEREUM L.-TULICHINĂ
Descrierea speciei:Arbust scund, lemons, care prezintă în sol o rădăcină
rămuroasă.Tulpina puţin ramificata, înaltă până la 1-1,5m, cu lujeri cenuşii-verzui
sau galbui, glabri.Frunze alterne , lanceolate, glabre, lungi de 3-8cm,cu marginea
întreagă, la vârf sesile.Florile apar înaintea frunzelor. Înfloreşte în februarie –
aprilie.Fruct bacă roşie.

TULICHINĂ

Răspândire în ţară:comuna în întreg lanţul carpatic.

Răspândire pe glob:Eurasia.
Organul vegetativ şi reproducator utilizat:scoarţa.
Princii active:dafnozid, umbeliferonă, dafnoretină, mezerină, ulei eteric.
Boli în care este utilizată:dermatite, reumatism, helmintiaze
Fam. Ericaceae
Arctostaphylos uva-ursi
ARCTOSTAPHYLOS UVA-URSI L.-STRUGURII URSULUI
Descrierea speciei:arbust târâtor care prezintă în sol o
rădăcină ramuroasă .
Tulpina este târâtoare, puternic ramificată, lungă de până la 250
cm, cu lujerii tineri pubeşcenţi .Frunzele obovate până la cuneat-
obovate, tari, pieloase, persistente , alterne,peţiol scurt şi fin
pubeşcent .Flori roşiatice sau albe, grupate câte 2-12 în raceme
nutante.Înfloreşte în mai-iunie.Fruct bacă sferică.Planta este
declarată monument al naturii şi nu se culege!
Răspâdire în ţară:jud. Alba,jud. Brasov ,jud .Cluj , jud.
Hunedoara, jud. Sibiu, jud. Suceava.

STRUGURII URSULUI

Răspândire pe glob:Europa de Nord, Asia de Nord, America de Nord.

Organul vegetativ şi reproducator utilizat:frunzele.(Folium arctostaphilos)
Perioada de recoltare:septembrie-octombrie.
Principii active: arbutozis, hidrochinonă, metilalbutozis, flavonoide, taninuri, acid chimic
ericolina , vitamina C , derivaţi flavonici, săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: gută, reumatism, cistite, pielite, litiaza renală, hematurie,
diaree, tuse, uretrite, infecţii ale căilor urinale.Contraindicat femilor gravide.
Fam. Ericaceae CALLUNA VULGARIS ( L.) Hull.-IARBĂ NEAGRĂ
Calluna vulgaris
Descrierea speciei: planta arbustivă, pitică, care prezintă în sol o
rădăcină ramificată din care porneşte o tulpină târâtoare cu ramuri
aşcendente, înalta de 20 -80 cm. Frunze liniar-lanceolate, dispuse pe
4 rânduri , sesile opuse. Flori roze-violacee mici , dispuse în raceme
spiciforme . Înfloreşte în iulie până în septembrie .Fruct capsula care se
deschide în patru valve.
Rărspândire în ţară : specie rară întâlnită în regiunea dealurilor până
în cea montană.

.-IARBĂ NEAGRĂ

Răspândire pe glob: Eurasia, Africa de Nord , America de Nord

Organul vegetativ sau reproducator utilizat: părţile aeriene ale plantei ( Herba
Callunae)si florile ( Flores Callunae).
Perioada de recoltare: iulie-septembrie .
Boli în care se utilizeaza: uz intern: afectiuni renale, diaree, hemoragii, litiaza renala,
colici abdominale, reumatism, amigdalita, febrifug, sedative; uz extern:cicatrizarea ranilor
 Fam. Ericaceae VACCINUL MYRTILLUS L.-AFIN
Descrierea speciei: sub arbust înalt de circa 50 cm. avand
Vaccinium myrtillus rădăcini superficiale drajoneaza puternic. Tulpina este puternic
ramificată, cu ramuri verzi , cu muchii ascuţite şi glabre. Frunzele
sunt alterne, scurt peţiolate , ovale , sau oval eliptice , cu vârful
ascuţit , cu margine fin dinţata subtiri usor pieloase , caduce iarna
. Florile axilare sunt solitare, actinomorfe şi pentamere. Caliciul
este persistent , concrescut , cu ovarul, iar corola urceolata ete
gamopetală, roz cu 5 petale. Androceul este diplostemon cu 8-10
stamine. Gineceul este inferior , pentacarpelar, sincarp. Fructul
este o bacă sferica, zemoasă , neagră-albăstruie, brumată cu
gust dulceag acrisor, cu numeroase semeinţe brune. Înfloreşte:
V-VI .
Răspândire în ţară: comuna
Răspândire pe glob: Eurasia,America de Nord

AFIN
Organul vegetativ sau reproducator utilizat: frunzele( Folium Myrtilli) si fructele(Fructus Myrtilli)
Perioada de recoltare: mai- septembrie ( frunzele) , iulie-septembrie ( fructele mature)
Principii active: în frunze: tiamină, riboflavină, vaccilină, arbutină, ericolină, acizi chininic,
miristic ,palmitic; în fructe : zaharuri 13% , proteine 1,2% acizi organici 1%,( acid uric malic)
taninuri 0,43%, substanţe poetice, vitaminele A , PP, B ,E , săruri minerale de potasiu , calciu,
fosfor, sulf, magneziu , clor , mangan, fier.
Boli în care se utilizeaza: uz intern: diaree, enterite, diabet, uremia, infecţii urinale ,
calculoza renala, guta, reumatism , oxiuraza, eczema, hemoroizi, colite de fermentaţie şi
putrefacţie , acuitate, prezbiţie: uz extern: faringite, stomatite, afte.
Fam. Ericaceae VACCINIUM VITIS-IDAEA L.-MERIŞOR DE MUNTE
Descrierea speciei: Merişorul de munte este un subarbust înalt de 5- 30
cm. , cu tulpina erectă cilindrică cu ramuri subţiri. Frunzele sunt alterne , persistente
Vaccinium vitis-idaea şi nu căzătoare , pieloase, eliptice sau obovate , cu vârful rotunjit şi marginea
întreaga răsfrânte şi cu puncte brune pe faţa interioara. Florile sunt dispuse în
raceme terminale , cu 26 flori alb-roze, 5-mere, cu sepalele si petalele unite
campanulate . Ovarul este inferior. Fructele sunt bace , roşii, sferice, lucitoare, cu
gust acrişor şi amărui comestibile, cu mai multe seminţe brun-roşcate, semilunare
cu tegument reticulat. Înfloreşte: V-VII

MERIŞOR DE MUNTE

Răspândire în ţară: frecventă în Carpaţi.

Răspândire pe glob: Europa de Nord si Atlantica, Asia , America de Nord.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: frunzele (Folium Vitis, idaea)
Perioada de recoltare: iulie-octombrie.
Principii active : arbutozit, taninuri, acid chimic, ericolina, vitamina C , săruri de magneziu
, săruri ale acizilor organici.
Boli în care este utilizată : uz intern: gută , reumatism , cistită, pielită, litiază renală,
hematurie, diaree, uretrită , tuse.
Fam. Chenopodiaceae BETA VULGARIS L.-f. RUBRA Doll.-SFECLA ROŞIE
Descrierea speciei: plantă erbacee bienală care prezintă în sol o
Beta vulgaris rădăcină pivotantă tuberizată de forma variată ( rotundă sau rotund turtita).
Frunzele dispuse in rozetă, mari , lung-peţiolate. Cele de pe tulpină florifera
sunt mici si alungite. Culoarea laminei verde sau roşie, cu nervure roşii-
violacee. Către toamnă lamina frunzei devine roşie. Tulpina floriferă înalta de 1-
1,2 metri , muchiata cu striaţii longitudinale, ramificată. Flori mici , alb-verzui,
grupate în glomerule. Fructe achene concrescute. Înfloreşte în iulie-august.

SFECLA ROŞIE
Răspândire în ţară: cultivate în întreaga ţară.
Răspândire pe glob: Eurasia
Organul vegetativ si reproducator: rădăcina
Perioada de recoltare: august- septembrie.
Principii activi: protide, hidrati de carbon, potasiu, calciu, fosfor, fier, sodium,
microelemente ( rubiu, cesiu, cupru, magneziu, bromzinc), vitaminele A , B1 , B2 , C , niacină,
asparagină, betaină, acid glutamic, leucină, alanină.
Boli în care este utilizată : uz intern: normalizarea metabolismului general , stimularea
glicozuriei la nivelul ficatului, adjuvant în colite, enterite , tuberculoza, gripa, cancer, litiaza urică,
diateza urică , anemie.
Fam. Chenopodiaceae
Chenopodium ambrosioides

CHENOPODIUM AMBROSIOIDES L.-TAMAITA

Descrierea speciei : plantă erbacee perenă cultivate şi
subspontana, cu radacini fibroase, înalta până la 80 cm,frunze adânc
sinuate, verzui-gălbui.Flori grupate în mici glomerule la baza frunzelor.
Răspândire în ţară:comună.
Răspândire pe glob:Eurasia, America tropicala .

TAMAITA

Organul vegetativ şi reproducător utilizat:partea aeriana a plantei, seminţele.

Perioada de recoltare:august- septembrie.
Principii active:uleiuri volatile, betaină, acid glutamic, asparagină, hidraţi de
carbon.
Boli în care este utilizată:uz intern:antihelmintic,tonic,stomahic, boli de nervi.
Fam. Chenopodiaceae

Spinacia oleracea
SPINACIA OLERACEA L. –SPANAC
Descrierea speciei:plantă erbacee anuală cultivă , care prezintă în sol o
rădăcină pivotată adânc până la 180cm, cu ramificaţii laterale .Frunze lung sau
scurt peţiolate, cu lamina triunghiulară ,mari, verzi-închis,moi, cu nervura
mediană proeminentă. În rozetă există 8-12 frunze.Tulpina floriferă cilindrică ,
înaltă de 60-80cm , slab ramificată. Flori unisexuate,dioice,sesile,cele mascule 4-
5 staminte, unite la bază.Florile femele sunt axilare, grupate mai multe la un
loc.Fructul o achenă sferică ,colţuroasă sau spinoasă , galbenă cu nuanţe
verzuie.
Răspândirea în ţară:cultivat în întreaga ţară.
Răspândirea pe glob:Eurasia,Asia Mică.

SPANAC

Organul vegetativ şi reproducător utilizat:frunzele.

Perioda de recoltare:martie.
Principii active:protide,hidraţi de carbon, lipide spinacine(arginină ,lizină),clorofile, Na,
K,Ca,P, Mag, Zn, Cu, I, vitaminele A,B1, B2,C, PP,.
Boli în care este utilizată:uz intern:anemie, scorbut, rahitism, senescentă, astenie fizică,
astenie nervoasă, cancer, mărirea diurezei în boli de rinichi şi vezică: uz extern:arsuri
pecingine,psoriasis, plăgi atone.
Fam. Primulaceae ANAGALIS ARVENSIS L.-SCÂNTEUŢÃ
Descrierea speciei: plantã erbacee anualã care prezintã în sol o rãdãcinã pivotantã subţire.
Anagallis arvensis Tulpina lungã de pânã la 40cm, în 4 muchii, ramificatã cel mai adesea întinsã la pãmânt.
Frunze mici ovate, sesile, opuse, punctate pe faţa inferioarã.Flori roşii, roz sau
albastre.Înfloreşte in mai-septembrie.Fruct capsulã cu spinul persistent.
Ecologie: planta este întâlnitã in ogoare, semãnãturi, prin vii, grãdini, pãşuni, fâneţe, pe
marginea drumurilor, prin tãieturi de pãdure.
Rãspândirea în ţarã:comunã în toatã ţara de la câmpie pânã în regiunea dealurior.
Rãspândirea pe glob:zonat emperatã.

-SCÂNTEUŢÃ

Organul vegetative sau reproducator utilizat: pãrtile aeriene ale plantei ( Herba Anagallis)
Perioada de recoltare: mai-septembrie.
Principii active: substanţe amare gluco-saponozide, tancide, enzime (primveraza ciclamaza), flavonoide.
Boli in care este utilizatã: uz intern: tuse, astm cardiac, neuroastenie, ulcer gastric, stimularea funcţiei
sexuale (afrodisiac), stimularea secreţiei glandlor gastrice intestinale si ale ficatului;
uz extern: tratarea rãnilor, ulcere varicoase, eczema.
Fam. Primulaceae
Lysimachia vulgaris
LYSIMACHIA VULGARIS L.-GÃLBENELE
Descrierea specie: plante erbacee penenã care prezintã in sol o rãdãcinã pivotantã, iar la
exterior o tulpinã erectã, ramificatã, muchiatã, aoperita cu peri glanduloşi, înaltã pânã la
150cm. Flori galbene-aurii, dispuse in raceme la ubsoara frunzelor superioare, formând
un ansamblu un panicul terminal. Înfloreşte în iunie-iulie.Fructul o capsulã.Ecologie:
specia vegeteazã in locuri umede, bãltoase, mlaştini turboase, arinişuri, malurile
lacurilor si bãlţilor, de la câmpie pânã în zona deluroasã.

GÃLBENELE
Rãspândire in ţarã: comunã
Rãspândire pe glob: Eurasia
Organul vegetative sau reproducãtor utilizat: pãrţile aeriene ale plantei (Herba Lysimachiae)
Perioada de recoltare: iunie-iulie;
Principii active: saponozide hemolitice, glicozide, tanoide, mucilage, primveroza, silicaţi.
Boli in care este utilizatã: uz intern: diaree, dizenterie, scorbut, sângerãri gastro-intestinale, febrã
tifoidã, friguri; uz extern: rãni, abcese, ulcere varicoase, reumatism.
Fam. Primulaceae PRIMULA VERIS L.-CIOBOŢICA CUCULUI
Descrierea speciei: este o planta ierboasa perenã cu un rizom cilindric brum, lung de 4-
Primula veris 10cm, diametru de 0.3-0.5cm din care pornesc numeroase rãdãcini subţiri şi lungi de 3-
10cm. Frunzele sunt dispuse in rozetã bazalã, ovate, pãroase, îngustate spre bazã într-un
peţiol aripat, cu marginea crenatã sau ondulatã. Tulpinile florifere sunt erecte, nefoliate, de
10-15cm, cilindrice, cu inflorescenţã umbeliformã, multiflorã in vârf. Florile sunt
hermafrodite, pentamere, au caliciu campanulat, corolãtubuloasã-infundibuliformã, formatã
din 5 petale galbene-aurii cu pete portocalii la bazã. Cele 5 stamine ale antroceului sunt
fixate pe corolla. Gineceul prezintã fenomenul de heterostilie (stilele au o lungime
variabilã, putând fi mai lungi sau mai scurte decât staminele), ca o adaptare la polenizarea
incrucişatã prin intermediul insectelor. Fructul este o capsulã elipsoidala. Înfloreşte aprilie-
mai.Rãspândire în ţarã: rãspânditã în întreaga ţarã din regiunea deluroasã pânã la etajul
alpin (excepţie Câmpia Românã şi Dobrogea)
Rãspândire pe glob: Europa Centralã, Asia

CIOBOŢICA CUCULUI
Organul vegetativ sau reproducãtor utilizat: rizomul cu rãdãcinile (Rhizoma cum ridicibus Primulae),
frunzele si florile
Perioada de recoltare: rizomul cu rãdãcinile în aprilie-mai sau septembrie-octombrie, frunzele si florile in
septembrie-octombrie
Principii active: saponozide triterpennice(primulina,acid primulinic),amidon,zaharuri, heterozide, ulei
volatile, enzyme, tanoide, flavonoide, sãruri minerale.
Boli în care este utilizatã: uz intern: tuse, rinite, rinosinuzite, pneumonie, bronşita, gripã, guturai, artritã,
boli reumatice, nevralgii, tonic nervos, astm broşic, afectiuni cardiac (inflamaţia miocardului), apoplexie,
calculi vezicali;uz extern: hemoragii externe, tratarea rãnilor, dureri de mãsele şi de cap.
Fam. Gentianaceae CENTAURIUM ERYTHRAEA Rafn.- FIEREA PÃMÂNTULUI
Descrierea speciei:Fierea pãmântului este o planta ierboasã anualã sau bienalã, cu o
rãdãcinã pivotantã şi o tulpinã erectã, inaltã de 10-40(50) cm, 4-muchiatã, glabrã si
Centaurium erythraea ramificatã in partea superioarã.Frunzele bazale sunt peţiolate, dispuse in rozetã,
obovate şi se usucã imediat dupa inflorire.Cele tulpinale sunt sessile, opuse, alungite,
cu 3-5 nervuri arcuite.Florile grupate in inflorescenţa cimã corimbiformã sunt
hermaphrodite, gamosepale, cu caliciul tubulos format din 5 lobi, iar corola
gamopetalã,hipocrateriformã are 5 petale.Cele 5 stamine ale antroceului au antere
rãsucite in spiral dupã dehiscenţã. Fructul este capsulã bilocularã galbenã cu
numeroase seminţe mici, brune. Înfloreşte în iulie-septembrie.
Ecologie: specia prefer lumina sau semiubra cu cerinţe mari faţã de umiditate; prin
poieni umede, tufãrişuri, la marginea pãdurilor.
Rãspândirea în ţarã: comunã, de la câmpie pânã în zona subalpinã.
Rãspândire pe glob: Eurasia, America de Nord, Africa de Nord.

FIEREA PÃMÂNTULUI

Organul vegetative sau reproducãtor utilizat: pãrţile aeriene ale plantei (Herba Centauri)
Perioada de recoltare: iulie-septembrie
Principii active: eritaurina (principiu amar), eritrocentaurina (licozid), eritricina (alkaloid), rezine, gume, eritrosterinã, acid oleanolic, substanţe
minerale.
Boli în care este utilizatã: uz intern: anorexie, dischinezie biliara, malaria, boli de ficat, guturai, sudorific, tonic stomahic; uz extern: oxiurazã,
sciaticã, eczeme, rãni.
Fam. Gentianaceae GENTIANA ASCLEPIADEA L.-LUMANÃRICA PÃMÂNTULUI
Descrierea speciei: plantã ierboasã perenã, prevãzutã cu un rizom
Gentiana asclepiadea puternic, cilindric, noduros, gros de 6-9cm. Tulpina este înaltã de 15-
60(100)cm, simplã, plabrã, fistuloasã. Frunzele sunt opuse,
planceolate pânã la ovate, acuminate, sesile, cu 3-5 nervuri
proeminente, de 5-8cm lungime şi 3-5cm lãţime.Florile sunt solitare
sau grupate câte 2-3 la axila frunzelor superioare. Ele sunt
actinoforme, bisexuate pentamere, scurt pedicelate, cu caliciul
campanulat format din 5 sepale membranoase, prevazute cu dinţi
subulaţi, mai mici decât tubul. Corola gamopetalã este cuneat
campanulatã, albastrã, în partea internã, cu macule mai întunecate, cu
5 lacinii triunghiulare, ascuţite. Antroceul are 5 stamine cu antere
concrescute. Gineceul este bicarpelar, sincarp, superior. Stilul este
scurt, cu stigmat rãsucit. Fructul este o capsulã bivalve pedicelatã,
alungitã si îngustã la bazã. Seminţele sunt fusiforme, lat
aripate.Înfloreşte (iunie) iulie-septembrie.Ecologie: specia vegeteazã
prin vãi umede, la margini de pãdure.
Rãspândire in ţarã: frecventã din regiunea deluroasã pânã la etajul
LUMANÃRICA PÃMÂNTULUIalpin.
Rãspândire pe glob: Europa centralã si de sud, Asia mica, Caucaz.
Organul vegetative sau reproducãtor utilizat: rizomii şi rãdãcinile (Radix gentianae asclepiadeae)
Perioada de recoltare: august-octombrie.
Principii active: substanţe amare ( genţianarina, gentipicrina), tanin, enzime.
Boli în care este utilizatã: uz intern: gripã, ascaridiozã, anorexie, stimularea funţiei hepatice.
Fam. Gentianaceae GENTIANA LUTEEA L.-GHINŢURÃ
Descrierea speciei:plantã ierboasã perenã prevãzutã cu un rizom gros de 2-3cm si
Gentiana lutea ung de 5-7cm, din care pleacã numeroase rãdãcini adventive, lungi de 60-90cm si
groase de 5-10cm. În primii 10-20 de ani, partea aerianã a plantei este reprezentatã
de frunzele bazale care sunt dispuse in rozetã. Tulpina ete înalã de 150cm,
cilindricã, neramificatã, glabrã şi fistuloasã.Frunzele bazale sunt peţiolate, cu 5-7
nervuri proeminente, paralele. Cele superioare sunt opuse, sesile, la bazã unite într-o
teacã comunã. Ele sunt ovate, cu vârful ascuţit, cu marginea întreagã si nervaţiune
arcoatã.Florile sunt grupate, la subţioara frunzelor, în cime, cu caliciul inegal
divizat, albicios si persistent. Corola galbenã este divizatã pânã aproape la bazã in 5
lacinii ingust lanceolate si acute. Antroceul are staminele concrescute cu baza
corolei. Fructul este o capsulã cu douã valve, cu seminţe brune, comprimate si cu
marginea aripatã. Înfloreşte în iunie-august.Ecologie: planta vegeteazâ pe soluri
bogate in humus, în pajiştile din regiunea montanã si alpinã
Rãspândirea în ţarã:specie rarã care vegeteazã in masivele muntoase din Carpaţi
Rãspândire pe glob:Europa Centralã si de sud, Asia micã

GHINŢURÃ
Organul vegetative sau reproducãtor utilizat:rizomul si rãdãcinile (Radix Gentianae)
Perioada de recoltare: august-noiembrie
Principii active:heterozide amare (gentiopicrina, amarogentiana, genţioamarina, genţiacaulina,
izogentizianã), alcaloidul gentian, tanoizi, lipide, sterol, sãruri minerale.
Boli în care este utilizatã: uz intern: gripã, ascaridiozã, stimularea poftei de mâncare, stimularea funcţiei
ficatului, stimularea sistemului nervos, excitarea glandelor intestinale
Fam. Gentianaceae GENTIANA PUNCTATA L.-GHINŢURA PÃTATÃ
Descrierea speciei: plantã erbacee perenã care prezintã in sol un rizom cilindric. Tulpina
Gentiana punctata simplã, fistuloasã,înaltã pânã la 60cm. Frunze ovate, eliptice pânã la ovate, acute, sesile cu
5 nervuri proeminente. Flori galbene-deschis, des punctate-purpuriu, dispuse în vârful
tulpinei si solitare la baza frunzelor superioare.Înfloreşte in iulie-septembrie. Fructe
capsule,Ecologie: planta este întâlnitã pe locuri pietroase, ierboase, tufãrişuri din zona
alpinã
Rãspândirea în ţarã:specie rarã rãspanditã în zona alpinã a Carpaţilor
Rãspândire pe glob:Europa Centralã si de Sud

GHINŢURA PÃTATÃ

Organul vegetative sau reproducãtor utilizat:rizomul si rãdãcinile (Radix Gentianae)

Perioada de recoltare: august-noiembrie
Principii active: heterozide amare, genţianinã, genţioanozã, genţiobiozã, gentisinã, tamoide,
lipide, sterol, sãruri minerale
Boli în care este utilizatã: uz intern:gripã, ascaridiozã, stimularea poftei de mâncare,
stimularea funcţiei ficatului, excitarea glandelor gastro-intestinale
Fam. Menyathraceae
Menyanthes trifoliata MENYANTHES TRIFOLIATA L.-TRIFOIŞTE
Descrierea speciei: plantã erbacee perenã, palustrã, care prezintã în sol un rizom
orizontal verde, ramificat, lung pânã la 1m, din care pornesc rãdãcini adventive.
Lipseşte tulpina aerianã.Frunzele lung-peţiolate, trifoliate, cu foliole eliptice,
întregi, lungi de 3-10cm, pornite direct din rizom. Flori albe-roz, dispuse in racem
dens la partea terminalã a unui peduncul lung. Înfloreşte în aprilie-iunie.Fruct
capsulã, apoape sfericã cu o singurã sãmânţã, dehiscentã prin douã valve.Ecologie:
specia vegeteazã in locuri umede, turbãrii.
Rãspândirea în ţarã: specie rarã, rãspânditã de la campie pânã in zona montanã.
Deoarece este o plantã rarã, se interzice recoltarea ei.
Rãspândire pe glob:Eurasia si America de Nord.

TRIFOIŞTE

Organul vegetative sau reproducãtor utilizat: frunzele (Folium Menyanthidis sau Folium Trifolii fibrin)
Perioada de recoltare:apriie-iunie
Principii active: princiupiul amar (menintinã), alcaloidul genţianinã, butozid, oxicinamic, cafeic, ulei
volatile, ulei gras, colinã, fitobafere, alcool cerilic, carotenoide, enzime, acid fosforic, sãruri minerale
bogate in mangan.
Boli în care este utilizatã: uz intern:anorexie, insuficienţã hepatica cronicã, hepatitã epidemicã, febrã,
stimularea digestiei.
Fam. Apocynaceae VINCA MINOR L.-SASCHIU
Descrierea speciei:saschiul este o plantã perenã, frutescentã (lignificatã la bazã),
Vinca minor la care rãdãcinile adventive se formeazã la nodurile tulpinelor târâtoare, prostate.
Tulpinile sunt lungi de pãnâ la 1m, cele florifere ascendente înalte de 15-20cm cu
frunze persistente opuse. Frunzele sunt coriacee, pe faţã lucioase,
sempervirescente, glabre pe margini, ovateliptice, îngustate la bazã, lungi de 5cm
si late de 3cm, cu o dispozitie opusã. Florile sunt solitare, pentamere, bisexuate,
atinomorfe, lung peţiolate, dispuse la axila frunzelor. Calciul gamosepal are 5
lacinii neciliate. Corola hipocrateriformã, cu tuul din 5 petale unite, este albastrã
violetã. Antroceul are 5 stamine inserate in mijlocul tubului corolei. Gineceul
este bicarpelar, sincarp si superior. Fructul este format din 5 folicule linear
alungite sudate la bazã, la vârf acuminate. Seminţele brune sunt cilindrice,
verucoase si glabre. Înfloreste: martie-aprilie.Ecologie: planta vegeteazã prin
paduri de fag, stejar, tufãrişuri, margini de pâdure pânã in regiunea montanã
inferioarã.

SASCHIU
Rãspândirea în ţarã: frecventã
Rãspândire pe glob:Europa, Asia micã
Organul vegetative sau reproducãtor utilizat:pãrţile aeriene ale plantei (Herba Vincae minoris)
Perioada de recoltare: aprilie-mai
Principii active: acaloizi, heterozide specific, substanţe pectice, un principiu amar (dincinã), taniin, caroten.
Boli în care este utilizatã: uz intern:oprirea secreţiei de lapte la femei, hemoragi, tonic digestive,
constipaţie, aterosclerozã.uz extern: spãlãturi vaginale în cazul hemoragiilor uterine, cicatrizarea rãnilor.
Fam. Rubiaceae GALIUM MOLLUGO L.-SÂNZIENE ALBE
Descrierea speciei: plantã erbacee perenã care prezintã in sol un rizom subţire,
Galium mollugo ramificat cu rãdãcini la noduli. Tulpina cu 4 muchii, lungã de 25-100cm, culcatã sau
susţinutã de plantele din jur, ramificatã, pubescentã la partea inferioarã. Frunz îngust
eliptice sau liniar lanceolate, uninerve, dispuse verticile, câte 7-8 la un nod. Flori albe,
mici, grupate in panicule mari, dense. Înfloreşte in mai-septembrie.
Ecologie: planta vegeteazã prin fâneţe, tufãrişuri, margini de pãdure.
Rãspândirea în ţarã:frecventã in regiunea montanã.
Rãspândire pe glob:Eurasia
.

SÂNZIENE ALBE

Organul vegetative sau reproducãtor utilizat:pãrţile aeriene ale plantei(Herba Galii)

Perioada de recoltare:mai-august
Principii active: tamin, enzime, substanţe minerale, materii colorate.
Boli în care este utilizatã: uz intern: nevroze, afrodisiac, diuretic, antispasmodic
Fam. Rubiaceae
GALIUM ODORATUM L.-VINARIŢÃ
Galium odoratum
Descrierea speciei: plantã erbacee perenã care prezintã in sol un
rizom orizontal, lung, subţire, ramificat, de la nodurile cãruia
pornesc rãdãcini adventive si tulpini aeriene cu 4 muchii, glabre,
înalte de 15-25cm. Frunzele lanceolat-eliptice, uninerve, glabre,
sesile, cu peri mãrunţi pe margine sip e nervure mediana de pe faţa
inferioarã; sunt dispuse vertigilat câte 6 spre bazã si 8-9 in partea
mijlocie si superioarã a tulpinei. Flori albe, mici, grupate in cime
laxe.Înfloreşte in mai-iunie.Fructele nucule mici, crescute câte douã,
acoperite cu ţepi recurbaţi in vârf.Ecologie:planta vegeteazã prin
tufişuri, margini de pãdure, dominând pe mari suprafeţe în padurile
de fag şi brad, adesea urcând in molidişuri.
Rãspândirea în ţarã: frecventã în Carpaţii Româneşti.
VINARIŢÃ

Rãspândire pe glob:Europa, Siberia, Africa de nord.Organul vegetative sau

reproducãtor utilizat:pãrţile aeriene ale plantei (Herba Galii Odoratae)
Perioada de recoltare: mai-iunie
Principii active: glicozide cumarinide, ulei volatile, substanţe amare, tanil, acid nicotinic,
asperulozidã, substanţe antiiotice, cumarinã, ulei gras, sãruri minerale.
Boli în care este utilizatã: uz intern:flebitã, calmant, combaterea insomniilor.
Atenţie!! In doze mari este toxicã!!
Fam. Rubiaceae GALIUM VERUM L.-SÂNZIENE GALBENE
Descrierea speciei:plantã erbacee perenã care prezintã in sol un rizom subţire,
Galium verum ramificat, din care se desprind rãdãcini adventive. Tulpina conicã, cu 4 muchii
puţin evidente, înaltã de 30-100cm. Frunzele liniare foarte subţiri, ascuţite, cu
marginea resfrântã, pãroase pe feta inferioarã, dispuse în verticile, câte 8-12 la
un nod.Flori mici, galbene-aurii, plãcut mirositoare grupate dens in panicule
terminale.Înfloreşte în mai-septembrie.Fructe nucule netede, mici, grupate câte
douã.Ecologie: planta vegeteazã prin fâneţe, tufişuri, marginea pãdurilor.
Rãspândirea în ţarã: comunã

SÂNZIENE GALBENE
Rãspândire pe glob:Eurasia
Organul vegetative sau reproducãtor utilizat: pãrţile aeriene ale plantei(Herba Galii very)
Perioada de recoltare:mai-septembrie
Principii active: izocvercitinã, rutozid, luteolinã, sperulozid, monotropeozid, palustrozid, acid clorogenic,
tamin, enzime, substanţe minerale.
Boli în care este utilizatã: uz intern:boli ale vezicii urinare, erupţii tegumentare, diuretic, sedative.
uz extern: reumatism, erupţii tegumentare.
Fam. Rubiaceae Descrierea speciei: plantă ierboasă perenă, prevazută cu un rizom oblic de
culoare portocalie, de la nodurile căruia pleacă rădăcini adventive de
Rubia tinctorum culoare albă. Tulpina este înaltă de pînă la 100 cm, agățătoare, 4-muchiată,
pe muchii scabră. Frunzele sunt dispuse cîte 4-6 în verticil, lanceolate sau
oblong-eliptice, de culoare verde-deschis, pe dos reticulat nervate și cu peri
ascuțiți, retrorși în lungul nervurilor și pe margini. Inflorescențele sunt
cime laxe cu numeroase flori pentamere axilare și terminale. Corola este
palid galbenă, cu tub scurt și 5 lobi ovat lanceolați și acuminați. Anterele
staminelor sunt liniar oblonge. Fructul este o bacă brună-roșcată de
mărimea unui bob de mazăre. Înflorește: VII-VII.
Perioada de recoltare: vara, în perioada înfloririi, conțin cea mai mare
cantitate de principii active.

Roibă
Ecologie: subspontană, pe lângă garduri, vii, tufișuri.
Răspîndirea în țară: sporadică, relict cultura (subspontană din culturi vechi).
Răspîndirea pe glob: originară din estul regiunii mediteraneene.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: rădăcina (Radix Rubiae), partea aeriană a plantei (Herba
Rubiae).
Perioada de recoltare: iunie-iulie.
Principii active: acid ruberitic, galiozina, rubiadin-primverozid, rubiadin cu agliconi, alizarina,
pseudopurpurina, purpurina, rubiadina, purpuroxantina etc.
Boli în care este utilizată: uz intern: calculi renali, litiază renală, colici nefritice, rahitism
Fam. Oleaceae Descrierea speciei: Frasinul este un arbore înalt pînă la 40 m și diametrul de 1 m. Tulpina este
dreaptă, cilindrică, coroana ovoidă, rară, cu lujeri glabri, cilindrici sau turtiți, cenușii sau verzi.
Fraxinus excelsior Mugurii sunt scurt piramidali, negri, cu solzi valvați. Frunzele sunt opuse, imparipenat
compuse, mari de 40 cm lungime, cu 7-15 foliole sesile, ovat lanceolate, acuminate, cu margini
regulat acut serate, pe față glabre, iar pe dos mai ales pe nervuri, lax păroase. Florile sunt
grupate în inflorescențe paniculate, la început erecte, apoi pendule, ele se deschid înaintea
înfrunzirii. Sunt lipsite de caliciu și corolă, poligame, cu stigmate bifidate negre-violacee.
Androceul are 2(3) stamine. Ovarul este bilocular, iar fructul este o samară cenușie-gălbuie
(nuculă), liniar lanceolată, la bază usor cuneată, crenată sau rotunjită. Sămânța este turtită.
Înflorește: V.
Perioada de recoltare: iunie-septembrie.
Ecologie: păduri, zăvoaie, din regiunea de câmpie pînă în cea montană.
Răspîndirea în țară: frecventă.

Frasin
Răspîndirea pe glob: Europa, Rusia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: frunze (Folium Fraxini), flori, scoarță.
Perioada de recoltare: frunzele (mai-iulie), florile (aprilie-mai).
Principii active: manitol, inozitol, cvercitrină, acid malic, ursolic, tanin, gume, ulei volatil, săruri
minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: constipație, gută, gripă, guturai, colecistite, angiocolite, ulcer
gastric, ulcer duodenal, dismenoree, metroragii, enterocolită, acnee, reumatism, poliartrită, stimularea
circulației sângelui; uz extern: leucoree, hemoroizi, eczeme, acnee, plăgi greu vindecabile.
Fam. Caprifoliaceae
Descrierea speciei: arbust, mai rar arboraș, înalt de 3-4(10) m, cu tulpina
Sambucus nigra ramificată de la bază formând tufe viguroase, cu ramuri arcuite, cu ritidom crăpat,
cu lujeri cafenii, cu lenticele proeminente, măduva albă, moale și spongioasă.
Frunzele opuse sunt imparipenat compuse, cu 3-7 foliole, lungi de 4-12 cm, vîrful
ascuțit, scurt pețiolate, lat eliptice, marginea serată, pe dos de-a lungul nervurilor cu
peri rari. Florile ordonate sunt grupate în cime corimbiforme terminale, cu 5 ramuri
principale, la rîndul lor ramificate. Ele sunt hermafrodite, radiar-simetrice, albe, pe
tipul 5, caliciul cu tub scurt și 5 dinți mici persistenți (gamosepal), prevăzut cu peri
tectori unicelulari și peri glandulari sferici, iar corola cu 5 lobi rotunjiți
(gamopetală). Androceul are 5 stamine cu antere mari galbene, concrescute cu tubul
corolei. Ovarul este inferior, trilocular, cu stigmat trilobat. Fructele sunt drupe
baciforme, sferice, negre și lucioase, cu suc roșu, cu 3 sâmburi turtiți, fiecare cu cîte
o sămînță ovoidală brună. Înflorește: VI-VII.

Soc

Perioada de recoltare: iunie-iulie.

Ecologie: păduri, lunci, tufărișuri.
Răspândirea în țară: comună.
Răspîndirea pe glob: Eurasia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: florile (Flores sambuci), fructele (Fructus Sambuci).
Perioada de recoltare: florile - mai-iunie; fructele – septembrie-octombrie.
Principii active: ulei volatil, rutozid, etil izobutil, glicozide ale acizilor cafeic, ferulic, zaharuri, mucilagii, vitaminele A, B,
C, sambunigrină.
Boli în care este utilizată: uz intern: sciatică, nevralgie intercostală, periatrită scapulo-humerală, gripă, constipație, cură de
slăbire, hidropsizie, afecțiuni ale căilor biliare, sudorific, laxativ, diuretic; uz extern: arsuri, erizipel, abcese, furuncule,
foliculite, contuzii, sciatică, nevralgie intercostală, guturai.
Fam. Caprifoliaceae Sambucus ebulus L. – Boz
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă, cu miros neplăcut, care prezintă în sol un
Sambucus ebulus rizom gros de 2-3 cm, târâtor din care pornesc rădăcini. Tulpina verde, rigidă, glabră,
neramificată. Frunze imparipenat-compuse, opuse, cu 7-11 foliole ovat-lanceolate, pe
margine serate, la bază cu stipele verzi. Flori actinomorfe cu petale albe pe interior și
roșietice pe margini. Fructe drupe baciforme, aproape sferice, negre-lucioase.
Ecologie: specia vegetează pe locuri unde se depozitează gunoaiele, pe lângă stâne,
pe marginea drumurilor, pe lângă garduri și căi ferate.
Răspândirea în țară: frecventă la câmpie și deal, mai rară în zona montană.
Răspîndirea pe glob: Europa, Asia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: întreaga plantă (Herba Ebuli),
rizomul, fructele.
Perioada de recoltare: septembrie-octombrie (planta), august-septembrie
(fructele).

Boz

Principii active: rutozide, amine, derivați, fenolici, ulei volatil, saponozide, taninuri, substanțe amare, acid valerianic, tartric,
malic.
Boli în care este utilizată: uz intern: afecțiuni renale, ascită, constipație; uz extern: răceală, dureri de măsele, reumatism,
periatrită scapulo-humerală.
Fam. Caprifoliaceae Viburnum opulus L. – Călin
Descrierea speciei: arbust care prezintă în sol o rădăcină puternic ramificată. Tulpini
Viburnum opulus înalte de 2-5 cm, cu scoarța netedă, galben-brună, apoi cenușie și cu crăpături. Frunzele
lat-ovale, trilobate, cu marginile dințate și pețiolul canaliculat: toamna se coloreză în roșu.
Flori albe, pe tipul cinci, grupate în cime umbeliforme terminale; florile din mijlocul
inflorescenței sunt mai mici, fertile, cele din marginea inflorescenței sunt mari cu corola
inegal divizată și sterile. Înfloresc în mai-iunie. Fructe drupe sferice, roșii, gust acrișor-
amărui, se coc în septembrie. Devin comestibile după căderea brumei.
Ecologie: specia vegetează pe soluri bogate, reavăn-jilave până la umede, prin păduri de
luncă, terenuri aluvionare, inundabile, arinișuri de câmpie până la făgete.
Răspândirea în țară: frecventă.
Răspîndirea pe glob: Eurasia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: scoarța (Cortex Viburni).

Călin

Perioada de recoltare: martie-mai, când circulă seva, de la ramurile tinere prin inelare.
Principii active: astragalină, peonozid, derivați fenolici, substanțe minerale, glicozide printre care furcatină, saponine
și compuși cardio-tonici.
Boli în care este utilizată: uz intern: afecțiuni uterine, sedativ, cardiotonic, boli urinare, dismenoree, metroragii,
stomatită, avitaminoză
Fam. Valerianaceae Valeriana officinalis L. – Valeriana, Odolean
Valeriana officinalis (Valerianae rhizoma et radix)
Descrierea speciei: Valeriana este o plantă ierboasă perenă, cu rizomi scurți,
de 3-5 cm lungime și cu diametru de 1-3 cm, cilindrici, lipsiți de stoloni sau cu
stoloni foarte scurți. Rădăcinile adventive sunt subțiri, lungi de 5-10 cm.
Tulpina înaltă de 25-150 (200) cm, este erectă, de obicei simplă, brăzdată, în
partea inferioară păroasă, iar în cea superioară glabră. Frunzele imapripenate,
au 5-11 perechi de lacinii cu margini întregi sau dințate. Frunzele bazale sunt
pețiolate și păroase, cele mijlocii și superioare glabre, din ce în ce mai scurt
pețiolate până la sesile. Florile sunt dispuse în dichaziu umbeliform și trifurcat.
Au culoarea roșie-liliachie sau albă, sunt mici, pe tipul 5. Fructul este o nuculă
prevazută cu papus, ovoidal alungită, puțin turtită. Înflorește: V-IX.

Valeriana, Odolean
Ecologie: locuri umede, umbroase, păduri, tufarișuri, lunci.
Răspândirea în țară: comună.
Răspîndirea pe glob: Eurasia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: rizomul și rădăcinile (Rhizoma et Radix Valerianae).
Perioada de recoltare: octombrie-noiembrie.
Principii active: ulei eteric, acid cafeic, acid clorogenic, heterozide, lipide, lipaze, oxidaze, zaharoză, glucoză, parafine,
rășini flavonide (cvercetol, camferol, apigenină, luteolină, diosmetină), săruri minerale de potasiu, calciu, magneziu.
Boli în care este utilizată: uz intern: afecțiuni cardiace (tulburări de ritm cardiac, nevroză cardiacă), vomă, colici
abdominale, astm bronșic, insomnii, palpitații, dureri menstruale, helmintiaze, colici renale, diaree, colici hepato-biliare
Fam. Polemoniaceae
Polemonium caeruleum Polemonium caeruleum L. – Scara-Domnului
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol un rizom cu
aspect pivotant, din care se desprind rădăcini secundare. Tulpina ușor
glanduloasă în partea superioară, înaltă pînă la 60 cm. Frunze penat-fidate, cu
foliole lanceolate, alterne. Flori albastre, rar albe, grupate în cime axilare, iar
toate la un loc într-o paniculă termială. Fruct capsulă.
Ecologie: planta vegetează în zona montană prin fânețe umede în poieni
umbroase.
Răspândirea în țară: plantă rară-periclitată – se interzice recoltarea ei.
Vegetează în zona montană a Carpaților.

Scara-Domnului

Răspîndirea pe glob: Europa, Caucaz, Siberia, Japonia, America de N.

Organul vegetativ sau reproducător utilizat: rizomul cu rădăcinile (Radix Polemonii).
Perioada de recoltare: octombrie-noiembrie.
Principii active: saponine triterpenice.
Boli în care este utilizată: uz intern: bronșite cronice, prevenirea sclerozei, sedativ
Fam. Convolvulaceae
Comvolvulus arvensis

Convolvulus arvensis L. – Volbură

Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol un rizom lung, subțire,
albicios, ramificat, din care pornesc numeroase rădăcini filiforme. Tulpina volubilă cu
5 muchii. Frunze alterne, sagitate, pețiolate. Flori albe sau roz, lung pedunculate,
solitare, prinse la subsuoara frunzelor. Înflorește în mai-septembrie. Fruct capsulă
brună, sferică dehiscentă cu două loje.
Ecologie: specie comună care vegetează în zona de câmpie și de deal.

Volbură
Răspândirea în țară: comună.
Răspîndirea pe glob: cosmopolită.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: planta întreagă (Herba Convolvuli).
Perioada de recoltare: mai-septembrie.
Principii active: rezine formate din convolvulină și jalapină, tanoide, vitamina C, substanțe minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: constipație, dischinezie biliară, tuse; uz extern: răni, arsuri, furuncule.
Fam. Solanaceae Atropa bella-donna L. – Mătrăgună
(Belladonnae folium et radix)
Atropa belladonna Descrierea speciei:plantă ierboasă perenă, care are în pămînt un rizom gros, cilindric,
multicapitat din care pornesc rădăcini de 40-50 cm lungime și 1-2 cm grosime. Tulpina este
înaltă de 0,5-1,5 (2m), erectă, neramificată, verde, nunațată violet-roșcat, cu peri glanduloși
spre partea superioară. Frunzele sunt eliptice, ovate, acuminate, ușor îngustate într-un pețiol
scurt sau aproape sesile, cu marginea întreagă. Cele bazale sunt alterne, iar cele superioare
sunt așezate câte două, fiind inegale (una mai mare decît cealaltă=anizofilie). Florile sunt
solitare, rar câte două la un nod, ca niște clopoței, extraaxilare, pedicelate, pentamere,
hermafrodite. Caliciu este adînc 5-partit, corola campanulat tubuloasă, brună-violet murdar
la exterior, iar la interior murdar brună cu vinișoare violete, cu 5 lobi triunghiulari-ovali.
Androceul are 5 stamine fixate pe corolă, iar ovarul are o poziție superioară. Fructul este o
bacă aproape sferică de mărimea unei cireșe, neagră lucitoare, foarte otrăvitoare. Semințele
sunt brun-negricioase. Înflorește în lunile: VI-VIII.
Ecologie: păduri, poieni, tufărișuri, în etajul montan, pe soluri bogate în humus.
Răspândirea în țară: frecventă.
Răspîndirea pe glob: Europa centrală, meridională și de E, Alpii de SE, Caucaz.
Mătrăgună
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: rizomul și rădăcinile (Radix et Rhizoma Belladonnae),
frunzele (Folium Belladonnae).
Perioada de recoltare: rădăcinile și rizomul în aprilie, septembrie-noiembrie, iar frunzele în iunie-iulie.
Principii active: alcaloizi tropanici (hiosciamină, norhiosciamină, noratropină, scopolamină, atropină,
atropamină, beladonină, scopină, stropină, nicotină, helaradină), flavone, cumarine, acid cafeic, glutamic,
ciorogenic, cisteic, ascorbic, aspartic, substanțe minerale de potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier, mangan,
zinc .
Boli în care este utilizată: uz intern: astm bronșic; uz extern: fisuri anale, fisuri mamelonare, ulcere
varicoase, dureri nevralgice.
Fam. Solanaceae

Capsicum annuum

Capsicum Annuum L. – Ardei

Descrierea speciei: specia prezintă o rădăcină pivotantă, tulpina aeriană ramificată,
înaltă de 40-200 cm. Frunze simple, lanceolate cu pețiol lung. Flori hermafrodite, albe,
solitare, dispuse câte două la locul de ramificare a tulpinii. Fructul este o bacă de
dimensiuni diferite.
Ecologie: plantă cultivată.
Răspândirea în țară: cultivată în toată țara.
Răspîndirea pe glob: America tropicală.

Ardei
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: fructul (Fructus Capsici).
Perioada de recoltare: august-septembrie.
Principii active: substanțe colorate (capsorubina, capsantina, zeuxantina, capsaicina, zeoxantina, flavonoide
luteine, criptoxantina), vitaminele A, B1, B2, C, P.
Boli în care este utilizată: uz intern: avitaminoze, alcoolism;
uz extern: combaterea oboselii corzilor vocale, reumatism, degerături, alergii, angină pectorală.
Fam. Solanaceae Datura stramonium L. – Ciumăfaie, Laur porcesc
(Stramonii Folium)
Datura stramonium Descrierea speciei: Ciumăfaia este o plantă ierboasă anuală care prezintă o rădăcină
pivotantă albă, scurtă, cu ramificații puternice. Tulpina este erectă, înaltă pînă la 120 cm,
glabră, fistuloasă și foarte ramificată dichazial în partea superioară. Frunzele sunt mari,
alterne, verde închis, ovate sau oval-triunghiulare, cu marginea sinuat și inegal dințată,
lung pețiolate. Florile sunt solitare, mari de 6-12 cm, albe, erecte, pedicelate, dispuse în
punctele de bifurcare ale ramurilor și la vîrful acestora. Caliciul este tubulos, 5 costat,
dilatat, cu 5 dinți, parțial caduc la înflorire (baza fiind persistentă). Corola în formă de
pîlnie este formată din 5 petale unite. Androceul are 5 stamine inserate pe tubul corolei.
Gineceul este bicarpelar, cu carpelele unite, iar ovarul este superior, acoperit cu ghimpi
scurți. Fructul este o capsulă valvicidă-septifragă, ovoidă, lungă de cca 5 cm, dehiscentă
prin 4 valve, cu suprafața puternic țepoasă ce conține cca 200-500 semințe. Semințele
reniforme sunt comprimate lateral, de 3 mm lungime și 2,5 mm lățime, brun-negricioase și
reticulate. Înflorește: VI-IX.
Ecologie: planta vegetează pe locuri ruderale, în jurul caselor, dărîmăturilor, pe terenuri
cultivate; se instalează pe soluri bogate în azot, cu umiditate ridicată; nu suportă seceta.
Răspândirea în țară: comună de la câmpie până la munte.
Ciumăfaie, Răspîndirea pe glob: originară din America de Nord, răspîndită în toate continentele

Organul vegetativ sau reproducător utilizat: frunzele (Folium Stramonii).

Perioada de recoltare: iunie-septembrie – când este înflorită.
Principii active: alcaloizi ca hiosciamină, scopolamină, atropină, norscopolamină, noratropină, apotropină,
scopină, scopulină, baze volatile, aminoacizi, acizi organici etc.
Boli în care este utilizată: uz intern: astm bronșic.
 Hyoscyamus niger L. – Măselăriță
Fam. Solanaceae Descrierea speciei: Măselărița este o plantă ierboasă bianuală, glandulos viloasă,
cu un miros greu înțepător, care dispare aproape complet prin uscare. În pămînt are
Hyosciamus niger o rădăcină pivotantă, lungă de 10-15 cm, groasă, cu diametrul de 2-3 cm, brunie la
exterior și albă în interior. Tulpina poate ajunge la înălțimea de 1 m, fiind obtuz
mucheată. Frunzele sunt mari, alterne, lungi de 5-20 cm, late de 3-10 cm, glandulos
păroase. Cele tulpinale sunt sesile, semiamplexicaule, iar cele bazale lung pețiolate,
alungit ovate sau eliptice, acute, sinuat dințate sau penat fidate. Florile sunt sesile,
dispuse în vîrful tulpinii principale și a ramurilor. Ele au culoarea galbenă sulfuriu-
murdară, de obicei violet reticulată, cu caliciu tubulos, acoperit cu peri aspri, 5-
dințat, cu dinți triunghiulari, acuminați. Corola este infundibuliformă, ușor
bilateral-simetrică, lungă de 2-2,5 cm, formată din 5 petale unite. Corola este
glabră în interior și păroasă la exterior. Androceul are 5 stamine (cu antere violete):
2 mai scurte, 3 mai lungi, inserate la jumătatea tubului corolei. Ovarul superior
ovoidal este glabru, iar fructul este o capsulă operculară (pixidă) polispermă,
închisă în caliciul persistent. Semințele sunt de culoare brună-cenușie, lungi de 1-
1,3 mm și late de 1 mm. Înflorește: VI-VIII.
Ecologie: planta vegetează pe locuri ruderale, în jurul gospodăriilor, de la câmpie
până în etajul subalpin, rară.
Măselăriță
Răspândirea în țară: sporadică.
Răspîndirea pe glob: Eurasia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: frunzele (Folium Hyoscyami).
Perioada de recoltare: în perioada înfloririi, iulie, august.
Principii active: alcaloizi tropanici, hiosciamină, scopolamină, apoatropină, atropină, scopină, scopolină,
aposcopolină, beladonină, aminoacizi liberi, o flavonoidă- rutina, taninuri, sitosterol, stigmosterol, vitamina
C, ulei eteric, cafeic, clorogenic, substanțe minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: antispasmodic, antinevralgic, convulsii, epilepsie.
Fam. Solanaceae
Lycopersicon esculentum

Descrierea speciei: Plantă erbacee anuală care prezintă în sol o rădăcină

pivotantă. Tulpina înaltă, în funcție de varietate. Flori galbene, dispuse în racem
cu aspect de ciorchine. Înflorește în iulie-august. Fruct bacă cărnos, de diferite
forme și culori.
Ecologie: plantă legumicolă care are nevoie de umiditate și căldură.
Răspândirea în țară: se cultivă în întreaga țară.
Răspîndirea pe glob: Eurasia, America.

– Pătlăgele roșii
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: fructele.
Perioada de recoltare: iulie-august.
Principii active: protide, lipide, hidrați de carbon, Ca, P, Fe, vitaminele A, B1, B2, C, E, K, niacină,
microelemente: Mg, Zn, Cu, Ni, Co, B, acizi organici (citric, malic, pectic).
Boli în care este utilizată: uz intern: insuficiență cardiacă cu edeme, uremie, ateroscleroză, hiperaciditate
gastrică, atonie gastrică, stimularea secreției gastrice, pancreatită, constipație, boli hepatice, obezitate; uz
extern: curățarea tenurilor grase, îngrijirea mâinilor.
Fam. Solanaceae
Physalis alkekengi

Descrierea speciei- plantă erbcee perenă care prezintă în sol un

rizom cilindric, repent, subţire din care pornesc rădăcini adventive.
Tulpina muchiată, înaltă de 25-60 cm, simplă sau ramificată.
Frunze lung peţiolate ovate sau alungit-ovate, fin păroase, cu
marginea întreagă. Flori mari albe-verzui.Fructe umflate care la
maturitate au o culoare roşu-aprins.
Ecologie – specie vegetează prin tufarişuri, margini de pădure,
zavoaie

Păpălău
Răspândirea în ţară: frecventă
Răspândirea pe glob: Eurasia
Organul vegetativ sau reproducător utilizat:fructele
Principii active:acidul citric, substanţe active, mucilagii,zaharuri, substanţe minerale
Boli în care este utilizată: uz intern :litiază renală,litiază biliară, gută, colici, diuretic, laxativ,
uz extern: erupţii tegumentare, furunculoză
Fam. Solanaceae
Scopolia carniolica
Descrierea speciei : e o plantă ierboasă perenă, care prezintă în
pământ un rizom orozontal, cărnos ce reprezintă locul de inserţie
al tulpinilor din anii precedenţi. Tulpina e erectă, glabră sau
dispers păroasă, cu frunze sesile, solzoase. Frunzele sunt
alterne, petiolate, simple, alingit obovate. Caliciul este
campanulat. Seminţele sunt reniforme, brun-gălbui, reticulate.
Ecologie-planta vegetează ăe soluri umede şi umbroase, în
păduri, tufărişuri.

Mutulică

Răspândire în ţară: sporadică în zona Carpaţilor

Răspândire pe glob: Europa centrală, meridională, estică
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: rizomul
Principii active:alcaloizii
Boli în care se utilizează :uz intern: astmă
uz extern: fisuri anale, ulcere varicoase
Fam. Solanaceae
Solanum dulcamara

Descrierea Speciei- semiarbust agăţător care prezintă în sol un

rizom lemnos ramificat. Tulpina lemnoasă la bază, ramificată.
Frunze alterne, ovale, largi, ascuţite. Fructul o bacă roţie, toxică.
Ecologie- plantă vegetează pe malul apelor, zăvoaie

Lăsnicior
Răspândire în ţară- frecventă de la câmpie până la munte
Răspândire pe glob: Eurasia
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: lăstarii tineri
Principii active: solanină, acizii dulcamaric, sapogenine, steroidice, vitamina C
Boli în care este utilizată : uz intern : reumatism, gută, scrofuloză, afecţiuni ale vezicii urinare
uz extern: bronşite, astmă, furunculoză
Fam. Solanaceae
Solanum tuberosum

Descriere- plantă erbacee perenă, industrială si medicinală,

care ărezintă în sol rădăcini şi tuberculi rezultaţi prin
îngroşarea vârfului fiecărui stolon, formaţi din muguri
tulpinali subterani. Tulpinile aeriene ierboase, erecte sau
puţin arcuite , ramificate. Frunzele imparipenat-compuse,
păroase pe faţa inferioară. Florile sunt albe, rosietice. Fructul
este o bacă rotundă, cărnoasă, de mărimea unei cireşe.
Ecologie- plantă de cultură, care preferă solurile nisipo-
lutoase

cartof
Răspândire în ţară-specie cultivată în întreaga ţară
Răspândire pe glob: Eurasia, America
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: tuberculii
Principii active: amidon, celuloza , sodiu, calciu, fosfor, fier, acid folic, citric,malic, microelemente
Boli în care este utilizată: uz intern: adjuvant de boli renale, boli ale tubului digestiv, hepatite,
gastrite hiperacide, litiaza biliară
Uz extern:contuzii, arsuri, iritaţii, insolaţii, febra şi dureri de reumatism
Fam. Boraginaceae
Anchusa officinalis
Descrierea speciei-plantă erbacee perenă, care prezintă in
sol p rădăcină firoasă. Tulpina erectă cu ramuri lungi în partea
superioară, acoperită cu peri. Flori albastre-azurii. Fructele
tetranucule.
Ecologie- planta vegetează prin paşuni

Răspândire in ţară-frecventă de la câmpie până în regiunea

montană
Răspândire pe glob: Europa
Organul vegetativ sau reproducător: plantă întreagă
Principii active-alatonină, colină, mucilagii, acid silicic
.- Limba Boului
Boli în care este utilizată- gripă, astenie, dureri de dinţi, de
cap,, scleroză,paralizie
Fam. Boraginaceae Descrierea speciei –plantă erbacee anuală care
prezintă ân sol o rădăcină firoasă. Tulpina este erctă,
Borago officinalis ramificată. Frunze superioare, peţiol aripat, toate
păroase. Flori roşii la început, apoi albastre. Fructe
nucule.
Ecologie-cultivată si sălbăticită

Limba Mielului
Răspândire in ţară: frecvent cultivată
Răspândire pe glob: regiunea mediteraneană, Orient, Europa, America de Nord
Organul vegetativ sau reproducător: plantă întreagă, frunzele, florile
Principii active- alatonină, mucilagii, substanţe colorante, săruri minerale
Boli în care este utilizată:
uz intern : retenţie urinară, boli de stomac, palpitaţii, tuse, bronşite
uz extern: răni
Fam. Boraginaceae
Echium vulgare

Descrierea speciei- plantă erbacee bianuală, care prezintă în sol

o rădăcină pivotantă, neagră. Tulpina erectă, rigidă, ramificată de
la bază, acoperită cu peri scurţi, moi. Frunze acute, uninerve,
păroase. Flori roşietice, apoi albastre, roz, albe. Fructe nucule
Ecologie- planta este întâlnită prin locuri virane

Echium Vulgare L. – Iarba Şarpelui

Răspândire in ţară: frecventă de la câmpie până în regiunea montană
Răspândire pe glob: Eurasia
Organul vegetativ sau reproducător: părţile aeriene ale plantei
Iarba Şarpelui Principii active: rezine, mucilagii, acid tanic, săruri de potasiu
Boli în care este utilizată: uz intern: diaree, anemie
Fam. Boraginaceae
Lithospermum officinale
Descrierea speciei-plantă erbacee perenă, care prezintă în
sol o rădăcină lemnoasă tulpina dreaptă, cilindrică,
ramificată. Frunze lanceolate, sesile, păroase. Flori mici,
albe-gălbui. Fructe nucule ovoidale, lucioase.
Ecologie –planta vegetează de-a lungul râurilor, lacurilor

Lithospemium Oficinale L.- Mei Păsăresc

Răspândire in ţară: frecventă de la câmpie până în regiunea montană
Răspândire pe glob:Eurasia, America de Nord
Organul vegetativ sau reproducător: partea aeriană a plantei
Principii active: nu au fost studiate
.- Mei Păsăresc Boli în care este utilizată: uz intern: combaterea rtenţiei urinare
Uz extern: infecţii oculare
 Fam. Boraginaceae
Pulmonaria officinalis Descrierea speciei-plantă erbacee perenă, care prezintă în sol
un rizom gros , târâtor. Tulpina cilindrică, neramificată, păroasă.
Frunzele din rozetă erecte, eliptice. Flori roşii apoi virează spre
violet. Fructele nucule brun-negre grupate câte 4
Ecologie specia vegetează în locuri umbroase, pe soluri cu
umiditate aceetuata

Pulmonaria Officinalis L.- Mierea Ursului

Răspândire in ţară- comună de la câmpie până în zona de deal şi montană
Răspândire pe glob- Europa
Organul vegetativ sau reproducător- frunzele, părţile aeriene ale planteiî
Principii active: saponizide, galactozăă, pentoză, acid palmitic, stearic, miristic,
filosterine, vitamina C, rezine, caroten
Mierea Ursului Boli în care este utilizată: uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer
duodenal, diaree, tuse, bronţite, cistită
uz extern:vindecarea rănilor, degerături, mătreaţă
Fam. Boraginaceae
Symphytum officinale
Descrierea spciei:plantă ierboasă, perenă, aspru păroasă, de
culoare neagră din care pornesc rădăcini fusiforme cărnoase,
lungi până la 30 cm. Tulpina este înaltă, erectă, şi aspru păroasă.
Frunzele sunt alterne, decurente pe tulpină, cu nervaţiune
reticulată, pe faţă rugoase, verzi închis, iar pe dos palide. Florile
sunt dispuse in cime scorpioidale, de culoare roşie violaceu sau
roză, pedicelată iar corola gamopetală infundibuliformă cu tubul
de lungimea limbului. Androceul are 5 stamine inserate pe corolă
ia ovarul este superior.

SYmphytum Officinale L.- Tătăneasa

Răspândire in ţară: comună de la câmpie până în zona montană inferioară
Răspândire pe glob: Eurasia
Organul vegetativ sau reproducător: rădăcinile şi frunzele
.- Tătăneasa Principii active: alantonină, tanin, colină, zaharuri, amidon, mucilagii, cantităţi
mici de alcalcizi
Boli în care este utilizată: uz intern: gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer
duodenal, afecţiuni renale, diaree, tuse, bronşită, cancer,
uz extern: ulcer varicos, reumatism, stomatite,
cicatrizarea rănilor, varice, entorse
Fam. Scrophulariaceae
Digitalis grandiflora
Descrierea speciei-plantă erbacee perenă, care prezintă
în sol o rădăcină pivotantă. Tulpina erectă săre vârf
păroasă. Frinzele alungit lanceolate. Flori cu corola
galbenă, la interior deschis brună. Fructul este o capsulă
mai lungă decât caliciul.
Ecologie- specia vegetează prin pădurile de foioase, în
tăieturi.

Răspândire in ţară-frecvent de la câmpie în zona refiunea subalpină

Răspândire pe glob:Europa
Organul vegetativ sau reproducător::frunzele
Principii active:digitalina, gitoxina, giteozid, gitorina, lanadoxina,
Degetar verodoxina
Boli în care este utilizată: uz intern:cardiopatie
Fam. Scrophulariaceae
Digitalis lanata

Descriere : e o plantă ierboasă, perenă ce are o rădăcină

pivotantă. Are tulăina erectă, simpla, in partea superioară este
lânoasă. Frunzele sunt glabre, pe faţă lucioasă. Florile sunt
dispuse intr.un racem spiciform terminal simplu. Sunt
hermafrodite, zigomorfe. Corola e alb.gălbuie. Fructul e o
capsulă biloculară, ovoidală, cu numeroase seminţe brune,
aproape prismatice
Ecologie-specia vegetează prin tufişuri

Răspândire in ţară:sporadică, în zona de câmpie şi colinară

Răspândire pe glob: Peninsula Balcanică, Caucaz
Organul vegetativ sau reproducător: frunzele
Principii active: acetilcolină, colină, enzime: Cu, Cr, Mn, Ni
Degeţel Lânos Boli în care este utilizată: uz intern:cardiopatie
Fam. Scrophulariaceae
Digitalis purpurea
Fam. Scrophulariaceae
Euphrasia rostkoviana
Descriere-plantă erbacee anuală care prezintă în sol o
rădăcină pivotantă. Tulpina glandulos păroasă. Frinzele
inferioare obtuze, cele mijlocii şi superioare ovate, verzi sau
roşietice . flori albe sau palid. Liliachii grupate în inflorescenţe
laxe. Fructul capsulă elipsoidală închisă în caliciul persistent
Ecologie-planta vegetează în locuri umede din fâneţe

Răspândire in ţară: comună în regiunea montană

Răspândire pe glob: Europa, Asia Mică
Organul vegetativ sau reproducător: părţile aeriene ale plantei
Principii active: substanţe amare, ulei, tanin, săruri minerale
Silur Boli în care este utilizată: uz intern: hepatită, stimularea vederii,
afecţiuni gastrice
Fam. Scrophulariaceae
Linaria vulgaris
Descriere-plantă erbacee perenă care prezintă în sol o rădacină
pivotantă, răsucită, brună. Tulpina erectă, fin păroasă în partea
superioară. Frunze liniar-lanceolate. Flori galbene, drept sau
puţin curbate. Fruct capsulă
Ecologie –specia vegetează pe marginea drumurilor, de-a lungul
râurilor,locuri cultivate

Linaria Vulgaris Miller- Linăriţă

Răspândire in ţară: comună de la câmpie până în zona montană inferioară
Răspândire pe glob: Eurasia
Organul vegetativ sau reproducător: partea aeriană a plantei
Principii active: alcaloizi, acizi organici, săruri minerale, zaharuri
Boli în care este utilizată: erupţii tegumentare, laxativ, litiaza biliară, hemoroizi,
Linăriţă diuretic
Fam. Scrophulariaceae
Scrophularia nodosa Descrierea speciei: planta erbacee perenă, care prezintă în sol un
rizom orizontal, noduros din care pornesc numeroase radacini
adventive. Tulpina este erectă, cu patru muchii, simplă, inalta de 40-
125 cm. Frunze alungit-ovate, cu baza rotunjită, cu marginile dublu
serate, scurt- peţiolate, mai ales cele din partea superioara, opuse.
Flori zigomorfe, grupate într-o inflorescenţa pe câte un penducul
comun; corola urceolată, brun-roşie, spre bază verzuie. Înfloreşte în
mai-august.Fruct capsula lat-ovala, brun verziue, glabra.
Ecologie: planta vegetează prin păduri de foioase , tăieturi de
padure, pajişti, tufişuri umede, marginea bălţilor şi a pâraielor
Raspândirea în tară: comună de la câmpie până în regiunea
montană.
Raspândirea pe glob: Eurasia.
Perioada de recoltare: iunie-august

BUBERNIC
.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: rizomul(Rhizoma Scrophulariae), parţile aeriene ale plantei
(Herba Scrophulariae).
Principii active: alcaloizi, acizii fermlic,cinamic, hidrozibenzoic, diosmină, linarină, fructoză, glucoză, zaharoză,
rafinoză, stachioză, manitol, săruri minerale.
Boli in care este utilizată:
uz extern: angină difterică, helmintiază, adenite şi inflamaţii hemoroidale;
uz intern: hemoroizi, răni, noduli scrofuloşi, afecţiuni cutanate.
 Fam. Scrophulariaceae
Verbascum phlomoides Descrierea speciei: plantă erbacee perenă, robustă, păroasă. Frunzele
superioare sesile, cu marginile bazale scurt concrescute cu tulpina, pe
margini crescate. Flori galbene, dispuse într-un racem dens, simplu sau
ramificat. Înfloreşte în mai-august. Fructele capsule ovoidale.
• Ecologie: planta este întâlnită pe lângă drumuri, islazuri, pârloage, din
zona de câmpie şi cea deluroasă
• Răspândire în ţară: comună.
• Răspândire pe glob: Europa centrală şi regiunea mediteraneeană.

Perioada de recoltare: iulie.septembrie.

Organul vegetativ sau reproducător utilizat: florile (Flores
Verbasci).

LUMANARICĂ

Principii active: mucilagii, saponozide, verbascozid, tanin, rezine, ulei volatil, zaharoză, carotonoid
fitosteroli, substanţe minerale.
Boli în care se utilizează:
uz extern: tuse, bronşită, laringită, traheită, boli ale vezicii urinare;
uz extern: hemoroizi, stimularea cresterii părului.
Specii medicinale înrudite cu Verbascum phlomoides, sunt : Verbascum densiflorum Bertol si
Verbascum thapsus L.
Fam. Scrophulariaceae
Veronica officinalis
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol un rizom
cilindric, repent. Tulpina păroasă, culcată, cu rădăcini adventive la noduri, cu ramuri
ascendente, des-foliate. Frunze eliptice până la obovat-eliptice, scurt-serate pe
margine, scurt-peţiolate, dispers-păroase. Flori palid-violacee, uneori alburii,
grupate în raceme dese, erecte. Înfloreşte în iulie-august. Fruct capsulă
pubescentă.
•Ecologie: planta vegetează frecvent în păduri, tăieturi de pădure, tufărişuri, pajişti,
în lungul pâraielor.
•Răspândirea în ţară: comună în regiunea montană şi subalpină.
•Răspândirea pe glob: Eurasia
•Perioada de recoltare: mai-iunie.

VENTRILICĂ
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: părţile aeriene ale plantei (Herba Veronicae).
Principii active: glicozide de tip aucubinic, saponozide, tanin, substanţe amare, ulei eretic, acid
cafeic, vanilic, protoeatehinie.
Boli în care este utilizată:
uz intern: colici abdominale, nevralgii, litiază renală, litiază biliară, reumatism, heptatică
cronică, ciroză, catar pulmonar, astm, răguşeală, tuse, boli de piele, aerofagie;
uz extern: vindecarea rănilor, arsurilor, boli de piele.
Fam. Plantaginaceae Descrierea speciei: Patlagina ingusta este o plantă ierboasa perenă, cu un
rizom gros si scurt, cu
Plantago lanceolata rădacini numeroase. Frunzele bazale sunt lanceolate,lungi de 10-15 cm,late de
2-3,5 cm,îngustate într-un peţiol lăţit spre baza.Frunzele au 3-7 nervuri arcutate,sunt
întregi sau dienticulate,cu peri tectori conici pluricelulari si peri glandulari
pluricelulari.Scapurile florifere au 10-50 cm înaltime, sunt erecte,5-
muchiate.Inflorescenţa este un spic alungit sau ovoidal,cu flori pe tipul
4,mici,brune.Caliciul membranos este format din 4 sepale concrescute la baza,corola
semitransparentă,tubuloasă este 4-lobată, iar cele 4 stamine aufilamentele de 2-3 ori
mai lungi decat corola,sunt albicioase,cu antere gălbui.Ovarul este superior.Fructele
sunt capsule ovoidale cu 2 seminte negricioase.
Înfloreste: V-IX.
• Ecologie: planta vegetează prin paşuni aride, fâneţe, la marginea drumurilor,
are nevoie de multă umiditate.
• Perioada de recoltare: mai-octombrie.
• Raspândirea în tară: comună,de la câmpie până in zona Montană.
• Raspândirea pe glob: Eurasia,America de Nord.

PATLAGINA-INGUSTA

Principii active: aucubozide(aucubina,rinantina), pectine, aciii feluric, siringic, vanilic,

hidroxibenzoic, cumaric, gentisic, clorogenic, neoclorogenic, cafeic, ursolic, vitaminele A, C, K , mici
cantitaţi de amidon, mucigalii, săruri minerale ca K, P, Mg, Na, Fe, Mn, Zn, Cu, Al.
Boli în care se utilizează:
uz intern: arteroscleroza, hemoragii, hipertensiune arteriala, diaree, gastrite
hiperacide, ulcer gastric, tuse, bronşită, astm bronşic, turbeculoză pulmonară;
uz extern: afecţiuni vasculate, stomatite, laringite, traheite, răni purulente, ulceraţii,
conjunctivită, cancer, inţepături de viespi, albine, muşcaturi de câine,şerpi.
Fam. Plantaginaceae
Plantago major

Descrierea plantei:planta erbacee perena care reprezintă in sol un rizom

scurt,gos,din care pornesc numeroase rădăcini fasciculare.Tulpina
cilindrică,netedă,inaltă de 10-40 cm.Frunze lat-ovate,glabre,cu 3-7 nervuri,brusc-
atenuate în peţiol,dispuse in rozetă.Flori galbene-albicioase,grupate într-un spic
cilindric lung.Fruct capsula ovoidală.Înfloreşte VII-X.
• Ecologie: planta vegetează la marginea drumurilor, locuri cultivate si necultivate,
păşuni umede, fâneţe, locuri bătătorite, nisipoase.
• Perioada de recoltare: iulie-octombrie.
• Raspândirea in ţară: frecvenţa de la capie pana la zona subalpina.
• Raspândirea pe glob: Eurasia.
• Organul vegetativ sau reproducător utilizat: frunzele ( Folium Plantaginis).

PATLAGINA MARE
• Principii active: acucubina, pectine care prin hidroliză se desfac in aicid galacturonic, galactoză, arabinoză,
ramnoză, glucide solubile ca: glucoza, fructoza, xiloza, zaharoza, numeroşi acizi organici ca: ferulic, sirigic, vanilic,
cumaric, clorogenic, cafeic, cinamic, salicilic, apigeina, nepetină, hispidulină, taninuri, saponine, vitaminele A, C,
K, urme de raşină, ulei, săruri minerale de Ca, K, Na, P, Fe.
• Boli in care este utilizat:
uz intern: Ateroscleroză, hemoragii, hipertensiune arterială, arterită, diaree, gastrite hiper acide, ulcer
gastric, tuse, bronşite, astm bronşic, ulcer gastroduodenal, hipercolesterolemie;
uz extern: ulcer varicos, stomatite, laringite, traheite, rani purulente, ulceraţii, iritaţii ale pielii,
combaterea înţepaturilor de viespi, albini, ţânţari.
Fam. Plantaginaceae PLANTAGO MEDIA L. – PĂTLAGINĂ
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol un rizom pivotant din care
Plantago media pornesc numeroase radacini. Frunzele eliptice, cu nervuri laterale puţin arcuite si reunite la
vârf, dispuse în rozetă. Tulpina lungă de 10 – 50 cm, spre vârf alipit paroasa. Flori albe, cu
petale unite, grupate într-un spic cilindric, lung de 2 – 8 cm. Înfloreste în mai – septembrie.
Fruct capsula.
• Ecologie: specia vegetează prin pajişti uscate, locuri ierboase, culturi.
• Răspândirea în ţară : comună de la câmpie pâna în zona montană.
• Răspândirea pe glob : Eurasia.
• Perioada de recoltare: mai – octombrie.
• Organul vegetativ sau reproducator utilizat: frunzele (Folium Plantaginis)
• Principii active : aucubazide (aucubină, rinantină), xiloza, acid poliuronic, pentozani,
amidon, pectină, tanin, glicozide, saponine, ulei volatil, rezine, substanţe proteice, carotenoide,
filochinonă, vitaminele A, C, K, săruri minerale cu Ca, P, Mg, Fe, Mn, Zn, Cu.

PĂTLAGINĂ

• Boli in care este utilizat:

uz intern: Ateroscleroză, hemoragii, hipertensiune arterială, arterită, diaree, gastrite hiper acide, ulcer
gastric, tuse, bronşite, astm bronşic, ulcer gastroduodenal, hipercolesterolemie;
uz extern: ulcer varicos, stomatite, laringite, traheite, rani purulente, ulceraţii, iritaţii ale pielii,
combaterea înţepaturilor de viespi, albini, ţânţari.
Fam. Verbenaceae VERBENA OFFICINALIS L. – SPORICI
Descrierea speciei: planta erbacee anuală care prezintă in sol o
Verbena officinalis
rădăcină pivotantă, adeseori un rizom scurt şi gros. Tulpina erectă cu
patru muchii, ramificată, înalta de 30-100 cm. Frunze peţiolate, opuse,
cele inferioare ovat-triunghiulare, aproape pănă la bază simplu-penat-
sectate, cele superioare mai mici şi mai puţin divizate, glabrescente. Flori
mici, palid-roşii sau palid violete, rar albe, grupate intr-o inflorescenţă
spiciforma. Înfloreşte in iunie-septembrie. Fructe nucule, patru-muchiate.
•Ecologie: specia vegetează pe locuri ruderale, mirişti, marginea
drumurilor.
•Răspandirea în ţară: comună de la câmpie pâna în zona montană.
•Răspândirea pe glob: specie cosmopolită.
•Perioada de recoltare: iunie-septembrie.
•Organul vegetativ sau reproducator utilizat: părţile aeriene ale
plantei (Herba Verbenae).
•Principii active: substanţe amare, emulsină, verbenozidă, verbenalină,
invertină, tanin, lantanină.
SPORICI • Boli in care este utilizată:
uz extern: afecţiuni hepatice,afecţiuni ale splinei,afecţiuni
renale,afecţiuni gastrice,stimularea digestiei;
uz extern: dureri de ochi,nevralgii,dureri de dinţi,ulcere ale
cavitaţii bucale,abcese,reumatism.
Fam. Lamiaceae AJUGA REPTANS L. - VINERIŢĂ
Descrierea speciei: planta erbacee perenă care prezintă in sol un
Ajuga reptans rizom scurt, din care pornesc numeroase rădăcini şi stoloni, care
formează la noduri rădăcini adventive. Tulpini erecte, simple, spre vârf
cu patru muchii păroase, înalte pâna la 40 cm. Frunzele bazale
eleptice, atenuate in peţiol, glabre, cu marginile ondulat-neregulat-
azurii, rar roz sau albe, scurt pedicelate, dispuse in mai multe verticile
la subsuara frunzelor din partea superioara a tulpinii. Înfloreşte în
aprilie-august. Fructe nucule.
• Ecologie: specia vegetează prin tufişuri, margini de pădure.
• Răspandirea în ţară: comună in întreaga ţară.
• Răspândirea pe glob: Europa.
• Perioada de recoltare: aprilie-august.
• Organul vegetativ si reproducator sau utilizat: părţile aeriene ale
plantei ( Herba Ajugae), frunzele (Folium Ajugae), florile (Flores
Ajugae).
• Principii active: taninm, rezine, ulei volatil, glicozide ale cianidinei,
delfinidină, heterozide etc.
• Boli in care este utilizată:
VINERIŢĂ
uz extern: angină pectorală, pneumonie, astm bronşic, tuse,
hemoragii uterine, hemoroizi;
uz extern: ulcere tegumentare, răni, arsuri, fracturi.
Fam. Lamiaceae BALLOTA NIGRA L. – CĂTUŞE
Descrierea speciei: planta erbacee perenă care prezintă în sol un
Ballota nigra
rizom târâtor scurt. Tulpina aeriană, erectă, păroasă, verde sau brun –
violetă cu miros neplăcut, înaltă de 30-100 cm, ramificată. Frunze scurt
peţiolate, ovate, pe margini crenate, păroase pe ambele feţe, pe cea
inferioară mai ales de-a lungul nervurilor opuse.Flori purpurii, rar roz sau
albe, scurt-pedunculate, dispuse in verticile axilare. Înfloreşte în iunie-
august. Fructele nişte nucule elipsoidale, brune, netede.
•Ecologie: specie ruderală care creşte pe marginea drumurilor, lângă
garduri, preferând locuri semiumbroase.
•Răspandirea în ţară: comună.
•Răspândirea pe glob: Europa,regiunea mediteraneeană.
•Perioada de recoltare: august.
•Organul vegetativ sau reproducator utilizat: planta întreagă (Herba
Ballotae), frunzele (Folium Ballotae).
•Principii active: nu au fost studiate.
•Boli in care este utilizată:
uz intern: gută, reumatism, anxietate, inconstienţă urinară la
CĂTUŞE copii, tuse convlusivă, reglarea menstrei, tonic general;
uz extern: răni.
Fam. Lamiaceae DRACOCEPHALUM MOLDAVICUM L. – MĂTĂCIUNE
Descrierea speciei: plantă erbacee anuală, care prezintă în sol o
Dracocephalum moldavicum rădăcină fasciculată, superficială. Tulpina erectă, tetramucheată,
scurt-paroasă, adesea roşiatică, ramificată, înaltă pâna la 30-70
cm. Frunze opuse, alungit-lanceolate, pe faţa inferioară glandulos-
punctate. Flori albastre-violacee sau albe, scurt-pedicelate, grupate
câte 6-10 în verticele la subsuara frunzelor de la nodurile
superioare. Înfloreşte in iulie-august. Fructe nucule, ovoide, brune,
grupate câte patru.
•Ecologie: plantă cultivată şi subspontană.
•Răspândirea în ţară: specie rară, întâlnită în Moldova,
Transilvania şi sudul Olteniei.
•Răspândirea pe glob: Siberia, Himalaya, introdusa în Europa
Centrală şi de Est, America de Nord.
•Perioada de recoltare: la începutul înfloritului (iulie-august)
•Organul vegetativ sau reproducator utilizat: părţile aeriene ale
plantei (Herba Dracocephali).
•Principii active: ulei volatil, acetat de geranil, principiu amar,
taninuri.
MĂTĂCIUNE
•Boli în care este utilizată:
uz intern: colici gastro-intestinale, eliminarea gazelor,
diaree, greţuri, voma, uşurarea digestiei;
uz exern: răni, antiseptic.
Fam. Lamiaceae GLECHOMA HEDERACEA L. – ROTUNGIOARĂ
Descrierea speciei: plantă erbacee care prezintă în sol o rădăcină
Glechoma hederacea lignificată puţin dezvoltată. Tulpina repentă lungă de 20-60 cm, din
care se desprind numeroşi lăstari floriferi ascendenţi, puţin păroasă.
Frunze opuse, reniforme sau cordat-ovate, cu marginile crenate,
peţiolate. Flori albastre-violacee, rar roşii-liliachii sau albe, scurt-
pedicelate, grupate câte 3-10, în cime la subsuoara frunzelor din
partea superioară a lăstarilor. Înfloreşte în aprilie-mai. Fructe nucule
elipsoidale, netede, brune, mici.
• Răspândirea în ţara: frecventă în întreaga ţară de la câmpie până
în regiunea subalpină.
• Răspândirea pe glob: Eurasia
• Perioada de recoltare: aprilie-mai
• Organul vegetativ si reproducător utilizat: părţile aeriene ale
plantei (Herba Glechomae)
• Principii active: substanţe amare, emulsină, verbenozidă,
verbenalină, invertină, tanin, lantanină.
• Boli în care este utilizată:
uz intern: diaree, litiază renală, afecţiuni hepatice;
ROTUNGIOARĂ
uz extern: rani.
Fam. Lamiaceae
HYSSOPUS OFFICINALIS L. – ISOP
Hyssopus officinalis
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă, care prezintă în sol un rizom scurt,
brun, din care pornesc mai multe rădăcini verticale. Tulpini mai multe pornite
dintr-un singur rizom, erecte, cilindrice şi lignificate in partea inferioară, cu patru
muchii şi erbacee în partea superioară, ramificate de la bază. Frunze liniar-
lanceolate, glabre, lucioase, aproape sesile, cu marginea întreaga, opuse, lungi
de 2-4 cm, inguste. Flori violacee, rar roz sau albe, grupate într-o inflorescenţă.
Înfloreşte în iulie-septembrie. Fruct nuculă obovată, trunchiată, netedă, fructele
sunt grupate in câte patru.
•Ecologie: plantă cultivată.
•Răspândirea în ţară: comun în întreaga ţară.
•Răspândirea pe glob: regiunea mediteraneeană, Caucaz, Asia de Vest.
•Perioada de recoltare: iunie-august.
•Organul vegetativ si reproducător utilizat: planta aeriană a plantei cu
inflorescenţa (Herba Hyssopi).
•Principii active: ulei eretic, derivaţi flavonoidici, hesperidină, diosmină,
triterpenoide, acid ursolic, acid aleanoic, sitosterol, glucide, lipide, taninuri,
substanţe minerale (Ca, K, Na, Fe, Mg, S, Cu, Zn, Al).
•Boli în care este utilizată:
uz intern: hipertensiune arterială, anorexie, uşurarea activităţii
ISOP digestive, tuse, bronşită, astm bronşic, gripa, guturai, laringită, traheită,
hidropizie;
uz extern: tratarea rănilor, dismenoree, diabet zaharat, antisudorific
Fam. Lamiaceae LAMIUM ALBUM L. – URZICA MOARTĂ ALBĂ
Lamium album Denumirea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol un
rizom alungit, orizontal, din care pornesc rădăcini adventive si
stoloni subterani. Tulpinele aeriene pornesc de pe stoloni, au patru
muchii, sunt păroase, neramificate, înalte de peste 20-50 cm.
Frunze opuse, triunghiular-ovate, păroase, cu marginile serate, cu
dinţi mari, peţiolate. Flori albe, mari, sesile, dispuse câte 3-6 în
cime, la subsuara frunzelor. Înfloreşte în aprilie-septembrie. Fructe
nucule trunchiate, brune.
•Ecologie: planta vegetează in locuri umbroase, margini de
pădure, tufărişuri, luminişuri.
•Răspândirea în ţară: comună din zona colinară până în etajul
alpin
•Răspândirea pe glob: Eurasia.
•Perioada de recoltare: aprilie-septembrie.
•Organul vegetativ si reproducător utilizat: florile (Flores Lamii
albi), părţile aeriene ale plantei (Herba Lamii albi).
•Principii active: mucilagii, flavonoide, saponine, tanin, ulei volatil,
glicozide, săruri minerale ( mai ales de potasiu).
URZICA MOARTĂ ALBĂ •Boli în care este utilizată:
uz intern: tulburări gastro-intestinale, leucoree, metroragii,
prostatită, hipertrofierea prostatei, bronşite, diaree, insomnie,
hemoragii;
uz extern: vaginite, ulceraţii tegumentare, abcese, ulcere
varicoase, furunculoză, răni purulente.
Fam. Lamiaceae LAMIUM PURPUREUM L. – URZICA MOARTĂ
Descrierea speciei: plantă erbacee anuală sau bianuală care
Lamium purpureum
prezintă în sol o rădăcină fibroasă, bine dezvoltată. Tulpină ramificată
de la bază, cu ramuri ascendente, pubescentă de la mijloc in sus,
înaltă de 15-30 cm. Frunzele inferioare lat-ovate, adânc cordate,
serate, lung-peţiolate, cele superioare cordat-ovate, pe margini serat-
dinţate, pubescente pe faţa superioară. Flori purpurii, rar albe,
dispuse într-o inflorescenţă piramidală. Înfloreşte în martie-
septembrie. Fructe nucule cu patru muchii.
•Ecologie: planta vegetează prin semănaturi, pârloage, culturi
horticole, pe lângă garduri, în păduri de salcâm.
•Răspândire în ţară: comună în întreaga ţară pâna la 1200 m
altitudine.
•Răspândirea pe glob: Eurasia.
•Perioada de recoltare: martie-septembrie.
•Organul vegetativ si reproducător utilizat: partea aeriană a
plantei.
•Principii active: puţin studiate.
URZICA MOARTĂ •Boli în care este utilizată:
uz intern: epilepsie şi reumatism;
uz extern: abcese.
Fam. Lamiaceae LAVANDULA AMGUSTIFOLIA MILL.-LEVĂNȚICA
Lavandula angustifoliaDescrierea speciei- Levănțica este un semiarbust de cultura, cu o durata lunga de
viață (20-30 ani) care are o rădăcină lignificată, groasă. Tulpina este înaltă de 20-60
(100) cm , cu aspect cenușiu si port de tufă globuroasă, datorită ramificării bogate
de la bază. Tulpinile tinere sunt patru muchiate, pubescente, lignificându-se pe
masură ce imbătrânesc. Frunzele sesile sunt întregi, liniare, dispuse opus. Florile
sunt grupate în inflorescență spiciformă, pe pedunculi lungi de 15-20cm. Ele sunt
grupate în 3-8 verticile false (dichazii,pseudoverticile), cu 3-7 flori violet-albastre,
scurt pedicelate. Caliciul este tubulos, violet-cenușiu, des păros si glandulos, cu 10-
15 nervuri paralele, cu 4 dinți scurți si unul mai dilatat. Corola bilabiată are labiul
superior adânc bilobat iar labiul inferior trilobat. Androcelul are 4 stamine iar
ovarul este superior. Fructele sunt tetranucule, cafenii deschis, lucioase, grupate
catre 4. Infloreste VI-VIII.
Perioada de recoltare- iunie-iulie
Ecologie- plantă cultivată în sere și apartamente, vegetează spontan pe coastele
LEVĂNȚICA
însorite ale Alpilor, inferiori.
Răspândirea în țară- este cultivată în întraga țară ca plantă decortivă și medicinală.
Răspândirea pe glob- originară din regiunile mediteraneene, răspândită spontan în
Franța, Italia, Spania, Albania, țarile Africii d Nord, până la altitudini de 1500-
1800m. Este cultivată inten în Bulgaria, Iugolavia, Rusia, Maroc etc.
Organul vegetativ sau reproducător utiliat- florile sau inflorescențele.

Principii active- ulei eteric, acetat de linalol,nerol, lavandulol, bomeol, izogenariol, alcool cuminic, amilic si izoamilic,
propilic, caprilic, hidrocarburi terpenice, cumarină, hemiarină,furfurol, tanin, substante minerale.
Boli in care se utilizeaza- uz intern- calmant al sistemului nervos, colagog, dezinfectant, carminativ, antiseptic, afectiuni ale
căilor respiratorii, tuse convulsivă, laringită, hepatită cronică, afectiuni ale căilor urinare, efect diuretic
-uz extern- contuzii, arsuri, migrene, nevroză, răni.
Fam. Lamiaceae LEONURUS CARDICA L. – TALPA GÂȘTII
Descrierea speciei- talpa gâștii este o plantă perenă, robustă, cu un rizom scurt și
Leonurus cardiaca lignificat în pământ. Rădăcinile advente numeroase sunt subțiri, brune, lungi de 30
cm. Tulpina este înaltă de 50-60 (150) cm, erectă, rigidă, fistuloasă, ramificată,
roșietică și brunie, la bază lignificată, 4-muchiată si păroasă. Frunele sunt opuse,
pețiolate, palmat-lobate având aspectul labei de gâscă, cele inferioare palmat 5-
lobate iar cele mijlocii 3-lobate si devin din ce in ce mai simple spre vârf, întregi, doar
rar serat- dințate. Toate frunzele sunt scurt-alipit păroase, mai rar pe față și mai des
pe partea inferioară a frunzei. Florile sunt hermafrodite, cu simetrie bilaterală, roz,
grupate în pseudoverticile axilare la nodurile superioare ale tulpinii. În fiecare
pseudoverticil se află câte 10-20 flori. Caliciul este glabru, campanulat, usor bilbiat,
cu 5 sepale unite, cu 5 dinți triunghiulari subulați și țepoși, cu cei doi anteriori
răsfrânți. Corola este de doua ori mai lungă decât caliciul si are 5 petale unite, ambele
buze evidente, cu labiul superior puțin concav și paros iar cel inferior trilobat.
Androceul are 4 stamine cu antere maronii și filmente și filamente violaceu-albe,
păroase iar ovarul este superior cu un stil bifurcat alb. Fructele sunt tetranucule
ovoidale, trunchiate, la vârf pubescente.
Perioada de recoltare- iunie-august.
Ecologie- planta este întâlnită pe marginea drumurilor și a căilor ferate, marginea
pădurilor, poieni, pe terenuri necultivate.
TALPA GÂȘTII Răspândire în țară- comuna la câmpie până în zonă deluroasă, la 500-600m
altitudine.
Răspândire pe glob- Europa Centrala, Siberia de Vest si Asia Mica.
organul vegetativ sau reproducător utilizat- partea areiană a plantei.

Principii active- alcaloizi reprezentați de leomucardină, stachidrină, hetrozide cardiotonice, plicozide amare,
ulei volatil, tanoide, rezine, saponozide, acizi organici, vitaminele A, C, E, substanțe minerale
Boli in care se utilizează- uz intern- afecțiuni nervoase depresive, nevroze, distonii neurovegetative, tulburări
de menopauză, hipertensiune arterială, nevroză cardiacă, reumatism, hipotensiune, insomnii.
-uz extern- contuzii, răni, arsuri, reumatism
Fam. Lamiaceae LYCOPUS EUROPAEUS L.- CERVANĂ
Descrierea speciei- plantă erbacee perenă, care prezintă în sol un rizom scurt,
Lycopus europaeus cilindric, cu numeroase rădăcini. Stoloni repenți, lungi. Tulpina proeminent
muchiată, erectă, înaltă de 20-140 cm, ramificată. Frunze lauceolate până la
alungit eliptice, scurt pețiolat, cele superioare adânc dințate, cele inferioare
penat-lobate. Flori albe dispuse aglomerat în verticile la subsuoara frunzelor.
Fruct, nucule tetraedrice, brun întunecate, lucioase, fin papiloase.
Ecologie- planta vegetează prin zăvoaie, marginea apelor, șanțurii, fânețe
apătoase, turbării.
Răspândirea în țară- comună de la câmpie până în zona montană.
Răspâdirea pe glob- regiunea holarică eurasiatică, naturalizată și în America de
Nord.
Perioada de recoltare- mai-octombrie, pe timp însorit.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat- părțile aeriene ale plantei.
Principii active- ulei volatil, licopină, acid ursolic, malic, clorogenie, săruri
minerale.
Boli in care se utilizează- uz intern-excitant al secretiilor gastrice, anorexie, tuse.

CERVANĂ
Fam. Lamiaceae MARRUBIUM VULGARE L.- UNGURAȘ
Descrierea speciei-plantă erbacee perenă, care prezintă în sol o rădăcină pivotantă,
Marrubium vulgare alburie, groasă. Tulpina în patru muchii, erectă, goală în interior, simpla sau ramnificată, cu
peri lungi si alipiti. Frunze opuse, aproape rotunde, cu marginea neregulat-crenat, lung-
pețiolate, cu nervațiune evidentă. Flori mici, albicioase, scurt-pedicelate, grupate câte 20-
50 în verticile globuroase. Înfloreste în iulie-septembrie. Fruct nuculă brună.
Ecologie – planta este adaptată în conditii aride, rezistă la secetă, nepretențioasă fată de
sol. Este răspândită pe marginea drumurilor, pe terenuri necultivate, păsuni degradate și
aride, mai ales in zona de stepa.
Răspândirea în țată- comună
Răspândirea pe glob – Eurasia, Africa de Nord, naturalizată în America de Nord.
Organul vegetativ sau reproducător uitilizat- partea aeriana a plante.
Perioada de recoltare- iulie-august.
Principii active- principiul amar (marubină), acid marubic, tain, ușei volatil, mucilagii,
substanțe pectice, rezine, ceruri, acid ursolic, substanțe grase, vitamina C, saponozide,
glicozide, substanțe minerale.
Boli în care se poate utiliza- uz intern-afecțiuni cardice cu substrat nervos, anorexie,
dischinezie biliară, bronsită, astm bronșic, gripă, guturai, tuse convulsivă
-us extern-răni purulente, substanțe minerale.
UNGURAȘ
Fam. Lamiaceae MELISSA OFFICINALIS L.- RONIȚĂ
Descrierea speciei- Ronița este o plantă ierboasă perenă, tufoasă și cu miros plăcut de
Melissa officinalis lămâie. În pământ are un rizom orizontal, cu stolomi subterani scurți. Tulpina este
patrunghiulara, ramnificată,înaltă de 30-80 (120) cm, glabrescentă spre bază și acoperită
în partea superioară. Frunzele sunt opuse, ovate, păroase, acoperite cu peri tectori și
glandulari, petiolate, la vârf obtuze, la bază subcordate sau ușor atenuate in pețiol, cu
marginea regulat crenat-serată și nervțiune penată, lungi de 3-6 cm și late de 2-3 cm.
Florile sunt grupate în pseudoverticile axilare cu câte 5-6 flori. Ele au caliciul bilabiat,
păros iar corola bilabiată, mai lungă decât caliciul, cu tubul corolei curbat și cu labiul
superior bilobat, iar cel inferior trilobat. Florile sunt alb-gălbui, albe, sau alb-liliachiu.
Androcelul are 4 stamine arcuite iar ovarul este superior. Fructele sunt tetranucule
alungit ovoide, netede, de culoare castanie.
Ecologie- locuri uscate, pietroase, poieni, tufărișuri dar și cultivată.
Răspândirea în țară- frecventă.
Răspândirea pe glob- Peninsula Balcanică, Asia de Vest și SV, este subspontană si
cultivată.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat- frunzele.
Perioada de recoltare- mai- iunie. La plantele recoltarea frunzelor de face de 2-4 ori pe
an.
RONIȚĂ Principii active- ulei eteric, acid cafeic, clorogenic, rosmarinic, ursolic, aleanlic, pimelic,
taninuri, raminazină, mucilagii care prin hidroliză dau glucoză, xiloză, ramoză, substanțe
amare.
Boli în care se utilizează- uz intern- colici gastrointestinale, colite cronice, colite de
putrefactie, dischinezie biliară, diaree, vomă, anorexie, tulburări neurovegetative,
insomnie, nevralgii dentare, dureri de cap, ameteli, balonari abdominale, astm bronșic
-uz extern- reumatism, dureri de dinți, răni.
Planta face parte din compoziția ceaiurilor pentru tratarea afecțiunilor cardiace, anginei
pectorale, arterosclerozei, sindroamelor dispeptice, dismenoreii, bronșitei, diabetului
zaharat, rahitismului.
Fam. Lamiaceae
Melittis melissophyllum

MELITTIS MELISSOPHYLLUM L.- DUMBRAVNIC

Descrierea speciei- plantă erbacee perenă care prezintă în sol un rizom scurt si ramnificat,
din care pornesc rădăcini adventive. Tulpina erectă patrunghiulară, neramnificată,
păroasă, înaltă până la 1 m. Frunze ovatcordate cu marginea dințată, pe fața inferioră cu
peri. Flori purpurii, roze, rar albe. Înflorște î. Mai-iunie. Fructe nucule.
Ecologie- planta vegeteaza prin păduri, prin tufărișuri, din regiunea dealurilor până în cea
montană inferioară
Răspândirea în țară- frecventă.
Răspândirea pe glob- Eurasia, regiunea mediteraneană.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat- frunzele.
Perioada de recoltare- mai-iunie.
Principii active- cumatină, heterozide, harpagid, ulei volatil, tanin, săruri minerale.
Boli în care se utilizează- uz intern-insomnii (anxietate), antiseptic al cailor urinare, în
tratarea paraliziei și parezelor
-uz extern-flebită, anticoagulant, pareze.
DUMBRAVNIC
Fam. Lamiaceae MENTHA AQUATICA L.- IZMA BROAȘTE
Descrierea speciei- plantă erbacee perenă, care prezintă în sol un rizom subțire
Menta aquatica cu internodii lungi. Tulpina ascendentă, simplă sau ramnificată, fin păroasă,
glabră în paretea inferioară, înaltă de 10-20 m. Frunze ovale, ovat-eliptice, ușor
serate pe margini. Flori violete-deschis, roșii liliachii, rar albe, grupate în verticile
capituliforme. Înflorește în iulie-octombrie. Fructe nucule ovoide, brune-
deschis.
Ecologie- planta vegetează în locuri apătoase, dar mai les în ape lin curgatoare și
ape stătătoare, bogate în calciu
Răspândirea în țară- specia ocupă suprafețe întinse în Delta Dunării și zona
inundabilă a Dunarii.
Răspândirea pe glog- Europa și Asia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat- frunzele și părțile aeriene ale
plantei.
Perioada de recoltare- iunie-iulie.
Principii active- ulei volatil, eolina, tanin, acizi grași, zaharuri, principiu amar,
IZMA BROAȘTE substanțe antibiotice, săruri umlaerale.
Boli în care este recoltare- uz intern-tahicardie, colici abdominale.
-uz extern- reumatism
 Fam. Lamiaceae
Mentha crispa MENTHA CRISPA L.- IZMĂ CREAȚĂ
Descrierea speciei- plantă erbacee perenă, care prezintă în sol un rizom scurt,
din care pornesc rădăcini adventive și stoloni. Tulpina erectă în patru muchii,
înaltă până la 80 cm. Frunze foarte crețe, cu mrginea dințată, sesile. Flori mici,
roz-liliachii, grupate în verticile, la baza frunzelor din vârful ramurilor.
Înflorește în iulie-septembrie. Fructe nucule.
Ecologie- specia este cultivată frecvent în grădinile țărănești, alături de
busuioc.
Răspândirea în țară- frecventă în cultură.
Răspândirea pe glob- Europa, Asia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat- frunzele.
Perioada de recoltare- iulie-septembrie.
Principii active- ulei eteric, acizii oleic, oleanolic, linolic, melissie, sistosterol,
ergocalciferol, amestec de prafine, aici fenolici, flavonoide, glucide
carotenoide, carotina, enzime, vitaminele C, D, tocoferoli, săruri minerale.
Boli în care este utilizată- uz intern- colici abdominale, boli de ficat, anorexie,
peristaltism intestinal
-uz extern- oxiurază, reumatism

IZMĂ CREAȚĂ
Fam. Lamiaceae Descrierea speciei- este o plantă aromatică ierboasă, perenă, curizom orizontal lignificat,
stoloni și o tulpină înaltă de 30-100cm, ramnificată, uneori roșietică, 4-muchiată. Frunzele
sunt opuse, ovate până la lanceolate, pețiolate, lungi de 3-8 cm și late de 1,5-2,5 cm, pe
Mentha piperita margini inegal acut serate, pe dos cu peri tectori pluricelular mici, setiformi și numeroși peri
glandulari de tip labiat, de culoare verde închis. Florile zigomorfe roz-violacee sunt grupate
în pseudoverticile de 5-10 cm lungime. Caliciul este tubulos, cu 10 nervuri proieminente, cu
dinți ascuțiți, granduloși. Corola este glabră, cu tubul albicios, aproape egal cu caliciul și
limbul roz, cu 4 lobi, din care unul este mai lat. Andocelul are 4 stamine, de obicei mai scurte
decât corola. Ovarul este superior. Fructele sunt tetranucule ovoidale, brune, lucioase,
grupate câte 4, și acoperite cu caliciul persistent.
Perioada de recoltare- iunie-august (septembrie).
Ecologie- specia este cultivată pe solurile fertile de luncă, luto-nisipoase, cu apa freatică la
mică adâncime.
Răspândirea în țară- cultivată intens în județtul Brașov.
Răspândire pe glob- cultivată intens în Europa și America, uneori sălbăticită.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat- frunzele și părțile aeriene ale plantei.
Principii active- ulei eteric, lipide, acizi oleici, oleanolic, linolic, melissic, ursolic, sitosterol,
ergocaciferol, acizi fenolici (cafeic, clorogenic, ferulic, cumaric), taninuri, flavonoide
(hesperitina, hesperidina), glucide (galactoză, glucoză, fructoză, zaharoză, rafinoză),
carotină, enzime, vitaminele C, D, tocoferol, acid nicotinic, săruri minrale.
IZMA BUNĂ Boli în care se utilizează-uz intern-infecții gstrointestinale, balonări intestinale, diaree,
vomă, nervozitate, dischinezie biliară, calculoză (litiază) renală, calculoză biliară, diuretic,
depurativ
-uz exten-reumatism, dezinfectarea cavității bucale, oxiurază,
inflamațiile urechii, guturai, gripă, dureri de cap.
 NEPETA CATARIA L.- CĂTUȘNICĂ
Fam. Lamiaceae Descrierea speciei- plantă erbacee perenă care prezintă în sol numeroase
rădăcini firoase ce pornesc dintr-un rizom lemnos, ramificat. Tulpina erectă,
Nepeta cataria teramuchiată, scurt-păroasă este înaltă de 40-100 cm. Frunze triunghiular
ovate, opuse pe fața superioară, verzi, pe cea inferioară cenușii, scurt și des
păroase. Flori roz, rar albe, grupate în verticile dese, dispuse la subsuoara
frunzelor dinspre vârful tulpinii. Înfloreste în mai-iunie. Fructele niște nucule
elipsoidale, brune, netede.
Ecologie- specia vegeteazăprin fânețe, tufărișuri sub garduri vii, marginea
drumurilor, locuri ruderale, pietroase, sau cultivată.
Răspândirea în țată- specie comuna.
Răspândirea pe glob- Eurasia.
Organul vegetativ și reproducator utiliza- plantă intreaga.
Perioada de recoltare- mai-iunie, înainte de înflorire.
Principii active- ulei volatil care conține carvacrol, repetol, acid nepetalic,
nepetalactone, cantitați mici de timol.
Boli în care se utilizează-uz intern- tulburări nervoase, dureri pectorale,
.- CĂTUȘNICĂ stimularea digestiei prin excitarea secrețiilor gastro-intestinale
-uz extern- stimlarea salivației și
combatarea durerilor de dinți
Fam. Lamiaceae
ORIGANUM MAJORANA L.- MĂGHIRAN
Origanum majorana Descrierea speciei- plantă erbacee anuală, care prezintă în sol o rădăcină pivotantă,
gălbui-brună. Tulpina erectă, cu patru muchii, ramificată de la bază, la început verde-
cenușiu-păroasă, apoi glabră și nuanțată roșiatic. Frunze ovat-spatulate, scurt-pețiolate,
pe ambele fețe cu peri albi pâsloși, nervuri puțin pronunțate. Flori roșietice, rar albe,
mici, grupate în inflorescențe axilare laxe, constituite din spiculețe globuroase. Înflorește
în iulie-septembrie. Fructe nucule mici, ovoide, gălbui-brune.
Ecologi- plantă cultivată, sensibilă la înghețuri și brume de primăvară, cerințe crescute
față de umiditate, preferă solurile adânci, ușoare, calde, bogate în humus și calciu.
Răspândirea în țară- cultivată în întraga țară.
Răspândirea pe glog- Eurasia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat- părțile aeriene ale plantei.
Perioada de recoltare- în timpul înfloritului (iulie-septembtie).
Principii active- ulei eteric,aleanolic, ursolic, rosmarinic, cafeic, clorogenic, flavone
(majoranină,rutină), hidrochinonă, pentozani, substanțe minerale. Uleiul eteric este
MĂGHIRAN constituit din terpinen, tujanol, terpineol, linalool, geraniol, cimenol, mentenol, eugenol,
carvacrol, charvicol.
Boli în care este utilizată-uz intern- colici gastro-intestinale, gastrite hipoacide, insomnie,
balonări abdominale, anorexie, nevroze, mărirea peristaltismului intestinal.
Fam. Lamiaceae ROSMARINUS OFFICINALIS L.- ROZMARIN
Descrierea speciei- este un subarbust sempervirescent, plăcut mirositor. Este
Rozmarinus officinalis înalt de 60-150 (200)cm, cu tulpina erectă și ramuri ascendente sau arcuite.
Scoarța tulpinii se exfoliază la bază, iar în partea superioară este 4-muchiată,
păroasă și cenușie. Frunzele sunt scurt liniare, lungi de 2-3 cm, late de 2-3 mm,
sesile, aciculate, la vârf acute, pe margini revolute, pe față glabre și lucioase, iar
pe dos tomentoase, cu peri tectori și peri glandulari de tip labiat, dispuse opus
și îndesuit. Florile sunt albăstrui palide, zigomorfe, dispuse în inflorescență
spiciformă laxă, cu caliciul bilabiat, cu labiul superior 3 dințat iar cel inferior 2
dințat. Corola este bilabiată, păroasă la exterior, cu labiul superior adânc bifidat,
cel inferior mai dezvoltat, trilobat, având labiul median mult mai dezvoltat, în
formă de lingură, maculat cu pete mici albastre. Androcelul are 4 stamine (2
rudimentare) iar ovarul este superior. Fructele sunt nucul cafenii, grupate câte
patru, ovoide și netede, lungi de 1,5-2,5 mm, late de 1-3 mm, grupate câte 4 în
caliciul persistent. Sămânța este fără endosperm. Înfloreste IV-V.
Perioada de recoltare- mai.
Ecologie- specie cultivată.
Răspândirea în țară- plantă cultivată.
Răspândirea pe glob- regiunea mediteraneeană.
ROZMARIN Organul vegetativ sau reproducător utilizat- frunzele.
Principii active- ulei volatil, acid rozmarinic, substanțe tanante, substanțe
amare, flavonoide, saponozide, vitamina C.
Boli în care este utilizată-uz intern- dischinezii biliare, gută, tulburări
circulatorii.
-uz extern- adjuvant în tratamentul migrenelor,
cicatrizant al rănilor, industria parfumurilor și săpunurilor.
Fam. Lamiaceae SALVIA GLUTINOSA L. - CINSTEȚ
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă, care prezintă în sol un
Salvia glutinosa rizom oblic gros. Tulpini simple, uneori ramificate, înalte până la 120 cm.
Frunze simple, cordate, marginea dințată, vârful ascuțit, cu pețiol lung și
păros. Flori galbene-sulfurii, grupate într-o inflorescență simplă.Înflorește în
iunie-august.Fructe nucule ovoidale, brune, netede.
Ecologie: specia vegetează prin păduri umbroase, pe lângă
pâraie, văi, mai ales în regiuni muntoase.
Răspândire în țară: specie comună în regiunea montană.
Răspândire pe glob: Eurasia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: rădăcinile și
tulpinile florifere.
Perioadă de recoltare: iunie.
Principii active: planta a fost puțin studiată.
Boli în care este utilizată: uz intern: înlăturarea amețelilor; uz
extern: dureri de cap si reumatism.

CINSTEȚ
Fam. Lamiaceae SALVIA OFFICINALIS L. - JALEȘ DE GRĂDINĂ
Descrierea speciei: Jaleșul este o plantă subfructescentă, cu rizom lignificat,
Salvia ofiicinalis ramificat, cu o tulpina erectă, înaltă de 25-70 cm, ramificată stufos, la bază lignificată, dens și
alipit păroasă. Frunzele sunt opuse, ovate sau lanceolate, lungi de 6-10 cm și late de 2,5-5
cm, cu marginea fin dințată, cu nervuri reticulate proeminente, în special pe partea inferioară,
cu un miros puternic aromat, caracteristic și cu gust amar și astringent. Pețiolul frunzelor
inferioare este de 1-3 cm, frunzele superioare au pețiolul mai scurt sau sunt sesile. Funzele
prezintă pe ambele fețe peri tectori pluricelulari și peri glandulari mono- si bicelulari. Florile
sunt grupate în inflorescențe spiciforme simple sau ramificate, alcătuite din pseudoverticele
cu 4-10 flori, așezate la subsuoara ultimelor 5-8 perechi de frunze. Caliciul este tubulos, lung
de circa 1 cm, verde-violaceu, despicat aproape până la jumate în 2 lobi egali. Corola este
violetă, rar albă, mai lungă decât caliciul. Tubul corolei are în interior un inel păros. Corola
este bilabiată, cu labiul superior drept, cel inferior mai lung, trilobat cu lobul median
proeminent si aplecat. Androceul are 4 stamine: cele anterioare fertile, iar cele 2 posterioare
transformate în staminodii. Ovarul este superior. Fructele sunt nucule brune-negricioase,
aproape sferice, mici, grupate câte 4 la baza caliciului persistent. Înflorește: VI-VII.
Ecologie: plantă cultivată și subspontană, care are nevoie de multtă căldură și
preferă solurile lutoase, permeabile, ușor-alcaline.
Răspândire în țară: specia este răspândită mai ales în zona sudică a României.
Răspândire pe glob: Europa meditaneeană, Asia Mică.
JALEȘ DE GRĂDINĂ

Organul vegetativ sau reproducător utilizat: frunzele ( Folium Salviae )

Perioada de recoltare: la începutul înfloririi (iunie-iulie).
Principii active: ulei eteric, sifosterol, stigmasterol, compuși parafinici, flavone, taninuri, acid cafeic,
clorogenic, cumaric, ferulic, fumarie, glicolic, gliceric, vitaminele B,C, enzime, rășină, lipide, glucide, substanțe minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: afecțiuni vasculare, meteorism (balonari abdominale), dismenoree
(menstre dureroase), astm bronșic, dischinezie biliară, sudorație excesivă, astenie nervoasă, surmenaj intelectual, bronșite
cronice, diabet zaharat, varice, vaginita atrofică, reumatism; uz extern: gingivite, abcese dentare, aftoză bucală, amigdalită,
faringită, răni purulente, ulcerații.
Fam. Lamiaceae SALVIA SCLAREA L. - IARBA SFÂNTULUI-IOAN
Descrierea speciei: plantă bianuală, aromatică, puternic mirositoare, cu
Salvia sclarea tulpina înaltă de 20-120 cm, rigidă, groasă, glandulos viloasă mai ales în partea
superioară. Frunzele tulpinale sunt ovat cordate, cu vârful obtuz sau ascuțit, pe margini
neregulat crenate, lung pețiolate, pe față între nervuri cu peri scurți, iar pe dos cenușiu
păroase, cu peri glanduloși de culoare portocalie. Cele superioare sunt mai mici, scurt
pețiolate, iar cele radicale mai mici, se răsucesc și se usucă de timpuriu. Inflorescența
este ramificată, cu verticele formate din 4-6 flori, în partea inferioară dințate, iar in cea
superioară apropiate. Florile au caliciul campanulat, cu cinci nervuri proeminente și opt
nervuri mai puțin evidente, în lungul nervurilor cu peri scurți și cu peri glanduloși.
Labiul superior este curbat în afară, prevazut cu un dinte median mic și doi dinți laterali
lung subulați. Labiul inferior are doi dinți ascuțiți. Corola este de 2-3 ori mai lungă decât
caliciul, roz-liliachie sau albiciosă, scurt glandulos păroasă pe linia mediană a labiului
superior. Lobul superior este încovoiat iar la vârf earginat, iar cel inferior adesea mai
mult sau mai puțin gălbui. Staminele sunt violete.Nuculele elipsoidale sunt brune și
trunchiate.Înflorește în iunie-iulie.
Ecologie: specia vegetează în locuri uscate, pietroase, uneori este cultivată.
Răspândire în țară: specie rară răspândită în județul Dolj: Ciuperceni,
Maglavit, județul Constanța: Mangalia

IARBA SFÂNTULUI-IOAN

Răspândire pe glob: Europa, Asia Mică, Armenia, Kurdistan, Iran, Africa de Nord.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: partea aeriană a plantei ( Herba Salviae Sclareae ).
Perioada de recoltare: în perioada înfloritului.
Principii active: ulei volatil, glicozide, taninuri.
Boli în care este utilizată: uz extern: ulcerații și edeme.
Fam. Lamiaceae SATUREJA HORTENSIS L. - CIMBRU DE GRĂDINĂ
Descrierea speciei: plantă erbacee anuală. care prezintă în sol o rădăcină
Satureja hortensis pivotantă ramificată. Tulpina erectă, lignificată la bază, ramificată sub formă de tufă, înaltă
până la 35-40 cm. Frunze liniar-lanceolate, cu marginea întreagă. Flori mici, albe-roz, scurt
pedicelate, grupate câte 3-6 la un loc. Înflorește în iulie-octombrie. Fructe nucule ovoidale,
trunchiate netede, brune sau cenușii-verzui.
Ecologie: plantă cultivată care preferă solurile bogate în humus, fertile, expuse
la soare, nepretențioasăfață de lumină și umiditate.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: parțile aeriene ale plantei (
Herba Saturejae ).
Perioada de recoltare: iunie-iulie.
Principii active: substanțe azotoase, celuloză, uleiuri eterice, acid ursolic,
oleanolic, tanin, mucilagii, rezine, sitsterină, vitaminele B1,C.
Boli în care este utilizată: uz intern: eliminarea gazelor din intestin,
expectorant și astringent, anorexie, bronșite cronice, antidiareic, enterocolite, induficiență
hepatică, tuse convulsivă.

CIMBRU DE GRĂDINĂ
Fam. Lamiaceae STACHYS OFFICINALIS L. - VINDECEA
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol un
Stachys officinalis
rizom scurt, din care pornesc rădăcini adventive. Tulpina aeriană, dreaptă,
simplă, păroasă sau glabră, înaltă de 30-100cm. Frunze lat sau alungit-ovate, cu
baza cordată, crenate pe margine, cele bazale dispuse în rozetă. Flori purpurii,
dispuse spiciform, în verticele multicolore, compacte.Înflorește în iulie-
august.Fruct nuculă alungită, ovoidală, netedă, brună.
Ecologie: planta vegetează în fânețe, poieni, tufărișuri, margini de
pădure, margini de drumuri și livezi.
Răspândire în țară: comună în toată țara.
Răspândire pe glob: Eurasia, zona mediteraneeană.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: părțile aeriene ale
plantei.
Perioada de recoltare: iulie-august.
Principii active: taninuri, substanțe amare, colină, betaină,
stahidrină.
Boli în care este utilizată: uz intern: gută, litiază biliară, litiază
renală, catar pulmonar, astm, diaree; uz extern: plăgi, ulcere varicoase.

VINDECEA
 THYMUS SERPYLLUM L. - CIMBRIȘOR
Fam. Lamiaceae Descrierea speciei: Cimbrișorul de câmp este o plantă mică perenă, un
subarbust cu tulpina tetramucheată și lignificată la bază, culcată sub formă de
stoloni lungi, de obicei radicantă, cu lăstari sterili și ramuri florifere scurte, lungi de
Thymus serpyllum 4-7 cm, dispuse seriat, cilindrice și păroase. Frunzele sunt mici, rigide, cu o nervură
mediană și 3 nervuri laterale proeminente, ovale sau eliptice, la vârf rotunjite, la
bază cuneate, pe ambele fețe glabre, iar la bază lung ciliate, dispuse opus.
Inflorescența este capitată, mai rar alungită, compusă din mai multe pseudoverticele,
roșii-purpurii sau roze. Caliciul, lung de 3,5-4 mm este păros, cu dinți lung ciliați.
Corola este lungă de 3-6 mm, cu labiul superior emarginat și lat iar labiul inferior
trilobat. Androceul este format din 4 stamine dintre care 2 sunt mai lungi. Ovarul
este superior. Fructele sunt tetranucule elipsoidale, brune. Planta are un miros
aromatic. Înflorește: V-IX.
Ecologie: planta vegetează pe soluri aride, pietroase, nisipoase cu
expoziție sudică, fără apă stragnantă, în fânețe.
Răspândire în țară: specie rară întâlnită în județele Bistrița-Năsăud:
Rodna la „Pușcărie„ și Mehedinți: mlaștina Salcâmi.
Răspândire pe glob: Europa centrală și de nord.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: părțile aeriene ale
plantei ( Herba Serpylli ).
CIMBRIȘOR
Perioada de recoltare: mai-septembrie.
Principii active: ulei volatil, timol, cineol, acid ursolic, cafeic, tanin, derivați flavonici, substanțe amare,
serpilină, acid malic, săruri minerale.
Boli în care este utilizată: uz intern: rinite cronice, lepră, enterocolită, dispensii, viermi intestinali, boli
hepatice, bronșită, astm bronșic, laringite, traheite, tuse convulsivă, anemie, tonic nervos, epilepsie, alcoolism, afecțiuni
renale, gripă, guturai, vomă, abcese; uz extern: răni și ulcerații tegumentare, rinite cronice, reumatism, crampe
abdominale, stomacale și menstruale, spasme ale organelor pelviene (genitale).
Fam. Lamiaceae THYMUS VULGARIS L. - CIMBRU
Descrierea speciei: Cimbrul de grădină este un subarbust anual, cu miros
aromat caracteristic, înalt de 10-30 cm, cu tulpini groase și lemnoase, erecte sau
Thymus vulgaris ascendente, foarte ramificate de la bază, tetramucheate, acoperite cu peri tectori scurți,
îndreptați în jos și cu nuanțe violacee. Frunzele sunt mici, lungi de 1-3 cm, liniare sau
eliptic-lanceolate, romboidale, cuneate la bază, cu margini puternic revolute, neciliate,
foarte scurt pețiolate, pe față glabre, iar pe dos cu un toment scurt dispuse opus. Florile
sunt mici, rozee, foarte aromatice.Cele 3-6 pseudoverticele sunt grupate în capitule sau
în inflorescențe spiciforme laxe, la baza frunzelor dinspre vârful ramurilor. Caliciul este
aspru, cu peri foarte scurți, proeminent nervat. Tubul corolei este cilindric, labiul
superior bilobat, iar cel inferior trilobat. Staminele și stilul sunt exerte, ovarul are poziție
superioară iar fructele sunt nucule mici brune elipsoidale, grupate câte 4 la baza
caliciului persistent. Înflorește: V-X.
Ecologie: plantă cultivată pe soluri aride, nisipoase.
Răspândire în țară: comună în cultură.
Răspândire pe glob: regiunea mediteraneeană, cultivată în restul Europei
și America de Nord.

- CIMBRU
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: părțile aeriene ale plantei ( Herba Thymi vulgaris ).
Perioada de recoltare: aprilie - înainte de înflorire.
Principii active: ulei eteric format din timol, carvacrol, hidrocarburi terpenice, acid palmitic, stearic, oleic,
linoleic.
Boli în care este utilizată: uz intern: enterocolite, helmintiaze, stimularea funcției hepatice, tuse convulsivă;
uz extern: răni, ulcerații, stimularea circulației periferice.
 ACHILLEA MILLEFOLIUM L. - COADA ȘORICELULUI
Fam. Asteraceae Descrierea speciei: plantă ierboasă perenă, prevăzută cu un rizom repent lemnos,
oblic sau orizontal, cu stoloni puternici. Tulpina este înaltă de 8-60 cm, erectă ori ascendentă,
Achillea millefolium păroasă, de obicei simplă, ramificată în partea superioară. Frunzele alterne sunt lanceolate, 2-3
penat-sectate, cele bazale sunt uneori foarte mari, lungi de 35 cm și late de 3-4 cm. Cele
caulinare mijlocii sunt lanceolate, pubescente și cartilaginos mucronate. Rahisul este îngust
marginat, întreg sau uneori în partea superioară dințat. Florile sunt dispuse într-un corimb
terminal compus, formate din peste 200 de antodii mici ovoide, lungi de 4-6 mm, cu involucru
format din bractei lungi de 3 mm, păroase și imbricate. Fiecare antodiu este format din 5-6 flori
ligulate radiare, la exterior, obovate, albe, uneori rozee și circa 20 de flori tubuloase
hermafrodite, centrale. Fructul este o achenă lungă de 2-3 mm și lată de 1-2 mm. Înflorește: VI-
VIII.
Ecologie: specia vegetează pe soluri nisipoase relativ umede, însorite sau umbrite,
în fânețe, poieni, margini de pădure.
Răspândire în țară: frecventă de la câmpie până în zona subalpină.
Răspândire pe glob: Eurasia, America de Nord.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: inflorescențele ( Flos Millefolii ),
partea aeriană a plantei ( Herba Millefolii ).
COADA ȘORICELULUI Perioada de recoltare: iunie-august.
Principii active: ulei volatil, acizii achileie, formic, acetic, aconitic, ascorbic,
folic, propioni, valerianic, palmitic, stearic, miristic, linoleic, onecinic, alcool etilic, metilic,
flavone, maltoză, zaharoză, glucoză, arabinoză, galactoză, dextrine, aminoacizi, proteine,
taninuri, substanțe minerale ca săruri de Fe, Mn, Zn, Cu, Ni, Ca.

Boli în care este utilizată: uz intern: stimularea poftei de mâncare, anorexie, bronșite, tuse, rinite, rinosinuzite
alergice, alergii, sedativ, colici hepato-biliare, dischinezie biliară, balonări, cistite, menstre neregulate și dureroase,
ulcer gastric, ulcer duodenal, cancer al organelor pelviene, congestie cerebrală, boli de ochi, hemoragii nazale,
hemoragii stomacale; uz extern: afecțiuni vasculare, eczeme, arsuri, contuzii, răni purulente, ulcerații, hemoroizi, fisuri
mamelonare, abcese dentare, astm bronșic, mâncărimi vaginale, inflamații ale ovarelor, leucoree, prolaps uterin.
 ANTENNARIA DIOICA (L.) Gaertner - TALPA MÂȚEI
Fam. Asteraceae Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol un rizom
oblic sau orizontal, din care se desprind rădăcini și stoloni aerieni. Tulpina înaltă de 6-
Antennaria dioica 35 cm, argintiu-păroasă. Frunze bazale alungit spatulate, atenuate în pețiol, cele
tulpinale îngust-lanceolate, sesile acute, ambele argintii-păroase, mai târziu, pe fața
superioară, glabre; indivizii masculi au flori albe, iar cei femeli roz, grupate în calatidii.
Înflorește în mai-august.Fructe achene mici cu papus.
Ecologie: specia vegetează pe soluri sărace, uscate din zona alpină.
Răspândire în țară: în zona alpină a lanțului carpatic.
Răspândire pe glob: Eurasia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: inflorescențele femele
(Flores Pedi Cati).
Perioada de recoltare: mai-iunie.
Principii active: ulei volatil, substanțe amare, flavonoide, fitosterine,
rezine, mucilagi, tanin etc.
Boli în care este utilizată: uz intern: afecțiuni bronho-pulmonare,
stimularea secreției biliare, acțiune expectorantă și calmantă, cicatrizarea rănilor.

TALPA MÂȚEI
 ANTENNARIA DIOICA (L.) Gaertner - TALPA MÂȚEI
Fam. Asteraceae Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol un rizom
oblic sau orizontal, din care se desprind rădăcini și stoloni aerieni. Tulpina înaltă de 6-
Antennaria dioica 35 cm, argintiu-păroasă. Frunze bazale alungit spatulate, atenuate în pețiol, cele
tulpinale îngust-lanceolate, sesile acute, ambele argintii-păroase, mai târziu, pe fața
superioară, glabre; indivizii masculi au flori albe, iar cei femeli roz, grupate în calatidii.
Înflorește în mai-august.Fructe achene mici cu papus.
Ecologie: specia vegetează pe soluri sărace, uscate din zona alpină.
Răspândire în țară: în zona alpină a lanțului carpatic.
Răspândire pe glob: Eurasia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: inflorescențele femele
(Flores Pedi Cati).
Perioada de recoltare: mai-iunie.
Principii active: ulei volatil, substanțe amare, flavonoide, fitosterine,
rezine, mucilagi, tanin etc.
Boli în care este utilizată: uz intern: afecțiuni bronho-pulmonare,
stimularea secreției biliare, acțiune expectorantă și calmantă, cicatrizarea rănilor.

TALPA MÂȚEI
Fam. Asteraceae ARCTIUM LAPPA L. - BRUSTURE
Descrierea speciei: este o plantă ierboasă bianuală, viguroasă, cu o rădăcină
Arctium lappa pivotantă puternică, cărnoasă, ramificată, lungă de 30-60 cm și groasa de 2-6 cm, brunie și o
tulpină înaltă de 1-2 m, erectă și ramificată. În primul an de vegetație formează o rozetă de
frunze bazilare, cu pețiol lung nefistulos. Limbul lung de 40-50 cm și lat de 25-30 cm, este
triunghiular ovat, cu baza cordată, vârful obtuz și mucronat, pe margine distanțat denticulat,
pe fața superioară glabru, închis verde, pe dos aranhnoideu tomentos, prevăzut cu un pețiol
lung de aproximativ 30 cm. Frunzele caulinare sunt descrescente. Corimbul este format din
antodii lung pedunculate, globuloase, protejate de un involucru. Involucrul prezintă foliole
multiseriate, imbricate, glabre, drepte, verzi, la vârf galbene, fin ascuțite și în formă de
cârlige cu care se agață de blana animalelor. Florile sunt tubuloase, purpurii, cu corolă
alungit campanulată, îngustate brusc în tub.Fructele sunt achene alungite negre, puțin
comprimate, lungi de circa 6 mm, late de 2 mm, cu papus format din sete rigide. Înflorește:
VII-VIII.
Ecologie: specia crește pe lângă case și garduri, lângă drumuri și grămezi de
gunoaie, pe dărâmături.
Răspândire în țară: comună în întreaga țară.
Răspândire pe glob: Eurasia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: rădăcina (Radix Bardane),
frunzele (Folium Bardane).
- BRUSTURE
Perioada de recoltare: rădăcinile se recoltează în martie-aprilie, de la plantele de 2 ani și în octombrie-noiembrie pentru
plantele de un an. Frunzele se recoltează fără pețiol în lunile mai-iunie, înainte de înflorire.
Principii active: inulină, acid palmitic, stearic, sitosterol, stigmasterol, acid cafeic, ulei volatil, vitamine din
complexul B, săruri de potasiu (rădăcină), iar în frunze s-au identificat unele antibiotice nestudiate.
Boli în care este utilizată: uz intern: acnee, calculoză biliară, diabet, eczemă, enterocolită, furunculoză, gripă,
hipertensiune, disfuncția glandelor sudoripare; uz extern: acnee, eczemă, tricofiție, dermatoză inflamtorie, herpes,
furunculoză.
Fam. Asteraceae ARNICA MONTANA L. - ARNICĂ
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă, cu un rozom cilindric gros, din
Arnica montana care pornesc rădăcini fibroase. Tulpina aeriană erectă, cilindrică, simplă, rar ramificată,
cu peri scurți, terminată cu o inflorescență. Frunzele bazale ovat-eliptice, sesile, glabre
sau cu peri aspri, dispuse în rozetă; frunzele tulpinale, mici, opuse. Flori galbene, dispuse
într-un calatidiu, cele marginale ligulate, iar cele din centru tubuloase.Fructele sunt
achene păroase, cu papus negru.
Ecologie: prin fânețe și prin păduri umede, rar prin poieni și tufărișuri.
Răspândire în țară: în tot lanțul carpatic în regiunea subalpină.
Răspândire pe glob: Europa, Siberia.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: florile (Flores Arnicae).
Perioada de recoltare: iunie-iulie-august.
Principii active: acizi grași-50% (palmitic, linoleic, miristic, angelic),
alcooli triterpenici (arnidol, faradiol), compuși monoterpenici oxigenați (terpin izobutirat
de timil).
Boli în care este utilizată: uz intern: dischinezie biliară, insuficiență
cardiacă, metroragie, antidiareic, cicatrizant, acțiune sedativă; uz extern: laringită,
traheită, contuzii, dermatoză inflamatorie, plagă.

ARNICĂ
Fam. Asteraceae ARTEMISIA ABROTANUM L. - LEMNUL DOMNULUI
Descrierea speciei: semiarbust cu miros aromat de lămâie, care
Artemisia abrotanum prezintă în sol o rădăcină bogat ramificată. Tulpina erectă, ramificată, puternic
mirositoare, înaltă de 30-100 cm. Frunze foarte divizate, pe fața inferioară fin-
păroase.Flori galbene, grupate în calatidii mici, cenușii, așezate la subsuoara unor
bractee lungi.Înflorește în august-septembrie.Fructe achene.
Ecologie: plantă cultivată, subspontană, care vegetează bine pe soluri
nisipoase sau pietroase, permeabile.
Răspândire în țară: comună în toată țara.
Răspândire pe glob: Eurasia, regiunea mediteraneeană.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: frunzele și ramurile
tinere.
Perioada de recoltare: iunie-iulie.
Principii active: ulei volatil, cumarine, flavone, substanțe amare,
eucaliptol, abrotină.
Boli în care este utilizată: uz intern: colici hepato-biliare,
dischinezie biliară, hepatită cronică, boli de stomac, boli ale vezicii urinare; uz
extern: tratarea rănilor, combaterea durerilor de picioare, combaterea durerilor de
dinți.

LEMNUL DOMNULUI
Fam. Asteraceae ARTEMISIA ABSINTHIUM L. - PELIN ALB
Descrierea speciei:este o plantă ierboasă perenă, aromatică și cu un
Artemisia absinthium gust amar, prevăzută cu un rizom și o rădăcină lemnoasă, ramificată. Tulpina este
erectă, înaltă de 60-120 cm, lemnoasă, fin striată, suriu pubescentă (toată planta
acoperită de peri mătăsoși, argintii), bogat frunzoasă, paniculat ramificată, cu
ramuri lungi erecte. Frunzele pe față sunt suriu-verzui tomentoase, iar pe dos
albe.Cele tulpinale inferioare și mijlocii sunt bipenat sectate, cu lacinii lat
lanceolate. Inflorescența este un racem compus din antodii numeroase și mici,
nutante, globuloase, galbene, scurt pedicelate, lat obovate ori subrotunde, cele
interne membranacee. Receptaculul este lung păros. Florile discului sunt tubuloase,
cele marginale femele au corola redusă.Fructele sunt achene. Înflorește: VII-IX.
Ecologie: planta crește pe câmpuri, lângă drumuri, locuri ruderale
însorite, pe terenuri aride, pietroase.
Răspândire în țară: crește în toate regiunile țării din zona de șes până
în cea deluroasă.
Răspândire pe glob: Europa centrala și de Sud, Asia de Vest și Africa
de Nord.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat: partea aeriană a
plantei (Herba Absinthii).

PELIN ALB
Perioada de recoltare: iunie-iulie.
Principii active: ulei eteric, flavone, derivați lignaniei, acizi organici (palmatic, arahidic, linoleic, lauric,
stearic, miristic, oleic, nicotinic), vitamina C, substanțe minerale cu elemente de Ca, K, Na, P, Fe, Mn, Mg, Zn, Cu, B.
Boli în care este utilizată: uz intern: stimularea poftei de mâncare, eliminarea din organism a unor toxine,
hipertensiune, înlăturareasenzației de vomă, ușurarea digestiei, boli digestive, boli hepatice; uz extern: oxiurază, răni
purulente, ulcerații.
Fam. Asteraceae ARTEMISIA VULGARIS L.-PELIN NEGRU
Descrierea speciei – plantă erbacee perenă care prezintă în sol un rizom,continuat
Artemisia vulgaris cu o rădăcină ramificată.Tulpina cilindrică,striată,adesea nuanțată în
roșu,ramificată,înaltă de 50-150 cm.Frunze dublu-sectate în partea inferioară a
tulpinii,cele mijlocii și superioare simplu-penate,pe față verzi-închis,pe dos
albicioase.Flori galbene,tubuloase,grupate în panicul compus.Înflorește în iulie-
septembrie.Fruct achenă cilindrică.
Ecologie- planta crește prin locuri cultivate,pârloage,pe lângă drumuri și garduri,în
tufișuri zăvoaie.
Răspândirea în țară- specie comună de la câmpie până în zona montană.
Răspândirea pe glob- Europa Centrală și de Sud,Asia,Africa.
Organul vegetativ și reproducător utilizat-părțile aeriene ale plantei(Herba
Artemisiae vulgaris),rădăcinile și rizomii(Radix Artemisiae).
Perioada de recoltare-părțile aeriene(iulie-septembrie),rizomii și
rădăcinile(octombrie-noiembrie)
Principii active-ulei volatil,substanțe amare,săruri minerale.Uleiul volatil este
PELIN NEGRU alcătuit din compușii
terpenici,metilinozitol,tauremisină,sitosterine,tetracosaol,cetone etc.
Boli în care este utilizată uz intern- stimularea digestiei,stimularea funcției
hepatice,reglarea menstruatiei,isterie,epilepsie,hipertensiune.
Uz extern-combaterea transpirației picioarelor,reumatism.
Fam. Asteraceae ARTEMISIA DRACUNCULUI L.-TARHON
Descrierea speciei- plantă semilemnoasă perenă care prezintă în sol rădăcini subțiri
Artemisia dracunculus ramificate,adânci până la 30-40 cm.Tulpinile aeriene bogat-ramificate,foliate înalte de 50-
100 cm.Frunze liniar-lanceolate,lungi de 2-10 cm,glabre,alterne,puternic aromate.Flori
albe,galbene,brun-violacee,grupate în calatidii.Înflorește în august-septembrie.Fructe
achene foarte mici,fără papus.
Răspândirea în țară- sudul țării.
Răspândirea pe glob-Europa,Siberia.
Organul vegetativ și reproducător utilizat- partea aeriană a plantei(Herba Dracunculi)
Perioada de recoltare- iulie-septembrie
Principii active- ulei volatil format în special din metilhavicol,taninuri,substanțe
amare,vitamina B1,C,săruri minerale,urme de iod.
Boli în care este utilizată uz intern- afecțiuni digestive,boli de ficat,boli de
rinichi,ascită,anorexieș uz extern-reumatism,dureri de cap,dureri de dinți,pulpită.

TARHON
 BELLIS PERENNIS L.-BĂNUȚI
Fam. Asteraceae Descrierea speciei- plantă erbacee perenă,care prezintă în sol un rizom scurt din care
pornesc rădăcini firoase.Tulpina este glabră sau păroasă,înaltă de 2-15 cm.Frunzele
Bellis perennis sunt obovat-spatulate,uninerve,scurt-păroase până la glabre,dispuse într-o rozetă
bazală.Tulpina poartă terminal o inflorescență numită calatidiu,cu florile marginale
ligulate,albe,în partea terminală roșii până la roze,cele din partea centrală a discului
sunt tubuloase,galbene,hermafrodite.Fructele achene mici,comprimate,fără papus.
Ecologie- specia vegetează prin fânețe,pășuni,pe lângă drumuri.
Răspândirea în țară- comună de la câmpie până în regiunea montană.
Răspândirea pe glob- Eurasia,regiunea mediteraneeană.
Organul vegetativ și reproducător utilizat- frunzele și planta întreagă.
Perioada de recoltare- martie-aprilie.
Principii active- saponine,acid
malic,acetic,oxalați,mucilagii,tania,rezine,inulină,substanțe amare,ulei eteric.
Boli în care este utilizată uz intern-dureri de cap,comoții cerebrale,gaze
intestinale,ascită,ușurarea nașterii la femei, uz extern- vindecarea rănilor.

BĂNUȚI
Fam. Asteraceae CALENDULA OFFICINALIS L.-GĂLBENELE
Descrierea speciei- plantă anuală,rar perenă,cu un miros balsamic puternic.Prezintă
Calendula officinalis o rădăcină pivotantă,tulpină înaltă de 20-50 cm,erectă ramificată de la mijloc în
sus,pubescentă,foliată până la inflorescentță.Frunzele sunt întregi sau neînsemnat
denticulate,pubescente sau glabrescente dispuse altern.Cele inferioare sunt spatulat
oblanceolate,sesile,la vârf rontujit sau scurt mucronate,cele mijlocii lat
lanceolate,iar cele de pe ramuri sunt îngust lanceolate,acute și sesile.Penduculii
florali au câte un singur antodiu erect,cu diametrul de 6-8 cm.Involucrul este
campanulat,cu foliole îngust lanceolate,acute și păroase.Florile ligulate sunt 2-3
serioate,portocalii sau galbene,de 2 ori mai lungi decât involucrul,fertile.Florile
centrale sunt tubuloase,hermafrodite și sterile.Achenele sunt lung
rostrate,nearipate,dorsal scurt spinoase.Înflorește VI-IX.
Ecologie- specia vegetează bine pe toate tipurile de sol,are pretenții moderne față
de lumină și umiditate.
Răspândirea în țară-frecventă în întreaga țară.
Răspândirea pe glob-originară din Europa de Sud și cultivată în întreaga Europă.
Organul vegetativ și reproducător utilizat- florile(Calendulae flos cum receptaculis)
Perioada de recoltare-iunie-septembrie.
Principii active-ulei volatil,saponozide triterpenice,carotenoide,flavonoide,glicozide
flavoinice,substanțe amare,gumirezine,mucilagii vitamina C,acid malic,substanțe
proteice,esteri colesterinolici ai acizilor tauric,miristia,palmitie.
Boli în care este utilizată uz intern- gastrite hiperacide,ulcer gastric și
GĂLBENELE duodenal,colecistită,dischinezie biliară,icter,ulcerații canceroase,inflamații ale
colonului,hemoroizi,vermifug,boli de ficat,cicatrizant intern,dismenoree, uz extern-
leucoree,tricomonază,acnee,arsuri,degerături,răni purulente,cancerul pielii,leziuni
ulceroase ale sânilor,cancer mamar,boli tegumentare,micoze,osteoporoză.
Fam. Asteraceae
CARLINA ACAULIS L.-TURTĂ
Carlina acaulis Descrierea speciei- plantă erbacee perenă care prezintă în sol un rizom
gros,pivotant.Tulpina scurtă sau absentă.Frunze alungit-ovate sau lanceolate,sectate și
spinoase,glabre,rigide cu nervuri proeminente.Flori brun-roșietice,tubuloase,foarte
numeroase,grupate intr-un calatidiu,cu foliole negricioase,spinos-sectate,cele interne pe
față albe,lucioase,ușor curbate spre exterior.Înflorește în august-septembrie.Fructe
achene mici,fin-păroase cu papus lung.
Ecologie- specia vegetează prin fânețe și pășuni.
Răspândirea în țară- în regiunea montană și subalpină a masivelor din Carpați.
Răspândirea pe glob- Europa centrală și regiunea mediteraneeană.
Organul vegetativ și reproducător utilizat- rădăcinile și rizomul(Radix Carlinae acaulis)
Perioada de recoltare- august-septembrie.
Principii active- ulei volatil,inulină,tanin,rezine,săruri minerale.
Boli în care este utilizată uz intern-ascită,boli de stomac,helmintiaze,boli ale căilor
urinare,tonic stomahic, uz extern- eczeme(pecingine,pustule,piele aspră)

TURTĂ
Fam. Asteraceae
CENTAUREA CYANUS L.-ALBĂSTRIȚĂ
Centaurea cyanus Descrierea speciei- plantă anuală,alburiu-păroasă.Frunzele inferioare cu lobii
înguști,cele superioare întregi.Vârful tulpinii și al ramurilor poartă câte un
singur antodiu cu flori albastre care au formă de pâlnie,cele marginale sunt
sterile.
Ecologie- frecventă pe solurile nisipoase în culturile de cereale păioase.
Răspândirea în țară-frecventă de la câmpie până în regiunea montană.
Răspândirea pe glob – răspândită în toate țările unde se cultivă cereale.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat- florile marginale(Flores Cyani) dar
și antodiile în întregime(Flores Cyani cum receptaculi)
Perioada de recoltare- florile marginale(iulie-august),antodiile(iulie-
septembrie)
Principii active-
poliine,poliene,centaurină,cicorină,tanin,mucilagii,cianină,antocianide,săruri
de K,Mg.
Boli în care este utilizată uz intern- afecțiuni
renale,veziculare,anorexie,insuficiență cardiacă,flebită,edem,dischinezie
biliară,dispepsie, uz extern- boli oculare,conjunctivită.

ALBĂSTRIȚĂ
Fam. Asteraceae
CHAMAEMELUM NOBILE (L.) AII – MUȘEȚEL ROMAN
Chamaemelum nobile Descrierea speciei- plantă erbacee perenă,prevăzută cu o tulpină mai mult sau mai puțin
pubescentă,decumbentă,aromatică,înaltă de 10-30 cm cu port ascendent.

Frunzele sunt oblog lanceolate,sesile,2-3 pena sectate,cu lobi liniari

mucronați.Involucrul este format din bractei oblogi sau obovate,amplu scarioase.Florile
sunt dispuse în antodii terminale,solitare,cu receptacul conic sau hemisferic,plin în
interior.Florile ligulate sunt albe,uneori absente iar cele centrale tubuloase,galbene.
Ecologie- specia este subspontană și crește de-a lungul drumurilor,în fânețe umede.
Răspândirea în țară-se cultivă în SE țării.
Răspândirea pe glob- vestul Europei,țările nordice,Nordul Irlandei.
Organul vegetativ sau reproducător utilizat- florile(Flos Anthemis nobilis).
Perioada de recoltare- iulie- septembrie.
Principii active- ulei volatil,principii amare(nobilina),flavonozide,cumarine,taninuri.
Boli în care este utilizată uz intern-tonic amar,dismenoree,colită spastică și meteorică uz
extern-migrene,cefalei,dureri lombare de origine gripală.

MUȘEȚEL ROMAN
Fam. Asteraceae CHAMOMILLA RECUTITA (L.) RAUSCHERT-MUȘEȚEL
Descrierea speciei- plantă erbacee anuală,care prezintă în sol o rădăcină
Chamomilla recutita pivotantă,ramificată superficial.Tulpina adesea ramificată de la bază,fiecare ramură
terminată cu o inflorescență.Frunzele alterne 2-3 penat sectate.Florile sunt grupate
într-o inflorescență semiglobuloasă verde.Marginal sunt florile ligulate albe.Florile
centrale sunt tubuloase,galben aurii.Înflorește în mai-august.Fructelle achene puțin
curbate.
Ecologie- specia vegetează în locuri necultivate,izlazuri,pe lângă drumuri,pajiști,pe
soluri sărăturoase.
Răspândirea în țară- plantă comună în întreaga țară.
Răspândirea pe glob- Eurasia.
Organul vegetativ și reproducător utilizat- florile(Flores Chamomillae)
Perioada de recoltare- mai- august.
Principii active- ulei eteric,glucide simple,poliglucide,acid
olei,cerotic,palmitic,stearic,clorogenic,salicilic,caprinic,colină,acid nicotinic,vitaminele
B,C,substanțe minerale.
Boli în care este utilizată uz intern- gastrite hiperacide,ulcer gastric,enterocolită,colici
abdominale,diaree,stimularea funcției hepatice,gripă.guturai,menstre cu dureri,astm
bronșic,insomnii,calmant,antispasmodic,dezinfectant,antiinflamator.uz extern-
gingivite,abcese dentare,amigdalite stomatite,ulcere
MUȘEȚEL varicoase,hemoroizi,furunculoză,răni
purulente,ulcerații,leucoree,reumatism,eczeme,arsuri,sinuzite,conjunctivite,îngrijirea
părului,cosmetica feței.
Fam. Asteraceae
CICHORIUM INTYBUS L.- CICOARE
Cichorium intybus Descrierea speciei- plantă perenă care prezintă în sol o rădăcină pivotantă,tulpină
erectă,înaltă de 30-120 cm,ramificată.Frunzele din rozetă sunt pețiolate,verzi închis,cu
limbul oval-lanceolat,adânc și neregulat crestat.Flori albastre.Înflorește în iulie-
septembrie.Fruct achena cu papus foarte scurt.
Ecologie- specia vegetează prin pajiști,pe lângă iazuri,pe marginea drumurilor și a căilor
ferate.Are cerințe mari față de umiditate și luminozitate.Preferă soluri cu textură
mijlocie sau ușoară,fertile,bogate în humus,profunde cu reacție neutră.
Răspândirea în țară-comună de la câmpie până în montană.
Răspândirea pe glob- Eurasia
Organul vegetativ și reproducător utilizat- părțile aeriene ale plantei(Herba
Cichorii),rădăcinile(Radix Cichorii).
Perioada de recoltare- partea aeriană în iulie-august,rădăcinile în septembrie-
octombrie.
Principii active- proteine,lipide,celuloză,substanțe minerale cu K,Na,P,Ca,Cl,S,Mg
substanțe organice ca –insulină,intibină,colină,ruzine,tanin,uleiuri volatile.
Boli în care este utilizată uz intern-
angiocolită,colecistită,constipație,astm,bronșită,dischinezie
biliară,furunculoză,helmintiază,hepatită cronică,insuficiență
cardiacă,tuse,edem,acnee,gută,seboree,febră,reumatism,dureri de stomac,dureri de
cap,diureză. Uz extern- vindecarea rănilor și tăieturilor.
CICOARE
Fam. Asteraceae
CNICUS BENEDICTUS L.-SCHINEL
Cnicus benedictus Descrierea speciei- plantă erbacee anuală care prezintă în sol o rădăcină lungă până la 12
cm.Tulpina în cinci muchii,lânos-păroasă,simplă sau ramificată,înaltă până la 1 m.Frunze
alungit-lanceolate,cu nervuri proeminente, pe margini spinos-
dințate,sesile,alterne,înconjoară tulpina ca un guleraș.Flori galbene,tubuloase,cu nervuri
mai închise la culoare,grupate în calatidii terminale.Înflorește în iunie-august.Fructul o
achenă galbenă-brunie,cilindrică cu papus.
Ecologie-planta vegetează în locuri însorite,îndeseobi pe soluri umede,profunde,mai
grele.Rezistă la secetă.
Răspândirea în țară- se cultivă în județele Prahova,Buzău,Giurgiu,uneori este sălbăticită.
Răspândirea pe glob-Europa de sud-Est,Africa de Nord.
Organul vegetativ și reproducător utilizat- partea aeriană a plantei(Herba Cardui
benedicti sau Herba Cnici)
Perioada de recoltare – iunie- septembrie.
Principii active- ulei volatil,substanțe
amare(cniicina,benedictina),mucilagii,tanin,fitosterine,acizi rezinici, acid nicotinic, un
principiu antibiotic,vitamina B,săruri de potasiu,calciu,magneziu.
SCHINEL Boli în care este utilizată uz intern- gastrită,constipații cronice,ascită,astm,tuse,afecțiuni
hepatice,stimulent al digestiei,duretic,hipoaciditate,reumatism,febră,fortificarea
organismului. Uz extern- arsuri,degerături,răni purulente,ulcerații,fisuri mamelonare.
Fam. Asteraceae
CYNARA SCOLYMUS L.- ANGHINARE
Cynara scolymus Descrierea speciei- Anghinaria este o plantă bienală sau perenă,care în primul an de vegetație prezintă o
rozetă de frunze bazale mari,până la 80 cm lungime,pețiolate.Cele tulpinale sunt sesile,penat sectate sau
fidate cu 5-8 perechi de lacinii lanceolate,cu mucroni,pe față verzi,iar pe dos alb tomentoase,dispuse
altern.Tulpina aeriană apare în cel de-al 2-lea an,este erectă,înaltă de 200
cm,groasă,ramificată,păienjeniu tomentoasă.Antodiul globulos este foarte mare,de 7-8 cm în
diametru,dispus la vârful ramurilor.Foliolele involucrate sunt cărnoase la bază,terminate
acut,obtuze,nepungente.Florile ligulate sunt roșii-violacee.Receptacului este foarte cărnos.Fructele sunt
achene brune puțin comprimate,prevăzute cu papus gălbui.Înflorește VII-IX
Ecologie- plantă cultivată în soluri nisipoase.
Răspândirea în țară-specia este cultivată numai în sudul țării(Județele
Ialomița,Ilfov,Teleorman,Giurgiu,Olt,Dolj).
Raspândirea pe glob- regiunea mediteraneeană.
Organul vegetativ și reproducător utilizat- frunzele complet dezvoltate(Foliul Cynarae) când au 30-35 cm.
Perioada de recoltare iunie-septembrie și se usucă imediat.
Principii active- cinarină,acid
clorogenic,malic,lactiv,gliceric,glicolic,polifenoli,flavonozide(cinarohzidă,acolinozidă),cinaropicrină,glicoide
le A și B,mucilagii,tanoizi,pectine,zaharuri.
Boli în care este utilizată uz intern-m angină pectorală,angiocolită,anorexie,ateroscleroză cu sau fără
hipertensiune,ciroză hepatică,colecistită,colică abdominală,colită,constipație,diabet,diskinezie
biliară,dispepsie,enterită,enterocolită,febră,hemoroizi,hepatită cronică,hipercolesteromie,hipertensiune
arterială,insuficiență cardiacă cu edem,intoxicație,nefrită,pielită,uremie,urticarie,vomă.

ANGHINARE
Fam. Asteraceae

Eupatorium cannabinum
EUPATORIUM CANNABINUM L.- CÂNEPA CODRULUI
Descrierea speciei- plantă erbacee perenă,prevăzuta cu p rădăcină
cilindrică,tuberoasă,cu o tulpină erectă,punescemtă,înaltă de 30-175
cm,cilindrică,simplă sau ramificată.Frunzele sunt opuse,scurt pețiolate,3-5 fidate,cu
lobii lanceolați sau ovați,sub care adeseori se află inflorescențe axiale.Ele sunt
pedunculate,îngust cilindrice,cu 4-6 flori.Foliolele involucrale sunt
inegale,imbricate,glabre sau fin pubescente.Florile tubuloase sunt
hermafrodite,pentamere,roșii sau albe.Fructul este o achenă cincimuchiată,la capăt
negre,prevăzute cu papus cu peri simpli uniseriați.Înflorește în iulie-septembrie.
Ecologie- specia vegetează pe lângă ape,zăvoaie,locuri umede,liziera pădurilor.
Răspândirea în țară-comună.
Răspândirea pe glob- Eurasia,Africa de Nord,foarte răspândită în țările nordice ale
Europei.
Organul vegetativ și reproducător utilizat- rizomul,rădăcinile și frunzele(Eupatorii
cannabini rhizoma,radix et folium)
Perioada de recoltare- iulie,august
Principii active- substanțe amare,substanțe tanante,ulei volatil.
CÂNEPA CODRULUI Boli în care este utilizată uz intern- afecțiuni hepatobiliare,afecțiuni renale,preparate
homeopatice(gastrite acute,inflamațiile vezicii urinare)
Fam. Asteraceae
Helianthus annuus HELIANTHUS ANNUS L.-FLOAREA SOARELUI
Descrierea speciei- plantă erbacee,anuală de cultură,care prezintă în sol o rădăcină
pivotantă puternică,adâncă până la 2,5 m.Tulpina erectă,cilindrică,groasă,aspru-
păroasă,plină cu măduvă buretoasă,înaltă de 1-5m.Frunze alterne,mari,ovat-
cordate,marginea serată,aspru-păroase,pețiolate.Flori grupate în calatidii,cele
marginale ligulate,sterile,galbene-aurii,cele din interior tubuloase fertile.Înflorește în
iulie-septembrie.Frunzele achene.
Ecologie- specie cultivată în soluri luto-nisipoase,bogate în humus,fertile,cu cerințe
medii față de umiditate,suportă seceta.
Răspândirea în țară- comună în toată țara.
Răspândirea pe glob- Eurasia
Organul vegetativ și reproducător utilizat- florile marginale(ligulate)(Flores Helianthii)
și fructele.
Perioada de recoltare- iulie – august.
Principii active – acizi grași nesaturați,aminoacizi,celuloză,săruri minerale,vitaminele
A,D,E,K,cvercetină,antocianină,colină.
Boli în care este utilizată uz intern- malarie,afecțiuni pulmonare,dizenterie,febră
tifoidă, ux extern- răni ce supurează.
FLOAREA SOARELUI
Fam. Asteraceae
Helichrysum arenarium
Descrierea speciei- plantă erbacee perenă care prezintă în sol o rădăcină
pivotantă lemnoasă.Tulpina erectă,neramificată,acoperită cu peri
mici,surii,înaltă până la 50 cm.Frunze oblong-lanceolate,sesile,pe ambele
fețe acoperite cu peri mici,surii.Flori galbene,grupate în inflorescențe
globuloase,iar acestea adunate într-un panicul.Înflorește în iulie-
octombrie.Fructe achene mici.
Ecologie- specia vegetează în locuri înierbate și nisipoase.
Răspândirea în țarp-frecventă în regiunea de câmpie.
Răspândirea pe glob- Europa,Caucaz.
Organul vegetativ și reproducător utilizat-florile(Flos Helichrysi)
Perioada de recoltare iulie-octombrie.
Principii active- ulei volatil,substanțe
amare,flavonoide(salipurozid,apigenină,astragalină),taninuri,substațe
SIMINOC minerale.
Boli în care este utilizată uz intern-gută,colecistite
cronice,reumatism,helmintiaze,hepatită
Fam. Asteraceae
Hieracium pilosella HERACIUM PILOSELLA L. – VULTURICA

Descrierea speciei :planta erbacee perena care prezinta in sol un

rizom orizontal,din care se desprind radacini adventive si stoloni
aerieni,lungi ,neramificati,dens si lung parosi .Tulpina florifera inalta
de 20 -30 cm,lipsita de frunze,paroasa,poarta in varf inflorescenta .
Frunzele bazale dispuse in rozeta ,lanceolate,intregi .Flori galbene-
aurii,uneori portocalii ,grupate intr-un calatidiu globulos sau
ovoidal.Infloreste in mai – septembrie.Fruct achena cu papus.
Raspandirea in tara:planta comuna indeosebi in regiunea deluroasa
si Montana.
Raspandirea pe glob:Eurasia si America de nord.
Organul vegetative si reproducator utilizat : partile aeriene ale
plantei,radacina.
Principii active:acizi cafeic si clorogenetic,umbelifeerona.
Boli in care este utilizata:uz intern:endeme,hipertensiune
VULTURICA
arterial,cistite.
Fam. Asteraceae
Inula helenium
INULA HELENIUM L. – IARBA MARE
Descrierea speciei:
Planta erbacee perena,care prezinta in sol o radacina tuberizata , groasa pana
la 6 cm ,din care se desprind radacini lungi pana la 50 cm,cenusii brune
.Tulpina ercta,muchiata,paroasa ,simpla sau ramificata ,inalta de 60 150 com
.Frunze bazale eliptice,mari,lung petiolate,cele tulpinale ovat – lanceolate ,cu
petiolul din ce in ce mai scurt,pana la sessile ,cordate la baza,pe fata
superioara aspru-paroase,verzi ,pe fata inferioara,aurii catifelate ,cu dinti
inegali pe margine.Flori grupate in calatidii,cele marginale linguate-galbene,in
centru cele tubuloase mai inchise la culoare .Infloreste in iunie-septembrie
.Fructe achene mici cu papus lung.
Raspandirea in tara:comuna in zona dealurilor si montana inferioara.
Raspandirea pe glob:Europa centrala,Italia,Balcani,Asia centrala.
Perioada de recoltare:primavera(aprilie-mai),toamna(septembrie-noiembrie).
IARBA MARE Organul vegetative si reproducator utilizat: rizomul si radacinile.
Principii active:insulin,polimeri ai lovuloziei ,ulei volatile ,substante fitoncide
,fridelina , stigmasterina .

Boli in care este utilizata:uz intern: bronsita,astm bronsic,tuse,afectiuni ale aparatului urinar,guta,dischinezie
biliara ,alergii,ascaridioza,anemie,rheumatism,leucoree,spondilita anchilozanta;uz extern: eczema,rani
purulente,ulceratii,ulcere varicoase,rheumatism,raie.
Fam. Asteraceae
LACTUCA SATIVA L.-SALATA
Lactuca sativa Descrierea specie:planta erbacee anuala,legumicola,care prezinta in sol o
radacina pivotanta,adanca pana la 60-70 cm.Frunze glabre , de forma ovala ,
scurt-petiolate,marginile netede ,verzi de diferite nuante.Tulpina florala inalta
de 100 -120 cm,puternic ramificata,glabra ,cilindrica.
Flori galbene ,hermaphrodite,grupate in capitule mici,ovoidal-
cilindrice.Inloreste in iulie –august.Fruct achena mica,alb-argintie,cafenie sau
neagra.
Raspandirea in tara:in toata tara.
Raspandirea pe glob:Europa,regiunea mediteraneeana.
Perioada de recoltare:iulie –august.
Boli in care este utilizata:uz intern:afectiuni gastrointestinale,nefrita,litiaza,
urica,artrita,guta,reglarea ciclurilor menstruale,tuse
astmatica,hiperexcitabilitate sexuala la femei;uz
extern:panaritiu,furuncule,conjunctivitate,degeraturi
SALATA
Fam. Asteraceae ONOPORDON ACANTHIUM L. –SCAI MAGARESC
Descrierea specie:Planta erbacee bienala care prezinta in sol o radacina
Onopordon acanthium pivotanta.Tulpina robusta,inalta de 30-200cm,alb lanoasa,bogat
ramificata.Frunze ovate,sinuate,spinoase,alb sau aurii pe ambele fete.Flori rosii
,uneori violacee.Infloreste in iulie-august.Fructe achene putin comprimate,cu
papus galbui-brun.
Raspandirea in tara:comuna in toata tara,din regiunea de campie pana in cea
Montana.
Raspandirea pe glob:Eurasia.
Organul vegetative si reproducatori utilizat:frunzele si inflorescente.
Perioada de recoltare:iulie-august.
Principii active:alcaloizi,arctiopicrin.
Boli in care este utilizata:uz intern:litiaza renala;uz extern;tratarea ranilor.

SCAI MAGARESC
Fam. Asteraceae
Petasites hybridus
PETASITES HYBRIDUS(L)Gaerta-BRUSTURE DULCE
Descrierea specie:planta erbacee perena,care prezinta in sol un rizom
gros,noduros,ramificat,orizontal din care pornesc radacini si stoloni lung de peste 1
m.Tulpini florifere simple ,neramificate,erecte,inalte de 15-40cm,care terminal poarta
inflorescente.Frunzele mari,rotunde,cu baza cordata,cu marginile marunt-dintate,pe
fata superioara glabre,pe cea inferioara,lung-petiolate.Flori rosietice grupate in mici
calatidii ,iar acestea adunate intr-un racem ,apar inaintea frunzelor . Infloresc in
martie-aprilie.Fructe achene ,cu papus alb-murdar.
Raspandirea in tara:specie comuna in toate zonele de deal si munte,pe alocuri si in
regiunea de campie.
Raspandirea pe glob:Eurasia.
Organul vegetative si reproducator utilizat:rizomul,frunzele.
Perioada de recoltare:rizomii se recolteaza primavera de timpuriu(martie) sau
toamna(octombrie),frunzele se recolteaza inainte de a se ingalbeni(septembrie).
Principii active:derivati terapeutici,ulei volatile,mucilagii,inulina,o substanta amara
glicozidica,substanta de natura proteica,rezine,tannin,saruri
minerale(frunzele),gucoza,zaharoza,colina,acid protocatehic,alcool diterpenic,saruri
de K,Mg,etc.(rizom).
Boli in care este utilizata:uz
intern:epilepsie,astm,tuse,raguseala,artrita,febra,adjuvant,in tratarea cancerului;uz
BRUSTURE DULCE extern:hemoroizi,diferite rani,dureri de picioare,combaterea
migrenelor,entorse,luxatii.
Fam. Asteraceae SILYBUM MARIANUM(L) Garte. – ARMURARIU
Descrierea specie;planta erbacee anuala,sau bianuala,cu o radacina
fusiforma si o tulpina erecta,inalta de pana la 1,5 m,de obicei
Silybum marianum ramificata.Frunze alungit-ovate,pana la 15 cm,glabre,alb patate in
lungul nervurilor,cu nervurile prelungite marginale in cate un ghimpe
mai lung,intre care se gasesc altii mai scurti.Flori tubuloase
rosii,grupate mai multe la un loc ,cu foliolele involucrului terminate in
ghimpi.Fructe achene cilindrice,netede,cu papus.
Raspandirea in tara:cultivate in sudul tarii.
Raspandirea pe glob:regiunea mediteraneeana,pana in Asia central.
Organul vegetative si reproducator utilizat:fructul
Perioada de recoltare:la maturitatea fructului (septembrie).
Principii active:saponozide,silimarina,acid fumaric.

ARMURARIU

Boli in care este utilizata:uz intern:tratarea bolilor de ficat ,hepatita epidemica,boli ale
splinei,pleurezie.
Fam. Asteraceae SOLIDAGO VIRGAUREA L. – SPLINUTA
Descrierea specie:planta erbacee perena care prezinta in sol un rizom
Solidago virgaurea cilindric,oblic noduros.Tulpina erecta ,simpla sau ramificata,uneori in
partea superioara usor-pubescenta ,glabra,inalta pana la 1 m.Frunzele
de la baza ovate,cu margini serate sau intregi,glabre sau dispers-
paroase.Flori galbene grupate in calatidii,cele marginale alungit –
liniare.Infloreste in iulie –septembrie.Fructe achene mici cu papus.
Raspandirea in tara:comuna din regiunea de campie pana in zona
alpine.
Raspandirea pe glob:Eurasia,America de nord.
Organul vegetative si reproducator utilizat:planta intreaga
Perioada de recoltare:iulie-septembrie.
Principii active:ulei volatile,substante
amare,saponozide,azulene,tannin.
Boli in care este utilizata:uz intern:calculi biliari,boli de rinichi si vezica
urinara,diaree cu sange,metroragii,afectiuni biliare ,pietre la vezica
biliara,litiaza biliara,enterita;uz extern:cicatrizarea ranilor,nevralgii
dentare.

SPLINUTA
Fam. Asteraceae TAGETES PATULA L. –CRAITE
Descrierea specie:planta erbacee anuala,aromatic,cu o tulpina inalta de 40-60
Tages patula cm,erecta,ramificata,cu ramuri de obicei violente sau rosii brunii.Frunzele sunt alterne
sau opuse,penat fidate,cu laciniile linear lauceolate,serate,cu dintii fin
aristati,glandular punctate.Pedunculul floral este putin ingrosat cu un singur
antodiu.Involucrul este cilindric cu 5-10 bractei.Antodiul are flori galbene aurii,cu
nuante brun rosiatice,cele marginale linguate,female,iar cele interne,tubuloase si
hermaphrodite.Achenele sunt liniare,patru muchiate,putin comprimate,pubescente si
negricioase.Infloreste in iulie-septembrie.
Raspandirea in tara:comuna.
Raspandirea pe glob:Mexic.
Organul vegetative si reproducator utilizat:florile.
Perioada de recoltare:perioada de inflorire(iulie-septembrie).
Principii active:ulei volatile,flavonoide (camferitrina),cvercetagetina.Uleiul volatile este
format din tagetona,nonanol,linalool,limonene,acetat de linalil.
Boli in care este utilizata:uz intern:miopie,hemeralopie,retinita
pigmentara,acomodarea la vedere nocturna.

CRAITE
Fam. Asteraceae TANACETUM BALSAMITA L. – CARAMFIL
Descrierea specie:planta erbacee cu tulpina dreapta,ramificata in partea
Tanacetum balsamita superioara,fin muchiata,inalta de 60-120 cm.frunze ovat-eliptice,cu marginea
crenata fin –alipit-pubescente,cele bazale lung petiolate , cele tulpinale
inferioare,petiolate,restul sessile.Flori mici ,grupate in calatidii peniculat –
umbelate.Inloreste in iulie-august.fructe achene,cilindrice,cu cinci coaste.Intreaga
planta dar mai ales florile au miros asemanator cu cel de izma sau roinita.
Raspandirea in tara:comuna in toata tara.
Raspandirea pe glob:Europa.
Organul vegetative si repoducator utilizat:partile aeriene ale plantei.
Perioada de recoltare:iulie-august.
Principii active:uleiuri eterice.
Boli in care este utilizata:uz intern:afectiuni ale ficatului ,afectiuni
gastrice,hemoroizi,diaree,reglarea menstruatiei,epilepsiei;uz extern:hemoroizi
CARAMFIL ,viermi intestinali,rani greu vindecabile,taieturi,furuncule,caderea parului.
Fam. Asteraceae TENACEUM VULGARE L. – VETRICEA
Tanacetum vulgare Descrierea specie:planta erbacee perena care prezinta in sol un
rizom noduros cu radacini adventive.Tulpina erecta cilindrica ,glabra
cu striatii fine,foliate,inalta de 40-150 cm.Frunze alterne ,penat
sectate cu 10- 12 perechi de foliole ovoide pana la lanceolate,adanc
serate,cele inferioare lung-petiolate,cele superioare scurt –
petiolate,glabre.Flori galbene-portocalii,tubuloase cu miros
specific,grupate in calatidii,iar acestea la randul lor adunate intr-un
corimb.Infloreste in iulie –septembrie.Fructe achene
mici,obovate,lipsite de papus.
Raspandirea in tara:comuna de la ses pana in zona deluroasa.
Raspandirea pe glob:Europa si Asia de vest.
Organul vegetative si reproducator utilizat:florile,partile aeriene ale
plantei.
Perioada de recoltare:iulie-septembrie.
Principii active:ulei volatile,substante amare(tenacetina),esteri
enolici,flavonoide,gumirezine,acid
VETRICEA malic,tartric,tenacetumolic,tanoizide.
Boli in care este utilizata:uz intern:helmintiaze,boli de stomac,boli de
rinichi;uz extern:helmintiaze,combaterea matretii.
Fam. Asteraceae TARAXACUM OFFICINALE –PAPADIE
Descrierea specie:planta erbacee perena care prezinta in sol un rizom
Taraxacum officinale gros,vertical,ramificat,lung de 1-2 cm,continuat cu o radacina pivotanta lunga de 15
cm,din care se desprind putine radacini secundare ,tulpina aeriana cilindrica ,goala
in interior,nefoliata,terminate cu o inflorescenta.Frunzele lanceolate,attenuate in
petiol,cu marginea inegal scobita,rezultand lobi triunghiulari acuti sau obtuzi,cu lobul
terminal mult mai mare.Flori galbene,mari ,linguale,grupate cate 100-230 intr-un
calatidiu care se deschide dimineata si se inchide seara.Infloreste in aprilie-
septembrie.Fructele achene globuloase,fin brazdate,cu papus alb in forma de
umbrella
Raspandirea in tara:comuna.
Raspandirea pe glob:Eurasia.
Organul vegetative si reproducator utilizat:radacina,frunzele,planta intreaga
Perioada de recoltare:martie-noiembrie(radacina),mai august(frunzele),aprilie –
septembrie(planta intreaga).

PAPADIE

Principii active :acidul oleic,palmitic,stearic,tartric,ulei volatile,eolina,glocoza,polioze,substante

proteice,substante antibiotic,alcooli
triterpenici(amidiol,faradiol),carotenoide,xantofile,vitaminele A,B C ,D,
Boli in care este utilizata:uz intern:afectiuni vasculare,anorexie,dischinezie biliara,afectiuni ale
aparatului urinar,guta,hepatita cronica,tulburari digestive,ulcer
varicose,colecistita,eczema,insuficiente hepatica,calculi biliari,tulburari de
metabolism,afectiuni splenice;uz extern:tratarea tenului iritat si inrosit ,infectii ale ochilor.
Fam. Asteraceae TUSSILAGO FARFARA L.-PODBAL
Descrierea specie:planta erbacee perena care prezinta in sol un rizom
cilindric,alb,vertical sau orizontal,acoperit cu solzi ,din care pornesc stoloni si
Tussilago farfara radacini.Tulpina inalta de 5-30 cm,des-paroasa,poarta terminal inflorescenta.Frunze
greu –petilolate,cu limbul aproape rotund,pe margine dintat.Flori galbene,grupate
intr-un calatidiu;cele de pe margine linguale,sterile,iar in centru
tubuloase,fertile.Infloreste in martie-mai.Fructe achene cilindrice,cu papus lung.
Raspandirea in tara:comuna
Raspandirea pe glob:Mexic.
Organul vegetative si reproducator utilizat:frunzele,florile.
Perioada de recoltare:frunzele,florile.
Principii active:mucilagii,tannin,tusilagina,(substanta amara).acid
galic,stearic,palmitic,carotenoide,insilina,fitosterine,saruri miinerale.
Boli in care este utilizata:uz intern:tuse ,astm bronsic,emfizem pulmonary,silicoza
pulmonara,dispersii,dischinezie biliara,bronsita,laringita,traheita,tuberculoza
pulmonara,Uz extern:plagi,ulceratii si eruptii tegumentare,erizipel,inflamatii ale
bursei sinoviale,ulcer scrofulous,fiebite.

-PODBAL
Fam. Asteraceae XANTHIUM SPINOSUM L.- HOLERA
Descrierea specie:planta erbacee anuala care prezinta in sol o radacina
fuziforma.tulpina bogat ramificata incepand de la baza ,pubescenta cu spini
Xanthium spinosum trifurcati la baza fiecarei frunze,inalta de 20-80 cm.Frunze ovat –lanceolate-
trilobate,cu lobul mijlociu mai lung decat cei laterali,pe fata inferioara paroase.Flori
mici,verzui unisexuate,cele mascule grupate in calatidii cu foliole involucrare
concrescute.Infloreste in iulie-octombrie.Fructe achene.
Raspandirea in tara:comuna cu buruiana.
Raspandirea pe glob:America de sud.
Organul vegetative si reproducator utilizat:partile aeriene ale plantei
Perioada de recoltare:iunie-august.
Principii active:acid cafeic,clorogenic,taninuri,saponime,urme de ulei
volatile,flavone.
Boli in care este utilizata:uz intern:turbare,hipertiroidism,adenoma de
prostate,cistopielita,litiaza renala.

.- HOLERA
Fam. Liliaceae ALLIUM CEPA L.-CEAPA
Descrierea specie:planta perena erbacee,in cultura bienala sau
Allium cepa trienala,legumicola.Radacina firoasa.Bulbul rezulta din modificarea frunzelor prin
ingrosarea lor la baza;devin suculente,iar cele din exterior pergamentoase.In
interiorul bulbului exista 1-3 muguri prinsi de disc.Culoarea frunzelor reprezinta un
character de soi.Frunzele sunt fistuloase.Tulpina florifera fistuloasa.Flori albe sau
albicios –verzui,rareori liliachii,ordonate,grupate intr-o inflorescenta
globuloasa.Infloreste in iunie-iulie.Fruct capsula trilobata.
Raspandirea in tara:comuna in cultura.
Raspandirea pe glob:originara din Asia,in cultura raspandita pe tot globul.
Organul vegetative si reproducator utilizat:bulbul
Perioada de recoltare:iunie-august.
Principii active:protide,hidrati de
carbon,lipide,Na,K,Ca,P,Fe,I,Si,Zn,Al,Fl,Co,Mn,vitaminele A,B1,B2,C,E,PP,acid
acetic,fosforic,bisulfit de propil,enzime,glucochinina.
Boli in care este utilizata:uz intern:boli pulmonare,tuse,boli ale vezicii
urinare,prostatita,litiaza urica,litiaza biliara,rheumatism,bronsita
cronica,bronsectazie,astm bronsic,raguseala,ascita,viermi intestinali;uz
extern:dureri de gat,articulatii,degeraturi,furuncule,afte si ulceratii ,otite,negi si
pistrui.

CEAPA
Fam. Liliaceae ALLIUM SATIVUM L.-USTUROIUL
Allium sativum Descrierea specie:planta erbacee perena care prezinta in sol radacini
firoase.Bulb ovoidal format din 15-50 bulbili,prinsi pe un disc comun si
inveliti la exterior de tunici pergamentoase comune.Fiecare bulbil are un
disc propriu si este invelit intr-o tunica pergamentoasa.frunze liniare,lungi
de 20-60 cm,ascutite la varf,pe fata inferioara cu nervura mediana
proieminenta.Flori albicioase,verzui-rosiatice sau purpurii,grupate in
inflorescente.Infloreste in iulie-august.
Raspandirea in tara:cultivat in toata tara,uneori
salbaticit(jud.Mures,Brasov).
Raspandirea pe glob:India de Nord,Tadjikistan,Uzbekistan,partea
occidentala a muntilor Tian-San.
Organul vegetativ si reproducator utilizat:bulbili.
USTUROIUL Perioada de recoltare:iulie-august.
Principii active:glucoza,fructoza,maltoza,rafinoza,protide,ulei eteric format
din 67 compusi,printer care:disulfura de alilpropil,disulfura de alil,trisulfura
de alil.
 Familia Alliaceae Allium victorialis L.- Ai de munte

Allium victorialis Este o plantă erbacee perenă care prezintă ȋn sol o rădăcină fasciculată.Bulbii
lungi, solitari, fixaţi la extremitatea rizomului oblic-ascendent, lung de 3-10 cm,
acoperit cu tunici brune sau brune-cenușii ȋn partea inferioară. Frunze alungit-
lanceolate, eliptice sau lat-eliptice, peţiolate ȋn partea superioară, sesile ȋn partea
inferioară; teaca prevăzută cu striaţiuni violacee ȋmbracă tulpina până la 1/3 – 1/4
din lungimea ei. Flori albicios-verzui sau albe grupate ȋntr-o inflorescenţa
globuloasă. Înflorește ȋn iulie-august. Fruct capsulă.
Ecologie: vegetează ȋn locuri ȋnerbate, stâncoase, sau turboase.
Răspândirea ȋn ţară: ȋn regiunea montană până ȋn cea alpină din Carpaţi.
Răspândirea pe glob: Europa.
Organul vegetativ și reproducător utilizat: bulbul.
Perioada de recoltare: mai-iunie.
Principii active: ulei volatil, vitamina C, substanţe organice și minerale.
Boli in care este utilizată: -uz intern: ateroscleroză, acţiune bactericidă și
bacteriostatică, scorbut, mărește diureza și apetitul sexual;
-uz extern: hemoragii

.- Ai de munte
Fam. Asparagaceae Asparagus officinalis L.- Sparanghel
Este o plantă erbacee perenă care prezintă ȋn sol un rizom puternic, pe care
se formează numeroase rădăcini adventive. Partea superioară a rizomului
Asparagus officinalis formează lăstari aerieni care dau naștere tulpinilor aeriene ȋnalte de 120-150
cm, flexibile, puternic ramificate. Frunzele solziforme așezate la baza
ramificaţiilor tulpinii. Tulpinile bărbătești au flori mici, cu periantul alb-gălbui,
cele femele sunt și mai mici. Fructul este o bacă roșie mică.
Ecologie: specia vegetează ȋn tufișuri, poieni, fâneţe, livezi, nisipuri.
Răspândirea in ţară: comună
Răspândirea pe glob: Europa, Caucaz, Siberia Occidentală.
Organul vegetativ și reproducător utilizat: rizomul și rădăcinile (Rhizoma
et radix Asparagi).
Perioada de recoltare: iunie-august.
Principii active: proteine,lipide,hidraţi de carbon, celuloză, Mg, Ca, P, Fe,
K, Cu, Al, Zn, Co,Si, vitaminele B1, B2, C, asparagină, metilmercaptan,
fitohormoni, enzime.
Boli in care este utilizată: -uz intern: astenie fizică și intelectuală,
insuficienţă hepatică, litiază urică, diabet, gută, bronșită cronică, cretinism
cardiac, colici gastrointestinale, colici renale.

Sparanghel
Fam. Asparagaceae Convallaria majalis L.- Lăcrămioară, Mărgăritar
( Convallariae herba)
Convallaria majalis Lăcrămioara este o plantă ierboasă perenă, prevăzută cu un rizom orizontal
repent, alungit, ± ramificat. Tulpina pa bază este ȋnconjurată de rămășiţele
uscate ale teilor din anii trecuţi și 3-6 teci din anul curent, și o teaca afilă,
alungită, de la subţioara căruia se formează tulpina floriferă. Frunzele 2(3)
sunt bazale , lung peţiolate cu limbul eliptic lanceolat până la ovoidal, atenuat
la bază și la vârf, acute, glabre, cu margini ȋntregi , cu nervuri arcuate,
cEonvergente, inegale, anastomozate. Tulpina floriferă este ȋnaltă de 15-
20(40) cm. Inflorescenţa este un racem simplu, unilateral, cu 5-10(20) flori
urceolate puternic si plăcut mirositoare, pe tipul trei. Bracteile sunt trinervate,
membranoase, mai scurte decât pedicelii florali. Perigonul gamopetal este
globulos-campanulat, format din 6 tepale albe,uneori rozee, cu vârful tepalelor
libere, recurbate afară. Cele 6 stamine au filamente scurte și groase, fixate la
baza perigonului iar anterele galbene, alungite. Ovarul este tricarpelar iar stilul
este scurt și gros. Fructul este o bacă roșie. Înflorește V-VI.
Ecologie: plantă vegetală ȋn pădurile de foioase, mai ales stejărete,
tufișuri, lunci.
Lăcrămioară, Răspândirea in ţară: comună din regiunea de câmpie până la cea
deluroasă; adeseori cultivată si subspontană.

Răspândirea pe glob: Europa, Asia temperată, America de Nord.

Organul vegetativ și reproducător utilizat: frunzele(Folium Convallarine).
Perioada de recoltare: frunzele (aprilie-iunie), părţile aeriene și florile (mai).
Principii active: glicozide (convallatoxină, convallazid, convallatoxolozid), saponozide, (convallarina, convallamarina), acizi
organici, colina, substanţe minerale.
Boli in care este utilizată: -uz intern: afecţiuni cardiace, migrene de natură nervoasă, nevralgii, dureri de cap, ameţeli.
Familia Asparagaceae Polygonatum odoratum( Miller) Druce- Pecetea lui Solomon
Familia Asparagaceae
Poygonatum odoratum Este o plantă erbacee perenă care prezintă ȋn sol un rizom alungit, alcătuit din
articule anuale cu cicatrice, cu poziţie orizontală; din el se desprind rădăcini
adventive. Tulpina ȋnaltă de 15-50 cm. Frunzele eliptic-ovoidale, sesile cu nervuri
evidente, așezate pe două rânduri și ȋndreptate ȋn sus. Flori albe, cu marginea verde,
pendule, cu miros de migdale amare, grupate ȋn raceme, câte 1-2 la subsoara
frunzelor mijlocii, dar orientate pe partea opusă. Înflorește ȋn mai-iunie. Fructul bacă
sferică, neagră-albăstruie.
Ecologie: specia vegetează ȋn păduri de foioase, tufărișuri, pe locuri uscate, rar
ȋn păduri de conifere.
Răspândirea in ţară: comună de la câmpie până la regiunea montană.
Răspândirea pe glob: Eurasia, regiunea mediteraneeană.

Pecetea lui Solomon

Organul vegetativ și reproducător utilizat: rizomul și rădăcinile( Rhizoma et radix
Polygonatum)
Perioada de recoltare: octombrie
Principii active: glicozide, saponine, ucilagii, alcaloizi, tanin.
Boli in care este utilizată: -uz intern: calmant și analgesic ȋn hernie.

-uz extern: contuzii, echimoze, panariţiu.

Fam. Colchicaceae Colchium autumnale L.- Brândușă de toamnă
(Colehici bulbus et semen)
Este o plantă ierboasă perenă, ȋnaltă de 20-45 (65) cm. În pământ are un bulbotuber mare,
Colchicum autumnale ovoidal, cu sau fără rădăcini dezvoltate ȋn timpul ȋnfloririi. Tunicile externe sunt brune ȋnchis
cea internă castanie roșcată, toate prelungite cu un gât lung. Primăvara prezintă 3-4 (5)
frunze glabre , netede, plane, cu margini vaginate, ± răsucite ȋn spirală ȋn jurul axei mediane,
prima lung vaginată, cu limbul lung de 25-40 cm, celelalte mai ȋnguste, nevaginate sau scurt
vaginate. În timpul ȋnfloririi frunzele lipsesc. Florile apar toamna, pot fi 1-3 (12) , mari
infundibuliforme, roz-liliachiu deschis, uniformă sau cu desen ȋn formă de șah. Cele 6 foliole
peri gonale au forme și dimensiuni variabile, lanceolate până la oval sau eliptice, la vârf
subacute până la rotunjit obtuze, ȋnserate pe două verticile. Cele externe liniar lanceolate sau
lanceola-te, la gât ± pubescent papiloase, cele interne mai scurte. Androcenul prezintă 6
stamine, cele interne cu filamentele mai lungi decât cele externe. Ginececul este superior,
specia vegetează
Ecologie:tricarpelar. Fructul esteȋntr-un
o capsulă solmare,
profund, ȋn locuri
umflată, așezate,
cu pereţii moi, se mai umede,
dezvoltă mai rar prin
doar primăvara
poienile pădurilor de câmpie.bune sunt aproape sferice. Înflorește: IX-X; fructifică: V.
următoare.Seminţele
Răspândirea in ţară: este frecvent răspândită din zona colinară până ȋn zona montană.
Este ȋntâlnită frecvent pe teritoriul judeţelor Cluj, Sălaj, Maramureș, Covasna, Harghita,
Brașov, Prahova, Dâmboviţa, Argeș, Vâlcea, Gorj, si nordul Moldovei.
Răspândirea pe glob: Europa
Organul vegetativ și reproducător utilizat: bulbul și seminţele( Bulbus et semen
Colchici)
Perioada de recoltare: bulbii toamna ȋn timpul ȋnfloririi(septembrie-octombrie), seminţele
la ȋnceputul lunii iunie
Principii active: alcaloizi dintre care predomină colchicina, și alţii notaţi cu A, B, C, D, E,
F, glicozide, taninuri.
Boli in care este utilizată: -uz intern: gută, tumori, canceroase. -uz extern: degerături,
reumatism, diferite răni.
Fam. Liliaceae Lilium candium L.- Crin alb
Familia Liliaceae
Este o plantă eracee perenă, care prezintă ȋn sol un bulb ovoidal, galben sau
Lilium candidum albicios, cu numeroși solzi. Tulpina aeriană este erectă, plină, verde, ȋnaltă de 60-150
cm. Frunze glabrem cele bazale dispuse ȋn rozetă, peţiolate, cele mai tulpinale,
alterne, numeroase, grupate ȋntr-un racem terminal. Înflorește ȋn mai-iunie. Fructul
este o capsulă ovoidală.
Ecologie: specie decorativă, cultivată pe soluri bogate ȋn humus.
Răspândirea in ţară: cultivat ȋn ȋntreaga ţară.
Răspândirea pe glob: Eurasia
Organul vegetativ și reproducător utilizat: florile( Flores lilii)
Perioada de recoltare: mai-iunie.
Principii active: puţin studiate.
Boli in care este utilizate: -uz extern: panariţiu, abcese, furunculoze,
cicatrizarea rănilor, și arsurilor, inflamaţii ale urechii externe, otită, dureri de ochi.

.- Crin alb

Principii active: puţin studiate.

Boli in care este utilizate: -uz extern: panariţiu, abcese, furunculoze,
cicatrizarea rănilor, și arsurilor, inflamaţii ale urechii externe, otită, dureri de
ochi.
Fam. Liliaceae Ruscus aculeatus L.- Ghimpe
Familia Liliaceae
Ruscus aculeatus
Este o planta perenă prevăzută cu un rizom târâtor; tulpina subfruntescentă,
erectă rigidă, ȋnaltă de 20-50 cm, bogat ramificată, formând o tufă piramidal ovată, cu
frunze ȋnlocuite cu bractei lanceolate, membranoase. Filocldiile sunt verzi, rigide,
sclerificate, eliptice, eliptic- lanceolate până la ovate, attenuate ȋn spini ascuţiţi, foarte
ţepoși. Inflorescenţa este un racem scurt, cu 1-2 flori prinse pe faţa inferioară a
filocladului, la subsoara unei bractei mici, membranos pieloase, uninervate. Florile
sunt campanulat cilindrice, mici, dioice sau poligame. Foliolele perigonale sunt verzi
cu puncte violacee.
Cele externe sunt obtuse, iar cele interne mai scurte, ȋngust triunghiular lanceolate,
subacute.Florile mascule au trei stamine cu filamente concrestute ȋn tub scurt, verzui
sau roșiatice, uneori cu ovar rudimentar. Florile femele au staminele transformate ȋn
staminodii, cu filamentele concrescute ȋn tub, ȋnconjurând ovarul sferic sau ovoidal.
Fructul este o bacă roșie de mărimea unei cireșe cu 1-2 seminţe sferice. Înflorește ȋn
februarie-aprilie.
Ecologie: specia vegetează prin poieni, păduri, rariști, locuri pietroase deschise.
Răspândirea in ţară: jud. Bihor, jud. Caraș-Severin, jud. Giurgiu, jud. Dolj, jud.
Ghimpe Bacău, jud. Constanţa, jud. Mehedinţi, jud.Tulcea.
Răspândirea pe glob: Europa, Africa de Nord.

Organul vegetativ și reproducător utilizat: rizomul(Rhizoma Rusci).

Perioada de recoltare: mai.
Principii active: saponime, (ruscină, ruscodiză), ulei volatil, rezine.
Boli in care este utilizată: -uz extern: hemoroizi, tromboze.
Fam. Liliaceae Veratrum album L.- Steregoaie
Familia Liliaceae
Veratrum album Este o plantă erbacee care prezintă ȋn sol un rizom vertical conic, scurt cărnos,
cu numeroase rădăcini adventive, lungi, groase, gălbui-albicioase. Tulpina
cilindrică, fistuloasăm erectă, cu peri scurţi, ȋnaltă de 50-175 cm. Frunze alterne,
ovate, sesile, cu nervuri arcuate, proeminente, pe faţa inferioară fin-păroase, mai
mult pe nervuri. Flori albe-verzui grupate ȋntr-un racem compuse, terminal, cele
inferioare hermafrodite, iar cele superioare mascule dispuse pe două rânduri cu
glande nectarifere la bază. Înflorește ȋn iunie-august. Fruct capsulă ovoidala,
dispers-păroasă, brună, dehiscentă prin trei linii.
Ecologie: specia vegetează prin fâneţe, poieni.
Răspândirea in ţară: comună din regiunea de câmpie până ȋn cea deluroasă,
adeseori cultivată și subspontană.
Răspândirea pe glob: Europa, Asia temperată, America de Nord.

Steregoaie
Organul vegetativ și reproducător utilizat: frunzele ( Folium Convallariae), partile
aeriene (Herba Convallariae), florile( Flores Convallariae).
Perioada de recoltare: frunzele (aprilie-iunie), părţile aeriene și florile( mai).
Principii active: glicozide (convallatoxină, convallazid, convallatoxolozid),
saponozide (convallarina, convallamarina), acizi organici, colina, substanţe minerale.
Boli in care este utilizată: -uz intern: afecţiuni cardiace, migrene de natură
nervoasăm nevralgii, dureri decap, ameţeli.
Fam. Amarylidaceae
Galanthus nivalis L.- Ghiocel
Galanthus nivalis Este o plantă erbacee perenă, care prezintă ȋn sol un bulb globulos sau
ovoidal, cu tunici brune, din care pornesc rădăcini fasciculate. Tulpina aeriană
lungă de 15-30 cm, cu două frunze liniare, la bază ȋnconjurate de o teacă
membranoasă transpartentă.Floarea albă, solitară așezată ȋn vârful tulpinii, pe
tipul trei. Înflorește ȋn februarie-martie. Fruct capsulă ovoidală.
Ecologie: planta vegetează prin poieni, tufărișuri.
Răspândirea in ţară: frecvent de la câmpie până ȋn zona alpină.
Răspândirea pe glob: Europa Centrală, de Vest și Sud.

Ghiocel
Organul vegetativ și reproducător utilizat: bulbi, flori, frunze.
Perioada de recoltare: februarie-martie.
Principii active: alcaloizi, hipeastrină, musonină, nivalină, crivelină, tazetină, licorină.
Boli in care este utilizată: -uz intern: paralizii și pareze ale nervilor periferici;

-uz extern: pareze și paralizii ale nervilor periferici, leucoree,

candidoze.
Fam. Iridaceae Iris germanica L.- Stânjenel
( Iridis rhizoma)
Iris germanica Este o plantă ierboasă perenă, cultivată, are un rizom orizontal galben
deschis sau bruniu, o tulpină foriferă ȋnaltă de 50-60 cm, cilindrică,
ramificată ȋn treimea superioară, la bază ȋnvelită de vagina celor 6 frunze
bazale. Frunzele sunt ensiforme, lungi de 40-60 cm și late de 2-4 cm, cu
nervaţiune paralelă. Inflorescenţa este compusă dom 2-3 flori ȋnvelite ȋntr-
o spată eliptică sau ovată. Florile sunt mari, actinomorfe, bisexuate, cu
perigon petaloid, gamopetal ȋn partea inferioară (formând un tub alungit),
format din 3 tepale externe arcuit reflexe prevăzute cu numeroși peri gălbui
ȋn zona mediană, spre bază și 3 tepale interne mai scurte, ȋndoite spre
centrul florii. Androceul are 3 stamine așezate sub lobii stigmaici, cu
anterele lungi și alipite de lobii stigmatului.. Ovarul inferior este tricarpelar.
Fructul este o capsulă ovată, trivalvată, multispermă. Înflorește V-VI.
..

Stânjenel
Ecologie: specie cultivată care preferă solurile nisipoase, pietroase, argiloase, dar bine drenate.
Răspândirea in ţară: cultivat ȋn parcuri și grădini mai ales ȋn zona sudică.
Răspândirea pe glob: Asia, regiunea mediteraneeană.
Organul vegetativ și reproducător utilizat: rizomul (Rhizoma Iridis)
Perioada de recoltare: martie-aprilie și octombrie-noiembrie.
Principii active: iridozid, irone, amidon, glucide, mucilagii, ulei volatil.
Boli in care este utilizată: -uz intern: ascită (effect diuretic), tuse, astm, bronșită.

-uz extern: răni, reumatism, tonic capilar

 Fam. Iridaceae Iris pseudacorus L.- Stânjenelul galben
Este o plantă erbacee perenă, care prezintă ȋn sol rizom gros, de pe care pornesc
rădăcini adventive și aeriene. Tulpina comprimată lateral, ramificată, ȋnaltă pana la 150
Iris pseudacorus cm, Frunze liniar-lanceolate, pe dos carenate, lungi de 5-6 cm. Flori galbene mari,
galbene la bază, cu striaţiuni și puncte vișinii-violacee. Înflorește ȋn mai-iulie. Fruct
capsulă.
Ecologie: specia vegetează ȋn regiuni mlăștinoase.
Răspândirea in ţară: comun la marginea lacurilor, bălţilor, Delta Dunări, de la
câmpie până ȋn regiunea muntoasă.
Răspândirea pe glob: Europa, Asia de Sud-Vest, Africa de Sud.

.- Stânjenelul galben
Organul vegetativ și reproducător utilizat: rizomul( Rhizoma Iridis pseudocari).
Perioada de recoltare: martie sau octombrie.
Principii active: amidon, tanin, substanţe rezinoase, iridin (glicozid), săruri
minerale.
Boli in care este utilizată: -uz intern: tonic stomahic, diuretic.
-uz extern: tratarea rănilor, urticarie, combaterea mătreţii.
Fam. Orchidaceae
Dactylorhiza maculata Dactylorhiza maculata (L.) Soó- Mâna Maicii Domnului
(sin. Orchis maculata)
Este o plantă erbacee perenă care prezintă ȋn sol tuberculi comprimaţi. Tulpina
slab muchiată și roșiatică ȋn partea superioară, ȋnaltă de 15-65 cm. Frunze obovate,
cu vârful mai mult sau mai puţin rotunjit, pe faţa superioară verzi-ȋnchis cu
numeroase pete brune. Flori roșii sau roz pătate purpurium pintenate, cu pete și linii
purpurii-violet. Înflorește ȋn iunie-iulie.
Ecologie: planta vegetează pe soluri umede, prin pajiști, tufărișuri, margini de
pădure, păduri rărite, fâneţe, ȋn jurul izvoarelor.
Răspândirea in ţară: ȋn Carpaţi, din zona deluroasă până ȋn etajul molidului.
Răspândirea pe glob: Eurasia.

Mâna Maicii Domnului

Organul vegetativ și reproducător utilizat: tuberculii.

Perioada de recoltare: iunie-iulie.
Principii active: mucilagii, amidon, dextrine, pentozani, fosfat de potasiu, clorură de
potasiu, clorure de calciu, alte substanţe minerale.
Boli in care este utilizată: -uz intern: sterilitate la femei, ridicarea potenţei sexuale
la bărbaţi (afrodisiac).
Fam. Orchidaceae Orchis Mario L.- Untul vacii, Poroinic
Orchis morio (Salep tuber)

Untul vacii prezintă ȋn pământ tuberculi subglobuloși sau elipsoidali cu rădăcini

filiforme, relative groase. Tulpina este ȋnaltă de 5-50 cm, erectă, muchiată, verde
deschis, ȋn partea superioară adesea cu nuanţe roșiatice, foliată până la inflorescenţă.
Frunzele au o dispoziţie alternă, cele bazale sunt vaginiforme, acute, alburii, strâns
alipite, cele inferioare lanceolate sau oblongi, glaucescente, cu nervuri arcuate
evidente, nemaculatem rareori cu pete mici. Cele mijlocii și superioare sunt
vaginiforme sau amplexicaule. Florile sunt dispuse ȋntr-o infrlorescenţă spiciformă,
oblong lanceolată sau piramidală, rareori cilindrică, florile bazale fiind cele care se
deschid mai ȋntâi. Inflorescenţa are 7-26 (25) flori ȋnchis sau deschis violet purpurii cu
puncte mai ȋntunecate, la bază alburii, cu nervuri verzi mai rar alb-gălbui, rozee, plăcut
mirositoare. Bracteile sunt lanceolate, membranoase, aproape de lungimea ovarului
sau mai lungi. Perigonul are 6 tepale din care 5 formează un coif scurt, obtuz iar una
formează labelul trilobat ȋndreptat ȋn jos, cu un pinten nectarifer. Androceul are o
Poroinic singură stamină concrescută cu stigmatul ( ginostemium). Polenul este lipicios și se
aglutinează ȋn două polenii măciucate, de unde este transportat de insecte. Gineceul
este inferior, tricarpelar, sincarp. Fructul este o capsulă cu numeroase seminţe mici.
Ecologie: specia vegetează
Înflorește prin
IV-V.pajiști, margini de pădure, ape sărate.
Răspândirea in ţară: frecventă de la câmpie până ȋn zona montană, ȋn etajul pădurilor de
amestec (fac cu rășinoase).
Răspândirea pe glob: Europa, Caucaz.
Organul vegetativ și reproducător utilizat: tuberculii (Salep tuber).
Perioada de recoltare: aprilie-mai.
Principii active: mucilagii, amidon.
Boli in care este utilizată: -uz intern: diaree, colite, ridicarea potenţei sexuale la bărbaţi
(aphrodisiac).
Fam. Poaceae Agropyron repens (L.) Beauv.- Pirul
(sin. Elymus repens (L.) Gould)
Agropyron repens
Este o plantă erbacee perenă, care prezintă ȋn sol un rizom târâtor, stolonifer,
ramificat, galben-lucitor-neted, lung de câţiva metri, cu noduri la distanţe de 5 cm,
pe care se găsesc frunzuliţe, membranoase, mici, muguri și rădăcini adventive.
Tulpina netedă cu noduri pronunţate, verde, cenușiu-verde sau albăstruie. Frunze
liniare, cu teacă despicată ce ȋnconjoară tulpina și limb ȋngust, lung de 10-20 cm,
aspru pe faţa superioară, neted pe cea inferioară, nervuri paralele, albicioase. Flori
dispuse ȋn spic compus, panicul spiciform sau panicul. Înflorește ȋn iunie-august.
Fructul este o cariposă.

Pirul

Ecologie: specia vegetează prin pajiști, ogoare, coaste uscate, marginea drmurilor, lângă garduri, margini de
păduri, tufărișuri.
Răspândirea in ţară: comună din zona de câmpie până ȋn cea montană.
Răspândirea pe glob: Europa, Asia de Nord și temperată, America de Nord.
Organul vegetativ și reproducător utilizat: rizomul(Rhizoma graminis).
Perioada de recoltare: mai-septembrie.
Principii active: saponozide, fructozani, imuzitol, ulei volatil, mucilagii, acid salicilic, vitaminele A, B, săruri de
potasiu.
Boli in care este utilizată: -uz intern: dischinezie biliară, bronșită, gripă, guturai, cistită, gută, obezitate,
uretrită, tuberculoză pulmonară, colică renală, reumatism, cistită, hepatită virală (icter), ascită, diabet,
hipertensiune, constipaţie, diuretic, sudorific.
 Fam. Poaceae
Avena sativa AVENA SATIVA L.-OVĂZ
Descrierea speciei:plantă de cultură anuală de primăvară şi de toamnă,care
prezinta în sol o rădăcină fasciculată,profundă.Tulpina netedă,cu 5-7 internodii goale
în interior,la baza tufos-ramnificată,înaltă de 60-150cm.Frunze plane,cu limbul uşor
răsucit de la dreapta spre stânga.Florile grupate într-o inflorescenţa de tip
spic.Înfloreşte în iunie-august.Fructele sunt cariopse acoperite cu palei adevărate.
Ecologie:cereală cultivată în toate zonele ţării.
Răspândire in ţară:comună în toată ţara.
Răpândire pe glob:Eurasia,America.

.-OVĂZ

Organul vegetativ şi reproducător utilizat :seminţele(Semen avenae)

Perioada de recoltare:august
Principii active:proteine,lipide,vitaminele A,B,substanţe minerale
Boli in care se utilizează: uz inern: cancer,nisip la rinichi,pietre la vezică,tonic
general,tuse,astm bronşic,astenie,insomnie;uz extern:dureri
intercostale,rheumatism,spondiloză anchilozantă,artroza şoldului.
Fam. Poaceae HORDEUM SATIVUM L.-ORZ
Descrierea speciei:plantă erbacee anuală,cultivată,care prezintă in sol
Hordeum sativum o rădăcină fasciculată.Tulpina pai,inalta de 30-150cm,cu 5-7
interdoii,netede.Frunze liniare,verzi-pal,glabre,cu auricule foarte mari la
baza laminei,albe sau violete,ligula puţin
dezvoltata,scurta,trunchiată.Florile dispuse într-un spic.Înfloreste în
iunie-iulie.Fruct cariopsă.
Ecologie: plantă de cultură.
Răspândire in ţară: cultivate in toată ţara.
Răpândire pe glob: Eurasia,America.

ORZ

Organul vegetativ şi reproducător utilizat : fructele.

Perioada de recoltare:iunie.
Principii active: proteine,grăsimi,celuloza,substanţe minerale.
Boli in care se utilizează: uz inern:enterocolită,dizenterie,diaree,tuse,boli de rinichi si
vezică,diabet;uz extern:rheumatism,furunculoză
 ORZYA SATIVA L.-OREZ
Fam. Poaceae Descrierea speciei: plantă erbacee de cultură anuală,care prezintă in sol
o rădăcină fasciculată.Tulpina pai,cilindric,goală in interior,înaltă de 60-
Oriza sativa 130cm cu 6-7 internodii striate si noduri colorate
vezui,violaceu,roz.Frunzele liniare,cu tecile lungi,acoperite cu peri
setiformi.Florile dispuse într-o infloresceţă numiă panicul.Înfloreste in iulie-
august.Fruct caripsă elipsoidală.
Ecologie:planta necesită multă umiditate şi temperatură ridicată.
Răspândire in ţară:.se cultivă in apropiere de Bucureşti,in lunca
Dâmboviţei.
Răpândire pe glob: Europa,Asia
Organul vegetativ şi reproducător utilizat : fructul
Perioada de recoltare:septembrie
Principii active: proteine,substanţe extractive
neazotate,grăsimi,celuloza,substanţe minerale.
Boli in care se utilizează: uz inern:diaree,afecţiuni gastro-
-OREZ intestinale,edeme de origine cardiacă şi renală;uz extern: eczeme şi boli
de piele,arsuri,răni.
Fam. Poaceae SECALE CEREALE L.-SECARĂ
Secale cereale Descrierea speciei:plantă anuală cerealieră care prezintă în sol rădăcini
adventive bine dezvoltate,profunde.Tulpini înalte de 1,5-2m.Frunze plane,liniar-
lanceolate,verzi albăstrui.Baza limbului se termină cu două urechiușe.Spic
comprimat,lung de 5-20 cm.Rahis compus din articole scurte,flexibil,cu peri
alburii pe marginea călcâiului.Spiculețe cu 2-3 flori.Înflorește în iunie-
iulie.Fructul o cariopsă alungită,puțin comprimată pe laturi,de culoare
gălbuie,verzuie până la galben-brun
Ecologie: planta are cerințe ridicate față de umiditate,preferă solurile cu textură
mijlocie,fertile
Răspândire in ţară: se cultivă mult în sudul ţării.
Răpândire pe glob:Europa,Asia,America

-SECARĂ
Organul vegetativ şi reproducător utilizat :fructele(cariopse)
Perioada de recoltare:iulie
Principii active:proteine,hidrati de carbon,lipide,celuloză,substanţe minerale
Boli in care se utilizează: uz inern : hepatită epidemică,hepatita
cronică,hipervâscozitate sangvina,arterioscleroza,hipertensiune,afectiuni vasculare
;uz extern:inflamaţii,abcese,panariţiu,supuraţii,contuzii.
Fam. Poaceae TRITICUM AESTIVUM SSP.VULGARE L.-GRÂU
Descrierea speciei: plantă erbacee de cultură,anuală,care prezintă în sol
Triticum aestivum rădăcini adventile fasciculate,iar la exterior tulpina(paiul),cu5-6
internodii,netedă,înaltă de până la 150 cm.Frunzele liniare,glabre.Spic cu spiculețe
format din 3-7 flori cu paleele inferioare aristate sau nearistate,nederente la
cariopsă.Înflorește în mai-iunie.Fructul cariopsă
Ecologie: specie cultivată în toate regiunile țării și preferă o climă moderat
de caldă și umedă;soluri cu textură mijlocie,respectiv lutoase și luto-argiloase
Răspândire in ţară:cultivată în toată ţara
Răpândire pe glob:Europa,Asia,Amedica

-GRÂU
Organul vegetativ şi reproducător utilizat :seminţele
Perioada de recoltare:iunie-iulie
Principii active:proteine,amidon,zahăr,dextrină,grăsimi,vitaminele
A,B,E,K,D,PP,filosteroli,substanţe minerale
Boli in care se utilizează: uz inern:anemie,dureri de
cap,astenie,demineralizare,rahitism,tuberculoza,bronşite,tromboflebite,boli cornice ale
sângelui,pielonefrite,tumori(cancer)ale stomacului,alte tumori,boli intestinale,arterite,boli
ginecologice,boli de ochi,dureri de dinţi,constipaţie;uz extern:boli de
piele(eitem,urticarie)
Fam. Poaceae ZEA MAYS L.-PORUMB
Descrierea speciei: plantă ierboasa anuală,ce posedă o rădăcină fibroasă,prevăzută
Zea mays cu stoloni,tulpină înaltă de 100-200 cm,erectă,groasă,plină cu măduvă,cu 7-15
internodii,glabră,verde,uneori roșietică.Frunzele sunt lat liniare,de 30-70cm lungime și
5-10 cm lățime,pe margini ondulate,pe față superioară aspru pubescente,pe cea
inferioară glabre,lucioase și cu nervură mediană proeminentă.Ligulă membranoasă
este trimuchiata,ciliată și pubescență.Florile sunt unisexuale dispuse monoic,cele
mascule sunt dispuse la vârful tulpinii într-un panicul mare,erect,cu 10-20 ramuri,cu
spiculetele înserate pe 2 rânduri,fiecare cu 2-3 flori.O floare este alcaturita din 3
stamine,2 lodicule,toate înconjurate de 2 glume.Cele femele sunt grupate într-un
spadix cilindric,învelit în frunze bracteante late(pănușii),fiind așezate la axilă frunzelor
tulpinale mijlocii.O floare este alcătuită dintr-un ovar unicelular care se continuă cu un
stil și stigmat.Stigmatele sunt mătăsoase,brun-roșiatice.lungi de până la 20 cm
,reprezintă mătasea porumbului.Spiculetele sunt înserate în 6-16 rânduri
perechi,având câte 2 flori,cea superioară fertilă iar cea inferioară sterilă.Fructul este o
cariopsă turtita lateral,de culoare galben-portocalie
Ecologie: specia preferă solurile cu structură lutoasă,luto-
nisipoasă,cernoziomuri,soluri brun-roșcate și este pretențioasă față de umiditate și
căldură
Răspândire in ţară: se cultivă în toată țara
PORUMB Răpândire pe glob: Europa,Asia,America.

Organul vegetativ şi reproducător utilizat : matasea

Perioada de recoltare: august-septembrie
Principii active:săruri de potasiu,calciu,dioxid de siliciu,saponine,ulei volatile,alantoină,ceară,vitaminele
C,E,K
Boli in care se utilizează: uz inern:adjuvant in disfuncţiile hepato-biliare,litiază biliară,menstre
neregulate,tulburări de menopauză,cistite,litiază renală,hidropizie,reumatism,hemoragii,nefrite,catar
vezical,artrita,obezitate,umflarea picioarelor ,boli cardio-vasculare
 ACORUS CALAMUS L.-OBLIGEANĂ
Fam. Araceae Descrierea speciei: Este o plantă perenă ,prevăzută cu un rizom orizonal
puternic,simpodial ramnificat,gros,cărnos,având în partea inferioară rădăcini
Acorus calamus L. adventive cărnoase,alburii.După uscare prezintă un miros aromatic.Baza frunzelor
și a scapului are culoare palid roz.Tulpina este înaltă de 60-120(150)cm,4-
muchiata,egală sau mai lungă decât frunzele.Frunzele sunt ensiforme,pe ambele
fețe cu nervură mediană proeminentă,cu marginile ondulate.Florile sunt verzi sau
galbene,bisexuate,mici,numeroase și indesuite.Cele 6 tepale sunt ovat
cuneate,persistente pe fruct.Androceul are 6 stamine cu filamente scurte și antere
dehiscente prin crăpături longitudinale.Ovaru este 2-3 locular,cu stil scurt și
stigmat papilos.Frunctul este o bacă alungită,roșie,cu semințe fusiforme care de
obicei la noi nu se dezvoltă.Înflorește V-VII
Ecologie: specia vegetează la marginea bălților și apelor curgătoare,locuri
mlăștinoase,unde nivelul apei nu este mare și se retrage periodic
Răspândire in ţară: specie rară,răspândită mai mult în Delta Dunării
Răpândire pe glob:Europa,Asia,America
Organul vegetativ şi reproducător utilizat : rizomul(Rhizoma Calami)
Perioada de recoltare:septembrie-octombrie

-OBLIGEANĂ

Principii active: ulei volatile,acorină,colină,rezine,vitaliminele B,C,săruri minerale

Boli in care se utilizează: uz inern:anorexie,colici abdominale,tulburări neurovegetative cu
anxietate,enterite,nephrite,stări gripale,gastrite hiperacide,artrită,hipermetabolism,hipotonie
intestinală,hidropzie,împotriva fumatului,cancer pulmonar,circulaţia periferică scăzută la mâini şi
picioare ;uz extern:degerături,circulaţia periferică scăzută la mâinii şi picioare.
Fam. Araceae
Arum maculatum
ARUM MACULATUM L.-RODUL PĂMÂNTULUI
Descrierea speciei: plantă erbacee perenă care prezintă în sol un
tubercul cilindric-ovoidal dub care pornesc rădăcini subțiri.Frunze lung-
pețiolate,cu lamina sagitată,cu nervuri proeminente.Pedunculul floral
terminat cu un spic cu axa mult îngroșată,cărnoasă,înconjurată de o
frunză răsucita în cornet(spată).Inflorescență este formată din flori
mici,unisexuate,cele femele la bază,cele mascule în vârf.Înflorește în
aprilie-mai.Fructe bace roșii
Ecologie: planta vegetează pe soluri bogate în humus,afânate ,
slab acid-neutre;
Răspândire in ţară: în toate regiunile țării,de la câmpie până în
zona deluroasă
Răpândire pe glob:Eurasia
Organul vegetativ şi reproducător utilizat :rizomul(Rhizoma
Arii),frunzele(Folium Arii)
RODUL PĂMÂNTULUI Perioada de recoltare:primăvara(martie-aprilie),sau
toamna(septembrie)
Principii active:acid ruberitic,galiozina,rubiadin-
primverozin,rubiadin cu agliconi,alizarina,pseundopurpurina,purpurina,a
rubiadina,purpuroxantina etc.

Boli in care se utilizează: uz inern: calculi renali,litiaza renală,colici nefretice,rahidism