PARODONTITA

Student: uiu Stanislav An V MD Gr II

INTRODUCERE

Parodontita, cunoscuta in trecut si ca parodontoza, este o

boala a tesuturilor care sustin dintele in os. Boala afecteaza
10-20% din populatia tarilor dezvoltate si aflate in
dezvoltare, cum este si Romania
Parodontita - boala parodontala - este o afectiune cronica
a gingiei, de tip inflamator.
-se manifesta la nivelul tesuturilor
de sustinere a dintelui pe arcada :
gingie, ligament parodontal, os
alveolar;
-poate duce la pierderea dintilor
prin distrugerea tesutului moale si a osului care sustine
dintii.

In prima faza apare inflamatia gingiei - gingivita.

In mod normal, gingiile sanatoase sunt ferme si de
culoare roz pal. Gingivita se manifesta prin
modificarea consistentei gingiei - devine moale,
si a culorii - spre rosu
violaceu. De asemenea,
papilele intrerdentare se
inflameaza si desprind
de pe dinti, apar dureri,
senzatie de prurit gingival,
gingiile sangereaza foarte
usor, chiar si la periaj cu
pariuta cu par moale.

Treptat boala evolueaza spre structurile profunde,

gingia incepe sa se retraga de pe dinti, antrenand
apoi si osul alveolar, apar pungile parodontale
("buzunarase" formate intre os si dinte in care se
acumuleaza bacterii, tartru, fragmente de os
necrozat, etc.).
In final dintii sunt expulzati din alveolele dentare.

CAUZELE
PARADONTITEI

Cauzele aparitiei aceastei imbolnaviri sunt numeroase

si diverse. Sunt incriminati diversi factori precum cei
genetici, endocrini, psihologici, factori de mediu, boli profesionale, obiceiuri
vicioase, stil alimentar si de viata nesanatosa (drept pentru care a fost
supranumita si "boala civilizatiei").
Una din cauzele principale o reprezinta bacteriile (Actinobacillus
actinomycetemcomitans, Porphyromonas gingivalis, Prevotella intermedia,
Bacteroides forsythu)aflate in santul dintre dinte si gingie, precum si un raspuns

exagerat al organismului la infectie. Bacteriile produc resorbtia osului ce

sustine dintele, care, la randul sau, trage gingia dupa el, dezgolind radacina
dintelui si mobilizandu-l, ducand in cele din urma la pierderea lui.
Cel mai important factor ramanand totusi acumularile de detritusuri la baza
dintelui, denumite placa si tartru, elemente care pe langa iritatia mecanica
cronica pe care o exercita, constituie medii optime de cultura bacteriana.
Substantele nocive rezultate in urma metabolismului bacterian provoaca
inflamatia, care este practic primul stadiu al parodontitei.

SIMPTOMATOLOGIE
Subiectiv, semnele clinice sunt intense si apar mai
frecvent:
Prurit:
-prurit gingival;
-usturimi gingivale;
-jena dureroasa gingivala, accentuata de periaj si
masticatie;
Sangerari:
-sangerari frecvente ale gingiei la atingeri usoare sau
succiunea gingiei.

Semnul patognomonic care diferentiaza parodontoza de

gingivita senzatia de egresiune a unui dinte sau a unui grup
de dinti, insotita de o durere periradiculara si interradiculara
cu urmatoarele caractere:
-durerea este localizata
-apare mai frecvent dimineata si dispare dupa cateva
miscari de masticatie. Durerea este rezultatul unei
vasodilatatii in teriroriul desmodontal si al osului alveolar,
accentuata prin influenta sistemului nervos vegetativ
parasimpatic si care actioneaza predominant in cursul
noptii.

Obiectiv:
-sangerare la atingeri usoare cu sonda;
-semne de inflamatie gingivala:
culoare rosie-violacee, de staza a papilelor gingivale, a merginii gingivale libere si
pe alocuri a gingiei fixe, care are un aspect destins, lucios;
tumefecatie, cu prezenta a numeroase pungi false;
papila gingivala tumefiata de aspect uneori filiform prelins interdentar spre
marginea incizala sau suprafata ocluzala;
uneori papila poate fi desprinsa de dinte;
papila gingivala are uneori un aspect lobulat, cu un sant discret la baza, care o
delimiteaza de gingia fixa de culoare mai deschisa; portiunea superioara de tip
mamelonat exprima staza vasculara si de regula excluderea functionala a papilei in
raport cu portiunea subiacenta, care are o reactivitate vasculara mai buna si
recuperabila prin tratament antimicrobian;
usoara mobilitate dentara, de gradul I, prin edem inflamator in desmodontiu;
uneori, hiperplazie gingivala;
uneori, retractie gingivala in absenta unor pungi adevarate.

FACTORI FAVORIZANTI
Parodontita are si factori favorizanti de ordin :
local: fumat, tartru, trauma ocluzala, carii, edentatii,
obiceiuri vicioase, igiena orala precara etc.
general:
stari fiziologice: pubertate, sarcina, menstruatie,
monopauza, utilizare de anticonceptionale;
boli sistemice: diabet zaharat, hipovitaminoza C,
leucemie, anemie, pemfigus, lichen plant, etc.
tratamente medicamentoase utilizate in epilepsie,
boli cardiovasculare, tratament imunosupresor.

COMPLICATII
Din nefericire, daca paradontita nu este tratata,
aceasta poate duce la dezvoltarea altor complicatii
precum boli cardiovasculare, bacteriile produse de
aceasta afectiune a cavitatii bucale, fiind capabile sa
migreze pana in sangele arterelor inimii, formandu-se
inflamari. De asemenea, nivelul de zahar al sangelui
este mai dificil de controlat, datorita prezentei mai
multor infectii iar necesitatea insulinei nu mai poate
fi monitorizata. In plus, femeile insarcinate care
prezinta afectiuni gingivale, pot da nastere prematur.

DIAGNOSTIC
Diagnosticul de parodontita este simplu si se bazeaza pe un
examen stomatologic.
Se stabileste existenta placii dentare si a tartrului si se
verifica daca exista sangerare usoara.
Pentru a verifica starea de sanatate a tesutului gingival, se
foloseste o sonda parodontala pentru a masura adancimea
santul gingival. Sonda este introdusa langa dinte, sub linia
gingiei, de obicei, in mai multe locuri din intreaga gura, astfel
se masoara adancimea pungii parodontale.
Masuratorile pot ajuta la stabilirea
gradului de parodontoza.

TRATAMENT

In parodontita, tratamentul este complex si urmareste incetinirea

evolutiei bolii. In functie de severitatea afectarii, exista mai multe
moduri de a trata parodontoza.
In faza incipienta tratament nechirurgical, in care se folosesc
proceduri mai putin invazive, poate da rezultate bune :
detartrajul - elimina tartrul si bacteriile de la suprafata dintelui si
de sub gingie. Poate fi realizat utilizand instrumentar manual sau
detartrorul cu ultrasunete;
netezirea radiculara - niveleaza suprafetele radacinilor dintilor,
reducand depunerea ulterioara a tartrului;
folosirea de substante antibiotice - apa de gura antibacteriana cu
care se clateste gura sau geluri care contin antibiotice care se
introduc in spatiul dintre dinti si gingii sau in buzunare dupa
curatare profunda.

In parodontita avansata, tratamentul nechirurgical si buna

igiena orala nu mai sunt suficiente si se recurge la
tratamentul chirurgical :
-Operatia cu lambou (chirurgie de reducere a "buzunarelor").
-Grefa de tesut moale
-Grefa de os
-Regenerarea asistata a tesutului.
Operatia cu lambou (chirurgie de reducere a
"buzunarelor").
Procedura consta in efectuarea unor incizii mici in gingie
astfel incat o portiune a tesutului gingival poate fi ridicat,
radacinile dintelui fiind expuse pentru o mai buna curatare.
Daca parodontoza a cauzat pierdere de masa osoasa, osul
alveolar in care este prins dintele poate fi reconturat inainte
de sutura tesutului gingival.

 Grefa de tesut moale.

Cand se pierde tesut gingival din cauza bolii parodontice, gingia se retrage.
Daca retragerea gingiei este semnificativa, este nevoie de inlocuirea tesutului
deteriorat. Acest lucru se face de obicei prin prelevarea unei mici zone de tesut
din cerul gurii (bolta palatina) sau o alta sursa si atasarea ei in locul afectat.
Aceasta procedura acopera radacinile expuse ale dintilor, reducerea pierderii si
retragerii gingiei, contribuind si la imbunatatirea aspectului danturii.
Grefa de os.
Cand parodontoza este avansata si a distrus osul din jurul radacina dintelui se
apeleaza la grefa de os. Grefa poate fi compusa din mici fragmente dintr-un os
propriul os sau os sinteric. Grefa de os ajuta la fixarea dintilor in locatia
proprie, previne pierderea lor. De asemenea, serveste ca o platforma pentru
regenerarea osului natural.
Regenerarea asistata a tesutului.
Regenerarea osului care a fost distrus de parodontoza se face prin inserarea
unei bucati de material biocompatibil intre osul existent si dinte - materialul
previne intrarea de tesut nedorit in zona afectata, permitand osului sa creasca
din nou.

In reusita tratamentului cooperarea pacientului este esentiala. Acesta

trebuie sa inteleaga necesitatea vizitelor regulate la medicul stomatolog
(cel putin o data la 6 luni), pentru detrartraj si chiuretaj subgingival. De
asemenea pot fi necesare aplicatii locale de substante medicamentoase
antiinflamatoare, antimicrobiene sau administrarea de antibiotice pe
cale orala.
Pacientul va fi instruit pentru mentinerea igienei orale corecte :
periajul dintilor de doua ori pe zi sau, mai bine, dupa fiecare masa sau
gustare
folosirea zilnica a atei dentare
utilizarea apei de gura pentru a ajuta la reducerea placii bacteriene
dintre dinti
folosirea unei periute de dinti moale si inlocuirea periutei dupa cel mult
la 3-4 luni de folosire
folosirea unei periute de dinti electrica, care poate fi mai eficienta la
indepartarea placii bacteriene si a tartrului precum si dusul bucal care
favorizeaza masaj gingival.

BIBLIOGRAFIE
Horia Traian Dumitru, Parodontologie,
Medicala Romaneasca, Bucuresti 2009
Severineanu Victor, Parodontologie clinica si
terapeutica, Editura Academiei Romane,
Bucuresti 1994